ISTORIA RECENTÃ ÎN EUROPA OBIECTE DE STUDIU, SURSE, … · fluide (evoluþia raporturilor dintre...

COLEGIUL NOUA EUROPÃ

ISTORIA RECENTÃ ÎN EUROPA

OBIECTE DE STUDIU, SURSE, METODE

Lucrãrile simpozionului internaþional organizat de Colegiul Noua Europã

Bucureºti, 7 - 8 aprilie, 2000

ISTORIA RECENTÃ ÎN EUROPA

OBIECTE DE STUDIU, SURSE, METODE

Lucrãrile simpozionului internaþional organizat deColegiul Noua Europã

Bucureºti, 7 - 8 aprilie, 2000

Hans BLOM, Maria BUCUR-DECKART,Pavel CÂMPEANU, Adam CZARNOTA,

Jurgen KOCKA, Pieter LAGROU,Alina MUNGIU-PIPPIDI, Gheorghe ONISORU,

Marius OPREA, Andrzej PACZKOWSKIZoe PETRE, Andrei PIPPIDI,

Istvan RÉV, Jean-Charles SZUREK,Michel TREBITSCH, Florin ÞURCANU,

Smaranda VULTUR, Udo WENGST,Alexandru ZUB

Colegiul Noua Europã

Copyright © 2002 – New Europe College

ISBN 973-85697-0-2

Seria de publicaþii RELINK

5

Notã asupra volumului

Volumul de faþã adunã comunicãrile prezentate lasimpozionul organizat de Colegiul Noua Europã în aprilie 2000.Cum titlul o sugereazã, ne propuneam sã iniþiem prin acestsimpozion o discuþie privind definirea câmpului cronologic ºiproblematic al istoriei recente, sã punem în discuþie naturaparticularã a surselor de care ea se slujeºte ºi chestiunilespecifice metodologiei ei. Era vorba de o tentativã de a produceo mai clarã focalizare a problematicii proprii studiului unuidomeniu care, fãrã a fi absent în istoriografia româneascã, nua prilejuit la noi (cu puþine, dar notabile excepþii, unele dintreele amintite în contribuþiile autorilor români la acest volum) osuficient de acutã ºi sistematicã reflexie, aptã sã ducã laconfigurarea mai clarã a “istoriei recente” ca domeniu distinctde cercetare. Ghilimelele indicã prin ele însele cã dezbatereacu privire la acest domeniu poate începe chiar de la denumirealui, cu toate implicaþiile pe care ea le poartã privind, de pildã,limitele cronologice în care o astfel de investigaþie se miºcã.Ne preocupau de asemenea (pentru a relua unele dintreîntrebãrile pe care le adresam potenþialilor participanþi la acestsimpozion) chestiuni legate de modul specific de conturare aacestui domeniu în fostele þãri comuniste, unde ultima jumãtatede secol – istoria sub comunism, cu alte cuvinte – a devenitobiectul unor cercetãri de arhivã sau unor anchete de istorieoralã ºi al unor prime tentative de sintezã. Existã trãsãturicomune ºi, pe de altã parte, diferenþe specifice fiecãreia dinaceste þãri în modul de abordare al acestui câmp de cercetare?Se pot preciza cauzele acestor similitudini ºi acestor diferenþe?În alte (dar învecinate) registre: care sunt implicaþiile politice ºi

6

Istoria recentã în Europa. Obiecte de studiu, surse, metode

etice ale studiului istoriei recente? Cum se defineºte profesiuneade istoric într-un astfel de context? Care este rolul sãu public?Care este cadrul instituþional potrivit pentru dezvoltarea uneiastfel de cercetãri? ªi nu în ultimul rând: cum poate o astfel decercetare beneficia de experienþa institutelor de cercetareoccidentale? Care ar putea fi formele de colaborareinternaþionalã în domeniul istoriei recente, de la un schimbmai amplu ºi mai sistematic de informaþie la mai ambiþioaseproiecte de configurare a unei istorii recente comparate. Într-oformã mai pregnantã uneori, doar aluzivã alteori, ecoul acestorinterogãri se poate detecta în contribuþiile din volumul de faþã.

Ne-a pãrut esenþial, în tentativa de a schiþa, printr-o reflexiecomunã, rãspunsuri la astfel de interogãri, sã aducem laolaltãspecialiºti români, colegi din þãrile învecinate, ca ºireprezentanþi ai unor institute de istorie recentã care se bucurãdeja de un prestigiu incontestabil în þãri ca Franþa, Olanda,Germania, unde domeniul istoriei recente s-a cristalizat deja(ceea ce nu înseamnã cã dezbaterile cu privire la el au devenitinactuale) ºi unde acest gen de preocupãri a cãpãtat de ooarecare vreme un cadru instituþional stabil. Organizareaacestui simpozion ne-a apãrut ca fiind cu atât mai oportunã cucât se finalizau pregãtirile în vederea înfiinþãrii unui institut deistorie recentã în România. Dincolo de relevanþa mai generalãa problemelor pe care le punea în discuþie, simpozionulorganizat de noi ºi-a propus sã le aducã în actualitate încontextul local, deschizând astfel o dezbatere care putea prefaþaîn mod util un asemenea de proiect. Proiectul a devenit întretimp realitate, prin înfiinþarea Institutului Român de IstorieRecentã, condus de profesorul Andrei Pippidi. E o realizare cedatoreazã mult eforturilor unui vechi ºi fidel prieten, Coen Stork,inegalabilul ambasador al Olandei la Bucureºti înainte ºi dupã

7

Notã asupra volumului

‘89, pe care ne-am bucurat sã-l avem alãturi ºi cu ocaziasimpozionului.

Volumul pãstreazã (cu minime ajustãri) structura ºiconþinutul simpozionului. Ajustãrile au fost fãcute necesare deimposibilitatea de a obþine unele din textele comunicãrilor saude faptul cã autorii au preferat sã ne ofere spre publicare un alttext. Programul simpozionului poate fi consultat la sfârºitulacestui volum, unde titlurile comunicãrilor sunt date în limbileîn care ele au fost rostite. Din deferenþã faþã de invitaþii strãinilucrãrile simpozionului s-au desfãºurat în limbile englezã,francezã ºi germanã. Am optat pentru publicarea lor în limbaromânã din dorinþa de a le face astfel accesibile unui numãrmai larg de cititori în România.

În termeni de istorie recentã un an ºi ceva – în sine uninterval rezonabil pentru traducerea ºi pregãtirea spre publicarea lucrãrilor unui simpozion - e totuºi un timp suficient deîndelungat pentru ca unii dintre autori sã se poatã simþi afectaþide întârzierea cu care apare volumul; timpul scurs întreprezentarea comunicãrilor ºi publicarea lor nu a putut trecefãrã urme, mai ales când e vorba de descrierea unor situaþiifluide (evoluþia raporturilor dintre Germania rãsãriteanã ºi ceaapuseanã dupã reunificare, situaþia arhivelor ºi a accesului laele) sau de cercetãri în curs, pentru care pot apãrea în oricemoment documente sau puncte de vedere noi. Apte sã seiveascã în orice cercetare istoricã, astfel de situaþii sunt cu atâtmai presante pentru istoria recentã, unde trecut ºi prezent seamalgameazã uneori inextricabil; nu degeaba se vorbeºteuneori, în cercurile istoricilor contemporaneiºti, despre o“istorie instantanee”. Acest decalaj este, sperãm, compensatde actualitatea problemelor pe care textele le pun în discuþie.

8


E un bun prilej de a mulþumi participanþilor la simpozion pentrucontribuþiile lor ºi pentru rãbdarea cu care le-au aºteptat apariþiaîn volum. E de asemenea un bun prilej de a aduce mulþumiricelor care ne-au sprijinit în organizarea simpozionului ºi înpregãtirea lucrãrilor lui în vederea publicãrii. Suntem cudeosebire recunoscãtori profesorului Jürgen Kocka, una dinfigurile majore ale Zeitgeschichte, pentru generozitatea cu carene-a ghidat pe un teren în care eram novici, mijlocindu-necontacte indispensabile; prezenþa sa la simpozion au fostesenþiale pentru reuºita lui. Am beneficiat de un ajutor preþiosºi amical din partea lui Michel Trebitsch, care ne-a pus înlegãturã cu colegii sãi de la Institut d’Histoire du Temps Présentde la Paris; alte utile sugestii pentru zona francezã au venit dela Mihnea Berindei. Hans Blom, director al Nederlands Instituutvoor Oorlogsdocumentatie din Amsterdam, ne-a încurajatiniþiativa cu admirabilã colegialitate. Intervenþiile extrem deconsistente ale lui Konrad Jarausch, director al Zentrum fürZeithistorische Forschung din Potsdam, sporesc regretul nostrude a nu fi dispus de o versiune scrisã, integrabilã în acest volum.Am dori, de asemeni, sã mulþumim lui Florin Þurcanu, alumnusRelink al Colegiului Noua Europã, pentru entuziasmul ºidedicaþia cu care ne-a asistat în diversele stadii ale pregãtiriisimpozionului ºi editãrii lucrãrilor lui.

9

CUPRINS

Notã asupra volumului ........................................................ 5

I. Istorie recentã/ Recent History/ Histoire du temps présent/Zeitgeschichte

Michel TREBITSCH, Statutul evenimentului în istoriatimpului prezent .......................................................... 12

Alexandru ZUB, Istoricul în faþa duratei imediate:aportul ego-istoriei ...................................................... 33

Jean-Charles SZUREK, Pentru o memoriedemocraticã a trecuturilor traumatizante ..................... 52

Florin ÞURCANU, Istorie contemporanã ºi istorierecentã în România ..................................................... 75

II. Episoade ale istoriei secolului XX

Jürgen KOCKA, Între Est ºi Vest. Limitele/Limite aleunificãrii .................................................................... 88

István RÉV, Contrarevoluþia ....................................... 102

Pavel CÂMPEANU, Pas de deux: dictatura înpereche ..................................................................... 141

Adam CZARNOTA, Istoria în slujba vieþii. Autoritatealegii ºi confruntarea cu trecutul ................................. 150

III. Problema surselor

Udo WENGST, Importanþa ediþiilor critice dedocumente pentru studiul istoriei recente înGermania .................................................................. 170

10

Andrzej PACZKOWSKI , Deschiderea arhivelor:consecinþe pentru istoriografia polonezã ................... 181

Gheorghe ONIªORU, Problema surselor în studiulistoriei contemporane a României ............................. 194

Marius OPREA, Modalitatea de racolare ainformatorilor ............................................................ 198

Zoe PETRE, Scris ºi oral în istoria recentã .................. 205

Smaranda VULTUR, Discursurile memoriei înRomânia post-comunistã: cu privire la o arhivãde istorie oralã ........................................................... 211

IV. Implicaþii instituþionale ºi etice în studiul istoriei recente

J. C. H. BLOM, Aportul cercetãrii istorice în situaþiipolitice critice: cazul Menten ................................... 224

Pieter LAGROU, Cadrul instituþional al istoriei recente.Exemple occidentale ................................................. 242

Alina MUNGIU-PIPPIDI, Istoria recentã în Româniade azi: o analizã de risc ............................................. 278

Maria BUCUR, Istoria publicã ºi exigenþele profesiuniide istoric în România postcomunistã ......................... 294

Andrei PIPPIDI, Cum poate o societate care a devenitindiferentã faþã de propria sa istorie sã redobândeascãinteresul pentru trecut? .............................................. 303

La acest volum au contribuit ............................................ 315

Programul simpozionului ................................................ 317

New Europe College ........................................................ 322

I. Istorie recentã/

Recent History/

Histoire du temps présent/

Zeitgeschichte

12

Statutul evenimentului în istoria timpuluiprezent

MICHEL TREBITSCH

Subiectul comunicãrii de faþã mi-a fost inspirat în parte detitlul acestui colocviu ºi de numele institutului care urmeazãsã fie înfiinþat. “Istoria recentã” pe care vã propuneþi sã o studiaþiridicã, într-adevãr, probleme de aceeaºi naturã ca ºi “istoriatimpului prezent” aºa cum este ea înþeleasã în Franþa. Iarinvitaþia dumneavoastrã a reactualizat o interogaþie pe careacum, la 20 de ani dupã crearea institutului nostru, la 10 anide la marile rãsturnãri istorice din anii 1989 - 1991, o resimþimca fiind necesarã, anume interogaþia cu privire la statutul actualal istoriei timpului prezent. Ultima noastrã reflexie colectivãavea loc în 1993, cu ocazia sesiunii de comunicãri prin care îlomagiam pe François Bédarida, ale cãrei lucrãri au fostpublicate de editura CNRS sub titlul A scrie istoria timpuluiprezent* . Cea care se contureazã în momentul de faþã în cadrulunui seminar intern (care va avea ca primã urmare apariþiacâtorva lucrãri în buletinul nostru ºi pe situl nostru internet)este de integrat în mai larga dezbatere în curs între istorici,dezbatere profundã, dezbatere esenþialã, din care uneori nuau fost reþinute decât formulele-ºoc, de la “cotitura criticã” aanilor ‘80 pânã la polemica actualã cu privire la “criza istoriei”.

* Toate titlurile lucrãrilor menþionate în text au fost traduse în limbaromânã. Pentru titlurile în limba francezã, a se vedea bibliografia dela sfârºit.

13

Statutul evenimentului în istoria timpului prezent

Istoria timpului prezent poate fi definitã, dupã o formulã alui François Bédarida, în acelaºi timp ca perioadã ºi ca demers:demersul unui istoric implicat în Zeitgeist-ul sãu, care seconfruntã cu o documentaþie insolitã, proliferantã ºi lacunarã,care este constrâns sã se situeze în raport cu actorii ºi cumecanismele memoriei. Sau, cum scria François Dosse înImperiul sensului (1995), aceastã istorie “nu presupune doardebutul unei noi perioade, proximitatea – trecutul imediat - cese deschide privirii istoricului; ea este în acelaºi timp o istoriediferitã, care participã la noile orientãri ale unei paradigme ceîºi cautã identitatea în ruptura cu timpul unic – liniar, ºi caremultiplicã modurile raþionalitãþii”.

Lãsând de o parte problemele metodologice, chestiuniprecum cea a izvoarelor (în special orale) sau a memoriei, cevor fi abordate de alþi participanþi la acest colocviu, mã voiocupa, în ce mã priveºte, doar de problemele pe care le ridicãperiodizarea istoriei timpului prezent. Aceasta abandoneazãdefiniþia clasicã a istoriei contemporane, distincþiile acceptateîntre secolul al XIX-lea ºi secolul XX, între un “prim” ºi un “aldoilea” secol XX, pentru a propune în schimb o periodizare cugeometrie variabilã, acoperind “o secvenþã istoricã marcatãde douã repere mobile”: în amonte, durata unei vieþi omeneºti(cea a martorilor); în aval, frontiera încã ºi mai dificil de trasatdintre momentul prezent ºi clipa trecutã, dintre ceea ce neaparþine încã ºi ceea ce am lãsat în urmã. Aceastã periodizarevoit instabilã indicã ezitãrile istoriei timpului prezent între a sedefini ca simplã extensie a câmpului istoric sau a insista asupraoriginalitãþii prezentului, între a-ºi concepe limitele cronologiceca fiind mobile, stabilite prin convenþie, determinate de factoriexterni temporalitãþii (acces la arhive, martori în viaþã, memorievie) sau a încerca sã fixeze cu precizie semnificaþia unor cotituriºi rupturi, mergând pânã la a defini o discontinuitate radicalã

14


ce problematizeazã însãºi noþiunea de istorie contemporanã.De aici, o nesfârºitã serie de cronologii contradictorii, dominatede problema semnificaþiei celui de-al doilea Rãzboi Mondial,problemã care se aflã de altfel originea înfiinþãrii Institutuluide istorie a timpului prezent.

Pentru comunitatea istoricilor, pentru studenþi, istoriatimpului prezent înseamnã pur ºi simplu perioada mergânddin 1945 pânã în “zilele noastre”. Însã statutul exact al rupturiipe care ar reprezenta-o perioada 1939 - 1945 nu este clar.Este ea oare, aºa cum s-a hazardat sã afirme Jean-Pierre Azéma,“matricea” timpului nostru prezent? Ar trebui oare, având învedere proximitatea ºi continuitãþile dintre cele douãfenomene-rãzboi sã o înlocuim cu cezura Primului RãzboiMondial? Sau, dimpotrivã, luând ca reper Cãderea ZiduluiBerlinului, ar trebui sã facem sã basculeze întreaga perioadãdinainte de 1989 în teritoriul clasicei istorii contemporane ºi,în schimb, sã reinserãm întregul timp prezent în acel “secol XXscurt” (1917 - 1989) drag lui Eric Hobsbawm? Orice periodizarereprezintã, se ºtie, rãspunsul dat unei nevoi databile, o manierãde a exprima o rupturã contemporanã pentru a da seama maibine de incomensurabilitatea dintre prezent ºi trecut, fie el ºirecent. Orice periodizare conferã sens ºi produce coerenþã,însã uneori în mod excesiv, fiindcã ea tinde în acelaºi timp sãse reifice - perioada noastrã devenind “patria” noastrãtemporalã -, sã se metaforizeze (mai ales sub presiuneametaforelor spaþiale, mult mai uºor manevrabile decâtmetaforele temporale), ºi fiindcã ea tinde inevitabil sã confundeconsecuþia ºi cauzalitatea, punctul de plecare ºi originea. Înspatele noþiunii de matrice sau de origine se profileazã alteexpresii, la fel de încãrcate de sens: cea de traumã, cea deeveniment fondator.

15


Pentru a putea scoate la ivealã una din semnificaþiile acesteinoþiuni complexe de periodizare, mã voi opri la analiza a ceeace mi se pare caracteristic pentru “evenimentul timpuluiprezent”. Istoricul Antichitãþii, cel al Evului Mediu lucreazã cuun material care însumeazã secole, ba chiar milenii. Prindefiniþie, istoria timpului prezent are ca material de lucru“timpul scurt”, atât pentru cã spaþiul cronologic ce îi este atribuitnu depãºeºte aproape niciodatã o jumãtate de secol, ceea ceface ca orice abordare istoricã de lungã duratã sã devinã dificilãºi opacã, dar ºi pentru cã, în consecinþã, ea nu poate fi decât“evenimenþialã”, nu poate decât sã se concentreze asupra unorserii de evenimente pornind de la care va încerca sã descriediverse tendinþe ºi rupturi. Acesta este ºi motivul pentru careinterogaþia asupra evenimentului este aproape de neocolit înorice elaborare teoreticã a istoriei timpului prezent.

Evenimentul contemporan

Vom porni aici de la ipoteza cã existã o evenimenþialitatespecificã a istoriei contemporane, aºa cum a fost ea pusã înluminã de Pierre Nora în articolul clasic «Reîntoarcereaevenimentului», publicat în A face istorie (1974). Existã, nespune Nora, o dublã singularitate a “evenimentului timpuluiprezent”: noutatea sa radicalã în raport cu perioadele anterioareºi semnificaþia ineditã pe care i-au conferit-o mutaþiile dinistoriografie. Ceea ce caracterizeazã timpul prezent este faptulcã prezentul însuºi e încãrcat cu un sens care este deja istoric.Mondializarea, integrarea tuturor societãþilor într-o istoricitatede tip occidental, circulaþia generalizatã a percepþiei istoricesub chipul actualitãþii, au concurat pentru a da naºtere - lasfârºitul secolului al XIX-lea - unui nou tip de eveniment:“evenimentul modern”, produs în mare parte de mass-media,metamorfozându-se în “eveniment monstru”, în “miracol a

16


societãþilor democratice” producând în permanenþã noul. Poatecã lucrurile ar fi mult mai simple, pentru a sesiza nu doarpolisemia noþiunii de eveniment istoric ci ºi relaþia sa particularãcu istoria timpului prezent, dacã ar exista în francezã o distincþiela fel de clarã ca cea dintre termenii germani Geschichte, istoriacare se produce, ºi Historie, istoria care se scrie. Dacã dinperspectiva lui Geschichte evenimentul contemporan apareca nou prin cantitate, prin circulaþie acceleratã, printeatralizarea sa, din perspectiva datã de Historie “reîntoarcereaevenimentului” este produsul unei aventuri istoriograficecomparabile cu cea a “faptului” durkheimian în sociologie:cãci tocmai împotriva dominaþiei evenimenþialului a fost înmare parte reînnoit demersul istoric al secolului XX.

ªcoala criticã privea evenimentul ca pe un dat – “faptulistoric”, singular ºi irepetabil -, în aºa fel încât sarcina istoriculuise reducea la dispunerea faptelor (pornind de la criticadocumentelor) într-o ordine care presupunea identitatea dintrecauzalitate ºi cronologie. În Introducere la istorie (1949) LouisHalphen încã mai putea afirma cã “E suficient sã ne lãsãmconduºi de documente, citite unele dupã altele aºa cum ni seoferã ele, pentru a vedea cum lanþul faptelor se reconstituieaproape automat”. Împotriva acestei istorii evenimenþiale,discursul celor de la Annales s-a constituit prin mutareaaccentului asupra primatului faptelor repetitive, economice,seriale. Discreditat ºi chiar excomunicat de “lunga duratã”braudelianã, asimilat accidentalului de “istoria imobilã”,evenimenþialul se goleºte aproape de orice semnificaþie istoricã.Dând dovadã de mai multã moderaþie, Braudel adusese îndiscuþie - odatã cu teza din Mediterana (1949) - o temporalitateîn trei dimensiuni, propunând în acelaºi timp o opoziþie întresocietãþile “reci”, tradiþionale, sãrace atât în evenimente cât ºiîn bunuri, ºi respectiv societãþile “calde”, contemporane, bogate

17


în amândouã: lunga duratã a raporturilor dintre om ºi mediu(structuri), ritmurile ciclice ale economiilor ºi societãþilor(conjuncturi), “timpul scurt” ºi superficial al evenimentului.Aceastã tripartiþie a timpului istoric ne permite, aºa cumaminteºte ºi Krzysztof Pomian în Ordinea timpului, sã definimdouã modele de evenimenþialitate: pe de-o parte schimbãrireversibile, rãsturnãri de tendinþe în planul conjuncturilor ºipe de altã parte schimbãri ireversibile (revoluþii) care afecteazãstructurile.

Începând cu anii 1970-1980, repunerea în discuþie a marilorsisteme explicative ºi a modelizãrilor istorice dure în contextula ceea ce Marcel Gauchet numea “schimbarea de paradigmãdin ºtiinþele sociale” (context care este, de altfel, ºi cel al naºteriiistoriei timpului prezent), favorizeazã printre alte “reîntoarceri”(a naraþiunii, a politicului, a individului) ºi reîntoarcereaevenimentului: dar a unui eveniment de o altã naturã decâtcel al istoriei evenimenþiale discreditate de lunga duratãbraudelianã. O primã încercare în acest sens este proiectul luiReinhart Koselleck al unei “semantici istorice”, proiect expusmai ales în Reprezentare, eveniment ºi structurã, unul dintrearticolele care alcãtuiesc culegerea textelor sale publicate înfrancezã sub titlul Viitorul trecut (1990). Koselleck considerãcã evenimentele nu pot fi decât povestite, iar structurile nu potfi decât descrise. Fãrã îndoialã, cronologia naturalã reprezintã“orizontul de sens” al evenimentului: “E nevoie de o minimãanterioritate ºi posterioritate pentru a constitui unitatea de senscare face ca ceea ce se întâmplã sã se transforme în eveniment”.Structurile, dimpotrivã, sunt fenomene ancorate, desigur, întemporalitate, dar care reclamã în plan metodologic anumitedeterminaþii funcþionale. Hiatusul dintre cele douã nu þine,totuºi, de gradul lor respectiv de “realitate”: pentru cunoaºtereaistoricã, evenimentele ºi structurile sunt deopotrivã “concrete”

18


ºi “abstracte”, ele rãmân captive în ficþiunea facticitãþii,realitatea însãºi þinând întotdeauna de domeniul trecutului. Înacest sens, evenimentul poate fi definit ca structurã diacronicã,ce comportã secvenþe ºi scenarii susceptibile de a fi tipologizateºi comparate: ceea ce caracterizeazã un eveniment nu estesingularitatea lui, nici eventualul sãu caracter repetitiv, civaloarea ºi densitatea enunþurilor sale structurale posibile.

În Franþa, reformularea reflexiei asupra noþiunii deeveniment a avut în centrul sãu tentativa hermeneuticã a luiPaul Ricœur - în special cea din Timp ºi naraþiune (1983 -1985). Între timpul cosmic ºi timpul intim al experienþei,hermeneutica aduce la luminã un “al treilea timp”: cel naratde istorici, singurul care întemeiazã demersul istoric. Dupãevenimentul “infrasemnificat”, pur descriptiv al ºcolii critice,dupã “sensul atotcuprinzãtor” ºi aproape golit de oriceevenimenþialitate al istoriei structurale, îºi face loc un eveniment“suprasemnificat” , în sensul cã el nu existã în stare brutã, cieste întotdeauna produsul unei naraþiuni, al unui discurs, alunei reprezentãri, al unei construcþii narative creatoare deidentitate fondatoare. Distincþia dintre memorie ºi istorie disparesau mai degrabã se deplaseazã: tocmai povestirea, fie ea aistoricului sau a martorilor, este cea care ordoneazã sensulevenimentului. Departe de a fi aporia heideggerianã a“orizontului transcendental al fiinþei”, experienþa temporalã nuexistã pentru Ricœur decât în mãsura în care este povestitã:naraþiunea este “gardianul timpului” iar operaþia istoricã - însensul lui Michel de Certeau - este prin definiþie producþiaintrigii, cu alte cuvinte, o deconstrucþie ºi o reconstrucþie aevenimentului. Ceea ce se reactiveazã odatã cu el nu epsihologia, ci analiza personajelor, a rolurilor, a “actanþilor”;nu istoria politicã e cea care revine în forþã, ci analiza puterii,a deciziei, a conflictului; asistãm nu la întoarcerea singularitãþii

19


ci - în legãturã cu noþiunea de crizã, de pildã, - la introducereaaleatoriului, a probabilitãþii, a complexitãþii.

Nu pot discuta aici în amãnunt importanþa pe care o are laRicœur concepþia creºtinã asupra timpului, care determinã oînþelegere a conceptului de prezent în sensul foarte tare deprezenþã în lume ºi care trimite, mai departe, la tematicaîntrupãrii ca paradigmã a evenimentului ºi la cea a “prezenþeireale” în euharistia prin care e divinizatã participarea omuluila lume. O asemenea analizã ne-ar conduce pânã la teologiatrinitarã a prezentului la Sf. Augustin, care distinge de-o parteºi de cealaltã a timpului prezent al lucrurilor prezente un timpprezent al lucrurilor trecute ºi un timp prezent al lucrurilorviitoare, ceea ce s-ar traduce în termeni actuali prin definireamemoriei ca prezent al trecutului ºi prin definirea proiectuluica prezent al viitorului. De asemenea, nici timpul, nicicompetenþele nu îmi permit sã fac aici altceva decât sãsemnalez dialogul care s-a instaurat între Ricœur þi filosofiaanaliticã, în special dezbaterea cu Donald Davidson asupraintenþionalitãþii ºi încercarea acestuia de a construi o ontologiea evenimentelor privite ca entitãþi de bazã ale lumii, asemeniobiectelor, proprietãþilor sau persoanelor. Mã voi mulþumiaºadar sã subliniez cã dublul aport al semanticii istorice ºi alhermeneuticii îºi gãseºte un ecou ºi un sprijin în sociologiaacþiunii; aceasta înþelege evenimentul ca produs al unui joc deinteracþiuni dintre mai mulþi actori ºi agenþi, ceea ce redeschidecalea cãtre o abordare structuralã a evenimentului ºi chiar cãtre“o istorie socialã a evenimentelor istorice” de tipul celei pecare o propune Andreas Suter într-un articol apãrut de curândla Annales (1997). Aceastã abordare reprezintã o dublãprovocare pentru istoric. Pe de o parte, insistenþa asupra acþiuniitinde sã readucã în discuþie însuºi raportul dintre trecut, prezentºi viitor. E de amintit aici tentativa lui Bernard Lepetit din

20


Formele Experienþei de a reintroduce un model temporal caresã evite un decupaj extern între durata lungã ºi timpul scurt,mizând pe ideea cã “prezentul acþiunii este timpul istoriei” ºicã funcþia istoricului nu mai e aceea de a analiza trecutul, cide a analiza procesul istoric ca pe un prezent în continuãalunecare. Pe de altã parte, e de invocat ideea, nãscutã înmediul de la Annales, dezvoltatã în “paradigma indiciarã” alui Carlo Ginzburg sau la Georges Duby (Bãtãlia de laBouvines), potrivit cãreia evenimentul nu poate fi cunoscutdecât prin urmele sale. Altfel spus - ºi aceasta e ºi poziþia luiKoselleck atunci când vorbeºte de spaþiul experienþei -, funcþiaistoricului este, cum afirma Nora, aceea de a analiza nuevenimentele propriu-zise, ci construcþia lor în timp, nutrecutul, ci reutilizãrile sale.

Eveniment ºi regim de istoricitate

Dacã în prima parte am fãcut un ocol epistemologic pentrua interpreta noutatea radicalã a evenimentului contemporan,aº vrea, într-o a doua parte, sã dezvolt o serie de reflecþii pornindde la “momentul” Revoluþiei franceze, în particular de laevenimentul 1789. 1789, scria François Furet în prefaþa laAtelierul Istoriei, este “evenimentul binecuvântat pentru istoriaistoricistã, ca ºi cum ar fi fost croit pe mãsura ei”. E cu atât maisemnificativ faptul cã, pentru mulþi istorici, 1789 reprezintãprototipul unei lecturi reînnoite a evenimentului, nu doarfiindcã bogãþia sa de semnificaþii evidenþiazã polisemia acesteinoþiuni, ci ºi pentru cã reîntâlneºte o reflecþie asupra periodizãriiºi asupra conceptelor de istorie “modernã”, “contemporanã”,“a timpului prezent”.

Voi porni de la un text al lui Hans-Jürgen Lüsebrinck,“Cãderea Bastiliei: arheologia unui eveniment simbol”, apãrut

21


in 1992 în actele colocviului 1789 - Evenimentul, reunit laFlorenþa în 1989. Dupã Lüsebrinck, cãderea Bastiliei arecaracteristicile unui simbol colectiv. El pune astfel în reliefpluralitatea semanticã a evenimentului: Bastilia este deopotrivão realitate ºi o emblemã, lesne figurabilã, susceptibilã deidentificãri atât imediate cât ºi ulterioare, permiþând o serieîntreagã de expansiuni metaforice prin care îi sunt asociatedespotismul ºi tirania, la fel cum distrugerii ei îi sunt asociatelibertatea ºi poporul. Tocmai aceastã plasticitate face posibilãdiversitatea ºi mai ales persistenþa de-a lungul secolelor autilizãrilor sale sociale ºi politice. 1789 nu e doar o “datãmemorabilã” sau un “eveniment exemplar” cu funcþiepedagogicã (Maurice Agulhon), ci ºi un eveniment inepuizabil,ceea ce Henri Lefebvre numea, într-un text din 1961 (“Ce estetrecutul istoric?”), un fenomen total: el conþine nu numaiactualul, seria actualizãrilor ºi realizãrilor din fiecare etapã aevoluþiei istorice, ci ºi posibilul, noþiune exclusã din discursulistoricilor, adicã anumite “conþinuturi” multã vreme voalatecare nu ies la suprafaþã decât treptat ºi care pot da naºtere, larândul lor, unor posibile noi.

Regãsim aici, în mod paradoxal, o lecturã destul deasemãnãtoare cu cea a lui Furet. În A gândi Revoluþia francezã,Furet scria: “Nu e suficient sã afirmãm cã Revoluþia ‹‹explicã››istoria noastrã contemporanã. Ea este istoria noastrãcontemporanã.” Apare aici tema – recurentã la autorulTrecutului unei iluzii - potrivit cãreia Revoluþia francezãîntruchipeazã o modalitate a schimbãrii prin care trece de acumîncolo întregul imaginar al timpului istoric. 1789 determinãapariþia unui câmp conceptual dominat de ideea de schimbare,de rãsturnare, care metamorfozeazã noþiunea pânã atunciciclicã de revoluþie ca rotaþie sau reîntoarcere. ReinhartKoselleck urmãreºte aceeaºi idee în alte studii din Viitorul trecut.

22


Astfel, în “Criterii istorice ale conceptului de «revoluþie» înepoca modernã”, el subliniazã cã revoluþia devine un conceptmeta-istoric, principiu regulator pentru cunoaºtere ºi pentruacþiune, accelerând timpul ºi rãsturnând atât raportul cu viitorulcât ºi cel cu trecutul. În textul “O semanticã a conceptelor demiºcare în modernitate”, analizând dubla miºcare detemporalizare a istoriei ºi de istoricizare a timpului prin opoziþiecu indiferenþa fatã de timp a epocilor precedente, Koselleckajunge sã-ºi punã problema apariþiei unui nou timp, precum ºipe cea a distincþiei dintre conceptul de “epocã modernã”(Neuzeit) ºi de “epocã contemporanã” (neue Zeit sau chiarneueste Zeit).

Aceste observaþii mi se par esenþiale pentru a caracterizaraportul dintre eveniment ºi istoria timpului prezent, întrucâtele fac din evenimentul Revoluþiei franceze momentul apariþieiunui nou regim de istoricitate care ar defini însãºi istoriacontemporanã. Conceptul de regim de istoricitate ca experienþãa timpului dã seama de o “ordine a timpului” care, fãrã a existavreodatã în stare purã, ne permite sau ne interzice sã gândimanumite lucruri, refolmulând ºi reciclând în permanenþãelemente anterioare ale raportului cu timpul. Elaborat deReinhart Koselleck, dezvoltat de Krzysztof Pomian în OrdineaTimpului, acest concept este reluat de François Hartog într-unarticol din Annales, “Timp ºi istorie. Cum sã scriem istoriaFranþei?” (1993). În opinia lui Hartog, Revoluþia francezãdeterminã apariþia unui nou tip de evenimenþialitate prinînlocuirea “Vechiului Regim al timpului”, în care trecutullumina viitorul, cu un “Nou Regim al timpului”, în care viitorullumineazã trecutul ºi în care evenimentele nu mai survin întimp ci prin (durch) el. O asemenea lecturã în termeni de regimde istoricitate complicã serios periodizãrile tradiþionale, devreme ce ea poate sã dea seama la fel de bine de fenomenele

23


de lungã duratã ca ºi de rupturi, catastrofe ºi chiar traume.Opoziþia dintre vechiul ºi noul regim al timpului poate fiaplicatã ºi observaþiilor dintr-un capitol din Scrieri despre istorie,în care, vorbind despre “revoluþiile care definesc timpulprezent”, Braudel situeazã cãtre mijlocul secolului al XVIII-leadepãºirea unei “zone dificile” dincolo de care “omul îºischimbã ritmul de viaþã”. Dar am putea aplica la fel de bineaceastã opoziþie “modernitãþii” în sens estetic, tãrâm al invenþieiºi nu al imitaþiei, sau chiar modernitãþii în sensul pe care i-l dãHabermas, de “strategie a rupturii”, de respingere radicalã atradiþiei.

Acest nou regim al timpului care ar caracteriza istoria“modernã” sau “contemporanã” - ºi cei doi termeni devin, înacest sens, echivalenþi -, reorganizeazã ansamblultemporalitãþilor ºi al spaþiilor-timp, dându-le alte dimensiuni.Evenimentul se produce ºi se reproduce de acum încolo la oscarã fãrã precedent, la scarã mondialã. Timpul mondial, aºacum îl defineºte Zaki Laidi (1997) în legãturã cu “problematicaevenimentului planetar”, ar tinde sã determine intrarea într-un“nou” nou regim al istoricitãþii: regim post-modern, caracterizatprin dispariþia controlului etatist al economiei, prin revoluþiatimpului real, prin prãbuºirea sistemului sovietic, regim careanunþã totodatã victoria totalã a pieþei ºi “prãbuºirea viitorului”despre care vorbea Edgar Morin. Urgenþa ºi proximitatea,reducerea distanþelor, ca modalitãþi ale deconstrucþiei simbolicea timpului, ar tinde cãtre “dezintermedierea socialã” ºi, înacelaºi timp, cãtre o logicã a interactivitãþii în rupturã cutemporalitatea liniarã. Astfel, timpul mondial afecteazã timpullocal ºi spaþiul local (ceea ce se traduce prin “glocalizare”),pânã într-atât încât se modificã relaþia dintre interior ºi exterior,dintre centru ºi periferie. Totodatã, noul regim al timpului secaracterizeazã prin accelerare (“omul îºi schimbã ritmul de

24


viaþã”), o accelerare care, dupã ce va fi redus spaþiul, tinde sãreducã timpul, sã-l imobilizeze, sã-l fosilizeze într-un eternprezent, cel al “timpului virtual”, dezintegrând celelaltedimensiuni temporale ºi spaþiale.

Ideea unui timp contemporan ca “dictaturã a prezentului”,ca “ofensivã a prezentului împotriva tuturor celorlalte registretemporale” (Alexander Kluge), este prezentã deja la Kracauerºi Adorno. În lucrarea A locui timpul (1996), istoricul JeanChesneaux întrezãreºte ameninþarea unui prezent etern, de tipulcelui descris de Orwell în 1984. Cultul consumului imediat ºial efemerului, dezvoltarea fãrã precedent a virtualului (bunuriimateriale, servicii terþiare), derealizarea timpului tehnologic,toate acestea tind cãtre disoluþia temporalitãþii, cãtre“imponderabilitatea temporalã”. Prezentul invadeazã trecutul,care este fie respins în numele modernitãþii tehnice, fie pietrificatîn chip de patrimoniu, dar ºi viitorul, care devine o proiecþie aprezentului ca previziune ºi simulare. Regãsim o idee similarãla François Hartog atunci când acesta defineºte secolul XX catimp al “prezentismului”. Trecutul nu înseamnã nimic, din elnu rãmân decât urmele: în aceasta constã întregul eºec al luiRoquentin, personajul din Greaþa care renunþã sã-ºi mai scrielucrarea istoricã întrucât descoperã cã niciodatã nu existã decât“prezent, nimic altceva decât prezent”. Orizontul este invadatde un prezent care produce ºi consumã neîncetat evenimente,un prezent fãrã viitor ºi fãrã trecut sau, mai exact, care legenereazã pe amândouã de la o zi la alta în funcþie de nevoi ºiviseazã la o completã înstãpânire asupra timpului prin care ardeveni propriul sãu trecut ºi propriul sãu viitor, dar în acelaºitimp neliniºtit de unul (memorie, patrimoniu, comemorare) câtºi de celãlalt (previziuni). “Tirania memoriei” evocatã de PierreNora în Locuri ale memoriei, “obsesia trecutului”, a acelui“trecut care nu mai trece” despre care vorbea Henry Rousso,

25


nu sunt în contradicþie cu dictatura prezentului. De la Revoluþie,care pretindea cã rupe radical cu trecutul pentru a construiviitorul, pânã la timpul prezent care crede cã poate acþionaasupra trecutului rejudecându-l ºi reparându-l, invaziaprezentului ca motor al schimbãrii n-a însemnat decât o suitãde rãsturnãri ale ierarhiilor temporalitãþii, sfârºind prin aceastãpostmodernitate pentru care “toate au aceeaºi valoare”.

Construcþia evenimentului

“Dar acest prezent care devine atât de dominant în planontic, se dovedeºte a fi în acelaºi timp extrem de precar ºi denesigur în ce priveºte statutul sãu ontologic”. Extrag aceastãfrazã dintr-un mic eseu al lui Ulrich Raulff, De la origine laactualitate, care trateazã despre “Marc Bloch, istoria ºiproblema timpului prezent” (1997). Voi insista tocmai asupraacestui caracter problematic, chiar enigmatic al prezentului,pentru a reveni la o caracteristicã fundamentalã a oricãruieveniment istoric: el nu existã în afara reprezentãrii sale, fie cãe vorba de relatarea martorilor sau de naraþiunea istoricã; altfelspus evenimentul nu e observabil cu ochiul liber ci întotdeaunadeja mediat prin limbaj, el nu poate exista, deci, în afaraconstrucþiei sale. Mã voi ocupa aºadar, în aceastã ultimã parte,de construcþia evenimentului în mãsura în care ea reprezintãpentru istoric încercarea de a suspenda iluzia realitãþii prezentãîn orice decupaj al timpului, de a se distanþa faþã de cronologianaturalã, de a stabili faþã de ea o distanþã criticã aptã sã revelezeevenimentul sau sã-i confere sensul, multiplele sale sensuri.

Voi porni de la un exemplu preluat din articolul lui RobertIlbert “Al cinsprezecelea secol al Hegirei”, apãrut în 1988 înVingtième siècle. Autorul îºi pune aici problema acumulãriide evenimente care sfâºie lumea islamicã în 1979: revoluþia

26


iranianã, acordurile de la Camp David între Egipt ºi Israel, luareade ostatici la ambasada americanã din Teheran, intervenþiasovieticã din Afganistan, al doilea ºoc petrolier. Se poatepropune astãzi o analizã istoricã a acestei acumulãri, care i-aluat prin surprindere atât pe intelectualii occidentali cât ºi peconducãtorii politici, mai ales americani ºi ruºi, analizã cetrimite la momentul de cumpãnã de la sfârºitul anilor ’70 ºiînceputul anilor ’80, o datã cu care devenim martorii uneitransformãri progresive a lumii postbelice într-o nouãconfiguraþie, cea a perioadei de dupã 1989. Or, luând ca punctde plecare un episod mai enigmatic, ocuparea locurilor sfintede la Mecca de cãtre mulþimile integriste masacrate apoi deputerea sauditã, Ilbert sugereazã o cronologie cu totul exoticãîn raport cu categoriile noastre: ocuparea Meccãi a avut loc înmarþea din 20 noiembrie 1979; dar miercuri 21 este deasemenea prima zi a celui de-al cincisprezecelea secol alHegirei. Evenimentul nu e cel ce face sã iasã la luminãstrãfundurile credinþei (durata lungã); el reorganizeazãcronologiile prezentând noul secol ca pe zorii unei noi ereislamice, prin opoziþie cu un al XIV-lea secol al Hegirei, cel alcolonizãrilor ºi al luptelor de eliberare, secol ce ar fi fostdominat de reculul Islamului.

Putem sistematiza acest exotism cronologic practicând înmod deliberat o tehnicã de înstrãinare. De pildã, putem aplicamarilor frãmântãri din 1989 grila de analizã aevenimentului-simbol definitã de Lüsebrinck pentru momentulistoric 1789. Departe de mine ideea de a nega ruptura din1989; ne putem chiar pune problema dacã, la rândul ei, aceastãrupturã închide sau inaugureazã un regim de istoricitate -problemã pe care o ridicã Hartog atunci când aminteºte crizeleprin care a trecut “noul regim” al timpului, identificat încontinuare cu imnul progresului: criza de dupã 1914 ºi actuala

27


crizã a viitorului, dominatã de “discursul sfârºiturilor” (sfârºital revoluþiei la Furet, sfârºit al istoriei la Fukuyama). Darapropierea dintre 1989 ºi 1789 nu este nicidecumîntâmplãtoare: în chiar momentul în care Bicentenarul pecetluiadistanþarea noastrã faþã de timpul revoluþiilor, evenimenteleimprevizibile din Europa de Est readuceau parþial în scenãrepertoriul simbolic moºtenit din 1789. Tematica “prãbuºiriizidurilor”, deopotrivã referinþã ºi inversare a simbolului Bastiliei,comportã aceeaºi bogãþie semanticã ce asociazã materialitateazidului cu “cortina de fier”, cu “închisoarea popoarelor”, cuantagonismul totalitarism/libertate, fãrã a mai vorbi de fundalulbiblic al zidurilor Ierihonului sau de funcþia foarte directã aimaginii televizate.

Ca ºi comparatismul sau tipul-ideal weberian, construcþiaevenimentului poate fi aºadar definitã ca o experimentareistoricã, de aceeaºi naturã ºi întemeiatã pe aceleaºi principiica ºi experimentul ºtiinþific, în care nu existã niciodatãobservaþie în stare purã, ci întotdeauna observaþie provocatã.Astfel, inspirându-se din metoda “descrierii dense”propãvãduitã de cãtre antropologi ca Clifford Geertz sau deapãrãtori ai unei histoire au ras du sol ca Jacques Revel, AndreasSuter propune, într-un articol publicat în Annales, o lecturã aevenimentului care se inspirã din tehnica cinematograficã aralenti-ului, dublã miºcare de dilatare în spaþiu ºi de încetinireîn timp: aceasta “încetineºte cronologia naturalã în aºa fel încâtdesfãºurarea acþiunii devine mai uºor perceptibilã”. Înainte deSuter, Marc Bloch ºi chiar Bergson se slujiserã de metaforecinematografice pentru a putea gândi ºi exprimadiscontinuitatea timpului istoric. Generalizând, nu doarevenimentul, ci ºi periodizarea însãºi se prezintã ca experiment.E vorba de a rãsturna cronologia naturalã, de a “trãda timpul”,ca sã folosesc titlul unei lucrãri foarte savante ºi foarte amuzante

28


a lui Daniel Milo, în care autorul reflecteazã asupra sfârºituluide secol ºi ne propune un mic joc edificator. Ce-ar fi dacã amsocoti anii - ni se sugereazã - pornind nu de la întruparea luiChristos, ci de la Patimi, decalând astfel cronologia creºtinãcu 33 de ani - vârsta la care se presupune cã ar fi murit Isus.Pentru istoria contemporanã, aceasta ar însemna strãmutareaîn secolul al XIX-lea a Primului Rãzboi Mondial (redevenit astfel“Marele Rãzboi”), a revoluþiei ruse din 1917 (care, împreunãcu 1848 ºi 1871 ar întregi “secolul revoluþiilor”), a avangardelorºtiinþifice (Einstein, Freud), literare ºi artistice (Schönberg,Picasso, Dada, Joyce, Kafka). Cât despre secolul XX, acesta ardebuta cu marea crizã din 1929, cu venirea la putere a luiStalin ºi Hitler, cu apariþia filmului vorbit. Exerciþiul e mai puþinludic decât pare la prima vedere, dacã luãm în consideraredezbaterile foarte serioase care au avut loc asupra datei la careîncepe mileniul al treilea, ca sã nu mai vorbim de angoasainformaticã a trecerii spre anul 2000.

Dacã am încerca, în loc de concluzie, sã revenim lainterogaþia iniþialã asupra relaþiei dintre istoria timpului prezentºi conceptul de eveniment, ar trebui sã subliniem încã o datãaceastã idee întrucâtva ameninþatã de istoria imobilã, cã istoriaeste, întâi de toate, o explorare a mecanismelor temporale, unstudiu al proceselor prin care survine noul. Tocmai de aceea,ea nu poate fi decât experimentalã. Reluând în sensul sãu tareo afirmaþie a lui Serge Bernstein care se declarã tentat sãdefineascã timpul prezent ca fiind perioada în care istoricul eneîncetat constrâns sã-ºi revizuiascã interpretãrile, aº fi înclinatsã compar istoria timpului prezent cu ceea ce specialiºtii întectonica plãcilor numesc zonã de acreþie – acea zonã în careplãcile tectonice se încalecã, provocând o miºcare de escalaþieprin care materialele se ridicã ºi replonjeazã neîncetat înstraturile de adâncime. În acest sens, istoria timpului prezent

29


se distinge de istoria contemporanã, cãreia îi aparþine totuºi,cãci ea intrã în vârtejul lui modernitas. Dacã ea se identificãtotuºi cu o perioadã, o face în calitate de “front de înaintare” ºinu doar de “cordon sanitar” sau de no man’s land - ca sã reiautermenii menþionaþi de Ulrich Raulff - , aºadar ca spaþiu alexperienþei ºi al reconstrucþiei permanente a temporalitãþilor.

Traducere de Ciprian Tudor

Referinþe bibliografice

Philippe Ariès, Le temps de l’histoire, Paris, Seuil, 1986 (maiales capitolul VIII, “L’histoire dans la civilisation moderne”).

Fernard Braudel, “Histoire et sciences sociales: la longuedurée”, Annles ESC, XIII, nr. 4, decembrie 1958 (reluat înEcrits sur l’histoire, Paris, Flammarion, 1969, reeditat în1984, colecþia “Champs”, p. 41-84).

Fernard Braudel, “L’histoire des civilisations: le passé expliquele présent”, în Ecrits sur l’histoire, op. cit., p. 254-314.

Jean Chesneaux, Habiter le temps, Paris, Bayard Editions, 1996.

Donald Davidson, Action et événements, trad. fr., Paris, PUF,1994.

François Dosse, “Paul Ricœur révolutionne l’histoire”, în “Letemps réfléchi. L’histoire au risque des historiens”,EspacesTemps, nr. 59-60-61, 1995.

François Dosse, L’Empire du sens. L’humanisation des scienceshumaines, Paris, La Découverte, 1995.

Olivier Dumoulin ºi Raphaël Valéry (coord.), Périodes. Laconstruction du temps historique, Paris, Ed. de l’EHESS etHistoire au Présent, 1991.

François Furet, L’Atelier de l’histoire, Paris, Flammarion, 1982.

30


François Furet, Penser la Révolution française, Paris, Gallimard,1978.

François Furet, Le Passé d’une illusion. Essai sur l’idéecommuniste au XXe siècle, Paris, Robert Laffont/Calmann-Lévy, 1995 (trad. rom.: Trecutul unei iluzii. Eseudespre ideea comunistã în secolul XX, ed. Humanitas,Bucureºti, 1996)

François Hartog, “Temps et histoire. Comment écrire l’histoirede France?”, Annales, Histoire, Sciences Sociales, nr. 6,noiembrie-decembrie 1995, p. 1219-1236.

IHTP, Ecrire l’histoire du temps présent, Paris, CNRS-Editions,1993.

Robert Ilbert, “Le quinzième siècle de l’Hégire”, Vingtièmesiècle. Revue d’histoire, nr. 17, ianuarie-martie 1988,p. 3-19.

Philippe Joutard (coord.), L’événement, Actes du colloque duCentre méridional d’histoire sociale (1983),Aix-en-Provence, Publications de l’université de Provence,1986.

Reinhart Koselleck, Le Futur passé, contribution à la sémantiquedes temps historiques, tr. fr., Paris, EHESS, 1990.

Zaki Laidï, Le Temps mondial, Bruxelles, Complexe, 1997.

Jean Leduc, Les Historiens et le temps. Conceptions,problématiques, écritures, Paris, Seuil, colecþia “Points”,1999.

Henri Lefebvre, “Qu’est-ce que le passé historique”, Les TempsModernes, nr. 161, iulie 1959.

Bernard Lepetit, “Le présent de L’histoire”, în Bernard Lepetit(coord.), Les Formes de l’expérience. Une autre histoiresociale, Paris, Albin Michel, 1995, p. 273-298.

31


Hans-Jürgen Lüsebrink, “La prise de la Bastille: archéologied’un événement-symbole”, în “1789 l’Evénement”(Convengo internazionale, Firenze, 5-8 giugno 1989),Mélanges de l’Ecole française de Rome – Italie etMéditerannée, t. 104, 1992-1.

Daniel Milo, Trahir le temps (Histoire), Paris, Belles-Lettres,1991.

Erik Neveu ºi Louis Quéré (coord.), “Le temps de l’événement”,Réseaux (CNET), nr.75, ianuarie-februarie 1996 ºi nr. 76,martie-aprilie 1996.

Gérard Noiriel, Sur la “crise” de l’histoire, Paris, Belin, 1996.

Gérard Noiriel, Qu’est-ce que l’histoire contemporaine?, Paris,Hachette, 1998.

Pierre Nora, “Le retour de l’ événement”, în Faire de l’histoire,Paris, Gallimard, 1974, t.1, p. 210-228.

Denis Peschanski, Michael Pollack, Henry Rousso (coord.),Histoire politique et sciences sociales, Bruxelles, Complexe,1991.

Jean-Louis Petit (coord.), L’Evénement en perspective, Paris,Ed. EHESS, 1992, colecþia “Raisons pratiques”.

Krzysztof Pomian, L’Ordre du temps, Paris, Gallimard, 1984.

Antoine Prost, Douze Leçons sur l’histoire, Paris, Seuil, colecþia“Points”, 1996.

Ulrich Raulff, De l’origine à l’actualité. Marc Bloch, l’histoireet le problème du temps présent, Sigmaringen, Thorbecke,1997.

Paul Ricœur, Temps et récit, 3 vol., Paris, Seuil, 1983-1985.

Henry Rousso, La Hantise du passé, dialog cu Philippe Petit,Paris, Textuel, 1998.

32


Andreas Suter, “Histoire sociale et événements historiques. Pourune nouvelle approche”, Annales HSS, nr. 3, mai-iunie1997, p. 543-567.

Michel Trebitsch, “L’histoire contemporaine: quelques notessur une histoire énigmatique”, în Olivier Dumoulin siRaphaël Valéry (coord.), Périodes. La construction du tempshistorique, op. cit., p. 135-144.

Michel Trebitsch, “La quarantaine et l’an quarante.Hyphothèses sur l’étymologie du temps présent”, in Ecrirel’histoire du temps présent, op. cit., p. 63-76.

33

Istoricul în faþa duratei imediate: aportulego-istoriei

ALEXANDRU ZUB

În mijlocul duratei, prezentul

Într-un moment când se discutã intens despre istoriarecentã, nimic nu pare mai util decât a defini poziþia însãºi aistoricului faþã de durata imediatã ºi de prezent mai ales. Cãciprezentul constituie nucleul ineluctabil al duratei ºi deci unpunct de plecare legitim pentru orice reflecþie asupratemporalitãþii istorice. Fie cã acceptãm diviziunea tripartitã,braudelianã, a duratei1 sau ne imaginãm o infinitate de ritmuri,de cadenþe temporale, istoricul se plaseazã mereu pe linia greusesizabilã ce separã trecutul de viitor în acest prezent fugitivcare e, în fond, singura noastrã ºansã2 .

Valorizarea acestei ºanse rãmâne o conduitãrecomandabilã, mai ales pentru istoricii care au considerat multtimp trecutul ca unic subiect al anchetei lor, o “rezervaþie”unde ei îºi instrumentalizau, de obicei, cunoºtinþele. E oatitudine asupra cãreia N. Iorga atrãgea atenþia, la începutulsecolului XX, convins cã vechile limite ale meseriei trebuiaudepãºite neîncetat3 . Contemporanul sãu Henri Berr gândea în

1 Fernand Braudel, Ecrits sur l’histoire, Paris, 1969, passim.2 Idem, Préface, în Ambiguités et antinomies de l’histoire et de sa

philosophie, par Émile Callot, Paris, 1962, p. 8.3 N. Iorga, Generalitãþi cu privire la studiile istorice, ed. IV, Iaºi, 1999,

passim.

34


acelaºi fel atunci când fonda La Revue de Synthèse (1900) ºiteoretiza aceste probleme în La Synthèse en histoire (1911).

Dar abia între cele douã rãzboaie mondiale istoricii auînceput sã înþeleagã mai bine valoarea experienþei directe.Existenþialismul (cu varianta românã “trãirismul”) a avut ºiprintre ei destui adepþi. Accentul se va deplasa spre existenþã,spre cea a istoricului însuºi mai cu seamã, a cãrui subiectivitateera, de altfel, apãratã de A. D. Xenopol (Istoria ideilor mele,1913), V. Pârvan (Memoriale, 1923), N. Iorga (Orizonturilemele. O viaþã de om aºa cum a fost, 1935)4 , pentru a nu aminti,dintr-o lungã serie, decât nume bine cunoscute.

Primul, A. D. Xenopol, ne pare important ºi datoritã teorieiseriale, utilã pentru înþelegerea duratei înseºi. Prezentul, în asa Théorie de l’histoire (1908), e conceput ca un mãnunchi deserii cu diferite faze de evoluþie. Unele serii se terminã subochii noºtri, în timp ce altele îºi continuã sau abia îºi începtraiectul5 . Este nucleul temporal la care istoricul trebuie sã seraporteze permanent, cãci e vorba de singurul moment utilizabilfãrã intermediu, deºi atât de distorsionat prin imaginar6 . Nuexistã nici un alt debuºeu spre “Meer der Weltgeschichte”(Ranke), unde istoricii, aceºti pescari neobosiþi, sã-ºi poatãfructifica strãduinþele. Trebuie sã adãugãm, rãmânând îninteriorul aceleiaºi metafore, cã submersiunea implicã ºiemersiune, cã aceastã miºcare comportã o dinamicã aparteasupra cãreia suntem deja preveniþi. Este o dinamicã ce a fãcutca istoricul sã fie imaginat drept un vehicul cu farurile dublu

4 A. D. Xenopol, Istoria ideilor mele, în Studii ºi documente literare deI. E. Toroutiu, IV, Bucureºti. 1932; V. Pârvan, Idei ºi forme istorice,Bucureºti, 1920; Memoriale, Bucureºti, 1923; N. Iorga, Orizonturilemele. O viaþã de om aºa cum a fost, I-III, Bucureºti, 1935.

5 A. D. Xenopol, La théorie de l’histoire, Paris, 1908.6 Cf. Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria între adevãr ºi ficþiune,

Bucuresti, 1998.

35

Istoricul în faþa duratei imediate: aportul ego-istoriei

bracate, spre trecut ºi spre viitor totodatã, ceea ce presupune oreverberaþie continuã ºi fructuoasã7 .

Dar miza supremã rãmâne prezentul, aceastã materieevanescentã ºi indispensabilã, comparatã de Titu Maiorescu,la vremea sa, cu singurul bloc de marmurã de care dispunem;dacã e folosit caricatural, cum sã se mai ajungã la o Minervã?8

Numai prezentul îi oferã istoricului elementele concrete dincare acesta degajã sensul vieþii ºi chiar al istoriei. În slujbaprezentului trebuie sã-ºi punã el toatã munca9 . “Dialog laprezent asupra prezentului”, discursul istoric se hrãneºte,esenþial, tocmai din aceastã dimensiune a duratei10 . Pledoaria“pentru o istorie utilã” (P. Chaunu), sursã inepuizabilã deanalogii ºi comparaþii instructive, nu poate fi decât legitimã11.Aceeaºi pledoarie o regãsim ºi în schema parabolicã a lui H.-I.Marrou, unde istoricul, parte din actualitate, atinge prinsubmersiune orizontul documentelor ºi se întoarce din nou,prin emersiune, la prezent, ca sintezã de temporalitãþi12 .

Istoria la prezent nu e doar o frumoasã sintagmã13 , ciexpresia unei lungi experienþe istoriografice, ajunsã acum înpragul unei noi sinteze, conceputã ca un dialog din carecontemporaneitatea nu poate lipsi14 . În aceastã inefabilãþesãturã prezentul e mereu esenþial, cum ne asigurã, cu ostãruinþã semnificativã, teoreticienii domeniului, între care Marc

7 Jean-Marie Domenach, Enquête sur les idées contemporaines, Paris,1981, p. 33-43.

8 T. Maiorescu, Aforisme. 9 N. Iorga, Generalitãþi..., passim.10 Apud Al. Zub, Istorie ºi finalitate, Bucureºti, 1991, p. 190.11 Pierre Chaunu, Pour l’histoire, Paris, 1984.12 H.-I. Marrou, Le métier d’historien, în L’Histoire et ses méthodes, éd.

par Charles Samaran, Paris, 1961.13 Régis Hanrion, L’Histoire au présent, Paris, 1980.14 Phillippe Ariès, Le temps de l’histoire, Paris, 1986, p. 239.

36


Ferro, G. Iggers, R. Koselleck, J. Rüsen, H. White trebuie amintiþimai ales15 .

Nu lipsesc nici scepticii, cu avertismente relative laabuzurile unui prezenteism în care actualitatea nu are altorizont decât ea însãºi, proclamându-ºi superioritatea moralãasupra trecutului ºi anticipând totodatã judecata pe careposteritatea o va rosti la adresa ei. “Luciditate sau orbire?Istoricul (prezentului, dar nu numai el) – conchidea FrançoisHartog – e oricum prins, ca oricine, în acest cerc alprezentului”16 , din care nu ºtie cum sã scape. Asumareacondiþiei amintite, valorificarea ei profesionalã este ceea ce seaºteaptã de la istoric.

Istoricul, martor ºi cercetãtor

Prima ipostazã a oricãrui istoric este cea de martor al epociisale, mai mult sau mai puþin implicat, dupã propria-i filosofieºi dupã circumstanþe. Cea de a doua este ipostaza de cercetãtorîn cãutare de adevãruri privind anumite secvenþe cronotopicesau ansamblul duratei, care nu poate fi înþeles niciodatãexhaustiv.

Este evident cã discursul istoric se poate nutri pe de o partedirect, din memoria cercetãtorului sau din observarea obiectelorfizice, a vestigiilor; pe de altã parte, indirect, din memoria altora

15 Marc Ferro, L’Histoire sous sourveillance, Paris, 1985; G.G. Iggers,New Directions in European Historiography, Middletown, 1975; R.Kosselleck, L’Expérience de l’histoire, Paris, (1997); J. Rüsen, Studiesin Methahistory, Pretoria, 1993; P. Veyne, Comment on écrit l’histoire,Paris, 1971; H. White, “The Politics of History”, în The Content of theForm, Baltimore/London, 1986, p. 58-82.

16 François Hartog, L’historien et la conjoncture historiographique, înLe Debat, 102, nov.–déc 1998, p. 10; idem, Patrimony and Time,text prezentat la Institutul “Teleky”, Budapesta, aprilie 2000.

37


ºi din surse acumulate17 . Este aºadar legitim sã se punã învaloare tot ce þine de personalitatea istoricului (fond aperceptiv,orizont de aºteptare, experienþã proprie) înainte de întâlnireacu noile documente susceptibile sã susþinã o nouã construcþieistoricã18 . Un reputat specialist în metodologie, Jerzy Topolski,a descris pe larg diagrama cunoaºterii puse la lucru de istoricultimpului recent, insistând asupra rigorii metodelor ºi a buneifolosiri a “auxiliarelor”, ca discipline ale sistemului de ºtiinþeumane: sociologie, psihologie, economie, statisticã, demografieetc. “Sursele timpului recent sunt de obicei mai numeroasedecât cele ale timpurilor mai vechi ºi problema istoricului nueste cum sã le decodeze, ci cum sã le punã mai bine înpracticã”19 . Fãrã asemenea precauþii, istoria recentã (currenthistory, Zeitgeschichte, histoire immédiate) devine jurnalism,reportaj, memorial etc. Tocmai de aceea cercetãtorul acestuiinterstiþiu trebuie sã fie mai atent la metode ºi la ºtiinþeleparaistorice de care se foloseºte20 . Problema unei bune integrãria istoriei devine deci un fapt esenþial, ca ºi efortul de a reduceambiguitãþile domeniului21 .

Fie cã e vorba de “istorii” conþinând “lucruri curioase”,adunate nu importã de unde (Herodot), de povestirisenzaþionale despre fapte recente (Thucydide) sau de discursurimoralizante în jurul unor biografii exemplare (Plutarh, Carlyle),istoricul rãmâne mereu în mijlocul realitãþii imediate22 .Cunoaºtera trebuie sã-i fie nutritã de viaþa însãºi, încã înderulare, fiindcã numai viaþa îi poate descoperi sensul

17 Jerzy Topolski, Methodology of History, Warszawa/Dodrecht/Boston,1976, p. 322, 329.

18 H.-I. Marrou, op. cit.19 Jerzy Topolski, op.cit., p. 412.20 Ibidem, p. 412-413.21 Émile Callot, op. cit.22 N. Iorga, op. cit., p. 88, 92.

38


fenomenelor. “Fapte bune ºi crime, revoluþii ºi binefaceripaºnice, crize ºi soluþii, triumfuri ºi catastrofe” pot fi sesizate înaceastã realitate înconjurãtoare ce rãmâne o sursã inepuizabilãºi de neînlocuit pentru istoric. Tocmai de aceea el e “dator sãse coboare în prezent”, alãturi de “ceilalþi actori ai vieþiicontemporane”, pentru o mai bunã definire a realitãþilor ºiasigurarea unei înþelegeri mai largi a istoriei înseºi23 .

Actor ºi spectator, martor ºi exeget, istoricul trebuie înþelesca “un bãtrân prin experienþã al naþiei sale”, un depozitindispensabil de învãþãminte la îndemâna celor care nu rãmâninsensibili la interesul comun24 . Ca ºi jurnalistul, politicianulsau chiar judecãtorul, însã utilizând alte instrumente, el înoatãîn “apele actualitãþii” asumându-ºi o “lecturã” diacronicã afaptelor25 . O asemenea concluzie este uºor de înþeles dacã seadmite, împreunã cu W. Dithley ºi L. Febvre, cã istoria nu e unlucru dat o datã pentru totdeauna, ci o permanentãconstrucþie26 , în mijlocul cãreia se aflã, indubitabil, chiaristoricul cu determinãrile lui cronotopice, schimbãtoare,novatoare. De aceea Paul Veyne vorbea de o istorie concretã27 ,flagelând speculaþia ºi prevenindu-ne asupra istoriilor posibile,virtuale, abandonate etc.28 Fãrã o anume “aplicare la viaþapracticã”, evocatã la timpul sãu de N. Iorga, istoria ca discursnu meritã ostenealã29 .

23 Ibidem, p. 105.24 Ibidem, p. 106.25 Cf. Carlo Ginzburg, Il giudice e lo storico. Considerazioni in margine

al processo Sofri, Torino, 1991; Jean Noël Jeaneney, Le passé dans leprétoire. L’historien, le juge et le journaliste, Paris, 1998.

26 Joseph Margolis, Historical Thought, Constructed World. A ConceptualPrimer for the Turn of the Millenium, Berkeley/Los Angeles/London,1995.

27 P. Veyne, op. cit., p. 144.28 Ibidem, p. 131.29 N. Iorga, op. cit., p. 156.

39


Totul pare sã reclame o atitudine prudentã faþã de muncaistoricului, mai ales dacã e vorba de o epocã foarte recentã.L’histoire sous surveillance, frumoasa carte a lui Marc Ferro30 ,o atestã din plin, la fel ca ºi vasta bibliografie privitoare laHistorikerstreit31 , la “revizionismul” francez32 , pentru a nu maivorbi de “Vichy”, subiect de controverse inepuizabile33 . Serecomandã acum o “înaltã supraveghere” a istoricului34 alecãrui conduite par uneori abuzive.

Întoarcerea ego-ului

“Diversitatea istoriilor, singularitatea istoricilor, pluralitateademersurilor, subiectivitatea modalitãþilor de a scrie ºi a faceistorie”!35 . Aceastã alegaþie nu e, în spirit, deloc recentã.Confesiunile lui Rousseau au fost, în opinia lui Lucien Febvre,cele care “au deschis marea poartã a egotismului, importantpentru cei care, scrutându-se pe ei înºiºi, se gândesc la semeniilor, care îi ajutã sã se exploreze, sã se descopere, sã seposede”36 . A doua generaþie a Analelor era mai curândînclinatã sã condamne istoria la “un fel de tãcere personalã”,asumatã deschis de Braudel37 , a cãrui sintezã din anii ’60 voiachiar sã fie o gramaticã a civilizaþiilor38 .

Dupã mirajul structuralist, am asistat la întoarcereaevenimentului ºi a politicului în istorie, a actorului în sociologie,

30 M. Ferro, op. cit.31 Ernst Nolte, etc, Historikerstreit, 1987.32 Annales d’histoire révisionniste, ed. Pierre Guilaume.33 Pierre Laborie, L’Opinion française sous Vichy, Paris, 1990.34 Idem, Historiens sous haute surveillance, în Esprit, XVIII, 1994, 1, p.

36-49.35 Histoires et historiens, în Le Débat, 92, nov.-déc, 1996, p. 126.36 Lucien Febvre, Michelet et la Renaissance, Paris, 1992, p. 49.37 Fernand Braudel, Une leçon d’histoire, Paris, 1986, p. 160.38 Idem, Grammaire des civilisations, Paris, 1961.

40


a autorului în literaturã39 , a individualismului metodologic40 .Biografia cunoºtea o nouã dezvoltare, istoricitatea îºiredobândea drepturile.

Istoria structuralismului publicatã de François Drosse aprovocat o luare de atitudine a generaþiilor post-structuraliste,filosofice, literare ºi mai ales istorice (Dominique Pestre,Christophe Prochasson, Rémy Riefel), care ºi-au pus întrebãrilegate de moºtenirea acestui curent în domeniul lor deactivitate41 . Cum autorul sintezei utilizase din plin interviul,criticii sãi au fãcut observaþii metodologice, pornind de larezultatele obþinute în cadrul Institutului de Istorie a TimpuluiPrezent (I.H.T.P.) în materie de anchetã oralã. Textul obþinutastfel nu e o transpunere de amintiri defilând ca într-un film, ci“o þesãturã fragilã, produsã prin suprapunerea profundã atrãitului ºi a imaginarului, a individualului ºi a colectivului, aconcretului ºi a visului”, ceea ce recomandã prudenþã. Fiindcãaceastã povestire “este mereu un act militant de fabricare asinelui, unul de punere în scenã într-o istorie ale cãrei elemente,chiar cele mai aparent factuale, trebuie luate în seamã cu ceamai mare precauþie”42 .

Aceastã remarcã ne aminteºte o alta, fãcutã de Braudel laChâteauvallon, aceea cã istoricul este întotdeauna un regizor43 .El foloseºte, între altele, povestirile martorilor, care constituieun fel de autoistorie spontanã, produsã de indivizi cu scopulde a da sens propriilor fapte44 .

39 Eugen Simion, Întoarcerea autorului, Bucuresti, (1993).40 Rémy Rieffel, Empreinte profonde ou trace superficielle ?, în Le Débat,

73, jan-fév, 1993, p. 33.41 Le structuralisme a-t-il une histoire ?, în Le Débat, 73, 1993, p. 3-33.42 Dominique Pestre, Auto-histoire des acteurs, histoire des historiens,

în Le Débat, 73, 1993, p. 21.43 Fernand Braudel, Une leçon d’histoire, p. 169.44 Dominique Pestre, op. cit., p. 22; Cf. G. Vattimo, Al di là del soggetto,

Milano, 1981; Andrei Corbea, Ego, alter, alter-ego, Iasi, 1993.

41


S-a vãzut în aceastã înclinaþie spre ego o explozie a spirituluimodern, care refuzã contemplarea limitelor ºi a regularitãþilorcosmice pentru a deveni autocunoaºtere, ºtiinþã obsesivã45 .Heidegger ne-a prevenit deja asupra transformãriisubiectum-ului, în sens de extindere a Dasein-ului, istoriapropriu-zisã, mereu ascunsã privirii comune, reprezentând înfond capacitatea de deschidere a fiinþei46 . Cu atât mai binedacã istoricul exerseazã aceastã capacitate asupra lui însuºi.Actor al vieþii intelectuale, el nu are cum sã se ascundã47 . Mareacucerire a secolului XX este tocmai recunoaºterea subiectivitãþiiistoricului48 . O alta este riscul efemerului, abordareaimediatului fãrã recul, studiul direct al realitãþilor49 . Nu rezultãde aici o istorie monumentalã, în sensul dat de Nietzsche, cimai curând una criticã, luând distanþã faþã de trecut ºi stimulândchiar o eliberare a istoriei de reziduurile ei vetuste50 .

A regândi neîncetat ºi a asuma critic trecutul constituiemodalitatea cea mai bunã de a valoriza experienþa istoriei51 ,fie ea individualã, generaþionalã sau colectiv “capitalizatã”,dupã tipologia lui Reinhart Koselleck52 , care ne poate sugerao “lecturã” a ego-istoriei înseºi. E o specie de discurs carevalorizeazã transformarea timpului prezent în istorie imediatã,actualitatea devenind tot mai rapid “materie” istoricã, una încare istoria ºi efemerul nu se mai disting destul de net53 .45 Cf. G. Vattimo, etc, Gândirea slabã, Constanþa, 1998, p. 101.46 Martin Heidegger, Timpul imaginii lumii, Bucuresti, 1998, p. 149.47 François Dosse, Pour une histoire intellectuelle sans réduction, în Le

Débat, 73, 1993, p. 38.48 Lucian Boia, op. cit., passim.49 Mona Ozouf, François Furet journaliste, în Le Débat, 103/1999, p. 4.50 F. Nietzsche, A doua consideraþie inoportunã, Bucuresti, 1994, p. 6, 7.51 Al. Zub, Discurs istoric ºi tranziþie, Iasi, 1998, p. 148-158.52 Reinhart Kosselleck, L’Experience de l’histoire, éd. Michael Werner,

Paris (1997). Cf. Le Débat, 99, mars-avril, 1998, p. 188.53 Jacques Le Rider, Oubli, mémoire, histoire, în Commentaire, 84, hiver,

1998-1999, p. 965; cf. Paul Ricœur, La mémoire, l’histoire l’oubli,Paris, 2000.

42


“A se privi pe sine ca obiect de anchetã”Comunitatea istoricilor se vãdeºte de obicei ostilã oricãrei

imixtiuni a ego-ului în discursul propriu, cel puþin la niveldeclarativ. Aceastã alergie e de sursã pozitivistã ºi vizeazã înfond partea subiectivã a unei profesii care a avut mereu unstatut destul de echivoc. În realitate, numãrul istoricilor careau scris memorii sau chiar istoria propriilor idei esteconsiderabil. Grija de a armoniza viaþa ºi opera rãmâne otrãsãturã caracteristicã pentru mulþi dintre ei54 . Amintim aiciHistoire de mes idées a lui Edgar Quinet, cel care a inspiratopera cu acelaºi titlu a lui A. D. Xenopol55 . J. Michelet ºi-adescris tinereþea56 , în timp ce Renan publica amintiri despreepoca formãrii sale57 .

Marile crize ale secolului nostru au stimulat ºi mai multapetenþa confesivã a istoricilor. Mulþi dintre ei au plãtit scumpceea ce Lucien Febvre numea “chimie moralã”. H. Pirenne afost închis în prima conflagraþie mondialã, iar F. Braudel încea de a doua, în timp ce N. Iorga ºi M. Bloch au fost asasinaþide cãtre inamicii lor. G. Brãtianu, autor al unei admirabilescrieri, File rupte din cartea rãzboiului58 , avea sã fie ucis, larândul sãu, într-o închisoare comunistã59 . ªi alþi istorici vorpovesti, mai târziu, experienþe recluzionare, atât deemblematice pentru secolul XX60 , ale cãrui “extreme” au fostdescrise pe larg de F. Fejtö, F. Furet, E. Hobsbawm, ClaudeLefort, T. Todorov etc.

54 Cf. Jules Michelet, Leçons au Collège de France, 1847, Budapest,1999, p. 20.

55 A. D. Xenopol, Istoria ideilor mele (1913), în I. E. Toroutiu, Studii ºidocumente literare, IV, Bucureºti, 1932.

56 Jules Michelet, Ma jeunesse, Paris, 1884.57 Cf. Al. Zub, În orizontul istoriei, Iaºi, 1994, p. 233-254.58 G. Brãtianu, File rupte din cartea rãzboiului, Bucureºti, 1934.59 Maria Brãtianu, Gheorghe I. Bratianu, Paris, 1988.60 Constantin C. Giurescu, Vladimir Dumitrescu, Vlad Georgescu etc.

43


Biografia ºi circumstanþele epocii se amestecã într-un modadesea inextricabil. L’Etrange defaite, opera postumã a lui M.Bloch, nu e decât un capitol de ego-istorie, ca þi cartea luiPhillippe Ariès, Un historien de dimanche (1980) sau cea a luiEmmanuel Le Roy Ladurie (Paris-Montpellier, 1980). LeDiscours prononcé à L’Academiè Française de Fernand Braudelºi mai ales Une leçon d’histoire (1985) þin neîndoielnic deaceeaºi categorie de texte. Sã mai amintim încã, spre a sugeradoar tabloul, Mémoires d’un centenaire (1979) de CharlesSamaran sau Dialogues de Georges Duby ºi Guy Lardreau(1980). În dialogurile din urmã, totdeauna incitante, Duby sedeclara captiv al sinelui ºi al mediului sãu, recunoscând astfelmultiplele dependenþe ale istoricului61 . Opera lui PierreChaunu, atât de bogatã ºi polivalentã, e plinã de referinþeautobiografice, mai ales Ce que je crois ºi Apologie pourl’histoire. Este ºi cazul lui Robert Bonnaud, al cãrui itinerariucompleteazã bibliografia atât de vastã a noului domeniu62 .

Însã demersul cel mai semnificativ din acest punct de vedererãmâne volumul publicat de Pierre Nora, Essais d’ego-histoire(1987), în care gãsim ºapte confesiuni semnate de MauriceAgulhon, Pierre Chaunu, Georges Duby, Raoul Girardet,Jacques Le Goff, Michelle Perrot ºi René Remond63 . Este “oîncercare de laborator”, unde istoricii amintiþi îºi explicãdevenirea prin raportare la problemele timpului ºi aledomeniului de studiu. Este un mijloc de a pune la lucrumemoria personalã ºi resursele unei meserii ce se vãdeºte, prinnatura sa, foarte complexã. Rezultã de aici “documente derang secund”, concepute pentru a servi la elaborarea

61 Georges Duby, Guy Lardreau, Dialogues, Paris, 1980, p. 194.62 Pierre Vidal-Naquet etc, Une équipée dans la grande histoire, în Le

Débat, 75, mai-août 1993, p. 154-194.63 Pierre Nora (éd.), Essais d’égo-histoire, Paris, 1987, p. 375.

44


ego-istoriei, dupã cum ne previne editorul, convins cã lanseazãastfel un “gen nou pentru o nouã vârstã a conºtiinþei istorice”64 .Ne putem întreba, împreunã cu Nora, dacã autobiografiaclasicã, confesiunea mai mult sau mai puþin intimã poate fidepãºitã, spre “a limpezi propria sa istorie ca ºi cum ar fi istoriaaltuia”65 .

Istoricul de azi e gata sã mãrturiseascã relaþia intimã pecare o cultivã cu munca sa. Din acelaºi motiv, el refuzã vechea“neîncredere faþã de o istorie contemporanã, socotitã preaaproape ca sã poatã beneficia de un tratament pozitiv. Cucerireade cãtre istoric a propriului secol ºi a prezentului însuºi aconstituit, dupã Pierre Nora, unul din progresele disciplinei înultimele decenii”66 . Vechea tradiþie, care îndemna pe istorici“sã-ºi disimuleze personalitatea în spatele ºtiinþei”, “sã fugã eiînºiºi în altã epocã, prin intermediul altora”, atitudine impusãde erudiþia secolului XIX, pare acum anacronicã67 . Studiulprezentului nu e doar posibil ci ºi necesar, cu atât mai mult cucât el ar fi asumat de profesioniºtii duratei. Existenþa istoriculuidevine obiect al cecetãrii, uneori al propriei anchete.

Am menþionat, din acelaºi spaþiu cultural, câteva scrieridintr-o bibliografie foarte vastã a ego-istoriei. Trebuie sãadãugãm altele semnate de Michel Winock, Pierre Goubert,Mona Ozouf, Alain Besançon, Annie Kriegel, François Fejtö,Tzvetan Todorov etc.68 Întreaga serie Entretiens (G. Duby,

64 Ibidem, p. 5.65 Ibidem, p. 7.66 Ibidem, p. 5.67 Ibidem.68 Michel Winock, La République se meurt, Paris, 1978; Pierre Goubert,

Naissance d’un historien: hasards et racines, 1984; Mona Ozouf,L’Image dans le tapis, 1984; Alain Besançon, Une génération, 1987;Annie Kriegel, Mémories; Tzvetan Todorov, Face à l’extrême; FrançoisFejtö / Maurizio Serra, Le passager du siècle, Paris, 1997.

45


Christophe Charle, Georges Dumézil etc.) completeazã ºinuanþeazã tabloul.

Cât despre eseurile înseºi, produse de istorici atât dereputaþi, nu e cazul sã le facem aici analiza. Unele observaþiipar totuºi a fi necesare. O deschidere fascinantã propune PierreChaunu în textul sãu Le fils de la morte, unde memoria ºi“misterul timpului” aflã un exeget sensibil69 . Familia, mediul,societatea ºi epoca se regãsesc în paginile sale, fremãtând deviaþã ºi de pasiune militantã. Totul se amestecã, totul seîngemãneazã, totul participã la “tablou”, care nu e doaristoriografic ci ºi unul al istoriei propriu-zise. Într-adevãr,aproape toate cãrþile lui Chaunu implicã ego-istoria ºi aproapetoate evenimentele contemporane au gãsit în el un om deatitudine, un militant de unicã fervoare. În decembrie 1989 ela reacþionat prompt faþã de sacrificiile poporului român,trimiþând ministrului educaþiei un mesaj de solidaritate ºi deasistenþã fraternã70 . Ceva grav ºi dramatic se degajã în ansambludin ego-istoria sa.

Dimpotrivã, Georges Duby îºi plaseazã aventura de istoricsub semnul “plãcerii” ºi al ironiei, atribute pe care le descoperãla homo faber ºi le doreºte celor care studiazã destinele umane.El se vrea deci “pozitiv” ºi “optimist”, trãsãturi native din careistoricul face un antidot71 .

Este ºi cazul lui Jacques Le Goff, care evocã “apetitul (sãu)pentru istorie”, în numele unui program ºi chiar al unui“testament” istoriografic72 .

Alþi ego-istorici pun accentul pe “culisele” meseriei(Maurice Agulhon), pe impactul unui mare eveniment, cum ar

69 Pierre Nora (éd.), op. cit., p. 61-107.70 Apud Pavel Chihaia, Faþa cernitã a libertãþii. Convorbiri la “Europa

Liberã”, Bucureºti, 1991, p. 15.71 Georges Duby, Le plaisir de l’histoire, în vol. cit., p. 109-138.72 Jacques le Goff, L’appetit de l’histoire, ibidem, p. 173-240.

46


fi cel de-al doilea rãzboi mondial (Raoul Girardet), pe ceea cerãmâne inefabil în determinãrile vieþii noastre, acea “atmosferãa timpului” (Michelle Perrot) care a mobilizat, încã de laromantici, atâtea condeie73 . A fi “contemporanulcontemporanului” este formula utilizatã de René Remond îneseul sãu, pentru a defini situaþia celui care se ocupã deego-istorie74 .

Trebuie sã remarcãm faptul cã în versiunea germanã,îngrijitã tot de Pierre Nora, trei dintre ego-istorici nu maifigureazã (Agulhon, Girardet, Remond) ºi cã titlul însuºi, Lebenmit der Geschichte, evitã noul cuvânt, în timp ce subtitlul, VierSelbstbeschreibungen, trimite clar la vechiul termen deautobiografie75 .

Pentru o ego-istorie româneascã

Orice istoriografie poate fi cititã în cheia ego-istoriei, fiindsusceptibilã sã releve alte aspecte decât cele puse în luminã lao lecturã obiºnuitã. Un asemenea demers se aratã util ºi înspaþiul românesc, cu toate cã acesta e puþin dezvoltatconsensual. Sursele, “materialele” nu lipsesc însã, nici anumiteelaborãri secvenþiale ce pot veni în întâmpinarea unei sintezede ego-istorie.

Sã spunem mai întâi cã istoricii secolului XVII, aºa-ziºii“umaniºti”, oferã destule elemente pentru o asemeneaconstrucþie ºi cã erudiþii transilvãneni din secolul XVIII,constrânºi adesea la polemicã, au dat o anume atenþie proprieibiografii. Dar abia Kogãlniceanu, elev al lui Ranke ºi al lui

73 Pierre Nora (éd.), op. cit., p. 9-60, 139-172, 241-292.74 Ibidem, p. 293-350.75 Pierre Chaunu, Gerges Duby, Jacques Le Goff, Michelle Perrot, Leben

mit der Geschichte. Vier Selbstdarstellunegen, hrg. und Vorwort vonPierre Nora, aus dem Französischen von Eva Moldenhauer, Frankfurt,S. Fischer Verlag, 1989, 244 p.

47


Savigny, acordã destulã importanþã raportului dintre viaþaistoricului ºi scrierile acestuia. Chiar scrisorile sale de tinereþedau impresia unui Bildungsroman, în timp ce discursurilepolitice de mai târziu sunt pline de referinþe autobiografice76 .O mãrturie ocazionalã ne asigurã cã mai târziu el ºi-ar fi scrisMemoriile, dar acestea s-au mistuit în incendiul de la conaculdin Râpi77 . Discursul solemn de la Academie (1891) nedezvãluie întrucâtva spiritul acestei lucrãri de ego-istorie.

Succesorul sãu la Academia Românã, A. D. Xenopol, aavut mai mult noroc. Convins cã în istorie totul trebuie explicatgenetic, el ºi-a tratat astfel propria creaþie, spre a-i sesizastructura, resorturile intime, ideaþia. Dupã ce ºi-a terminatgrosso modo sinteza pragmaticã ºi Théorie de l’histoire, el avoit sã le circumstanþieze prin raportare la epoca ºi la biografiasa. Istoria ideilor mele (1913) ne aminteºte o scriere binecunoscutã a lui Quinet, cu toate cã spiritul sãu se vãdeºte destulde diferit78 .

Fãrã a fi istoric, Titu Maiorescu a nãzuit toatã viaþa la osintezã în acest domeniu. Introducerile la Discursuriparlamentare, publicate postum într-un volum, sub titlul Istoriacontimporanã a României, sunt poate cel mai bun exemplu deego-istorie. Autorul îºi valorifica aici, fãrã îndoialã, jurnalul,memoriile, dar ºi bibliografia esenþialã a epocii79 .

Istoric prodigios, a cãrui operã e desigur cea mai bogatãdin secolul XX, N. Iorga a produs mai multe opere aparþinând,

76 Cf. Al. Zub, Mihail Kogãlniceanu istoric, Iaºi, 1974, passim.77 Informaþie primitã de la Remus Zãstroiu, istoric literar, cu trimitere la

cotidianul Fulgerul, Iaºi, I, 30, 16 oct. 1888, p. 2.78 A. D. Xenopol, Istoria ideilor mele, 1913, în Scrieri filosofice ºi sociale,

Bucureºti, 1967. Cf. Al. Zub, În orizontul istoriei, Iaºi, 1994, p.200-216: A.D. Xenopol memorialist.

79 T. Maiorescu, Istoria contimporanã a României, Bucureºti, 1925. Cf.N. Manolescu, Contradicþia lui Maiorescu, ed. II, Bucureºti, 1973.

48


de asemeni, ego-istoriei. Notele personale asupra crizeibalcanice ºi “marelui rãzboi”, memoriile, volumeleautobiografice (Orizonturile mele: o viaþã de om aºa cum afost; Sub trei regi; Doi ani de restauraþie) constituie o materieextrem de vastã ºi complexã, susceptibilã, evident, de analizemultiple80 . Sã reþinem aici doar convingerea autorului cã aravea datoria de a mãrturisi ceea ce a vãzut, trãit, înþeles. Proprialui existenþã trebuia sã devinã “o istorie de idei”, la îndemânacelor care doreau sã înþeleagã epoca81 . O biografie a lui N.Iorga a fost de altfel conceputã chiar sub acest unghi: Viaþaistoriei ºi istoria unei vieþi82 .

Alþi istorici români au scris, la rândul lor, amintiri saumemorii utilizabile într-o sintezã de ego-istorie: T. Antonescu,G. Brãtianu, Vladimir Dumitrescu, O. Ghibu, C.C. Giurescu,C. Kiriþescu, Al. Lapedatu, I. Nistor, P.P. Panaitescu, G. Panu,D. Prodan, R. Rosetti, R.R. Rosetti, I. Slavici, V.A. Urechia, I.Ursu etc.83 Nu e un inventar al textelor de ego-istorie, nicitipologia la care ne-am aºtepta acum. Bilanþul e prematur, datãfiind lipsa de studii secvenþiale ºi de abordãri sistematice înmaterie.

Chiar ºi în zilele noastre, asemenea studii se vãdesc timideºi prea marcate de mizeriile tranziþiei84 . Ne gândim la istoriculde artã Pavel Chihaia, editor al unui volum de dialoguri cuacei confraþi care izbutiserã a-ºi pãstra, sub dictaturã,

80 Barbu Theodorescu, Nicolae Iorga, biobibliografie, Bucureºti, 1976.81 N. Iorga, O viaþã de om aºa cum a fost, ed. V. Râpeanu, Bucureºti,

1972, p. 2-3.82 Valeriu Râpeanu, N. Iorga – la vie de l’histoire et l’histoire d’une vie,

Bucarest, 1989.83 Cf. Al. Zub, Junimea, implicaþii istoriografice, Iaºi, 1976; Istorie ºi

istorici în România interbelicã, Iaºi, 1989; În orizontul istoriei, Iaºi,1994, p. 224-254.

84 Idem, Discurs istoric ºi tranziþie, Iaºi, 1998.

49


demnitatea profesionalã85 . Mãrturiile unor istorici, arheologi,oameni de litere sunt revelatoare pentru Româniacontemporanã. Faþa cernitã a libertãþii, titlul acelui volum,rãmâne un document semnificativ pentru tranziþie. Prefaþa ºiaprecierile din post-scriptum sunt adevãrate pagini deego-istorie, ca ºi dialogurile cu istoricii ª. Papacostea, M. Babeº,P. Alexandrescu, Al. Suceveanu, Al. Elian, care aºteptaserã multtimp “un alt þãrm al istoriei”, însã o datã ce l-au atins, în fine,au trebuit sã constate cã noua generaþie ignora istoria recentãsau o cunoºtea într-un mod distorsionat, dacã nu cu totul fals.Sarcina de a revizui acest domeniu era deci o urgenþã,proclamatã ca atare, dupã cãderea regimului, de cãtre un grupde istorici care îºi spuneau “liberi” ºi se declarau gata sã practiceun discurs pluralist asupra trecutului86 . Dar puþini profesioniºtiau urmat în fond acest program, aºteptând, pare-se, cacercetarea istoricã sã fie mai întâi reorganizatã ºi pusã astfelîntr-o situaþie mai puþin precarã87 . Nu numai ego-istoria resimteîncã aceastã precaritate, ci istoriografia românã în ansamblu.

În loc de concluzii

Nu puþini istorici se preocupã azi de cucerirea secoluluiabia trecut, în special a prezentului ca secvenþã inexorabilã aduratei. Istoria ca res gestae ºi istoriografia ca discurs asupratrecutului se vãdesc consubstanþiale. Adesea confundate de-alungul secolelor, cele douã ipostaze se regãsesc acumarmonizate prin formula ego-istoriei, recent pusã la lucru decâþiva istorici francezi.

85 Pavel Chihaia, Faþa cernitã....86 Revista de istorie, 1989, 12, p. 1167-1168; Al. Zub, Chemarea istoriei,

Iaºi, 1997, p. 20.87 Al. Zub, Discurs istoric ºi tranziþie, Iaºi, 1998.

50


E “o tentativã de laborator”, fãcutã chiar în momentul cândalþi istorici evocã “atelierele”, “experimentele”, “ºantierele”unde istoria cea mai nouã prinde formã ºi participã la creareaunei noi conºtiinþe profesionale. Poziþia istoricului faþã cutimpul, subiectivitatea lui inerentã, investiþia sa existenþialã,constituie nucleul acestor mãrturii, atestând nevoia de a exploradeopotrivã imediatul ºi subiectivul88 .

Limitele acestei abordãri, riscurile ºi mizele sale urmeazãa fi estimate în viitor. Interogaþiile acompaniazã textul ºi seivesc din subtext. Putem depãºi oare autobiografia “clasicã”,confesiunea mai mult sau mai puþin intimã, pentru a “clarificapropria istorie ca ºi cum ar fi istoria altuia”? Exigenþa unui reculfaþã de evenimentele studiate nu e decât o prejudecatã destulde recentã, produs al pozitivismului ºi al “scientizãrii” istoriei.Aceastã atitudine descurajeazã vechea “rezervã universitarãfaþã de o istorie gânditã ca fiind prea recentã”89 ºi stimuleazãun discurs mai bine situat în ºtiinþele sociale. Autorii acestoressais îºi asumã un dublu risc: de a investiga o secvenþã a istorieiîn timp ce aceasta se desfãºoarã încã; de a se plasa ei înºiºi înmijlocul acestei istorii. Bogãþia, totodatã psihologicã ºi socialã,a investiþiei lor este cu totul evidentã. Ego-istoricii “valoreazãprin lacune ºi tãceri la fel de mult ca prin mãrturisirile lor”90 .

Întoarcerea ego-ului în discursul istoric este analogãrevenirii autorului în câmpul literar91 . Amândoi rãspund astfeltendinþei de alienare a creatorului. Dacã analizele produse deistorici aparþin “gradului doi” al scriiturii, ele nu sunt mai puþinvalabile ca “documente” ale unei meserii ºi ale unei istorii92 .

88 Pierre Nora, op. cit., p. 5-7.89 Ibidem, p. 354.90 Ibidem, p. 368.91 Alain Touraine, Le retour de l’acteur, Paris, 1984.92 Pierre Nora, op. cit., p. 5.

51


93 Christophe Prochasson, L’historien aux prises avec les idées, în LeDébat, 73, 1993, p. 23. Cf. ºi Carl Becker, Everyman his own historian,în AHR, 37, 1932, Jan., p. 221-236.

Nu e o simplã extensie a cercetãrii spre cel care o practicã, ciun capitol important al unei istorii intelectuale ce îºi reclamãdeja autonomia93 . În plin post-modernism, ego-istoria pare cãaruncã un pod spre vechii cronicari, care nu ezitau sã se impliceîn evenimente, sã lege cursul vieþii lor de discursul narativ alistoriei.

Traducere de Andi Mihalache

52

Pentru o memorie democraticã atrecuturilor traumatizante

JEAN-CHARLES SZUREK

“Pentru o memorie democraticã a trecuturilortraumatizante”: cine n- ar fi de acord cu un astfel de titlu? ªitotuºi, explicarea fiecãruia din aceºti termeni trimite la o întreagãreþea de abordãri, definiþii, situãri, pe care voi încerca sã leschiþez aici.

Mai întâi, memoria

Despre ce fel de memorie / memorii este vorba? Acestcuvânt ºi-a fãcut deja loc în vocabularul curent, savant ori istoricdin Occident de vreo douãzeci de ani încoace. Înainte ca ZidulBerlinului sã cadã, el îºi fãcuse apariþia în anumite þãri aflatesub dominaþie sovieticã (mai ales Polonia ºi R.D.G.),rãspândindu-se dupã aceea neîncetat. În Franþa, istoricul PierreNora, care a conceput ºi realizat o impunãtoare operã centratãasupra Locurilor Memoriei, este cel care îl reprezintã cel maibine începând cu anii 1980. Este de notat faptul cã în aniiºaptezeci acelaºi Pierre Nora publicase împreunã cu JacquesLe Goff trei cãrþi importante care, sub titlul general Faire del’histoire, aveau sã punã în discuþie “noi probleme”, “noiabordãri”, “noi obiecte”. Nici unul din autori nu menþioneazãcuvântul “memorie” ºi este dificil de înþeles pentru ce motivacest termen, împreunã cu întreaga varietate de simptome pecare le vehiculeazã, se bucurã de extraordinarul succes la care

53

Pentru o memorie democraticã a trecuturilor traumatizante

asistãm1 . Acest succes devine emblematic odatã cu lucrareaLieux de Mémoire: nu mai puþin de ºapte volume (7000 depagini) apãrute de-a lungul unui deceniu, publicate laprestigioasa editurã Gallimard, au fost consacrate unei nesfârºitevarietãþi de astfel de “locuri”, un loc al memorieicaracterizându-se printr-o puternicã prezenþã fizicã ºisimbolicã; un exemplu ar fi monumentele destinate evocãriicelor morþi. Pentru ce s-a lansat autorul într-o astfel deîntreprindere editorialã? “Dispariþia rapidã a memoriei noastrenaþionale, scrie Pierre Nora în Introducerea din 1984, mi-alãsat impresia cã se impunea stabilirea unui inventar al locurilorîn care ea s-a întruchipat prin elecþiune ºi care, prin voinþaoamenilor ºi contribuþia secolelor, au rãmas ca simboluri dincele mai rãsunãtoare: sãrbãtori, embleme, monumente ºicomemorãri, dar ºi elogii, dicþionare ºi muzee”2 . Dispãreamemoria naþionalã în Franþa? În orice caz, privirea îndreptatãasupra trecutului – ºi mai ales asupra viitorului – de generaþiileurbane deposedate de legãturile tradiþionale de sociabilitate, asuscitat discontinuitãþi pe care generaþia lui Pierre Nora nu lecunoscuse.

Dupã vreo zece ani autorul constata, dezamãgit ºi amuzatîn acelaºi timp, cã proiectul ºi acþiunea lui, oricât de novatoarefuseserã, se înscriseserã de fapt într-o miºcare a cãrei sferã eramult mai cuprinzãtoare (de altfel, fenomenul este clasic printrecercetãtorii din domeniul ºtiinþelor sociale; el constã în creareaunui obiect integrat epocii sale, fãrã ca cercetãtorul sã fieconºtient de acest lucru). Peste tot în Europa ºi în lume acþiunile

1 Cf. Marie-Claire Lavabre, “Usages du passé, usages de la mémoire”,în Revue Française de Science Politique, n° 3/1994, pp. 480-487.

2 Pierre Nora (coordonator), Les Lieux de mémoire, vol. I, LaRépublique, Gallimard, Paris, 1997, p. VII.

54


cu caracter memorial iau amploare, fie cã este vorba decomemorãri, de dezvoltarea societãþilor de istorie localã saude arheologie, de renaºterea unor sãrbãtori ºi ritualuri pierdute,de cercetãri de arhivã ori de înfiinþarea unor muzee. Noþiuneade “loc al memoriei” apare chiar într-un dicþionar. “Cât destraniu este destinul acestor Locuri ale Memoriei, observã Noraîn încheierea lucrãrii sale; intenþia fusese ce a realiza prinintermediul lor, prin demers, prin metodã ºi chiar prin titlu, oistorie de tip contra-comemorativ, însã comemorarea le-a ajunsdin urmã”3 . Intrat aproape inconºtient în “era memoriei”, PierreNora ajungea în lucrarea sa la concluzia cã existã o tiranie amemoriei.

Astfel abordatã, memoria se reveleazã ca aparþinând unuiansamblu de practici sociale ce se referã în mod necesar laidentitatea actorilor care promoveazã aceastã memorie. Acesteidentitãþi pot fi multiple: locale, regionale, naþionale, de grup,de generaþie etc. Acþiunea memoriei este astfel o acþiune aprezentului care plaseazã trecutul în centrul sãu. Cuplul determeni memorie/istorie, aºa cum funcþioneazã el de cândmemoria a devenit omniprezentã, ridicã unele probleme, ceeace e adevãrat mai ales pentru memorie, iar specialiºtii înmemorie s-au strãduit sã delimiteze domeniul istoriei de cel almemoriei. Pentru Henry Rousso, directorul Institutului de Istoriea Timpului Prezent, care a fãcut din istoria memoriei unul dinobiectele esenþiale de investigaþie, “memoria se înscrie înregistrul identitãþii, ea vehiculeazã afectul. Ea tinde sãreconstituie un trecut ideal sau diabolizat. Ea poate comprimasau dilata timpul ºi ignora orice formã de cronologie, cel puþin

3 Pierre Nora, “L’ère de la commémoration” în Pierre Nora(coordonator), Les Lieux de mémoire, vol. III Les France, Gallimard,Paris, p. 977.

55


raþionalã”4 . Fãrã a se alinia acestui punct de vedere,Marie-Claire Lavabre, specialistã în sociologia memoriei, îlexpliciteazã: memoria apare ca fiind “o formã de raportare latrecut a cãrei cauzã finalã nu este cunoaºterea, realitatea ºiinteligibilitatea trecutului, ci adevãrul prezentului, construireasau consolidarea unei identitãþi împãrtãºite”5 . Aceste delimitãri,oricât de necesare ºi de exacte ar fi ele, nu împiedicã alãturareaºi întrepãtrunderea memoriei ºi istoriei. Rousso aratã de altfelcã ele nu sunt “douã fenomene eterogene”6 , cãci în definitiv,“memoria ºi istoria nu pot fi separate în mod limpede”7 , maiales atunci când este vorba de “timpul prezent”, un timp istoricîn care martorul ºi istoricul se învecineazã.

Memoria constituie desigur o puternicã manifestare aidentitãþilor, însã atunci când ea se apropie de obiectele istorieiînseºi, ea contribuie la modificarea discursurilor istoriceconstituite. Prin urmare, atunci când se adreseazã materialuluiistoriei ºi interpretãrilor acesteia, ea i se poate opune, generândun alt discurs istoric, astfel încât uneori este greu de fãcutdistincþia între memorie ºi istorie. Cu cât memoria se apropiede identitãþile conflictuale, mai ales dacã acestea sunt modelatede discursuri istorice opuse, cu atât polisemia ei creºte, trimiþândcând la un discurs identitar, când la o interpretare istoricã orila un discurs politic8 . Ea poate fi chiar toate acestea la un loc.

4 Henri Rousso, La hantise du passé, ed. Textuel, 1998, p. 22.5 Marie-Claire Lavabre, ibid., p. 487.6 Henry Rousso, op. cit., p. 23.7 Ibid.8 Pentru a accentua complexitatea abordãrii memoriei ar trebui evocate

lucrãrile lui Maurice Halbwachs asupra memoriei colective. Cf.Marie-Claire Lavabre, “Maurice Halbwachs et la sociologie de lamémoire”, Raison Présente, n° 128, pp. 47-56; “Entre histoire et mémoire :à la recherche d’une méthode” în Jean Clément Martin (coord.), La Guerrecivile entre histoire et mémoire, Ouest Editions, 1994.

56


Dacã, pe de o parte, memoria este un mod de manifestare aprezentului, ea poate fi ºi rãbufnirea trecutului pe scenaprezentului, a unui trecut uitat, refulat, insuficient susþinut deacþiuni de rememorare sau de grupuri purtãtoare de memorie.În câmpul “timpului prezent”, în care practicile istoricului seconjugã în mod necesar cu cele ale altor discipline (mai alessociologia ºi ºtiinþele politice), dacã poziþia locutorilor ºi aobiectelor lor trebuie circumscrisã atât cât este cu putinþã, înschimb nu e posibilã relegarea sistematicã a “memoriei” înspaþiul afectelor ºi identitãþilor, în vreme ce spaþiul istoriei nus-ar referi decât la lumea faptelor stabilite în mod ºtiinþific, cuajutorul arhivelor. Istoricul Pierre Vidal-Naquet, de exemplu,obiºnuieºte sã spunã cã filmul-monument Shoah de ClaudeLanzmann constituie prima naraþiune istoricã francezã majorãdespre exterminarea evreilor din Europa. Este vorba totuºi de ooperã în care nu apare nici o imagine de arhivã ºi în care, lacâteva zeci de ani dupã terminarea rãzboiului, martorii(deportaþi, cãlãi, muncitori feroviari, curieri, þãrani) îºireamintesc, aproximând prin forþa lucrurilor, datoritã timpuluiscurs, experienþa trãitã în acea epocã. Este remarcabil faptulcã toate mãrturiile, luate separat – iar martorii nu au neapãrataceleaºi “interese” – sunt convergente ºi este nu mai puþinremarcabil faptul cã acest demers a prilejuit la mijlocul aniloroptzeci o cunoaºtere excepþionalã ºi originalã a acestuieveniment. Shoah este în acelaºi timp un film care cultivãmemoria (a prezentului întors cãtre trecut, a trecutului orientatspre prezent) ºi un film istoric întemeiat pe amintiri. Oriceopoziþie “ºtiinþificã” între istorie ºi memorie pare a fi lipsitã desens.

Cu atât mai lipsitã de sens cu cât, într-un alt registru, istoriciiprezentului revendicã includerea memoriei în câmpul lor deinvestigaþie “fãrã a se teme de paradox, observã Henry Rousso,

57


deoarece este vorba de a face istoria modurilor în caresocietãþile trãiesc ºi gândesc retrospectiv propria lor istorie”9 .Adresându-se unui material viu, dar cât de contemporan!,“istoricul timpului prezent” poate eluda cu greu inevitabilelerecursuri la interdisciplinaritate (drept, sociologie, ºtiinþe politicesau chiar psihanalizã), pe care le practicã, de altfel, destul dedes. Însã la drept vorbind nu este limpede de ce ar aborda el,în calitatea sa de istoric, ceea ce þine de universul mentalitãþilor,de reprezentãri, pentru care alte discipline sunt poate mai bineechipate. Dacã el se limiteazã exclusiv la competenþele saleiniþiale, fapt care se petrece ºi el adesea, el se expunenenumãratelor furtuni care jaloneazã dezbaterile istorice deastãzi.

Memoria democraticã

O memorie democraticã, în aceste timpuri în care memoriaeste atât de adesea invocatã în scopuri partizane – dar nu esteaceasta soarta ei “naturalã”? – ar fi o memorie care ar ºti sã aflemotivele ocultãrilor istorice ºi care le-ar putea lãmuri. Aceastaar fi o memorie împãrtãºitã. Din nou, cine n-ar subscrie la unasemenea consens? Existã totuºi numeroase piedici. Ar trebui,întâi de toate, sã se renunþe la lecturile istorice uniforme careîn trecut erau dominante. Aceastã uniformitate era obligatorieîn sistemul sovietic, în care se vorbea despre “istoria oficialã”;rare erau interstiþiile în care o interpretare diferitã putea sã-ºiafle loc. În U.R.S.S., faimoasele “pagini albe” au putut fi uneoriscrise sau abordate în romanele unor scriitori. În Polonia,datoritã miºcãrilor sociale, mai ales începând cu epopeeasindicatului Solidaritatea – însã ºi cu ocazia acelui Octombriepolonez din 1956 – a fost posibil ca o altã scriiturã istoricã sã

9 Henry Rousso, op. cit., p. 13 (sublinierea ne aparþine).

58


circule în societatea civilã. În aceastã þarã, o “universitatevolantã” organizase, începând cu 1979, cursuri de istorie înapartamente particulare, perturbate de poliþie în mod sistematic.Însã ºi în Occident au existat binecunoscute “pagini albe”, caredovedesc cã subiectele incomode nu prea sunt iubite nici chiarîn societãþile democratice. În Franþa, de exemplu, rãzboiul dinAlgeria rãmâne încã unul din domeniile prea puþin investigate,mai ales în planul memoriei, adicã al rememorãrii exceselorcomise de armata francezã, în vreme ce spaþiul istoric (istoriarãzboiului) este acoperit mai bine. Este de notat faptul cã ziarulLe Monde, care a jucat în aceastã împrejurare rolul dedeºteptare a memoriei, a publicat în noiembrie 2000 relatãriale foºtilor soldaþi, martori ai unor torturi, inaugurând o discuþiepublicã pe aceastã temã. Aceste relatãri atestã prezenþa uneiruºini ascunse ºi uºurarea cã în sfârºit se poate exprima ceeace la prima vedere aparþinea indicibilului. O memoriedemocraticã este o memorie care admite justeþea ºi validitateamemoriei opuse, duºmane.

Trecuturi traumatizante

Prin trecut traumatizant trebuie înþelese aici acele perioadedin istorie care afecteazã în mod profund, durabil ºi colectivsocietãþile ºi care, prin dimensiunea lor criminalã ºi represivãexprimã caracterul ireversibil al anumitor acþiuni în spaþiulsocial ºi în structurile sociale. Existã un înainte ºi un dupã altraumatismului. Rãzboaiele (mai ales primul ºi al doilea rãzboimondial) constituie în mod necesar ºi global un trecuttraumatizant. Noþiunea de trecut traumatizant, luatã aici în senscolectiv, este inevitabil imprecisã: ceea ce produce traumatismeîntr-un anumit segment social nu are acelaºi efect asupra unuialt segment, ceea ce afecteazã o societate anume nu areconsecinþe asupra alteia etc. Trebuie deci sã admitem aceastã

59


noþiune prin convenþie, tot aºa cum admitem cã 1789,1914-1918, 1939-1945, 1989 constituie momente evidentede cezurã istoricã, chiar dacã întrezãrim “înainte” ºi “dupã”aceste momente elemente de continuitate de netãgãduit.Traumatismul colectiv este corelat cu violenþe criminaleaplicate unor pãrþi importante din societate, astfel încât el seînscrie într-un fel sau altul în memoria colectivã (prinhipermnezie sau amnezie). Ultimul rãzboi mondial, cumilioanele sale de morþi ºi cu nenumãratele transformãri pecare le-a adus, constituie fãrã îndoialã un trecut traumatizant,la fel ca ºi perioada comunistã, mai ales sub stalinism ºiîndeosebi pentru Europa de est. În Franþa, experienþa algerianãaparþine trecuturilor traumatizante, îndeosebi pentru generaþiacare a cunoscut-o.

O datã stabilite aceste preliminarii, sã vedem maiîndeaproape ce obstacole ar putea întâlni o memoriedemocraticã.

***

1. Primul obstacol: rolul social al istoricului ºi al justiþiei

Numeroase lacune ale memoriei “produse” de al doilearãzboi mondial sunt acoperite astãzi sub greutatea întrebãrilorpuse de noile generaþii, care nu se mai mulþumesc cu lecturaantifascistã, restrictivã ºi abstractã, practicatã dupã rãzboi.Aceastã lecturã antifascistã a fost caricaturizatã la extrem înþãrile socialismului real, fiind utilizatã în scopuripropagandistice ieftine. Manualele ºcolare ori muzeele instalateîn fostele lagãre de concentrare naziste, adicã instituþiile demasã (care produc sens în mod masiv) au fost spaþiile lorprivilegiate. Muzeul de la Auschwitz a fost emblematic în

60


aceastã privinþã pânã în 1989: pavilioanele naþionale ale þãrilorsurori, care erau menite sã reprezinte, dupã caietul de sarcinial Muzeului, istoria concretã a deportaþilor din þara lor însprelagãrul de la Auschwitz, au adoptat de la bun început un mesajpolitic în care “construcþia socialismului” ºi respingerea lumiioccidentale aveau întâietate asupra istoriei specifice a relaþieideportãrii din þara lor de origine la Auschwitz. De aici aurezultat expoziþii adesea fãrã legãturã cu subiectul, în anii1970-1980: cea a Republicii Democrate Germane, a Bulgariei,a Cehoslovaciei10 . Însã fostul lagãr socialist nu deþinemonopolul antifascismului abstract; acesta s-a instalat deasemenea în dispozitivele comemorative ºi muzeologice dinOccident pecetluind alianþele politice care, în Franþa spreexemplu, nu doreau ºi nici nu aveau interes sã abordeze, dupãpatruzeci sau cincizeci de ani de la consumarea faptelor,problema colaborãrii franceze la deportarea evreilor. Estesimptomatic faptul cã numeroºi reprezentanþi ai generaþiei carea cunoscut efectiv rãzboiul, simbolizatã cel mai bine deFrançois Mitterrand, au fost uimiþi de cota ridicatã de interesmanifestat în Franþa pentru perioada guvernãrii de la Vichy(nu mai puþin de 240 de cercetãtori erau angajaþi în astfel destudii în anii optzeci11 ), crezând-o cu atât mai mult revolutãcu cât lumea colaboraþioniºtilor fusese sever epuratã. Aceastãproblemã a fost reexaminatã sub presiunea generaþiilor nãscutedupã rãzboi, determinându-i pe deportaþii evrei, a cãror voces-a fãcut prea puþin auzitã dupã Eliberare, sã cearã rescrierea

10 Cf. Jean-Charles Szurek : “Le camp-musée d’Auschwitz”, în A l’Est, lamémoire retrouvée, lucrare coordonatã de Alain Brossat, SoniaCombe, Jean-Yves Potel, Jean-Charles Szurek, prefaþã de Jacques LeGoff, Ed. La Découverte, 1990, 565 p.

11 Cf. Henry Rousso, Le syndrôme de Vichy, colecþia “Points”, Seuil,reed. 1990, p. 295.

61


istoriei ºi realizarea unui act de dreptate12 . Acesta e decicontextul în care au fost deschise procesele lui Klaus Barbie,Paul Touvier ºi Maurice Papon, care au condus la condamnareaacestora.

La aceste procese au fost convocaþi istorici, specialiºti înperioada guvernãrii de la Vichy. Unii dintre ei au acceptatinvitaþia, alþii nu. Prezenþa lor la tribunal, punând în valoarerolul social al istoricului, a provocat o stare de neliniºte.Problema care se punea era de a ºti pânã la ce punct puteauistoricii sã transgreseze spaþiul lor “de lucru” pentru a rãspundeunei cereri sociale, mai ales uneia de acest fel. În general, cefel de mãsuri siguranþã trebuie adoptate faþã de expertizaistoricã, domeniu aflat în plinã expansiune13 ? La procesul luiPapon a putut fi vãzutã imaginea insolitã a istoricilorîmpãrtãºindu-ºi cunoºtinþele în faþa Curþii ºi a acuzatului, carear fi putut sã le fie tatã ori chiar bunic, despre o perioadã pecare el o trãise ºi pe care ei, nãscuþi dupã rãzboi, nu o cunoºteaudecât din cãrþi (ºi, bineînþeles, din arhive). Desigur, procesulavea loc cu o întârziere de cincizeci de ani ºi se desfãºura, înfine, în contextul revãrsãrii memoriale mai sus evocatãºi graþieacestui fenomen. Copiii celor deportaþi, oricât de vârstnici ar fifost (existã însã vreo vârstã la care poate fi acceptatã pierdereacelor apropiaþi?), puteau în sfârºit sã-ºi vadã potolitã setea dedreptate.

12 Pentru o analizã a mecanismelor acestei ocultãri, adicã a suprapuneriiunei memorii antifasciste globale cu o memorie specificã a deportãrii,cf. Annette Wieviorka, Déportation et génocide : entre la mémoire etl’oubli, Plon, 1991.

13 Cf. Gérard Noiriel, Les origines républicaines de Vichy, Ed. HachetteLittératures, 1999, p. 21 et al.

62


Oricum, prezenþa istoricilor exprima o incongruitateanacronicã, desigur legalã, însã prejudiciabilã, în opinia mea,pentru exercitarea justiþiei. Între logica istoriei ºi cea a justiþiei,rezultând din constrângeri impuse de propriile ei proceduri,compatibilitatea este dificilã. Este suficient, pentru a ne edifica,sã citim argumentele detaliate ale lui Henry Rousso, care arefuzat sã “depunã mãrturie” la procesul lui Papon: printremultiplele neajunsuri ale contribuþiei istoricilor, noteazã el, “senumãrã ºi acela de a apãrea mai puþin ca experþi ºi mai multca martori ai moralitãþii”! “Depoziþia lor – adaugã el – la fel cacea a acestora din urmã, a cãzut repede în uitare”14 ! Singurulcredit pe care Rousso îl acordã colaborãrii între justiþie ºi istoricse situeazã la nivelul instrucþiei judiciare ºi el reaminteºte faptulcã acesta fusese demersul istoricilor germani ºi al justiþieiRepublicii Federale în anii ºaizeci, când procedurile împotrivacriminalilor naziºti au fost reluate. Sã notãm cã o astfel decolaborare a fost iniþiatã recent în Polonia, unde istoriciiInstitutului Memoriei Naþionale (înainte de 1989 Comisia pentruinvestigarea crimelor germane în Polonia, devenitã dupã 1989Comisia pentru investigarea crimelor împotriva naþiuniipoloneze)15 , contribuie, tocmai prin “investigaþii” la sprijinireaacþiunii justiþiei, prezentã în aceeaºi instituþie. Este cercetãtorulcu adevãrat la locul sãu în acest dispozitiv? Pentru Rousso,“aceasta nu reduce câtuºi de puþin ambiguitatea demersului”16 ,iar pentru Noiriel, aceastã situaþie este “ cu atât mai nocivã cu

14 Cf. ibid., p. 108.15 Comisia pentru investigarea crimelor germane în Polonia a fost

înfiinþatã imediat dupã rãzboi, în 1946. Dupã 1989, titulatura ei s-aschimbat, devenind Comisia pentru investigarea crimelor împotrivanaþiunii poloneze, pentru a include crimele comise în perioadacomunistã. Aceastã comisie este acum inclusã în recent înfiinþatulInstitut al Memoriei Naþionale.

16 Ibid., p. 109.

63


cât existã conflicte între istorici chiar privind faptele, fãrã amai vorbi de ideologii17 …

2. Al doilea obstacol: memoria rãzbunãtoare

Manifestare a prezentului, memoria este deci în maremãsurã o problemã de generaþie. Investigarea trecuturilortraumatizante se dovedeºte a fi mai puþin dificilã ºi în acelaºitimp mai imperioasã pentru generaþiile care nu au cunoscutevenimentul. Nu e vorba de faptul cã cele care l-au trãit l-ar fitrecut neapãrat sub tãcere; dimpotrivã. În mãsura în care auputut s-o facã, ele au depus adesea mãrturie din belºug. Însãnu au fost auzite.

Încã de la început, dictatura stalinistã a fost denunþatã decei care - nu o datã pentru cã aderaserã iniþial la comunism -,au cunoscut-o îndeaproape, au avut de-a face cu ea. Estesuficient sã amintim lucrãrile semnate de Anton Ciliga, BorisSuvarin, Victor Serge ºi, dupã rãzboi, de Varlam ªalamov sauCzeslaw Milosz. Lista este lungã, mult mai lungã decât ºi-arputea închipui unii18 . Nu existau însã condiþiile pentru ca eisã fie ascultaþi, cãci, în contextul în care fascismul câºtiga teren,iar antifascismul devenea solidar cu visul comunist deemancipare socialã – implicând multiple mobilizãri la nivelulsocietãþii -, denunþarea crimelor regimului sovietic, a faptelorreprobabile, a ipocriziei sale nu puteau avea decât un ecounul sau ostil. Într-adevãr, o mare parte din opinia francezã aprimit cu o francã ostilitate lucrarea lui Kravcenko Am aleslibertatea ºi cu o egalã indiferenþã pe cea a lui Czeslaw Milosz,

17 Cf. op. cit., p. 26.18 Annie Kriegel menþioneazã vreo patruzeci de nume în paginile

consacrate acestui subiect din Memoriile sale. Cf. Annie Kriegel, Ceque j’ai cru comprendre, 1991, pp. 625-626.

64


Gândirea captivã, ambele publicate în epoca de glorie astalinismului. Au trebuit aºteptate cãrþile lui Soljeniþîn, mai alesArhipelagul Gulag, apãrut în anii ºaptezeci, pentru ca opiniaoccidentalã, ºi în particular cea francezã, sã-ºi schimbeperspectiva asupra totalitarismului sovietic. “Genereaþia ‘68”nu a fost strãinã de aceastã evoluþie; este binecunoscut faptulcã André Glucksmann, una din figurile momentului, a fost acelacare a devenit avocatul lui Soljeniþîn în Franþa. În discursulgeneraþiei ’68, alcãtuit, între altele, din revoltã antiautoritarã,anticapitalistã ºi antibirocraticã, imaginea comunismului detip sovietic se modifica brutal: “paradisul muncitorilor” deveneaîn mod irevocabil refugiul celei mai cumplite dictaturi din adoua jumãtate a secolului al XX-lea. Aceastã rãsturnareideologicã s-a produs ºi în unele societãþi ale blocului sovietic,mai ales în Polonia ºi în Cehoslovacia. În vreme ce Octombriepolonez din 1956 ºi Primãvara de la Praga din 1968 erau încãdominate de actori reformatori ai sistemului, situaþia seschimbase în a doua jumãtate a anilor ºaptezeci, când atâtK.O.R. (Comitetul de apãrare a muncitorilor) din Polonia, câtºi responsabilii Chartei ’77 din Cehoslovacia, au inaugurat înfapt, prin exigenþa aplicãrii legilor în vigoare în “constituþiilesocialiste”, ruptura definitivã cu înseºi bazele regimului,anunþându-i astfel decesul. Aceastã transformare interioarã ageneraþiei de la 1956 ori de la 1968 trebuie subliniatã; totuºi,ea nu trebuie sã punã în umbrã, mai ales în Polonia, opoziþia“structuralã” a Bisericii ºi nici revoltele muncitoreºti, care auavut un caracter determinant. Începând cu 1980-81, tot înPolonia, s-au mobilizat numeroase categorii sociale ºi cercuripolitice: nu s-a spus oare cã Solidarnoœæ era “ societatea înîntregul ei”? Solidarnoœæ pãstra tocmai memoria rãsturnãrilorideologice precedente.

65


Solidarnoœæ este de asemenea o nouã generaþie politicã,caracterizatã prin prezenþa unor tineri conducãtori din rândulmuncitorilor, care au beneficiat de sfaturile intelectualilor. Eareprezintã o întreagã generaþie de tineri care devin interesaþide trecutul comunist. Cartea tinerei jurnaliste Teresa Toranska,Oni (“Ei”), este emblematicã în aceastã privinþã. Dorind sã aflece rol a avut prima generaþie de conducãtori comuniºtipolonezi, ea a început, încã din 1980, sã-i caute pentru a lelua interviuri, înarmându-se cu un magnetofon. Au devenit astfeldisponibile, fapt destul de rar întâlnit în epocã, mãrturiidepãnate în amurgul vieþii de primii stãpâni staliniºti ai Poloniei,mai ales de Jakub Berman, responsabil în cadrul Biroului Politicpentru securitatea publicã între anii 1948 ºi 1954, de EdwardOchab, primul secretar al Partidului Muncitoresc Unit Polonezîntre martie ºi octombrie 1956, de Leon Kasman, redactorulºef al ziarului Trybuna Ludu între 1949 ºi 195319 .

Generaþia care nu a cunoscut Evenimentul ajunge astfelsã-i cerceteze aspectele refulate, mai puþin vizibile.

Afacerea Carmelului de la Auschwitz este de asemenea oproblemã de generaþie. În 1984, câþiva tineri evrei din Belgiaau alertat opinia publicã în legãturã cu faptul cã în ansamblultopografic al muzeului memorialul comunist fusese înlocuitcu unul catolic. În ambele cazuri evreii erau aproape absenþidintre victime; atât mesajul abstract-antifascist, cât ºi cel alcatolicismului polonez, prea preocupate de transmisiapropriului lor sens, scãpau din vedere faptul cã e vorba de cel

19 Teresa Toranska, Oni (Ei), ed. Swiat Ksiazki, 1997, 719 p. Lucrarea aapãrut pentru întîia oarã clandestin în Polonia în anii optzeci, apoi înFranþa ºi în alte cîteva þãri.

66


mai mare cimitir evreiesc din lume. „Scandalul Carmelului” apus în luminã douã lucruri:• cã istoria crimelor împotriva evreilor în timpul rãzboiului

nu fusese cu adevãrat auzitã ºi adesea nici scrisã în Polonia,ci dimpotrivã, ocultatã. Aceasta rezultã din concepþiamuzeului între anii 1947 ºi 198920 .

• cã atunci când intelighenþia catolicã din opoziþie s-a arãtatinteresatã de simbolistica lagãrului de la Auschwitz, ea aînceput, la rândul ei, prin a uita ceea ce acesta reprezintãpentru evreii din Europa. Este simptomatic faptul cã uncelebru numãr special al revistei catolice Znak, consacratunei întâliniri între polonezi ºi germani în jurul semnificaþieiAuschwitz-ului în 1970, nu fãcea nici un fel de menþiunedespre evrei.

Protestul împotriva prezenþei carmeliþilor a însoþit, tocmai,o reflecþie inauguratã de aceeaºi intelighenþie catolicã asupramecanismelor tãcerii sale: încã din anii optzeci, numeroasepublicaþii pun în discuþie aceastã problemã21 . De fapt,intelighenþia catolicã a preluat, începând cu acel moment,ºtafeta unei memorii evreieºti care nu mai dispunea, în aceastãþarã, de nici un grup propriu de susþinere.

Asumarea tragediei evreieºti de cãtre o memorie colectivãa evreilor nu se manifestã cu adevãrat în Occident decât înanii optzeci, ca ºi cum ar fi fost nevoie de o distanþã de douãgeneraþii pentru ca Crima sã fie denunþatã atât de copiii ºi denepoþii deportaþilor, cât ºi de cãtre deportaþii înºiºi (care vor

20 Cf. Jean-Charles Szurek, “Le camp-musée d’Auschwitz”, op. cit.21 Cf. Jean-Charles Szurek, “Les juifs et le judaïsme dans les revues

catholiques polonaises Znak et Wiez”, p. 147-159, în Les Religions àl’Est, coordonat de Partrick Michel, Paris, Ed. du Cerf, 1992, 204 p.

67


începe ºi ei sã depunã mãrturie ºi sã scrie începând cu acestmoment), fãcându-ºi intrarea în mod vizibil în spaþiul public.Într-adevãr, vor exista numeroºi analiºti care vor observa cã înFranþa o reflecþie asupra genocidului evreilor, în particular alcelor care fuseserã deportaþi din Franþa, nu ºi-a gãsit locul niciîn istoriografie ºi nici în evenimentele comemorative de dupãrãzboi. Filme celebre care vorbesc despre memorie, cum ar fiNuit et Brouillard de Alain Resnais (1956) ori Le Chagrin et laPitié (1969) pur ºi simplu nu evocã aceastã chestiune.

Abia în 1985 va ieºi în Franþa filmul lui Claude Lanzmann,Shoah, al cãrui rãsunet va fi mondial. Titlul sãu va daexterminãrii evreilor din Europa numele cel mai cunoscut,înlocuind termenul inept de Holocaust. Iar în 1987 sedesfãºoarã procesul lui Barbie. În cursul acestor ani, numeroase“acþiuni memoriale” sunt organizate de diferite asociaþii pentrua sensibiliza opinia: “trenuri ale memoriei” cu destinaþiaAuschwitz, manifestãri la procesele lui Touvier (1994) ºi Papon(1998), conferinþe diverse.

Aceastã miºcare memorialã este mondialã. În Statele Unitecineastul Steven Spielberg, dupã ce a turnat Lista lui Schindler,decide sã utilizeze încasãrile acestui film pentru înregistrareaaudiovizualã a mii de mãrturii, realizate peste tot în Europa,despre asasinarea evreilor. În 1993, un muzeu ieºit din comunîºi deschide porþile, The United States Holocaust MemorialMuseum din Washington: “The United States HolocaustMemorial Museum, spune o broºurã de prezentare, is America’snational institution for the documentation, study, andinterpretation of Holocaust history, and serves as this country’smemorial to the millions of people murdered during theHolocaust.” Muzeul, vizitat în medie de 5000 de persoane pezi (adicã de douã ori mai mulþi decât cei ce viziteazã muzeul

68


de la Auschwitz), constituie un suport memorial ºi pedagogicunic în emisfera nordicã, privind exterminarea evreilor.

Nu s-ar putea spune cã ansamblul manifestãrilor memoriale,prezente de cincisprezece ani încoace, au compensat din plinocultãrile, tãcerile ºi celelalte autisme care au înconjurat acesteveniment?

Numeroase voci au considerat chiar cã ar fi vorba de un“abuz de memorie”, potrivit formulei lui Tzvetan Todorov, de orepliere identitarã a unor generaþii cu atât mai grãbite sã etalezeo suferinþã cu cât de fapt nici nu o cunoscuserã (“Nu existã nicio limitã în timp pentru memoria celui care nu a trãit infernuldespre care mãrturiseºte”, spunea Vladimir Jankélévitch22 ). Oexpresie caricaturalã a acestei posturi identitare este ilustratã deDaniel Goldhagen care, în lucrarea sa Cãlãii involuntari ai luiHitler23 , a promovat teoria unui antisemitism eliminaþionistîncrustat ad vitam aeternam în cultura politicã germanã,erijându-se în teoretician definitiv al genocidului evreilor. În“efectul Goldhagen”, ceea ce trebuie subliniat înainte de toate,este nu atât excesul autorului, de un profetism deplasat, câtreceptarea cãrþii sale de cãtre tinerii Germani. Este binecunoscutfaptul cã un public tânãr extrem de numeros a urmãritconferinþele pe care el le-a þinut în Germania (a ºi vândut înrândul acestora mai multe sute de mii de exemplare din carteasa, semn care nu poate induce în eroare), confirmând nevoiafiecãrei generaþii de a-ºi face propriu trecutul traumatizant, pentrua cita formula istoricului François Bédarida.

22 Vladimir Jankélévitch, Quelque part dans l’inachevé, Ed. Gallimard,1978, p. 66 (citat de Alain Finkielkraut în Une voix vient de l’autrerive, Gallimard, 2000, p. 24).

23 Daniel J. Goldhagen, Les bourreaux volontaires de Hitler, Seuil, 1997.

69


Ne aflãm astfel într-o situaþie paradoxalã: generaþiile careau trãit evenimentul nu sunt în mãsurã, din diferite motive(pentru cã au trãit în dictaturã – cazul þãrilor comuniste; pentrucã nu au fost auzite din cauza unui context politic care afavorizat amnezia; pentru cã nu pot rosti indicibilul), sã-ltransmitã, iar cele care nu l-au trãit se însãrcineazã sã-l facãcunoscut, sã-l studieze, sã-l celebreze. Poate câteodatã pânãla exces. Putem cuprinde în exces ceea ce mai întâi a fost untravaliu al memoriei? Fiecãruia îi revine sã facã distincþia întreceea ce þine de “abuzul memoriei” (un proces identitar, sãzicem), ºi ceea ce presupune necesitatea unei transmiteri, uneisuferinþe, unei justiþii. Pentru a lua ca exemplu procesul luiPapon: ceea ce este ºocant nu este faptul cã persoane în vârstãde ºaptezeci de ani (cele care ºi-au pierdut rudele sub ocupaþiagermanã în Franþa din cauza lui Maurice Papon) au obþinut caun “criminal de birou” în vârstã de nouãzeci de ani sã-ºipetreacã restul zilelor în închisoare, ci faptul cã au trebuit sãaºtepte cincizeci de ani pentru a li se face dreptate. Or, dreptates-a putut face graþie travaliului memoriei generaþiilor tinere.Aceastã incongruitate, atâta vreme cât martorii mai sunt încãîn viaþã, nu meritã oare o anumitã indulgenþã? Cãci acestegeneraþii au pornit sã ia cu asalt tãcerile celor precedenteprintr-o operaþie autenticã (i.e. care vorbeºte prin propria saautoritate), ºi nu din pricina unei cãutãri identitare suspecte.Însã nu este mai puþin adevãrat cã o posturã de genul celeiadoptate de Goldhagen, o posturã în care tânãra (ori chiar foartetânãra) generaþie îºi permite sã judece în bloc generaþiaprecedentã, fãrã a cunoaºte condiþiile ei complexe de existenþãºi de supunere în faþa cizmei naziste ori staliniste, nu poatecontribui la clarificarea lucrurilor.

Memoria rãzbunãtoare suprimã travaliul memoriei.

70


Concluzii

Existã, spun unii, un dezechilibru al memoriilor: se vorbeºteprea mult despre Auschwitz ºi prea puþin despre Kolyma. AlainBesançon îºi exprimã regretul, într-o carte recentã24 , cã nuexistã un travaliu al memoriei în jurul crimelor ºi delictelorcomise de responsabilii comuniºti, luând ca exemplumobilizarea noilor generaþii în jurul exterminãrii evreiloreuropeni. El fusese precedat de fostul disident VladimirBukovski care, în felul sãu propriu, într-o scriere vehementã,ajungea la concluzia cã o finlandizare generalã a cuprinsspiritele, în mod special pe cele din Rusia (dar fãrã a ocoliOccidentul), incapabile, în opinia lui, sã facã faþã trecutuluitotalitar sovietic ºi aflându-se deci în situaþia de a cãdea laînvoialã cu acesta25 .

Un astfel de dezechilibru existã desigur, însã în loc de a-ldenunþa – ne punem din nou întrebarea dacã istoricul se poateerija în judecãtor -, nu ar fi oare mai judicios sã înþelegem dece aºa stau lucrurile?

Motivele sunt multiple ºi complexe, iar dacã vom enumeraunele din ele vom reuºi poate sã circumscriem mai bine ceeste înºelãtor în aceastã comparaþie.

Unele din motive þin de legãturile, puternice sau slabe, careexistã între gravitatea crimei sau a delictului, capacitatea ºivoinþa de a-i gãsi pe autori ºi memoria încã existentã aevenimentului. Aici, universalul trebuie sã treacã mai întâi prinparticular. Nu are nici un rost sã evocãm crimele comise dacãele nu sunt raportate la situaþiile concrete în care au fost comise.O memorie autenticã, susþinutã viguros de grupuri purtãtoare,dacã nu reuºeºte întotdeauna sã satisfacã nevoia de dreptate,

24 Alain Besançon, Le malheur du siècle. Sur le communisme, le nazismeet l’unicité de la Shoah, Ed. Fayard, 1988, p. 91.

25 Vladimir Boukovski, Jugement à Moscou, Ed. Robert Laffont, 1995.

71


poate cel puþin contribui la restituirea evenimentului în toatedimensiunile lui. Existã astfel un început de dreptate, deºi omemorie întreþinutã artificial nu va avea neapãrat o rezonanþãsocialã puternicã.

În materie de justiþie retroactivã, înþeleasã aici atât subaspectul ei de activitate memorialã, cât ºi sub aspect judiciar,se vede prea bine în ce mãsurã memoria se dovedeºte a fipolisemanticã; Polonia, ca ºi Franþa, oferã exemple contrastanteºi interesante pentru analizã.

Sã luãm cazul crimelor de la Katyn ºi, din nou, pe cel alrelaþiilor dintre evrei ºi polonezi.

În ceea ce priveºte crima de la Katyn (asasinarea a în jur de15 000 de ofiþeri polonezi în martie 1940 din ordinul lui Stalin,dintre care peste de 4 000 în localitatea Katyn, nu departe deSmolensk):1. Gravitatea crimei este universal stabilitã.2. Ne putem îndoi de voinþa pãrþii ruse de a-i identifica pe

responsabili. Într-adevãr, preºedintele rus nu s-a deplasatla Memorialul inaugurat în 2000 la Katyn. Acest fapt neconduce la problema urmãtoare: în ce mãsurã un preºedinterus ales în mod democratic poate fi rãspunzãtor de ordineledate de liderul sovietic din 1940? Lãsând deoparte oriceanalogie – ºi fãrã a dori sã ne implicãm în dezbaterea dusãîn Franþa asupra naturii guvernãrii de la Vichy -, am puteaobserva cã Jacques Chirac, preºedintele RepubliciiFranceze, a acceptat un gest pe care fostul preºedinteFrançois Mitterrand l-a refuzat întotdeauna, cel de arecunoaºte, printr-o zi de comemorare ad hoc, rãspundereacolectivã a statului francez pentru deportarea evreilor dinFranþa. El rãspundea astfel nu numai unei nevoi dememorie, ci ºi unei nevoi de justiþie. Nu este aceasta înfond – cãci dezbaterea este mult mai complexã –

72


manifestarea unei memorii democratice: pur ºi simpludatoria nerespectatã a unei majoritãþi faþã de o minoritatepersecutatã? Preþul simbolic este oare prea ridicat?

3. Memoria evenimentului de la Katyn a fost puternic susþinutãde familiile ofiþerilor polonezi dispãruþi, de mediilepoloneze ºi, în mod consecvent de autoritãþile poloneze,fapt care contrasta cu tabu-ul în vigoare în perioadacomunistã. Ne putem întreba în ce mãsurã nevoia de justiþiea fost satisfãcutã prin acþiunile memoriale. Lipseºte desigurvoinþa ºi posibilitatea de a-i gãsi pe autori, însã la dificultãþilesus-menþionate se mai adaugã încã una: cine va purta doliulrepresiunii împotriva populaþiilor sovietice înseºi? E vãditcã ecoul grupurilor purtãtoare de memorie în fosta U.R.S.S.(grupul Memorial, grupurile ucrainiene) se face încã preapuþin auzit. Cu evidenþã, atât condiþiile imploziei sistemuluisovietic, cât ºi participarea foºtilor responsabili ai regimului,în unele þãri (Polonia, Ungaria), la instaurarea noilordemocraþii (mai ales prin intermediul meselor rotunde din1989), precum ºi revenirea democraticã a foºtilorresponsabili comuniºti la putere (Horn în Ungaria,Kwasniewski în Polonia etc.) au provocat o percepþie socialãtulbure a trecutului comunist26 .

Sã luãm acum în considerare cazul relaþiilor dintre poloneziºi evrei în perioada celui de-al doilea rãzboi mondial. Esteimportant sã arãtãm aici cã între sfârºitul anului 1941 ºi sfârºitulanului 1942 majoritatea populaþiei evreieºti poloneze, adicãdouã milioane de persoane, a fost asasinatã de Germani (acþiuniale Einsatzgruppen, ale diferitelor forþe de poliþie, ale

26 Cf. Georges Mink, Jean-Charles Szurek, La Grande Conversion. Ledestin des communistes en Europe de l’Est, Ed. du Seuil, 1999, 320 p.

73


Wehrmacht-ului, uciderea în lagãrele de exterminare). Numaiîn capitala polonezã, între iulie ºi septembrie 1942 suntdeportate din ghetto-ul din Varºovia cãtre lagãrul de la Treblinka300 000 de persoane. Ce rãmâne în memoria polonezã, apopulaþiei martorã la aceastã crimã?1. Gravitatea crimei este stabilitã, deºi a fost, prin încorporarea

ei în antifascismul abstract, ocultatã de-a lungul a 45 deani de comunism: în Polonia, mai mult decât în U.R.S.S.,dimensiunea ei concretã nu a fost explicatã. Faptul cãpopulaþia polonezã a fost martorã la crimã nu a devenit cuadevãrat perceptibil în conºtiinþa publicã decât de zeceani încoace: de unde dificultãþile de a înþelege disputa înjurul muzeului de la Auschwitz. Este de asemenea adevãratcã, la fel ca ºi în Rusia, memoria polonezã era preocupatãde alinarea propriilor ei rãni.

2. Autorii crimelor sunt cunoscuþi, deoarece ei provin dindiferitele corpuri de represiune naziste. Însã ceea constituieaici o problemã este statutul de martor. Mãrturiile polonezenu spun mare lucru despre aceastã învecinare cu populaþiaevreiascã, în vreme ce mãrturiile evreieºti menþioneazã,dimpotrivã, dificultatea de miºcare în societatea polonezã,prompt acuzatã de indiferenþã faþã de aceastã crimã, orichiar de a fi tras anumite foloase de pe urma ei. Desigur,generalizãrile sunt întotdeauna riscante, însã acesta estetonul general al memoriei evreieºti în Polonia sub ocupaþiagermanã, care nu înceteazã sã întrebe: “Ce-aþi fãcut cucasele noastre, cu cimitirele noastre?”

3. Aceastã memorie a evreilor este preluatã de memoriaintelighenþiei catolice, dupã cum am spus mai sus. Însã defiecare datã cu un anumit decalaj, cu o anumitã întârziere.Rãspunderea pe care ea trebuie sã o asume este strivitoare,

74


iar anumiþi intelectuali, acceptând dezbaterea, au parcursacest drum – Jan Blonski, de exemplu27 .

O memorie democraticã nu trebuie nici sã se înºele asupradoliului (sã esenþializeze crimele, sã ia crimele drept o esenþãinterºanjabilã), nici sã se lase copleºitã de cãutãrile identitare(trecutul traumatizant acordã sens viitorului meu), nici sã sepreteze la intrigi politice (sã utilizeze trecutul ca instrumentpolitic). Ea trebuie sã cunoascã ºi sã înþeleagã tragedia tuturorcelorlalþi. În definitiv, dacã existã un punct pozitiv în aceastãmemorie globalã care a dat nãvalã peste noi în acest sfârºit desecol, el constã în apariþia unor legislaþii internaþionale asupracrimelor contra umanitãþii ºi a unor diplome de “drepturi aleomului” în universitãþile noastre.

Traducere de Constantin Zaharia

27 Acest articol a fost redactat înainte de declanºarea “scandaluluiJedwabne”, dupã numele aºezãrii a cãrei populaþie evreiascã a fostasasinatã de populaþia polonezã pe 10 iulie 1941, în contextul intrãriitrupelor germane în Polonia orientalã. Pornind de la acest caz, carteauniversitarului american Jan Tomasz Gross Sasiedzi [Vecinii] a pusproblema participãrii polonezilor la exterminarea concetãþenilor lorevrei în timpul rãzboiului, suscitând în Polonia o amplã discuþieistoricã, politicã ºi moralã. În plan istoric, rezultã cã la ºaizeci de anide la aceste evenimente noi descoperiri importante privind soluþiafinalã sunt încã posibile: istoricii polonezi au arãtat în cursul anului2000-2001 cã omoruri în masã asemãnãtoare celui de la Jedwabneau fost comise ºi în alte localitãþi din estul Poloniei. În plan politic,cele mai înalte autoritãþi ale Statului, precum ºi Biserica, ºi-au exprimatsolemn cãinþa în cadrul unei ceremonii de omagiere a victimelor, înprezenþa Preºedintelui Poloniei Aleksander Kwasniewski, care a avutloc la Jedwabne pe 10 iulie 2001. În plan moral, ceea ce a fãcutobiectul unei discuþii pasionate a fost chestiunea culpabilitãþii unuipopor-victimã, unui popor agresat în acelaºi timp de ocupantul germanºi de cel sovietic; aceastã discuþie a scos în evidenþã faptul cã niciistoriografia perioadei comuniste, nici cea de dupã 1989 nu a studiatantisemitismul polonez din timpul rãzboiului, în particularantisemitismul care s-a tradus prin crime.

75

Istorie contemporanã ºi istorie recentã înRomânia

FLORIN ÞURCANU

În România istoria contemporanã s-a constituit ca undomeniu de studiu distinct în perioada comunistã. În anii ’50periodizarea ºi conþinutul acestui domeniu au reflectatputernica presiune exercitatã de modelul sovietic, conformcãruia istoria contemporanã universalã era inauguratã deRevoluþia bolºevicã, fiind centratã, esenþialmente, peexpansiunea mondialã a comunismului. La mijlocul anilor ’50,de pildã, cursul de istorie contemporanã a României de laFacultatea de Istorie a Universitãþii din Bucureºti începea cuanul 19171 , deºi acesta nu adusese în istoria þãrii vreuneveniment fondator. Ideologul-ºef, care a vegheat între1947-1958 la pãstrarea puritãþii ideologice a producþieiistoriografice, Mihail Roller, apãra chiar ideea de a plasaînceputurile istoriei contemporane a României la 23 august1944, pentru a face sã coincidã cât mai bine aceastã perioadãa istoriei þãrii cu aceea a regimului comunist2 . În afaraInstitutului de Istorie patronat de Academia Românã exista, înanii ’50 o întreagã reþea de instituþii – Institutul de istorie alPMR, Institutul de ªtiinþe Sociale de pe lângã Comitetul Centralal PMR, ªcoala Superioarã de Partid „ªtefan Gheorghiu”, etc.

1 Þugui, Pavel, Istoria ºi limba românã în vremea lui Gheorghiu-Dej,Bucureºti, Ed. Ion Cristoiu, p. 133.

2 Idem, p. 88.

76


– prin intermediul cãrora ideologia oficialã trebuia sã-ºi asiguremonopolul interpretãrii istoriei contemporane a României.

Spre sfârºitul guvernãrii lui Gheorghiu-Dej s-a rãspândit înrândul istoricilor tendinþa de a propune anul 1918 ca începutal istoriei contemporane a þãrii. Acesta nu era semnul uneiemancipãri a studiilor de istorie contemporanã de subdominaþia ideologicã a Partidului Comunist. Valoareapropriu-zis euristicã a acestei date nu putea fi pusã, în condiþiilede atunci, înaintea valorii sale simbolice, singura care interesafactorii de decizie politicã. Tendinþa cãtre o nouã periodizareparticipa la fenomenul mai larg de „renaþionalizare” progresivãa istoriei României sub controlul ºi în beneficiul partidului unic.În perioada regimului Ceauºescu, deºi debuta cu 1 Decembrie1918, istoria contemporanã a României se desfãºura tot îndirecþia „obiectivã” a instaurãrii ºi consolidãrii comunismului.„Naþionalizarea” istoriei Partidului Comunist, mai ales aperioadei 1921-1945, prin situarea acesteia în descendenþafireascã a unei istorii româneºti ce începea înainte de eracreºtinã, a reprezentat axa „studiilor” de istorie contemporanãde la sfârºitul anilor ’70 ºi pânã la cãderea lui Ceauºescu 3 .

Complet supusã, prin practicile ei, stalinismului ºi, apoi,naþional-comunismului, istoria contemporanã a României aexistat, pânã în 1989 ca un instrument ideologic, mai grosolansau mai subtil, ºi nu ca un domeniu de cercetare demn deacest nume. Accesul extrem de selectiv la documentele dearhivã ºi la presa scrisã din perioadele mai vechi era însoþit decenzura ºi de autocenzura ideologicã . Spre deosebire de studiulistoriei antice, medievale sau moderne, care trecuse printr-unproces de profesionalizare începând din secolul al XIX-lea,studiul istoriei contemporane nu a atins un nivel de

3 V. Consideraþiile lui Lucian Boia în Istorie ºi mit în conºtiinþaromâneascã, Bucureºti, Humanitas, 1997, p. 76.

77

Istorie contemporanã ºi istorie recentã în România

profesionalizare care sã-i confere credibilitate ºi respectabilitateîn lumea intelectualã. In perioada comunistã istoriacontemporanã nu putea nici visa sã fie reprezentatã de istoriciavând valoarea lui Emil Condurachi, Ion Nestor, Petre P.Panaitescu sau David Prodan. Pe de altã parte, puþinele studiiutilizabile, unele chiar remarcabile, consacrate istorieicontemporane a României înainte de 1989, au aparþinut unoristorici strãini precum Eugen Weber, Nagy-Talavera, ArminHeinen sau Francisco Veiga. Moºtenirea pe care „istoriacontemporanã a României” practicatã în stilul „epociiCeauºescu” a transmis-o, mult prea uºor, dupã 1989, este aceeaa unei subordonãri dublate de fascinaþie în faþa autoritãþiipolitice ºi a unei inerþii originare în privinþa problematiciiistoriografice, a surselor ºi a metodelor.

Cu toate cã dupã 1989 importanþa istoriograficã a distincþieicronologice între epocile modernã ºi contemporanã s-a atenuat,valoarea simbolicã a momentului 1918 s-a pãstrat. Acesta esteunul dintre principalele motive pentru care periodizarea istorieicontemporane a României nu a fost serios repusã în discuþie înultimul deceniu ºi nu va fi, foarte probabil, nici în viitorulprevizibil. Din acest punct de vedere, 1918 reprezintãechivalentul românesc al anului 1789 care inaugureazã istoriacontemporanã a Franþei.

Locul pe care ºi l-a câºtigat în memoria românilor perioadacomunistã precum ºi numeroasele probleme de ordin istoricpe care aceastã epocã le ridicã împing deja cãtre realizareaunui nou decupaj în chiar interiorul istoriei contemporane aþãrii. Acest nou decupaj nu presupune, însã, simpla revalorizarea unei borne cronologice, de pildã a anului 1945. El ar trebuisã circumscrie raporturile pe care prezentul postcomunist leîntreþine cu ceea ce am putea numi un „trecut activ”, un trecuta cãrui proximitate nu este doar cronologicã, ci se exprimãmai ales prin integrarea sa în dezbaterile ºi chiar în confruntãrile

78


actualitãþii. „Trecutul activ” nu coincide, aºadar, cu ansamblulnediferenþiat al memoriei colective a ultimelor decenii. Elprivilegiazã anumite perioade, evenimente, personalitãþi.Acumularea în ultimul deceniu a volumelor, articolelor ºiemisiunilor televizate referitoare la anii 1930-1960 sunt unindiciu cu privire la intervalul de timp în care se situeazã, astãzi,centrul de greutate al „trecutului activ” în România.

Ceea ce am putea numi „istoria recentã” a Românieirãmâne, din punct de vedere cronologic, o parte a istorieicontemporane a þãrii. Centratã, însã, pe un „trecut activ”, eapoate sã devinã un domeniu distinct de studiu, cu oproblematicã specificã. Perioada comunistã se gãseºte în inimaacestei istorii recente, tot aºa cum regimul nazist este, înGermania, pivotul pentru „Zeitgeschichte”, iar dictatura luiFranco este epoca pe care se construieºte, în Spania, „istoriatimpului prezent”4 . În România zilelor noastre domeniultrecutului activ depãºeºte, însã, limitele cronologice aleregimului comunist . Din acest motiv, dar ºi din raþiunidocumentare ºi tematice, „istoria recentã” a României nu sepoate suprapune strict anilor 1945-1989. Inceputurile sale arputea fi marcate nu de un eveniment inaugural, ci de operioadã, cea a anilor ’30.

Un prim motiv pentru alegerea acestei perioade l-arreprezenta faptul cã anii ’30 fac încã parte dintr-o istorie cumartori5 . Acest lucru era ºi mai evident în primii ani de dupã

4 Mercedes Villanova – « L’histoire du temps présent en Espagne », în« Ecrire l’histoire du temps présent », Paris, CNRS Editions, p. 89.

5 Pentru Danièle Voldman, Henri Rousso þi alþi reprezentanþi aidomeniului cunoscut în Franþa ca „histoire du temps présent”,importanþa surselor orale este definitorie pentru a caracteriza acestteren distinct de cercetare în interiorul istoriei contemporane a Franþei.V. Danièle Voldman – « La place des mots, le poids des témoins » þiHenri Rousso – « La mémoire n’est plus ce qu’elle était », în « Ecrirel’histoire du temps présent » , Paris, CNRS Editions, 1993.

79


1989. O limitã cronologicã superioarã stabilitã conform acestuicriteriu este, evident, o limitã mobilã. Prin însãºi miºcarea ei,aceasta asigurã, în permanenþã, una dintre legãturile esenþialecare leagã prezentul de trecutul apropiat. Importanþa surselororale pentru istoria trecutului apropiat nu mai are nevoie sã fiedemonstratã. În perioada comunistã deficitul de informaþiefiabilã în legãturã cu acest trecut îngãduise transmiterii orale amemoriei sã joace un rol, desigur limitat, însã real, mai ales înmediile intelectuale româneºti. Era vorba îndeosebi de omemorie privatã, centratã pe anecdotic ºi care contrazicea, înmajoritatea cazurilor, discursul istoric oficial. Acestecaracteristici îi îngrãdeau ºansele de a ieºi din cercul unorgrupuri restrânse.

Dupã 1989 recursul la mãrturiile orale ale celor caresuferiserã persecuþiile comuniste sau care pur ºi simplu nuavuseserã niciodatã dreptul sau posibilitatea de a se exprimapublic a devenit o practicã generalã ºi foarte mediatizatã. Auieºit, astfel, la ivealã diferitele zone ºi straturi cronologice alememoriei colective a societãþii: memoria lumii rurale ºi cea amediilor intelectuale, memoria exilului ºi cea a deþinuþilorpolitici , memoria perioadei interbelice ºi cea a colectivizãrii.Interesul pentru mãrturiile orale a fost sporit de faptul cãnumeroase arhive private fuseserã confiscate sau distruseîncepând cu sfârºitul anilor ’30, precum ºi de încetineala cucare deveneau accesibile fonduri importante din arhivelepublice care intereseazã istoria contemporanã .

Faptul cã istoria anilor ’30 este, încã, o istorie cu martori acontribuit la integrarea acestei perioade, de un deceniu încoace,în „trecutul activ” al societãþii. În cazul României, anii ’30 parsã reprezinte limita cronologicã superioarã a acelui trecutapropiat care continuã sã nu dea pace prezentului ºi a cãruimemorie joacã un rol constant în diferitele dezbateri ºiconfruntãri politice sau culturale. Nici 1918, nici Primul Rãzboi

80


Mondial nu se bucurã de o asemenea prezenþã în actualitateapost-comunistã. Atunci când, de exemplu, în campaniaelectoralã din 1990, unul dintre partidele politice româneºti aîncercat sã reactiveze memoria rãscoalei þãrãneºti de la 1907cu scopul de a-ºi discredita adversarii politici, tentativa a datunele rezultate, însã pe termen scurt.

În România, anii ’30 reprezintã un fel de intersecþie pentrudiferitele teme ale memoriei colective. Aici, amintirea unei vieþiculturale efervescente care n-a încetat sã-i fascineze peintelectualii români îºi dã întâlnire cu memoria ascensiuniipolitice a Gãrzii de Fier ºi a progreselor antisemitismului.Coincizând cu domnia lui Carol al II-lea, anii ’30 reprezintã oepocã privilegiatã a memoriei monarhiei. Amintirea acesteidomnii trimite atât la „boom”-ul instituþiilor culturale cât ºi ladisoluþia parlamentarismului pentru a se confunda, în final, cumemoria violenþei politice, a dispariþiei României Mari ºi aºirului de regimuri represive pe care îl inaugureazã însuºi regeleCarol .

Aceastã perioadã, asupra cãreia o parte a societãþii îºiproiecteazã astãzi nostalgiile sau întrebãrile legate de identitatearomâneascã, apare ca timpul unei lumi pe care am pierdut-o.Este imaginea prin excelenþã a perioadei dinainteacomunismului, mai mult decât aceea a perioadei antebelice.

Reflecþia istoricã asupra anilor ’30, asupra continuitãþilorºi discontinuitãþilor dintre aceastã perioadã ºi deceniileurmãtoare trebuie sã þinã seama, în primul rând, de impactulfãrã precedent al politicului asupra societãþii româneºti în ultimiiºaptezeci de ani.

Pe de o parte, istoricul nu poate trece cu vederea faptul cãanii ’30 reprezintã o perioadã de politizare intensã aimaginarului social românesc. Pe terenul politicului cresc atâttemerile pe care le inspirã viitorul apropiat cât ºi speranþe noi

81


de mântuire colectivã. Mobilizarea politicã ºi liniile dedemarcaþie trasate dupã criterii politice se extind în toategrupurile sociale, inclusiv în rândurile þãrãnimii. Fenomenulmobilizãrii politice, pseudo-totalitare (regimul instaurat de Carolal II-lea în februarie 1938) sau totalitare („statulnaþional-legionar”, regimul comunist ), cel al violenþei ºirepresiunii politice, cel al partidului unic ºi al dominaþiei saleideologice, cel al cultului liderului suprem formeazã o puntede trecere care uneºte sfârºitul anilor ’30 cu începutul anilor’50. Istoria autoritarismului carlist, cea a „statuluinaþional-legionar”, a regimului Antonescu ºi a stalinismuluidejist nu formeazã, împreunã, un bloc. Ele sunt, însã, curelede transmisie ºi amplificatoarele unui stil ºi a unor practicipolitice care au marcat un timp îndelungat viaþa cotidianã aromânilor, comportamentele ºi modul lor de a gândi.

Pe de altã parte, interesul pentru istoria politicã a anilor’30 nu este strãin de semnificaþia politicã pe care o acordãmnoi, astãzi, acelei perioade. Interpretãrile opuse date de istoriciiromâni anilor ’30 ºi perioadei celui de al doilea rãzboi mondialreprezintã, în zilele noastre, punctul de plecare pentru un lungºir de divergenþe care se prelungesc în interpretarea regimuluicomunist, a revoluþiei din decembrie 1989 ºi a primilor ani aiperioadei post-comuniste. Dacã aceste divergenþe ar firezultatul unei atmosfere de dezbatere ºi de controversãistoriograficã, s-ar putea spera în apariþia apropiatã a unorminime elemente de consens care ar face sã progresezecercetarea ºi reflecþia.

Deosebirile de pãreri dintre istoricii români în interpretareaperioadei 1930-1944 au, însã, mai degrabã o dimensiunepolitico-ideologicã ºi moralã decât o dimensiune propriu-zisistoriograficã . Absenþa unui minim consens interpretativ asupraunora din cele mai sumbre aspecte ale istoriei anilor 1930-1944

82


(ascensiunea Gãrzii de Fier, dezvoltarea antisemitismului,responsabilitatea autoritãþilor române pentru persecuþiile ºicrimele cu caracter antisemit, alianþa politicã ºi militarã aRomâniei cu Germania nazistã) se alimenteazã din uriaºaconfuzie de valori care s-a extins dupã 1989 în toate mediilesociale româneºti . Acest lucru a avut deja urmãri îngrijorãtoareîn privinþa scrierii istoriei ºi a formãrii memoriei colective înultimul deceniu. Unii istorici au putut astfel favoriza sau chiarparticipa direct la tentativele de reabilitare a naþionalismuluiromânesc cel mai agresiv care merg, adesea, mânã în mânã cuîncercãrile de a edulcora memoria comunismului.

Astfel, reabilitarea mareºalului Antonescu, începutã dinvremea lui Ceauºescu ºi continuatã în forþã dupã 1989 este, defapt, strâns legatã de nostalgia autoritarismului politic ºi derelativizarea responsabilitãþii statului român în deportarea ºiuciderea evreilor în perioada rãzboiului.

Reabilitarea parþialã sau totalã a Gãrzii de Fier ca miºcarenaþionalistã este strâns asociatã în anii ’90 cu refuzuldemocraþiei, al influenþei culturale occidentale ºi cu denunþareapoliticianismului ºi a corupþiei.

Dupã 1989, critica domniei lui Carol al II-lea ºi a rãsturnãriiregimului Antonescu la 23 august 1944 cu participarea decisivãa regelui Mihai I au putut furniza aparenþele unei legitimitãþiistorice pentru instaurarea „republicii” în 1947 ºi pentrupropaganda politicã antimonarhistã .

Pe un cu totul alt plan s-au situat, imediat dupã 1989,tentativele de restituire a unei memorii „integrale” a perioadeicomuniste în numele condamnãrii morale a totalitarismuluide stânga. Proiectul „Sighet”, numit astfel dupã una dintre celemai infame închisori ale gulagului românesc precum ºi serialulde televiziune „Memorialul durerii” au fost centrate pedezvãluirea ororilor represiunii din anii 1948-1964. Victimele

83


acesteia, dar ºi figurile unora dintre torþionari, au fost, astfel,aduse în primul plan al conºtiinþei publice. Primele surse,esenþialmente orale, ale acestei istorii ascunse erau, înainte detoate, voci care denunþau un ºir nesfârºit de brutalitãþi ºi crime.

Condamnarea moralã, pe deplin justificatã, nu este, însã,suficientã pentru a aduce problema comunismului românescpe terenul unei comprehensiuni propriu-zis istorice. Pe de altãparte, în ciuda eforturilor depuse, nici condamnareacomunismului, nici aceea a fascismului românesc nu joacãastãzi decât un rol relativ limitat în modelarea conºtiinþei civicea românilor. Acestea sunt douã dintre motivele pentru careprincipalul scop al studierii „istoriei recente” a României artrebui sã fie istoricizarea acestui trecut care începe cu anii ’30ºi sfârºeºte cu ziua de ieri6 . „Istoricizare” înseamnã o înþelegerecomplexã a trecutului ºi nu o relativizare a aspectelor celormai condamnabile din istoria recentã a României. Miza ei ar fi„normalizarea” studierii istoriei ultimelor ºapte decenii prinmutarea accentului pe problemele de metodologie ºi de criticãa surselor. O cercetare bazatã pe diversificarea ºi pe criticasurselor, pe formularea de ipoteze limitate ºi susceptibile de a

6 Problema “istoricizãrii” trecutului recent al României se suprapunedoar în parte cu aceea a istoricizãrii trecutului nazist al Germaniei,aºa cum a fost ea definitã de Martin Broszat într-un binecunoscutarticol cãruia i-a urmat o corespondenþã nu mai puþin importantã cuSaul Friedlander. Istoricizarea trecutului naþional-socialist, apãratãde Broszat, ar trebui sã se petreacã într-o societate care, dupã 1945,a fãcut din condamnarea globalã a istoriei nazismului piatra de temeliea unei noi civilizaþii politice. Condamnarea fãrã echivoc a fascismuluiºi comunismului românesc nu formeazã, încã, o componentã esenþialãa conºtiinþei politice româneºti dupã 1989. V. Martin Broszat –“Pladoyer fur eine Historiesirung des Nationalsozialismus”, în Merkur,mai 1985 precum ºi “Martin Broszat /Saul Friedlander. A controversyabout the Historicization of National Socialism”, în Yad VashemStudies, XIX, Jerusalem, 1988, p. 1-47.

84


fi verificate empiric ar evita, de pildã, ca denunþareaantisemitismului sau a represiunii comuniste sã se transformeîntr-un fel de ritual ºi ar arunca o nouã luminã asupracontinuitãþilor dintre perioada comunistã ºi cea postcomunistã.O astfel de cercetare este numai la începuturile ei.

Abia în ultimul deceniu istoricii români ºi, prin intermediullor, opinia publicã, au început sã descopere o caracteristicãbine cunoscutã a istoriei contemporane, ºi anume abundenþasurselor. O abundenþã dezvãluitã prin lenta deschidere aarhivelor, prin accesul liber la fondurile de presã, prindescoperirea potenþialului documentelor cinematografice ºi almãrturiilor orale.

Descoperirea acestei abundenþe documentare nu a fost,însã, însoþitã de o criticã ºi o interpretare a surselor pe mãsurã.Nici dezvoltarea facilitãþilor moderne de inventariere, stocareºi conservare a surselor, de publicare ºi de interogare a acestoranu pare sã fi fost o prioritate a istoricilor ºi arhiviºtilor români.

Mania secretului din perioada comunistã ºi avatarurile salede dupã 1989, au fãcut ca istoricul ce studiazã ultimeleºase-ºapte decenii sã fie adesea perceput ca un personaj caredescoperã ºi reproduce documente în stilul jurnalistuluispecializat în investigaþii. Deºi editarea surselor este una dintrecele mai tradiþionale activitãþi ale istoricului, interesul pentrudocumentele inedite a împins în ultimii ani cãtre publicarealor grãbitã ºi dezordonatã, inclusiv de cãtre unii istorici. Alãturide alte practici, acest lucru a favorizat estomparea liniei dedemarcaþie dintre vulgarizarea ºi cercetarea istoricã tocmai peterenul istoriei recente. Pe de altã parte, mulþi dintre istoriciîmpãrtãºesc, laolaltã cu cititorii sau telespectatorii, convingereanaivã cã noile surse, în special cele din arhive, ne dicteazãceea ce trebuie, în sfârºit, sã scriem. Ei au cel mai puþin dreptulsã ignore adevãrul elementar pe care-l amintea Reinhart

85


Koselleck atunci când spunea cã „izvoarele nu fac, pur ºisimplu, ca o povestire sã devinã Istorie”7 .

Din toate aceste motive inventarierea surselor ºi dezvoltareareflecþiei asupra utilizãrii ºi publicãrii lor reprezintã principalaprioritate metodologicã ºi eticã în istoria recentã a României.

De respectarea acestei prioritãþi depinde dezvoltarea noilordirecþii de cercetare pe care le favorizeazã însãºi naturadocumentelor devenite accesibile în ultimii ani. Studiereacolectivizãrii ºi a deportãrilor din anii 1949-1964 deschidecalea cãtre apariþia unei istorii a cotidianului în care acþiuneaideologiei ºi a represiunii politice asupra vieþii de fiecare zi sãpoatã fi mai bine evaluate.

La intersecþia dintre istoria politicã ºi cea a mediilorculturale, valorificarea noilor surse, în special a arhivelor ºi amãrturiilor orale, face posibilã apariþia unei istorii aintelectualilor care sã nu se limiteze la o istorie a ideilor, ci sãreconstituie biografii ºi istorii de grup demult aºteptate.

Interesul pentru modurile de formare ºi exprimare alememoriei individuale ºi colective prefigureazã deja o direcþiede cercetare distinctã care-ºi cautã metodele ºi legitimitateaintelectualã.

Istoria exilului românesc, ale cãrei începuturi se situeazãîn ajunul celui de al doilea rãzboi mondial, promite, deasemenea, sã devinã un nou domeniu, dintre cele maiinteresante, dar ºi mai dificile ale istoriei recente .

Menþionarea unor domenii de cercetare aflate în curs deconstituire, ºi care nu au rãdãcini înainte de 1989, ar puteacontinua. Maturizarea ºi diversificarea lor, ca parte a istorieirecente a României, depind ºi de un alt factor, aproape cutotul absent în studiul istoriei contemporane aºa cum era el

7 Reinhart Koselleck – Le futur passé. Contribution à une sémantiquedes temps historiques, Paris, Editions de l’EHESS, 1990, p. 185.

86


practicat în perioada comunistã: colaborarea intelectualã dintreistoricii români ºi colegii lor strãini. Presiunile ideologice careau dominat cercetarea trecutului recent al României ºiconsecinþele pe care acestea le au încã, au întreþinut o izolareintelectualã mult mai evidentã decât în cazul altor domeniiistoriografice. Chiar ºi astãzi, contactele profesionale, atuncicând au loc, se stabilesc, de obicei, pe terenul cercetãrilorpunctuale de istorie româneascã realizate de savanþi strãinirisipiþi în câteva þãri din Europa ºi în S.U.A. Dacã înnoireametodologicã ºi deontologicã trebuie sã caracterizeze domeniulistoriei recente a României, aceasta presupune ºi stabilirea unuidialog care sã nu priveascã mereu, în mod direct, istoria þãriinoastre. Anul 1989 a dat un imbold fãrã precedentinternaþionalizãrii studiilor istorice, mai ales pe terenul istorieicontemporane. Accesul la arhivele epocii comuniste în rãsãritulEuropei, modul în care s-au format ºi trebuie utilizate acestearhive, revenirea în forþã a memoriei ignorate sau înãbuºite aoamenilor, noile perspective pentru practicarea istorieicomparate la scara unor regiuni ale Europei sau chiar aîntregului continent reprezintã tot atâtea obiecte de reflecþiecomunã care, de un deceniu încoace, transcend limiteleistoriografiilor naþionale. Integrarea în câmpul acestei reflecþiiinternaþionale, cu toate exigenþele sale, este o condiþie esenþialãpentru profesionalizarea istoriei recente a României ºi pentruprecizarea domeniului sãu specific.

II. Episoade ale istoriei

secolului XX

88

Între Est ºi Vest. Limitele/Limite aleunificãrii1

JÜRGEN KOCKA

“Unificarea” este o temã ce poate fi abordatã în modurifoarte diferite ºi sugereazã asociaþii de tot felul. Mã voi opriaici asupra raporturilor dintre germanii din est ºi vest, precumºi asupra dificultãþilor apãrute în procesul unificãrii celor douãþãri. Voi stãrui cu precãdere asupra rolului conºtiinþei istorice,al memoriei - o conºtiinþã istoricã ºi o memorie divizate ºiînrudite în acelaºi timp. Aº adãuga faptul cã relaþiile dintreGermania de vest ºi cea de est pot constitui, în unele privinþe,un model pentru analiza raporturilor dintre vestul ºi estuleuropean în ansamblu. Îmi propun sã ating aceastã problemãspre finalul articolului.

O conºtiinþã istoricã scindatã

“Cine a jucat rolul hotãrâtor în înfrângerea Germaniei încel de-al doilea Rãzboi Mondial?”, întreba, printre altele, un

1 Acest text, preluat din East Central Europe – L’Europe du Centre-Est.Eine wissenschaftliche Zeitschrift, vol. 27, part 1, 2000, este o versiuneuºor modificatã a contribuþiei prezentate de autor la conferinþa Est eOvest nella ristrutturazione europea del primo e del secondo millenio[East and West in a Restructured Europe at the Turn of the First and ofthe Second Millennium], organizatã de Collegium Budapest/Instituteof Advanced Study în colaborare cu Accademia d’Ungheria di Roma,Istituto Storico Italiano per il Medio Evo, Ecole française de Rome,Accademia Polacca di Roma ºi Istituto Polacco di Roma, care a avutloc la Roma, 15-16 Aprilie 1999. Mulþumim autorului ºi revistei pentrupermisiunea de a-l republica.

89

Între Est ºi Vest. Limitele/Limite ale unificãrii

sondaj de opinie din 1995, care îºi propunea sã explorezeimaginea despre trecut a germanilor din vest ºi est. 69% dintrevest-germani au ales rãspunsul “Statele Unite ale Americii”, învreme ce 87% dintre estici au numit Uniunea Sovieticã.Sondajul a pus în luminã ºi alte diferenþe de acelaºi tip: depildã, 91% dintre vest-germani considerau cã înfiinþareaRepublicii Federale Germane în 1949 fusese o decizie corectã,pãrere împãrtãºitã de numai 43% dintre germanii din est. Întimp ce confiscarea terenurilor marilor proprietari din est dupã1945 era retrospectiv aprobatã de majoritatea esticilorchestionaþi, numai 15% dintre vest-germani aveau o poziþiefavorabilã reformei agrare.

Invitaþi sã-ºi spunã pãrerea despre perioada naþional-socialistã, atât est-germanii cât ºi vest-germanii au în general oatitudine la fel de criticã. Dar, în timp ce în viziunea celor maimulþi vest-germani despre societatea în care trãiesc dictaturanazistã a devenit un criteriu negativ central în raport cu carepropria lor societate este evaluatã, în memoria ºi conºtiinþaistoricã a est-germanilor ea nu pare sã joace acelaºi rol centralºi formativ. Pentru est-germanii chestionaþi, episodul cel maidezastruos al perioadei naziste este rãzboiul purtat de Hitler înEuropa rãsãriteanã ºi devastãrile pe care el le-a produs. Decealaltã parte, germanii din vest aleg o altã variantã de rãspuns,anume genocidul evreilor din Europa.

Dupã mai mult de patruzeci de ani în care cele douã naþiuniau trãit istorii diferite ºi la un deceniu de la unificare, s-auconturat diferenþe profunde între conºtiinþa istoricã aest-germanilor ºi vest-germanilor, în special în ceea ce priveºteistoria contemporanã. Cele douã pãrþi constitutive ale uneisocietãþi acum unite sunt încã departe de a avea o raportarecomunã la trecutul lor scindat.

90


Divergenþe dintre cele douã Germanii se pot observa ºi înalte privinþe. Unele dintre acestea s-au accentuat în anii dinurmã, mai degrabã decât sã se atenueze.

Câºtiguri ºi pierderi în procesul de unificare

Retrospectiv, pare remarcabil faptul cã în 1990, decizia deunificare a Germaniei a fost luatã fãrã întârzieri sau disputepublice semnificative. Cu câteva excepþii de ambele pãrþi, clasapoliticã, majoritatea intelectualilor ºi populaþia în general s-aupronunþat fãrã ezitare în favoarea unificãrii celor douãGermanii, în special dupã ce est-germanii votaserã în acestsens în luna martie. O dezbatere importantã privind modalitãþileºi sensul unificãrii a avut însã loc în vara lui 1990. Ea urma sãstabileascã dacã unificarea avea sã se realizeze pornind de laarticolul 146 din Legea fundamentalã (Grundgesetz) aGermaniei de Vest care prevedea, în cazul unificãrii, elaborareaunei noi constituþii ºi consultarea cetãþenilor asupra ei, sau dacãunificarea avea sã se petreacã în conformitate cu articolul 23,care fãcea posibilã alipirea Republicii Democrate Germane laRepublica Federalã Germanã fãrã a modifica constituþia celeide-a doua.

Dacã unificarea s-ar fi desfãºurat conform articolului 146,procesul s-ar fi prelungit, iar rezultatele lui ar fi fost incerte.S-ar fi deschis, poate, posibilitatea constituirii, prin fuziuneacelor douã pãrþi, a unei noi Germanii, un fel de “compromis”între RDG ºi RFG. Aceastã soluþie era susþinutã de o minoritatede stânga, dar respinsã de majoritate. Unificarea germanãtrebuia sã se realizeze rapid, ºi ea s-a realizat conformarticolului 23; astfel, ordinea constituþionalã apuseanã nu eraschimbatã, ci extinsã cãtre est.

Aceastã dezbatere ºi consecinþele ei au avut o importanþãcrucialã.. Nu doar din punct de vedere constituþional, ci în

91


aproape toate privinþele, unificarea a fost conceputã ca oextindere, cu adaptãri minime, a ordinii interne din GermaniaFederalã în Germania Democratã. Germania unificatã nu aveasã devinã o entitate nouã, ci o Germanie Federalã lãrgitã. Aºas-a întâmplat oare?

Nici numele- Republica Federalã Germanã, nici drapelulsau imnul naþional nu au fost schimbate. A apãrut, e drept, otransformare importantã, cu o puternicã încãrcãturã simbolicã:Germania urma sã fie condusã de la Berlin, în loc de Bonn.Însã decizia de a reda Berlinului rolul sãu de capitalã seîntemeia pe un articol din Legea fundamentalã vest-germanã,adoptatã în 1949. Legea fundamentalã a Germaniei occidentaleºi pluripartidismul vest-german au fost extinse cu succes asupraestului, asigurând continuitatea actului politic. Au survenit,totuºi, trei modificãri notabile.

În primul rând, în anumite Länder est-germane au fostîntocmite constituþii regionale, mult mai amãnunþite decât celedupã care se conduc provinciile apusene. Acestea includdefiniþii mai ample ºi mai detaliate ale drepturilor fundamentaleale cetãþenilor, în special ale celor de naturã economicã ºisocialã, ºi fac posibil recursul la referendum pentru un numãrmai mare de decizii politice.

În al doilea rând, echilibrul dintre drepturile landurilor ºiautoritatea guvernului central s-a modificat întrucâtva înfavoarea guvernului federal.

În al treilea rând, deºi partidele vest-germane s-au extinscãtre est, ele n-au reuºit încã sã prindã rãdãcini în societate.Numãrul de membri de partid ºi procentul de prezentare lavot sunt mai scãzute în est, unde, în plus, partidele nu gãsescîntotdeauna candidaþi în numãr suficient, mai ales pentrualegerile locale. Germanii din est par mai puþin dispuºi decâtcei din vest sã rãspundã noii situaþii printr-un angajament stabil,

92


care sã depãºeascã sfera privatã. Nu e deocamdatã limpedecum va fi stimulatã implicarea civicã a est-germanilor.

Partidul Liber Democrat (PLD) de pildã, are un ascendentextrem de slab ºi o influenþã mai curând perifericã în est. Înschimb, în timp ce unul din cinci votanþi est-germani sprijinãPartidul Socialismului Democratic (PDS), succesorul fostuluipartid comunist, aceeaºi formaþiune primeºte în vest mai puþinde unu la sutã din voturi. PDS este un partid regional, ce reflectãtradiþii, dezamãgiri ºi insatisfacþii specifice germanilor din est,ºi el nu va dispãrea prea curând. Cu alte cuvinte, în ciuda uneicontinuitãþi de fond, guvernarea ºi organizarea formaþiunilorpolitice au evoluat faþã de 1990; diferenþele politice dintreregiuni s-au accentuat, partidele mari trebuie sã gãseascã soluþiipentru fragmentarea continuã a opiniei publice, actul guvernãriia devenit mai anevoios, iar tendinþa sistemului politic cãtreauto-blocare s-a agravat.

În 1990, ordinea economicã occidentalã a fost bruscintrodusã în Germania de Est. Germania a devenit de fapt opiaþã unicã, având acelaºi cadru legislativ ºi aceeaºi monedã,înainte de a proceda la reconstituirea unitãþii statale ºi launificarea constituþionalã. Privatizarea a avansat în Germaniade Est mai rapid decât în orice altã þarã fostã comunistã.Producþia a crescut, la fel nivelul de trai. Ordinea economicãvest-germanã a fost adoptatã cu succes în est, însã graba cucare învãþãcelul est-german a trebuit sã asimileze lecþia a avutºi consecinþe nefaste. Mai mult de o treime din locurile demuncã - peste 3 milioane - s-au desfiinþat între 1989 ºi 1993,conducând la o ratã a ºomajului fãrã precedent. Cei care auavut ºansa de a-ºi pãstra locurile de muncã au trecut prinexperienþa reorganizãrii din temelii a instituþiilor. Cerinþelediferitelor posturi au fost reformulate. Tot mai multe funcþii deconducere au fost preluate de vest-germani; reevaluatã dupãcriterii occidentale, calificarea individualã a fost de multe ori

93


depreciatã. Esticii erau mai frecvent în situaþia de a alunecacãtre treptele inferioare ale ierarhiei decât de a fi promovaþi.La toate acestea s-a adãugat colapsul demografic: între 1989 ºi1993, rata cãsãtoriilor ºi natalitatea au scãzut în Germania esticãcu mai mult de 60 de procente. Un regres de o asemeneaamploare este un fapt istoric extrem de rar; doar cele douãRãzboaie Mondiale oferã exemple comparabile.

Motivele colapsului economic din est sunt, în esenþã, destulde limpezi. Productivitatea economiei estice era mult inferioarãcelei apusene; evaluate potrivit standardelor apusene firmeleest-germane sufereau de un exces de personal. De cealaltãparte, companiile vest-germane nu funcþionau la capacitatemaximã, putând oricând sã mãreascã producþia pentru asatisface necesitãþile clienþilor din est. Dacã productivitateaindustriei est-germane a crescut lent ºi ea nu a reuºit încã sãatingã media vesticã, salariile est-germane s-au majorat rapid.În plus, cursul de schimb din 1990, când est-germanii puteauschimba o unitate din ºubreda lor monedã pe o solidã marcãvest-germanã, nu a avut darul sã stimuleze competitivitateaindustriei est-germane.

În 1993-1994, aceste tendinþe au pãrut sã-ºi schimbe cursul.Rata ºomajului s-a stabilizat. Indicii de creºtere economicã i-audepãºit pe cei vest-germani, iar cifrele demografice au revenitla normal. Totuºi, în ultimii cinci ani, efortul estului de arecupera distanþa faþã de vest nu a mai dat rezultatele scontate.Decalajul economic dintre est ºi vest s-a mãrit din nou înanumite privinþe. Cele 20 de procente din populaþia Germanieicare trãiesc în landuri estice contribuie cu doar 10% dinprodusul intern brut. ªomajul a rãmas mult superior în est:aproape 20 la sutã, faþã de nici 10 la sutã în vest. Nivelul detrai al esticilor a crescut vizibil, salariul mediu ajungând la80% dintr-un salariu vest-german, dar estul nu poate progresaprin propriile puteri: e limpede cã modesta sa prosperitate

94


depinde de un transfer constant de resurse din vest, de ordinula 150-180 miliarde de mãrci (bani publici) pe an. Datoriapublicã a guvernului federal, a landurilor ºi a autoritãþilor locales-a dublat ºi a continuat sã creascã în ultimii zece ani, în timpce impozitele ºi taxele au depãºit nivelul pe care îl aveau înRFG înainte de 1990.

Deocamdatã, aceste discrepanþe nu au dat naºtere laproteste, deºi în vestul þãrii se fac auzite remarci rãutãcioasedespre Fass ohne Boden, “butoiul fãrã fund” ºi despre faptulcã Ossis ar trebui sã înceapã sã-ºi poarte singuri de grijã. Câtdespre reacþiile est-germanilor, sondajele aratã cã 55% dintreei cred cã o duc mai bine acum decât înainte de 1990, 20%sunt de pãrere cã o duc mai prost, în vreme ce 25% nu vãdvreo schimbare ca urmare a unificãrii. Pe fondul marilorsperanþe din 1990 ºi prin comparaþie cu standardul vest-german,fãrã a mai aminti dificultãþile reale ale unificãrii, esticii nu parprea satisfãcuþi de rezultatele acestui proces: 78% dintre eicred cã guvernul federal nu ia suficiente mãsuri pentruuniformizarea nivelului de trai din diferitele regiuni aleGermaniei. Trei din patru est-germani se considerã “cetãþenide categoria a doua” (Bürger zweiter Klasse). Acest sentimentde frustrare pare sã se fi accentuat în ultimii ani; el este, înorice caz, mai clar exprimat.

Vesticii ºi esticii continuã sã citeascã ziare diferite. Topurilevânzãrilor de carte continuã sã fie diferite. Câºtigareacampionatului naþional de fotbal - o problemã de importanþãvitalã pentru naþiune, nu mai e nevoie s-o spunem - se decideîn continuare în vest. De asemenea, existã diferenþesemnificative în raportarea esticilor ºi vesticilor la sistemulpolitic. Majoritatea esticilor considerã cã extinderea ordiniipolitice apusene s-a întemeiat pe o decizie justã, dar, închestiunile ce decurg de aici, opiniile lor se îndepãrteazã decele ale vest-germanilor. De pildã, întrebaþi dacã ordinea

95


democraticã actualã din Germania este forma optimã deguvernãmânt (Staatsform), 80% dintre vest-germani faþã denumai 30% dintre est-germani rãspund afirmativ. În problemesociale ºi economice, est-germanii pretind mai mult de laguvernanþi decât vest-germanii. Ei par sã preþuiascã egalitateamai mult decât libertatea individualã ºi au, retrospectiv, oatitudine mai favorabilã socialismului, cel puþin în principiu.

Se considerã oare germanii din est ºi vest cetãþenii aceleiaºinaþiuni? În 1990, coeziunea celor douã pãrþi s-a doveditsuficient de solidã pentru a sprijini, sau cel puþin pentru a tolera,fãrã controverse însemnate, o politicã fermã de unificarenaþionalã. Aceasta s-a bucurat de mai mult sprijin printreest-germani, cãrora unificarea le pãrea calea cea mai scurtãcãtre o ameliorare a situaþiei economice ºi sociale. Dar unsondaj din 1995 arãta cã vest-germanii se considerã “germanipur ºi simplu” într-o proporþie mult mai mare decât esticii. 42%dintre est-germani ºi doar 9% dintre vest-germani îºi subliniazãidentitatea regionalã, referindu-se la ei înºiºi ca eher alsOst-Deutsche, respectiv eher als West-Deutsche.

Este istoria un factor explicativ suficient de relevant?

Am putea discuta ºi alte diferenþe între estul ºi vestulGermaniei, de pildã cele legate de opþiuni confesionale ºi departiciparea la viaþa religioasã. Dar cum explicãm acestedeosebiri ºi ce ne spun ele? Voi insista în continuare asupramodurilor distincte de raportare la trecut ºi asupra problemelorconºtiinþei istorice, cele douã teme conexe care au constituitpunctul meu de pornire.

Interpretarea curentã explicã diferenþele enumerate mai susprin cele patru decenii de istorie scindatã. Într-adevãr, predareaistoriei, instrumentalizarea politicã a istoriei, cultura istoricãau fost foarte diferite în Republica Federalã ºi în Republica

96


Democratã Germanã. Sã luãm drept exemplu abordãrile diferiteale perioadei naþional-socialiste. În vest, “reconcilierea cutrecutul” (Vergangenheitsbewältigung) are o istorie discontinuã.Rãstimpuri de amnezie parþialã ºi eschivã au alternat cu valuride istorie auto-criticã ºi comemorare publicã. Tema a suscitatmulte dispute, impulsionând cercetarea ºi efortul pedagogic.În prelungirea ei au reapãrut conflicte dureroase, problemenesoluþionate ºi paradoxuri izbitoare. Totuºi, trebuie spus cãprin anii `80 ºi `90 epoca naþional-socialistã a cãpãtat un locstatornic în memoria vest-germanilor, în cunoaºterea lorcolectivã de sine, fiind resimþitã ca o povarã, dar o povarã pecare societatea o poate întoarce în avantajul sãu fãcând din eaun punct de referinþã negativ prin prisma cãruia pot fi evaluatereuºitele ºi progresele Republicii Federale.

În Germania de Est reconcilierea cu trecutul nazist a debutatcu o intensitate mai mare decât în vest. Ea pornea, fãrã îndoialã,de pe poziþii diferite. Mã voi opri aici asupra unui singur aspect.Conceptul marxist-leninist de “antifascism” a devenit progresivun reper în abordãrile est-germane, în cercetarea academicãºi în manuale, ca ºi în discursurile oamenilor politici sau încomemorãrile publice. Conform acestei poziþii, rãspundereapentru fascismul german revenea elitelor: industriaºilor, mariloroameni de afaceri, proprietarilor de terenuri ºi ofiþerilor de rangînalt. De cealaltã parte, “poporul”, oamenii de rând ºi în specialmuncitorii erau în mare mãsurã victimele inocente alerepresiunii, manipulãrii ºi puterii de seducþie conducãtorilor.Indiscutabil, Germania socialistã se eliberase de influenþa ºicontrolul exercitat de elite; acestea au fost expropriate, izolateºi expulzate. O mare parte emigraserã în vest. Pe acestconsiderent, Republica Democratã Germanã se proiecta în afaradescendenþei celui de-al Treilea Reich, cu toate rãspunderilepe care aceasta le-ar fi presupus, iar cetãþenii ei nu erauîncurajaþi sã conceapã moºtenirea apãsãtoare a Germaniei

97


naziste ca pe o parte a propriei istorii. Ei n-au fost încurajaþi sãse refere la crimele naziste ca fiind “ale noastre”. Ei au fostînvãþaþi, desigur, sã identifice nazismul cu o epocã a rãului,dar un rãu cum nu se poate mai strãin de miezul istoriei lor.

Asta ne ajutã sã înþelegem ponderea diferitã acordatãperioadei naziste în conºtiinþa istoricã a vest-germanilor,respectiv a est-germanilor. Într-un mod similar se pot explicaºi alte deosebiri între germanii din est ºi cei din vest. Moºtenireacelor patru decenii de istorie scindatã se face încã simþitã înatitudinile ºi valorile unora ºi celorlalþi.

Dar nu totul se explicã astfel. Asemenea interpretãri nu arputea da seama de faptul cã anumite diferenþe între est ºi vestce þin de atitudine ºi mentalitate, au devenit mai acute în ultimiiani, de faptul cã est-germanii criticã tot mai rãspicat elementefundamentale ale sistemului federal, sau de faptul cãdivergenþele sunt mai stridente în rândurile generaþiei tinere.În 1990 est-germanii erau de acord în proporþie de 77% cuprincipiile economiei de piaþã; în prezent, acest numãr a scãzutla o treime. În 1990, numai 19% dintre ei considerau “înregulã”, sau cel puþin “suportabil”, fostul regim din RDG, daracum procentul a depãºit o treime. Critica acerbã, chiarrespingerea sistemului capitalist, a “materialismului” ºi“mercantilismului” din Republica Federalã, cu “inechitãþile eisociale” ºi deriva reperelor morale, sunt acum formulate deintelectualii est-germani mai des decât în urmã cu câþiva ani.Sondajele înregistreazã un scepticism masiv faþã de trãsãturilefundamentale ale sistemului politic, în special în segmentul devârstã sub treizeci de ani.

Aceste date par sã indice cã pentru a înþelege tensiunilecurente dintre estul ºi vestul Germaniei nu e suficient sã neraportãm la lunga istorie a împãrþirii Germaniei de pânã la 1990;este de asemenea necesar sã luãm în calcul scurta istorie aunificãrii, de dupã 1990. Neîndoielnic, imaginea asupra

98


trecutului influenþeazã comportamentul curent. Darexperienþele ºi nevoile curente influenþeazã, la rândul lor,imaginea asupra trecutului.

Sã încercãm sã aflãm care sunt aceste experienþe ºi nevoi.În primul rând, procesul de unificare a dezamãgit aºteptãrilemultor germani, încurajate de discursul politic din preajmascrutinului privind unificarea din 1990. În al doilea rând, uneledintre cele mai supãrãtoare aspecte ale capitalismului, în specialºomajul, au devenit mai pronunþate ºi mai evidente în ultimiiºapte ani. În al treilea rând, inegalitãþile dintre germanii dinvest ºi cei din est continuã sã rãmânã puternice ºi vizibile, totmai greu de acceptat ca fireºti de cãtre est-germani. Nu trebuie,totuºi, sã uitãm asimetria mai sus amintitã dintre est ºi vest, cafiind parte constitutivã a procesului de unificare. Proiectulreîntregirii Germaniei viza extinderea ordinii apusene în est.Acesta a fost, în mare, traseul unificãrii. Prin urmare, germaniidin est s-au aflat în situaþia de a accepta ordinea apuseanã, dea fi obiect al schimbãrii, mai curând decât subiect al ei. Eitrebuiau sã se transforme ºi sã se adapteze unor reguli fixatede altcineva, unor modele ºi criterii strãine, adicã vestice. Unadânc sentiment al devalorizãrii, al dependenþei, al roluluisubaltern s-a intensificat astfel de-a lungul anilor. Germaniisimt acum preþul unificãrii, în varianta care a fost aleasã. Etotuºi greu de spus dacã alte opþiuni ar fi fost practicabile.

Unificarea Germaniei se dovedeºte a fi un proces îndelungatºi dureros, a cãrui încheiere e încã departe. Republica FederalãGermanã este în prezent mai cuprinzãtoare teritorial decât eraacum zece ani. Dar ea este, în acelaºi timp, mai eterogenã,mai puþin puternicã ºi susþinerea publicã pe care se pot bizuimãsurile politice e mai puþin fermã. Dificultãþile ei interne s-auînmulþit, în vreme ce comunitatea internaþionalã pretinde canoua Republicã Federalã Germanã sã joace un rol mai activ ºi

99


sã preia mai multe responsabilitãþi decât îºi asuma fostaRepublicã Federalã în perioada dinainte de 1989-1990.

Scindare ºi integrare din perspectivã istoricã

“Est” ºi “vest” sunt concepte relative, al cãror sens seschimbã o datã cu trecerea de la o zodie politicã la alta. Dinanumite puncte de vedere, ele înseamnã acum mai puþin decâtînsemnau în vremea Rãzboiului Rece. Identitatea colectivã înfosta Republicã Federalã depindea în parte de o delimitare netãde blocul estic, inclusiv de “fraþii” est-germani. La rândul sãu,discursul oficial al identitãþii est-germane se întemeia pedistincþia faþã de vest, acesta din urmã cuprinzând Germaniaapuseanã. Demarcaþia geograficã, consecinþã a RãzboiuluiRece, era inextricabil legatã de modul în care se autodefineaucele douã Germanii. Astãzi, conceptele de “est” ºi “vest” ºi-aupierdut în mare mãsurã rolul de coordonate ale imaginii despresine a germanilor.

Deºi Rãzboiul Rece a exacerbat sciziunea dintre estul ºivestul Europei dupã 1945, distincþia est/vest e una mult maiveche. Istoria modernã i-a adãugat noi semnificaþii. În cursulsecolelor al XVIII-lea, al XIX-lea ºi al XX-lea, colonialismul ºiimperialismul, expansiunea comercialã ºi industrialã,progresele în domeniul constituþional ºi al garantãrii libertãþilor,procesul de constituire a naþiunilor ºi emanciparea naþionalã,evoluþia culturii ºi civilizaþiei, s-au produs în moduri care indicão divergenþã tot mai accentuatã între estul ºi vestul Europei.

Vreme îndelungatã Germania ºi-a vãzut locul undeva întreestul ºi vestul Europei, concepþie mãrturisitã de constituþia,cultura ºi diplomaþia germane în secolul al XIX-lea ºi laînceputul secolului al XX-lea. “Desprinderea Germaniei devestul Europei”, ceea ce s-ar putea numi “a treia cale” a

100


Germaniei (Deutsche Sonderweg) între est ºi vest, ºi-a atrasmai puþine elogii decât critici din partea istoricilor.

Lucrurile s-au schimbat acum. Aºa cum remarca Wolf JobstSiedler, Stalin a determinat reorientarea bruscã a Germanieicãtre vest. Învinsã în cel de-al doilea Rãzboi Mondial, Germaniaa pierdut teritoriile estice prin acordurile semnate de aliaþi în1945. În perioada Rãzboiului Rece, Republica Federalã a fostcooptatã în alianþa apuseanã. În decursul a patruzeci de ani,Republica Federalã Germanã a edificat o economie, oconstituþie ºi o culturã care o calificã drept o þarã occidentalãrelativ normalã. Aceasta a fost marea reuºitã, ºi marea ºansã, aRepublicii Federale pânã în 1989. Liniile de forþã ale acestei“Westorientierung” au rãmas la fel de stringente ºi dupã 1990;mai mult, alãturându-se Republicii Federale, est-germanii auvalidat linia urmatã de Germania apuseanã. Unificarea nu aprodus vreo schimbare a direcþiei politice, ea nu a determinato reformulare a identitãþii germane echivalentã cu revenirea laSonderweg între est ºi vest. Spun acest lucru cu un anumesentiment de uºurare.

În acelaºi timp, pertinenþa distincþiei est-vest în contextulunei Europe vãzute ca întreg s-a diminuat. Nu trebuie sã uitãmrolul Revoluþiei franceze în separarea istoriei vest-europenede cea a Europei Centrale ºi de Est. Revoluþia rusã ºiconsecinþele ei au adâncit, la rândul lor, sciziunea europeanã.Al doilea Rãzboi Mondial ºi Rãzboiul Rece au avut acelaºiefect de polarizare a Europei, împãrþind continentul în douãtabere foarte diferite ºi ostile.

Efectul revoluþiilor din 1989 a fost însã unul contrar. Pentruprima datã în 200 de ani ele au creat condiþiile pentru cadistincþia est-vest sã devinã mai puþin relevantã ºi sã piardãdin forþa sa structurantã. Pentru prima datã în 200 de ani aapãrut astfel prilejul edificãrii unei Europe care sã nu mai fie

101


marcatã de disjuncþia est-vest, unei Europe care ar fi – în acestsens - unificate, fãrã a fi însã uniformã. E un proces în plinãdesfãºurare, al cãrui rezultat e încã dificil de întrevãzut.

Nu sunt adeptul ideii cã unificarea germanã poate servidrept model al integrãrii europene. Daþi-mi voie sã reiau pescurt principalele aspecte ale unificãrii Germaniei: ea s-arealizat, esenþialmente, prin extinderea înspre est a ordiniivest-germane, fãrã ca aceasta sã suporte modificãri. Unificareagermanã a avut loc în condiþiile unei pronunþate asimetrii întrevest ºi est. Unificarea a contribuit la reforma sau cel puþinameliorarea sistemului în ansamblul sãu, din punct de vederepolitic, social sau economic.

Oricare ar fi modalitãþile ei practice, unificarea europeanãtrebuie sã fie mai mult decât o prelungire esticã a ordiniioccidentale. Trebuie sã sperãm în emergenþa a ceva nou ºibenefic. Sã luãm drept exemplu structura Uniunii Europene.În vederea extinderii ei cãtre est, actualul sistem decizional alUniunii trebuie schimbat. Vor trebui concepute noi forme decooperare politicã, economicã ºi intelectualã, în care Europaapuseanã va trebui sã-ºi asume rolul de partener, chiar dacãacest rol va rãmâne unul influent ºi decisiv. Dacã proiectulunificãrii germane era acela de a nivela inegalitãþile interne,nu e nici necesar, nici recomandabil ca integrarea europeanãsã urmãreascã un asemenea scop. Integrarea europeanã trebuiesã fie compatibilã cu un înalt grad de eterogeneitate.

Traducere de Mihnea Mircan

102

ContrarevoluþiaISTVÁN RÉV

Pe 28 noiembrie 1994 Curtea Supremã a Republicii Ungarea dat în ºedinþã publicã soluþia definitivã într-un caz ce fusesedeschis în urmã cu ºaptezeci ºi trei de ani. Curtea a menþinutsentinþa pronunþatã de Tribunalul Curþii Supreme al ConsiliuluiPopular al Republicii Populare Ungare în 1957, care îlcondamna la moarte pe Mihály Francia Kiss pentru crime derãzboi ºi alte acte criminale. Dosarul fusese redeschis în urmarecursului introdus de fiica îndureratã a lui Francia Kiss. Încondiþiile în care Codul de procedurã penalã acordã dreptulla un singur apel ºi cum deciziile Curþii Supreme suntirevocabile în cazuri criminale de acest tip, procedura judiciarãce începuse în vara anului 1921 ºi continuase intermitent pânãla finele lui 1994 a fost în cele din urmã încheiatã1 .

În august 1921 Albert Vári, Procuror regal adjunct ºi PéterKovács, procuror, au fost însãrcinaþi de Ministerul de Justiþie

1 Desigur, procesul acestui terorist “alb” nu este cea mai îndelungatãprocedurã juridicã din istorie. Conform unor date de arhivã, “dupãconstituirea statului Israel ºi inaugurarea Curþii Supreme din Ierusalim,zeci de prelaþi creºtini au stãruit pe lângã Preºedintele Smoira sãdispunã rejudecarea lui Isus de cãtre Curtea Supremã, succesoare aMarelui Sanhedrin din vremea stãpânirii romane, astfel încâtnedreptatea care i se fãcuse sã poatã fi îndreptatã”. A se vedea AsherMaoz, Historical Adjudication: The Kastner Trial and the Commissionof Inquiry into the Murder of Arlosoroff, Mimeo, 1998, p. 1.Preºedintele Curþii Supreme a remis solicitarea Procurorului General,care a iniþiat o anchetã amãnunþitã. Rezultatele anchetei au fostpublicate în volumul The Trial and Death of Jesus, New York, 1967.

103

Contrarevoluþia

sã întreprindã o anchetã în cazul unor omoruri ºi altor atrocitãþicomise între 1919 ºi 1921 în regiunea dintre Tisa ºi Dunãre.Ancheta a fost însã suspendatã de Guvernatorul Horthy, venitla putere în 1919, dupã înfrângerea Primei Republici SovieticeUngare. Acesta a amnistiat toate crimele inspirate de “ ardoarepatrioticã” sãvârºite între 1919 ºi 1921. Detaºamenteleparamilitare au fost beneficiarii imediaþi ai acestui act declemenþã, care viza în mod specific nenumãratele omoruricomise de aºa-numita “jandarmerie suplimentarã” a lui IvánHéjjas dupã vara 1919. Ancheta procuraturii din 1921 a emisun singur cap de acuzare împotriva lui Mihály Francia Kiss (înpofida faptului cã numele sãu apãruse ºi în conexiune cu altecrime), anume, uciderea unui comerciant din Pusztamérges,Vilmos Kalmár, în pãdurea de lângã Orgovány, pe 6 iunie 1920.Procesul fusese intentat de cãtre rudele victimei. Mihály FranciaKiss nu ºi-a negat vinovãþia, dar deºi probele pãreau sã scoatãdin discuþie “ardoarea patrioticã”, indicând mai curând tâlhãrieºi omor, amnistia acordatã de guvern a pus capãt ancheteijudiciare2 . (Atunci s-a produs episodul memorabil în carejudecãtorul a rostit cuvintele “Dumnezeu sã te binecuvânteze,Mihály!” cãtre acuzatul care se îndepãrta, ameninþând cã îi vaucide pe cei ce-l dãduserã în judecatã3 .)

La 13 mai 1947, dupã încheierea celui de-al doilea RãzboiMondial, Tribunalul Popular din Budapesta i-a condamnat lamoarte pe Iván Héjjas ºi acoliþii sãi. (De fapt, în absenþa luiIván Héjjas, au fost condamnaþi Zoltán Babiczki ºi alþi câþiva .)Mihály Francia Kiss, acuzatul cu No. LXII, a fost condamnat lamoarte prin spânzurare, in absentia4 .

2 Arhiva oraºului Budapesta (BFL) B. XI 1798/ 1957-9. BFL-VII. 5.e/20630/III/49. P.17.

3 Biroul Procuraturii, Budapesta. BÜl 638/1957 (BFL 1798/57/I)4 În afarã de Mihály Francia Kiss, Iván Héjjas, conducãtorul jandarmeriei

suplimentare a fost ºi el condamnat la moarte în contumacie.

104


Avocatul care îi reprezenta pe opt dintre inculpaþi a depuso petiþie prin care contesta caracterul politic al crimeloranchetate. El susþinea cã “ atunci când douã forþe se confruntãcu o asemenea intensitate încât singura soluþie pentru a-ºi atingescopurile este, în convingerea lor, recursul la violenþ ã, actulterorist ºi lupta deschisã, pânã la revoluþie rãmâne doar unpas. Acþiunile ce sprijinã cauza acestei revoluþii, în special celeviolente, pot fi considerate acte de naturã politicã…”5 . Avocatulapãrãrii sugera astfel cã doar acþiunile revoluþionare au caracterpolitic. “Dictatura proletariatului, care a câºtigat puterea prinviolenþã ºi nu a reuºit sã o pãstreze decât prin teroare, fusesedeja înlãturatã la 1 august 1919. Între toamna lui 1919 ºiînceputul lui 1920, acþiunile de naturã politicã îndreptateîmpotriva statului, a ordinii economice ºi sociale, îºi pierduserãutilitatea. Contrarevoluþia izbândise ºi regimul sprijinit de ceiacuzaþi în cazul Orgovány preluase puterea. Actele comise laOrgovány nu puteau fi motivate sau justificate prin intenþii oriscopuri politice. Singura lor explicaþie este dorinþa derãzbunare!”6

Amnistia acordatã de Guvernatorul Horthy în noiembrie1921 privea actele motivate de “ardoare patrioticã” - cu altecuvinte, actele cu justificare politicã - excluzând (cel puþin înintenþia ei declaratã) infracþiunile de drept comun. Deoareceprescripþia extinctivã fusese retrasã în cazul crimelor cumotivaþie politicã evidentã sau al crimelor împotriva umanitãþii,Dr. Nagy, avocatul apãrãrii, încerca sã demonstreze cã fapteleincriminate în acel dosar erau “infracþiuni de drept comun,aºa cum aratã modul în care au fost sãvârºite…, precum ºifaptul cã au fost însoþite de furt, tâlhãrie ºi alte infracþiuni princare inculpaþii ºi-au însuºit sume de bani”7 .

5 Nb. IV. 131/1947 (BFL-VII. 5e/20630/I/49), p. 6.6 Ibid., pp. 6-77 Ibid., p. 7

105

Contrarevoluþia

În formularea acuzaþiilor, judecãtorii Tribunalului Popularinvocaserã în primã instanþã actul normativ VII din 1945, potrivitcãruia “vor fi pedepsite ºi declarate imprescriptibile acele crimeîn urma cãrora s-au pierdut vieþi omeneºti în cursul anului 1919ºi dupã aceastã datã ºi care au rãmas nepedepsite la 25 de anidupã contrarevoluþie, graþie Decretului de Amnistiere no. 59391/1921. I. M. promulgat la 3 noiembrie 1921, precum ºi dinpricina simpatiei arãtate de autoritãþile însãrcinate cu anchetareaacestor crime, simpatie ce a depãºit chiar ºi limitele fixate prinDecretul de Amnistiere”8 . (Un raþionament legal similar întemeiaproiectul de lege Zétényi-Takács adoptat de Parlamentul Ungarîn 1991, care statua caracterul imprescriptibil al crimeloramnistiate din considerente politice de cãtre regimul comunist,mãsurã aplicabilã retroactiv, din momentul în care regimulcomunist fusese înlocuit de primul guvern liber ales în mai 1990.)

Recursul în procesul regimentelor lui Héjjas a fost înaintatCurþii de Apel de pe lângã Tribunalul Consiliului Naþional alPoporului (TCNP), care a emis sentinþa pe 25 noiembrie 1948.TCNP a hotãrât cã incidentele în cauzã puteau fi socotite crimede rãzboi printr-o încadrare juridicã diferitã, anume conformart. 11 coroborat cu art. 5, ºi conform art. 13 coroborat cu art.2, perspectivã din care acestea deveneau imprescriptibile.Consiliul Naþional a afirmat în motivaþia sa cã decretul, devenitulterior lege, prin care Tribunalul Popular fusese înfiinþat, eraformulat “astfel încât toþi cei care provocaserã sau participaserãactiv la catastrofa istoricã ce a lovit Poporul Ungar sã fie câtmai curând aduºi în faþa legii”9 .

Pasajul din lege invocat de Tribunalul Popular definea aldoilea Rãzboi Mondial, ºi avea în vedere în mod specificinstalarea la putere în 1944 a partidului fascist al Arcaºilor Negri

8 NÜ/13672/5. Sz. 1946 (BFL-VII. 5e/20630/III/49) p. 1.9 NOT. II 727/1’947/9. p. 4. (BFL- VII 5e/ 20630/I/49)

106


(Nyilasok), ca pe o catastrofã istoricã. Raþionamentul ConsiliuluiNaþional producea o conexiune între crimele detaºamentelorparamilitare comise în 1919, cu aproximativ douãzeci ºi cincide ani în urmã, ºi regimul fascist al lui Szálasi: “Este un adevãristoric general cunoscut cã dupã înlãturarea de la putere aDictaturii Proletariatului în 1919… ºi eºecul tentativei eroice,revoluþionare de a elibera clasa muncitoare ºi alte pãturi socialeoprimate ºi de a pune bazele unui sistem politic ºi economicsocialist, patria noastrã a intrat în epoca întunecatã acontrarevoluþiei ºi «terorii albe», consolidatã prin sistemulreacþionar al lui Horthy care i-a urmat, ºi care a condus logic,adicã printr-o coerenþã implacabilã, ca ºi cum ar fi fost vorbade aplicarea riguroasã a unei legi, la subordonarea þãrii faþã depolitica italianã ºi germanã. Aceasta a fost la rândul ei urmatãde intervenþia nebuneascã ºi nefastã în al doilea Rãzboi Mondialºi de dezastrul care s-a abãtut asupra noastrã prin guvernareacriminalã ºi mârºavã a Arcaºilor Negri, ale cãror atrocitãþi ºidistrugeri depãºesc, prin proporþii ºi metode, capacitatea umanãde înþelegere… Prin urmare, este un fapt istoric indiscutabil cãnenumãratele crime tipice judecate în acest caz, fie cã au fostcomise sau coordonate de detaºamentele lui Héjjas, fie cã aufost doar inspirate de exemplul lor, îºi au obârºia în mlaºtinaspurcatã ºi ucigãtoare a contrarevoluþiei, din care ºi-au trasputerea bestialã ºi natura odioasã”10 .

În procesul din 1947, Procurorul General punea crimelejudecate în legãturã cu “ teoria naþional-creºtinã”, elaboratã laSzeged în 1919 de cãtre guvernul contrarevoluþionar provizoriu.“La Ideea de la Szeged se referea Miklós Kállay (pe atunci primministru) în discursul sãu de rãu augur din 1943, ca la o doctrinãcare a anticipat-o cu mai bine de un deceniu pe cea anaþional-socialismului german ºi care, în virtutea identitãþii

10 Ibid., p.4

107

Contrarevoluþia

ideologice cu acesta, poate fi consideratã una din sursele eimajore. Însuºi Adolf Hitler ar fi fost nevoit sã recunoascã cã seinspirase din doctrina de la Szeged. Acesta a fost primul vlãstaral arborelui uriaº al fascismului”11 . Raþionamentul pe care sebizuie acuzaþia îi prezintã pe Hitler ºi Szálasi într-un mod carelasã sã se subînþeleagã cã nu exista o alternativã la fascism dupã1919; urmând logica istoriei, evenimentele nu puteau decât sãducã inexorabil la 1944, apoi la 1947 ºi în cele din urmã lacompletul de judecatã care dezbãtea aceste evenimente ºiconsecinþele lor. Cãlãul Mihály Francia Kiss devenea astfelmembru al Arcaºilor Negri încã din 1919, cu mult înainte caacest partid sã fi fost înfiinþat, fiind încã de pe atunci familiarizatcu ideile politice ale lui Hitler, spre deosebire de compatrioþiiacestuia, care scãpaserã din vedere cã un prunc pe nume Adolfse nãscuse în 1889. Viziunea asupra istoriei care pare sã-i fiinspirat pe magistraþi nu e fãrã asemãnare, în stilistica ºi în logicaei, cu cea exemplificatã de cartea lui George S. Berkeley Viennaand Its Jews. Vorbind despre sinuciderea Prinþului moºtenitorRudolph ºi a iubitei sale Marie Vetsera, autorul noteazã : “Celãlalteveniment cu o semnificaþie aparte pentru evreii vienezi s-apetrecut în 1889 ºi a scãpat neobservat atât evreilor, cât ºigentililor: la trei luni dupã moartea lui Rudolf, în satul Branau,aflat în apropierea graniþei, Alois ºi Klara Hitler au avut un fiu”12 .

11 NÜ 13672/5sz/1947. (BFL- VII. 5e/20630/49) p.112 George S. Berkeley, Vienna and Its Jews. The Tragedy of Success,

Maddison Books, Cambridge (Massachusets), 1987, p. 87, apudMichael Andre Bernstein, Foregone Conclusions. Against ApocalypticHistory, University of California Press, 1994, p. 18. În opoziþie cuacest tip de raþionament apocaliptic, Arthur C. Danto remarca:“Nimeni nu s-a gândit sã meargã la mama lui Diderot ºi sã-i spunã:«Pruncul nãscut din tine va fi enciclopedist.»”, Arthur C. Danto,Analytical Philosophy of History, Cambridge University Press,Cambridge, 1965, p. 12, apud Bernstein, ibid.

108


Pe lângã legãtura dintre Szálasi ºi Iván Héjjas (ºi crimelecomise de Francia Kiss în 1919), procuratura a stabilit ºi altecorelaþii între faptele anchetate ºi fascism. Ancheta subliniafaptul cã doctrina naþional-socialistã a lui Hitler fusese nu numaiprecedatã, ci chiar inspiratã de crimele detaºamentelorparamilitare. În preambul, procurorul aducea dovezi privindrãdãcinile istorice ale acestor detaºamente ºi accentua rolullor în definirea fascismului european. Discutând traiectoriapoliticã a fostului prim ministru, Gyula Gömbös, procurorulobserva: “Cãpitanul aghiotant Gyula Gömbös a fost cel care aorganizat Armata Naþionalã Horthistã. El servise o vreme înCroaþia ºi cunoºtea îndeaproape organizaþia militarã secretãMâna neagrã, activã în zona balcanicã, precum ºi acoperireaei oficialã, Narodna Obrana. Gyula Gömbös ºi-a înfiinþatpropria societate secretã, denumitã Asociaþia Etelköz (AEK),urmând acelaºi model… Scopul asociaþiei era acela de aînfãptui sfânta treime a Ideii de la Szeged. Sub conducereafondatorului sãu, care avea sã devinã prim ministru, AEK adeþinut în secret controlul complet al întregii þãri timp de unsfert de secol, cât a durat regimul horthist. Miniºtrii, Parlamentul,organizaþiile sociale, politice ºi economice erau doar marionetedirijate de AEK…”13 .

Astfel, în opinia Procurorului General, crimele comise deformaþiunile paramilitare prefigurau teoriile lui Hitler ºi regimulsângeros al lui Szálasi. În plus, începând cu 1919, membriiacestor formaþiuni, Héjjas, Mihály Francia Kiss ºi Gömbös ºicei ai organizaþiei secrete fasciste AEK au ajuns sã deþinãcontrolul întregii þãri, “deoarece doar celor ce erau ori aveausã devinã membri ai Asociaþiei Etelköz le era îngãduit sã joaceun rol cu o oarecare însemnãtate în viaþa politicã a Ungariei”14 .

13 NÜ. 13672/5sz. 1947 (BFL-VII. 5e/20630/49), p. 2.14 Ibid., p. 2.

109

Contrarevoluþia

Din chiar momentul înfrângerii Dictaturii Proletariatului,Ungaria a început sã fie condusã de fasciºti, care dispuneaudupã plac de ceilalþi oameni politici. Stabilind cã toateramificaþiile cazului porneau din 1919, adicã de la înfrângereaPrimei Republici Sovietice Ungare, magistraþii au reuºit sãacrediteze o interpretare a fascismului ca anticomunism, ca ºicum apariþia fascismului n-ar fi avut alt scop decât sãcontracareze înaintarea comunismului. Dacã evenimentele din1919 n-ar fi fost aduse în prim plan cu atâta insistenþã, ar fi fostdificil ca toate celelalte þinte, victime, alte forþe adversefascismului sã poatã fi minimalizate în asemenea mãsurã.

Motivând respingerea recursului, Consiliul Naþional alTribunalului Popular accentua faptul cã “« metodele de laOrgovány», precum legarea cu sârmã ghimpatã, scoatereaochilor, jupuirea sau îngroparea de viu, ca ºi toate celelalteacte odioase, inimaginabile pentru un european, constituie,dacã nu prin proporþii, cel puþin prin intenþii, un adevãratprecedent pentru lagãrele de concentrare ºi camerele de gazare.În cruzimea lor inumanã acele detaºamente pot fi comparatedoar cu haitele SS ºi cu celulele partidului naþional-socialist.(…) Dupã douãzeci ºi cinci de ani de crime sãvârºite de acoliþiilui Héjjas a fost posibil ca regimurile Sztöjay ºi Szálasi din1944 sã facã acestei þãri onoarea îndoielnicã de a putea declaracontrarevoluþia primul sistem fascist al Europei. Ungaria aveaastfel sã vinã la judecata lumii dupã cel de-al doilea RãzboiMondial împovãratã de un pãcat ºi de o vinã încã ºi maimari”15 .

Fragmentele citate trãdeazã o viziune apocalipticã asupraistoriei, a cãrei singurã concluzie posibilã este actul de acuzare.Prin metodã, dacã nu ºi prin stil, textul apare ca un echivalental flashback-ului cinematografic sau literar. Michael Andre

15 NOT. II 727/1947/9. pp. 6-7. (BFL-VII. 5e/20630/I/49)

110


Bernstein, istoric american al literaturii, constatã cã acest tipde discurs se foloseºte de procedeul “prefigurãrii”, o tehnicã“în a cãrei logicã prezentul este întotdeauna valorizat nu însine, ci ca anticipare a unui viitor deja hotãrât… La limitã,«prefigurarea» presupune un univers închis, în care toatealegerile au fost deja fãcute, în care voinþa umanã se poatemanifesta, paradoxal, doar ca supunere sau ca revoltã vanãfaþã de un viitor inevitabil”16 . Ca ºi cum profeþiile din VechiulTestament s-ar referi nemijlocit la evenimente din NoulTestament, neavând alt rol decât sã le anunþe pe acestea dinurmã, ca ºi cum la un nivel mai înalt sensul Noului Testamentîn ansamblul sãu ar fi acela de a îndeplini promisiunea uneipreparatio evangelica17 .

La începutul anului 1957 poliþia din satul Dunavecse aprimit urmãtoarea informaþie (reproduc declaraþia din dosarulîntocmit de Tribunalul din Budapesta): “ în timpulcontrarevoluþiei [din 1956] Mihály Francia Kiss a fost vãzut înregiunea Szabadszállás la volanul unui automobil Pobeda defabricaþie sovieticã, unde s-a întâlnit cu Preºedintele filialeilocale a Comitetului Naþional contrarevoluþionar. Ancheta aarãtat cã individul care se dãdea drept József Kovács dinBodakút ºi Mihály Francia Kiss erau foarte probabil una ºiaceeaºi persoanã”18 . Pe 8 martie 1957 Mihály Francia Kiss afost arestat ºi închis. Pe 22 martie 1957, Doamna Jenö Rácz(nãscutã Erszébet Kalmár) s-a prezentat la sediul poliþiei dinregiunea Csongrad ºi l-a acuzat pe Mihály Francia Kiss derãpirea ºi uciderea fratelui ei, Vilmos Kalmár, la Pusztamérgesîn vara lui 1920. Partea superioarã mutilatã a trupului lui Kalmár

16 Michael Andre Bernstein, op. cit., p. 2.17 A se vedea Amos Funkenstein, “Collective Memory and Historical

Consciusness”, în History and Memory, vol.1, no. 1, 1989, p. 14.18 B. XI. 1789/1957-9 (BFL-VII. 5e/20630/III/49), p. 19.

111

Contrarevoluþia

fusese gãsitã în pãdurea Orgovány, alãturi de alte cadavremutilate ºi decapitate. Procesul deschis împotriva lui MihályFrancia Kiss în acest caz la începutul anilor ‘20, fusese întreruptîn plinã desfãºurare ca urmare amnistiei generale acordate deAmiralul Horthy.

Tribunalul Oraºului Budapesta a redeschis dosarul lui MihályFrancia Kiss. Spre deosebire de procesul din 1947, instanþa ainclus între acuzaþii alãturi de “vãtãmare corporalã gravã ºiomucidere”, “posesia unui buletin de identitate fals, înregistrareaunor date personale false în buletinul de identitate, tentativã deuz de fals, nerespectarea regimului armelor ºi muniþiei”. Pentrutoate aceste crime Tribunalul l-a condamnat la moarte19 . Instanþaa stabilit cã inculpatul fusese complice la rãpirea, torturarea ºiuciderea a 66 de persoane în 12 incidente separate.

În ochii instanþei, procurarea unui buletin de identitate falsºi ascunderea pistolului demonstrau cã Mihály Francia Kiss nurenunþase la activitãþile sale criminale ºi cã exista o continuitateîntre faptele sale în intervalul dintre 1919 ºi 1956. “Crimelecomise de Mihály Francia Kiss între 1919 ºi 1920 au fost urmatede altele, dupã eliberarea Ungariei în 1945… Mihály FranciaKiss a fost ºi este un individ ale cãrui convingeri fasciste nu potfi tãgãduite”20 , au conchis magistraþii.

Sentinþa reliefa chiar mai puternic continuitatea fascismuluiîn Ungaria ºi rolul central jucat de “teroarea albã” din 1919 înpropagarea fascismului în lume. “…[Francia Kiss a fost unuldintre cei care] s-au raliat miºcãrii politice care a condus lacatastrofele fascismului, nazismului, la cel de-al doilea RãzboiMondial, la îngrozitoarele atrocitãþi ale Arcaºilor Negri ºi lauciderea a sute de mii de oameni ai muncii”.21

19 Ibid., p. 1.20 Ibid., pp. 18-19.21 Ibid., p. 5.

112


Curtea Supremã a Tribunalului de pe lângã ConsiliulPopular (care a avut rolul de curte de apel în cazul MihályFrancia Kiss ºi care a menþinut condamnarea la moarte hotãrâtãde primul tribunal) a inversat cronologia prin sentinþapronunþatã pe 9 august 1957, afirmând cã încã din 1919detaºamentele paramilitare puteau “pretinde în mod îndreptãþitcã deschiseserã drumul pentru fascismul lui Hitler ºi crimeleodioase ale regimului Szálasi… Aceste atrocitãþi cu caracterfascist, care au dat semnalul pentru teroarea fascistã ºi au împinsþara în al doilea Rãzboi Mondial, sunt verigile de legãturã aleaceleiaºi istorii, în aceeaºi mãsurã în care crimele îngrozitoareale Arcaºilor Negri nu sunt doar asemãnãtoare, în forma lor,cu actele de vandalism comise în octombrie 1956 [revoluþiadin 1956], ci sunt parte integrantã a luptei acerbe a fostelorclase conducãtoare… Prin urmare, crimele comise de MihályFrancia Kiss trebuie considerate crime de rãzboi, dar nu pentrucã þara s-ar fi aflat în stare de rãzboi în momentul comiterii lor,cum a dat de înþeles instanþa în prima sa hotãrâre, ci pentru cãnu pot fi separate de cauzele catastrofei istorice care a lovitnaþiunea maghiarã dupã înfrângerea glorioasei RepubliciSovietice Ungare [în 1919] ºi instaurarea pentru o perioadã de25 de ani a regimului fascist al lui Horthy, conducând direct ladezastrul implicãrii Ungariei în cel de-al doilea Rãzboi Mondialºi la dictatura criminalã a lui Szálasi.”22 Întorsãturi de frazãprecum “puteau pretinde în mod îndreptãþit cã deschiseserãdrumul pentru fascismul lui Hitler ºi crimele odioase aleregimului Szálasi” ne fac sã ne întrebãm cum ar fi fost privitlocuitorul unui burg german care ar fi alergat pe strãzileoraºului, strigând: “A început Rãzboiul de Treizeci de Ani!”23 .

22 Nbf. II. 5123/1957/14 (BFL-VII. 5e/20630/49), pp. 2 ºi 8-9.23 Michael Andre Bernstein, op. cit., p. 26. A se vedea ºi modul în care

Habermas a formulat aceeaºi idee: “Propoziþia «Rãzboiul de

113

Contrarevoluþia

În 1957 instanþa a considerat de datoria sa sã identifice ºisã dovedeascã legãtura dintre “teroarea albã” din 1919 ºiaºa-numita “a doua izbucnire a terorii albe”, contrarevoluþiadin 1956. Cazul lui Mihály Francia Kiss a servit drept punte delegãturã între momentele 1919, 1944 ºi 1956, devenind unelement decisiv în explicarea izbucnirii contrarevoluþiei. “Actele de teroare de tip fascist comise de Iván Héjjas ºi MihályFrancia Kiss, ale cãror proporþii ºi amploare au crescut în timp,au pregãtit terenul pentru miºcarea internaþionalã cunoscutãsub numele de «fascism», care s-a manifestat iniþial prinoprimarea ºi exterminarea a milioane de oameni ºi apoi aazvârlit lumea în Catastrofa celui de-al doilea Rãzboi Mondial(sic!). Contrarevoluþia maghiarã a devenit leagãnul fascismuluiºi, prin schilodirea spiritului uman, a condus în linie dreaptã ladezastrul ce a lovit Ungaria la 23 octombrie 1956… Doveziledetaliate ºi indiscutabile pe care se sprijinã demonstraþia seregãsesc în actele criminale ºi uciderile în masã comise defasciºtii maghiari în 1944, dupã cum ele se vãd cu claritate înnelegiurile contrarevoluþionarilor de la 23 octombrie 1956,menite sã îi îngenuncheze pe fiii devotaþi ai Republicii PopulareUngare. Crimele înfiorãtoare precum jupuirea de viu, tãiereaorganelor sexuale ºi alte asemenea acte comise la Orgvány,Iszák ºi în regiunea Kecskemét în 1919 nu le erau necunoscutecelor ce au dat dovadã de aceeaºi cruzime bestialã în sediuldin Budapesta al Partidului Arcaºilor Negri. Cãlãii ºi torþionariimartirilor din Piaþa Republicii [în faþa sediului Partidului

Treizeci de Ani a început în 1618» presupune ca cel puþin aceleevenimente relevante pentru desfãºurarea rãzboiului pânã la Paceadin Westphalia sã se fi petrecut deja, evenimente pe care nimeni nule-ar fi putut relata în momentul în care rãzboiul a izbucnit”. JürgenHabermas, “A Review of Gaddamer’s Truth and Method”, în Fred R.Dallymayr, Thomas A. McCarthy (eds.), Understanding and SocialInquiry, University of Notre Dame Press, Notre Dame, 1977, p. 346.

114


Comunist, unde, pe 30 octombrie 1956, a avut loc singurulmasacru al comuniºtilor din timpul revoluþiei] sau din faþasediului poliþiei din Miskolc [un alt loc unde s-a vãrsat sânge]au folosit aceleaºi metode sãlbatice ca ºi Mihály Francia Kiss ºiacoliþii sãi în 1919. Din toate acestea rezultã cã fãrãdelegilelui Mihály Francia Kiss ºi Iván Héjjas de acum 38 de ani suntstrâns corelate cu ultimul val de violenþã fascistã , ale cãruiizvoare sunt de cãutat în istoria Ungariei”24 ,

În decizia sa privind vinovãþia acuzatului ºi consecinþelefaptelor incriminate, curtea a afirmat cã “Mihály Francia Kiss afost unul dintre cei mai cruzi contrarevoluþionari din toatetimpurile”. “Crimele lui deschid un lung ºir de vãrsãri de sânge,din ele s-a întrupat monstrul numit mai târziu fascism.Comportamentul sãu ºi-a pus amprenta pe un sfert de secol defascism horthist ºi a inspirat acþiunile organizaþiilor subteraneale miºcãrii contrarevoluþionare din perioada construiriisocialismului ; acelaºi spirit a rãbufnit cu sãlbãticie în ziuasinistrã a contrarevoluþiei, pe 23 octombrie 1956. Sãmânþaaruncatã de Mihály Francia Kiss ºi bandele sale în 1919 a datrodul hidos al contrarevoluþiei din 1956. Fiara dezmãþatã ºisângeroasã a scos acelaºi rãcnet feroce în 1919 ºi 1956, iarlegãtura se aflã în persoana ºi cugetul lui Mihály Francia Kiss”25 .

Chiar la o analizã sumarã a textului, e evident cã invocarea“terorii albe” din 1956 nu era doar o figurã de stil. Continuitateaistoricã caracteriza atât latura pozitivã cât ºi pe cea negativã asentinþei, cãci, aºa cum stabilise Tribunalul din Budapesta în1957, istoria era continuã ºi de cealaltã parte. “În octombrie1918 în Ungaria a izbucnit revoluþia proletariatului. Formaþiaimperialistã austro-ungarã s-a prãbuºit ºi s-a spart în fãrâme.Astfel a început procesul prin care, dupã multe decenii de luptã

24 B. XI. 1798/1957-9. (BFL-VII. 5e/20630/49), p. 8.25 Ibid., p. 32

115

Contrarevoluþia

crâncenã, naþiunile au reuºit în cele din urmã sã-ºi câºtigelibertatea ºi sã instaureze democraþiile populare. Calea n-a fostuºoarã…”26 .

În interpretarea pe care se întemeia sentinþa, mersul istorieifusese mai întâi întrerupt de “teroarea albã” din 1919, care aîmpins forþele progresiste în clandestinitate. În 1945, dupãvictoria Uniunii Sovietice ºi a claselor muncitoare, forþelefasciste ºi-au continuat activitãþile în ilegalitate (aºa cum fãcuseMâna Neagrã croatã la vremea sa), pândind clipa în care puteauieºi din nou la suprafaþã. Ocazia aºteptatã a apãrut în octombrie1956. “Adevãrul despre faptele de pe 23 octombrie a ieºit laluminã pe 30 octombrie [când clãdirea Partidului Comunistdin Piaþa Republicii din Budapesta a fost asediatã decontrarevoluþionari]. Mârºãvia, încã ascunsã pe 23 octombrie,s-a dat în vileag pe 30 octombrie. La 30 octombrie ceasurileau bãtut începutul funestului carnaval . Am fost martorii clipeicând contrarevoluþia ºi-a descoperit chipul”, scriau Ervin Hollósºi Vera Lajtai, apologeþi ai restauraþiei comuniste de dupã 1956,în cartea Piaþa Republicii, 195627 .

În intenþia autorilor sãi, András Berkesi ºi György Kardos,thriller-ul istoric comunist Lãncierii trebuia sã ilustreze ºi sãpopularizeze teoriile care inspiraserã decizia instanþei , adicãteoriile istoriografiei comuniste oficiale. Cartea, retipãritã înnouã ediþii, care a inspirat un scenariu de film ºi ºi-a pãstratpopularitatea ºi dupã 1990, povesteºte aventurile unui anumeMaior Rajnaj (pe numele sãu adevãrat István Korponay), dinmomentul cooptãrii lui de cãtre detaºamentele “albe”, trecândprin hibernarea “Lãncierilor” începând cu 1944, ºi ajungândla reactivarea ºi ieºirea din clandestinitate a organizaþiei în1956. “Lãncierii” din carte sunt o grupare paramilitarã, ale cãrei

26 Ibid., p. 3.27 Budapesta, Editura Kossuth, 1974, p. 318 ºi p. 197.

116


trãsãturi respectã în detaliu modul în care istoriografiacomunistã descria Asociaþia Etelköz. Personajul Ákos Rajnajeste limpede inspirat de Iván Héjjas. Pentru autorii cãrþiicontrarevoluþia este rezultatul unei conspiraþii internaþionaleimperialiste, sprijinitã de cãtre forþele subterane ale “teroriialbe”, ceea ce legitima intervenþia militarã sovieticã în sprijinulcomuniºtilor maghiari . (Potrivit cãrþii, “Lãncierii” au fost instruiþide fasciºtii germani ºi maghiari sã rãmânã pe loc ca sabotori înhibernare, comportându-se ca ºi cum ar fi cetãþeni obiºnuiþi ºileali pânã când momentul va fi prielnic pentru o loviturã armatãa contrarevoluþiei.)28 . Romanul n-ar fi putut fi scris fãrãcolaborarea Ministerului de Interne, a Serviciilor Secrete ºi aactiviºtilor Secþiei de Propagandã ºi Agitaþie a PartiduluiComunist, fiind evident cã autorii au avut acces la documenteconfidenþiale despre „Lãncieri” din arhiva secretã a Ministeruluide Interne29 . Consultarea acestor documente a fost înlesnitãde faptul cã autorii lucraserã în Departamentul de Contraspionajmilitar ºi politic al Ministerului înaintea debutului lor literar30 .

28 E destul de dificil sã stabilim retrospectiv care dintre elementele acesteipovestiri se bazeazã pe documente istorice ºi care au fost inventatede scribii regimului. În ciuda faptului cã o mare parte din istoria“Lãncierilor” provine din texte redactate pentru diferitele procesepublice din anii ’50, multe dintre victimele acestora au pretins dupã1989 cã fuseserã acuzate ºi judecate pentru acþiuni politice reale, ºinu pentru vini imaginare, cã luaserã realmente parte la rezistenþã ºicã respectivele “crime” nu erau produsul imaginaþiei unor anchetatori,procurori sau romancieri comuniºti. Mãrturiile acestor partizaniretroactivi fac sã se clatine pãmântul sub picioarele istoricului.

29 În toamna lui 1997, toate exemplarele aflate în Biblioteca PublicãCentralã din Budapesta au fost scoase din bibliotecã.

30 Generalul Béla Király a avut bunãvoinþa sã-mi împãrtãºeascãinformaþiile sale despre „Lãncieri”: la sfârºitul lui 1944, când armatasovieticã intrase deja în þarã, el a fost abordat de câþiva dintre ofiþeriilui Szálasi, care i-au oferit comanda organizaþiei secrete a„Lãncierilor”, pe cale sã fie pusã pe picioare. În opinia Generalului

117

Contrarevoluþia

În viziunea regimului comunist restaurat dupã ’56,contrarevoluþia era o prelungire, sau mai curând o reiterare acontrarevoluþiei din 1919. “Teroarea albã” din 1919, aºa cuma fost prezentatã în condamnarea Tribunalului Popular ºi înverdictul dat de Curtea Popularã în 1947, premergeafascismului; mai exact, ea reprezenta o formã incipientã defascism. Contrarevoluþia din 1956 îºi avea rãdãcinile în fascism.În aceastã interpretare a istoriei, momentele 1919, 1944 ºi 1956erau legate printr-un fir continuu. Mihály Francia Kisspersonifica logica acestei continuitãþi istorice. Deºi câþivamartori pretindeau cã îl vãzuserã pe fostul terorist “alb” lavolanul automobilului Pobeda, îndreptându-se cãtre loculîntâlnirii cu preºedintele organizaþiei locale a ConsiliuluiPopular, Mihály Francia Kiss, criminalul care trãise ascuns încoliba unui paznic undeva în Marea Câmpie a Panoniei, între1945 ºi 1957, când fusese arestat, nu putea fi prezentat în modconvingãtor drept unul dintre autorii monstruoaselor crime alecontrarevoluþiei. Era nevoie de o legãturã mai elocventã.

La 14 martie 1957, la opt zile dupã ce Mihály Francia Kissa fost reþinut ºi la douã zile dupã publicarea ºtirii desprearestarea lui, în cotidianul oficial al Partidului Comunist,Népsabadság, a apãrut un articol cu titlul “Urmaºul lui MihályFrancia Kiss a fost arestat”. Era vorba despre arestarea lui Béla

Király, care servise dupã 1930 în diferitele armate ale Ungariei ºicare a fost numit în 1956 comandantul suprem al armateirevoluþionare, organizaþia „Lãncierilor” nu era o scornealã apropagandei de dupã 1956. Era probabil vorba de o organizaþie secretãactivã încã de la începutul anilor ’20, în special în Transilvania,implicatã în operaþiuni de spionaj ºi sabotaj. Generalii fasciºti sperauca „Lãncierii” sã-ºi continue activitatea, de data aceasta în daunaarmatei sovietice. Generalul Király, membru al Parlamentului Ungardupã 1990, a declinat oferta, întrucât situaþia i se pãrea fãrã ieºire în1944, ºi s-a pus la dispoziþia celeilalte tabere, oferindu-ºi serviciilearmatei sovietice în ofensivã.

118


Francia, “urmaºul” infamului terorist (natura legãturii de rudeniedintre cei doi devenea neclarã prin utilizarea acestui termen),suspectat de a fi pãtruns prin efracþie în incinta unei bãcãnii înzilele contrarevoluþiei, însoþit de alþi criminali de drept comun.Béla Francia avea sã fie condamnat la patru ani de închisoare.(Dupã 1963 el a fost reabilitat, întrucât a arãtat cu probeinatacabile cã i-ar fi fost imposibil sã se afle la locul faptei înmomentul în care magazinul a fost spart. De asemenea, s-ademonstrat cã nu exista nici o legãturã de rudenie între el ºiMihály Francia Kiss. Nu era nici mãcar “urmaºul” vreunuimembru al familiei acestuia. Marea lui neºansã a fost aceea dea purta acelaºi nume de familie.) Arestarea lui Béla Francia,publicarea ºtirii, procesul ºi condamnarea lui au reprezentatveriga ce lipsea din istoria care începuse în 1919. Dacã teroristul“alb” era fizic incapabil sã comitã singur toate faptele odioasece i se imputau, altfel stãteau lucrurile cu urmaºul lui, cãcisângele apã nu se face, nici mãcar sângele ce pãteazã mâinileunui criminal.

În decursul proceselor Mihály Francia Kiss a fost progresivtransformat într-un arhetip al fascistului: fascistul care luaseparte la întreaga afacere, care se ascunsese ºi supravieþuise înclandestinitate (aºa cum Mâna Neagrã se ascunsese sub numelede Narodna Obrana). În tot acest timp, firea lui rãmãseseneschimbatã. El nu fãcuse altceva decât sã aºtepte momentulpotrivit pentru a arãta lumii adevãratul chip al fascismului.Semnificaþia crimelor lui Mihály Francia Kiss transpare doarpe fondul evenimentelor îngrozitoare ce le-au urmat, mai alesdupã 1956. Prin sentinþa tribunalului, un anticomunist nu puteafi, prin definiþie, altceva decât un fascist.

Conform acestei viziuni, fasciºtii erau anticomuniºti înaintede a fi orice altceva. Evenimentele ulterioare primului RãzboiMondial fãceau parte din istoria luptei neîntrerupte dintre cele

119

Contrarevoluþia

douã forþe, confruntare cum nu se poate mai clarã în vremea“terorii albe” din 1919. Comuniºtii au fost întotdeauna duºmaniide moarte ai fascismului, chiar dacã identitatea victimelorfascismului sugera altceva. Adevãrata menire a fascismului eranimicirea comunismului. De cealaltã parte, comunismul erasingura armã împotriva fascismului, singurul adversar disciplinatºi dârz, capabil sã se opunã forþelor întunericului.

“Miklós Horthy ºi ofiþerii strânºi în jurul lui declarau sus ºitare cã vina pentru ruinarea Ungariei, revoluþia din 1919 ºimutilarea þãrii dupã primul Rãzboi Mondial o poartã socialiºtiimarxiºti - cu alte cuvinte, bolºevicii ºi evreii -, ceea ce erapentru ei unul ºi acelaºi lucru. Horthy însuºi, prietenul sãu,generalul german Ludendorff, ºi protejatul acestuia (sic!), AdolfHitler, credeau cu tãrie în elucubraþiile antisemite ºiantisocialiste din broºura Protocoalele Înþelepþilor Sionului,editatã de profesorul rus Nilush în 1903, la cererea ºefuluiOkhranei, poliþia secretã a Þarului. Dupã Revoluþia Rusã carteaa circulat prin Europa, rãspânditã de nimeni alþii decât ofiþeriiimplicaþi în contrarevoluþia rusã. Broºura a devenit un fel debiblie pentru Horthy, ofiþerii sãi ºi oamenii politici din anturajulsãu. Acesta a fost imboldul pentru Gyula Gömbös, IstvánZadravetz ºi ceilalþi contrarevoluþionari de la Szeged, care aulansat cea mai deºãnþatã propagandã cu scopul de a inoculapoporului ura faþã de tot ce însemna stânga, sau –ceea ce pentruei era acelaºi lucru – faþã de evrei ”31 . Procuratura a consideratoportun sã aminteascã faptul cã antisemitismul forþelorcontrarevoluþionare maghiare îºi avea sursa în textul rãspânditde poliþia secretã a Þarului, Okhrana, duºmanul de moarte albolºevicilor, mai precis de ofiþerii care luptaserã împotrivaRevoluþiei bolºevice. Protejatul prietenului lui Horthy, AdolfHitler, se inspirase ºi el din aceastã carte; e drept, mai târziu

31 NÜ. 1372/5. sz./1946 (BFL-VII. 5e/20630/III/49), p. 2.

120


decât conducãtorii contrarevoluþionarilor maghiari. (Hitlerdevenea astfel el însuºi protejatul lui Horthy.)

În sentinþa pronunþatã în 1957, Curtea Supremã dinBudapesta definea esenþa antisemitismului fascist într-un modmai rãspicat ºi mai limpede: “Forþele imperialiste din toate þãrileau înþeles cã întãrirea dictaturii proletariatului pune în pericolcapitalismul ºi înaintarea imperialismului ºi au recurs la celemai josnice mijloace pentru a anihila miºcãrile ce urmãreauprogresul maselor pe calea democraþiei ºi pentru a menþineputerea claselor superioare. Animaþi de acest þel, mai ales încondiþiile de atunci din Ungaria, ele au descoperit cã stratagemacu cei mai mulþi sorþi de izbândã consta în a deturna sensulluptei de clasã ºi în a o transforma într-un conflict religios.Datoritã politicii duse la acea vreme de Austria, pe lângãconflictul dintre naþiuni care devenea tot mai acut în provinciileImperiului Austro-Ungar, autoritãþile monarhice au avut grijãca aºa-numita chestiune evreiascã sã înfierbânte neîncetatspiritele. În timp, dezbinarea religioasã s-a dovedit deosebitde utilã în zãdãrnicirea oricãrei miºcãri democratice în rândulclasei muncitoare, deoarece pierderea rãzboiului ºievenimentele ce au urmat au fost puse pe seama evreilor dinUngaria, iar atacurile împotriva stângii au fost ºi ele folositepentru a alimenta ura împotriva evreilor”32 .

În structura acestei argumentaþii, nu evreii sunt adevãratelevictime. Dimpotrivã, persecuþiile îndurate de aceºtia aveau rolulde a “deturna sensul luptei de clasã transformând-o într-unconflict religios”, de a deruta “masele”. “…indivizii dubioºiadunaþi la Szeged... afirmau deschis cã Ungaria a pierdutrãzboiul ºi s-a destrãmat din pricina comuniºtilor, iarcomunismul a fost inventat de evrei; astfel se demonstra cã

32 B. XI, 1798/1957-9 (BFL-VII. 5e/20630/III/49), p. 4.

121

Contrarevoluþia

„întraga sreategie politicã a contrarevoluþiei urmãrea smulgereadin rãdãcini a puterii proletariatului”33 . Contrarevoluþia, adicãfascismul - echivalenþã stabilitã prin sentinþe judecãtoreºti ºiprin textele istoricilor comuniºti - îi asocia pe evrei ºi bolºevicipentru a ascunde adevãrata sa naturã ºi activitate, care era, îninterpretarea curþii comuniste, nimic altceva decâtanticomunismul, lupta împotriva unicilor apãrãtori ai claseimuncitoare. Cu alte cuvinte, evreii au fost folosiþi de fasciºtidoar pentru a dezorienta muncitorimea, pentru a o îndrumaîntr-o direcþie greºitã ºi pentru a o þine sub control mai uºor34 .“Antisemitismul, care teoretic nu poate fi conciliat cu ideologiacreºtinã, s-a manifestat cu asemenea evidenþã în nelegiuiriledetaºamentelor lui Héjjas, în cruzimea lor proto- fascistã , încâtaceste detaºamente deveneau aliatul natural al grupãrilorfasciste în atacurile barbare din anii ’40. În virtutea asocieriidintre termenii «evreu» ºi «bolºevic» în propaganda fascistã,fiecare evreu era un duºman care trebuia nimicit”35 .

În vestul Europei, la scurtã vreme dupã al doilea RãzboiMondial, o nouã istorie a rãzboiului a fost þesutã în jurul mitului

33 Ibid., p. 5.34 “Cei care încearcã ºi astãzi sã propage ideile antisemitismului vor sã

distragã atenþia opiniei publice de la actele de sabotaj ale susþinãtorilorordinii pseudo-feudale, cea a marelui capital ºi a reacþiunii în general.De aici vin toate dificultãþile pe care le întâmpinãm în prezent”. Amcitat din intervenþia lui Erik Molnár - foarte cultivatul candidat laposturile de director al Institutului de Istoriei al Academiei Maghiarede ªtiinþã, de Ministru al Afacerilor Externe ºi în cele din urmã deMinistru al Justiþiei în anii ’50 - la una din foarte rarele dezbateripublice de dupã rãzboi iniþiate de Academia Politicã a PartiduluiComunist Maghiar. A zsidókérdés Magyaroszágon (Chestiuneaevreiascã în Ungaria), Budapesta, Szikra, 1946, p. 16

35 NÜ. 13672/5. Sz./1946 (BFL-VII. 5e/20630/III/49), p. 6

122


unei rezistenþe anti fasciste la scarã naþionalã36 . În jumãtateasovieticã a Europei, comunismul a preluat retrospectivmonopolul rezistenþei. În vest se susþinea cã doar câtevapersoane sau grupuri, uºor identificabile ºi mai curândperiferice, au colaborat cu naziºtii, adicã cu germanii care, înlogica acestui mit constituit la puþinã vreme dupã 1945, erauprincipalii, dacã nu cumva ºi singurii vinovaþi pentru crimeleînfiorãtoare ale celui de-al doilea Rãzboi Mondial37 . Germaniiau fost judecaþi în procesele de la Nürnberg. Acuzarea a probatvina germanã. Sentinþa a confirmat aceastã viziune asupraistoriei. (“Tribunalul militar de la Nürnberg avea sarcina de a-ijudeca pe criminalii germani de rãzboi de «cel mai înaltnivel»”38 .) Al doilea Rãzboi Mondial a început din vinagermanilor; ei dãduserã tonul jafului ºi crimelor în întreagaEuropã. Vinovaþii trebuiau gãsiþi în rândurile cetãþenilorGermaniei, þarã ce era pe punctul de a dispãrea, care nu maiexista în fapt, fiind alcãtuitã din câteva zone de ocupaþie, ºicare avea sã fie curând împãrþitã în douã entitãþi distincte, alipitela douã lumi distincte.

Partidele comuniste din Europa occidentalã au jucat unrol important în constituirea ficþiunii istorice a rezistenþeinaþionale generalizate. Antifasciºtii comuniºti se puteau astfel

36 “Când a început cãutarea adevãrului, formele de rezistenþã au fostexaltate, iar formele de colaborare au fost tãinuite…”, Natalie ZemonDavis, “Censorship, Silence and Resistance: The “Annales” Duringthe German Occupation of France”, în Litteraria Pragensia, vol. 1,no. 1, 1991, p. 21.

37 Despre mitul rezistenþei antifasciste la scarã naþiuonalã în vestulEuropei, a se vedea Tony Judt, “The Past Is Another Country: Mythand Memory in Postwar Europe”, în Daedalus, no. 3, 1992, pp.83-118, în special pp. 90-108.

38 M. Cherif Bassiuni, Crimes Against Humanity in International Law,Martin Nijhof Publishers, Dordrecht, 1992, p. 245.

123

Contrarevoluþia

integra majoritãþii naþionale sau deveni chiar avangarda ei, cums-a întâmplat în Italia sau Franþa. Nu e o întâmplare cã în Italiaprimul proiect al decretului de amnistie a fost elaborat, în 1946,de Palmiro Togliatti, Secretar General al Partidului ComunistItalian. Pânã la sfârºitul anilor ’70, iar în unele þãri pânã lafinele anilor ’80 ºi la destrãmarea ºi prãbuºirea regimurilorcomuniste, aproape nici o þarã nu a procedat la o analizã criticãsau autocriticã a istoriei rezistenþei naþionale în partea vesticãa continentului european39 .

În jumãtatea esticã a Europei, comuniºtilor le era rezervatîn exclusivitate rolul de participanþi la rezistenþa antifascistã,rol atribuit de istorii scrise tot de cãtre comuniºti, în condiþiileîn care istoriografia oficialã stabilea cã fascismul se nãscuse cao ripostã la comunism. Acordarea rolului de victimã altcuivadecât unui comunist era doar o stratagemã murdarã a fasciºtilor,o încercare strãvezie de a rãspândi minciuna, “nimic altceva

39 “O tãcere care s-a instaurat în zilele Ocupaþiei ºi care a persistat dupãEliberare a fost tãcerea cu privire la evrei. Abia în ultimul numãr pe1947 din Annales au fost recenzate douã cãrþi despre istoria poporuluievreu, cãrora nu le-a urmat mai nimic pânã la alte douã eseuri în1957. Omisiunea aceasta era de naturã conceptualã mai degrabãdecât practicã. În 1945, când Febvre a propus editorilor de laGallimard o monumentalã lucrare în ºaptezeci ºi ºapte de volumedespre starea Franþei, articolul intitulat «Sémitisme et l’antisémitisme»figura la rubrica «Quelques virus», dar la rubrica «Quelques forces»,în care îºi propusese sã includã cãrþi despre «nourritures chrétiennes»ºi «le protestant français», nu apãreau titluri de cãrþi despre evrei.Abia în preajma lui 1953, Febvre a conceput un «bel ensemble» formatdin trei pãrþi: «un protestant français», «un catholique français» ºi«un israélite français». Categoria «evreu» pare sã fi fost atât deîncãrcatã de conotaþiile negative ale excluderii în timpul Ocupaþiei,încât a durat mult timp ca acest termen sã-ºi recapete semnificaþiapentru cercetarea istoricã ºi în afara comunitãþii intelectuale evreieºti,înlocuindu-l pe cel elevat ºi asimilaþionist de «israielian»”. NatalieZemon Davis, op. cit., p. 22.

124


decât arma folositã de clasa conducãtoare pentru a-ºi aserviclasa muncitoare germanã…”, cum spuneau manualele deistorie est-germane40 . Fasciºtii au încercat sã-i nimiceascã pecomuniºti, singurii lor adversari. (Manualele de istorie de dupã1945 dãdeau o explicaþie confuzã, învãluitã în mister, PactuluiRibbentrop-Molotov, prezentat ca indiciu al naivitãþii ºicredulitãþii sovieticilor, consecinþã a înclinaþiei lor naturale cãtrepace. Clauza secretã a pactului nu era nici mãcar menþionatã,o alianþã între fascism ºi comunism fiind de neconceput dacãse luau în considerare istoria relaþiei lor antagonice ºidivergenþele de doctrinã.) Aºa se explicã, mãcar în parte, faptulcã evreii au dispãrut de pe lista adevãratelor victime alefascismului. Astfel putem înþelege triunghiul crestat în piatrã laBirkenau pentru a-i diferenþia pe prizonierii politici de ceilalþideþinuþi comemoraþi acolo, precum ºi faptul cã inscripþiile depe pietrele de mormânt de la Auschwitz ridicate în vremearegimului comunist din Polonia subliniau martiriul unui numãrneverosimil de mare de prizonieri politici41 . ªi iatã cum seface cã în ediþia care aniversa douãzeci ºi cinci de ani de laeliberarea prizonierilor de la Auschwitz, ziarul evreilor dinUngaria, Új Élet (“Viaþa nouã”), relata : “ Delegaþia l-a aºteptatla intrarea în lagãr pe primul ministru [polonez] JozefCzyrankievicz, pe haina cãruia foºtii sãi tovarãºi de detenþieau prins insigna de prizonier politic, triunghiul în care eratrecutã cu roºu litera P”42 . Aºa se explicã ºi declaraþia pe careComitetul Naþional Executiv al Comunitãþii Evreieºti din Ungaria

40 A se vedea Angelika Timm, Jewish Claims Against East Germany.Moral Obligations and Pragmatic Policy, Central European UniversityPress, Budapest, 1997, p.39

41 A se vedea James E. Young, The Texture of Memory. HolocaustMemorials and Meaning, Yale University Press, New Haven, 1993,p. 141

42 Új Élet, 1960, 1 februarie, p. 1

125

Contrarevoluþia

a fost constrâns sã o facã în 1951: “Între cei care sunt siliþi sãpãrãseascã oraºele ºi sã se mute la þarã nu se aflã în acestmoment nici un coreligionar al nostru, nu existã nici un caz încare deportarea sã fie justificatã de apartenenþa la confesiuneanoastrã. Contrar zvonurilor, cei deportaþi sunt acei foarte bogaþicomercianþi, proprietari de fabrici ºi terenuri care s-au bucuratde privilegii de pe urma regimului fascist al lui Horthy, regimcunoscut în întreaga lume pentru persecuþiile la care i-a supuspe evrei, un regim pe care cei deportaþi acum l-au sprijinitfinanciar ºi moral pânã la catastrofa celui de-al doilea RãzboiMondial”43 .

Relatând desfãºurarea procesului Eichmann,corespondentul postului Radio Europa Liberã la Tel Aviv notacã “Guvernele din Europa de Est sunt gata sã sprijine guvernulisraielian în pregãtirea procesului Eichmann, în mãsura în carescopul acestui proces nu se limiteazã la investigarea crimelorcomise de naziºti împotriva evreilor”. Un diplomat est-europeanintervievat de acelaºi reporter sublinia faptul cã “democraþiilepopulare nutresc speranþa cã procesul Eichmann va aduceluminã asupra actelor comise de toþi fasciºtii, fãrã a-i uita peneo-naziºtii din Germania Federalã de astãzi”44 . Conformistoriografiei comuniste, fascismul luase continuu amploare nunumai de la începutul secolului pânã în pragul celui de-al doileaRãzboi Mondial, ci ºi dupã aceea, evoluþie ce putea fiîmpiedicatã doar prin victoria finalã a comunismului în întreagalume. Într-un articol tipãrit în ºase pãrþi în cotidianul PartiduluiComunist în perioada procesului de la Tel Aviv, doi scribidevotaþi partidului, László Szabó ºi István Pintér, deconspiraufaptul cã aghiotanþii maghiari ai lui Eichmann ar fi trecut înslujba serviciilor secrete din Germania Federalã ºi America ºi

43 Magyar Nemzet, 17 iulie 1951, p. 244 Open Society Archives (OSA), 300/40/12371.

126


aduceau dovezi pentru legãtura directã dintre Endlössung ºimanipulãrile anti comuniste practicate în Occident dupãrãzboi.45

Ofiþerii unguri care conduseserã în al doilea Rãzboi Mondialunitãþi militare anti fasciste care nu se aflau sub controlulcomuniºtilor, nu au fost admiºi în Uniunea Partizanilor decâtla sfârºitul anilor ’80 ºi nu li s-a acordat Medalia Libertãþii,rezervatã celor ce participaserã la rezistenþã. Lupta dusã deBatalionul Görgey, de KISKA sau de Regimentul de VoluntariBuda (grupãri militare ale rezistenþei anti fasciste independentede rezistenþa comunistã) era îndeobºte trecutã sub tãcere.Istoriografia comunistã maghiarã nu reprezenta o excepþie înEuropa de Est, cel puþin în privinþa modului în care descrialupta comuniºtilor împotriva fascismului. În Iugoslavia lui Tito“manualele stãruiau asupra dihotomiei, simplificatã dogmatic,între «revoluþionari» (altfel spus, partizani) ºi «contrarevolu-þionari» (de la ustaºii croaþi ºi cetnicii sârbi pânã la«colaboraþioniºti» ºi guvernele «burgheze» în exil) rezervând,fireºte, primei categorii nu doar legitimitatea politicã ci ºivirtuþile «binelui»”. O altã tendinþã tipicã a acestor manualeera aceea de a “de-etniciza” cel de-al doilea Rãzboi Mondialpe pãmânt iugoslav, descriind evenimentele din perspectiva“luptei de clasã”, ca pe un rãzboi între partizanii comuniºti ºitoate soiurile de “burghezie”, neglijând astfel dimensiuneaetnicã a rãzboiului ºi caracterul lui de rãzboi civil… Conformunei astfel de abordãri “burghezia, fie ea sârbã, croatã orislovenã, purta vina violentelor conflicte etnice ºi a crimelor derãzboi…”46 . În Republica Democratã Germanã Partidul

45 “Dr. Höttl, campionul supravieþuirii”, în Népszabadság, 25 iunie 1961.46 Wolfgang Höpken, “War, Memory and Education in a Fragmented

Society: The Case of Yugoslavia”, conferinþã þinutã la seminarulRemembering, Adapting, Overcoming: The Legacy of World War Twoin Europe, Universitatea din New York, 24 - 27 aprilie 1997, p.14

127

Contrarevoluþia

Socialist Unit îºi întemeia legitimitatea pe lupta îndelungatãdintre forþele fascismului anti comunist (“cea mai înaltã treaptãa imperialismului”) ºi comunismul german anti fascist.Istoriografia oficialã din RDG producea un Holocaust “fãrãevrei”47 , ca ºi cum doar Ernst Thälmann, secretarul PartiduluiComunist German, fusese ucis la Buchenwald, ca ºi cum, înmemoria est-germanã, victimele fascismului fuseserã întâi detoate comuniºtii. În expoziþia prezentatã în lagãrul deconcentrare de la Buchenwald aveau întâietate prizonieriipolitici, în vreme ce victimele din rândurile evreilor erau lãsateîntr-un con de umbrã, iar celelalte categorii persecutate, precumromii sau homosexualii, nu erau nici mãcar menþionate. Vinaindividualã, rãspunderea pentru faptele sãvârºite în trecut eraabsolvitã prin acest sacrificiu colectiv al comuniºtilor în luptalor împotriva fascismului. Din perspectivã est-germanã,confruntarea dintre Republica Democratã Germanã ºiRepublica Federalã Germanã, burghezã, era imaginatã ca oprelungire a rãzboiului dintre comuniºti ºi “urmaºii”fascismului. În Bulgaria procesele pentru crime de rãzboi iniþiatede Frontul Patriei neglijau distincþia dintre cei ce se puseserãîn slujba germanilor, aºa-numiþii “prieteni ai Occidentului”, ºidemocraþii cu vederi anti comuniste48 .

Dupã ce rãzboiul a luat sfârºit, atât criminalii cât ºi victimeleau ales sã uite, sã lase în urmã amintirile teribile ale trecutului.Din dorinþa de a spori anvergura propriului rol în luptaîmpotriva fascismului, Partidul Comunist i-a evacuat pe evreidin istoria lagãrelor de concentrare, iar apoi le-a oferit ºansade a se putea declara anti fasciºti cu condiþia sã-ºi abandoneze

47 A se vedea Angelika Timm, Jewish Claims Against East Germany.Moral Obligations and Pragmatic Policy, Central European UniversityPress, Budapesta, 1997, p. 40.

48 A se vedea Tony Judt, op. cit., p. 91.

128


identitatea iudaicã. Marea majoritate a evreilor din EuropaCentralã trecuse printr-un proces de asimilare înainte deizbucnirea rãzboiului. (Conform ultimului recensãmântdinaintea primului Rãzboi Mondial aproape 75% dintre evreiiunguri considerau cã aparþin naþiunii maghiare, de pildã.) Mulþievrei s-au confruntat cu identitatea lor iudaicã doar în momentulîn care au fost siliþi sã poarte steaua galbenã a lui David, înghetouri sau lagãre de concentrare. Pentru aceºtia, a fi evreunu însemna altceva decât condiþia de victimã, înfometare,suferinþã, pierderea rudelor, camere de gazare ºi alte torturiinimaginabile. Mulþi dintre ei erau descumpãniþi de recentdescoperita lor identitate iudaicã, dar, þineau, bineînþeles sã seopunã în mod decis fascismului49 .

De cealaltã parte, majoritatea celor ce purtau, prinparticipare sau prin complicitate, vina genocidului, sperau cãloialitatea faþã de sistemul comunist le-ar putea garantaimpunitatea. În retorica multora dintre conducãtorii PartiduluiComunist Ungar reveneau stãruitor formulãri ca “ultimii aliaþiai lui Hitler” sau “un popor fascist”, ce stigmatizau, în funcþiede necesitãþi politice curente, fie fostele clase conducãtoare,fie societatea maghiarã în ansamblu. Era o manierã de a avertizacã trecutul poate oricând furniza fapte, dacã se va ivi vreodatãnevoia ca oamenii sã fie pedepsiþi pentru trecutul lor. Opozanþiistalinismului, judecaþi în procesele publice din anii ’40 ºi ’50,erau acuzaþi aproape întotdeauna de fascism sau decolaboraþionism, pentru fapte comise înainte sau dupã 1945.

49 “Ce trebuie sã credem despre acei aºa-numiþi sioniºti socialiºti, careîºi imagineazã cea mai evoluatã formã de organizare socialã -societatea socialistã, pornind de la legile unui popor semi-nomad depãstori?… Singura soluþie, în spirit progresist, a «problemei evreieºti»în Ungaria este deplina asimilare a evreilor. Doar aceastã cale vaconduce la dezvoltare democraticã ºi la eliminarea acelor fapte (sic!)din care se nutreºte propaganda antisemitã”., Erik Molnár, op. cit.,p. 17.

129

Contrarevoluþia

Capetele de acuzare în procesul pogromului de la Kunmadarasdin 1946 (în care au fost uciºi evreii tocmai eliberaþi dintr-unlagãr de concentrare) trãdau faptul cã procuratura ºi instanþatransformaserã cazul dintr-o versiune modernã a prigoaneimedievale a evreilor suspectaþi de vãrsare de sânge creºtin înritualurile lor, într-o conspiraþie antidemocraticã, fascistã ºi,desigur, anticomunistã50 .

Pentru magistraþii, ºi mai ales pentru Tribunalele Poporuluicare au judecat criminali de rãzboi, in extremis veritas. E deînþeles cã în faþa crimelor îngrozitoare sãvârºite de MihályFrancia Kiss - torturarea ºi uciderea a cel puþin ºaizeci de oameni- curtea s-a simþit îndreptãþitã sã recurgã la afirmaþii sugerândo concepþie istoriograficã în virtutea cãreia un eveniment îºipoate devansa circumstanþele ºi tot ce avea sã se întâmple maitârziu era deja conþinut în trecut51 . Nevoia de a argumenta, dea proba continuitatea istoricã ºi riscurile inerente unei asemeneaviziuni asupra istoriei erau evidente încã de la prima sentinþãdatã în cazul Mihály Francia Kiss, mai exact în motivareahotãrârii. Preocuparea de a introduce continuitatea istoricã înreconstrucþia cazului a condus curtea la elaborarea unui discursistoriografic oficial plin de capcane - în speþã pentru ordineacomunistã reinstauratã dupã 1956 - dar care nu au fost sesizatela timpul lor.

S-ar putea dovedi cã definirea istoriograficã a momentului1956 ca o contrarevoluþie este cheia înþelegerii epocii Kádár.

50 A se vedea Peter Apor, The Lost Deportations: Kunmadras, 1946,tezã pentru obþinerea titlului de master prezentatã la Catedra de Istoriea Universitãþii Central Europene, Budapesta, 1996.

51 “O teologie a supercesiunii reduce în mod necesar textul predecesorla un «Vechi Testament», a cãrui semnificaþie de sine stãtãtoare eanulatã o datã ce el e conceput doar ca prim stadiu al unui procescare culmineazã în vestirea unui «adevãr nou ºi deplin» .”, MichaelAndre Bernstein, op. cit., p. 3.

130


Prin prisma contrarevoluþiei, anii dinainte ºi de dupã 1956suportau o interpretare unicã, dintr-o perspectivã unicã, carei-ar fi surprins chiar ºi pe autorii istoriei oficiale din acea vreme.Constructul contrarevoluþiei presupunea, fãrã voia autorilor sãi,o continuitate între epoca stalinistã ºi perioada de dupã 1956.Apãrea astfel o problemã care punea conducerea Partiduluiîntr-o situaþi e similarã cu cea a apologeþilor creºtini, nevoiþi sãdemonstreze unicitatea Noului Testament, statutul sãu aparte,ºi în acelaºi timp sã-i convingã pe eretici de continuitatea sacu Vechiul Testament, întrucât cele douã texte fuseserã emisede aceeaºi sursã.

Una dintre explicaþiile oficiale ale izbucniriicontrarevoluþiei îi cãuta cauzele în epoca stalinistã, înilegalitãþile comise ºi în procesele publice care au avut locînainte de 1956. Dar o greutate egalã era acordatã explicaþiilorcare vedeau contrarevoluþia din 1956 în continuitateaoperaþiunilor contrarevoluþiei fasciste clandestine, a cãreiactivitate secretã nu încetase niciodatã dupã “teroarea albã”din 1919. Prin urmare, în aceastã versiune a naraþiunii istorice,regimul Kádár instalat dupã 1956 ducea mai departe luptaantifascistã ºi anti-imperialistã începutã înainte de 1956,ocrotind aceleaºi valori de agresiunea aceluiaºi adversar, alecãrui rãbufniri duseserã în trei rânduri - în 1919, 1944 ºi 1956- la crime împotriva umanitãþii.

Pentru ca momentul 1956 sã poatã fi interpretat ca o nouãdezlãnþuire a “terorii albe” din 1919 ºi ca o prelungire afascismului, Prima Republicã Sovieticã Ungarã trebuiareabilitatã. Înainte de 1956, Republica Sovieticã Ungarãrãmãsese în istorie doar ca efect al antecedentelor sale ºi caantecedent a ceea ce avea sã urmeze. Republica SovieticãUngarã era doar un pliu istoric, fãrã extensie temporalã . Extremde rare, referirile la ea nu puteau fi decât vagi ºi echivoce,pentru cã ar fi fost prea anevoios pentru un manual de istorie

131

Contrarevoluþia

sã explice faptul cã cei mai mulþi dintre conducãtorii primuluiexperiment bolºevic maghiar nu muriserã în închisorileregimului contrarevoluþionar proto-fascist, ci în exil la Moscova,unde fuseserã condamnaþi în procese publice, cã ei fuseserãaruncaþi în închisori staliniste sau în Gulagul sovietic, cãfuseserã trãdaþi de cãtre fruntaºii comuniºti maghiari de dupã1945. Moartea lui Stalin ºi destrãmarea nucleului dur dinconducerea comunistã dupã 1956 (cei mai mulþi dintre membriiacestuia exilându-se, din nou, la Moscova) au fãcut posibilãresuscitarea aproape uitatei Republici Sovietice. Pentru alegitima interpretarea evenimentelor din 1956 ca ocontrarevoluþie, pentru a le putea corela cu prima “teroare albã”din 1919, pentru a vedea contrarevoluþia ca pe o mascã aeternei primejdii fasciste, era necesarã reabilitarea RepubliciiSovietice.

Imaginile din manualele de liceu tipãrite în anii ’60 ºi ’70ilustrau aceastã legãturã între “teroarea albã” ºi atrocitãþile din1956. Atât versiunea maghiarã cât ºi cea englezã a “Cãrþii albe”,publicatã de Biroul de Informaþii al Consiliului de Miniºtri alRepublicii Populare Ungare despre “Conspiraþia contrarevolu-þionarã a lui Imre Nagy ºi a complicilor sãi”, conþinea fotografiiînfãþiºând atrocitãþi petrecute în 1919, dar ºi în 1956. În ediþiaenglezã, fotografiile sunt dispuse pe aceeaºi paginã, în vremece în ediþia maghiarã cele douã momente apar pe pagini opuse,faþã în faþã. Iatã legendele fotografiilor din ediþia englezã: “În1919… dupã înfrângerea Republicii Sovietelor, FerencSomogyi, unul dintre conducãtorii sectorului Tab, a fostspânzurat pe strada principalã a satului în care trãia”, “…iar în1956, József Stefkó, locotenent de grãniceri, a fost smuls decãtre contrarevoluþionari din patul de spital, târât în stradã,ucis ºi spânzurat de picioare”.52 Proximitatea induce o relaþie

52 Cartea albã, vol. 5, Budapesta, 1958, p. 170.

132


directã între cele douã imagini ºi comprimã vizual distanþatemporalã dintre cele douã evenimente. Ele devininterºanjabile, se suprapun, îºi transferã caracteristicile . Singuradiferenþã este cã una din victime este spânzuratã de gât, iarcealaltã de picioare - altminteri, ele se oglindesc reciproc ;1956 este imaginea în oglindã a lui 1919. În consecinþa acesteicontaminãri semantice, prima contrarevoluþie, “teroarea albã”din 1919, devine în mod firesc cheia de interpretare aevenimentelor din 1956. Iar “regimul contrarevoluþionar” alamiralului Horthy reprezintã atât prelungirea “terorii albe”contrarevoluþionare, cât ºi anticiparea contrarevoluþiei din1956. Nu este o întâmplare cã organizaþia comunistã de tinereta adoptat, în momentul reînfiinþãrii sale, titulatura de “AlianþaTineretului Comunist” : acesta era numele organizaþiei de tineretdin vremea Primei Republici Sovietice Ungare. Pe steagulAlianþei au fost trecute douã date: 1919 ºi 1957 (anul în careAlianþa a fost reînfiinþatã).

Paradoxal, continuitatea cu regimul dinainte de 1956 alegitimat restauraþia sistemului comunist dupã ce trupelesovietice au înãbuºit revoluþia din 1956: mai ales dupã amnistiadin 1963, când majoritatea celor care supravieþuiserãrepresaliilor de dupã revoluþie au fost eliberaþi din închisoare,a devenit evident pentru masele largi cã deºi cei aflaþi la putereerau în mare mãsurã aceiaºi, deºi ei nu îºi repudiau legãturilestrânse cu perioada dinainte de 1956, viaþa era totuºi maisimplã, mai uºor de controlat, mai puþin imprevizibilã ºiînfricoºãtoare decât înainte; era altfel, ºi totuºi era la fel.Comparat cu sine însuºi Regimul Kádár pãrea mai bun decât elînsuºi : era mai puþin înspãimântãtor decât ar fi putut fi, iaroamenii au simþit cã trebuiau sã se teamã de regim mai puþinde cât ar fi fost de aºteptat . Dacã celãlalt termen al comparaþieiar fi fost o altã þarã - Austria vecinã, de pildã, sau un alt sistempolitic, ºi nu un avatar al aceluiaºi regim -, ar fi fost mult mai

133

Contrarevoluþia

dificil pentru restauraþia comunistã sã legitimeze o autoritateneconstituþionalã ºi arbitrarã. Kádár i-a imputat predecesoruluisãu toate erorile politice ce conduseserã la izbucnirea revolteidin 1956 ºi s-a delimitat de linia stalinistã adoptatã de acesta,situându-se simultan în aceeaºi descendenþã politicã. Echilibrulprecar dintre continuitate ºi discontinuitate, în carecontrarevoluþia era factorul decisiv, s-a dovedit o sursã destabilitate, chiar dacã stabilitatea nu era, putem presupune,intenþia istoriograficã ºi ideologicã iniþialã.

Ideea continuitãþii istorice a dat însã ocazia reformiºtilorpopuliºti de dupã 1989 sã afirme - cum a fãcut-o Imre Pozsgay,de pildã, cu prilejul redeschiderii Palatului Széchenyi, restauratºi transformat în hotel de lux - cã “lungile decenii ale distrugeriiºi ruinei au luat sfârºit”. Printr-o singurã propoziþie, oricedistincþie între cele douã perioade mãrginite de anul 1956 afost anulatã; cele douã epoci s-au prãbuºit laolaltã, luate deapele unei istorii continue, nediferenþiate. Aceasta a permis ºia încurajat descrierea evenimentelor de la finele anilor ’80 ca“sângeroasa teroare bolºevicã”, chiar dacã în acea vreme numai exista de fapt nici un prizonier politic ºi majoritateapopulaþiei încerca sã se îmbogãþeascã prin orice mijloace, peo piaþã neagrã tacit toleratã de regim. Pe când comunismul îºitrãia ultimele zile, nimeni nu mai era dispus sã-ºi aminteascãde vreo deosebire între regimul Kádár ºi orice sau oricine l-aprecedat. Continuitatea istoricã, care asigurase dupã 1956legitimitatea guvernului Kádár, a ajuns sã joace un rol esenþialîn delegitimarea lui în 1989. Comunismul a fost, cel puþin înparte, victima propriilor construcþii istoriografice.

Unul din þelurile cele mai importante ale tribunalelor derãzboi din Europa de Est a fost sã demonstreze cã de regulãanticomuniºtii devin fasciºti, cã orice anti comunist este în modnecesar un fascist. Dar aceste procese, ºi istoriografia comunistãîn ansamblul ei, urmãreau ºi un alt scop: sã dovedeascã

134


adevãrul unui loc comun istoriografic, acela cã toþi fasciºtiisunt anticomuniºti. Îmbinate, aceste douã aserþiuni ºi-au lãsatamprenta asupra modului în care societatea se raporteazã lacomunism dupã 1989. În opinia mea, istoria secoluluidouãzeci, aºa cum a fost ea scrisã de cãtre comuniºti – adicãcentratã pe confruntarea dintre comunism ºi fascismulanticomunist – a reprezentat dupã 1989 un obstacol greu dedepãºit în iniþierea unei dezbateri inteligente, oneste ºi serioase,critice ºi autocritice despre comunism.

“În numele fiicei lui Mihály Francia Kiss, Dna Gyula Mészár,Uniunea Naþionalã a Foºtilor Deþinuþi Politici contestã sentinþaTribunalului din Budapesta, datã în 1957, considerând cãînvinuirile de vãtãmare corporalã ºi omucidere ce i s-au aduspârâtului nu au fost probate în cursul procesului.” Consilieriijuridici ai Uniunii Naþionale a Foºtilor Deþinuþi Politici auînaintat un recurs la Curtea Supremã, încercând sã demonstrezecã Mihály Francia Kiss fusese condamnat la moarte prinspânzurare în urma unui proces public tipic, cã fusese acuzatde crime de rãzboi ºi gãsit vinovat de cãtre tribunalul comunistdupã revoluþia din 1956 din simplul motiv cã era anti comunist.Crima sãvârºitã de el era aceea de se fi opus comunismuluiîncã din 1919, ºi de a fi luptat cu aceeaºi îndârjire toatã viaþa,în acelaºi fel în care armata maghiarã încercase sã opreascãînaintarea bolºevicilor în ciocnirile de pe malul Donului în aldoilea Rãzboi Mondial. Câþiva dintre generalii care conduseserãaceastã ofensivã, luptând de partea naziºtilor, condamnaþiulterior pentru crime de rãzboi ºi crime împotriva umanitãþii,fuseserã reabilitaþi de Curtea Supremã a Republicii Ungare dupã1990.

Reabilitarea unor criminali de rãzboi dupã 1989 în Ungarianu reprezintã o excepþie faþã de situaþia din celelalte þãri fostecomuniste. Printre cei care au obþinut achitarea sau pentru

135

Contrarevoluþia

achitarea cãrora s-au fãcut demersuri insistente, se numãrãconducãtorul croat Ante Pavelic, sârbul Draza Mihajlovic,episcopul Zagrebului Stepanic sau Antonescu, care a conduso vreme Garda de Fier româneascã. De asemenea, lui MiklósHorthy i s-a acordat o reînhumare semi-oficialã, la care auparticipat membri ai primului cabinet post-comunist, dedreapta. Astfel, tentativa Uniunii Foºtilor Deþinuþi Politici de aobþine reabilitarea criminalului Mihály Francia Kiss nu trebuiesã ne surprindã. Cei care fac astfel de demersuri considerã cãunicul delict al acelor indivizi, motivul pentru care au fostcondamnaþi de regimul comunist, era opoziþia lor faþã decomunism, aºa cum stabiliserã istoricii ºi tribunalele de dupã1945. Tribunalele comuniste i-au transformat pe anticomuniºtiîn fasciºti, pentru a-i putea gãsi vinovaþi de crime de rãzboi.Cei care au încercat sã obþinã reabilitarea criminalilor de rãzboiºi a fasciºtilor dupã 1989 nu au fãcut altceva decât sã ia înserios logica istoricã a comunismului, folosindu-se de ea capentru a solicita achitarea lor.

“Genocidul evreilor a fost singura atrocitate din istorieurmatã de o concluzie formalã explicitã, de o judecatãinternaþionalã care a statuat un precedent juridic ºi practic…Mai mult, legitimitatea ordinii democratice, liberale create în«Vest» dupã rãzboi a fost în mod explicit corelatã cu aceastãsentinþã. Procesul crimelor de la Auschwitz a fost mai multdecât o soluþie juridicã obþinutã prin identificarea exactã afãptaºilor ºi victimelor. El a devenit fundamentul pe care s-areorganizat ordinea internaþionalã, plecând de la principiul«libertãþii». Aceastã ordine, constituitã ca formã de opoziþie«naturalã» la «totalitarism», a câºtigat astfel o dimensiune«transpoliticã».”53 . Dupã 1958-1959, în special dupã

53 Adam Katz, “The Closure of Auschwitz but Not Its End”, History andMemory, vol. 10, no. 1, primãvara 1998, p. 62.

136


procesului Eichmann, naþiunile apusene au identificat fascismulcu Holocaustul ºi cu lagãrul de la Auschwitz. Aceasta era crimaabsolutã, acesta era numele prin care ea trebuia evocatã ºicomemoratã, astfel încât repetarea catastrofei sã poatã fiprevenitã. Presupoziþia implicitã este cã ne putem apãra denoi înºine doar atâta timp cât reuºim sã pãstrãm, ºi deci sãcontrolãm, amintirea acelor atrocitãþi. În aceastã practicãistoriograficã ºi politicã memoria este conceputã ca acea forþãprin care societatea poate institui o distanþã între sine ºi crimeleîmpotriva umanitãþii ce îi marcheazã trecutul. Occidentul s-aangajat sã intervinã în Bosnia doar atunci când presa a recursla formulãri de tipul “Holocaustul” sau “genocidul din Bosnia”,deci doar atunci când a fost invocatã crima absolutã, deºiaceasta crea o situaþie paradoxalã, în care tratamentulintolerabil la care erau supuºi musulmanii dezminþea unicitateaHolocaustului, singularitatea lui istoricã. Acest paradoxistoriografic ºi logic s-a repetat în Rwanda. Iatã cum se face cãaveau sã fie înfiinþate Curþi Internaþionale pentru Crime deRãzboi, reluând experienþa de la Nürnberg, pentru a cercetacrimele comise în fosta Iugoslavie ºi în Rwanda. Rememorareacrimelor de la Auschwitz ºi a procesului de la Nürnberg joacãun rol esenþial în modul în care se autodefinesc democraþiileapusene, precum ºi în modul în care sunt gândite drepturileomului pe plan internaþional.

Tãcerea stranie de dupã 1989 în legãturã cu istoriacomunismului pare sã indice cã, spre deosebire de fascism,comunismul ºi-a atins punctul terminus, cã nu este nici necesar,nici oportun sã ne amintim acest episod, sã ne confruntãm cuel sau sã îl dezbatem. Aºa cum remarca François Furet,“comunismul nu putea concepe un alt tribunal decât istoria,iar astãzi istoria l-a condamnat la dispariþie. Înfrângerea sa este,

137

Contrarevoluþia

aºadar, irevocabilã”54 . Ceva s-a sfârºit, o istorie pe care nu noiam creat-o ºi a cãrei responsabilitate nu ne revine. Aºa cumgermanii au devenit cetãþenii inexistenþi ai unei þãri inexistente,sovieticii, cei care au creat comunismul, sunt azi cetãþeniiinexistenþi ai unei Uniuni Sovietice inexistente. Dacã înaintede 1989 ungurii se refereau la armata de ocupaþie cu sintagma“trupele ruseºti”, în prezent doar “bolºevicii” ºi “sovieticii” maisunt amintiþi, oameni care nu mai pot fi gãsiþi nicãieri.

În Europa de Est evreii, Holocaustul, lagãrul de la Auschwitzºi chiar procesul de la Nürnberg au cãzut victime lupteiistoriografice ºi ideologice dintre comuniºti ºi fasciºtianticomuniºti. Regimurile instaurate dupã 1945 ºi-au câºtigatlegitimitatea nu prin opoziþie faþã de Auschwitz, crima absolutã,ci prin retorica mitologizatã a luptei neobosite cu anticomuniºtiifasciºti. Înainte de 1989 procesul de la Nürnberg ºi soluþionareajuridicã a crimelor împotriva umanitãþii ºi a crimelor de rãzboinu putea fi decât o notã de subsol în istoria evenimentelorpostbelice. Dupã 1989, în fostele þãri comuniste, Nürnbergule prezentat ca un proces prin care învingãtorii ºi-au fãcutdreptate. Pokrovskii, procurorul sovietic de la Nürnberg, carereprezentase acuzarea în câteva procese publice staliniste,încercase sã-i facã rãspunzãtori pe germani pentru crimele dela Katyn. Argumentul tu quoque, anume cã sovieticii s-au fãcutvinovaþi de crime mai numeroase ºi mai grave decât germanii,a fost frecvent invocat pentru a delegitima procesul de laNürnberg. Toate acestea au fost folosite pentru a contestavaliditatea sentinþelor de la Nürnberg55 . Dupã cãderea

54 François Furet, “Democracy and Utopia”, în Journal of Democracy,vol. 9, no. 1, ianuarie 1998, p. 79.

55 În privinþa legãturii dintre Nürnberg ºi Katyn, a se vedea Telford Taylor,The Anatomy of the Nuremberg Trials, Knopf, New York, 1992, înspecial pp. 466-472.

138


comunismului procesul de la Nürnberg, fundament ºi sursã adrepturilor internaþionale ale omului, a ajuns sã stârneascãaceleaºi suspiciuni pe care le stârneºte tot ce a fost odinioarãasociat cu Sovietele sau comunismul.

O analizã imparþialã a comunismului este îngreunatã ºi decelãlalt element al istoriografiei ºi argumentaþiei juridicecomuniste; ea nu afirma doar cã toþi anti comuniºtii sunt fasciºti,ci ºi reciproca, anume cã orice fascist este în mod necesar unanti comunist. Dupã cãderea comunismului, instigareareligioasã, naþionalistã sau etnicã a devenit o strategie multmai uºor de pus în practicã, presupunând riscuri politice minoreîn comparaþie cu angajarea într-o analizã temeinicã a istorieiºi moºtenirii comunismului. Pentru a evita sã fie calificat dreptfascist, oricine poate susþine cã foºtii membri ai PartiduluiComunist erau de fapt buni maghiari (slovaci, români, ruºi etc.), patrioþi în adevãratul sens al cuvântului, care nu credeau oiotã din doctrina comunistã, ceea ce explicã uºurinþa cu cares-au înscris în partid. Cei care fac uz de astfel de argumentesunt, de asemeni, înclinaþi sã afirme cã împrumutând vechilemetode ale tradiþiei bolºevice (evreieºti) - scrisori de protest,demonstraþii, ziare ºi publicaþii samizdat - ,membrii fosteiopoziþii democratice, pãrând sã se opunã comunismului,legitimau în realitate sistemul comunist.

În Vest, zidul ridicat pe ruinele de la Auschwitz devine dince în ce mai masiv, apãrând umanitatea de ea însãºi. Instituþiilecare reprezintã sistemul internaþional al drepturilor omuluiîncearcã din rãsputeri sã previnã catastrofa, pânã ºi în Kosovo.În Est, înainte de a se prãbuºi, adãpostul firav ºi dãrãpãnat alcomunismului promitea o falsã protecþie în faþa ameninþãriiunui fascism simplificat, convertit în anti comunism. În lecturacomunistã a istoriei recente antisemitismul ºi ura rasialã nuerau decât mãºti sub care fascismul îºi ascundea chipul, fãrã a

139

Contrarevoluþia

avea nimic în comun cu adevãrata sa naturã . Ura rasialã,persecuþia etnicã ºi religioasã nu sunt, în aceastã interpretare,trãsãturi definitorii ale fascismului; asta explicã de ce e atât deuºor sã inciþi la urã în Europa de Est a zilelor noastre. Naþionaliºtiextremiºti, antisemiþi ºi rasiºti nu sunt vãzuþi în mod necesar cafasciºti, pentru cã manualele de istorie din Europa de Est nune-au învãþat asta. “Un anti comunist este un fascist”, spuneaucomuniºtii; pentru cine nu vrea sã primeascã stigmatul de fascistîn lumea post-comunistã, confruntarea cu comunismul e preaanevoioasã. E mai simplu sã fii rasist.

Consecinþele instigãrilor, propagandei ºi discursului istoriccomunist au supravieþuit prãbuºirii sistemului; ele se fac simþiteîn faptul cã orice condamnare a comunismului, din oricedirecþie ar veni ea, oricare ar fi motivele blamului sau criticii ºioricare ar fi convingerile care o inspirã, este suspectatã defascism. De dincolo de mormânt, comunismul reuºeºte, princlimatul de suspiciune pe care l-a întreþinut, sã îngreunezecercetarea istoriei ultimei jumãtãþi de veac ºi sã zãdãrniceascãefortul nostru de a recupera sensul real al cuvintelor, în loculcelui conferit lor de magistraþi în instrumentarea unor cazurica cel al lui Mihály Francia Kiss. Sursa acestor dificultãþi e totmai puþin evidentã ºi mai dificil de recunoscut.

La 4 iunie 1996, ora 16.20, în cursul dezbateriiparlamentare a proiectului ce viza consacrarea prin lege a“memoriei lui Imre Nagy, Prim Ministru martir al Ungariei”, aluat cuvântul Ottó Sándorffy, reprezentant în parlament alPartidului Micilor Proprietari, formaþiune politicã de dreapta:“E greu de presupus cã Primul Ministru, un adversar al cultuluipersonalitãþii în toate formele sale, ar fi consimþit sã fie ridicatla un rang mai înalt decât cei ce au pãtimit alãturi de el, sã fieseparat de celelalte victime. (Aplauze din sectorul ocupat de

140


Partidul Micilor Proprietari.) Toate celelalte victime executateau îndurat aceleaºi nedreptãþi. De aceea, se cuvine sã rostimcu voce tare, aici, în Camerã, numele lor, unul câte unul. Iatãnumele celor 278 de eroi, victime ale rãzbunãrii dictaturiicomuniste în lupta pentru Libertate, dupã Revoluþia de la 1956:Géza Adamszky (parlamentarii se ridicã în picioare) …TiborFöldesi, Mihály Francia Kiss, Ferenc Franyó…”56 .


56 http://www.mkogy.hu/naplo/183/1830046.htm

141

Pas de deux: dictatura în perechePAVEL CÂMPEANU

Un fapt divers

Începând cu Imperiul Roman ºi pânã în secolul aldouãzecilea, dictaturile au constat din monopolizarea puterilorpublice de cãtre un ºef unic ºi absolut. Nici Mussolini, niciStalin, nici Hitler nu s-au îndepãrtat de acest model ºi nu auîmpãrþit puterea cu nimeni, nici cu soþiile, nici cu amantelelor. În pofida incontestabilei lor influenþe, nu putem spune cãD-na Mao, sau chiar Evita Peron, fãrã a mai vorbi despre ImeldaMarcos, au jucat rolul de co-dictatori în regimurile respective.Dupã pãrerea mea, regimul Ceauºescu reprezintã din acestunghi o excepþie care, aparþinând istoriei recente, îºi prelungeºtereverberaþiile pânã în istoria timpului prezent. Unicitateafenomenului nu se rezumã la faptul cã Elena Ceauºescu ºi-adublat efectiv soþul; ea þine totodatã de o anumitã tradiþie: istoriacunoscuse împãrãtese ºi regine cu o puternicã înclinaþie cãtreabsolutism, dar nu ºi dictatori-femei, în accepþia modernã atermenului.

Mi-am asumat riscul de a redacta comunicarea de faþãplecând îndeosebi de la douã consideraþii:

1. Istoria timpului prezent interfereazã cu anumite domeniiale sociologiei. Cele douã discipline se aratã interesate, fiecareîn felul ei, de politicã, de cotidian, de opinia publicã etc.

2. Ambele opun rezistenþã fascinaþiei evenimentului istoric,întorcându-se cãtre misterele adesea neglijate ale faptuluidivers. Dincolo de aparenta sa insignifianþã, faptul divers

142


ascunde frecvent conexiuni revelatoare cu evenimente la rândullor mai mult sau mai puþin recente.

Faptul divers pe care îl propun ca ilustrare ºi care estetocmai în curs de desfãºurare, este constituit de scoaterea lalicitaþie a bunurilor confiscate lui Nicolae ºi Elenei Ceauºescu,conform verdictului pronunþat de Tribunalul Militar îndecembrie 1989. Vânzãrile în discuþie, care reprezintã a cincearundã a operaþiunilor, au loc în mausoleul edificat pentruglorificarea postumã a ºefilor comuniºti decedaþi, pe o colinãdin Parcul Carol, în sudul Bucureºtiului. Între 26 martie ºi 2aprilie 2000 mormântul a fost transformat într-o expoziþie, undevizitatorii au putut contempla cele aproximativ 240 de obiectepuse în vânzare: mobilier Ludovic al XV-lea, covoare orientale,oglinzi somptuoase, tablouri ºi statuete. Costul intrãrii laexpoziþie: 50.000 de lei, costul de participare la licitaþie:200.000 de lei. Organizatorii conteazã pe un câºtig deminimum un miliard, care se va adãuga celor patru miliardedin rundele precedente.

Deopotrivã grotesc ºi lugubru, acest fapt divers trimite, dintr-un unghi mai degrabã inedit, la faimosul proces din 1989 ºi,prin intermediul sãu, la semnificaþiile juridice, economice,morale ºi ideologice ale acestei proprietãþi confiscate, ca ºi aleconfiscãrii propriu-zise.

Condamnare egalã, funcþionare inegalã

Cãtre sfârºitul anilor ’80 imensa majoritate a populaþieipândea pe figura bãtrânului dictator semnele unei boliincurabile. Doritã cu disperare, moartea lui a survenit într-unfel de care lumea preferã sã nu îºi aminteascã. Partea cea maiindigestã a procesului nu este împuºcarea - în ciuda barbarieisale - ci procedura. Pedeapsa inexorabilã a fost datã de untribunal de mucava. Tragismul episodului se împotmoleºte înridicol.

143

Pas de deux: dictatura în pereche

Pedeapsa capitalã a celor doi inculpaþi ºi confiscareabunurilor lor au fost stipulate prin aceeaºi sentinþã. Primul puncta fost executat pe loc, al doilea este tergiversat de mai bine dezece ani. Licitaþia subliniazã aceastã izbitoare diferenþã de ritm,dar nu o explicã. Simetria perfectã a condamnãrilor sugereazãegalitatea perfectã a celor doi condamnaþi. Or, aºa cumfuncþionase ea în România, dictatura în pereche eracaracterizatã de inegalitatea între soþi. Respectivele inegalitãþierau de categorii diferite: temporale, promoþionale, ierarhice,de aptitudini, de imagine publicã.

Inegalitatea-cheie era de naturã ierarhicã. Dictatorul reuneafuncþiile instituþionalizate, el era ºeful Statului, secretarul generalal partidului, comandantul suprem al armatei. Ea nu avea accesla nici unul din aceste titluri, puterea sa realã se exersa în chipesenþial dincolo de competenþele care îi erau atribuite oficial.De pildã, fiind numitã la un moment dat Vice-Prim Ministru,ea îl avea de fapt în subordine pe Primul Ministru, fãrã ca poziþiasa sã-i confere acest drept. Ea pretindea - ºi obþinea - aceeaºisupunere din partea tuturor celorlalþi înalþi demnitari, a cãrorpoziþie depindea de bunãvoinþa ei. Aceastã incoerenþãevidenþiazã o trãsãturã caracteristicã a regimului: prevalenþahabitudinilor asupra legilor. În raport cu jurisdicþia stalinistã,Nicolae dispunea de puteri legalizate, în vreme ce puterileElenei rãmâneau clandestine.

Alte tipuri de inegalitate între cei doi subliniazã la rândullor anumite trãsãturi speciale ale acestei dictaturi la patru mâini.Astfel, inegalitatea temporalã începe cu faptul cã Elena exersaseacest rol într-un interval de timp de douã ori mai scurt decâtsoþul ei. Dictatura cuplului fusese precedatã de dictatura soloa lui Nicolae Ceauºescu. Acest fapt dovedeºte cã formulacuplului nu fusese necesarã instaurãrii regimului. Adoptareaformulei coincide, în schimb, cu trecerea regimului din fazaconsolidãrii sale în aceea a declinului. Dictatura cuplului pare

144


sã se fi ivit ca fals remediu la o crizã pe care nu a fãcut decât são accelereze.

Inegalitatea promoþionalã nu este mai puþin evidentã. Elfusese promovat ca succesor, ca urmare a unui deces natural,cu respectarea regulilor în vigoare, de cãtre o instanþã acreditatã.Nimic din toate acestea în cazul Elenei, care a fost promovatãpe o bazã complet informalã, exclusiv prin voinþa soþului ei.Abuzul nu începe cu participarea sa activã la dictaturã, ci cuapariþia sa abuzivã în aceastã posturã. Ea nu putea aºadar sã-ºipãstreze aceastã poziþie, câºtigatã exclusiv prin voinþa soþului,decât atâta timp cât voinþa respectivã continua sã se manifeste.Pe acest palier, inegalitatea se transformã în dependenþã. Întrecomponenþii cuplului se dezvoltã o relaþie de protecþie cu sensunic, care nu este propriu-zis o relaþie ierarhicã. Autoritateaefectivã a ºefului îºi cautã o justificare în titlurile sale, în vremece ea exercitã o autoritate nejustificatã de vreun titlu. În accepþiaregulilor regimului, Nicolae este investit cu o putere legitimã,în vreme ce puterea Elenei rãmâne nelegitimã, ceea ce nu îireduce sfera de acþiune. ªi totuºi, nu se poate observa oîmpãrþire a rolurilor între cei doi. Aceastã confuzie decompetenþe era susceptibilã de a provoca fricþiuni, care nu s-au lãsat niciodatã întrevãzute din afarã.

O altã inegalitate þine de personalitatea celor doi actori. Înacest punct, ceea ce conteazã cu precãdere nu sunt diferenþelede ordin psihologic în general, ci acelea privitoare lacapacitãþile de care dispunea fiecare pentru a se achita deperformanþele cerute prin rolurile asumate. Pe acest plan, încão datã, distincþia dintre cei doi frizeazã contrastul. Dacã erauegali prin originea comunã, þãrãneascã, prin poziþia lor dedeclasaþi, incapabili de a se integra în viaþa urbanã, ca ºi prininstrucþia mai puþin decât sumarã de care avuseserã parte, înschimb darurile lor naturale se aflau într-un dezechilibruflagrant. Începând cu îndârjirea sa din clandestinitate ºi

145


continuând apoi cu dibãcia care i-a permis o ascensiunefulgurantã în timpul regimul Gheorghiu-Dej ºi ulterior cucerireafuncþiei supreme, succesele sale internaþionale ºi popularitateape care a ºtiut s-o câºtige pe plan intern la începuturile domnieisale, dincolo de viclenia, de grosolãnia lui, de caracterulprecipitat ºi tiranic, Nicolae Ceauºescu a dovedit remarcabiletalente politice. Nimic din toate acestea în background-ultovarãºei sale, îngropat în mediocritate ºi anonimat, care nulãsa în nici un fel sã se întrevadã metamorfoza ei în semi-ºefsuprem. În intenþia de a acoperi acest vid, ea s-a apucat sã-ºiinventeze un strãlucit trecut de inventator în domeniul chimieimoleculare. Potrivit obiceiurilor, impostura opera cu ajutorulsubstituþiilor. Absenþa unei cariere politice reale îºi cãutacompensaþia într-o carierã ºtiinþificã imaginarã.

În sfârºit, inegalitãþile efective dintre cei doi se reflectau îninegalitatea imaginilor pe care populaþia ºi le fãcea despre ei.Chiar înainte de condamnarea lor comunã din 1989, opiniapublicã manifestase un resentiment special faþã de Elena.Dincolo de greºeli, de imposturã ºi agresivitate, ceea ce i sereproºa era mai ales de a fi inspirat mãsurile cele mai catastrofaleadoptate de soþul ei. Întemeiatã sau nu, acuza îi conferea aºa-zisei femei savante un rol disculpator. La originea acesteiseveritãþi suplimentare s-ar fi putut afla, între alte motivaþii, unanume misoginism aluvionar: România nu fusese condusãniciodatã de o femeie. Personalizatã pânã la paroxism, oricedictaturã trebuie sã se întemeieze pe o autoritate carismaticã.Printre resorturile care propulsaserã cuplul Ceauºescu dinainteaTribunalului Militar improvizat la Târgoviºte, o contribuþiedecisivã a avut-o criza de identitate, comunã dar inegalã, aamândurora. În momentul prãbuºirii, cei doi erau constrânºisã exercite o autoritate în mod necesar carismaticã, fãrã aposeda carisma cerutã. ªi asupra acestui punct exista între ceidoi o diferenþã notabilã: el continua sã se bizuie pe o carismã

146


care, de mult pierdutã, degenerase în contrariul sãu, în vremece ea pretindea cã are o carismã care nu existase niciodatã,decât în forma sa negativã.

Licitaþie ºi ideologie

Inegalitãþile profunde dintre cei doi dictatori nu se potrivesccu egalizarea lor prin verdict. Comparatã cu pedeapsa capitalã,condamnarea la confiscarea egalã a bunurilor lor rãmâne opedeapsã minorã, ceea ce nu înseamnã cã e ºi nesemnificativã.Ezitarea îndelungatã, ce a amânat cu zece ani executareaacestei a doua pedepse, ar putea fi datoratã dificultãþilorneprevãzute ale operaþiunii. În prim-plan se situeazã dificultateade a defini proprietatea bunurilor comune pe care cuplul pãreacã le posedã.

Simpla prezenþã a unui anumit obiect la domiciliulCeauºeºtilor nu este o dovadã cã respectivul obiect se afla înproprietatea lor. Anumite obiecte puteau foarte bine sã fi fostinstalate în acest spaþiu ºi cu toate acestea sã nu le fi aparþinutlegal locuitorilor spaþiului respectiv. Pe de altã parte, aceºtiadin urmã puteau la fel de bine sã posede bunuri care nu seaflau depuse la domiciliul lor. Nu este vorba aici exclusiv despreobiecte speciale - ca iahtul, de pildã - ci ºi despre obiecte dincele mai diverse. Astfel, cu puþin timp înaintea vernisajuluiexpoziþiei de la mausoleu, în judeþul Bacãu au fost scoase lalicitaþie pe baza aceluiaºi verdict 11.000 de sticle de vin produs,îmbuteliat ºi depozitat într-o fermã specialã, situatã la margineaunui teren de vânãtoare unde dictatorul se abandona plãcerilorsale cinegetice. Nu este deloc limpede cum anume a putut fiomologatã proprietatea cuplului asupra vinului destinat sãstropeascã trofeele partidelor de vânãtoare.

Inventarul susceptibil de a constitui proprietatea celor doiputea proveni din trei surse: moºtenire, ceea ce era exclus

147


pentru amândoi, cadouri, care aveau o importanþã deosebitã,ºi achiziþii. Toate obiectele care nu le fuseserã oferite cadou,de la panopliile de vânãtoare supersofisticate la blãnurile DneiCeauºescu, ar fi trebuit aºadar sã fie cumpãrate de cãtre cuplu,care ar fi avut în mod normal de achitat preþul lor. Pânã astãzi,valoarea totalã a bunurilor scoase la licitaþie se ridicã la câtevamiliarde. De-a lungul întregii sale domnii, unicul venit alcuplului consta din salariile celor doi. Oricât de mare ar fi fost,venitul respectiv rãmâne cu mult inferior cheltuielilor. Pareprobabil ca mãcar o parte din aceste obiecte sã nu le fi fostlivrate în urma unor achiziþii, ci a unor comenzi, având maidegrabã conotaþiile unor confiscãri. În mãsura în care aceastãipotezã ºi-ar dovedi plauzibilitatea, ar rezulta de aici cã sentinþaTribunalului a confiscat Ceauºeºtilor în mod legal ceea ce eiîºi apropriaserã pe o cale ilegalã.

O ceaþã comparabilã, care i-a obligat pe executoriiverdictului sã înainteze pe bâjbâite, înconjura distincþia dintrebunurile care se aflau în posesia perechii ºi cele acordate lorîn folosinþã exclusivã. Absolut ilegalã, aceastã ultimã categoriede bunuri nu avea alte limite în afara celor trasate de modestiasau de cupiditatea dictatorilor. La dispoziþia lor fuseserã puse,de pildã, strada Molière, unde locuiau, care a fost integralevacuatã, cele mai somptuoase castele ºi palate, careaparþinuserã altãdatã familiei regale, inclusiv monumenteleistorice, reºedinþe rezervate în fiecare din cele patruzeci dejudeþe, totdeauna pregãtite sã-i primeascã, helicoptere speciale,inclusiv cel la bordul cãruia au fugit în decembrie 1989 etc.Aceastã categorie vastã nu conþinea doar bunuri existente deja,ci ºi bunuri produse special pentru ei, la comandã - de pildãcomplexul maritim Neptun sau fastuosul club de odihnã edificatîn faþa locuinþei lor, pe malul lacului Floreasca, unde fusesealtãdatã un ºtrand public.

148


Orice proprietate este definitã, între alte coordonate, delimitele obiectului sãu. Aceastã definiþie a posesiei nu poate fitransferatã asupra obiectelor aflate la dispoziþia cuplului dedictatori. Bunurile respective nu reprezentau, în termeni juridici,o proprietate, în sensul cã nu puteau fi vândute sau lãsatemoºtenire, dar aceasta ºi pentru cã întinderea lor nu avea limitedeterminate. Cu toate acestea, în termeni practici, faptul de adispune de un obiect reprezintã o proprietate efectivã, deºiincompletã, în sensul cã ea exclude orice alt acces la utilizarearespectivului obiect. Datoritã acestui privilegiu exclusiv ºipractic nelimitat, perechea exersa în fapt o proprietatemonopolistã, dar incompletã, asupra întregului avut naþional.Pe termen lung, exproprierea vechilor clase posesoare nu fuseseînlocuitã de o proprietate socialã neobosit proclamatã, ci deproprietatea privatã, nelimitatã, incompletã ºi clandestinã a uneisingure perechi. Datã fiind aceastã stare de fapt, sentinþa nu arfi trebuit sã confiºte numai bunurile care se aflau în proprietateaformalã a Ceauºeºtilor, ci totodatã bunurile puse la dispoziþialor.

Perechea îºi convertise puterea politicã abuzivã în abuzeconomic. Instinctul lor þãrãnesc acaparator fãcuse din cei doicea mai bogatã familie din þarã. Aceastã acumulare nesãtulãnu se opunea doar temeiurilor juridice ale ordinii sociale, ci ºiprincipiului doctrinar crucial presupus sã confere regimuluilegitimitatea sa istoricã. Ceea ce dictaturile staliniste numeau“socialism” ar fi trebuit sã punã în cele din urmã în act eternaaspiraþie umanã cãtre justiþie socialã. În viziunea “pãrinþilorfondatori”, socialismul, condus cãtre acest þel de necesitateaistoricã, trebuia sã suprime abisul ce despãrþea marea majoritatesãracã de minoritatea bogatã, graþie nu dispariþiei, ci lichidãriiclaselor posesoare. Cumulând toate acele bunuri, Ceauºeºtii,în loc sã aboleascã opoziþia dintre bogaþi ºi sãraci, deveneauagenþii resurecþiei acesteia. Licitaþia expune pentru prima datã

149


un secret pãstrat cu strãºnicie. Prin însuºirea atâtor bogãþii,perechea trãdase esenþa însãºi a ideologiei pe care pretindeacã o încarneazã. Faptul divers care are loc în aceste zile înmausoleu ºi la Bacãu încheie un ocol istoric bizar, care readuceîn actualitate vechiul slogan al lui Marx, “expropriereaexpropriatorilor”, deoarece confiscarea bunurilor acaparate decei doi dictatori semnificã exproprierea lor de o bogãþie pecare o expropriaserã la rândul lor.

În sfârºit, acest epilog tardiv readuce la ordinea zileimecanismul obscur, activ în orice dictaturã, pe care moºtenitoriilui Stalin îl desemnau cu expresia “cultul personalitãþii”. Aºacum o dovedeºte experienþa româneascã a dictaturii în pereche,dincolo de cele douã repere evidente - personificare excesivãa unei puteri operând mai presus de legi ºi un obsesiv rituallegitimant - acestui mecanism i se poate adãuga un al treileareper, care este substanþa sa economicã.

*

Episodul sugereazã cãi de explorare a unor noi ipotezeprivitoare la natura regimului Ceauºescu în perioada decãderiisale. Faptul divers în discuþie este aºadar de douã ori actual:pe de o parte pentru cã are loc chiar astãzi, ºi pe de alta pentrucã el se leagã de cea mai arzãtoare sarcinã a societãþii noastreaflate în tranziþie - cea de a înþelege mai bine trecutul nostrurecent, pentru a ne elibera de rezistentele lui vestigii.

Traducere de Ioana Both

150

Istoria în slujba vieþii. Autoritatea legii ºiconfruntarea cu trecutul

ADAM CZARNOTA

Introducere

În eseul “Despre foloasele ºi neajunsurile istoriei pentruviaþã”1 , scris în 1874, Friedrich Nietzsche afirma cã avemnevoie de istorie doar “în mãsura în care ea se pune în slujbavieþii”2 . Nietzsche distingea trei situaþii umane fundamentale:a acþiona, a acorda respect celorlalþi, a suferi. Pornind de aici,el identifica douã tipuri de atitudine faþã de istorie:

1. atitudinea „monumentalã”2. atitudinea „criticã”.

Istoriografia “monumentalã” îºi gândeºte obiectul de studiuca pe un ºir neîntrerupt de evenimente majore, pe temeiulcãrora se poate edifica un viitor glorios. În viziunea luiNietzsche, aceastã abordare a istoriei presupune un risc: acelade a falsifica trecutul, deformând astfel, în acelaºi timp,prezentul .

Motivatã de un acut disconfort moral, istoriografia „criticã”îºi asumã rolul unui „tribunal” care „judecã ºi condamnã”

1 Friedrich Nietzsche, Untimely Meditations, traducere de R.J.Hollingdale, introducere de J.P. Stern, Cambridge University Press,Cambridge, 1997.

2 Ibidem, p. 47.

151

Istoria în slujba vieþii. Autoritatea legii ºi confruntarea cu trecutul

trecutul. Aceastã abordare poate deveni ºi ea periculoasã,deoarece istoriografia criticã e pânditã de primejdia de a gãsiîn istorie confirmarea propriilor ei preconcepþii. De regulã,discursul istoriografic critic tinde dupã un timp sã-ºi însuºeascãtonul istoriografiei monumentale. Însã reflexia cea maisemnificativã a eseului este aceea cã preocuparea pentru untrecut dificil poate periclita prezentul; ea riscã sã blochezemiºcarea, sã paralizeze acþiunea umanã, punând în primejdieprezentul, ca ºi viitorul. Putem spune cã o istorie în slujba vieþiiimplicã un delicat echilibru între rememorare ºi uitare.

Ni s-ar putea însã replica printr-o întrebare perfectîndreptãþitã: cum rãmâne cu acea istorie care se pune înserviciul adevãrului? Personal, fãrã a fi istoric de profesie, înclinsã cred cã un asemenea tip de istoriografie nu poate exista.Asta nu înseamnã cã am intenþia sã subminez autoritateadiscursului istoriografic academic; afirm însã cã istoriografiase întemeiazã întotdeauna pe anumite presupoziþii mai multsau mai puþin explicite cu funcþie normativã, chiar ºi atuncicând ea îºi ia drept obiect reconstituirea trecutului. Acesteelemente normative dicteazã criteriile potrivit cãrora esteoperatã selecþia faptelor. Cu alte cuvinte, uitarea este implicitãîn normã, iar norma þine într-o mai micã mãsurã de trecut decâtde prezent ºi viitor. Jurgen Habermas a formulat în modconvingãtor aceastã idee: „supremaþia trecutului, coºmarulrecurent ce planeazã asupra unui prezent ce nu-ºi poaterãscumpãra pãcatele, va fi spulberatã doar de forþa depãtrundere analiticã a unei forme de rememorare careexamineazã trecutul cu calm, fãrã însã a-l gândi în termenineutri din punct de vedere moral”3 .

3 J. Habermas, Frankfurter Allgemeine Zeitung, no. 22, noiembrie 1985.

152


Abordarea juridicã este similarã. Legea este un mecanisminstituþionalizat al rememorãrii ºi uitãrii sistematice.

Dar înainte de a discuta problematica legii ºi rolulinstituþiilor juridice în raportarea la trecut, este necesar sãsubliniem, reluând sugestiile lui Nietzsche, cã în mãsura încare istoria se aflã în serviciul vieþii, uitarea nu poate fi sinonimãcu amnezia.

La vremea când mi s-a propus sã pregãtesc un text pentruacest simpozion presa se ocupa pe larg de CongresulHolocaustului, care a avut loc la Stockholm. Scopul acestuiaera sã ne reaminteascã atrocitãþile trecutului, dezbatereapunându-se astfel în slujba vieþii, adicã în folosul prezentuluiºi viitorului.

Filosofia politicã modernã, cea liberalã în special, a acceptatîntotdeauna ca punct de pornire un numãr de presupoziþiiatemporale ºi abstracte despre natura umanã. Aºa stau lucrurilede la John (Locke) pânã la John (Rawls)4 . Excepþie face o distinsãreprezentantã a filosofiei politice moderne, Judith Shklar, carea formulat obiecþii faþã de aceastã poziþie ºi a propus în schimbedificarea filosofiei politice liberale pornind de la experienþeistorice reale, în special de la crime sãvârºite de oameni, înnumele oamenilor, împotriva oamenilor. În viziunea autoarei,liberalismul trebuie reîntemeiat pe fricã5 .

Pare sã fi sosit timpul, acum, la sfârºit de secol, pentru acere iertare pentru atrocitãþile comise în cursul secolului XX ºial celor precedente. Nu doar pentru Holocaust, genocid saucrime de rãzboi, dar ºi pentru colonizare, comerþul cu sclavi ºiaºa mai departe. Zona în care ne aflãm, Europa Centralã ºi de

4 Odatã cu Political Liberalism, John Rawls ancoreazã liberalismul încontemporaneitate.

5 Judith Shklar, “The Liberalism of Fear”, în Nancy L. Rosenblum (ed.),Liberalism and the Moral Life, Cambridge, Harvard University Press,1984.

153


Est, e încã bântuitã de fantomele trecutului, lucru remarcat ºide observatori strãini precum Tina Rosenberg6 . Unele dintreaceste fantome sunt mai vechi decât comunismul; pentru altelerãspunderea o poartã regimurile comuniste. Mai toatesocietãþile au trebuit sã rãspundã la un moment dat la întrebareadacã e preferabil sã tragã o linie ºi sã refuze orice amintire sausã înfrunte problema fãrãdelegilor din trecut.

Importanþa acestei întrebãri nu poate fi tãgãduitã. Rãspunsurilevariazã de la o societate la alta, ºi ele depind în mare mãsurã deechilibrul forþelor ce compun elita politicã. Îndeobºte rãspunsurilepe care le dã o societate acestor întrebãri sunt amestecate, ceeace se traduce prin adoptarea unor strategii politice menite sãrezolve mãcar unele dintre problemele pe care le pune un trecutdificil. Dacã suntem de acord cã istoria trebuie sã lucreze în folosulvieþii, confrutarea cât mai deschisã cu putinþã cu problemeletrecutului devine o obligaþie moralã. Mai devreme sau mai târziu,fiecare societate va fi nevoitã sã se confrunte cu spectrele propriuluitrecut. Observând soscietãþi care nu au fãcut-o, am formulat cevace s-ar putea numi o tezã istoriosoficã: eludarea unui trecutproblematic nu are alt efect decât reîntoarcerea acestui trecut,mai apãsãtor ºi mai greu de înfruntat.

Obligaþia moralã de a face public adevãrul

Moralitatea rãmâne o temã anevoioasã, mai ales acum, înmodernitatea târzie, sau, cum preferã s-o numeascã unii, înpostmodernitate. Teoreticianul cel mai prestigios al condiþieipostmoderne, Zygmunt Bauman, spunea cã ne aflãm în situaþiade a îmbrãþiºa “o eticã fãrã moralitate”; altfel spus, a devenit

6 În cartea The Haunted Land, Tina Rosenberg scrie: “în încercarea dea limpezi trecutul, est-europenii îºi disputã controlul asupraprezentului. Miturile despre trecut sunt sistematic rescrise pentru a seplia dezbaterii politice curente”. The Haunted Land: Facing Europe’sGhosts After Communism, Random House, 1995, p. XIV.

154


imposibil sã identificãm norme morale universal aplicabile. Înprelungirea acestei idei, vreau sã vã propun o abordare a cãreiþintã este viitorul. Nimic nou aici. Normele morale suntîntotdeauna orientate spre viitor. Normele sunt formulareasinteticã a unor tipuri specifice de relaþii între oameni. Fãrã ada un verdict a priori în legãturã cu substanþa normelor, putemadopta o perspectivã care ia ca punct de pornire existenþademocraþiei ºi a societatãþii civile, întrebându-ne care suntprecondiþiile acestor relaþii între oameni. Ideea de democraþiepare sã-ºi fi pãstrat vitalitatea în Europa Centralã ºi de Est, dare tot mai frecvent interpretatã ca o formã de pluralism a elitelorpolitice. Din pãcate, ideea de societate civilã pare sã fi dispãrutdin discursul politic. Totuºi, dacã examinãm rãdãcinile socialeale celor douã idei, le descoperim în societatea însãºi, nu doarîn structura ei socialã sau economicã - neîndoielnic foarteimportante - ci ºi în moralitatea publicã.

Un foarte apropiat prieten , Martin Krygier, este un neobositsusþinãtor al ideii de societate civilã. El a apãrat aceastã cauzãde la Sydney, San Francisco ºi Berkeley, pânã la Varºovia sauToruñ în Polonia, de la Edinburgh în nord la Santiago de Chile(unde se va afla în curând) în sud. Geografia e importantã, darmai important e mesajul lui Martin, acela cã trebuie sã neîntoarcem la lucrurile elementare, adicã la noþiunea de civilitate.Prin civilitate el înþelege „obiºnuinþa unor relaþii de non-agresiuneîntre oameni”7 . Acestea nu se întemeiazã pe dragoste sau altelegãturi de naturã personalã, ci sunt pur ºi simplu civile, în sensul

7 A se vedea Martin Krygier, “Virtuous Circles: Antipodean Reflectionson Power, Institutions and Civil Society” (1996-1997), East EuropeanPolitics and Societies, pp. 36-88; “The Sources of Civil Society”,Quadrant, partea I, octombrie 1996, pp. 12-22; partea II, noiembrie1996, pp. 26-32; Between Fear and Hope. Hybrid Thoughts on PublicValues. The Boyers Lectures, 1997, ABC Books, Sydney, mai alescapitolul 3: “The Uses of Civility”.

155


cã exclud agresarea sau înjosirea membrilor aceleiaºi societãþisau a strãinilor. O concepþie similarã fãcea substanþa uneiexcelente cãrþi a filosofului israelian Avishai Margalit, The DecentSociety8 . Ideea este bunã, dar nu rãspunde la întrebarea noastrã:care sunt precondiþiile necesare, chiar dacã nu ºi suficiente, alecivilitãþii într-o societate? Afirm cã un factor decisiv în instituireacivilitãþii trebuie sã fie confruntarea cu un trecut dificil, în folosulprezentului ºi viitorului.

Relaþiile sociale întemeiate pe civilitate exclud ura ºiînjosirea celuilalt. O societate civilã întemeiatã pe civilitatetrebuie sã excludã acele instituþii sociale care nesocotescdemnitatea oamenilor. Ei bine, e destul de simplu sã decretezicrearea unui astfel de cadru instituþional, dar mult mai dificilsã îl pui în practicã în viaþa unei societãþi. Episoadele tragiceale istoriei recente, în special ale istoriei secolului XX,demonstreazã cã cetãþenii de rând rãmân pasivi atunci cândautoritãþile iau mãsuri împotriva unui grup de concetãþeni. Astae, probabil, ceea ce Hannah Arendt înþelegea prin „banalitatearãului”. Rãul pare banal din punctul de vedere al observatoruluisau cercetãtorului neimplicat. Dar el nu e banal pentru ceicare îl îndurã. Acest rãu face victime, mai ales atunci când evorba de crime sãvârºite în numele statului, precumHolocaustul, genocidul sau uciderea în masã, apartheidul,încãlcarea drepturilor omului ºi a demnitãþii celor persecutaþiîn trecut, lezare care afecteazã cumva ºi demnitatea celor careconsimt pasiv la aceste abuzuri. Ultima categorie este cea mailargã. Demnitatea cetãþenilor de rând a fost compromisã deregimuri criminale, compromisã de pasivitatea lor civicã.Alegând sã nu intervinã ei au încuviinþat la crimele comise înnumele statului. În majoritatea cazurilor cetãþenii nu au

8 A. Margalit, The Decent Society, Cambridge, Harvard University Press,1996.

156


participat activ la sãvârºirea acestor crime, de multe ori nicimãcar nu au avut de profitat de pe urma mãsurilor adoptate derespectivele regimuri. Totuºi, la adãpostul unei vieþi privateconfortabile, standardele lor morale au devenit inoperante.Funcþionarea acestui mecanism a fost descrisã de scriitorulpolonez Leon Kruczkowski. Datorãm unui alt filosofcontemporan polonez, Bronislaw Lagowski (care, þin sãprecizez, nu se numãrã printre autorii mei preferaþi), sintagma“machiavelism invers”. El vroia sã spunã cu aceastã expresiecã toate victimele, inclusiv martorii pasivi, sunt corupte deabsenþa unei moralitãþi publice.

În acest punct al discuþiei noastre devine necesarã odistincþie între moralitatea publicã ºi cea privatã. Cred cãaceastã distincþie îºi pãstreazã semnificaþia în lumeacontemporanã, dar se face simþitã, în acelaºi timp, o conexiunedin ce în ce mai puternicã între cele douã sfere. În anumitesituaþii oamenii nu pot rãmâne morali în viaþa privatã fãrã alua poziþie în chestiuni de moralitate publicã; cu alte cuvinte,în absenþa unei asumãri active a principiilor ei.

Ajungem astfel la chestiunea moralitãþii publice. Este, fãrãîndoialã, o problemã de mare amploare, pe mãsura cuiva destatura unui Immanuel Kant. Abordarea ei de ansamblu îmidepãºeºte forþele. Cred totuºi cã se poate recurge la unelecunoºtinþe derivate din psihanalizã în sprijinul convingerii meleprivind necesitatea rostirii publice a adevãrului.

Aº vrea sã mã refer pe scurt la ideile expuse de ocercetãtoare germanã, Gesine Schwan, specialistã în ºtiinþepolitice, în articolul “The «Healing» Value of Truth-Telling:Chances and Social Conditions in a Secularized World”9 .

9 Gesine Schwan, “The «Healing» Value of Truth-Telling”, SocialResearch. An International Quarterly of the Social Sciences, vol. 65,no. 4, 1998, pp. 725-740.

157


Autoarea afirmã cu îndreptãþire cã vina rãmasã nerecunoscutãimplicã riscul unei “schize distructive”. “Fãptaºii, dar ºi martoriicrimei care nu ºi-au recunoscut vina au fost nevoiþi sã îºi înãbuºeviaþa interioarã, sã nege pãrþi din experienþa lor trecutã sauprezentã. Respectul ºi încrederea lor în sine s-au deteriorat grav,iar relaþiile personale ºi-au pierdut cãldura ºi încãrcãturaafectivã deoarece aceºti oameni erau siliþi sã-ºi reprime oriceformã de spontaneitate”10 . Invocând exemplul vinei înãbuºiteîn Germania dupã al doilea Rãzboi Mondial, Schwan afirmãcã sindromul “schizei distructive” a fost transmis generaþieiurmãtoare, copiilor care au crescut în realitatea deformatã apãrinþilor. Deºi accentul articolului cade pe aspectele privateale vinovãþiei nerecunoscute, concluziile ei au relevanþã pentrusfera publicã. Procesul descris mai sus “a zãdãrnicit percepþia« realitãþii» ºi orice confruntare deschisã cu aceasta, a denaturatîntelegerea fireascã a vieþii sociale ºi politice, fãcând imposibilãconstituirea unui climat moral favorabil democraþiei.Moºtenirea psihologicã a vinei înãbuºite a diminuat capacitateageneraþiei urmãtoare de a-ºi asuma responsabilitãþi, de a-ºidezvolta individualitatea, ca ºi sociabilitatea, de a acceptacontroversa, dar ºi compromisul, nonconformismul, ca ºicolaborarea. Ea a slãbit, iar uneori a anulat disponibilitateaacestei generaþii pentru relaþii stabile, fie ele de naturãpersonalã, având de a face cu contextul nemijlocit al vieþii lor,fie ele legate de realizarea unor scopuri politice împãrtãºite”11 .Altfel spus, fãrã înfruntarea unui trecut dificil dezvoltarea unorindividualitãþi capabile sã creeze ºi sã menþinã ordineademocraticã devine de neconceput. O precondiþie necesarã

10 Ibidem, p. 728.11 Ibidem, p. 729. Pentru o argumentare ºi o discuþie mai amãnunþitã, a

se vedea G. Schwan, Politik und Schuld. Die unzerstörerische Machtdes Schweigens, Frankfurt am Main, Fisher Verlag, 1997.

158


pentru constituirea unor noi comunitãþi personale sau politiceeste confruntarea cu trecutul prin rostirea adevãrului. Revenindla Nietzsche, doar astfel poate istoria sã vinã în întâmpinareavieþii. Aº adãuga cã nu orice formã de evocare a trecutuluiînseamnã o rostire a adevãrului. E vorba de o rostire care trebuiesã aibã un caracter public ºi sã deþinã o anume autoritate.Numai cãinþa ce survine pe aceastã cale poate conduce la oreformulare a valorilor unei societãþii ºi la reconstrucþia uneicomunitãþi morale, apte sã protejeze democraþia, libertãþilesociale ºi politice.

O asemenea comunitate nu se va mulþumi sã ocroteascãmoralitatea în sfera privatã, ci va trebui sã garanteze în acelaºitimp ºi moralitatea publicã. ªi asta nu propovãduind vreo nouãreligie, ci prin implicare publicã activã. Cea mai bunã ºiamãnunþitã carte de istorie nu poate avea vreun efect notabilîn planul moralitãþii publice; e necesarã o formulã a dialoguluisocial prin care adevãrul istoric sã furnizeze memoriei colectivemotivaþii, atât subiective cât ºi obiective, pentru ceea ce s-apetrecut. Un asemenea proces va avea un rol terapeutic ºi vafi, în acelaºi timp, favorabil democraþiei.

Adam Podgórecki, regretatul specialist în sociologiejuridicã, a susþinut ani de-a rândul necesitatea unei “eticiglobale” - o eticã întemeiatã pe grija pentru toate fiinþele ºipentru Pãmânt12 . Între multele sugestii pe care le putem preluadin textul sãu, vreau sã subliniez una singurã. Norma moralãpredominantã þine încã de sfera privatã: “iubeºte-þi aproapele”.Însã privind înapoi, în special la istoria ultimului secol,constatãm cã satisfacerea acestei exigenþe e inseparabilã deexerciþiul activ al moralitãþii publice. Observaþia se dovedeºteesenþialã acum, în epoca globalizãrii. Putem conchide cã

12 Adam Podgórecki, A Sociological Theory of Law, Milano, Dott.A.Giuffre Editore, 1991, pp. 59-61.

159


societatea civilã e imposibilã în absenþa unei societãþi civice,adicã a unei implicãri active a cetãþenilor în viaþa publicã.

În cursul uneia dintre prelegerile din seria conferinþelorHorkheimer, þinute la Universitatea din Frankfurt ºi intitulateThe Ethics of Memory, Avishai Margalit lansa o întrebarecrucialã: este posibil sã clãdim pe temelia unei memoriinegative, pe amintirea fãrãdelegii? Cu alte cuvinte, nu simþimoare întotdeauna nevoia de “istorie monumentalã” pentru aedifica o nouã comunitate politicã? Ar fi dificil sã dãm unrãspuns definitiv la aceastã întrebare, dar sunt convins cã, înmãsura în care scopul nostru este reconcilierea, e necesar sãne amintim, dar la fel de necesar este sã uitãm ºi sã iertãm.

Iatã de cee cred cã într-un proces atât de dificil cum esteraportarea societãþii la trecut un rol important revine instituþiilorjuridice.

Strategii juridice în confruntarea cu trecutul: o privirede ansamblu

Înþeleasã ca sistem de reguli ºi instituþii, legea este unmecanism de rememorare ºi uitare sistematicã. În cei douã miide ani de tradiþie a jurisprudenþei occidentale s-a constituit unimpresionant arsenal de tehnici ale amintirii ºi uitãrii. Voimenþiona doar câteva: prescripþia, nulla poena sine legem, nullacrimen sine legem, principiile dreptului natural sau doctrinastatului de drept. Semnificativ din punctul nostru de vedereeste faptul cã rememorarea ºi uitarea sunt confirmate deautoritatea legii: asta înseamnã cã indivizii sau grupurile potrefuza sã uite ºi sã ierte, dar, din punct de vedere legal, acþiuneajuridicã se stinge.

Aceastã calitate singularã a legii – autoritatea cu care ea einvestitã – joacã un rol important în orice strategie a confruntãriicu trecutul.

160


În urma schimbãrilor de regim datorate pierderilor de rãzboisau decise prin negocieri, elitele nou formate s-au lovitîntotdeauna de întrebarea “ce e de fãcut cu fãrãdelegile sãvârºiteîn trecut?” Chestiunea nu e atât de dramaticã în cazul în careregimul a fost înlãturat prin revoluþie sau învins de o puterestrãinã. În astfel de cazuri rezultatul e întotdeauna condamnareatrecutului ºi dreptatea acordatã învingãtorului. În general, serecurge la dreptul penal pentru a proba global vinovãþiaregimului anterior, procesele publice primind funcþia de aeduca noua comunitate politicã ºi socialã.

Confruntarea noii elite politice cu trecutul devine maiproblematicã atunci când regimul se schimbã prin negociere.Pe de o parte, vechea elitã, recunoscutã ca partener, estepreocupatã sã obþinã pentru sine amnistierea completã.. Decealaltã parte, grupuri de la baza ierarhiei ºi facþiuni din nouaclasã politicã cer dreptate ºi rãzbunare. Strategiile legaleadoptate nu sunt niciodatã perfecte, dar ele pot fi evaluate luândîn calcul perspectiva propusã mai sus, adicã apreciind mãsuraîn care ele contribuie la definirea unor noi valori normative.

Pretutindeni, justiþia retributivã (procese penale, lustraþii,decomunizarea) îºi asociazã justiþia reparatorie (retrocedãri,reabilitarea victimelor). E surprinzãtor faptul cã - cel puþin dupãºtiinþa mea - nici o þarã nu a conceput o strategie menitã sãstimuleze dezbateri publice privind mecanismele defuncþionare ale regimurilor comuniste ºi participarea fiecãruiala susþinerea acestora. Adicã o strategie care sã deplasezeaccentul de pe rãzbunare ºi stigmatizare pe rostirea adevãruluiºi reconciliere, fãcând posibilã pentru întreaga societate oacceptare a trecutului.

Neîndoielnic, cei care s-au fãcut vinovaþi de crime în timpulregimurilor comuniste trebuie aduºi în faþa legii ºi pedepsiþi.Dar dreptul penal nu poate înlocui adevãrul istoric fãcut bunpublic ºi reconcilierea. Americanul Mark Osiel a scris o carte

161


de sociologie juridicã în care a încercat sã arate, pornind de laexemplul argentinian, cã procesele publice (desfãºurate înconformitate cu legea, deci nu în versiunea lor stalinistã, darmizând pe o publicitate masivã) pot contribui la implantareavalorilor liberale în societate, în special a celor privind drepturileomului13 . Cercetãtorul aplica teoria lui Emile Durkheim desprefuncþia dreptului penal în societãþile moderne întemeiate pesolidaritate organicã (diviziunea muncii), aceea de a reinstauraîn societate valori fundamentale general acceptate.

Rezervele mele faþã de aceastã ipotezã sunt motivate decaracterul limitat al dreptului penal ºi al procedurii penale,fãrã sã consider cã acesta e un lucru rãu în sine. Depãºireaconstrângerilor procedurale ar face posibilã folosirea abuzivãa legii. Autorul recunoaºte de altfel rolul limitat pe care îl poatejuca dreptul penal.

Regimurile comuniste se bazau pe controlul societãþii, nudoar prin celulele de partid din fiecare fabricã sau instituþie, ciºi prin supravegherea permanentã a cetãþenilor de cãtre poliþiapoliticã ºi colaboratorii acesteia. Proporþiile acestui fenomenau variat de la o þarã la alta - în tabãra comunistã unele barãcierau urmãrite mai neatent decât altele - dar peste tot a apãrutproblema dosarelor. Între diversele soluþii juridice adoptate înþãrile ex-comuniste, fosta RDG a ales-o pe cea mai radicalã.Fiecare individ are drept de acces la propriul dosar, fãrã canumele informatorilor sã fi fost ºterse în prealabil din acesta.Presa a relatat cazuri tragice, în care fraþi sau soþi s-au spionatîntre ei. E drept cã o asemenea soluþie purificã atmosfera, darnu îmi pare capabilã sã dea un imbold dezbaterii publice înlegãturã cu mecanismele regimului anterior ºi implicarea

13 Mark Osiel, Mass Atrocity, Collective Memory and the Law, NewBrunswick ºi Londra, Transaction Publishers, 1997.

162


cetãþenilor în susþinerea acestuia. Cãci dezbaterea rãmânecantonatã în sfera privatã: o persoanã particularã contacteazãaºa-numita Comisie Gauck ºi depune o cerere de acces la dosar.Într-un interviu acordat sãptãmânalului polonez Wprost,Joachim Gauck susþinea cã “existã un singur mod de a rezolvaproblema dosarelor”, ºi anume, cel adoptat în Germania. Eposibil ca aceastã formulã sã previnã întrebuinþarea dosarelorîn dispute politice, în scopuri politice minore, dar e cert cã eanu poate avea efectul unei asanãri morale a societãþii.

Alte þãri, de pildã Polonia, au optat pentru o soluþietemperatã, ce pare însã tardivã. Aceastã abordare presupunedefriºarea prealabilã a dosarelor din arhivele serviciilor secretede cãtre Institutul pentru Memorie Naþionalã. Fiecare cetãþeanpoate solicita accesul la propriul dosar, dar acest drept i seacordã doar în mãsura în care i se recunoaºte statutul de victimã.Ei bine, cum putem opera cu acest termen? Impedimentele nuvor întârzia sã aparã. ªi din nou, în absenþa unei dezbaterinaþionale, problema îºi pãstreazã caracterul privat. Numireadirectorului acestui Institut a devenit deja þinta manevrelorpolitice.

Alte strategii juridice, precum decomunizarea ºi lustraþia,au avut un rol limitat în confruntarea cu trecutul. Pot înþelegeconsiderentele de securitate care au motivat lustraþia în cazulînalþilor funcþionari ai statului, dar în general, mãsurile de acesttip au dat greº, fiind deturnate în scopuri politice.Decomunizarea ºi lustraþia au redus substanþial anverguradezbaterii privind funcþionarea sistemului comunist. În loculunei discuþii care sã angreneze întreaga societate, discursulpublic n-a avut alt efect decât gãsirea câtorva þapi ispãºitori.Vinovãþia membrilor Biroului Politic era desigur mai mare decâtcea a a membrilor de partid obiºnuiþi, dar dacã gândimconfruntarea cu trecutul ca fiind în serviciul vieþii, toate nivelelede responsabilitate ºi toate aspectele funcþionãrii sistemului

163


trebuie sã facã obiectul unei dezbateri publice. Este aºa cevaposibil? Ei bine, existã în unele þãri tentative de a face tocmaiacest lucru: mã gândesc la aºa-numitele comisii pentru adevãr,ºi în special la cel mai amplu proces de confruntare cu untrecut dificil, cel desfãºurat în Africa de Sud ºi prezidat deComisia pentru Adevãr ºi Reconciliere, care ºi-a prezentat anultrecut raportul de activitate.

Confruntarea cu trecutul ca proces constituþional

Comisia pentru Adevãr ºi Reconciliere (CAR) din Africa deSud a fost din mai multe puncte de vedere o instituþie unicã.Sub aspect juridic, CAR ar putea fi descrisã ca organismcvasijuridic, dat fiind cã durata investigaþiilor nu era limitatãde un termen, miza lor fiind adevãrul ºi reconcilierea publicã.

CAR a fost înfiinþatã printr-o decizie a ParlamentuluiRepublicii Sud-Africane. Vreau sã subliniez cã aceastã instituþiea fost conceputã de la bun început pentru a prelungi ºi extindeprocesul constituþional. Rolul ei ar fi imposibil de apreciat înafara politicii ºi dezbaterii constituþionale din Africa de Sud.

Transferul puterii în Africa de Sud s-a produs prin negocieri,de-a lungul unui proces de tranziþie. Consideraþiile finale aleConstituþiei Provizorii conþineau recomandãri privindcompetenþele viitoarei CAR. Tot acolo se spunea cã raportareala trecut trebuie sã porneascã de la premisa cã “e nevoie deînþelegere ºi nu de rãzbunare, de acte reparatorii ºi nu depedepse, e nevoie de ubuntu ºi nu de noi victime”. PrerogativeleCAR le-au depãºit cu mult pe cele ale oricãrei alte comisiipentru stabilirea adevãrului. Cercetãrile ei au fost deschisepublicului, chiar impulsionate prin participare publicã. CARavea libertatea sã decidã asupra cursului investigaþiei ºi sãconstrângã martorii care refuzau sã se prezinte pentru audieri.Raportul publicat anul trecut, în 5 volume, trebuia sã conducã

164


la o reformã instituþionalã ºi la adoptarea unor mãsuri reparatoriiîn favoarea victimelor. În momentul dizolvãrii CAR, se prevedeca funcþiile sale sã fie preluate de un organism numit Institutulpentru Schimbare, Memorie ºi Reconciliere.

CAR funcþioneazã prin intermediul a trei comitete:Comitetul pentru cercetarea cazurilor de violare a drepturiloromului, Comitetul pentru amnistiere, Comitetul pentru mãsurireparatorii ºi reabilitare. Comisia are o unitate de anchetã cudrept de percheziþie ºi confiscare de probe ºi are ea însãºiautoritatea de a cita martori.

Comisia ºi-a orientat activitatea în trei direcþii principale:1. reconstituirea adevãrului despre felul în care fusese aplicatã

politica de apartheid între 1 martie 1960 ºi 10 mai 1994.2. constituirea bazelor unei reconcilieri prin adevãr. Se

renunþa la justiþia retributivã, în speranþa cã adevãrul vaieºi la luminã printr-un proces colectiv de investigare ºidezbatere .

3. utilizarea rezultatelor investigaþiilor sale ca suport înreconstrucþia cadrului instituþional al guvernãrii.Comisia nu intenþiona sã practice justiþia retributivã; ea a

ales varianta unui exerciþiu al justiþiei ca act de reconstrucþie,care îºi propune sã producã schimbãri instituþionale prinexaminarea fãrãdelegilor trecutului14 .

Nu e aici locul unei aprecieri sau evaluãri a activitãþii CARîn totalitatea sa. N-am vrut decât sã arãt cã o asemenea instituþiecvasijuridicã poate juca un rol decisiv în confruntarea cutrecutul în serviciul vieþii.

14 D. Dyzenhaus, Judging the Judges, Judging Ourselves. Truth,Reconciliation and the Apartheid Legal Order, Oxford, HartPublishing, 1998, p. 6.

165


CAR a fãcut luminã în multe din atrocitãþile comise deapartheid ºi a oferit multora dintre victimele apartheid-uluiºansa de a se face auzite, de a trece printr-o experienþãcatarcticã. Este semnificativ faptul cã ea nu ºi-a restrânsinvestigaþiile la “adevãrul faptic, obiectiv”, ci a integrat înactivitatea sa “adevãrul social, dialogal”, la care se poate ajunge“prin interacþiune socialã, discuþie ºi dezbatere”, precum ºi“adevãrul narativ”, ce decurge din relatãrile victimelor ºiinclude “percepþii, povestiri ºi mituri”, ºi în fine, “adevãrultãmãduitor”. Acesta din urmã, definit ca “acel adevãr… careplaseazã faptele ºi înþelesurile lor în contextul relaþiilor dintreoameni”, era, în viziunea CAR, punctul “central” al misiuniisale. În acest fel CAR a fost capabilã sã stimuleze dezbatereapublicã. În mod normal, legea tinde, prin natura sa, sã exerciteun control limitativ asupra discursul public.

Un singur membru al comisiei, Wynand Malan, a alcãtuitun raport independent prin care îºi exprima rezerve faþã detendinþa CAR de a nu se limita la “adevãrul faptic”, ci de aprivilegia celelalte trei tipuri de adevãr ºi de a accepta declaraþiineverificate.

Principala sursã de date a comisiei au constituit-o celeaproximativ 21.300 de declaraþii necoroborate ale victimelor.Dintre acestea, 7.127 priveau cazuri de amnistiere, declaraþiicare ar fi trebuit verificate, dar dintre care fuseserã în faptverificate doar 1,4 procente în momentul în care CAR ºi-aformulat concluziile privind culpabilitatea. Comisia a încercatsã gãseascã cât mai mulþi supravieþuitori ºi martori din rândulvictimelor, iar apoi ºi-a concentrat atenþia asupra celor 9.980de omoruri despre care vorbeau aceste mãrturii. CAR a stabilitcã poliþia se fãcea vinovatã de 2.700 de crime, CongresulNaþional African de 1.300 ºi Inkatha de 4.500, restul de 1.480rãmânând neexplicate.

166


CAR a procedat ºi la aºa-numite audieri structurale,încercând sã clarifice rolul oamenilor de afaceri, al magistraþilorºi medicilor, al armatei ºi poliþiei în susþinerea politicii deapartheid.

Pentru a identifica elementul care diferenþiazã CAR de oricealtã instituþie însãrcinatã cu aflarea adevãrului istoric, trebuiesã ne gândim, de pildã, la gravele deficienþe juridice aleprocesului de la Nürnberg. Tentativa francezã de a-i aduce înfaþa justiþiei pe trãdãtori sau colaboraþioniºti ºi de a face publicefaptele Guvernului de la Vichy ºi ale susþinãtorilor acestuia afost încã ºi mai neizbutitã din punct de vedere juridic. Arestarealui Augusto Pinochet anul trecut, sub acuza de nerespectare adrepturilor omului, a demonstrat cã multe problemefundamentale au rãmas nerezolvate în încercarea chilienilorde a obþine, aºa cum fãcuse Africa de Sud, Adevãrul ºiReconcilierea.

Potrivit remarcii critice a unui observator,“Societãþile careîncearcã sã rezolve traume sociale recente prin proceduricvasilegale par sã ajungã întotdeauna la soluþii dificilacceptabile. Singura soluþie satisfãcãtoare este alcãtuirea uneicomisii competente, formatã din istorici, avocaþi ºi poliþiºti,cãrora sã li se cearã sã-ºi pãstreze simþul proporþiilor ºi sã li sedea zece ani pentru a scrie un raport… S-ar putea sã nu existesoluþii pentru evacuarea unei istorii dureroase. Oamenii bisericiine spun cã trebuie sã o dãm uitãrii dacã vrem sã ajungem înRai, dar, când vine vorba de istoria trãitã aici, pe pãmânt, poatecã trebuie pur ºi simplu sã învãþãm sã trãim cu ea”15 .

Orice societate poartã povara trecutului sãu, dar revelarealui e întotdeauna preferabilã unei amnezii istorice, oricare ar

15 R.W. Johnson, “Why There is No Easy Way to Dispose of a PainfulHistory”, în London Review of Books, vol. 21, no. 20, 14 octombrie1999.

167


putea fi argumentele în favoarea acesteia. Efortul CAR nu aeºuat. Istoria nu e compusã exclusiv din fapte obiective; existãîntotdeauna versiuni diferite ale aceleiaºi istorii. Întrebarea estedacã ºi cum e posibil sã se atenueze caracterul radical ºi excesivantagonic al unora dintre ele. Cred cã e nevoie aici deintervenþia legii. Africa de Sud a creat un nou tip de organismcvasijuridic, care a încercat mãcar sã facã faþã acestei probleme,în vreme ce alte naþiuni, mai prospere ºi poate cu un maiîndelungat exerciþiu democratic, au abandonat orice tentativãde acest fel.

Un membru al comisiei exprima o opinie larg împãrtãºitãsusþinând cã scopul CAR era de a produce “o istorie ce poatefi validatã de societate”, o istorie ce “poate fi predatã în ºcoli”ºicare ar exclude “versiunile contradictorii”. Acesta nu e neapãratun lucru bun, dar interpretarea pe care o dau acestei afirmaþiieste cã ea exprimã dorinþa de a se ajunge la o situaþie în carenimeni sã nu poatã nega faptele petrecute.

Opinia criticã citatã mai sus, cea a lui R. W. Johnson eraformulatã de pe poziþii liberale, individualiste ºi legaliste. Eladmitea totuºi cã “douã importante justificãri ale înfiinþãrii CARîºi pãstreazã valabilitatea: CAR a dat ocazia multor victimesau rude ale victimelor sã îºi spunã povestea ºi a fãcut ca niciun sud-african alb sã nu mai poatã pretinde cã nu ºtie ce aînsemnat politica de apartheid”16 .

Concluzie

Pentru a schiþa o concluzie, aº vrea sã accentuez faptul cãgraþie autoritãþii ei, legea are de jucat un rol important în

16 Ibidem.

168


confruntarea cu trecutul17 . În plus, revin la ideea cãmecanismele juridice tradiþionale, întemeiate pe principiilejustiþiei retributive, nu sunt instrumentele cele mai potrivite înacest scop, fiind preferabil un nou tip de instituþie cvasijuridicã.

Ca mecanism al rememorãrii ºi uitãrii sistematice, legea seaflã întotdeauna în slujba vieþii, lucrând în vederea unui prezentºi unui viitor mai bune. Soluþia optimã este aceea de a gândiasumarea trecutului ca pe o parte a procesului constituþional.Ca sã mã slujesc de cuvintele unei specialiste în domeniulfilosofiei morale ºi politice, Hanna Fenichel Pitkin, constituþiilenu sunt doar ceea ce avem; ele sunt ºi ceea ce suntem ºi, maiimportant încã, ceea ce facem . Prin „a face” autoarea înþelege„acþiunea sau activitatea prin care constituim - adicã întemeiem,definim, modelãm - ceva nou”18 . Confruntarea cu un trecutdificil în termeni juridici este parte din „ceea ce facem”, dinîncercarea noastrã de a ne reformula identitatea ºi de a da onouã formã societãþilor noastre.


17 A se vedea remarcabila expunere a argumentelor ce se pot aduce însprijinul acestei teze în textul lui Wojciech Sadurski “On the Relevanceof Institutions and the Centrality of Constitutions in PostcommunistTransitions” (text nepublicat).

18 Pitkin, H.F., “The Idea of a Constitution”, Journal of Legal Education,no. 37, 1987, p.168.

III. Problema surselor

170

Importanþa ediþiilor critice de documentepentru studiul istoriei recente în Germania

UDO WENGST

Aº dori sã prefaþez expunerea mea referitoare la importanþaediþiilor critice pentru cercetarea istoriei recente în Germaniaprin câteva consideraþii privind periodizarea ºi obiectul istorieirecente, aºa cum au fost acestea înþelese în Republica FederalãGermania.

Istoria recentã a apãrut ca disciplinã de cercetare în urmacolapsului din 1945, decurgând din necesitatea confruntãriicu ceea ce a însemnat naþional-socialismul. În 1953 HansRothfels, pe atunci profesor de istorie modernã la Universitateadin Tübingen ºi editor al revistei Vierteljahrshefte fürZeitgeschichte, a propus o periodizare care este în continuareconsideratã valabilã pentru istoria recentã germanã. Rothfelsdefinea istoria recentã ca fiind pe de o parte „epoca celor aflaþiîn viaþã ºi cercetarea ºtiinþificã a acestei perioade“, iar pe dealtã parte acea perioadã a cãrei context istoric global determinãprezentul. Plecând de la aceste douã puncte de vedere, Rothfelsstabilea anii 1917-1918 drept începutul istoriei recentegermane, vãzutã în perspectiva implicaþiilor sale internaþionale.

Dacã ne oprim asupra primului aspect al definiþiei de maisus, cronologia istoriei recente ar fi trebuit sã gliseze, cãci odatã cu creºterea distanþei în timp faþã de anii 1917-1918 ºiapoi faþã de perioada naþional-socialismului, ar fi fost de aºteptatca atât Republica de la Weimar, cât ºi cel de al Treilea Reichsã devinã treptat subiecte ale istoriei moderne, istoria recentã

171

Importanþa ediþiilor critice de documente pentru studiul istoriei recente în Germania

urmând sã se dedice perioadei postbelice. Acest lucru nu s-aîntâmplat însã, perioada naþional-socialismului fiind încontinuare socotitã un element central al istoriei recentegermane. Explicaþia pentru aceastã stare de fapt se bazeazã peconsiderentele ce urmeazã.

Perioada naþional-socialismului continuã sã-ºi arunceumbra pânã în zilele noastre. Este un trecut care nu vrea înnici un chip sã disparã. Cu alte cuvinte, naþional-socialismulîºi pune amprenta pânã în ziua de azi asupra conºtiinþei istoricea societãþii germane, chiar dacã existã din acest punct de vederediferenþe notabile între landurile din fosta Republica FederalãGermania ºi cele din fosta Republica Democratã Germanã.Gradul de pregnanþã al acelei perioade în prezent a putut ficonstatat, de exemplu, în cazul disputelor legate de cartea luiDaniel Goldhagen Hitler’s Willing Executioners sau celorprilejuite de expoziþia despre Wehrmacht1 .

La sfârºitul anilor ’70 tematica perioadei postbelice a fostinclusã în sfera de interes a cercetãrilor legate de istoria recentãgermanã. Cercetãrile au început prin a se axa pe zona de vesta Germaniei ºi pe istoria timpurie a Republicii Federale.Cercetarea istoricã privitoare la Zona de Ocupaþie Sovieticã ºila Republica Democratã Germanã nu a jucat iniþial decât unrol foarte modest, cu excepþia lucrãrilor lui Hermann Weber ºiale colaboratorilor sãi de la Universitatea din Mannheim ºi,începând cu anii ‘80, a studiilor întreprinse de Institutul pentruIstorie Recentã din München.

Dupã schimbarea survenitã în Germania în 1989-1990,interesul istoricilor pentru Republica Democratã Germanã acrescut subit: pe de o parte, deoarece Republica Democratã

1 Expoziþie itinerantã prezentatã între 1995-1999 în 33 de oraºegermane (n.t.).

172


Germanã a devenit, ca urmare a reunificãrii, parte a preistorieinoii Republici Federale Germania; pe de alta, pentru cã accesulfãrã restricþii de ordin temporal la documente (excepþie fãcândMinisterului de Externe) a devenit acum posibil.

Cercetarea naþional-socialismului a primit ºi ea noiimpulsuri, ca efect cumulat al deschiderii arhivelor din EuropaCentralã ºi de Est ºi din fosta URSS, ca ºi al intensificãriicercetãrii privind Republica Democratã Germanã, cercetarece a avut un important impact asupra studieriinaþional-socialismului prin introducerea abordãrii comparatistea fenomenului dictaturii.

De la bun început cercetarea germanã a istoriei recente nus-a axat doar pe fenomenul dictaturii, ci a fost, complementar,ºi o cercetare dedicatã democraþiei. Din aceastã cauzãaplecarea asupra Republicii de la Weimar a constituit încã dinanii ‘50 un element central; ºi tot din aceastã cauzã se acordã,de circa 20 de ani, un loc important istoriei Republicii FederaleGermania, începând cu perioada fondãrii ºi mergându-se pânãla mijlocul anilor ‘60. Dacã cercetarea Republicii de la Weimareste dominatã de paradigma eºecului, în cazul RepubliciiFederale Germania paradigma în care se înscriu cercetãrileeste aceea a succesului.

Cercetarea istoriei recente germane se ocupã, deci, deistoria germanã din secolul al 20-lea, începând cu anii1917-1918 ºi mergând în linii mari pânã la momentul 1989-90.Din punctul de vedere al conþinutului este vorba în primulrând de confruntarea dintre democraþie ºi dictaturã. Sub acestaspect anul 1917 nu ºi-a pierdut importanþa. Cãci, o datã cuformarea Comisiei Interfracþionale din Reichstag, a început

173


procesul de parlamentarizare a Imperiului German, care s-aimpus apoi prin revoluþia din 1918-1919. Stabilizareademocraþiei de la Weimar a eºuat însã, astfel încât în 1933 s-aajuns la dictatura naþional-socialistã. Dupã cãderea acesteiaînnoirea democraticã a reuºit doar în Vest, pe când în Est aapãrut o nouã dictaturã, astfel încât confruntarea dintredemocraþie ºi dictaturã a continuat în Germania timp de 40 deani, sub forma confruntãrii între douã state. Schimbarea din1989-1990 aduce cu sine victoria democraþiei asupra dictaturii.Dupã acest moment, cercetãrii istoriei recente germane îi revineobligaþia de a analiza aceste traiectorii – doar rapid schiþateaici – ºi de a-ºi aduce, prin analizele ºi rezultatele sale,contribuþia la stabilizarea democraþiei.

Ca orice alt gen de cercetare istoricã, cercetarea istorieirecente se bazeazã pe studierea izvoarelor. Iatã de ceistoriografia recentã necesitã ºi ea o anumitã distanþare faþã deobiectul sãu de studiu. Cãci legea arhivelor din GermaniaFederalã stipuleazã imposibilitatea accesului la aceledocumente ale instituþiilor federale care sunt mai recente de30 de ani. Hotãrâri similare existã ºi în cazul landurilorgermane. Arhivele fundaþiilor politice, ca ºi cele ale altorinstituþii, îºi reglementeazã accesul la documentele pe care ledeþin în mod similar. Ar trebui totuºi menþionat faptul cã aceastãreglementare generalã nu eliminã, în anumite cazuriindividuale, posibilitatea accesului la documente înainte determenul prestabilit.

Datã fiind aceastã stare de fapt, cercetarea istoriei recentea manifestat o vigilenþã constantã faþã de posibilitateadescoperirii ºi utilizãrii unor surse alternative, mai ales atuncicând accesul la documentele de arhivã nu era încã posibil.Recurgând la o analizã criticã a unor asemenea surse, se poate

174


lucra, într-o bunã mãsurã, ºi pe baza informaþiilor care au fostconstant puse la dispoziþia publicului (declaraþii de presã,documente emise de autoritãþi cãtre populaþie, emisiuni deradio ºi televiziune etc.). Acest lucru este valabil în primul rândîn cazul societãþilor democratice, în care ponderea acþiunilorsecrete este redusã. O altã direcþie de cercetare constã îninterogarea martorilor epocii (oral history). Aceastã metodã areînsã doar o funcþie de coroborare, deoarece recurge la amintiri,or acestea trebuie ulterior supuse unei analize critice riguroase.În aceeaºi situaþie se aflã, de altfel, întreaga literaturãmemorialisticã, care a luat o certã amploare în ultimii ani înGermania.

Cele prezentate pânã acum fac, sper, evidentã importanþadocumentelor de arhivã pentru cercetarea istoriei recente. Astfelse explicã, de altminteri, rolul special pe care l-au jucat ediþiilede izvoare pentru dezvoltarea domeniului nostru de studiu înRepublica Federalã Germania. A fost ºi este în continuare vorbadespre depistarea de documente aflate în diverse arhive ºipublicarea unor ediþii critice, publicaþiile respective contribuindîn mod esenþial la aprofundarea cercetãrii ºi a învãþãmântuluiîn domeniul pe care îl discutãm.

Exemple clasice de ediþii de izvoare pentru istoria recentãle constituie diversele colecþii de documente privind politicaexternã, cum ar fi: Foreign Relations of the United States,Documents on British Foreign Policy sau DocumentsDiplomatiques Français. Asemenea lucrãri existã, desigur, ºiîn Germania. Începutul a fost fãcut cu Die große Politik dereuropäischen Kabinette 1871-1914 [Politica înaltã a cabineteloreuropene 1871-1914]. Este vorba de o lucrare cu motivaþiepoliticã, la baza cãreia se afla intenþia de a contracara acuzaþiaconform cãreia izbucnirea Primului Rãzboi Mondial i-ar reveni

175


în exclusivitate Imperiului German. În cazul ediþiei Akten zurdeutschen auswärtigen Politik 1918-1945 [Documente privindpoliticã externã germanã 1918-1945] nu mai avem de a facecu o intenþie politicã asemãnãtoare celei precedente, aceastãediþie fiind publicatã de cãtre Ministerul Afacerilor Externe alRepublicii Federale Germania sub supervizare internaþionalã.Din 1994 apar Akten zur auswärtigen Politik derBundesrepublik Deutschland [Documente privind politicaexternã a Republicii Federale Germania], lucrare editatã deInstitutul pentru Istorie Recentã din München sub îngrijirea unuicolectiv de cercetãtori de primã mãrime ºi fãrã sã fie tributarãnici unui comandament politic.

Institutul pentru Istorie Recentã din München este o instituþiecare, alãturi de Comisia pentru Istoria Parlamentarismului ºi aPartidelor Politice din Bonn, a avut o contribuþie esenþialã ladezvoltarea cercetãrii istoriei recente în Republica FederalãGermania, dat fiind faptul cã istoria recentã nu a fost inclusã,imediat dupã 1945, printre disciplinele predate la universitãþiledin RFG. Rolul de a impune domeniul de studiu al istorieirecente a revenit astfel instituþiilor de cercetareextra-universitare – ºi în special celor douã mai sus amintite -,istoria recentã trecând pragul universitãþilor din RepublicaFederalã Germania abia în anii ‘60.

Renumele pe care ºi l-au câºtigat cele douã instituþii înultimii 50 de ani se datoreazã, nu în micã mãsurã, realizãrilorde ordin editorial. Primele jaloane ale ediþiilor dedicate istorieirecente le-a aºezat Comisia pentru Parlamentarism. Ea publicãdin 1959, în patru serii, Quellen zur Geschichte desParlamentarismus und der politischen Parteien [Izvoare privindistoria parlamentarismului ºi a partidelor politice]. Prima serieeste intitulatã Von der konstitutionellen Monarchie zur

176


parlamentarischen Republik [De la monarhia constituþionalãla republica parlamentarã]. Aici gãsim, de exemplu, volumelereferitoare la Interfraktioneller Ausschuß 1917/1918 [Comisiainterfracþionalã 1917-1918] ºi Die Regierung derVolksbeauftragten 1918/1919 [Guvernarea însãrcinaþilorpoporului 1918-1919]. În aceste volume sunt prezentateînceputurile viitoarei Coaliþii de la Weimar ºi, respectiv,problemele Revoluþiei din Noiembrie. Ambele volume dispun(ca de altfel toate celelalte) de comentarii ample, de un indexdetaliat ºi de introduceri monografice. Astfel, introducerea lavolumul dedicat guvernãrii însãrcinaþilor poporului, semnatãde Erich Matthias, a fost publicatã ºi ca lucrare de sine stãtãtoare.

A doua serie a ediþiilor publicate de Comisia pentruParlamentarism, intitulatã Armee und Innenpolitik [Armata ºipolitica internã] vizeazã perioada 1914-1923. A treia se ocupãde diverse teme legate de Republica de la Weimar, cum e depildã cayul cu cele trei volume dedicate guvernului Brüning.Aici sunt publicate documente strânse dintr-o multitudine dearhive, realizându-se astfel o amplã prezentare a perioadeiguvernului Brüning în contextul politic ºi economic general ºievidenþiindu-se, în acelaºi timp, toate elementele care aucaracterizat trecerea de la o guvernare de tip parlamentar launa de tip prezidenþial. A patra serie se intituleazã Deutschlandseit 1945 [Germania dupã 1945]. Se gãsesc aici documenteprivind iniþiative legislative importante, precum aºa-numita„Montanmitbestimmung” din 19522 sau adoptarea legii CurþiiConstituþionale Federale din 1951. Au fost de asemeneapublicate procesele verbale ale ºedinþelor structurilor deconducere ale partidelor, ºi anume: cele ale fracþiunii dinBundestag a Partidului Social-Democrat (SPD), ale fracþiunii

2 Lege care stipuleazã dreptul de vot al sindicaliºtilor cu privire laproblemele din firma în care lucreazã (n.t.).

177


din Bundestag a Uniunii Creºtin-Democrate/UniuniiCreºtin-Sociale (CDU/CSU) ºi ale conducerii Partidului LiberDemocratic (FDP).

Procesele verbale ale ºedinþelor conducerii partidelor CDUºi SPD sunt publicate, pe cheltuialã proprie, de fundaþiilepolitice de pe lângã fiecare partid. Editarea documentelor CDUa ajuns la anul 1965; publicarea proceselor verbale aleComitetului director al SPD a început de curând. Activitateafundaþiilor politice în aceastã direcþie dovedeºte câtã importanþãse acordã ediþiilor de documente. Acest lucru este evidenþiat ºide faptul cã la sfârºitul anilor ’60 Arhiva Federalã a hotãrât sãpublice documentele Cancelariei Reich-ului începând cu anul1919, iar de la sfârºitul anilor ‘70 tipãreºte, de asemenea,procesele verbale ale ºedinþelor de cabinet ale guvernelorfederale.

Primul fond de documente publicat de Institutul pentruIstorie Recentã a fost Hitlers Lagebesprechungen von1942-1945 [Întrunirile de analizã ale lui Hitler între anii1942-1945]. Acestui prim volum, apãrut în 1962, i-a urmat oîntreagã serie de lucrãri care îºi propuneau sã prezinte, pe bazadocumentelor de epocã, ideologia ºi politica lui Hitler ºi avasalilor sãi. Apoi, în 1975, a apãrut jurnalul de serviciu al luiHans Frank, Guvernatorul General al Poloniei. Dacã era vorba,în aceste cazuri, de proiecte relativ reduse, în anii ‘80 s-auiniþiat alte douã proiecte, de aceastã datã extrem de ample,care au fost între timp în bunã mãsurã încheiate. Ele cuprind înmomentul de faþã douãzeci ºi respectiv ºaisprezece volume.Este vorba de jurnalele lui Goebbels ºi de discursurile, scrierileºi ordonanþele lui Hitler între anii 1925-1933, culegere careinclude stenograma procesului intentat lui Hitler în 1923. Încazul jurnalului lui Goebbels avem de a face cu singura

178


mãrturie, redactatã fãrã întreruperi pe o lungã duratã de timp,a unuia dintre cei mai importanþi politicieni ainaþional-socialismului, care era ºi un apropiat al lui Hitler.Jurnalul sãu conþine deci o multitudine de notaþii lãmuritoare,care permit elucidarea unor elemente de detaliu privindderularea procesului de decizie politicã ºi structura puterii încadrul regimului naþional-socialist. Volumele care îl privescpe Hitler se remarcã prin deosebita dificultatea pe care apresupus-o strângerea materialului inclus, provenind dintr-omultitudine de arhive. Drept rezultat s-a reuºit, pentru primadatã, documentarea apariþiilor publice ale lui Hitler în perioadamenþionatã, punându-se astfel bazele pentru o analizãsistematicã a ideologiei ºi tacticii politice a lui Hitler înaintede acapararea puterii.

Pe lângã ediþiile de tip clasic, publicate în volum, Institutulpentru Istorie Recentã din München a scos ºi douã ediþii înformat microfiºã, dedicate perioadei naþional-socialismului.Prima prezintã documente ale Secretariatului PartiduluiNaþional-Socialist; a doua se ocupã de Widerstand alsHochverrat [Rezistenþa ca înaltã trãdare]. În cazul fonduluiSecretariatului, a fost necesarã reconstituirea unui fond carese risipise din documente aflate în varii arhive, pentru a sepune astfel la dispoziþia cercetãtorilor un corpus de documentecare altminteri ar fi rãmas inaccesibil. Asemãnãtoare este ºisituaþia ediþiei pe microfiºe a Widerstand als Hochverrat. Eaconþine acþiuni judecãtoreºti împotriva cetãþenilor germani aiReich-ului care au compãrut în faþa unor complete de judecatãcivile sau militare. ªi în acest caz, a fost necesarã identificareaºi colectarea unor documente din fonduri foarte diverse, pentrua crea un corpus solid din punct de vedere ºtiinþific, care sãofere un cadru amplu de cercetare a fenomenului rezistenþeiîmpotriva naþional-socialismului.

179


Institutul pentru Istorie Recentã din München a publicatde asemenea documente privind perioada postbelicã ºi acontribuit la descoperirea ºi publicarea de noi izvoaredocumentare. În acest sens ar trebui menþionate în primul rânddocumentele legate de preistoria Republicii Federale Germania,o lucrare în cinci volume, ce însumeazã peste 5.000 de pagini.Aici se prezintã, privit din multiple perspective, procesul cares-a derulat din momentul colapsului din 1945 ºi pânã laredobândirea statalitãþii în Republica Federalã Germania.

Aceeaºi perioadã face obiectul unui alt proiect, care seocupã de regimului militar american în Germania (aºa-numitulProiect OMGUS). Printr-o muncã asiduã care a cerut ani dezile, membri ai Institutului pentru Istorie Recentã, alãturi dearhivari din Germania ºi SUA au parcurs fondurile - iniþial înmare mãsurã necercetate - ale guvernãrii militare americane ºiau realizat microfiºe ale materialelor relevante, pentru a lepublica în cele din urmã. Aceastã muncã de defriºare s-adovedit eficientã nu doar pentru cercetãrile ulterioare din cadrulInstitutului de Istorie Recentã, ci a constituit ºi o bazã de lucrude certã valoare pentru o serie de proiecte legate de perioadaocupaþiei.

Sper cã succinta mea prezentare a dovedit importanþa pecare o are publicarea de izvoare în domeniul istoriei recente.Ele asigurã bazele necesare atât pentru cercetare, cât ºi pentruînvãþãmânt, ducând adesea la noi interogaþii ºi la cristalizareade noi proiecte. Elaborarea ºi publicarea unor ediþii dedocumente legate de istoria recentã revine, dupã pãrerea mea,în primul rând instituþiilor extra-universitare, dat fiind faptul cãnumai acestea au la dispoziþie fondurile ºi personalul cu caresã se poatã duce la îndeplinire proiecte de lungã duratã.Instituþiile extra-universitare de cercetare se legitimeazã, nu în

180


ultimul rând, tocmai prin asemenea realizãri editoriale deanvergurã.

În încheiere aº vrea sã arãt ce importanþã înþeleg sã acordepoliticienii acestor ediþii de documente. Voi apela doar la unsingur exemplu. Spre sfârºitul carierei sale de Cancelar Federal,Helmuth Kohl a permis unui grup restrâns de istorici accesul lafondurile Cancelariei Federale. Sarcina lor era sã documentezeprocesul de reunificare a Germaniei pe baza documentelordeþinute de aceastã arhivã. Astfel a luat fiinþã o lucrare a cãreisoliditate ºtiinþificã nu poate fi în nici un caz pusã sub semnulîntrebãrii, în ciuda intenþiei politice care a stat la baza acestuiproiect. ªi totuºi, aceastã întreprindere ridicã unele probleme,cãci fondul respectiv nu a putut fi cercetat decât de grupul decercetãtori angrenaþi în proiect, el rãmânând inaccesibilcelorlalþi istorici pânã în anul 2020. Acest lucru face imposibilãevaluarea relevanþei selecþiei documentelor publicate dinfondul total luat în lucru; or aceasta este o condiþiefundamentalã, cãreia trebuie sã i se supunã orice ediþie dedocumente ce se vrea recunoscutã din punct de vedere ºtiinþific.

Traducere de Alexandru Suter

181

Deschiderea arhivelor: consecinþe pentruistoriografia polonezã

ANDRZEJ PACZKOWSKI

În Polonia deschiderea arhivelor a constituit doar un micfragment din transformarea de ansamblu a sistemului în anii1989-1990, transformare profundã ºi rapidã, dar care s-adesfãºurat în mod paºnic. Fãrã a intra aici în detalii cu privirela condiþiile în care aceastã transformare s-a petrecut, trebuietotuºi sã atragem atenþia asupra a cel puþin douã dincomponentele sale generale, care au o legãturã nemijlocitã cucercetãrile asupra trecutului:

Desfiinþarea cenzurii, care deþinea controlul nu doar asuprastadiilor premergãtoare intrãrii sub tipar a textelor sau asupraacordãrii de licenþe editoriale, ci ºi asupra sistemului dedistribuþie a hârtiei, fiind de asemenea responsabilã pentrulimitãrile care afectau intrarea în Polonia a publicaþiilor strãine(inclusiv a publicaþiilor emigraþiei );

Desfiinþarea “rolului conducãtor al partidului [comunist]”,ceea ce, în domeniul care ne intereseazã aici, a însemnat atâtdispariþia centrului de conducere ºi de control al cercetãrilorºtiinþifice, cât ºi închiderea instituþiilor ºtiinþifice careaparþinuserã în totalitate partidului comunist (ca de pildãAcademia de ªtiinþe Sociale a Comitetului Central al PMUP).Fac aceastã menþiune întrucât instituþiile în cauzã aveaumonopolul asupra cercetãrilor privind istoria miºcãrii

182


comuniste ºi cvasi-monopolul asupra cercetãrilor de istoriepoliticã recentã.

Astfel, pentru prima oarã dupã 1939, istoriografia polonezãbeneficia de condiþiile unui pluralism nu numai de facto dar ºireglementat juridic.

Situaþia polonezã era întrucâtva diferitã de cea a majoritãþiicelorlalte þãri care tocmai ieºeau din comunism. Aceastãdiferenþã þinea de faptul cã în viaþa politicã ºi intelectualã aPoloniei – aºadar ºi în istoriografia ei – apãruserã cu destul demult timp înainte de Anno Mirabilis 1989 elemente ale unuipluralism de facto chiar dacã nu ºi de iure. Nu este aici loculpentru a intra în amãnunte privind motivele acestei stãri delucruri, cãci e un subiect care ar presupune o tratare cu totuldistinctã. Ne vom mulþumi doar sã constatãm cã în 1977 luafiinþã o “reþea editorialã ilegalã” care ulterior s-a extinssistematic1 , problemele istorice - mai ales cele privitoare laistoria recentã – fiind printre cele mai frecvent tratate2 . Dupãunele estimãri, în medie una din zece cãrþi publicate clandestintrata subiecte de istorie. În acelaºi timp, lucrãrile istoricilorpolonezi apãreau în publicaþiile emigraþiei poloneze, publicaþiicare, dupã 1956, aveau un ecou din ce în ce mai mare înmediile intelectuale din þarã3 . Începând cu 1980 acest fenomena luat o amploare considerabilã.

1 Este vorba de publicaþii tipãrite în diverse moduri (de la sisteme demultiplicare primitive pânã la mici tipografii), ºi nu de “samizdaturi”,texte reproduse cu ajutorul copiatoarelor. Dupã unele estimãri, pânãîn 1989 au apãrut circa 6,5 mii de lucrãri ºi broºuri ºi circa 3,5 mii detitluri de periodice

2 Nu este, fãrã îndoialã, întâmplãtor faptul cã prima carte apãrutã ilegala fost lucrarea lui Jakub Karpinski Pochodzenie systemu [Origineasistemului], Wydawnictwo Nowa, Warszawa, 1977.

3 Cea mai importantã editurã din emigraþie, Instytut Literacki a lui JerzyGiedroyc’, publica la Paris încã din 1962 Zeszyty Historyczne [Caiete

183

Deschiderea arhivelor: consecinþe pentru istoriografia polonezã

Aceastã situaþie a determinat apariþia unui fel de“istoriografie alternativã”, iar unii cercetãtori îºi publicau texteleîn principal - uneori chiar exclusiv – în reþeaua ilegalã sau încea a emigraþiei. Apariþia ºi dezvoltarea acestei istoriografii eraulegate de importanþa studiilor de istorie recentã în procesuldelegitimãrii sistemului comunist. Cerinþa eliminãrii tabuuriloristorice – cu alte cuvinte, întoarcerea la adevãrul istoriei – eraun postulat repetat fãrã încetare de grupuri sociale diverse.Aceastã revendicare era extrem de puternicã în anii 1980-1981,atunci când Solidarnos’c’ crea “Universitãþile Muncitoreºti”, careau fãcut apel ºi la istorici profesioniºti. Ca urmare, pânã în1989 au apãrut numeroase lucrãri la editurile ilegale, lucrãricare îºi pãstreazã ºi azi valoarea documentarã ºi de interpretare,ca de pildã: Krystyna Kersten Narodziny systemu wladzy[Geneza sistemului puterii] (1984), Jerzy Holzer, Solidarnos’c’

1980 – 1981. Geneza i historia [Solidarnos’c’ 1980 – 1981.Genezã ºi istorie] (1983), Teresa Torañska, Oni [Ei] (1985),manualul în trei volume asupra istoriei Poloniei în perioada1914-1984 de Wojciech Roszkowski sau culegerea dedocumente Gomulka i inni [Gomulka ºi alþii] (1985) redactatãde autorul comunicãrii de faþã. De asemenea, au fost reeditatenumeroase texte publicate iniþial în emigraþie ºi au fost tradusemai multe lucrãri despre istoria Uniunii Sovietice ºi a bloculuicomunist, aparþinând unor autori precum Hélène Carrèred’Encausse, François Fejtö, Alain Besançon sau Michel Heller.

De aici rezulta o situaþie pe care am definit-o în altã parteca “rãzboi civil pentru apãrarea tradiþiilor”4 , cãci partidulcomunist era decis sã opunã rezistenþã. Însã, având în vedere

Istorice], care s-au concentrat iniþial asupra istoriei perioadeiinterbelice ºi a celui de-al doilea rãzboi mondial, pentru ca apoi sãpublice din ce în ce mai multe studii de istorie postbelicã.

4 Andrzej Paczkowski, “La guerre civile pour la défense des traditions”,în La Nouvelle Alternative, Nr. 32, decembrie 1993.

184


atât raporturile de forþe din Polonia, cât ºi condiþiile politiceinternaþionale, partidul nu putea – fãrã a recurge la metodestaliniste – nici sã lichideze editurile ilegale, nici sã-i reducã latãcere pe autorii independenþi (de exemplu arestându-i). Seîncerca, în schimb, o revigorare a îndoctrinãrii; iar în 1985 s-aintrodus prin decret chiar un program special de “educaþieistoricã” pentru tânãra generaþie, deºi pãrea clar de la bunînceput cã programul are puþine ºanse de realizare.

Singura tacticã ce mai putea fi aplicatã era cea a“contra-atacului anticipat”, adicã a angrenãrii istoricilor aserviþisau dependenþi în cercetãri asupra unor aspecte negative dintrecutul sistemului, în scopul de “a nu lãsa teren inamicului”,cum se exprima, printr-o o metaforã militarã, generalulJaruzelski. Acesta era, printre altele, scopul comisieipolono-sovietice a istoricilor de partid (creatã în 1987) cetrebuia sã se ocupe de subiectele tabu din istoria relaþiilorpolono-sovietice, care reprezentau un fel de cãlcâi al lui Ahileîn legalitatea regimului5 , ºi tot în acest scop a fost emis decretuldin martie 1989 “Asupra lichidãrii reziduurilor stalinismuluidin Polonia”, aceste reziduuri fiind – dacã ar fi sã dãm crezaredecretului – interpretãrile marxist-leniniste ortodoxe ale istorieirecente. Datoritã acestor miºcãri tactice istoricii partiduluiprimeau autorizaþia de a publica anumite documente “secrete”,astfel încât apãreau din ce în ce mai des “scurgeri”, atât dinarhivele partidului, cât ºi din arhivele private ale foºtilor activiºtide partid. Au fost publicate în acest fel studii care revizuiauteoriile pânã atunci în vigoare. Dintre acestea, amintim studiullui Andrzej Werblan despre Gomulka (1988), cel al lui Andrzej

5 Principalele subiecte de cercetare trebuiau sã fie: rãzboiulpolono-bolºevic din 1920, exterminarea avangardei comuniºtilorpolonezi în anii 1936-1938, agresiunea din 17 octombrie 1939,deportãrile de polonezi din anii 1939-1941 ºi bineînþeles, crima dela Katyñ.

185


Glowacki despre evenimentele din decembrie 1970 (1985) saucel al lui Ludwik Landau despre economie (1987). E de remarcatfaptul cã, pe cât de des utilizau istoricii din opoziþie publicaþiileistorice “legale” (mai ales cele care cuprindeau documente ºisurse), pe atât de rar se refereau istoricii oficiali la lucrãrilepublicate în clandestinitate sau în emigraþie. Totuºi, aceastãsituaþie genera un sistem pluralist, care nu se limita doar lamediul istoricilor profesioniºti: anumite publicaþii ilegale seapropiau de tirajul editurilor oficiale (între cinci ºi ºase mii deexemplare), iar un factor suplimentar în difuzarea acestora îlconstituia comentariul ºi uneori chiar lectura lor pe postul RadioEuropa Liberã, care avea ca audienþã constantã un sfert dinpopulaþia Poloniei.

Astfel, “revoluþia arhivelor” poloneze – ca ºi prãbuºireasistemului în ansamblul sãu – nu a avut în Polonia un caracterbrutal, iar anumite fenomene ºi tendinþe care au apãrut dupã1989 reprezentau, de fapt, continuarea unor procese careexistau deja în anii 1977-1989.

Principala schimbare a constat într-o enormã extindere aposibilitãþilor de cercetare, care a fost determinatã în primulrând de hotãrârea luatã de Parlament în primãvara lui 1990,prin care toate documentele partidului comunist (deja dizolvat)erau transferate arhivelor naþionale, care au deschis accesul laaceste documente conform unor proceduri normale,reglementate de lege. În mãsura în care instanþele partiduluiconstituiserã sursa realã a puterii atât la nivel central cât ºi lanivel local, deschiderea arhivelor a permis dezlegarea unormistere care fuseserã pãstrate cu strãºnicie decenii întregi6 .

6 Câteva exemple: 1) s-au descoperit în documentele partidului o serieîntreagã de date secrete (ascunse chiar ºi istoricilor partidului)referitoare la adevãratele rezultate ale referendumului din iunie 1944,

186


Arhivele naþionale au primit de asemenea marea majoritate adocumentelor administraþiei centrale ºi locale, precum ºi pecele ale numeroaselor organizaþii care aveau rolul de “curelede transmisie” ale partidului comunist. Din nefericire, aceastãprocedurã nu a inclus – spre deosebire de cazul Germaniei –arhivele aparatului de securitate ºi ale serviciilor speciale, deºiaccesul la multe din aceste documente a devenit, începând cuvara lui 1990, dacã nu uºor, cel puþin posibil7 . De un regimseparat beneficiazã în continuare arhivele militare ºi cele aleministerului Afacerilor Externe, dar chiar ºi aici, accesul esteincomparabil mai uºor decât înainte de 1989. Pe scurt,cercetãtorii interesaþi de istoria recentã au posibilitatea de aface cercetãri consultând direct sursele, în condiþii incomparabilmai bune decât înainte.

O importantã consecinþã a acestei noi stãri de lucruri esteºi deschiderea cãtre exterior: istoricii polonezi pot cãlãtori înstrãinãtate fãrã restricþii, iar barierele importului de cãrþi audispãrut. Principalul neajuns se situeazã la nivel financiar; dar– cel puþin în perioada 1989-1995 – interesul Occidentuluipentru istoria recentã era îndeajuns de mare pentru a atrageparteneri cu fonduri suficiente. Un alt rezultat al schimbãrilor

a cãrui falsificare constituise unul din “temeiurile legitimante” alesistemului; 2) au putut fi consultate documentele conþinând rezultatelecercetãrilor comisiei de partid instituite în 1971 pentru a studiaevenimentele care avuseserã loc în zona portuarã în decembrie 1970,astfel încât s-a putut determina cu precizie cine dãduse ordin sã seîntrebuinþeze armele; 3) au fost gãsite protocoalele redactate de parteapolonezã cu ocazia consfãtuirilor partidelor comuniste privind situaþiadin Cehoslovacia în 1968.

7 Institutul Memoriei Naþionale - care, conform legii din 1999, ar trebuisã recupereze aceste documente în totalitatea lor -, încã nu ºi-a începutactivitatea din cauza diferenþelor insurmontabile dintre principaleleforþe politice, întrucât numirea preºedintelui Institutului se face decãtre parlament în condiþiile în care candidatul trebuie sã obþinã omajoritate de 3/5 din voturile parlamentarilor.

187


a fost introducerea sistemelor de finanþare a cercetãrilor,adoptate dupã exemplul þãrilor occidentale (sistemul“granturilor” sau al burselor), ceea ce a mãrit în mod vizibileficacitatea studiilor ºi a oferit un sprijin binevenit unorcercetãtori mai puþin cunoscuþi ºi unor centre de cercetare dinprovincie. Deºi o mare parte a istoricilor care se consacrãstudiului istoriei recente se aflã la Varºovia, s-au consolidat ºialte centre, ca de pildã Wrolaw. Aceastã tendinþã este favorizatãde descentralizarea sistemului editorial, situaþie determinatãde o anume libertate de a publica, dar ºi de factorul concurenþeidintre edituri. Avem de-a face într-o anumitã mãsurã cu ocontinuare a situaþiei dinainte de 1989; unele din fostele edituriilegale care se specializaserã în istorie (de exemplu Rytm sauVolumen) existã ºi azi. Însã în infrastructura organizaþionalãnu au avut loc schimbãri majore, cu excepþia desfiinþãrii – dejaamintite – a ºcolii superioare de partid, ai cãrei angajaþi s-aurãspândit în diverse instituþii naþionale ºi private, de regulãprovinciale. Dar nu a fost creat un institut de cercetare a istorieirecente, deºi numãrul celor care se ocupã de acest domeniueste mai mare ca oricând.

O altã problemã care ar merita o tratare aparte ºi cãreia nu is-a acordat, deocamdatã, interesul pe care o meritã, este cea acontinuitãþii unor luãri de poziþie cu caracter individual aistoricilor. Putem risca afirmaþia cã singura tendinþã sesizabilãeste evoluþia unei pãrþi a foºtilor cercetãtori dependenþi de partid(membri ai partidului comunist sau angajaþi ai instituþiilorºtiinþifice de partid) cãtre o atitudine criticã faþã de sistemulcomunist. Mulþi dintre aceºtia s-au trezit într-o situaþie care arputea fi caracterizatã ca “disconfort cognitiv”. Acesta devinevizibil atunci când, deºi scot în evidenþã crimele sistemului, eiajung totuºi la concluzia cã “bilanþul global este pozitiv” ºi aplicãparadigma hruºciovianã a “erorilor ºi deviaþiilor”. Istoricii dinfosta opoziþie au rãmas mai degrabã pe aceeaºi poziþie criticã.

188


Ei au o influenþã considerabilã asupra tinerei generaþii decercetãtori, sunt conducãtori de teze sau referenþi, iar lucrãrilelor sunt citate adesea, ºi tot ei sunt cel mai des solicitaþi demass-media în calitate de experþi, dar cu toate acestea, înmajoritatea universitãþilor, multe din posturile importante suntîncã ocupate de istorici care înainte de ’89 erau fie legaþi deputere fie neutri – din conformism. Aceastã situaþie este ºi maiizbitoare în conducerea Academiei Poloneze de ªtiinþe, cãciprintre academicieni se numãrã câþiva foºti activiºti cu funcþiiînalte în partidul comunist, dar nici un istoric important din fostaopoziþie democraticã. Scindãrile interne care s-au produsîncepând cu 1968 (când o parte a intelectualilor au fost declaraþiadversari de cãtre partidul comunist) ºi care s-au accentuat brutalo datã cu instituirea stãrii excepþionale, persistã ºi azi în mareparte. În orice caz, diferendele de acest ordin sunt mai acutresimþite ºi mai des exprimate decât cele de ordin metodologic.

Care este modul în care aceastã stare de lucruri – mergândde la desfiinþarea cenzurii ºi deschiderea arhivelor pânã laperpetuarea disonanþelor politice (a disonanþelor în viziuneaasupra lumii) – influenþeazã tematica ºi formele cercetãrii?

Se poate spune cã funcþioneazã în continuare principiulpendulului care era atât de caracteristic perioadei “rãzboiuluicivil pentru apãrarea tradiþiilor”. În vreme ce istoriografiaaservitã partidului ºi în general istoriografia oficialã (aflatã subtutela puterii) s-a manifestat în primul rând prin susþinereasistemului comunist ca fazã inevitabilã ºi pozitivã a istorieinaþionale, istoricii din opoziþie s-au concentrat asupra descrieriiºi analizei aspectelor negative ale trecutului recent. Cãtresfârºitul anilor ’80, când primii au fost autorizaþi (ba chiarincitaþi) sã adopte în lucrãrile lor o atitudine criticã – fie ea ºiselectivã -, pendulul s-a deplasat vizibil în direcþia consecinþelornegative ale sistemului ºi a începuturilor sale perceputepeiorativ. Aceastã situaþie existã ºi azi, putând fi constatatã la

189


nivelul monografiilor, al articolelor ºi al publicãrii dedocumente. Lucrãrile de sintezã sunt mai echilibrate.

Istoriografia polonezã interesatã de domeniul istorieirecente continuã sã se afle sub puternica influenþã a viziunilormartirologice. Dacã, spre exemplu, se comparã monografiilepublicate în Germania cu cele publicate în Polonia, se poateface constatarea izbitoare cã studiile germane consacrã oatenþie mai mare aparatului de securitate (Stasi) decât victimelor,în vreme ce în Polonia situaþia este inversã8 . Aceasta se explicãîn primul rând prin faptul cã în Polonia au existat mai multevictime ale sistemului comunist, ceea ce determinã o cereresocialã diferitã la est ºi la vest de Oder. ªi cu toate cã nu arareoris-a remarcat în mod justificat cã “tendinþa martirologicã” areconsecinþe negative asupra cunoaºterii trecutului, trebuie totuºireamintit faptul cã istoria nu e o ºtiinþã teoreticã ºi abstractã,prin urmare ea nu poate rãmâne surdã la vocea – ºi memoria –victimelor. Fãrã îndoialã cã preocuparea faþã de victime induceo viziune în alb ºi negru, determinã punerea accentului nuatât pe diferenþierea rolurilor, cât pe completa alienare a celorcare fãceau parte din aparatul de represiune sau se aflau laconducerea lui. O tendinþã martirologicã exista de altfel demultîn Polonia, cu deosebirea cã înainte de ’89 – ºi mai ales înperioada 1945-1980 – se studiau exclusiv cazurile victimelorterorii germane, care acum, prin forþa împrejurãrilor, au trecutpe un plan secund9 . Literatura cea mai abundentã studiazãcrimele sovietice comise asupra cetãþenilor polonezi.

Cercetãrile sunt puternic dominate de istoria politicã.Aceastã stare de lucruri poate fi consideratã fireascã în mãsura

8 Ceea ce este, desigur, ºi o consecinþã a faptului cã documentele Stasisunt uºor accesibile, în vreme ce în Polonia accesul la arhiveleaparatului de securitate continuã sã fie dificil.

9 Dupã cum ºi studiile masive asupra rezistenþei comuniste au dispãrutacum cu desãvârºire.

190


în care, în sistemul comunist, politica – fie ea motivatã deideologie sau de pragmatism – avea un primat absolut înprocesul luãrii de decizii, proces care, în plus, era extrem decentralizat. În consecinþã, subiectele cercertãrilor sunt foarteadesea instituþii ºi organizaþii, mai rar – chiar dacã nu foarterar – biografiile, iar cel mai rar fenomenele de masã. Nu suntîn posesia unor date statistice adecvate, dar cred cã în studiilede pânã acum predominã cele care pun în luminã acþiunileanticomuniste, atât acþiunile armate cât ºi activitãþile opoziþieilegale. Studiile privind Biserica Catolicã sunt ºi ele destul denumeroase, întrucât aceasta era consideratã principalaalternativã la comunism. Cercetãrile asupra partidului comunistse aflã în mod clar pe un plan secund ºi, practic, nu mai existãstudii asupra partidelor satelite ºi curelelor de transmisie alepartidului. Existã relativ puþine studii despre instituþiile statului,instituþia care suscitã cel mai mare interes fiind, cum e lesnede înþeles, aparatul securitãþii. Din punct de vedere cronologic,cele mai numeroase studii privesc perioada 1944-1948, deºiîn ultima vreme au apãrut din ce în ce mai multe lucrãri careacoperã o perioadã mergând pânã în 1956. Specificitatea lorconstã în concentrarea atenþiei asupra câtorva evenimentemajore, numite când cotituri, când crize. Aceastã selecþierezultã din desfãºurarea realã a evenimentelor, în care se potrepera mai multe puncte culminante: anul 1956, revoltastudenþilor din 1968, grevele din decembrie 1970, grevele dinvara lui 1980 ºi crearea Solidarnos’c’, instaurarea stãriiexcepþionale. Descrierile au de regulã un caracter dihotomic:pe de-o parte societatea care aspirã la schimbãri, pe de altãparte puterea hotãrâtã sã-ºi apere poziþia. De aici se naºteadesea tonul martirologic. Este evident cã ducerea la bun sfârºita unor cercetãri detaliate ºi imparþiale de istorie politicã depindede posibilitatea de a avea acces la documentele fostei “forþeconducãtoare a Statului ºi a societãþii”.

191


În ultimii ani au apãrut din ce în ce mai multe cercetãri alecãror subiecte sunt legate de atitudinile ºi comportamentelecolective, aºa cum se manifestã ele de-a lungul unor perioademai lungi. Aceste subiecte sunt cel mai adesea abordate decãtre tinerii cercetãtori care se lasã inspiraþi de metodologiilesociologice ºi chiar de “social history” propusã de sovietologiiamericani. Deºi poate pãrea surprinzãtor, cercetãrile asupracomportamentelor colective au devenit posibile tocmai datoritãdeschiderii arhivelor de partid, cãci, în absenþa centrelor destudiu al opiniei publice, numai organizaþiile de partid ºiinstanþele aparatului de securitate puteau aduna un numãrsemnificativ de informaþii asupra atitudinilor ºi opiniilorpopulaþiei. Pe de altã parte, rezultatele foarte elaborate - ºifoarte moderne - ale studiilor sociologice realizate în anii1955-1980 s-au dovedit prea puþin utile, cel puþin pânã înmomentul de faþã. Deºi sociologii polonezi au beneficiat de oîndreptãþitã recunoaºtere mondialã graþie informaþiilorconfidenþiale privind luãrile de poziþie ºi comportamentul lorîn perioada comunistã, lucrãrile lor se dovedesc acum preastatice, suferind în plus de pe urma faptului cã utilizau categoriisocio-profesionale schematice (ba chiar categorii de clasã) carenu dãdeau seama de corelaþiile simple dintre opinii ºi acþiuni.Este caracteristic faptul cã istoricii, în general tineri, seintereseazã mai mult de atitudinile celor care s-au opussistemului comunist decât de atitudinile celor care l-au susþinutactiv. Aceastã situaþie se explicã, poate, prin faptul cã lucrãrilese concentreazã asupra anilor 1945-1956 ºi 1980-1989, adicãasupra perioadelor în care predominau atitudinile deneîncredere ºi ostilitate faþã de putere. Dar ea se explicã ºi prin“principiul pendulului”: de vreme ce decenii întregi nu s-avorbit decât de atitudini pozitive, acum a venit timpul sã sevorbeascã de contrariul lor.

192


Existã aici un paradox: problema raportului societãþii cusistemul (cu puterea, cu comunismul) pune în evidenþã diferenþeledintre istoricii care descriu în mod critic istoria Poloniei postbelice.Simplificând, am putea prezenta aceste diferenþe în felul urmãtor:unii spun cã imensa majoritate a populaþiei – care ºi-a gãsit unsprijin în atitudinea nesupusã a Bisericii – s-a opus neîncetat puterii,care se afla în mâinile “mercenarilor Moscovei”, unor renegaþi, înfond non-polonezi (regãsim aici ºi accente antisemite); ceilalþi þinsã remarce cã societatea s-a adaptat sistemului, cã existau mediirelativ numeroase în care sistemul era nu numai acceptat, dar ºisusþinut, cã atitudinile de împotrivire conºtientã erau destul derare ºi aveau un caracter elitar. E vorba fãrã îndoialã de una dinproblemele ºtiinþifice cele mai importante, cele mai interesante ºitotodatã cele mai dificile, cel puþin în ce priveºte Polonia, vãzutãca leagãn al opoziþiei ºi “veriga slabã” a blocului comunist.

În studiile de sintezã ºi în jurnalismul istoric existã un largconsens asupra rolului primordial jucat de Polonia – sau maidegrabã de polonezi – în cãderea sistemului comunist dinEuropa ºi Uniunea Sovieticã, ba chiar ºi în criza globalã aideologiei comuniste. Este subliniat, în particular, rolul lui IoanPaul al II-lea în calitate de “pãrinte spiritual al Solidarnos’c’ ”,care a dat lovitura fatalã partidului. Bineînþeles cã astfel deopinii sunt rareori confirmate de studiile detaliate ºi monografii,dar mi se pare cã ele constituie un anume fundal psihologicpentru majoritatea istoricilor polonezi. S-ar putea de asemeneaspune cã avem de-a face cu o aluzie la istoriografia romanticã,potrivit cãreia Polonia era “Christul Naþiunilor” – deopotrivãmartirã ºi salvatoare.

Înainte de a încheia, o remarcã privind forma de transmiterea rezultatelor cercetãrilor. Deºi tendinþa aceasta a existat ºiînainte de 1989, deschiderea arhivelor a provocat bineînþeleso intensificare a ei: este vorba despre publicarea surselor, atâta documentelor de arhivã cât ºi a relatãrilor, jurnalelor ºi

193


memoriilor. Avem de-a face cu un adevãrat “potop” deasemenea apariþii editoriale, care adeseori nu corespundregulilor fundamentale ale editãrii. Se publicã pânã ºi materialeutilizate ca bazã pentru studiile cantitative, cum ar fi liste decondamnaþi, de persoane executate, ba chiar ºi de arestaþi,sute de relatãri autobiografice ale victimelor sistemului (deregulã deportaþi sau foºti prizonieri în gulaguri). Moda acestuigen de publicaþii are mai multe cauze. Una dintre ele, caremeritã toatã atenþia, este tendinþa de a cãuta credibilitatea, ceeace e destul de firesc dupã atâtea decenii de istoriografiefalsificatã, dirijatã ºi aservitã politic centrului de decizii alstatului. Nu sunt puþini cei care cred cã “documentele nu mint”ºi cã oricine e îndreptãþit sã aibã acces la ele pentru a le dapropria interpretare. O altã cauzã constã în graba cu care fiecarevrea sã-ºi vadã cât mai repede publicate rezultatele cercetãrii,fie ºi într-o formã imperfectã sau parþialã. Dar aceastã stare delucruri se explicã în unele cazuri pur ºi simplu printr-oincapacitate interpretativã ºi analiticã.

Am putea vorbi, desigur, despre numeroase alte probleme(ca de pildã despre apariþia lucrãrilor cu privire la minoritãþilenaþionale ºi la relaþiile etnice, cu totul absente în vecheaistoriografie oficialã; sau despre dispariþia aproape totalã astudiilor de istorie economicã), dar timpul nu ne-o permite.

Pentru a conchide, aº vrea sã fac constatarea cã schimbareasistemului (ºi deschiderea arhivelor) a influenþat în mod radicalcuprinderea ºi forma cercetãrilor în domeniul istoriei recente,dar ea nu a provocat schimbãri fundamentale în tehnicile decercetare. Pe scurt, “revoluþia arhivelor” nu a atras dupã sine orevoluþie metodologicã. De altfel, nici nu ºtiu dacã cineva seaºtepta la o asemenea revoluþie. Ceea ce se aºtepta de la istoricieste adevãrul, nu modernitatea.


194

Problema surselor în studiul istorieicontemporane a României

GHEORGHE ONIªORU

Studiul istoriei contemporane a României pare a fi, la oprimã vedere, neproblematic, atât datoritã abundenþei surselor,cât ºi datoritã existenþei unui mare numãr de martori oculari.Însã cercetãtorul care studiazã anii de dupã cel de-al doilearãzboi mondial este conºtient de faptul cã îºi asumã o sarcinãdificilã; dificilã, întrucât demersul istoricului e întotdeaunapândit de pericolul unor interpretãri superficiale.

Comunicarea de faþã are ca subiect problema surselor, înparticular cea a arhivelor, referitoare la istoria contemporanãa României între 1945 ºi decembrie 1989.

In ultimii zece ani, un numãr important de cercetãtoriromâni, printre care se numãrã ºi istoricii noii generaþii, auabordat subiecte privind istoria României comuniste: anii 1944– 1947, “democraþia popularã”, au reprezentat iniþial subiectelecele mai studiate. Dar alãturi de acestea a fost abordatã o nouãproblematicã: rezistenþa anti-comunistã, distrugerea elitelor,dãrâmarea bisericilor, lupta pentru putere în interiorul partiduluicomunist, epoca Gheorghe Gheorghiu-Dej, serviciile secreteºi naºterea Securitãþii, cultul personalitãþii lui NicolaeCeauºescu.

O primã mare dificultate întâmpinatã de cercetãtori a fostsituaþia Arhivelor fostului Comitet Central al Partidului ComunistRomân. Datoritã faptului cã în timpul evenimentelor dindecembrie 1989 Arhiva a fost transferatã la Piteºti ºi depozitatã

195

Problema surselor în studiul istoriei contemporane a României

în condiþii precare, readucerea ei la Bucureºti s-a petrecutextrem de lent. Dupã zece ani, aceastã Arhivã nu este încãpusã în întregime la dispoziþia istoricilor. În momentul de faþã,la sediul Arhivelor Naþionale Istorice Centrale din Bucureºtipot fi cercetate câteva fonduri ale acestei arhive.

Pentru a compensa acest neajuns, cercetãtorii au utilizatarhivele regionale ale Partidului Comunist din Iaºi, Cluj,Timiºoara etc. In aceste arhive pot fi gãsite date esenþiale pentrustudiul anilor 1944 – 1964.

În cadrul Arhivelor Centrale din Bucureºti, cele maiimportante documente se gãsesc în câteva fonduri, dintre careamintim Preºedinþia Consiliului de Miniºtri, Direcþia Generalãa Poliþiei, Inspectoratul General al Jandarmeriei.

Recursul la arhive este neîndoielnic indispensabil pentruorice cercetare serioasã. O astfel de cercetare este condiþionatãde calitatea dosarelor ºi ea este fãcutã cu atât mai necesarã defaptul cã multe dintre informaþiile vehiculate de istoriografiacomunistã sunt false sau trimit la dosare devenite de negãsit.

Acesta este motivul pentru care apelul la sursele primare aconstituit pentru noi o prioritate. În ceea ce priveºte calitateaacestor dosare, trebuie remarcat cã pentru perioada 1944 –1948 raporturile informaþionale sunt foarte clare, iar pentrusfârºitul acestui interval ele pot fi cu uºurinþã înþelese, dacãacordãm un sens adecvat unor termeni ca democraþi saureacþionari.

În afara dificultãþilor de naturã obiectivã, cercetãtorii s-auconfruntat în studierea arhivelor cu probleme birocratice,precum ºi cu probleme legate de condiþiile inechitabile aleaccesului la documente. Spre exemplu, anumite fonduri, dosaresau documente pe care voiam sã le studiez ºi pe care le-amcerut în sala de lecturã, nu puteau fi gãsite pentru mine ºi alþiistorici, în timp ce alþi cercetãtori puteau avea acces la ele.Mai mult decât atât, unele documente pe care le-am solicitat

196


ºi care “nu existau” în arhive, au fost ulterior publicate in seriileeditate de Arhivele Naþionale.

O ocazie binevenitã de a întreprinde o cercetare mai amplãasupra unor subiecte privind perioada comunistã a constituit-odeschiderea, în 1995, a unei sãli de lecturã pentru studiereaArhivelor Serviciului Român de Informaþii. Deºi sala respectivãeste de dimensiuni reduse, ºi cu toate cã la început lipsea uninventar al fondurilor, atmosfera este favorabilã studiului.Cercetãtorii au posibilitatea de a studia dosarele Fondului Penalºi ale Fondului Documentar.

Primul conþine informaþii cu privire la marile procesepolitice din epoca României comuniste. Un avantaj îl constituiefaptul cã aceste dosare sunt însoþite de informaþii asupraactivitãþii politice a celui care face obiectul dosarului. Spreexemplu, Iuliu Maniu ºi alþi membri ai Partidului NaþionalÞãrãnesc, închiºi în 1947, fac obiectul dosarului nr. 40.001,dosarul 40.002 este rezervat lui Lucreþiu Pãtraºcanu ºi existãde asemenea dosare ale anchetãrii lui Teohari Georgescu ºiVasile Luca.

Pentru a sublinia importanþa Fondului Penal, aº da un singurexemplu: realizarea unui studiu exhaustiv asupra reformeimonetare din 1947 este practic imposibilã fãrã consultareadosarului Vasile Luca.

În ceea ce priveºte Fondul Documentar, acesta conþinedosare referitoare la diverse subiecte legate de instaurareasistemului comunist în România, de formele de rezistenþã, deapariþia ºi activitatea Securitãþii.

Ultimul punct al intervenþie mele se referã la consecinþeleLegii 187/1999, cunoscutã sub numele de legea TicuDumitrescu, cu alte cuvinte, la apariþia Consiliului Naþionalpentru Studierea Arhivelor Securitãþii.

Din perspectiva cercetãtorului, consider ca foarte importantfaptul cã una dintre direcþiile principale de activitate ale

197

Problema surselor în studiul istoriei contemporane a României

Consiliului o va constitui relaþia cu cercetarea ºtiinþificã. Existãîn cadrul Consiliului o Direcþie de cercetare ºi intenþia noastrãeste de a colabora cu istorici ºi alþi specialiºti din domeniulºiinþelor sociale pentru a studia subiecte legate de perioadacomunistã. Un mare avantaj îl constituie faptul cã, în activitateasa, Consiliul poate utiliza documente interne ale fosteiSecuritãþi, documente a cãror consultare este, altminteri,interzisã prin legea arhivelor.

Iatã de ce, dincolo de importanþa pe care activitateaConsiliului o are din punct de vedere moral, existenþa acestuiaoferã o nouã ºansã studiului istoriei contemporane ºi recente aRomâniei. O relaþie de colaborare între Consiliu, cercetãtori(fie ei istorici sau nu) ºi instituþiile publice (Academia Românã,Universitãþi, etc.) sau private (cum este cazul Colegiului NouaEuropã), deschide una din cele mai bune cãi de a ne cunoaºtemai bine trecutul ºi, totodatã, de a ni-l asuma.


198

Modalitatea de racolare a informatorilorMARIUS OPREA

Arhivele fostei poliþii politice româneºti, Securitatea,abundã în exemple privitoare la modul în care aceasta aexploatat slãbiciunile omeneºti, în condiþiile în care, în timpulregimului comunist, singurele certitudini le constituiau cartelelealimentare, decretul ºi frica. In acest context delaþiunea era înfloare. Vom încerca în cele ce urmeazã sã descriem modul încare Securitatea a utilizat ºantajul în demersul de construire avastei sale reþele informative, prin intermediul cãreia regimulcomunist ºi-a controlat opozanþii potenþiali ºi a asigurat timpde aproape cinzeci ani liniºtea monoliticã a sistemului.

De la crearea Securitãþii, prin Decretul 21, publicat înBuletinul Oficial din 1 septembrie 1948, un accent deosebits-a pus pe dezvoltarea reþelei de informatori, a cãror misiuneera de a furniza poliþiei politice comuniste date provenind dinmediile considerate “ostile regimului democrat-popular”.Aceste date au fost reunite treptat în “dosare de urmãrireinformativã”, alcãtuite pentru cei care aveau sã fie arestaþi ca“duºmani ai poporului”. Poliþia politicã comunistã a acordatîntotdeauna o importanþã absolut specialã reþelei sale de“surse”.

Securitatea moºtenea, în practicile de racolare ainformatorilor, metode folosite anterior de Siguranþã. În varalui 1948 Siguranþa fusese deja infiltratã de comuniºti ºi intraseîntr-o perioadã de reorganizare, la sfârºitul cãreia avea sã fieconstituitã Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului. Marea

199

Modalitatea de racolare a informatorilor

majoritate a agenþilor Siguranþei lucra deja de mai bine de doiani pentru Partidul Comunist Român (PCR), ca urmare aepurãrilor frecvente ale aparatului, realizate prin intermediulMinistrului comunist de Interne, Teohari Georgescu. Agenþia,dirijatã de aceºtia împotriva forþelor anticomuniste, a utilizatmetode de anihilare ºi de compromitere a adversarilor politici,consacrate mai târziu în practicile Securitãþii. O directivã datânddin acea perioadã, referitoare la constituirea ºi utilizarea uneireþele informative, specifica faptul cã “informatorii puteau fivoluntari sau recrutaþi”. În ceea ce priveºte motivaþiile careputeau conduce la înregimentarea într-o reþea informativã,directiva menþionatã stipula cã informatorii voluntari aveau îngeneral o valoare mai redusã, pânã la a fi consideraþi chiar“dãunãtori”, pentru cã denaturau în mod interesat informaþiilefurnizate. Utilizarea lor trebuia fãcutã “cu foarte mare grijã”.Principalele puncte de sprijin ale ofiþerilor de informaþii s-auaxat, de-a lungul întregii evoluþii a aparatului Securitãþii, peinformatori recrutaþi, adicã pe persoane cãutate ºi alese dintrecele care aveau relaþii cu cercurile vizate. Instrucþiunile trasateofiþerilor cu privire la constituirea reþelelor informative au fostîntodeauna extrem de detaliate în ceea ce priveºte modalitãþilede recrutare a informatorilor. Mai întâi, informatorul potenþialera identificat potrivit anumitor criterii, dintre care cel maiimportant era considerat a fi capacitatea sa de a se infiltra ºi dea întreþine relaþii în medii ostile, prezervând conspirativitatearaporturilor sale cu ofiþerul de informaþii. Se trecea apoi larecrutarea propriu-zisã, în cursul cãreia trebuia “sã se þinã contde faptul cã pot fi convertite în informatori persoane oneste,de caracter, la fel de bine ca ºi persoanele care sunt împinse laaceasta de slãbiciuni morale, de sãrãcie sau de oportunismfinaciar”. Cinismul acestui enunþ este definitoriu pentru manierastranie în care coabita (sub “bagheta” ofiþerului de securitate)cea mai nocivã componentã a reþelei informative a Securitãþii,

200


formatã din catergoria persoanelor care îºi trãdau semenii dininteres personal, ºi cea formatã din persoane care cedaserã,acceptând sã colaboreze, ca urmare a unui ºantaj ce puseseadesea în cumpãnã libertatea ºi chiar viaþa persoanei racolate,ori a apropiaþilor ei.

Desigur, nu au putut fi stabilite principiile precise care aveausã ghideze derularea primului contact cu viitorul informator.Ele variau dupã circumstanþe ºi erau stabilite în funcþie de dateleºi de informaþiile culese în legãturã cu persoana care urma sãfie racolatã. Recomandãrile începeau în mod demagogic, cutentativa de a induce convingerea cã a lucra pentru Securitateera un act patirotic ºi moral. Dar racolajul prin inocularea unuifals sentiment patriotic a fost utilizat de obicei pentru informatoriînregimentaþi în sistem (fie cã erau membri ai PCR, fie cã ocupaudiverse funcþii administrative sau doreau sã aibã acces la astfelde poziþii). De la început, cãile pragmatice au fost cele maieficace. Ele constau din “stimularea unei slãbiciuni ºi acordareaunor înlesniri materiale permiþând satisfacerea ei, sau dinîndatorarea persoanei în cauzã”, cãreia i se fãceau anumiteservicii pentru ca apoi sã i se cearã sã lucreze pentru Securitate.A treia cale (utilizatã foarte frecvent, mai ales în primul deceniude activitate al Securitãþii) a fost “intimidarea, prin folosireainformaþiilor disponibile referitoare la anumite acte de care sefãcuse vinovatã persoana vizatã, ºantajul legat de eventualeinformaþii compromiþãtoare”.

In primele luni ale anului 1951 a fost elaboratã la nivelulDirecþiei Generale a Securitãþii Poporului, cu concursulconsilierilor sovietici, “Directiva privitoare la colaborarea cuagenþia”. Aceastã directivã a fost trimisã în 29 martie 1951cãtre toate unitãþile teritoriale ale Securitãþii. Ea constituie primuldocument-cadru în care este descris în detaliu felul în careofiþerii operativi trebuiau sã construiascã reþelele informativeºi sã lucreze cu informatorii. Directiva adapteazã practicile

201


moºtenite de la Siguranþã la noile realitãþi sociale ºi politice,ca rãspuns la schimbãrile de strategie ºi la noile obiective alepoliticii comuniste. În raport cu vechile reglementãri s-a operat,întâi de toate, o mai limpede delimitare a categoriilor depersoane utilizate în reþeaua informativã. Directiva arãta cãreþeaua informativã, care avea sã identifice ºi sã demaºteactivitatea “criminalã” dusã de elemente ostile în interiorul þãrii,“poate fi împãrþitã în trei categorii principale”, desemnate ca“informatori calificaþi”, “necalificaþi” ºi “rezidenþi”. Ulterior,informatorii necalificaþi aveau sã fie numiþi colaboratori. Acestortrei categorii li se vor adãuga aºa-zisele gazde, adicã persoanelecare îºi puneau locuinþele la dispoziþia angajaþilor Securitãþii.Aceste locuinþe trebuiau sã fie folosite ca locuri de întâlnirepentru informatori, oferind condiþiile de conspirativitate cerute.Colaboratorii erau de regulã mãrunþi delatori, “care nu aveauaptitudini ºi posibilitãþi pentru a pãtrunde în mediile subversiveºi a duce împotriva acestora acþiuni informative”, recrutaþi deobicei dintre “cetãþenii patrioþi”. Potrivit documentelor arhivelorSecuritãþii, în primul deceniu de funcþionare a Securitãþiiinformatorii au fost adesea racolaþi dintre oponenþii regimului,care aveau relaþii în mediile considerate ostile regimului. Însãcei mai prolifici ºi mai activi au fost cei care au devenitinformatori ca urmare a unei legende privitoare la falsul lortrecut de dizidenþi. Ei erau apoi îndrumaþi cãtre asemeneamedii, ca “rezidenþi”. Rezidenþii erau recrutaþi dintre membriiverificaþi ai partidului, care îºi conduceau propria reþeainformativã în interiorul obiectivelor stabilite de Securitate,desfãºurând în acelaºi timp o activitate sub acoperire în diverseinstituþii. În “Directiva privitoare la colaborarea cu agenþia”din 1951, ca ºi în directivele ce i-au urmat, se precizeazã îndetaliu procedura de racolare a informatorilor de cãtre ofiþeriiSecuritãþii, definitã ca “o sarcinã complexã ºi de mareresponsabilitate”. Practic, ofiþerul aduna date privitoare la

202


identitatea informatorului potenþial, rudele sale ºi cercul decunoºtinþe, ca ºi asupra calitãþilor ºi defectelor sale (“decadenþamoralã, vorbãria”, etc.). Un interes deosebit suscitau dateledespre “activitatea sa criminalã trecutã sau, dacã era cazul,prezentã”. Operaþiunea era efectuatã “pe cale oficialã, ca ºicu ajutorul informatorilor, filajului, interceptãrilor ºi tehniciioperative, în funcþie de necesitãþi ºi în mãsura posibilului”.Dupã ce þesuse aceastã adevãratã “pânzã de pãianjen” în jurulpersoanei vizate pentru recrutare, ofiþerul de la Securitate treceala racolarea propriu-zisã. Se recomanda sã se apeleze fie la“convingerile patriotice ale persoanei vizate, arãtându-i-senecesitatea de a ajuta organele Securitãþii în lupta lor împotrivaduºmanilor poporului muncitor”, fie la ºantaj, “pe bazamaterialelor compromiþãtoare privitoare la activitateasubversivã sau de drept comun a persoanei vizate”. În timpulrecrutãrii pe baza docmentelor compromiþãtoare, se arãtanecesitatea “demascãrii complete a activitãþii ostile saucriminale ºi consemnãrii tuturor mãrturiilor” potenþialuluirecrut. Apoi, plecând de la mãrturisiri, i se propuneacolaborarea cu organele Securitãþii Statului, “pentru a se puteareabilita”. Recrutarea informatorilor lua sfârºit, de regulã,printr-un angajament scris, prin care persoana în cauzã se obliga“în mod voluntar sã colaboreze cu onestitate cu organulSecuritãþii Statului ºi sã pãstreze cea mai strictã conspirativitateasupra muncii sale de informator”. Se arãta în acest angajamentcã informatorul era prevenit în legãturã cu responsabilitateacare îi incumba în cazul divulgãrii relaþiilor sale cu SecuritateaStatului ºi a metodelor de lucru ale acesteia. Introducereaangajamentului scris a constituit o iniþiativã destinatã ameliorãriicontrolului pe care ofiþerii operativi îl exercitau asupra reþelei.Fiind o pârghie psihologicã extrem de importantã pentrumanipularea informatorilor, angajamentul scris era necesar,îndeosebi în contextul în care racolarea acestora “pe baza

203


sentimentelor patriotice” a constituit aproape întotdeauna oexcepþie, implicit recunoscutã de cãtre ofiþerii poliþiei politicecomuniste. Practic, modalitatea de racolare a informatorilor arespectat, de-a lungul întregii evoluþii a Securitãþii, aceeaºiprocedurã.

Ultimele instrucþiuni elaborate la nivelul direcþiei Securitãþiidespre eºafodajul reþelei informative dateazã din 1987.Conþinutul lor reflectã evoluþia sistemului: tonalitatea este maidegrabã demagogicã, prea puþin pragmaticã din punctul devedere al acþiunilor ºi relaþiilor ofiþerilor Securitãþii cu reþeauainformativã, menþionându-se frecvent “datoria patrioticã”.Articolul 16 al acestor instrucþiuni secrete arãta faptul cã“recrutarea se opereazã pe baza sentimentelor patriotice ºi, înanumite cazuri, prin cointeresarea candidatul. În situaþiiexcepþionale, solid justificate de interese operative, recrutareapoate fi realizatã ºi pe baza unor date compromiþãtoare”. Înrealitate ultimele categorii erau cele ce prevalau. Nuîntâmplãtor, în aceleaºi instrucþiuni se arãta cã “în raport cuvaloarea informaþiilor furnizate, persoanele reþelei informativeputeau fi recompensate cu bani sau cu obiecte, potrivitnormelor aprobate, sau stimulate în alte moduri”.

ªantajul devenea astfel “arma fundamentalã” pentruracolarea informatorilor. Adesea, mai ales în anii ’50, seînscena, pentru obþinerea rezultatelor scontate, “plecarea dinlocalitate” a persoanei vizate, care era de fapt “ridicatã în secret”ºi apoi supusã presiunilor de ordin psihic ºi fizic, pentru aaccepta colaborarea.

Existã multe exemple referitoare la atare procedee. De pildã,în 1958, un cetãþean a fost “kidnapat” de-acasã, pentru a firecrutat ca informator. Dupã douã zile s-a sinucis. Cadavrul afost transportat în pãdure, unde s-a simulat o sinucidere prinspânzurare. Mulþi alþii au fost internaþi în lagãre de concentraresau arestaþi pentru cã au refuzat sã colaboreze cu Securitatea.

204


Spre deosebire de cei care suportau teroarea, cei careacceptau cu uºurinþã colaborarea sfârºeau prin a fi dominaþide cãtre ofiþerul de Securitate, prin intermediul unui sistem derecompense. Preþul lui Iuda a funcþionat în multe cazuri. Sumade bani ca preþ al trãdãrii era stabilitã în funcþie de “valoareaobiectivului în cadrul cãruia lucra informatorul ºi valoareainformatorului”.

Cine erau cei care puneau în practicã aceste reguli? O aflãmtot dintr-un document al Securitãþii: “mulþi ofiþeri sunt mai prejosde nivelul intelectual al informatorilor lor”. Angrenajul,întemeiat pe teroare ºi pe ºantaj, a funcþionat bine ºi continuãîncã sã o facã. Putem spune cã inima lui Ceauºescu mai bate ºiacum în piepturile informatorilor Securitãþii.

Traducere de Ioana Both

205

Scris ºi oral în istoria recentãZOE PETRE

Aºa cum ne-a impus-o secolul al XIX-lea, istoria se defineºteprin recursul la izvoare scrise. Orice trecut care nu beneficiazãde aceste izvoare este considerat pre-istorie; a fost chiar forjatun concept intermediar, proto-istoria, adicã ceea ce poate firecuperat din trecutul popoarelor care nu au lãsat urme scrise,dar despre care au scris alþii. Astfel, de pildã, galii lui Cezarsau dacii lui Dio Cassius, aceºti barbari care nu cunoºteaudocumentele, dar care au beneficiat de scrierile altora, se aflãundeva în pragul istoriei, suspendaþi între alteritatea oralului ºiidentitatea scrierilor bine adãpostite de arhive, aceste depozitareale istoriei veritabile.

Oare n-am trãit timp de 50 de ani într-un fel de preistorie,cel mult într-o proto-istorie, din care ne parvin, mai degrabãprin intermediul scrierilor altora, frânturi care ar face posibilãreconstituirea inteligibilã a propriului nostru trecut? Simplific,fãrã îndoialã, lucrurile, cãci existã arhive abundente ºi o pletorãde documente de-abia acum abordate de cercetãtori. Dar esteoare vorba de documente în buna tradiþie a secolului alnouãsprezecelea?

Desigur, însãºi noþiunea de document a fost profund pusãsub semnul întrebãrii de cercetarea contemporanã privindscrierea, cãci, dacã cercetarea clasicã sfârºise prin a admitesubiectivitatea operelor istorice, în aceastã nouã istorie în careaproape totul e document, documentul însuºi ºi-a pierdutprestigiul de depozitar necontestat al unui adevãr intact. Am

206


învãþat cã orice document autentic, din orice epocã istoricã,este purtãtorul unui decupaj particular al lumii – social, politic,cultural – ºi al unei viziuni care nu poate depãºi limiteleimaginarului colectiv contemporan; cã nenumãratele unghiuride refracþie care rezultã de aici trebuie recunoscute în cazulunui document, ca ºi în cel al unui text de autor, cã esteîntotdeauna necesar un efort de descifrare ºi de interpretare adocumentului oficial, cã istoricul trebuie sã-ºi exercite vigilenþapentru a detecta ne-spusul într-un proces verbal, ca ºi într-untext al lui Tacit. Am învãþat, într-un cuvânt, cã pânã ºi cel maineutru text rãmâne un text – ºi cã nu existã texte inocente. Iarconstatarea e valabilã pentru orice document ºi pentru toateepocile istorice. Produs al unei birocraþii incipiente de scribisau al unei birocraþii pletorice de mandarini, textul pãstreazãpentru memoria posteritãþii imaginarul politic ºi instituþionalal acelei birocraþii ºi al guvernanþilor ei. În ultimã instanþã,producþia scrisã a oricãrei birocraþii constituie dovadalegitimitãþii sale.

Or, într-un stat totalitar, legitimitatea face parte din aporiilefondatoare ale sistemului; cãci statul totalitar este prin definiþieilegitim, atât pentru cã el se constituie pornind de la o rupturãce rãstoarnã puterea politicã, cât ºi pentru cã el perverteºteînseºi fundamentele legii. Falsul stat comunist este deci, prindefiniþie, sfâºiat între esenþa sa subversivã ºi contrarã oricãruiSpirit al legilor, ºi setea sa cu atât mai greu de potolit delegitimitate .

Numai pornind de la aceastã hibã originarã vom puteaaprecia valoarea informativã a documentelor produse de acestveritabil anti-Establishment care este, cel puþin la începuturilesale, dictatura proletariatului. O anecdotã care circula înTransilvania – regiune care, prin comparaþie cu “VechiulRegat”, moºtenise o atitudine mult mai respectuoasã faþã de

207

Scris ºi oral în istoria recentã

produsele birocraþiei –povesteºte cã în momentul instalãriicomuniºtilor în oraºul Turda, noul prefect proletar a decis sãlichideze arhivele municipale, aceste reminiscenþe ale unuitrecut detestat. El dãdu un ordin clar în aceastã privinþã, ºi, olunã mai târziu, se interesã dacã fusese executat. Nu încã – i serãspunse -, mai întâi trebuie sã facem cópii.

Oricine încearcã sã lucreze cu documente din arhivelecomuniste ar trebui sã ia dintru bun început în considerareacest pãcat originar, care oferã singura cheie de inteligibilitatea caracterului parþial ºi lacunar al acestor arhive. Ideea unorarhive exhaustive e la fel de utopicã, desigur, ca ºi bibliotecaintegralã la care visa Borges. Dar comunismul ar fi trebuit, învirtutea esenþei sale, sã nege însuºi conceptul de arhive, a cãrorexistenþã nu a îngãduit-o decât în mod accidental ºi împotrivavoinþei sale. De aici, mania de a le transforma în arhive secrete,de a interzice accesul la ele, de a le modifica în funcþie denevoile “momentului istoric” ºi ale conjuncturii. De aici, deasemenea, tendinþa de a recurge la acest instrument prinexcelenþã oral, suficient de impersonal pentru a respectaierarhiile, care e telefonul. Un înalt funcþionar din MinisterulAfacerilor Externe mi-a atras atenþia asupra capcanelor pe carele implicã aceste ordine telefonice. El îºi imagina cã un istoricdin viitor care ar citi toate acele memoranda produse în epocaceauºistã de experþii ministerului, ar ajunge la concluzia cãrespectivii autori erau niºte idioþi, numai fiindcã nu ar aveasuficiente date despre mecanismele instituþionale de atunci.Cãci, povestea el, ministerul trebuia sã trimitã mai întâi toateproiectele Elenei Ceauºescu; doamna îºi comunica telefonicpãrerile, dupã care îi era transmisã o nouã versiune a textuluiscris, pe care o corecta încã o datã, ºi tot aºa, pânã când textulcãpãta forma doritã de ea; numai cã, în acest joc al scrisului ºioralului, preþioasa ei contribuþie nu lãsa nici o urmã, iar toate

208


inepþiile textului scris cãdeau în responsabilitatea celui careredacta formal documentele - un funcþionar, uneori chiarinteligent, al ministerului.

Am povestit de mai multe ori istoria care urmeazã, fiindcãea mi se pare paradigmaticã. În primele luni de dupã revoluþie,un numãr destul de mare de foºti studenþi ai Facultãþii de istorieau venit sã mã vadã fiindcã voiau sã obþinã o dovadã scrisã afaptului cã fuseserã exmatriculaþi din motive politice. Îicunoºteam pe unii dintre ei ºi ºtiam cã istoria exmatriculãriilor era cât se poate de adevãratã; cu toate acestea, deºi amscotocit pânã în cele mai îndepãrtate unghere în arhivelefacultãþii, nu am reuºit sã gãsim nici cea mai micã urmã aepurãrilor care s-au succedat aproape fãrã încetare între 1948ºi 1959. M-am dus, aºadar, sã-l consult pe specialistul în astfelde chestiuni, fostul responsabil cu cadrele din Universitate;acesta a avut bunãvoinþa sã-mi explice nu doar de ce nugãsisem nimic, ci ºi de ce nu aveam nici o ºansã sã gãsescvreodatã ceva.

Scenariul comun al acestor epurãri era urmãtorul: seconvoca o adunare a studenþilor – de obicei nocturnã –, careavea sarcina sã îndeplineascã un ritual numit “de demascare”a falsului sau falºilor studenþi, cei care, pretinzând cã vor sãstudieze ca toatã lumea, erau de fapt agenþi ai imperialismuluimondial. Impresionatã în mod corespunzãtor, audienþa cereaca facultatea sã scape de aceastã pleavã, iar decanul facultãþiinu putea decât sã se supunã voinþei presupus unanime atineretului comunist. Pe cale de consecinþã, decanul decideaa doua zi exmatricularea elementelor putrede, cãrora li seinterzicea accesul în incinta facultãþii; ordinul scris era afiºatpeste tot, însã perfidia consta în faptul cã aceste documentenu erau pãstrate decât pe durata anului universitar în curs.Nefericitelor victime li se interzicea accesul la ore, dar în

209

Scris ºi oral în istoria recentã

registrele de înmatriculare – ce trebuiau, dimpotrivã, depuseîn mod obligatoriu la arhive – se menþiona cã respectivii studenþiîncetaserã pur ºi simplu sã frecventeze, aparent din propria loriniþiativã, cursurile facultãþii din care, în realitate, fuseserãalungaþi.

Existã, în mod evident, în aceste manevre frauduloase, ointenþie frauduloasã: mascarea dimensiunilor represiunii,ascunderea adevãratului sens al epurãrilor, ºi aºa mai departe.Se manifestã aici o schizofrenie constitutivã pentru imaginarulcomunist, care se crede deopotrivã etern ºi ameninþat în fiecareclipã de o rãsturnare completã a situaþiei; fãrã îndoialã cã eravorba ºi de o teamã continuã de schimbãri în interiorulsistemului, de noi directive care vor cere cãutarea unor þapiispãºitori. Mai ales dupã moartea lui Stalin, aceastã fricã deaºa-zisele reabilitãri, care implicau de fiecare datã gãsirea unorvinovaþi în scopul de a salva sistemul, era, la urma urmei,justificatã. Dar logica aceasta suferã de inconsecvenþã cãci,deºi în arhive dovezile erau falsificate, totuºi epurãrile ºi istorialor se etalau adesea pe prima paginã a ziarelor, ca sã nu maivorbim de zvonuri ºi relatãri orale. Atunci de ce sã mai faci unsecret din acest subiect, de ce sã acþionezi ca ºi cum, înpregãtirea unui viitor proces, esenþialul ar fi sã sustragi toateprobele de la dosar?

Am trãit cu convingerea cã scrisul este esenþialmente uninstrument al puterii, în vreme ce oralul – de la cuvântul derefuz ºi rezistenþã împotriva opresorului pânã la bancurileºuºotite cu atât deliciu pe culoare, reprezenta, într-un anumitsens, un teritoriu al libertãþii. Or, îmi dau seama acum cã aceastãdistincþie nu funcþioneazã ca atare în istoria ºi arhivelecomunismului. S-a spus adesea cã bancurile care ne ofereau

210


delicii interzise erau de fapt tolerate, ba chiar puse în circulaþiechiar de poliþia politicã.

Suspicios faþã de orice text scris dacã acesta nu e înîntregime controlabil, regimul comunist nu conservã decât ceeace e scris sub propria lui dictare. Temãtor în privinþa viitoruluisãu luminos, el lasã oralului vaste teritorii incontrolabile,inventând astfel contra-documentul. Nici un text oficialaparþinând perioadei comuniste ºi sechelelor ei nu ar trebuiacceptat ca atare, fãrã o confruntare riguroasã cu surselenescrise, fãrã o minuþioasã Quellenforschung, fãrã o identificarea scopurilor sale reale ºi deci a gradului sãu de veracitate. Nuexistã text inocent; orice text produs de un sistem care fabricadeliberat ºi constant o realitate fictivã trebuie suspectat dinprincipiu de cãtre orice cercetãtor demn de acest nume.


211

Discursurile memoriei în Româniapost-comunistã: cu privire la o arhivã de

istorie oralãSMARANDA VULTUR

Atitudinile societãþii româneºti faþã de memoria trecutuluisãu recent par a fi cel puþin contradictorii: pe de-o parte, dorinþade a uita, pe de altã parte, nevoia de a pãstra vie memoriaacestui trecut. Situaþie aparent paradoxalã, ea devine mai uºorde explicat, dar de asemenea mai puþin simplã, de îndatã cepãrãsim planul afirmaþiilor generale pentru a trece la analizacondiþiilor ºi modalitãþilor în care memoria este împãrtãºitã.

Înainte de a dezvolta o analizã parþialã a problemelor deacest tip, ne vom opri asupra câtorva aspecte privitoare lacomunicarea memoriei, generate de contextul specific de dupã1989.

Cunoaºterea cadrului în care se desfãºoarã o cercetare deistorie oralã este absolut necesarã pentru a înþelege ºi ainterpreta corect rezultatele ei. Acest cadru implicã nu numaicondiþiile concrete ale producerii unui text-mãrturie – în cazulprecis pe care l-am ales, sub forma relatãrilor autobiografice –ci ºi atitudinile, imaginile ºi valorile pe care oamenii le asociazãtransmiterii memoriei, precum ºi, într-un mod mai general,modalitãþile prin care o societate alege sã-ºi comunice memoria,discursurile prin intermediul cãrora aceasta se construieºte ºise deconstruieºte, instituþiile ºi practicile care, organizându-seîn jurul acestui proces, îi modeleazã ºi îi remodeleazã structura.

212


Eliminarea în 1989 a interdicþiilor ºi mãcar a unei pãrþi dincenzurile care afectau transmiterea ºi comunicarea memorieiîn România de-a lungul perioadei comuniste, pãrea cã rezolvãdintr-o datã toate problemele legate de procesul recuperãriiacesteia. Situaþia nu este însã nici pe departe atât de simplã ºiliniºtitoare pe cât ar putea pãrea.

Democratizarea vieþii sociale ºi politice, însoþitã de odemocratizare a libertãþii de expresie ºi a accesului la scenapoliticã, deschideau posibilitatea unei pluralitãþi diferenþiate adiscursurilor. Deºi pare uneori o confuzã confruntare de opiniice poate cãpãta o vie coloraturã polemicã, aceastã deschidereeste, în sine, productivã. Cãci, chiar ºi atunci când afirmã“adevãruri” diferite sau apãrã puncte de vedere diferite, aceastãconfruntare ridicã probleme ºi întrebãri ce nu puteau fi puseînainte, cel puþin nu în mod public.

Este vorba întâi de toate de aspectele dureroase ale uneiistorii construite pornind de la mai multe fracturi ale memoriei:cea a celui de-al doilea rãzboi mondial ºi a perioadei care l-aprecedat, apoi cea a lucrurilor trecute sub tãcere din motivede legitimare de cãtre puterea comunistã instalatã ºi impusãcu forþa dupã 1945. La acestea vin sã se adauge tãcerile impusede represiunea comunistã, specifice “tuturor regimurilorîntemeiate pe o doctrinã unicã sau pe o teorie a rasei alese,indiferent de locul sau data lor de naºtere” - cum preciza MarcFerro în cartea sa L’Histoire sous surveillance1 -, tãceriinteriorizate puþin câte puþin ºi care se impun ca tãceri“necesare” sau strategice. Nu trebuie neglijat potenþialul fricilorºi vinovãþiilor legate de aceste uitãri succesive, nici moralarelativizantã ºi ambiguã ce se construieºte ºi se consolideazã odatã cu aparenta adaptare la situaþie, moralã ce funcþioneazã

1 Marc Ferro, L’histoire sous surveillance, Paris, Calman-Lévy, 1985,p. 60.

213

Discursurile memoriei în România post-comunistã: cu privire la o arhivã…

ca scuzã ºi alibi deîndatã ce este rupt contractul tãcerii. ªiaceasta cu atât mai mult cu cât, sub presiunea unei istoriiglorificatoare ce cosmetizeazã inevitabil realitatea ºi pune întreparanteze tot ceea ce nu convine imaginii pe care naþiuneavrea sã o aibã despre sine, tãcerile,la început impuse, setransformã în “tãceri împãrtãºite de întreaga societate care,vrând-nevrând, le interiorizeazã”2 , devenind, într-o anumitãmãsurã, complice la instaurarea unei reguli a tãcerii ce dãnaºtere unor noi tabuuri. Ca urmare a acestui joc alcomplicitãþilor ce devine încetul cu încetul parte integrantã aunei identitãþi, societatea sau comunitatea în cauzã ajung într-osituaþie aproape fãrã ieºire.

Care sunt palierele pe care se manifestã acest impas ºi, înacelaºi timp, care sunt condiþiile depãºirii lui?

Sã luãm cazul perioadei comuniste ºi al travaliului derecuperare a memoriei sale. Cumulul de uitãri ºi de tãceri careîngreuneazã acest proces se traduce prin situaþii contradictoriiºi, într-o anumitã mãsurã, paradoxale. Fie toate adevãruriletrebuie spuse în acelaºi timp sau în concurenþã non-productivã(cãci, în mãsura în care vor sã se afirme unul împotriva altuia,discursurile pe care acestea se sprijinã îºi accentueazã retoricparti-pris-urile ideologice), fie relativizarea adevãrului, prinafirmarea perspectivelor contradictorii asupra faptelor, serveºtedrept alibi unui refuz al memoriei.

Problema care complicã în mod dramatic aceastã stare delucruri este cã lupta pentru memorie ascunde de obicei un altconflict, mai important, legat de moralã. Memoria, sub acesteaspecte discursive diferite, este o modalitate a acþiunii, iaracþiunea nu poate fi conceputã în absenþa unuia sau mai multor

2 Ibid. “Aceste tãceri – spune Marc Ferro – acoperã cu un vãl pudicanumite secrete de familie: fiecare instituþie are secretele ei, dupãcum le are fiecare etnie ºi fiecare naþiune”.

214


agenþi ai ei. În consecinþã, dilemele memoriei iau adesea formaunei judecãþi de naturã eticã, reductibile la douã atitudiniextreme, corespunzând unor adevãruri aparent contradictorii:ori toatã lumea (aºadar societatea în întregul ei) este vinovatã,cãci, indiferent dacã a avut o atitudine activã sau pasivã, nu asuportat doar, ci a ºi construit societatea comunistã, ori nimeninu e vinovat, cãci sistemul, fiind un sistem totalitar, conþine înel însuºi o forþã inexorabilã ce anihileazã posibilitatea deintervenþie a indivizilor sau a grupurilor, în mãsura în care þinetotul sub control ºi eliminã brutal orice forþã de opoziþie saurezistenþã. Trebuie remarcat faptul cã prima afirmaþie, cea caregeneralizeazã vinovãþia - chiar ºi atunci când aceasta e atenuatãprin introducerea unei ierarhizãri sau a unei tipologii aacþiunilor culpabile, cum procedeazã de pildã Daniel Barbuîn recenta sa carte, Republica absentã3 - pune în fapt îndificultate orice discurs de naturã eticã aparþinând cuiva carea trãit în societatea vizatã de aceastã analizã, întrucât oricepoziþie de exterioritate faþã de respectiva societate este exclusã(inclusiv poziþia celui care face analiza). ªi tocmai în numeleacestui mod de a privi lucrurile se contestã adesea, în opiniacomunã, dreptul unora sau al altora de a lua poziþie în calitatede martori, mai ales atunci când o fac având aerul cã “daulecþii celorlalþi”. Dreptul la memorie este aºadar contestat înnumele unui drept la cuvânt, la rândul lui contestabil din motiveetice.

Cât despre cea de-a doua afirmaþie, care generalizeazãabsenþa responsabilitãþilor, ea anuleazã în parte pertinenþajudecãþii morale ºi funcþioneazã de regulã ca alibi pentru ceicare, dintr-un motiv sau altul, preferã sã uite. Resimþitã pe dreptcuvânt – datoritã unei situaþii pe care o vom descrie mai jos –

3 Ed. Nemira, Bucureºti, 2000.

215


ca o formã de judecatã moralã, mãrturia devine brusc inutilã,sau în orice caz de minimã importanþã. Îi sunt preferateanalizele de ansamblu ale sistemului, analize cu caractergeneral, care scot în evidenþã legi ºi reguli aplicabile faptelor,dar care iau prea puþin în considerare circumstanþele, actorii ºijocurile care le leagã unele de altele.

Imposibilitatea de a analiza travaliul recuperãrii ºicomunicãrii memoriei fãrã a lua în considerare problemamoralei nu e neliniºtitoare în sine, cãci în realitate aceastãpreocupare moralã e legatã de însãºi condiþia de existenþã aoricãrui discurs al memoriei: trecutul nu poate fi relatat fãrã aface referire la prezent ºi, prin intermediul lui, la viitor. Ceicare, pe urmele lui Halbwachs, vorbesc despre cadrele socialeale memoriei, acceptã cã aceasta reprezintã o neîncetatãconstrucþie ºi reconstrucþie, care articuleazã – în termenii luiKosseleck (1997) – o relaþie între un câmp de experienþã ºi unorizont de aºteptare. Referirea memoriei la trecut este aºadarmediatã de prezent, în funcþie de care trecutul e interpretat,evaluat ºi transformat într-un orizont de acþiuni viitoare. Dinacest punct de vedere problema memoriei nu ne poate rãmâneindiferentã, cãci prin discursul sãu asupra trecutului memoriane deschide o perspectivã asupra acþiunilor viitoare, asupradevenirii noastre, asupra viitorului în genere. Dar problemelese complicã la un alt nivel.

Se poate constata în România post-comunistã o situaþie care,cel puþin din exterior, poate pãrea destul de stranie. Ea ar puteafi definitã prin faptul cã tocmai memoria e cea care facedreptate, sau, altfel spus, memoria este instrumentul cu care seîncearcã sã se facã dreptate. Aceastã situaþie se explicã maiîntâi prin persistenþa tãcerilor ºi a tabuurilor despre careaminteam mai sus, dar ºi printr-o specificitate a contextului

216


post-comunist românesc - sau poate est-european - în carejustiþia nu a avut de jucat un rol semnificativ în rejudecareatrecutului unui regim care a recurs la crimã ºi represiune. Serecunoaºte existenþa victimelor4 , fãrã a se identifica însãresponsabilii. Când totuºi se încearcã o astfel de identificare,se recurge la vorbitul în ºoaptã sau se aplicã politica þapilorispãºitori, ca ºi cum s-ar dori sã se tempereze pornirile uneisocietãþi însetate de rãzbunare, ce încearcã sã-ºi eliberezeinstinctele reprimate sau sã-ºi satisfacã fantasmele justiþiare. Oaltã modalitate a deturnãrii înlocuieºte recompensarea moralãprintr-o recompensã de ordin financiar, reducând-o pe primala cea de-a doua ºi prefãcându-se a nu ºti cã la un nivel maiprofund nevoia de dreptate reprezintã de fapt o nevoie acutãde moralã. Tocmai aceasta din urmã este acum revendicatã,cãci de-a lungul întregii perioade comuniste ea a fost lezatãatât în idealitatea sa, cât ºi în dimensiunea ei pragmaticã. ªi eacontinuã sã fie ºi azi punctul cel mai vulnerabil al societãþiinoastre.

Aceastã situaþie are în mod evident ºi alte explicaþii în afarãde cele indicate mai sus. Una dintre ele, extrem de importantã,þine de lipsa de voinþã politicã a partidelor, care refuzã sã facãun examen critic aprofundat al societãþii comuniste ºi alpropriului lor trecut, preferând acestui examen –în funcþie decaz – fie negarea, fie glorificarea. Cât despre partidele a cãrortradiþie se rezumã la cei zece ani post-revoluþionari, ele

4 Când avem într-adevãr de-a face cu o recunoaºtere a victimelor, cãcide obicei aceasta se traduce printr-o contabilizare în ea însãºi dejajenantã, dacã nu de-a dreptul falsificatoare, de vreme ce stigmatulfuncþiona dupã principiile unui stigmat “tribal” în accepþia datãtermenului de Erving Goffman, adicã un stigmat care “se transmiteadin generaþie în generaþie, contaminând în mod egal toþi membriiunei familii”. Stigmate, Editions Minuit, Paris, 1975, p. 14.

217


tranºeazã problema într-un sens sau altul în funcþie de scopurilelor electorale.

Discutatã sau ignoratã, problema moralã rãmâne însã unadintre cele mai sensibile, iar atunci când justiþia nu-ºi facedatoria, memoria e cea care încearcã sã facã dreptate în loculei. Ceea ce nu e eficient ºi, în plus, poate determina gravedistorsiuni. Cu toate acestea, aspectul cel mai grav al problemeie de cãutat în altã parte. El þine de faptul cã recuperarea ºitransmiterea memoriei participã la construcþia personalitãþii ºi,prin aceasta, la configurarea identitãþii.

Dupã cum a încercat sã demonstreze Charles Taylor de-alungul unei întregi cãrþi5 , procesul identitar nu poate ficonceput, cel puþin în societatea noastrã, în afara unei referinþela problema moralã, înþeleasã în primul rând ca o cãutare abinelui. Aceastã dublã cãutare identitarã ºi eticã se aflã încentrul unei revigorãri a Sinelui. Memoria istoriei noastrerecente se înscrie în aceeaºi cãutare, motiv pentru care eaparticipã în mod decisiv la procesul de reconstrucþie identitarãa societãþii noastre. Memoria joacã un rol important în acestproces nu doar datoritã puterii sale catarctice, ci ºi datoritãvirtuþilor pozitive ºi constructive pe care le comportãcomunicarea ei. Experienþa împãrtãºitã creeazã solidaritãþi dememorie, ale cãror efecte pozitive asupra ansamblului societãþiinu sunt deloc neglijabile.

De altfel, tocmai la acest nivel al contactului direct prindialog ºi interogare iese treptat la ivealã sensul faptelor trãite,clarificându-se în aspectele sale esenþiale, legate atât decircumstanþele (ºi de actorii) din trecut, cât ºi de circumstanþele

5 Charles Taylor, Les sources du Moi. La formation de l’identité moderne,Editions du Seuil, Paris, 1998.

218


reconstrucþiei memoriale prilejuite de dialog. În acest fel mediateste vizatã o a treia instanþã – cea a unui destinatar absent – încalitatea ei de instanþã care trebuie sã judece ºi sã analizezelucrurile. Atunci când se instaureazã regimul dialogal,interlocutorul nostru tinde sã ne identifice cu acest destinatarabsent. Experienþa cercetãrii noastre, realizate pe un eºantioncuprinzând mai mult de 120 de relatãri autobiografice adunateîntre 1991 ºi 1999 de la victimele deportãrii din Bãrãgan, nearatã cã, mai ales atunci când oamenii îºi dau seama cã actulmemorial reprezintã în acelaºi timp un act prin care depunmãrturie, însãºi structura relatãrii lor tinde sã se organizeze cao reconstituire judiciarã. Relatarea ia în aceste condiþii o turnurãputernic argumentativã, vizibilã în spatele organizãrii narativesau chiar în þesãtura acesteia. Cu ajutorul analizei structuriinarative ºi retorice a discursului putem descifra în cele dinurmã aceastã cerinþã indirectã ºi foarte interesantã de justiþie,altminteri negatã la nivelul strict declarativ. Cãci, potrivitmoralei creºtine împãrtãºite de cei intervievaþi, judecata a fostdeja fãcutã sau în orice caz se va face la nivelul unei instanþetranscendente ºi imanente, cea a justiþiei divine. Relatãrileconþin din abundenþã exemple concrete ale exercitãrii acesteiputeri care îi pedepseºte pe cei rãi ºi îi recompenseazã pe ceibuni. Lucrurile se rezolvã aºadar, într-o anumitã mãsurã, peun plan superior.

Cât despre dreptate în sensul juridic al termenului, dat fiindcã faptele s-au petrecut cu 50 de ani în urmã, intervenþia justiþieieste consideratã acum inutilã de cãtre majoritateainterlocutorilor noºtri. De unde provine atunci nevoia de a relatafaptele ca ºi cum ar fi vorba de un proces juridic? Dupã opinamea, prin intermediul acestor relatãri îºi gãseºte o rezolvaretocmai problema vinovãþiei, pe care cei ce depun mãrturie o

219


resimt ca pe o traumã profundã de naturã identitarã ºi ca pe oformã de nedreptate încã nereparatã. Relatarea faptelor lepermite acestor oameni sã raþionalizeze întrucâtva suferinþape care au îndurat-o, sã se distanþeze faþã de ea, dar nu sã o ºiignore. Întrucât avem de-a face cu o punere în perspectivã atrecutului în funcþie de prezent ºi întrucât majoritatea martorilorsunt persoane în vârstã care au tendinþa de a-ºi face bilanþulvieþii, înþelegem cã suferinþa lor este în primul rând de ordinidentitar ºi cã acesta e planul în care relatarea e chematã sãfacã dreptate. Discursul memorial susþine cãutarea uneiidentitãþi nestigmatizate sau nestigmatizabile, devine locul uneirevendicãri de naturã eticã. Pentru a satisface aceastãrevendicare, relatarea “judecã” faptele ca ºi cum ar vrea sãrestabileascã o ordine întreruptã odinioarã în mod brutal. Aºase face cã, în loc sã insiste asupra suferinþelor îndurate – carenu sunt totuºi absente sau ocultate – relatarea scoate în evidenþãputerea de a supravieþui ºi de a domina împrejurãrile dificile,o voinþã de a se împotrivi distrugerii ºi violenþei prin cãutareaunor soluþii de ordin practic sau spiritual, destinate sãînlocuiascã imaginea stigmatizantã cu o alta, pozitivantã.Aceastã punere în perspectivã a evenimentelor oferã martorilornu numai ºansa de a-ºi reabilita demnitatea grav periclitatãprin însuºi actul deportãrii, dar prilejuieºte de asemenea ceeace Paul Ricœur numea “reîntoarcerea evenimentului prin graþiaînsãºi a sensului”6 . Cu alte cuvinte, prin interpretarea pe caremartorul i-o dã în actul relatãrii, evenimentul e deopotrivãînþeles ºi explicat în interiorul unei noi ordini, cea a sensuluiexemplar. Evenimentul însuºi dobândeºte o anume demnitate,încãrcându-se cu un prea-plin de sens, al cãrui rol este, printrealtele, de a-l face memorabil în viitor pentru cei care îi vor afla

6 Paul Ricœur, “Evénement et sens”, Raisons Pratiques 2. L’événementen perspective, Paris, 1991, p. 45.

220


istoria, precum ºi de a “corecta”, cel puþin parþial, prin acþiuneamemoriei, hazardul ºi absurditatea din care s-a nãscut. Diversecadre simbolice (legende, mituri, scheme biblice, figuriemblematice) sunt invocate spre a servi ca puncte de sprijin învederea unei reinterpretãri necesare a evenimentului trãit, acãrei funcþie este, între altele, de a restitui victimelor o altãimagine, insistând asupra calitãþilor lor individuale saucolective. O înfrângere, s-ar putea spune chiar o catastrofãbiograficã resimþitã ca atare cu o jumãtate de secol în urmã,este acum povestitã în termenii unei victorii tardive darinexorabile, care exprimã, la un nivel mai înalt de generalitate,victoria binelui asupra rãului.

Utilizarea unei intrigi narative pentru a imagina un procescare nu a avut loc ºi care nici nu va avea probabil loc vreodatã,nu e lipsitã de consecinþe asupra proiecþiei unui joc alidentitãþilor ºi alteritãþilor. Acestea din urmã iau înfãþiºareaautoritãþilor care au adus cu forþa rãul, dar ºi cea a spaþiuluicare circumscrie domiciliul obligatoriu, ca spaþiu fizic (ostil ºisãlbatic) sau uman (autohtonii, percepuþi ca semi-civilizaþi înperioada primelor luãri de contact, îi trateazã la rândul lor pedeportaþi ca pe niºte strãini periculoºi, ca urmare a propagandeide partid). Istoria celor cinci ani de domiciliu forþat în Bãrãganse transformã astfel, în ciuda dificultãþilor ºi a nenorocirilor pecare deportaþii au trebuit sã le îndure, într-o istorie a colonizãriiºi a îmblânzirii progresive a acestui spaþiu. Figura emblematicãa bunului colonizator, a eroului civilizator, construitã dupãimaginea idealizatã a ºvabului din Banat, funcþioneazã camijlocitor al acestei proiecþii a evenimentului într-o ordinelegendarã ºi miticã.

Dupã pãrerea mea, aceastã proiecþie este semnificativã însine, cãci ea rãspunde unei nevoi de a înscrie faptele în ceea

221


ce este demn de a fi reþinut de cãtre memoria colectivã. Acestecadre simbolice au în acelaºi timp rolul de a reduce insolitul ºiparticularitãþile individualizante ale evenimentelor7 pentru ale face mai accesibile celor care nu au traversat aceeaºiexperienþã de viaþã, fãcând apel la o memorie culturalã comunãcare funcþioneazã ca intermediar în procesul transmiteriimemoriei.

Cazul pe care tocmai l-am descris nu poate fi generalizatla toate categoriile de martori. Dar, în esenþã, el ne aratãnecesitatea de a þine cont de pluralitatea surselor ºi adiscursurilor ce se referã la aceleaºi realitãþi, precum ºi departicularitãþile acestor discursuri în raport cu condiþiileproducerii lor ºi cu coerenþa interioarã a relatãrilor. Datoritãacestor factori, relatarea evenimentelor se asociazã cu o retoricãspecificã, destinatã sã articuleze în mod optim o relaþie întreun câmp de experienþã ºi un orizont de aºteptare.

Aº vrea sã reamintesc faptul cã acest orizont este, la rândullui, un orizont de discurs. Survenind în interiorul unui astfel deorizont al limbajelor, a cãror funcþie este nu numai de a descrieci ºi de a construi realitatea, orice mãrturie, aºadar orice act deîmpãrtãºire a memoriei, se înscrie într-o logicã în care discursulprin care mãrturia se realizeazã este provocat ºi el, într-unanume fel, de alte discursuri. Iatã de ce aceste discursurimemoriale ºi/sau identitare capãtã adesea o vie coloraturãpolemicã ori, dimpotrivã, oportunistã în raport cu discursurileconsiderate dominante, la modã sau pur ºi simplu prestigioase.Este deci nevoie sã le evaluãm ºi sã le interpretãm cu precauþie,

7 Discutând analiza pe care Mircea Eliade o consacrã relaþiilor dintrememorie ºi mit, Alain Besançon afirma: “individualul, non-repetabiluleste îmblânzit ºi modificat de memoria colectivã pânã într-atât încâtdevine uºor recognoscibil, înscris în seria lucrurilor deja cunoscute”.Cf. Histoire et expérience du Moi, Paris, 1971, p. 188.

222


atenþi la ceea ce relatãrile ne lasã sã înþelegem sau sãsubînþelegem. Cred cã acesta e un lucru important, cãcidialogismul constitutiv oricãrui discurs al memoriei nedezvãluie un întreg câmp de valori, de credinþe, de atitudini,pentru care limbajul este mai mult decât un vehicul. Cãcilimbajul este, în ultimã instanþã, cel care modeleazã ºiremodeleazã acest câmp.

În ce priveºte discursul victimelor, putem spune, înconcluzie, cã analiza care se face prin povestire evenimentuluitrãit, pare menitã a-l face “acceptabil” pentru cel care l-a trãitcândva, dându-i în acelaºi timp acestuia ocazia de a seauto-evalua ca agent moral, de a-ºi regândi rolul în istorie.


IV. Implicaþii instituþionale ºi

etice în studiul istoriei

recente

224

Aportul cercetãrii istorice în situaþii politicecritice: cazul Menten1

J. C. H. BLOM

Introducere

Oamenii politici cer uneori ca investigaþia istoricã sã ofererãspunsuri la întrebãri de naturã politicã, sã dea soluþii pentrusituaþii care pun în joc, printre altele, credibilitatea ºi reputaþiaunor foºti sau actuali politicieni, chiar carierele lor sau ale altorpersonalitãþi publice. Între 1966 ºi 1980 figuri marcante alevieþii politice olandeze au formulat astfel de pretenþii. În treirânduri, istoricilor li s-a cerut sã cerceteze crime, certe saudoar bãnuite, din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial,precum ºi reacþiile postbelice pe care acestea le-au declanºat.(Dificila anchetã ce va fi prezentatã aici a apãrut în prelungireaunei asemenea reacþii postbelice.) În fiecare dintre aceste ocazii,sistemul politic a fost zdruncinat, iar guvernanþii s-au vãzutconstrânºi sã solicite anchete. În condiþiile în care cabinetulavea un interes direct în rezultatele investigaþiei, era obligatoriuca aceasta sã fie condusã nu de funcþionari publici, ci de cãtrecercetãtori independenþi, sau de cãtre o comisie specialalcãtuitã pentru aceastã sarcinã.

Mã voi opri aici asupra solicitãrilor cãrora trebuie sã lerãspundã cercetãtorii angajaþi în domeniul istoriei “aplicate”

1 Acest articol dezvoltã textul unei conferinþe þinute la Rotterdam încadrul unui seminar de istorie aplicatã, privind semnificaþia acesteimetode în învãþãmânt ºi cercetare (16-17 septembrie, 1982).

225

Aportul cercetãrii istorice în situaþii politice critice: cazul Menten

sau “publice”. Analiza aºa-numitului “caz Menten”, de carem-am ocupat împreunã cu câþiva colegi, îmi va servi dreptexemplu. (Þin sã adaug cã acest caz a fost aproape uitat întretimp, poate ca rezultat al succesului, din punct de vedereistoriografic, al anchetei noastre.)2

2 În afara cazurilor în care o altã sursã este menþionatã, toate datele dinacest articol provin din raportul final asupra afacerii Menten: J. C. H.Blom, A. C. ́ t Hart, I. Schöffer met medewerking van [cu sprijinul lui]J. M. de Maar-Willink, De affaire-Menten 1945-1976 (Haga, 1979).Pentru date despre anchete asemãnãtoare, vezi urmãtoarele: desprerevoltele din Amsterdam din 1966: Eerste interim-rapport van decommissie van onderzoek Amsterdam (Haga, 1967), Tweede interim-rapport van de commissie van onderzoek Amsterdam (Haga, 1967) ºiSlotrapport van de commissie van onderzoek Amsterdam (Haga,1967); despre presupusele abuzuri sau chiar crime de rãzboi dinIndonezia în perioada decolonializãrii (1945-1950), Notabetreffendehet archievenonderzoek naar gegevens omtrent excessenin Indonesië begaan door Nederlandse militairen in de periode1945-1950 (Haga, 1968); J. A. A. van Doorn en J. Hendrix, Ontsporingvan geweld. Over het Nederlands/Indisch/Indonesisch conflict(Rotterdam, 1970). Pentru cazul F. Weinreb, vezi D. Giltay Veth enA. J. van der Leeuw, Rapport door het Rijksinstitut voorOorlogsdocumentatie uitgebracht aan de minister van justitie inzakede activiteiten van drs F. Weinreb gedurende de jaren 1940-1945, inhet licht van nadere gegevens bezien (Haga, 1976) ºi I. Schöffer,“Weireb, een affaire van lange duur”, în Tijschrift voor Geschiedenis95, no. 2 (1982), 196-224. În privinþa afacerii Lockheed ºi a roluluijucat de Prinþul Bernhard: Rapport van de Comissie van Drie.Onderzoek naar de juistheid van verklaringen over betaling door eenAmerikaanse vliegtuiig Fabriek (Haga, 1976). Despre faptele unuirenumit parlamentar, W. Aantjes, în timpul celui de-al doilea rãzboimondial, a se vedea Rapport van de Comissie van Drie in de zaakAantjes (Haga, 1979) ºi Rapport van de kamercomissievan onderzoeknaar kennis omtrent gedragingen van mr W. Aantjes tijdens de TweedeWeredoorlog (Haga, 1979)

226


Afacerea Menten, 1976-1981

Amploarea mutaþiilor politice ºi scandalul public provocatede cazul Menten ar fi fost imposibil de prevãzut în vara lui1976. Pe 22 mai, ziarul olandez cu cel mai mare tiraj, DeTelegraaf, publica un articol de o paginã despre un anumePieter Nicolaas Menten, pe atunci în vârstã de ºaptezeci ºi ºasede ani, proprietarul unei colecþii de artã, din care o parte urmasã fie scoasã la licitaþie din cauza “lipsei de spaþiu”. Scopuldestul de evident al articolului era acela de a atrage atenþiaasupra licitaþiei ºi de a ridica astfel preþul de pornire. Printr-ocoincidenþã, articolul i-a furnizat câteva indicii ziaristului HansKnoop, în acea perioadã redactor la Accent, un sãptãmânalobscur, între timp desfiinþat3 . Knoop investiga trecutul luiMenten la sugestia colegului sãu israielian, Chaviv Kanäan.Acesta nu avea nici un dubiu asupra faptului cã Menten era uncriminal de rãzboi, dar nu reuºise sã convingã Ministerul Justiþieidin Olanda sã ia vreo mãsurã. La rândul sãu, Kanäan se bazape informaþii primite de la Henriëtte Boas, corespondentã aunei publicaþii olandeze. Foarte curând, Knoop a reuºit sãadune probe care, deºi incomplete, reprezentau acuzaþii gravela adresa lui Menten. Articolele lui Knoop ºi colaborarea lui cuo companie care a fost producãtoarea unor programe deteleviziune despre acest caz, au atras atenþia publiculuiolandez. Apetenþa, de un gust îndoielnic, a publicului pentruastfel de cazuri, a fãcut ca scandalul sã ia proporþii în imaginaþiacolectivã. Menten însuºi saluta publicitatea ce îl înconjura siîncerca sã o întoarcã în avantajul sãu. El a respins în blocacuzaþiile ce i se aduceau, replicând cã fusese anchetat ºi

3 Knoop a publicat o carte despre rolul sãu în afacerea Menten laînceputul lui 1977: H. Knoop, De zaak-Menten (Amsterdam, 1977).Un an mai târziu a apãrut traducerea englezã: H. Knoop, TheMenten-affair (New York: Macmillan, 1979).

227


declarat nevinovat încã din 1950. În declaraþiile sale Mentennumea mai mulþi demnitari ai vremii, dintre care figura ceamai proeminentã era fostul Preºedinte al Camerei, Dr. L. J.Kortenhorst, om politic catolic ce fusese avocatul lui Mentenºi obþinuse pentru el un verdict favorabil.

În dezbaterea publicã din jurul cazului, cel puþin douãaspecte distincte ale problemei nu au fost suficient de clardiferenþiate. În primul rând, era Menten într-adevãr un criminalde rãzboi, ºi dacã da, care era gravitatea crimelor comise deel? Purta el rãspunderea unor ucideri în masã sau fusese doarun complice? În mãsura în care se fãcea vinovat, judecarea luiera încã oportunã? În al doilea rând, era de luat în considerareposibilitatea ca Menten sã se fi sustras procesului sau uneieventuale condamnãri mituind sau ºantajând politicieni ºimagistraþi. Dacã vreuna dintre aceste învinuiri era adevãratã,nu era oare momentul ca afacerea sã fie fãcutã publicã?

În primã instanþã, Ministerul Justiþiei nu a pãrut dispus sãacþioneze. Cazul era vãzut ca o exagerare, datoratã unui curentde opinie pasager. Existau de asemenea îndoieli în legãturã cusoliditatea argumentaþiei elaborate de procuraturã, cu numãrulºi credibilitatea martorilor, precum ºi impedimentul reprezentatde faptul cã acelaºi caz fusese deja cercetat ºi închis. Motivaþiileenumerate nu au avut darul de a trezi simpatia presei, care acalificat aceste ezitãri drept o nejustificatã tergiversare. MinistrulJustiþiei, A. A. M. Van Agt, înclina sã închidã ochii la întreagaafacere. El se pusese deja într-o posturã delicatã din pricinaunei situaþii asemãnãtoare, când încercase sã obþinã graþiereaa trei ofiþeri germani închiºi pentru crime de rãzboi, numiþi“Cei trei de la Breda”. Van Agt îºi retrãsese propunerea doar caurmare a unor numeroase ºi vehemente proteste ale victimelorrãzboiului. Acum el pãrea sã dea din nou dovadã de o toleranþãexcesivã ºi de indiferenþã faþã de sentimentele celor ce suferiserãpersecuþia nazistã. Mai mult, ministrul era bãnuit de a fi

228


conspirat pentru a-i proteja de orice dezvãluiri privind acte decorupþie sau alte malversaþiuni politice pe cei care, cu douãzeciºi cinci sau treizeci de ani în urmã, fuseserã membri ai partiduluisãu. Poate cel mai notoriu exemplu era cel al PreºedinteluiCamerei, Dr. Kortenhorst, acuzat de trafic de influenþã înfavoarea lui Menten în schimbul sumei, pe atunci exorbitante,de 200.000 de guldeni - cu alte cuvinte de luare de mitã.

Poziþia Ministerului în legãturã cu judecarea lui Mentens-a modificat curând, dar nu datoritã unor presiuni din parteaParlamentului sau a presei, ci din cauza strângerii unor probetot mai convingãtoare. Ministerul a ordonat o anchetã judiciarãpreliminarã în iulie 1976. Nu e aici locul sã relatãm în detaliutoate episoadele acestei anchete laborioase, care a stârnit reacþiiputernice din partea opiniei publice ºi implicat numeroaseîntruniri ale completului de judecatã, încheiate cu verdictediferite. Sentinþa irevocabilã, prin care Menten era gãsit vinovatde crime de rãzboi comise pe teritoriul Poloniei, a fost stabilitãabia în 1981, dupã o îndelungatã disputã juridicã. Menten afost condamnat la zece ani de închisoare ºi la plata unei amenzide o sutã de mii de guldeni.

Iniþial Ministrul Van Agt a considerat inoportunã o cercetarespecialã a condiþiilor în care Menten ar fi putut sã obþinãprotecþie imediat dupã rãzboi. Totuºi, anchetatorii au scos laluminã un numãr însemnat de documente, acoperind perioadadintre 1945 ºi 1955. Numele lui Menten revenea insistent înpresa vremii ºi în rapoarte oficiale. S-ar putea chiar spune cãîn acel moment se discutau mai multe “cazuri Menten”. Înplus, Menten a agravat situaþia jenantã în care se afla Ministerulde Justiþie, ºi în special Ministrul Van Agt, evadând peste graniþã.Doar ziaristul Hans Knoop, care îl urmãrise cu încãpãþânare, areuºit sã-l gãseascã. Opinia publicã era tot mai circumspectãfaþã de Menten, dar ºi faþã de Van Agt. În cele din urmã, adevenit evident cã Ministrul era incapabil sã mai facã faþã

229


presiunii publice ºi parlamentare. A urmat o serie de dezbateriaprinse în Camerã. Van Agt a fost nevoit sã ordone o anchetãoficialã pentru a clarifica situaþia judiciarã a cazului Mentenîntre finalul rãzboiului ºi vara lui 1976, precum ºi rolul efectival surselor de influenþã ce ar fi putut afecta cursul proceduriilegale. Investigaþia urma sã fie condusã de o persoanã sau de ocomisie desemnatã în acest scop4 .

Din diverse motive, Van Agt nu a gãsit imediat un cercetãtorsuficient de experimentat ºi prestigios, dispus sã preia sarcinaunei asemenea anchete. În cele din urmã, Dr. I. Schöffer, ºefulcatedrei de istorie olandezã de la Universitatea din Leyden,ºi-a anunþat intenþia de a crea o astfel de comisie de anchetã.Numele membrilor comisiei au fost fãcute publice la începutullui 1977. Schöffer solicitase colaborarea profesorului Dr. A. C.´t Hart, specialist în drept penal de la Universitatea din Tilburg,precum ºi pe aceea a autorului. Titulatura oficialã sub care amfuncþionat a fost “Comisia de anchetã a cazului Menten”. Amînceput cercetãrile la finele lui ianuarie, anticipând o cercetarede scurtã duratã. Schöffer credea cã vom avea nevoie deaproximativ trei luni, dar aceastã estimare s-a dovedit mult preaoptimistã. Am lucrat zi de zi timp de un an ºi jumãtate, iar apoiintermitent timp de încã un an, reuºind sã prezentãm raportulfinal, “Cazul Menten, 1945-1976”, în septembrie 19795 .

În aºa-numitul “caz Menten” se suprapuneau de fapt maimulte cazuri extrem de complicate, care ar fi putut fi examinateseparat, dar ale cãror legãturi erau totuºi foarte solide. În câteva

4 Vezi Actele Lucrãrilor Parlamentului: Handelingen Tweede Kamerder Staten-Generaal. Zitting 1976-1977, 18 noiembrie, 1976,1356-1403.

5 Titlul original al raportului se gãseºte la nota 1. Sprijinul acordat se J.M. de Maar-Willink, secretara comisiei, a fost atât de valoros, încâtcomisia a decis ca numele ei sã aparã pe pagina de titlu a raportuluifinal.

230


dintre ele Menten însuºi nici mãcar nu era direct implicat; nu-lpriveau, de pildã, procesele în care justiþia se pronunþase asupraunor acþiuni neconforme cu starea de rãzboi, unele infracþiunicomise dupã rãzboi, tranzacþii comerciale, cereri pentru plataunor despãgubiri, cazuri de sperjur ori calomnie. Comisia afost de asemenea nevoitã sã studieze cazuri de manipulare apresei sau de manipulare politicã, sau cel puþin tentative deacest fel. În raport am analizat fiecare dintre aceste situaþii câtmai amãnunþit cu putinþã ºi am încercat sã arãtãm corelaþiiledintre ele.

Ne-am concentrat atenþia asupra suspiciunilor ºi învinuirilorce planau în jurul acestor cazuri, formulate pânã în 1976 darºi dupã aceea, indiferent cât de lipsite de substanþã ar fi pututpãrea ele. În plus, am demonstrat cã o clarificare sau ointerpretare concludentã a circumstanþelor presupunea tratareariguroasã a trei aspecte decisive. Era vorba în primul rând decronologia exactã a evenimentelor; în al doilea rând defluctuaþiile climatului politic olandez de dupã rãzboi, în specialîn definirea tratamentului aplicabil celor ce se fãcuserã vinovaþide delicte politice. (Mai târziu, Rãzboiul Rece ºi-a fãcut simþitãinfluenþa asupra acestei atitudini.) Modul foarte agresiv în careMenten, susþinut de avocaþii sãi ºi de alþi consilieri, ºi-a apãratcauza, a reprezentat pentru noi cel de-al treilea aspect importantal cazului.

Fideli acestei abordãri, am încercat sã depãºim condiþiaunei simple anchete asupra scandalurilor despre care se spuneacã ar incrimina politicieni ºi magistraþi olandezi. Era indubitabilcã ei comiseserã erori, fie cã era vorba de reacþii prea lente,sau de soluþii lipsite de abilitate. Mai mult, câteva dintre gesturilelor au fost chiar reprobabile ºi meritau sã fie sancþionate public.Dar, în general, acuzele mai serioase, scandaloase, care li seaduceau nu au fost susþinute de vreo probã. În aceastã privinþãraportul a dezamãgit aºteptãrile. Pe de altã parte, fapt mult mai

231


important, raportul s-a achitat de sarcina principalã - aceea dea reconstitui faptele într-un mod care nu a fost pus la îndoialãpânã în prezent. Interpretarea propusã de comisia de anchetãa suscitat doar câteva comentarii negative; în general, reacþiilepresei ºi ale cercurilor interesate de activitatea comisiei au fostfoarte elogioase6 . Publicarea raportului a pus capãt cazuluiMenten în latura sa de proces public, concluziile fiind formulateîntr-o scurtã dezbatere parlamentarã din februarie 19807 .

Termenii ºi condiþiile cercetãrii

Când a acceptat, în ultima zi a lui 1976, sarcina ce îi fusesepropusã, profesorul Schöffer a stipulat public un numãr decondiþii. Cele mai importante dintre acestea erau:1) Angajamentul forurilor ce solicitaserã ancheta de a “sprijini

ºi finanþa cercetãrile”, ceea ce presupunea cã toate cererilede personal calificat sau de sprijin material (cum ar fi, deexemplu, oficiile de registraturã, secretariat ºi contabilitate,acoperirea cheltuielilor de deplasare ºi cazare, serviciileunui criminalist ºi colaborarea laboratorului decriminalisticã) urmau sã fie satisfãcute.

2) Deplina libertate a cercetãrii ºi a comunicãrii rezultatelor.Aceasta însemna cã atât guvernul cât ºi Ministerul Justiþieise obligau sã nu împiedice sau sã încerce sã influenþezecursul anchetei; în plus, raportul urma sã fie prezentatParlamentului ºi apoi publicat în versiunea integralã.

6 Acestea au apãrut în ziarele din septembrie 1979, imediat dupãpublicarea raportului. Reacþiile negative au venit din mediul juridic,referindu-se în special la procesul în desfãºurare. De pildã: N. E. Algra,Enkele juridische aspecten van de zaak-Menten (Groningen, 1978),precum ºi câteva articole din periodice juridice.

7 Vezi Actele Lucrãrilor Parlamentului: Handelingen Tweede Kamerder Staten-Generaal. Zitting 1979-1980, 6 februarie, 1980,2796-2806.

232


3) Toate documentele aflate în arhive guvernamentale, careerau, în viziunea comisiei, relevante pentru anchetã,trebuiau puse la dispoziþia cercetãtorilor. Aceastã condiþiea fost integral respectatã, deºi în douã rânduri reprezentanþiai altor ministere au obiectat la solicitãrile noastre. În primulcaz, comisia dorea sã consulte documente din arhiva“Departamentului de Securitate Internã”, în al doilea -registre ale trezoreriei statului. Dupã consultãri cu miniºtriiacestor departamente am primit permisiunea de a studiarespectivele documente.

4) Toþi funcþionarii publici, foºti sau actuali, urmau sã fieexceptaþi de la obligaþia de a pãstra secretul profesional,fiindu-le îngãduit sã rãspundã la orice întrebare a comisiei.

De aceste condiþii, ce garantau autonomia comisiei ºiaccesul liber la documente, depindea succesul investigaþiei.Finele anului 1976 era marcat de o profundã neîncredere înprobitatea guvernanþilor, care a persistat mult timp dupã aceea.Orice detaliu care ar fi sugerat intervenþia lor în anchetã saulimitarea accesului comisiei la informaþie ar fi diminuat radicalcredibilitatea datelor furnizate de noi. Mai mult, asta ar fizãdãrnicit obiectivul principal al cercetãrii, acela de a relatacircumstanþele cazului de o manierã care sã fie consideratãsatisfãcãtoare de cãtre cât mai mulþi dintre cei interesaþi ºi de aatenua astfel tensiunile dintre guvernanþi ºi opinia publicã.

Dificultãþile cercetãrii

Deºi modelul de cecetare adoptat de comisie nu s-aîndepãrtat de abordarea istoriograficã încetãþenitã, ne-amconfruntat cu o sumã de dificultãþi specifice acestui tip dedemers. În primul rând, cu problema identificãrii documentelor.Promisiunea guvernului de a ne sprijini nu era suficientã în

233


sine, întrucât documentele pe care am fi vrut sã le examinãmtrebuiau mai întâi localizate. Am descoperit cã acest lucru nuera întotdeauna posibil. În unele cazuri, arhivele fuseserãdistruse în conformitate cu reglementãri oficiale, în timp cealte arhive se pierduserã din alte motive (în special în haosuldin primele luni de dupã al doilea rãzboi mondial). Din fericire,am reuºit uneori sã dãm de urma anumitor documente, originalesau copii, cu sprijinul unor arhivari competenþi. Cu toateacestea, un numãr însemnat de documente n-au putut fi gãsite.Faptul cã nu puteam explica dispariþia lor a alimentat zvonuriledespre distrugerea deliberatã a probelor care îi inculpau fie peMenten, fie pe anumiþi oameni politici, suspiciuni al cãror ecous-a fãcut auzit în presã. Se spunea cã aceasta distrugeredeliberatã a probelor s-ar fi produs cândva între 1945 ºi 1955,dar au fost propuse ºi date mai recente, precum vara ºi toamnalui 1976, când Menten reintrase în atenþia opiniei publice, daranchetarea cazului sãu nu începuse încã. Scopurile cercetãriinoastre nu au fost afectate de presupusa distrugere adocumentelor, întrucât probele ce ne lipseau nu ar fi contribuitla conturarea unei imagini de ansamblu asupra cazului. Deasemenea, nimic nu ne îndreptãþea sã credem cã aceledocumente ar fi fost intenþionat distruse sau îndepãrtate. ªitotuºi, absenþa lor ar fi putut compromite credibilitatearaportului final. Dintr-o purã coincidenþã, am descoperit însãcâteva dosare extrem de valoroase.

Aceste dosare, care, în treacãt fie spus, s-au dovedit foarteutile ºi mai târziu, în procesul intentat lui Menten, conþineaudatele celor mai importante procese care îl implicaserã peacesta între 1945 ºi 1955. Dacã le-am fi dat crezare ziariºtilor,acestea erau documentele deliberat înstrãinate. Le-am gãsit,alãturi de alte câteva dosare, în spatele unui raft, în podulPalatului de Justiþie din Amsterdam. Locul lor, ca ºi al altordocumente ce fuseserã separate de arhivele obiºnuite, fusese

234


decis în 1955 de procurorul ºef al oraºului Amsterdam dintr-oprudenþã datoratã caracterului delicat al cazurilor. Cum întretimp ele au fost mutate de câteva ori, o singurã persoanã îºimai amintea în 1977 de dosarele ascunse între tot felul denimicuri. Acest funcþionar nu fãcuse legãtura dintre documenteºi Menten, dar ºi-a amintit de existenþa lor când i-au ajuns laurechi alte nume implicate în caz. Astfel încât, în cele din urmã,dosarele cazului Menten au ieºit la luminã, dezminþindpresupunerea cã anumite documente fuseserã sustrase.

Totuºi, cercetarea noastrã a fost stânjenitã în alte moduri.Puþine arhive particulare au fost puse la dispoziþia comisiei.Majoritatea avocaþilor pe care i-am contactat în acest scop auafirmat cã, indiferent de vechimea dosarelor în cauzã,examinarea acestora ar leza confidenþialitatea datoratã clienþilorlor. Din acest motiv - perfect îndreptãþit, în opinia noastrã -avocaþii au refuzat sã ne încredinþeze documentele.

Cu totul altfel stãteau lucrurile în ce priveºte dosarelepãstrate în arhiva de familie a fostului avocat al lui Menten,Dr. Kortenhorst. Din mai multe considerente, “confidenþialita-tea” nu putea fi invocatã în acest caz ca scuzã suficient detemeinicã pentru a ne refuza accesul la documente; de altfel,familia nu s-a folosit iniþial de acest argument, deºi ne consideraadversari declaraþi. Refuzul familiei Kortenhorst nu a prejudiciatcercetarea noastrã; rãmâne însã faptul cã alþii - în particularavocatul care l-a apãrat pe Menten într-un proces ulterior, încare era acuzat de crime de rãzboi - au primit acordul familieide a studia acele dosare. E semnificativ totuºi cã în arhivã nuau fost gãsite probe noi ori surprinzãtoare; de fapt, avocaþii nuau localizat nici mãcar documentele menþionate de Menten,care, susþinea el, îl disculpau în defavoarea câtorva oamenipolitici ce conduseserã Ministerul Justiþiei la începutul anilor´50. În ce ne priveºte, avem îndoieli cu privire la existenþaacestor documente. Însã atunci când raportul nostru a fost

235


finalizat ºi publicat, absenþa lor ni s-a imputat ºi am fostconstrânºi sã concedem cã nu ne fusese permis sã studiemarhivele Konterhorst. În mod normal, conþinutul unei asemeneaarhive ar fi trebuit sã aibã un loc central între datele strânse decomisie. Astfel, omisiunea (impusã) a apãrut ca o carenþã gravãa cercetãrii, fiind frecvent menþionatã în evaluãrile ce au urmatpublicãrii raportului.

Contactul cu “martorii” ºi declaraþiile lor a generat o nouãdificultate. Comisia ºi-a propus sã intervieveze cât mai multedintre persoanele implicate în cazul (sau cazurile) Menten. Amintrat în legãturã cu aproximativ 150 de persoane, dar, în mareparte, rezultatele discuþiilor au decepþionat. Explicaþia estedestul de simplã: ca funcþionari publici, majoritatea acestoroameni fuseserã implicaþi, în grade diferite, în unul din multelecazuri pe care comisia le ancheta. Informaþiile solicitate serefereau la detaliile unui caz de care aceºtia se ocupaserã cudouãzeci ºi cinci de ani în urmã. Este de la sine înþeles cãamintirile unui moment atât de îndepãrtat nu pot fi decâtnebuloase; comparativ, datele recoltate din dosare s-au doveditsensibil mai precise. La aceasta s-a adãugat faptul cã mai multepersoane aflate la acea datã în anturajul lui Menten ne-aurefuzat colaborarea. Menten însuºi a întrerupt orice legãturãcu noi dupã primele interviuri. Pe parcursul acestor discuþii elfãcuse câteva tentative, destul de fãþiºe, de a-ºi alia comisia înprocesul încâlcit care îi fusese intentat la acea datã. Din pãcate,am primit prea puþin sprijin din partea acestor cercuri; altfelam fi reuºit probabil sã dãm explicaþii mai exacte în legãturãcu comportamentul lui Menten ºi al acoliþilor sãi. Între 1945 ºi1955 Menten ºi “compania” dãduserã declaraþii copioase înfaþa magistraþilor, astfel încât datele prin care îºi susþineaupoziþia erau oricum accesibile.

Concluzia ce se impune este aceea cã istoria oralã nu esoluþia metodologicã cea mai potrivitã pentru acest tip de

236


cercetare. Puþine informaþii utile ne-au parvenit în urmainterviurilor cu persoane implicate în aceste cazuri. Mã grãbescsã adaug cã observaþia de mai sus nu se întemeiazã pe oevaluare globalã a metodologiei presupuse de istoria oralã perse. Aceastã metodã poate fi aplicatã cu succes, dar în contextulunor cercetãri de alt tip. Privind înapoi, ar fi trebuit sã anticipãmfoloasele limitate ale anchetei orale. În cazul nostru, detaliileaveau o importanþã capitalã, dar, în loc sã le ofere, o partedintre cei intervievaþi au preferat sã îºi protejeze interesele. Înorice caz, credibilitatea cercetãrii ar fi avut de suferit dacã amfi neglijat sã includem aceste interviuri.

O altã dificultate a apãrut din faptul cã procesul în careerau judecate faptele lui Menten din timpul rãzboiului sedesfãºura în paralel cu cercetarea noastrã. Exista astfel pericolulca membrii comisiei sã fie obligaþi sã se punã la dispoziþiatribunalului (un lucru pe care Menten ºi-l dorea, de altfel). Înpofida definirii atente a problemei în toate aspectele sale ºi adistincþiei între cazurile ce priveau faptele lui Menten dinvremea rãzboiului ºi repercusiunile lor postbelice, s-a doveditimposibil sã separãm ferm cele douã anchete. Procesul intentatlui Menten imediat dupã rãzboi era relevant prin prismaprincipiului non bis in idem, conform cãruia o persoanã nupoate fi datã în judecatã de douã ori pentru aceeaºi faptã. Înconsecinþã, nu numai cã judecãtorii ºi comisia s-au aflat însituaþia de a studia aceleaºi documente, dar au fost chiar nevoiþisã dea o interpretare aceloraºi probleme.

Aceastã confuzie a complicat mult lucrurile. Într-o primãfazã a cercetãrilor am comis eroarea, nefericitã ºi destul denaivã, de a îngãdui unui magistrat însãrcinat cu examinareadocumentelor procesului sã consulte o listã provizorie de datealcãtuitã de noi, al cãrei conþinut a fost în cele din urmã inclusîn chiar dosarul procesului. Ulterior am constatat cã în listã sestrecuraserã câteva greºeli. Avocatul lui Menten a folosit una

237


dintre acestea în apãrarea clientului sãu, fapt care a afectatimaginea publicã a comisiei.

Comisia s-a confruntat cu o altã problemã spinoasã în clipaîn care o anumitã temã a devenit foarte importantã îndesfãºurarea cazului. Când am încheiat etapa “reconstituirii”faptelor, am decis cã, datã fiind evoluþia procesului, ar fi oportunsã facem cunoscute rezultatele preliminare ale cercetãrii. Caatare, am publicat un “raport provizoriu”, expunându-neriscului de a fi acuzaþi de imixtiune în cursul unei anchetejudiciare. Din pãcate, reconstituirea pe care se întemeiaconvingerea intimã a judecãtorilor se deosebea de cea propusãde noi. Deºi sentinþa a fost casatã în urma unui recurs, ne-amsimþit datori sã tratãm aceastã problemã în raportul final,deoarece am considerat cã reconstituirea magistraþilor porneade la premise false. Acest ºir de evenimente a pus comisia într-oluminã defavorabilã. E inevitabil ca astfel de proceduri sã nuse poatã constitui în demonstraþii de eleganþã judiciarã. Dinfericire, incongruenþele amintite nu au viciat cercetarea înansamblul ei, în special graþie faptului cã interpretarea pe caream dat-o faptelor nu a fost vreodatã infirmatã cu argumenteconvingãtoare.

Interesul viu cu care ancheta a fost urmãritã de presã ne-acreat câteva probleme. Chiar înfiinþarea comisiei se datora într-oanumitã mãsurã eforturilor presei. În ultimã instanþã, articoleleapãrute în ziare dãduserã impulsul iniþial, determinândParlamentul sã insiste pe lângã Guvern pentru declanºarea uneiinvestigaþii. În plus, dezvãluirile fãcute de câþiva ziariºti auconstituit un punct de pornire pentru cercetare. O atitudinebinevoitoare faþã de presã era cu totul justificatã în acestecondiþii. Dar tocmai acest interes al presei putea tulbura evoluþiafireascã a cercetãrii noastre. La scurtã vreme dupã ce ºi-aînceput activitatea, comisia a fãcut un gest de curtoazie faþãde presã, invitându-i pe toþi ziariºtii care publicaserã informaþii

238


valoroase despre Menten sã-ºi prezinte poziþia în privinþacazului. Comisia a cerut stãruitor amãnunte despre sursele ºianalizele pe care se bazau articolele. Cum cercetarea noastrãabia debutase, nu eram în mãsurã sã oferim date suplimentareîn schimbul acelor comentarii. Le-am expus ziariºtilor invitaþiintenþia noastrã de a studia circumstanþele cazului ignorândorice verdict preexistent ºi opunându-ne oricãrei influenþeexterioare. La capãtul cercetãrii urma sã publicãm raportul final,fãrã ca vreo informaþie parþialã sã fie divulgatã în prealabilpresei. Comisia a cerut ziariºtilor sã consimtã la aceastã poziþieºi în general apelul nostru a fost respectat. Cu câteva excepþii,precum cea amintitã mai sus8 , publicitatea din jurul ancheteia fost redusã. Ne-a fost de folos faptul cã din momentulconstituirii comisiei ziariºtii nu au descoperit elemente noi ºisemnificative ale cazului, care i-ar fi încurajat sã se ocupe pelarg de acesta; astfel, ei s-au mãrginit sã relateze ºedinþeletribunalului. Dupã încheierea cercetãrii ºi publicarea raportuluifinal, ne-am afirmat disponibilitatea de a rãspunde oricãrorîntrebãri pe care presa ar fi dorit sã ni le adreseze, deºi toatedatele relevante puteau fi gãsite în raport.

Raportul final

Câteva decizii importante au precedat stabilirea aspectelorce urmau sã fie discutate în raportul final al comisiei. Deciziaprimã era cât de detaliat trebuia sã fie raportul. Pe de o parte,era de dorit ca acesta sã fie concis, sã nu risipim energie intrândîn detalii relativ neimportante; de cealaltã parte, o tratareminuþioasã ar fi corespuns interesului manifestat de opiniapublicã faþã de aceastã afacere. Dupã o deliberare atentã

8 O altã excepþie au constituit-o articolele publicate de N. Polak în HetVrije Volk ºi De Haagsche Post. Pentru viziunea ºi comentariile saleasupra anchetei, vezi raportul comisiei.

239


comisia a hotãrât redactarea unui raport detaliat. Din momentce scopul anchetei fusese acela de a liniºti apele printr-o analizãdemnã de încredere, era esenþial ca nici o întrebare sã nurãmânã fãrã rãspuns. Absolut orice întrebare nesoluþionatã,orice fapt a cãrui omisiune ar fi putut fi în mod legitim contestatãde o terþã parte (de cãtre presã, de pildã), ar fi subminatconcluziile cercetãrii în ansamblu. Astfel se explicã lungimearaportului - 922 de pagini. (În comparaþie cu alte momente aleistoriei olandeze, acest caz e mult mai puþin important decâtlasã sã se înþeleagã dimensiunea raportului.) Comisia a ales unformat de prezentare prin care problemele centrale sã iasã înevidenþã, în vreme ce aspectele mai curând marginale sã fietipãrite cu un caracter mai mic, ori inserate în note de subsol,permiþând cititorului sã le parcurgã rapid, fãrã sã piardã ºirulargumentaþiei.

Comisia a trebuit de asemenea sã opteze între publicareadocumentelor decisive, însoþite de un comentariu concis9 , ºivarianta unui raport cuprinzãtor, ale cãrui trimiteri ladocumentele originale sã aparã în notele de subsol. Din douãconsiderente majore comisia a ales sã urmeze a doua cale. Înprimul rând, numãrul documentelor necesare pentru ca cititorulsã poatã reface detaliile cazului ar fi fost atât de mare, încâtraportul astfel rezultat ar fi ajuns mult mai voluminos decât celexistent, deja de dimensiuni apreciabile. (Cititorul ar fi reuºitsã iasã dintr-un asemenea labirint de informaþii doar dupãcâteva luni bune de efort.) Chiar izolat, acest argument ar fiputut justifica decizia noastrã. Am considerat, în plus, cãgaranþiile de obiectivitate date de publicarea documentelor suntdoar aparente. În fond, subiectivitatea istoricului se face simþitã

9 Au optat pentru aceastã abordare comisiile ce au anchetat, subconducerea Profesorului Ch. J. Enschedé, cazul Aantjes ºi problemarevoltelor de la Amsterdam (vezi nota 1).

240


în chiar selecþia documentelor. Încât, din principiu, cercetãtorule mai îndreptãþit sã-ºi prezinte descoperirile în manierã narativã.Raportul conþinea, în prima sa parte, o secþiune în care temelece fãceau substanþa cazului erau dispuse în ordine cronologicã,urmate de câteva concluzii ºi remarci de naturã sã corelezeprincipalele elemente ale interpretãrii, o a doua secþiune încare erau descrise sursele consultate, iar în încheiere, câte unfragment suficient de elocvent din cele mai importantedocumente.

O ultimã problemã, în strânsã legãturã cu cele afirmatemai sus, priveºte judecãþile de valoare emise de istorici. Îngeneral, cred cã e preferabil ca istoricii sã-ºi refuze asemeneaaprecieri, sã exprime cât mai puþine judecãþi cu putinþã, fie elemorale ori politice, asupra subiecþilor cercetãrii. Obiectivulcercetãrii este reconstituirea evenimentelor, însoþitã de evaluãrianalitic-explicative, adicã de interpretare, ce trebuie formulatãcât mai explicit. Totuºi, în cazul anchetei noastre, necesitateacercetãrii noastre a decurs din chestiuni de naturã politicã ºimoralã. Prin urmare, trecerea lor sub tãcere ar fi pãrutnefireascã. Din acest motiv, în prelungirea judecãþiloranalitic-explicative, comisia îºi exprimã aprobarea saudezaprobarea faþã de acþiunile diferitelor pãrþi implicate.Comisia nu a neglijat nici o clipã sã îºi moduleze tonul ºi sãarate toatã înþelegerea, plasând faptele în situaþia lor istoricã.În fond, nu ni se încredinþase sarcina cãlãului. Aveam avantajulprivirii retrospective ºi rãgazul de a ne cântãri argumenteledupã ce studiasem problema din toate unghiurile. Funcþionariipublici cu care am colaborat dispuneau de un timp limitat,ocupându-se simultan de mai multe asemenea cazuri. Comisiaa luat în considerare toate aceste aspecte în concluziileraportului. Cititorii vor decide dacã remarcile noastre au fostjuste. Suntem însã de pãrere cã ancheta noastrã ºi-a atins

241


obiectivul principal, acela de a lãmuri toate întrebãrile privindcazul (sau cazurile) Menten.

În încheiere, aº vrea sã menþionez un efect secundar alunei cercetãri precum cea întreprinsã în cazul Menten. Deºiproiectul nostru era iniþial motivat doar de dorinþa de a contribuila soluþionarea unei probleme politice imediate, cercetarea adobândit pe parcurs o semnificaþie mai largã. Istoricii care aucomentat demersul nostru10 au prezentat raportul ca pe ocontribuþie utilã la istoriografia perioadei postbelice.


10 Pânã acum, în mediul academic a apãrut o singurã recenzie: Tijdschriftvoor Geschiedenis 93, no. 4 (1980), 681-83. La aceasta se adaugã oremarcã fãcutã de Profesorul E. H. Kossmann, preºedintele AsociaþieiIstoricilor Olandezi. În introducerea la o conferinþã a lui Schöffer ceurmeazã sã fie publicatã, acesta descrie textul ca fiind “mai multdecât un raport, un document istoriografic care nu suferã de vreoconstrângere politicã, foarte bine construit ºi extrem de incitant.”(Bijdragen en Mededelingen betreffende Geschiednis der Nederlanden95, no. 1 [1980[, 247)

242

Cadrul instituþional al istoriei recente.Exemple occidentale

PIETER LAGROU

I

Este oare nevoie de instituþii specifice care sã se ocupe deistoria recentã? Dupã 1945, guvernele mai multor þãri dinEuropa occidentalã au dat un rãspuns afirmativ acestei întrebãri.Care era sarcina încredinþatã acestor institute în perioada creãriilor ºi care a fost rolul lor efectiv?

Instituþii cu caracter excepþional

Trebuie amintit de la bun început cã înfiinþarea acestorinstitute nu era de la sine înþeleasã. Ele au fost creaþiiexcepþionale, cu un cadru instituþional fãrã echivalent. Toateerau prevãzute sã funcþioneze temporar, urmând sã fiedesfiinþate deîndatã ce ºi-ar fi îndeplinit sarcina. Nãscute directdin iniþiative guvernamentale, ele au fost concepute sãfuncþioneze sub oblãduirea primului ministru sau a ministruluiînvãþãmântului ºi cercetãrii. Aceastã situaþie era neobiºnuitã,fiindcã în mod tradiþional, în vechile democraþii parlamentareca Franþa, Olanda ºi Belgia, statul nu avea un rol preponderentîn cercetarea ºtiinþificã în general, ºi cu atât mai puþin încercetarea istoricã. Istoria ca disciplinã ºtiinþificã era practicatãîn principal în universitãþi ºi în instituþii de învãþãmânt superiorcare acordau o mare importanþã independenþei lor faþã deputerea politicã. Mai mult, “pluralismul istoriografic” era

243

Cadrul instituþional al istoriei recente. Exemple occidentale

perceput ca un corolar natural al pluralismului politic; cu altecuvinte, câte familii politice, atâtea istoriografii. În Olanda ºiBelgia istoriografia academicã era rezervatã universitarilor dindiverse instituþii cu apartenenþã politicã ºi confesionalã clarã(Universitãþile catolice din Louvain ºi Nijmegen, Universitãþile“Libere” precum cea din Bruxelles (laicã) sau ca cea dinAmsterdam (protestantã) etc.). Aceste istoriografii diferite, careformau universuri separate, cu foarte puþine schimburitransversale, au cunoscut în perioada postbelicã o dezvoltarefãrã precedent, care a continuat într-o oarecare mãsurã pânãastãzi. Acest pluralism încremenit, corespondent intelectual alconceptului austriac de Proporz, era apãrat ca piatra angularãa modelului democratic de coexistenþã paºnicã a diferitelorcomunitãþi ºi familii politice din aceste þãri. În Franþa, modelulrepublican refuza instituþionalizarea acestor particularisme, însãnu e mai puþin adevãrat cã istoriografia francezã de dupã rãzboiera ºi ea puternic fragmentatã în conformitate cu clivajelepolitice ºi cã însãºi ideea unei istoriografii “naþionale”instituþionalizate era privitã cu suspiciune.

Anomalia este cu atât mai surprinzãtoare cu cât acesteinstitute fuseserã create într-o perioadã în care o istoriografieinspiratã de o iniþiativã a statului era foarte prost vãzutã, fiindasociatã cu totalitarismul, fie el de sorginte nazistã ºicolaboraþionistã, care impusese un Gleichschaltungistoriografic, sau cel al regimurilor comuniste, inamice aleregimurilor parlamentare occidentale în timpul RãzboiuluiRece. Într-adevãr, unele dintre aceste institute sunt înfiinþate lasfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial (Olanda, 1945), fiindprecedate în unele cazuri de formule instituþionale diferite decea actualã (Franþa, 1946-1951-1978), altele vor fi înfiinþateceva mai târziu (în Italia 1946-1967; în Germania 1950; înAustria 1963-1983; în Belgia 1970), dar toate au la înfiinþareca principal obiect de studiu istoria celui de-al doilea rãzboi

244


mondial sau istoria nazismului Dacã în Italia, GermaniaFederalã ºi Austria era nevoie de practici pluraliste dupã lungiani de dictaturã, în Franþa, Olanda ºi Belgia eliberarea de subdominaþia strãinã reprezenta prilejul de a restabili tradiþiiledinaintea rãzboiului, schiþate mai sus. ªi atunci, de unde aapãrut, într-un moment atât de puþin propice, nevoia de a creainstitute specifice, cu totul atipice în contextele lor naþionale?

Documentarea eroismului

Prima necesitate invocatã este cea a colectãrii ºi arhivãriide documente ºi mãrturii. Chiar înainte de sfârºitul rãzboiuluise fac auzite voci în presa clandestinã ºi în sânul guvernelordin exil care subliniazã importanþa ºi urgenþa acestei sarcini.Contemporanii par obsedaþi de pericolul dispariþiei definitivea urmelor unei epoci cruciale din trecutul naþional. Or, ceanume ar trebui salvat de la uitare ºi de ce aceastã operaþiunede salvgardare ar impune crearea unor instituþii specifice? Estevorba în primul rând de rezistenþã, de lupta clandestinã, de totacest trecut glorios care nu a lãsat nici o urmã în arhivelepublice. Arhivele naþionale, instituþii care au ca sarcinã centralãcolectarea de documente, vor moºteni o documentaþieconsiderabilã produsã de autoritãþile din timpul rãzboiului, deadministraþiile care au funcþionat fãrã întrerupere sub dominaþiaforþelor de ocupaþie ºi care au colaborat adesea cu acestea.Existã, într-adevãr, o urgenþã realã: în 1945 ecourile a ceea cetrebuia uitat erau abundente, iar urmele a ceea ce trebuia pãstratîn amintire ºi onorat erau foarte slabe. Onoare efemerã ºi ruºinedurabilã, acesta e spectrul pe care trebuiau sã-l combatãinstitutele de istorie recentã, institute excepþionale atât prinforma, cât ºi prin vocaþia lor. Una din mizele acestui demersva fi constituirea unor colecþii cât mai complete cu putinþã deziare clandestine, piese dintre cele mai preþioase în colecþiile

245


tuturor acestor institute, prezentate foarte explicit ca mãrturiiale amplorii ºi diversitãþii rezistenþei naþionale. Vor urmacolecþiile de mesaje schimbate între Londra ºi Rezistenþã,reconstrucþia reþelelor, mãrturiile responsabililor. Toate acestedocumente rare, preþioase, fragile, sunt pãstrate cu grijã,deopotrivã ca surse pentru cercetarea istoricã ºi ca relicve,integrându-se unui ritual comemorativ. În Italia se adaugã latoate acestea, ca element specific, o motivaþie suplimentarã:vechile miºcãri de rezistenþã nu au suficientã încredere înautoritãþile Statului ºi în arhivele naþionale pentru a le încredinþadocumentaþia pe care o au în posesie ºi pe care preferã sã ogestioneze în mod autonom1 .

Documentarea crimelor

Gãsirea documentelor doveditoare ale eroismuluirezistenþei a reprezentat principala sarcinã a acestor instituteîn perioada înfiinþãrii lor (sarcinã asumatã explicit în denumirilepe care le-au primit institutele din Austria ºi Italia), dar nu ºisingura. Strângerea dovezilor privitoare la crimele ocupantuluiºi ale colaboratorilor sãi reprezenta o a doua sarcinã. Însãaceasta, spre deosebire de prima, nu-i privea doar pe istorici,ci interesa totodatã în cel mai înalt grad justiþia naþionalã ºiinternaþionalã, comisiile de acordare a compensaþiilor ºidepartamentele guvernamentale însãrcinate cu asistenþa faþãde victime. Dacã într-o primã fazã a colectãrii de documente– relatatã cu vervã de Lou de Jong de exemplu, care descrie

1 E. Perona, “Mémoire des conflits et conflits de mémoire”, înJean-Clément Martin (ed.): La guerre civile entre histoire et mémoire(Nantes, 1995), pp. 223 –244 þi Valeria Galimi, “De l”histoire de larésistance à l’histoire du Vingtième siècle: l’«Instituto nazionale perla storia del movimento di Liberazione in Italia» et le réseau desinstituts associés”, în Bulletin de l’IHTP, nr. 75.

246


episodul drumului sãu cu camionul printr-o Germanie devastatãpentru a încãrca tone de arhive – a existat o colaborare practicãîntre istorici pe de-o parte ºi justiþie ºi administraþie pe de alta,atât unii cât ºi ceilalþi au respectat în general departajareasarcinilor: reconstituirea evenimentelor într-un cadru colectivpentru primii; stabilirea responsabilitãþilor individuale pentruceilalþi. Se poate spune, de altfel, în mod schematic, cã pedurata primelor douã decenii postbelice, cele douã grupuris-au evitat cu precauþie printr-o departajare cronologicã:primele lucrãri istorice asupra crimelor naziste apar la începutulanilor ’50, când “prima epurare” lua sfârºit. Dacã arhivele ºidocumentele despre miºcãrile de rezistenþã sfârºesc prin a intraîn fondurile institutelor de istorie recentã, cele despre lagãrelede concentrare ºi aparatul represiv ajung, în principiu, înfondurile administraþiilor care au în grijã victimele, iar celedespre miºcãrile colaboraþioniste ºi administraþia cooperantãajung în fondurile ministerelor de justiþie. Pânã la începutulanilor ’60 cercetarea ºi documentarea asupra crimelor dinperioada rãzboiului sunt întreprinse mai ales de funcþionariiînsãrcinaþi cu înregistrarea oficialã a celor dispãruþi, cuîntocmirea actelor de deces, cu gestionarea indemnizaþiilor ºia pensiilor. Experþii fac parte din comisiile de atestare sau seaflã în serviciul magistraturii. De regulã, ei nu sunt legaþi deinstitutele de istorie recentã. Dacã anumiþi experþi ai acestorinstitute, mai ales în Olanda, îndeplinesc o funcþie de cercetareºi consiliere, ei o fac în calitate de funcþionari, ceea ce îi obligãla o anumitã discreþie ºi la respectarea secretului profesional,ca ºi la o riguroasã distincþie a acestui rol de rolul lor public deistorici. De altfel, tranziþia în viaþa interioarã a acestor institutede la faza colectãrii de documente la producþia istoriograficã,implicã plecarea anumitor colaboratori spre departamenteleguvernamentale însãrcinate cu asistenþa victimelor de rãzboi.Aceastã repartiþie funcþionalã a sarcinilor explicã într-o oarecare

247


mãsurã apariþia întârziatã a istoriografiei referitoare la crimelenaziste în general ºi la genocid în particular. În Franþa, oparticularitate suplimentarã determinã o ºi mai clarã separarea sarcinilor: ancheta asupra genocidului este întreprinsã nu deComitetul de Istorie a celui de-al doilea Rãzboi Mondial, ci deCentrul Evreiesc de Documentare Contemporanã al lui LeonPoliakov, ca ºi cum genocidul n-ar privi decât comunitateaevreiascã, în timp ce rezistenþa ar privi întreaga naþiune.

Redactarea istoriei naþionale

Munca de arhivare ºi colectare de documente trebuiebineînþeles sã aibã, ca rezultat final, redactarea uneia sau maimultor sinteze de istorie naþionalã a perioadei rãzboiului. Încaietele de sarcini este vorba cel mai adesea de proiecteeditoriale ambiþioase, în mai multe volume, proiectate sã aparãîntr-un ritm rapid, într-un interval de timp de circa cinci ani.Se impun mai multe constatãri: primele sinteze au fost, deregulã, produse de autori care nu aveau nici o legãturã cuinstitutele de istorie recentã. Caracterul oficial al lucrãriloreditate de aceste institute necesitã o muncã îndelungatã ºiexhaustivã. Un mare proiect editorial, în douãzeci ºi ºapte detomuri, vede lumina tiparului doar în Olanda, dar acuzã oîntârziere semnificativã în raport cu previziunile iniþiale(volumele apar într-un ritm constant între 1969 ºi 1991). Fiecaredin celelalte institute editeazã câte o revistã ºi mai multemonografii, dând astfel naºtere unei istoriografii maifragmentate. Aºteptãrile în privinþa acestor proiecteistoriografice sunt ridicate: este vorba de nici mai mult nicimai puþin decât de a stabili adevãrul asupra perioadeirãzboiului, adevãr care s-ar impune prin caracterul sãu obiectivºi ºtiinþific ºi care ar crea astfel un larg consens asupra trecutuluinaþional. Dupã polemicile sfâºietoare ºi partizane ale perioadei

248


postbelice, istoriografia, stabilind adevãrul, ar contribui aºadarla opera de reconciliere naþionalã. Începând cu anii ’80, acesteiistoriografii avea sã-i fie reproºat pozitivismul. În Germania,Olanda ºi Belgia încrederea cã restabilirea faptelor aºa cums-au petrecut ele (wie es eigentlich gewesen) este cea mai bunãcontribuþie la statornicirea unei culturi democratice primeazãasupra proiectului de educaþie civicã atunci când este vorbadespre istoria trecutului. În Austria ºi în Italia balanþa înclinãcãtre acest din urmã pol. În Franþa, Henri Michel avea fãrãîndoialã o asemenea ambiþie, însã marele sãu proiectpedagogic, al unui muzeu naþional de istorie a rãzboiului, nuavea sa fie realizat niciodatã, din pricina opoziþiei preºedinteluide Gaulle ºi a succesorilor sãi2 . Strâns legatã de încercarea dea produce o naraþiune naþionalã era sarcina acestor institutede a prezenta în strãinãtate comportamentul naþiunii în timpulrãzboiului. În astfel de cazuri, aceste institute deveneaureprezentantele propriilor ministere ale Afacerilor Externe. Cucât sunt mai grave suspiciunile, cu atât mai urgentã ereabilitarea, ceea ce explicã rolul jucat deDokumentationsarchiv des Österreichischen Widerstandes, sauacþiunea întreprinsã de Jorgen Haestrup în Danemarca. Înversiunea englezã a operei acestuia din urmã despre rezistenþadanezã, cel ce figureazã ca editor este chiar ministrul danez alAfacerilor Externe. Henri Michel ºi Lou de Jong organizeazãdiverse conferinþe internaþionale din ordinul propriilor miniºtriai Afacerilor Externe ºi tot din acelaºi motiv îºi publicã acestadin urmã rezumate ale lucrãrilor sale în englezã ºi francezã.

2 Îi mulþumesc lui Isabelle Benoit pentru a-mi fi comunicat o parte dinmanuscrisul tezei sale de doctorat despre muzeele dedicate rãzboiuluidin Europa, pe care o pregãteºte la Institutul Universitar Europeandin Florenþa.

249


II

Cadrul instituþional

Evoluþia acestor institute de-a lungul celor 50 de ani cares-au scurs de la crearea celor mai vechi dintre ele este diferitãde la caz la caz. Prevãzute sã funcþioneze doar temporar,institutele au supravieþuit tuturor crizelor ºi tuturor tentativelorde desfiinþare. Dar pentru a nu fi desfiinþate, unele dintre eleau suferit transformãri fundamentale. Pe de o parte, încercareade a redacta o istorie naþionalã globalã a cerut mult mai multtimp decât fusese prevãzut. Cu excepþia Olandei, nici o sintezãcu autoritate de referinþã generalã n-a fost dusã la bun sfârºit;chiar ºi în Olanda, aceastã sintezã a fost tardivã. Institutele deistorie recentã îºi datoreazã parþial supravieþuirea imposibilitãþiide a realiza proiectul editorial iniþial în rãstimpul prevãzut. Pede altã parte, în ciuda aºteptãrilor, interesul public pentruperioada celui de-al doilea rãzboi mondial nu s-a stins în cursulprimelor decenii de dupã 1945. Se constatã chiar o netãrevenire a acestui interes începând cu anii ’60 ºi o profundãinovare a istoriografiei, adesea impulsionatã chiar de acesteinstitute. Departe de a fi rãmas un capitol închis al istorieinaþionale, perioada rãzboiului a devenit o referinþãomniprezentã în dezbaterea istoriograficã, inclusiv pentrustudiul perioadelor ulterioare. În mod spontan, câmpul decercetare al majoritãþii institutelor s-a lãrgit pentru a includeRãzboiul Rece ºi conflictele coloniale, percepute ca pãrþiintegrante ale unui ansamblu cronologic mai vast. Institutelede istorie a celui de-al doilea rãzboi mondial au evoluat îngrade diferite, devenind institute de istorie recentã. Aceastãevoluþie nu le-a anulat totuºi statutul excepþional în peisajulinstituþional ºi politic în care este practicatã istoria în diferiteleþãri europene, statut determinat de marea rupturã pe care oconstituie momentul 1945.

250


Unele institute nu au suferit nici o schimbare, nici înarticulaþiile lor instituþionale, nici în denumirea lor. Primulexemplu de acest gen este Institut für Zeitgeschichte dinMünchen, care, încã de la înfiinþarea lui în 1950, ºi chiar prinnumele adoptat, avea vocaþia de a studia domeniul fluid alistoriei timpului prezent. Aceastã clarviziune a ocrotit institutulîmpotriva multor greutãþi ºi i-a permis sã devinã un centru decercetare de referinþã în domeniul emergent al istoriei foartecontemporane, între altele datoritã editãrii Vierteljahrshefte.Omologii sãi din Austria ºi Italia sunt într-o situaþie semnificativdiferitã. Documentationsarchiv des ÖsterreichischenWiderstandes din Viena, creat în 1963 ºi înzestrat cu un statutoficial în 1983, ºi Instituto Nazionale per la Storia delMovimento di Liberazione din Milano, creat în 1949 ºioficializat prin lege în 1967, sunt încã prizonierii denumirii loriniþiale, în ciuda evoluþiei efective a domeniilor de cercetare,mai ales în cazul italian3 .

Amsterdam

Pentru alte institute s-a pus în mod decisiv problemaredefinirii domeniului lor de cercetare ºi a schimbãrii articulãriilor instituþionale. Transformarea cea mai recentã, care a avutloc la 1 ianuarie 1998, este cea pe care a suferit-o RIOD( Institutul de Stat pentru Documentare a Istoriei Rãzboiului)care ºi-a schimbat denumirea în NIOD (Institutul Olandez deDocumentare a Istoriei Rãzboiului). RIOD, cel mai vechi dintreinstitutele care încã mai supravieþuiesc, a fost înfiinþat în 1945ca institut aflat în subordinea directã a Ministerului Cercetãriiºi Învãþãmântului4 . Institutul funcþiona sub responsabilitatea

3 Vezi Galimi, “De l´histoire de la résistance…” .4 Vezi Max Pam, De onderzoekers van de oorlog. Het Rijkinstitut voor

Oorlogsdocumentatie en het werk van Dr. Louis de Jong (La Haye,

251


financiarã ºi politicã a ministrului: membrii echipei eraufuncþionari ºi toate publicaþiile sale erau supuse aprobãriiministeriale. Pentru diferitele volume ale operei lui Louis deJong se constituise un comitet de lecturã compus din câtevazeci de autoritãþi. Pentru gestionarea cotidianã, directorul (deJong însuºi, între 1955-1979) era asistat de un comitet deconducere alcãtuit din profesori universitari aleºi cu grijã,fiecare reprezentând o familie politicã majorã (un fel de Proporzîn manierã olandezã), precum ºi de un comitet de patronaj,din care fãceau parte, potrivit aceleiaºi repartiþii, mai multepersonalitãþi politice (în principal foºti miniºtri). Reprezentândo excepþie într-un peisaj instituþional compartimentat în familiiconfesionale ºi politice, Institutul era totuºi încadrat de organedirectoare ce se supuneau aceloraºi reguli. Însã ideea deProporz nu ºi-a gãsit expresia ºi în recrutarea echipei decercetãtori, cum se va întâmpla mai târziu în Belgia. Dupã cumindicã numele institutului, sarcina lui era în primul rândstrângerea de documente. Ca atare, Institutul rãspundeatotodatã necesitãþilor de informare ale justiþiei, sau aleadministraþiei însãrcinate cu problemele victimelor de rãzboi.Rolul de a scrie o istorie a rãzboiului a fost încredinþat unuigrup de patru istorici veniþi din mediul universitar: un catolic,un calvinist, un liberal ºi un socialist. Abia în 1955, datoritãincapacitãþii lor, ministrul îi încredinþeazã aceastã sarcinã luiLouis de Jong, stabilind cã proiectul trebuie finalizat în cel multcinci ani5 . Însã proiectul avea sã se desfãºoare cu o mareîntârziere, în parte datoritã prioritãþii pe care de Jong a acordat-orealizãrii unei serii de documentare pentru televiziunea publicã.

1989) ºi Madelon de Keizer (ed.), <<Een dure verplichting en eenkostelijk voorecht>> dr. Louis de Jong en yijn Geschiedwerk (Haga,1995).

5 De Keizer, Een dure verplichting, p. 9.

252


Primul volum din opus magnum avea sã aparã în 1969, iarultimul dupã douãzeci de ani. În serviciul operei lui Louis deJong, Institutul a produs o istoriografie coerentã ºi independentãde istoriografia confesionalã sau de partid (în ciuda faptului cãera supusã autorizãrii politice).

O primã încercare a ministerului tutelar de a desfiinþaInstitutul - ale cãrui servicii ºi arhive ar fi urmat sã fie împãrþiteîntre arhivele naþionale ºi administraþia însãrcinatã cuproblemele victimelor de rãzboi - a eºuat în 1975, în urmaunui protest general care pleda în favoarea misiuniiexcepþionale a institutului de a recupera memoria rãzboiului.Chiar ºi dupã plecarea lui Louis de Jong, figura cea maiproeminentã a Institutului, în 1979, institutul a reuºit sã-ºi aperestatutul excepþional în faþa pretenþiilor arhivelor - destinatarulobiºnuit al documentelor, ºi în faþa universitãþilor - agenþiiprivilegiaþi ai cercetãrii. În cele din urmã, în 1998, statutul sãua fost întrucâtva normalizat, prin anexarea la Academia Regalãde ªtiinþe (Academia, având în mod tradiþional un statut deinstituþie onorificã, precum ºi tendinþe gerontocrate, suferisepe parcursul celei de-a doua jumãtãþi a anilor 1990 o curã deîntinerire datoratã însãrcinãrii cu gestionarea institutelor decercetare extra-universitarã, ca de exemplu InstitutulInternaþional de Istorie Socialã sau Netherlands Institute forAdvanced Studies ). Fondurile provin tot de la MinisterulCercetãrii ºi Învãþãmântului, dar gestionarea este autonomã,iar angajaþii nu mai au statut de funcþionari. Hans Blom, actualulsãu director, este ºi primul universitar care ocupã aceastãfuncþie, semn al unei apropieri funcþionale între lumeaacademicã ºi Institut. Între timp, în cursul anilor ’90, activitãþileinstitutului cunoscuserã o dezvoltare fãrã precedent, cu ocreºtere explozivã a echipei sale, în principal prin angajarea

253


mai multor zeci de cercetãtori auxiliari în cadrul unor ancheteguvernamentale pe teme mergând de la repatrierea din 1945pânã la tragedia de la Srebrenica, dezvoltare simbolizatã demutarea institutului într-un imobil somptuos, odinioarã sediulunei bãnci coloniale, aflat pe unul dintre cele mai prestigioasecanale din Amsterdam ºi amenajat acum în întregime pentrua-i gazdui colecþiile. Schimbarea din 1998, prin înlocuireatitulaturii uºor anacronice de “Institut de Stat” cu cea de “InstitutOlandez”, nu a afectat definiþia domeniului de cercetare alinstitutului: investigarea perioadei rãzboiului. Interesul susþinutal publicului pentru aceastã perioadã continuã sã fie o garanþiea bunului mers al Institutului, dar viitorul acestuia ar pãreaprobabil mai puþin prosper dacã entuziasmul ar începe sã scadã.În perioada premergãtoare schimbãrii s-a luat în considerare ºiposibilitatea convertirii institutului într-un institut de istorierecentã, dar aceastã idee n-a obþinut câºtig de cauzã. În nouaconfiguraþie a peisajului ºtiinþific, negociatã acum întreuniversitãþi, o datã cu crearea unor poli de cercetare(Onderzoeksscholen) finanþaþi de “NWO” (corespondentulolandez al CNRS), precum centrul de istorie a fostelor posesiuniolandeze de la Leiden, centrul de istorie intelectualã de laAmsterdam sau cel de istorie economicã de la Rotterdam, unnou centru de istorie contemporanã, axat pe istoria politicã afost înfiinþat la Groningen6 . Se poate oare interpreta aceastãstare de lucruri ca indiciu al unei durabile atitudini de respingeremanifestate de lumea universitarã olandezã faþã de inserþianormalã în peisajul academic a unul institut atât de atipic,nãscut în împrejurãri atât de speciale?

6 Vezi De laatste tijd. Nieuwsbrief van het Nederlands Centrum voorContemporaine Geschiedenis, (nr. 1, febrarie 2000). Autorulmulþumeºte lui Nico Randeraad, Dirk Jan Wolffram, Peter Romijn ºiDick van Galen Last pentru lãmuririle aduse.

254


Paris

Ruptura cea mai semnificativã a avut loc în Franþa. O primãComisie de Istorie a Ocupaþiei ºi a Eliberãrii a fost creatã în1946, cãreia i-a urmat în 1950 Comitetului Francez de Istoriea celui de-al doilea Rãzboi Mondial7 . Comitetul era plasat însubordinea guvernului – în primã instanþã a PreºedinteluiConsiliului (Preºedintele celei de-a Patra Republici), iar apoi aPrimului Ministru. Funcþionarea sa, marcatã de o concepþie cuun pronunþat caracter administrativ, presupunea prezenþa unorreprezentanþi dintre înalþii funcþionari de Stat din toateministerele, a unei reþele naþionale de corespondenþidepartamentali ºi a ºase sub-comisii tematice (consacrate, înordinea descrescãtoare a importanþei, istoriei rezistenþei, adeportãrii, a prizonieratului, istoriei militare, istoriei economiceºi sociale ºi istoriei culturale - prin aceasta din urmãsubînþelegându-se o istorie a propagandei ºi a colaborãrii).Prioritatea sa declaratã era colectarea de documente privindclandestinitatea8 , urmând ca, în final, toate fondurile strânsesã fie transferate Arhivelor Naþionale. Modul sãu de lucru sebaza pe constituirea de fiºiere, de proporþiile a sute de mii defiºe pentru fiecare categorie, cu ambiþia declaratã de acontabiliza, de a cartografia ºi de a înregistra în mod exhaustivatentatele, victimele ºi membrii rezistenþei. În acest scop aufost lansate anchete foarte ample, cu chestionare standardizate,

7 Vezi Aquilin de Pacy, “Le Comité Français d”Histoire de la DeuxièmeGuerre Mondiale”, Tendances, nr. 56, decembrie 1968, pp. 641-664.

8 “Activitãþii oficiale a Statului francez, a cãrei importanþã slãbea pemãsurã ce se acumulau evenimentele, i s-a suprapus treptat ºi apoi is-a substitutit o activitate clandestinã care tindea sã cuprindã o partedin ce în ce mai mare a naþiunii. Administraþia oficialã sfârºea prin afi marginalã, fãrã impact asupra evenimentelor ºi oamenilor. Adevãrataviaþã era subteranã (armata ºi administraþia insurecþionale) ºi îºi ºtergeaurmele pe mãsurã ce-ºi desfãºura activitatea”. Michel, ibid., p. 650.

255


sprijinindu-se pe o cercetare în profunzime a fondurilorarhivelor locale ºi pe interogarea martorilor. În explorareaacestui material, Comitetul îºi impunea o restricþie. El s-ar fi“limitat la munca de strângere a arhivelor, amânând pentrumai târziu redactarea studiilor istorice, în conformitate cu regulafrancezã a non-comunicãrii arhivelor contemporane ºi potrivitopticii normale a istoricului care are o aversiune pentruprelucrarea la cald a materialului istoric”9 . Cu toate acestea,directorul Comitetului, Henri Michel, a produs un numãrimportant de monografii despre rezistenþa francezã. El sestrãduia sã dea contur unui pivot al unei “Europe a rezistenþei”,înfiinþând un “Comitet Internaþional de Istorie a celui de-aldoilea Rãzboi Mondial”, redactând prima sintezã asupramiºcãrilor de rezistenþã în Europa ºi editând o Revue del’Histoire de la Deuxième Guerre Mondiale, revistã cu o largãdeschidere cãtre toate celelalte þãri europene. În acelaºi timp,Michel ºi Comitetul sãu negau cu vehemenþã cã ar elabora o“istorie oficialã”. Dacã din motive administrative ºi îndeosebipentru a facilita accesul la surse, Comitetul era plasat însubordinea preºedintelui statului, iar apoi a ºefului guvernului,fiind gãzduit succesiv de cele douã instituþii, personalul ºibugetul sãu proveneau de la Centrul Naþional al Cercetãriiªtiinþifice. Creat în 1939, CNRS avea un important rol deimpulsionare ºi de finanþare a cercetãrii ºtiinþifice din afarauniversitãþilor, conservatoare prin naturã ºi prea puþin orientatespre inovarea ºtiinþificã10. Prin intermediul CNRS, guvernelede dupã rãzboi urmãreau sã consolideze modernizareacercetãrii ºtiinþifice în Franþa, sporind independenþacercetãtorilor ºi a evaluãrii acestora. Finanþarea de cãtre CNRS

9 Ibid., p. 65710 Vezi Jean François Picard, La République des savants, Paris,

Flammarion, 1990.

256


trebuia sã reprezinte o garanþie a independenþei Comitetului,puternic angrenat în mecanismul puterii, ºi sã impulsionezecercetarea istoricã a unei perioade denigrate de istoriografiaacademicã ºi taxate ca “jurnalism”. Astfel, situaþia cercetãtorilorde la CNRS aflaþi sub autoritatea primului ministru nu era lipsitãde ambiguitate. Septenatul lui Valery Giscard d’Estaing eramarcat de o dorinþã prudentã de distanþare faþã de gestionareagaullistã a memoriei celui de-al doilea rãzboi mondial,gestionare simbolizatã, printre altele, de suprimarea datei de 8mai ca zi de sãrbãtoare. Tocmai pe acest fundal survine deciziaprimului ministru din acea perioadã, Raymond Barre, ca urmarea cãreia Comitetul înceta sã depindã de serviciile primuluiministru, pentru a deveni un veritabil laborator al CNRS11.Ruptura, care a dat naºtere în 1978 Institutului de Istorie aTimpului Prezent, a fost una majorã. Noul Institut, subconducerea lui François Bédarida, era un laborator integrat înCNRS. Institutul a moºtenit biblioteca predecesorului sãu, daraproape toate arhivele sale au fost transferate ArhivelorNaþionale, iar revista lui Henri Michel a fost cedatã Fundaþieipentru Studii de Apãrare Naþionalã12.

Departe de a fi o tranziþie fãrã dureri, desfiinþareaComitetului ºi crearea Institutului se produceau pe fondul unorconflicte13. Dacã noul Institut voia sã ducã mai departe tradiþia

11 Mulþumesc Mariannei Ranson pentru lãmuriri în privinþa acestuisubiect, precum ºi lui Jean Astruc ºi Anne Marie Pathe pentru preþiosullor ajutor documentar.

12 Între 1982 ºi 1986 revista ºi-a luat noul nume de Revue d’Histoire dela deuxième Guerre Mondiale et des conflits contemporains, pentrua adopta apoi titlul pe care ºi-l pãstreazã ºi azi: Guerres mondiales etconflits contemporains.

13 Vezi, în acest sens, editorialul lui Michel din Revue d’Histoire de ladeuxième Guerre Mondiale (122, aprilie 1981); primul raport deactivitate al IHTP, redactat de Bédarida în 1981 (cu referire la perioadaianuarie 1979 – decembrie 1980); primul numãr din Bulletin de

257


defunctului “Comitet”, accentul era totuºi foarte explicit peperioada de dupã 1945, cu pretenþia declaratã de a intra înplinã perioadã contemporanã (“dinspre ieri cãtre azi, de la anii1930 la anii 1980”)14. Titulatura “Istorie a Timpului Prezent”mãrturisea o vocaþie socialã. Fondatorii Institutului se delimitauexplicit de atitudinea denigratoare conform cãreia studiulperioadei foarte contemporane este “jurnalism”. Dupã expresiainspiratã a lui Antoine Prost, lansatã cu ocazia primeimanifestãri publice organizate de Institut: “Istoricul nu arenevoie de recul. Istoria este cea care creeazã reculul”15. Nouasa independenþã indica de asemenea o cotiturã cãtre“cercetarea fundamentalã”, subliniindu-se totodatã ca “unadintre trãsãturile sale originale” faptul cã “el are ºi misiunea[…] sã lumineze autoritãþile publice în îndatoririle lor deinformare, decizie ºi previziune”16. Astfel, se înfiinþã un comitetde conducere alcãtuit din istorici (între alþii, René Rémond,preºedinte, Pierre Chaunu, Jean-Baptiste Duroselle, FrançoisFuret ºi Alain Touraine) ºi din reprezentanþi ai CNRS, ai primuluiministru, ai ministrului afacerilor externe ºi ai arhivelornaþionale. În pofida intenþiei sale de a rupe cu practicile unuipredecesor care izolase perioada rãzboiului de perioadainterbelicã ºi de cea postbelicã, în cursul anilor ’80 Institutul afost atins de emergenþa unei obsesii faþã de ceea ce HenryRousso a descris ca “sindromul Vichy”, o fascinaþie a publiculuipentru istoria perioadei ocupaþiei, pe care fondatorii Institutuluinu avuseserã cum s-o prevadã17. În acest context foarte

l’Institut d’Histoire du Temps Présent (iunie 1980) ºi actele sesiuniide studii a corespondenþilor departamentali, 28-29 noiembrie 1980,Sêvres, Histoire et Temps présent, Paris, 1981.

14 Bulletin de l’Institut d’Histoire du Temps Présent, (iunie 1980), p. 5.15 Prost, în Histoire et Temps présent (actele colocviului de la Sêvres),

p. 83.16 Rapport d’activité (1981), p. 2.17 Paris, 1987.

258


mediatizat, pe fondul intentãrii unor procese ºi al redeschideriimai multor cazuri, imaginea publicã a Institutului a fostidentificatã cu istoria rãzboiului, în ciuda unei reale diversificãria domeniilor de cercetare. Una din etapele transformãrii saledin comitet guvernamental în institut de cercetare integrat unuicadru instituþional obiºnuit, a reprezentat-o stabilirea lui îninteriorul ªcolii Normale Superioare din Cachan, la porþileParisului, în 1998. Din punct de vedere instituþional, IHTP numai are statutul cu totul aparte de care beneficia înainte.“Banalizarea” sa instituþionalã e însoþitã de o acceptare maigeneralã a istoriei timpului prezent ca sub-disciplinã, înfavoarea cãreia Institutul a militat de la bun început ºi careeste acum frecvent predatã ºi practicatã în departamentele deistorie din universitãþi ºi din alte instituþii de învãþãmânt superiordin Franþa. La ora actualã, în ciuda faptului cã a fost undeschizãtor de drumuri, IHTP nu mai este decât un centruprintre multe altele care se ocupã de istoria recentã.

Bruxelles

În Belgia, “Problema Regalã” plasase istoria ocupaþiei încentrul dezbaterii politice, împiedicând astfel apariþia uneiistoriografii propriu-zise. Sursele conflictului trebuie cãutateîn perioada invaziei germane din mai 1940, când regeleLeopold al III-lea, comandant suprem al armatei, a luat deciziasã capituleze ºi sã rãmânã în þarã, împotriva voinþei guvernuluisãu care a ales exilul ºi continuarea rãzboiului. Dupã eliberareatitudinea regelui este condamnatã de socialiºti, liberali ºicomuniºti, dar apãratã de catolici. Aceastã stare conflictualãîmpiedicã revenirea sa la tron pânã în 1950, când regele decideîn cele din urmã sã abdice în favoarea fiului sãu, Baudouin.Polemica în jurul “problemei regale” scindeazã pentru multãvreme opinia publicã între leopoldiºti ºi anti-leopoldiºti,

259


polarizare cu atât mai explozivã cu cât reia vechile antagonismedintre catolici ºi laici, flamanzi ºi valoni. Cele douã tabere s-auînfruntat prin propagandã, manifeste ºi afiºe, publicarea dedocumente, referendumuri, manifestaþii, ajungând chiar la luptede stradã în timpul scurtei reveniri a lui Leopold la tron în iulie1950. Dacã pacea civilã a fost în cele din urmã menþinutã,aceasta se datoreazã numai compromisului ºi tãcerii. Nicimãcar în timpul guvernãrilor anti-leopoldiste (1945-1947,1954-1958), care exaltau rezistenþa ca simbol al curajuluipatriotic împotriva unui rege compromis, nu se realizeazã nimicdurabil sau coerent în vederea instituþionalizãrii studiului istorieirezistenþei sau a oricãrui alt aspect privitor la perioadaocupaþiei18. Începând cu 1958 (ºi pânã în 1999) Belgia eguvernatã de coaliþii în care partidul creºtin-democrat îºiasociazã alternativ parteneri liberali ºi socialiºti. În cadrulacestor configuraþii politice au fost elaborate o serie întreagãde “compromisuri tipic belgiene”, complexe târguieli politiceîntre grupãri cu interese opuse. Din acelaºi context face partecrearea, la sfârºitul anilor ’60, a unui centru cu numeinterminabil: “Centrul de Cercetãri ºi Studii Istorice asupra celuide-al doilea Rãzboi Mondial”. Acesta reprezenta de multãvreme una din revendicãrile centrale ale asociaþiilor veteranilorrezistenþei ºi ale victimelor nazismului, revendicare în spiritul”dovedirii eroismului” despre care vorbeam mai devreme.Crearea unui astfel de institut, în care rolul lor urma sã fiecentral, le fusese promisã la începutul anilor ’60 în contrapartidãfaþã de desfiinþarea pe cale legalã a ultimelor interdicþii

18 În ce priveºte episodul fãrã viitor reprezentat de Muzeul RãzboiuluiMondial ºi Oficiul de documentare contemporanã al Suzannei Tassier,vezi Marnix Beyen Een bewoonbare geschiedenis. De omgang methet nationale verleden in Belgie en Nederland, 1938-1947 (tezã dedoctorat, Leuven, 1999, în curs de apariþie la Amsterdam UniversityPress), pp. 357-370.

260


profesionale ce afectau anumite categorii de condamnaþi aiproceselor epurãrii (echilibrând astfel un gest în favoarea foºtilorcolaboraþioniºti cu un gest în favoarea veteranilor rezistenþei)19.

19 Spre deosebire de alte þãri din Europa Occidentalã, ca Franþa ºiOlanda, în care la începutul anilor ’50 parlamentul votase legi foartegeneroase de amnistiere pentru crime ºi delicte comise sub ocupaþie,în Belgia, blocajul politic determinat de “Problema Regalã”împiedicase constituirea unei majoritãþi favorabile mãsurilor legislativede clemenþã. Totuºi, o politicã sistematicã a administraþiei judiciareºi penitenciare, prin care erau acordate graþieri individuale ºi eliberãrianticipate, permisese alinierea Belgiei la starea de lucruri din þãrilevecine în ceea ce priveºte situaþia condamnaþilor pentrucolaboraþionism ºi crime de rãzboi. Dupã sfârºitul anilor ’40 nici opedeapsã cu moartea n-a mai fost executatã ºi aproape toþi deþinuþiiau fost puºi în libertate. Nu e însã mai puþin adevãrat cã aceastãpoliticã de clemenþã individualã era însoþitã de menþinerea anumitorinterdicþii rezultând din procesele de epurare privind dreptul la vot ºila eligibilitate, cât ºi a interdicþiei de exercitare a anumitor profesii,ca cea de avocat, de profesor sau de jurnalist (faimosul articol123sexies din codul penal). Plângerea împotriva Statului Belgianînaintatã Curþii Europene a Drepturilor Omului din Strassbourg decãtre Raymond De Decker, fost redactor ºef al principalului ziar ceapãruse sub control german (Le Soir), ºi condamnat la interdicþia peviaþã de a mai publica, a fost admisã de curte în 1961. Abrogareaarticolului incriminat pe data de 30 iunie 1961, în scopul evitãriiunei condamnãri, l-ar fi determinat pe ministrul justiþiei din aceaperioadã, Pierre Vermeylen, sã promitã în faþa parlamentului creareaunui centru de documentare pentru istoria celui de-al doilea rãzboimondial, în care organizaþiile veteranilor rezistenþei ar fi urmat sãjoace un rol important. Or, aceastã promisiune a fost fãcutã pe 18iunie 1963, adicã doi ani mai târziu. O primã asociaþie, “CentrulNaþional de Istorie a celor douã Rãzboaie Mondiale” s-a înfiinþat în1964 ºi de-abia pe 13 decembrie 1967 (adicã sub cel de-al doileaguvern ulterior demisiei cabinetului din care fãcea parte Vermeylen),a fost publicatã ordonanþa ministerialã privind crearea Centrului.Legãtura pare a fi, aºadar, cel mult indirectã. Vezi Herman Balthazar:“Het Centrum van de tweede wereldoorlog en het wetenschappelijkonderzoek in België: een balans” în: Belgique 1940. Une société en

261


Or, încã din 1964 exista un “Centru Naþional de Istorie a celordouã Rãzboaie Mondiale”, în cadrul cãruia activau universitarigrupaþi în jurul lui Jacques Willequet ºi în care rolul veteranilorrezistenþei era inexistent. De-abia în 1967, la sfârºitul luniidecembrie, promisiunea are un prim efect: publicareadecretului cu privire la înfiinþarea Centrului, înfiinþarematerializatã nu fãrã probleme în cursul urmãtorilor doi ani.Un alt eveniment în acelaºi registru judiciar a cântãrit mai greuîn favoarea deciziei de a înfiinþa Centrul: achitarea criminaluluide rãzboi Robert Verleben de cãtre Curtea cu Juri a Austriei,pe 21 decembrie 1965, la Viena. Verleben, ºef al escadroanelormorþii din S.S.-ul flamand, ale cãrui crime ºi asasinate au avuto tristã notorietate, se refugiase în Austria angajându-se înserviciile de informare ale armatei americane de ocupaþie ºiprimise cetãþenia austriacã în 1959. Achitarea sa era o ilustrarescandaloasã a absenþei unei instanþe capabile sã furnizeze odocumentaþie adecvatã, chiar ºi pentru a inculpa un criminalnotoriu.

Centrul a fost în cele din urmã înfiinþat sub tutelaMinisterului Educaþiei Naþionale ºi sub autoritatea ArhivelorNaþionale, însã fãrã ca angajaþii sã-i fie transformaþi înfuncþionari. Conducerea Centrului revenea unui comitetºtiinþific, din care fãceau parte: opt personalitãþi alese deministru dintr-o listã propusã de asociaþiile veteranilorrezistenþei ºi ale victimelor de rãzboi; ºase profesori de istorie

crise, un pays en guerre, (Bruxelles, 1990), pp.10-11; Piet Vermeylen,Een gulzig leven (Leuven, 1984), pp 143-144; Willem Meyers, “HetNavorsings- en Studiecentrum voor de geschiedenis van de tweedewereldoorlog te Brussel” în Oorlogsdocumentatie ’40 -’45. Zesdejaarboek van het Rijkinstituut voor Oorlogsdocumentatie (Amsterdam,1995), pp.260 – 271; Theo Luyks, Politieke Geschiedenis van België,p. 455 (16) ºi 474 (2). Mulþumesc lui José Gotovitch pentru lãmuriri ºipentru lectura sa atentã.

262


contemporanã (reprezentând fiecare “tabãrã” lingvisticã ºifiecare tip de universitate – de stat, catolice, libere), directorulArhivelor Naþionale ºi directorul Centrului. Acesta din urmãera un istoric de ºcoalã veche, specializat în probleme militareºi diplomatice, având o orientare leopoldistã. Prezenþa cuprerogative egale a reprezentanþilor asociaþiilor patriotice ºi areprezentanþilor lumii academice într-un comitet “ºtiinþific“reprezintã o caracteristicã foarte originalã a Centrului belgian,conferitã de circumstanþele specifice ale creãrii acestuia. Esteinteresant de observat cã organizaþiile patriotice nu reuºiserãsã ocupe un loc în cadrul organelor de conducere ale InstitutuluiOlandez (fondat în 1945) sau ale Comisiei franceze (înfiinþatãîn anul urmãtor), ºi aceasta într-o perioadã în care legitimitateaºi puterea lor atinseserã apogeul. În 1969 a fost desemnatã oechipã de ºase cercetãtori, alcãtuitã conform aceluiaºi echilibrulingvistic ºi instituþional ce determinase selecþia reprezentanþiloruniversitari.

Denumirea centrului indica explicit cele douã obiectivedistincte ale acestuia: documentarea ºi cercetarea. În ciudaînfiinþãrii sale târzii, rezultatele în primul domeniu au fostimpresionante. În doar câþiva ani, printr-o investigare stãruitoareºi sistematicã, el a devenit primul centru de arhivecontemporane din Belgia, þarã ce suferã de o lipsã acutã demijloace documentare, fiind handicapatã de o lege anacronicãa arhivelor, ce dateazã din 1955 ºi este depãºitã de profundeleschimbãri instituþionale care au avut loc între timp în Belgia,ca ºi de neglijenþa cronicã din administraþia Arhivelor Naþionale.Colecþia strânsã conþine fonduri foarte bogate de arhive privateºi publice, de provenienþã belgianã, germanã ºi aliatã. Centruleste pe cale sã realizeze sistematizarea informaticã a colecþiilorde arhive ºi va permite în curând consultarea integralã aacestora pe web site-ul sãu. În ce priveºte menirea sa de institut

263


de cercetare, având în vedere premisele, ar fi fost surprinzãtorca Centrul sã fi produs o istoriografie la unison, cum a fãcut-oomologul sãu olandez. “Pluralismul controlat” al echipeiasigura o mare diversitate de subiecte ºi abordãri. Totuºi, Centrulnu a reprodus istoriografia compartimentatã, de partid, aºa cumera ea ºi cum continuã parþial sã fie practicatã în universitãþilebelgiene ºi în centrele de documentare afiliate acestora. În 1971ºi în 1972, doi cercetãtori ai Centrului au publicat douã lucrãrifundamentale, de pionierat pentru istoria recentã în Belgia: Anul’40 de José Gotovitch, scrisã în colaborare cu Jules GerardLibois, ºi Hitler en het politieke lot van Belgie, de Albert deJonghe. Gotovitch ºi de Jonghe se situau amândoi la periferiapluralismului tolerat de grupurile patriotice ºi anticomunistecare, de altminteri, dãdeau tonul în comitetul ºtiinþific20. Dinperspective foarte diferite ºi complementare, cele douã lucrãriau lãmurit în mod incontestabil desfãºurarea evenimentelor,contrabalansând versiunile partizane care proliferaserã înperioada polemicii din jurul problemei regale) ºi au stabilitdirecþiile unei interpretãri validate ulterior de alte lucrãri apãruteîn cursul celor trei decenii care s-au scurs de la publicarea lor.Într-o þarã profund divizatã, în care dialogul surzilor dintrecatolici ºi laici a fost completat ºi parþial înlocuit de cel dintrefrancofoni ºi neerlandofoni, Centrul a reuºit sã se impunã caun loc de întâlnire, prin organizarea de seminarii ºi colocvii ºiprin publicarea unei reviste ºtiinþifice, fãcând astfel posibilãapariþia unui numãr mare de lucrãri asupra perioadei rãzboiului.

20 În acest comitet se afla ºi Hubert Halin, veteran al rezistenþei ºi agentanticomunist. Vezi Pieter Lagrou: “La résistance et les conceptionsde l”Europe, 1945-1965. Anciens résistants et victimes de lapersécution face à la Guerre froide, au problème allemand et àl’integration Européenne”, Cahiers d’Histoire du Temps Présent(Bruxelles, nr. 2, 1997), pp. 155-197.

264


În ianuarie 1997, centrul îºi lua un nou nume, Centred’Etudes et de Documentation Guerres et SociétésContemporaines21. Cu aceeaºi ocazie, statutul sãu se modificaprin suprimarea rolului oficial al reprezentanþilor asociaþiilorde veterani ºi victime de rãzboi. Totuºi, elanul echipei decercetãtori de a transforma Centrul într-un Institut de istorierecentã, elan manifestat spre exemplu prin transformarearevistei într-una de istorie generalã a secolului XX, s-a lovit deopoziþia conjugatã a celor douã forþe majore din vechiulComitet: asociaþiile patriotice, care erau ostile lãrgiriicronologice de teama unei eventuale marginalizãri a istorieirãzboiului ca obiect de studiu, ºi universitarii, care se opuneautransformãrii Centrului datoritã rivalitãþii care ar fi apãrut într-undomeniu pe care îl considerau rezervat doar lor (adicã pur ºisimplu cercetarea istoricã a perioadei contemporane). Faptulcã actualul sãu director, José Gotovitch este ºi profesor laUniversitatea Liberã din Bruxelles nu face decât sã reaprindãgeloziile instituþionale de-o parte ºi de alta. De altfel, aceastãsituaþie aminteºte de ceea ce s-a petrecut foarte de curând laAmsterdam ºi Paris. Situaþia instituþionalã a Centrului devineacum din ce în ce mai problematicã. Ministerul Învãþãmântuluiºi Cercetãrii, ca ºi Fundaþia pentru Cercetare ªtiinþificã, nu maiexistã ca atare. Ele au fost înlocuite prin douã noi ministere,unul francofon ºi altul neerlandofon. În Statul federal, dindefuncta politicã ºtiinþificã naþionalã n-au mai rãmas decât

21 Vezi ’30 – ’50 SOMA Berichtenblad, nr. 29, 1997. CEGES/SOMA ºipredecesorul sãu editeazã, ca ºi omologul sãu francez, pe de-o parteun buletin de informaþie curentã ºi pe de altã parte o revistã ºtiinþificã.Buletinul îºi schimbã numele în 1992 ( Mededelingen devenindBerichten ºi fiind precedat de noua etichetã ’30 – ’50 care anunþa oextindere a domeniului de cercetare); revista se transformã în 1996din Cahiers d’Histoire de la Seconde Guerre Mondiale în Cahiersd’Histoire du Temps Présent.

265


vestigii disparate, greu de împãrþit între cele douã taberelingvistice, funcþionând într-o totalã izolare instituþionalã:biblioteca regalã, arhivele naþionale, institutul de meteorologieºi câteva centre de cercetare de sub oblãduirea muzeelornaþionale. Centrul face parte din aceastã specie pe cale dedispariþie într-o þarã care se îndreaptã din ce în ce mai clarcãtre un divorþ complet. Dacã se poate imagina un viitor separatpentru diferitele comunitãþi care constituie Belgia, totuºi, cugreu ar putea fi separat trecutul sãu comun (în ciuda eforturilorfrenetice ale separatiºtilor din ambele tabere de a rescrie istoria).Oferindu-se ca loc al întâlnirii într-un peisaj din ce în ce maitribalizat, Centrul n-a fãcut decât sã accentueze statutul sãuexcepþional, motiv pentru care viitorul lui pare nesigur, chiarprecar.

III

Un bilanþ provizoriu

Institutele de istorie recentã din Europa occidentalã a cãrorevoluþie tocmai am reconstituit-o, în particular cele din Olanda,Franþa ºi Belgia, au în comun o caracteristicã fundamentalã cele anuleazã statutul de excepþie în contextele lor naþionale.Constatarea este cu totul banalã, dar ea meritã sã fie fãcutã.Finanþarea lor provine integral din bugetul statului, chiar dacãuneori în mod indirect. Pe durata celei de-a doua jumãtãþi asecolului douãzeci practic toate sectoarele cercetãrii ºiînvãþãmântului în Europa Occidentalã au fost finanþate din baniicontribuabilului, stare de fapt care întruneºte unanimitatea, înciuda unor rezerve formulate în ultima vreme. Ceea ce a fãcutca institutele de istorie recentã sã constituie o excepþie a fostmodul lor de funcþionare, forma lor ºi inserþia lor instituþionalã.Dacã se considera normal ca statul sã finanþeze cercetareaistoricã, era, pe de altã parte, anormal ca acesta sã încerce sã o

266


gestioneze. Pluralismul parlamentar cerea o gestionareindirectã, realizatã în mod tradiþional prin intermediuluniversitãþilor independente faþã de puterea centralã (ºi eventualataºate unor familii politice) – o aplicare mai degrabã rigidã aideii cã dezbaterea istoricã e o problemã cetãþeneascã. Ocercetare istoricã centralizatã ºi unificatã evoca amintireaîndepãrtatã a cronicarilor regelui sau, mai aproape de noi,asemãnãrile cu academiile de ºtiinþe edificate dupã modelulsovietic, atât de discreditat. Dacã s-a fãcut o excepþie în cazulistoriei recente, aceasta s-a datorat unor circumstanþe resimþiteca excepþionale: urgenþa cu care trebuiau adunate documentemenite sã salveze onoarea naþionalã; necesitatea unei istoriicomune pentru uz intern ºi extern asupra evenimentelortraumatice din timpul ocupaþiei, istorie pe care universitariirefuzau sã o producã din conservatorism metodologic ºi dindispreþ pentru “jurnalism”. (Nu e lipsit de interes sã se observecã, într-un cu totul alt context, aceastã ultimã motivaþie a statla baza înfiinþãrii unui Institute of Contemporary British Historyîn regim de educational charity la Universitatea din Londra în1986: dispreþ academic pentru istoria politicã, pentru discuþiadirectã cu martorii ºi pentru noþiunea de witness seminar casursã a cunoaºterii istorice) 22.

Necesitatea ºi urgenþa care au legitimat intervenþia statuluiîntr-un domeniu atât de sensibil precum istoria recentã s-auestompat o datã cu sfârºitul anilor ’60. Cu toate acestea,institutele ºi centrele nãscute din astfel de intervenþii fiinþeazãºi azi, mai mult sau mai puþin transformate, mai mult sau mai

22 Vezi Nico Randeraad în De laatste tijd, nr. 1, februarie 2000 ºi PeterCatterall, “What (If Anything) Is Distinctive About ContemporaryHistory?” în Journal of Contemporary History (1997, vol. 32, 4),pp.“441-452.

267


puþin integrate într-un peisaj instituþional obiºnuit. Deºi continuãsã aibã acelaºi obiect principal de studiu (istoria celui de-aldoilea rãzboi mondial), ele nu mai rãspund aceloraºi nevoi.Am depãºit definitiv timpul în care era nevoie de povestirieroice, dar amintirea traumelor este încã vie, atât în dezbatereaistoricilor cât ºi în conºtiinþa publicului, suscitând un interesconstant pentru trecut, reflectat în mass-media ºi în disputelepolitice. Dacã astãzi legitimitatea unei investigaþii publiceasupra perioadei rãzboiului este probabil mai solidã decâtoricând, statutul institutelor continuã sã facã obiectul unordezbateri ºi rezistenþe. Suspiciunile istoriei oficiale, geloziileprovocate de mijloacele financiare ºi de accesul la surse,rivalitatea altor actori implicaþi, în principal a universitãþilorcare se opun transformãrii lor în institute generale de istorierecentã, toate acestea reprezintã moºtenirea cu care seconfruntã astãzi urmaºii vechilor institute, centre ºi comisiiînsãrcinate cu studiul istoriei celui de-al doilea rãzboi mondial.Statutul lor rãmâne un subiect de controverse, supravieþuirealor fiind nesigurã (în ordinea descrescãtoare a precaritãþii:Bruxelles, Amsterdam, Paris), ºi aceasta în ciuda vitalitãþiisurprinzãtoare (în raport cu aºteptãrile din perioada înfiinþãriilor) ºi a vizibilitãþii excepþionale de care se bucurã.

Arhivele

Statutul special al institutelor de istorie recentã se datoreazã,în parte, raportului lor ambiguu cu arhivele naþionale. Pe de-oparte, aceste institute au fost înfiinþate pentru a corecta procesulunui transfer normal al arhivelor de la creatorii la depozitariilor, proces care privilegiazã administraþia în funcþiune în raportcu disidenþa. Astfel, ele se transformã în mici centre de arhive,provocând rivalitatea Arhivelor naþionale. Pe de altã parte,având în vedere voinþa politicã de a se scrie cât mai repede

268


istoria rãzboiului, aceste institute stabilesc relaþii privilegiatecu arhivele naþionale, obþinând prin derogare de la legeaarhivelor un acces privilegiat la surse. În epoca înfiinþãrii lor, oistorie a perioadei rãzboiului bazatã pe fondurile arhivelornaþionale era pur ºi simplu imposibilã. Comitetul lui HenriMichel ºi Institutul lui Louis de Jong au fost chiar depozitariifizici ai fondurilor de arhive oficiale, care le-au fost împrumutatetemporar pentru a le uºura munca.

Dupã rãzboi, legislaþia cu privire la arhive evolueazãconsiderabil, afectând rolul de centre de documentare alinstitutelor de istorie recentã. Astfel, în Franþa, transferulfondurilor Comitetului de Istorie a celui de-al doilea rãzboimondial cãtre Arhivele Naþionale în momentul înfiinþãrii IHTP,i-a redus acestuia din urmã rolul de centru de documentare,cu atât mai mult cu cât în aceeaºi perioadã intra în vigoarenoua lege a arhivelor (în ianuarie 1979). Aplicarea din ce în cemai frecventã a unor derogãri de la lege a determinat în doarcâþiva ani punerea la dispoziþia publicului a cvasitotalitãþiiarhivelor privitoare la perioada ocupaþiei. În Olanda, NIODmai deþine ºi azi importante fonduri de arhive, dar politicaactivã de deschidere practicatã de arhivele naþionale prinaplicarea liberalã a legii din 1962 a multiplicat sursele de istorierecentã la care poate avea acces cercetãtorul din Haga. În ciudadenumirii sale, rolul NIOD ca centru de documentare a devenitsecundar în raport cu cercetarea. O situaþie contrarã existãnumai în Belgia, unde CEGES/SOMA este ºi azi un instrumentindispensabil pentru orice cercetare asupra perioadeirãzboiului, ceea ce demonstreazã carenþele legislaþiei ºineglijenþa gestionãrii arhivelor (centrele de documentare afiliatepartidelor politice contribuind si ele la aceastã stare de lucruri).În consecinþã, rolul lui ca centru de documentare primeazãasupra celui de cercetare. E interesant de observat cã locul pecare îl ocupã diversele institute în producþia istoriograficã

269


naþionalã este strâns legat de importanþa lor ca centre dedocumentare. Astfel, în Belgia existã foarte puþine lucrãri despreperioada ocupaþiei realizate fãrã sprijinul CEGES/SOMA; deasemenea, RIOD deþine în continuare rolul dominant înistoriografia olandezã; iar IHTP, ca ºi predecesorul sãu, n-afost niciodatã decât un centru printre multe altele în istoriografiafrancezã a perioadei rãzboiului.

Regimul de excepþie de care au beneficiat institutelenaþionale de istorie recentã (care erau deopotrivã depozitareale arhivelor ºi institute de cercetare) a provocat geloziaArhivelor Naþionale ºi a comunitãþii istoricilor. Astfel, fãrã a lise da mãcar ocazia de a-ºi argumenta independenþainstituþionalã, politicã sau intelectualã, aceste institute nu maiputeau evita acuzaþia de a fi practicat o istorie oficialã.

Politica

Evaluând global ceea ce au produs în primele lor deceniide existenþã cele trei institute pe care le-am examinat maiîndeaproape, descoperim cã nu avem de a face nici cu oistoriografie aflatã în slujba vreunui guvern, nici cu oistoriografie excesiv politizatã. Fãrã îndoialã, aceºti istorici erauoameni ai timpului lor, îºi puneau probleme ale timpului lor ºicontribuiau la discursul timpului lor, tinzând cãtre o lecturãeroicã sau cãtre un maniheism absolut. Li s-ar putea reproºa,de asemenea, o lipsã de inventivitate sau faptul de a nu fianticipat tematica cercetãrii de azi. Li s-a reproºat ºi un anumepozitivism, dar poate cã tocmai acesta reprezintã cel mai maretriumf al lor. Pentru a-ºi îndeplini misiunea neobiºnuitã ce lefusese încredinþatã, aceea de a scrie o istorie cu adevãratnaþionalã, ei au fost obligaþi sã abandoneze istoriografiapluralismului compartimentat pe care am descris-o la început,

270


adicã acele istoriografii politizate, închistate în autismul lorideologic sau de grup. Ei au fost constrânºi sã adopte oimparþialitate pe care puþini contemporani de-ai lor o practicau,ºi au contribuit la stabilirea obiectivã a unui ansamblu deevenimente ºi a unei cronologii ce fuseserã în mod deliberatdenaturate în controversele partizane. Louis de Jong ºi HenriMichel aveau în comun un patriotism lipsit de exaltare ºi osolidã orientare anticomunistã, atât în luãrile lor de poziþie (depildã în favoarea NATO sau a rãzboiului din Vietnam), cât ºiîn lucrãrile lor istorice. În istoriografia occidentalã din perioadaRãzboiului Rece, problema angajamentului comunist dintimpul rãzboiului a rãmas multã vreme o problemã maicontroversatã decât aceea a colaboraþionismului administra-þiilor naþionale, iar istoriografia comunistã a rãmas mereu la omare distanþã de spiritul pluralismului naþional. De asemenea,Louis de Jong ºi Henri Michel aveau în comun o încrederetotalã în analiza izvoarelor scrise, o viziune comunã asuprainterpretãrii ºi o predispoziþie pentru consensul clãdit peadevãruri sigure, chiar dacã aceasta impunea o manierã maiconciliantã de a evalua anumite responsabilitãþi naþionale.Chiar ºi într-o þarã atât de sfâºiatã între forþe contrarii cum eBelgia, progresele istoriografiei “pozitiviste” au contribuit laconturarea unor teritorii ale concilierii dintre istorici de tradiþiiopuse.

Istoriografia nu este decât unul din vectorii - ºi încã unulminor - al modalitãþii în care o societate îºi gestioneazã propriultrecut; totuºi, eforturile de a clarifica diverse aspecte ale istorieipolitice sau militare din timpul celui de-al doilea rãzboimondial, chiar ºi cele ale unei ºcoli patriotice discreditate, aucontribuit incontestabil la identificarea termenilor unui dialogdificil. Structurile complexe ale comitetelor “ºtiinþifice” ºi “depatronaj” proiectate cu grijã pentru a garanta deopotrivã

271


controlul politic pluralist ºi independenþa cercetãrilor, s-audovedit într-o bunã mãsurã funcþionale. Cu toate criticile carear putea fi aduse – ºi care sunt într-adevãr aduse – lucrãrilor deistorie a rãzboiului apãrute în primele trei decenii de dupãrãzboi, se poate oricum constata cã cele realizate în cadrulinstitutelor naþionale sunt de regulã mai bune decât celeproduse sub umbrela pluralismul instituþional ce constituianorma în perioada respectivã (în Olanda ºi Belgia) sau decâtcele apãrute în afara contextului academic (în Franþa). În oricecaz, datoritã atenþiei pe care aceste lucrãri o acordau surseloristorice, ele continuã sã fie utile cercetãtorului de azi. ªi maisurprinzãtor este faptul cã, începând cu anii 1970–1980, criticaºcolii patriotice ºi reînnoirea istoriografiei privitoare la rãzboiapar tocmai în cadrul acestor institute, care se dezvoltaserãîntre timp ºi puteau oferi noilor generaþii de cercetãtori structurimai deschise ºi instrumente mai solide.

Expertiza

Au reuºit oare aceste institute sã-ºi îndeplineascã misiuneade consiliere ºi expertizã, aceea de a “lumina autoritãþilepublice în îndatoririle lor de informare, decizie ºi previziune”,cum se exprima François Bédarida în 1981? Expertiza istoricãpare a fi un fenomen recent, ce-ºi face apariþia odatã cu “celde-al doilea val” de procese intentate pentru crime împotrivaumanitãþii, când judecãtorii ºi juraþii recurg la ajutorul istoricilorpentru a elucida fapte ce þin deja de domeniul trecutului, crimepetrecute în perioada îndepãrtatã a rãzboiului. Ceea ce edefinitoriu pentru cel de-al doilea val, spre deosebire de primul,este faptul cã, datoritã noþiunii inedite de imprescriptibilitate,judecãtorii renunþã la tradiþia care le limita competenþele înperimetrul perioadei contemporane ºi abordeazã domeniulistoriei.

272


Acum judecãtorii sunt cei care joacã rolul de istorici, ºiistoricii pe cel de judecãtori. Fiind astfel admiºi în pretoriu,istoricii sunt puºi într-o situaþie neobiºnuitã, trebuind sãîndeplineascã funcþia de ajutor ºi suplinitor al aparatuluijudiciar.

Am insistat la începutul acestui text asupra modului în carea fost operatã în primele decenii de dupã 1945 împãrþireasarcinilor între istoric ºi expert: primul, în calitate de personajpublic, era însãrcinat cu reconstrucþia de ansamblu, în timp ceal doilea trebuia sã soluþioneze cazurile individuale, pentruautorii crimelor într-un cadru juridic, iar pentru victimeleacestora în cadrul administrativ al acordãrii de indemnizaþii ºiajutor social. Existã un alt exemplu, ºi mai izbitor, al separãriidin acea perioadã dintre expertizã ºi cercetare istoricã:anchetele parlamentare. Adunãrile naþionale din Franþa ºiOlanda (dar nu ºi din Belgia, din pricina motivelor pe carele-am explicat mai sus) decid în august 1946 ºi respectivnoiembrie 1947, sã deschidã o amplã anchetã asupraguvernãrilor care s-au succedat în timpul rãzboiului. Rezultatelecomisiilor care au condus ancheta – documente ºi (mai cuseamã) rapoarte ale audierilor unor militari ºi oameni politicicu putere de decizie – au fost publicate integral, în Franþa înnouã volume între august 1947 ºi mai 1951, iar în Olanda înnouã volume (nouãsprezece tomuri), între 1949 ºi 195623.Ancheta olandezã acoperã întreaga perioadã a rãzboiului ºiun foarte larg câmp de probleme, incluzând politica militarã,politica de neutralitate dinainte de ’40, exilul guvernului,politica economicã, funcþionarea serviciilor secrete la Londra,

23 Les événements survenus en France de 1933 à 1945. AssembléeNationale. Session de 1947, no. 2344, (PUF, Paris 1947-1951) ºiEnquêtecommissie regeringsbeleid 1940-1945 (Haga, 1949-1956).

273


crizele cabinetului ºi pregãtirile în vederea reîntoarcerii dinexil, asistenþa datã cetãþenilor olandezi refugiaþi ºi restabilireaautoritãþii coloniale. În schimb, ca urmare a reduceriimandatului sãu, ancheta francezã acoperã doar perioada depânã în vara lui 1940. Nu apare decât un singur raport, referitorla evenimentele din 7 martie 1936 (ocuparea Renaniei de cãtregermani), volumele urmãtoare cuprinzând doar transcrierileunor audieri ce conþin referiri la “perioada rãzboiului ºi aarmistiþiului, precum ºi unele observaþii cu privire la ceea ces-a petrecut dupã armistiþiu” – dupã cum se exprimã cei careau întocmit raportul. Atenþia cu care comisia investigheazãpreliminariile colaboraþionismului prin lungi audieri ale tuturorresponsabililor politici ºi militari, inclusiv a lui Philippe Pétain,interogat la vârsta de 91 de ani în fortãreaþa din l’Ile de Yeu,contrasteazã, într-adevãr, cu discreþia pãstratã în legãturã cuperioada urmãtoare. Toate aceste iniþiative de o anvergurãexcepþionalã – Adunarea Naþionalã din Haga nu-ºi mai folosisede 60 de ani prerogativele constituþionale de anchetare – sedesfãºoarã într-o independenþã totalã faþã de Institutul deDocumentare cu privire la Rãzboi din Amsterdam ºi de Comisiade Istorie a ocupaþiei ºi Eliberãrii din Paris, douã instituþiiînsãrcinate oficial de cãtre propriile guverne cu organizareaunei anchete asupra aceleiaºi perioade. Ancheta istoricã – cepresupunea imparþialitatea ºi distanþarea faþã de obiectulcercetãrii –, ºi ancheta parlamentarã – care viza stabilirearesponsabilitãþilor politice – erau în acea perioadã douãdemersuri net diferite.

Emergenþa expertizei istorice în cursul anilor ’60 ºi ’70 afost un rezultat, ºi nu un factor generator, al renumelui de carese bucurau specialiºtii în istoria rãzboiului în calitate de figuripublice ºi de autoritãþi morale. Mai mult decât tratatele docteori reuºitele ºtiinþifice repurtate în certificarea sau datarea

274


documentelor, televiziunea este cea care permite istoricilor sãse impunã publicului ca experþi. Având un singur canal ºi, înconsecinþã, o audienþã compactã ºi garantatã, televiziuneapublicã a dobândit o influenþã neegalatã din anii ’60 pânã azi.Caracterul public ºi supravegheat îndeaproape al televiziuniifãcea ca producãtorii de documentare istorice asupra perioadeiocupaþiei sã apeleze întotdeauna la responsabilii institutelornaþionale însãrcinate cu scrierea acestei istorii. Primul exempluîl reprezintã seria de douãzeci ºi unu de documentare produseºi prezentate de Louis de Jong la televiziunea olandezã, difuzatecu o ritmicitate de unul la trei luni, din mai 1960 pânã în mai196524. Apariþia documentarelor precede cu aproape zece anipublicarea operei scrise a lui de Jong, conferindu-i acestuia onotorietate de excepþie. În 1964 ºi 1965 Henri Michelcoordoneazã ºi el o serie intitulatã Trente ans d’histoire,cuprinzând zece documentare dintre care patru erau consacratecelui de-al doilea rãzboi mondial25. În ceea ce priveºteteleviziunea publicã belgianã, aceasta finanþeazã începând cu1965 o serie de documentare despre perioada ocupaþiei, seriece va fi difuzatã în anii ’80. Importantul proiect de cercetarece însoþeºte realizarea documentarelor se desfãºoarã în strânsãcolaborare cu predecesorul actualului CEGES/SOMA, darprezentarea lor e lãsatã în seama lui Maurice Dewilde, al cãruistil inchizitorial rãmâne pentru totdeauna emblema uneivariante aparte a expertizei istorice în Belgia26.

24 Chris Vos, Televisie en Bezetting. Een onderzoek naar dedocumentaire verbeelding van de Tweede Wereldoorlog in Nederland(Hilversum, 1995).

25 Vezi Aquilin de Pacy, “Le Comité Français”, p. 661.26 Seria België in de Tweede Wereldoorlog, editatã de televiziunea

publicã în mai multe volume de-a lungul anilor ’60 ºi nãscutã dinseria de documentare, reprezintã singura sintezã de istorie a ocupaþieipânã în 1993, când tot televiziunea publicã editeazã België Bezet,1940 – 1944, aparþinând colaboratorului ei Etienne Verhoeyen.

275


Cazul lui Louis de Jong ilustreazã perfect modul în carenotorietatea obþinutã prin apariþii la televiziune face posibilnoul rol de expert. În 1965, anunþarea logodnei prinþeseimoºtenitoare a tronului Beatrix cu Klaus von Amsberg a fosturmatã de publicarea unei fotografii în ziarul britanic de scandalDaily Mail, în care von Amsberg apãrea în uniformaPanzerdivision, în timpul operaþiunilor din Italia de Nord27.Ca urmare, de Jong era imediat trimis în misiune de cercetarela Instituto Nationale per la Storia del Movimento di Liberazionedin Milano, Modena ºi Bologna, misiune din care se întorceadupã numai douã zile anunþând într-o conferinþã de presãorganizatã în incinta aeroportului din Schiphol cã era în mãsurãsã excludã orice participare a viitorului soþ al viitoarei reginela crime de rãzboi. Au urmat ºi alte intervenþii de acest tip,menite sã reabiliteze sau sã discrediteze diverºi oameni politici,cum s-a întâmplat în 1979, când olandezul Luns, fost membrual partidului colaboraþionist, a fost numit secretar general alNATO, sau în 1978 când s-a dovedit cã ministrul Aantjes seînrolase în 1944 ca voluntar în trupele SS. ªi RIOD a fostînsãrcinat cu anchete, spre exemplu în afacerea Weinreb,împotriva unui complice al deportãrilor de evrei din Olanda,ocazie cu care câþiva cercetãtori ai institutului au fost citaþi sãcomparã în faþa tribunalului ca “martori experþi”(getuigendeskundigen), sau în procesul intentat criminaluluide rãzboi Menten (deºi comisia Menten a fost organizatã în1978 fãrã concursul formal al RIOD). Ascensiunea inexorabilãa expertizei istorice în Olanda ºi în mod special practicarea eimagistralã de cãtre Louis de Jong cât timp s-a aflat la conducereaRIOD, au fãcut totuºi obiectul unor critici aprinse. În specialAfacerea Aantjes, în care de Jong a constrâns un ministru sãdemisioneze improvizând o conferinþã de presã ºi aruncând

27 Max Pam, De onderzoekers, pp. 68-69.

276


în scenã dezvãluiri explozive în legãturã cu înrolarea acestuiaîn trupele SS în 1944, a fost consideratã un abuz de putere alunei figuri publice ce-ºi confundase rolul de istoric cu acelade conºtiinþã a naþiunii.

În Franþa, câþiva cercetãtori din IHTP au fost citaþi înprocesul Papin (unii au acceptat iar alþii au refuzat sã comparãîn faþa curþii). De asemenea, IHTP a condus diverse anchete,de exemplu în legãturã cu rolul Societãþii Naþionale a CãilorFerate în timpul ocupaþiei28. În Afacerea Aubrac din 1997,confruntarea dintre istorici ºi martori cu ocazia unei meserotunde organizate la cererea unui cuplu de veterani aiRezistenþei foarte mediatizaþi (cerere fãcutã pentru a pune capãtunui val de insinuãri cu privire la angajamentele lor din trecut),a provocat critici aprinse la adresa istoricilor respectivi,amintind de agitaþia provocatã de cazul Aantjes în Olanda,într-un cu totul alt context. În Franþa, noþiunea de expertizãistoricã se aflã acum în centrul unei controverse asupra roluluiistoricului, confruntat cu o cerinþã socialã urgentã. Cu toateacestea, fenomenul ia neîncetat amploare. În AfacereaWaldheim a fost creatã o comisie de anchetã internaþionalã.Diversele comisii create în aproape toate þãrile în care s-aupetrecut spolieri ale proprietãþii evreilor, au generalizat practicaexpertizei, cu sau fãrã concursul institutelor de istorie recentã.La RIOD, în mod special, a crescut numãrul anchetelor, întrealtele asupra repatrierii din 1945 ºi asupra rolului militarilorolandezi în timpul masacrului din Srebrenica. În Belgia, creareaunei comisii de anchetã în legãturã cu o eventualã implicare aguvernului belgian în asasinarea lui Patrice Lumumba dinianuarie 1961, suscitã chiar în momentul redactãrii acestorrânduri o dezbatere aprinsã asupra alcãtuirii comisiei ºi asupra

28 În legãturã cu acest subiect vezi Henry Rousso, La hantise du passé(Paris, 1998).

277


prezenþei istoricilor în sânul ei. O evoluþie a institutelor de istorierecentã de la stadiul de comisii oficiale de istorie a ocupaþieicãtre acela de întreprindere subordonatã, însãrcinatã cu ancheteistorice punctuale, în care experþii sunt solicitaþi sã ofere unrãspuns precis unei probleme date, ar fi fãrã îndoialã nefastpentru rolul lor în cadrul disciplinei încã în formare a istorieitimpului prezent, disciplinã a cãrei dificultate decurge dinnecesitatea unui recul al istoricului faþã de obiectul cercetãriisale.


278

Istoria recentã în România de azi: o analizãde risc

ALINA MUNGIU-PIPPIDI

Rândurile de faþã sunt o reconstituire ºi o dezvoltare a unuidiscurs liber cu ocazia colocviului despre istoria recentãorganizat de Colegiul Noua Europã la Bucureºti în aprilie 2000.Intrucât textul prezentat atunci a fost între timp publicat ºi învolum, ºi într-o revistã, deci existã deja în douã limbi ºi poatefi consultat, cred cã mult mai util acum este sã sistematizezcâteva din lucrurile spuse pe moment. Ele constituie reflecþiaunui social scientist faþã de câmpul unei discipline care ar trebuisã fie înruditã cu ºtiinþele sociale, dar nu este: istoria în Româniade dupã 1989. Iniþiativa de a construi un institut român deistorie recentã e lãudabilã: dar fãrã o analizã serioasã aobstacolelor care stau în faþa acestui demers, ºi aceastãîncercare, ca ºi atâtea altele, va eºua fãrã sã se înþeleagã cãacest eºec nu era predeterminat, cu alte cuvinte, cã nu contextulromânesc este cel care produce forme fãrã fond din cauza unorfactori de mediu neidentificaþi ºi de neîndepãrtat, ci repetareaaceloraºi erori umane, lesne de sesizat ºi de îndepãrtat printr-oanalizã exigentã. Încercarea aceasta e una de interes public:trecutul recent e important nu numai pentru istorici, ci ºi pentrunoi toþi, el influenþeazã viaþa noastrã prezentã ºi viitoare într-omãsurã considerabilã. Douglas North spunea într-o frazã carea fãcut carierã cã “Trecutul poate fi fãcut inteligibil doar carelatare a unei evoluþii instituþionale”, ºi tot el “dã formãalagerilor prezente ºi viitoare” (North: 1990: vii). Reflecþia

279

Istoria recentã în România de azi: o analizã de risc

întregii comunitãþi despre acest demers e una legitimã ºi nu oimixtiune în treburile istoricilor: dimpotrivã, în ultimii zece ani,dupã cum vom arãta, istoricii nu au fost câtuºi de puþin laînãlþimea sarcinii de a oferi sferei noastre publice o abordareprofesionalã a istoriei recente. Exigenþa e necesarã ºi pentru cã- aici sunt integral de pãrerea lui Andrei Pleºu - am pierdut anide zile de tranziþie lamentându-ne cã masa populaþiei eignorantã ºi ne þine în loc, fãrã a vedea evidenþa, anume cãtranziþia a fost blocatã mai ales din pricina lipsei deprofesionalism ºi a superficialitãþii elitelor profesionale dinRomânia, care nu sunt încã demne de acest nume: de altfel,sunt elite prin poziþiile strategice de putere pe care le deþin,dar nu prin profesionalism. Câtã vreme ne lipsesc experþii înaproape toate domeniile, unele foarte depãrtate de influenþadirectã a politicului - dar nu de influenþa politicii educaþiei saucercetãrii, care lipsesc cu desãvârºire - nu e de mirare cã undomeniu ca istoria recentã, aflat la încruciºarea tuturorintereselor politice, nu se poate naºte încã. Aceasta nu înseamnãcã n-au existat contribuþii importante la istoria recentã aRomâniei în ultimul deceniu: dar cele mai puþine au aparþinutcelor care se considerã în primul rând istorici.

Obstacolul unu: insuficienta structurare teoreticã ºimetodologicã a câmpului disciplinei istorice în perioadapost-comunistã

Istoria contemporanã nu este orice fel de istorie. A spunecã istoria contemporanã are mai mult în comun cu cea anticãpe motivul cã amândouã sunt istorie, decât cu alte disciplinecare cautã sã înþeleagã ºi sã explice fenomenul comunist ºipost-comunist, este pur ºi simplu o prostie. Sunt amândouãistorie, în sensul cã dincolo de înþelegerea fenomenelor ºi astructurilor preocuparea lor este ºi cu ce ceea ce s-a întâmplat

280


în mod efectiv, dar pentru a înþelege ºi studia societatea anticãºi cea contemporanã multe metode sunt diferite, chiar dacãteoria generalã poate fi aceeaºi. ªi în materie de teorie generalãnu e limpede dacã s-a produs în comunitatea istoricilor de lanoi acceptarea tezei generale a lui Fustel de Coulanges: “Istorianu este acumularea de evenimente de toate tipurile petrecuteîn trecut: este ºtiinþa societãþilor umane”. Când un neavizat camine rãsfoieºte unele anuare sau volume colective apãrute dupã1990 nu poate fi decât ºocat de multitudinea de titluri de genul:“Inventarul unei lãzi de la Mãnãstirea X din secolul X; lista deoaspeþi a Princepelui Fanariot Y; Catalogul bibliotecii boieruluiZ”. Nu cã aceste surse n-ar putea aduce informaþii foarterelevante: dar atunci când sistematic sursele devin subiecte,teme, istoria devine acea acumulare de evenimente de toatetipurile de care vorbeºte Fustel de Coulanges ºi delocînþelegerea unei societãþi prin intermediul acestor evenimente.

Istoricii înºiºi, mai ales cei mai tineri, devin pe zi ce trecemai conºtienþi de aceste probleme, mai ales prin expunerea lanoile modele occidentale. Cu toate acestea apar puþine reflecþiiasupra necesitãþii de a aduce la zi evoluþiile teoretice ºimetodologice din domeniu. Câteva iniþiative meritã menþionate:Revista de Istorie Socialã a lui Mihai Rãzvan Ungureanu,Anuarul Institutului Xenopol din Iaºi, care a pus accent mereupe interdisciplinaritate ºi reflecþie asupra abordãrii, nu doarobiectului istoriei; retipãrirea de cãtre Polirom a volumului luiNicolae Iorga Generalitãþi asupra studiului istoriei, volumfundamental de teorie, care ar fi meritat o dezbatere aprinsãprofesionalã (ºi a avut un studiu introductiv nou al lui AndreiPippidi care a încercat sã aducã la zi discuþia teoreticã), darn-a avut parte de una, pentru cã nimeni nu e interesat de teoriaistoriei; contribuþiile episodice dar consistente ale lui SorinAntohi, parþial acceptat sau neacceptat de lumea istoricilor de

281


la noi (ceea ce nu-l împiedicã sã facã o frumoasã carierã pestehotare); ºi ultimul volum al lui Bogdan Murgescu, care deºisuferã de un limbaj purtând pecetea materialelor de consumpentru politica internã universitarã de ieri ºi de azi, are marelemerit de a propune prima încercare comprehensivã de a descrieºi analiza situaþia disciplinei istorice de la noi în lumina unorcriterii acceptate azi în universitãþile mari ale lumii occidentale.ªi, last but not least, iniþiativa de a traduce cea mai influentãcarte despre istorie din mediul academic anglo-saxon de astãzi,History &Social Theory de Peter Burke a fost o idee excepþionalãîngropatã de indiferenþa breslei. Aceste dezbateri saucontribuþii, sã fie clar deci, nu au afectat starea disciplinei înmod fundamental pânã acum: nici istoricii vârstnici, nici mulþitineri nu au curajul acestei priviri cuprinzãtoare - necesarmentedevastatoare - pe care o implicã demersurile celor menþionaþiaici. Pe scurt, e mult mai uºor pentru orice disciplinã sã trãiascãîn afara oricãrui fel de self-awareness, ºi asta e ceea cemajoritatea comunitãþii istorice încearcã cu succes.

Dar acesta e un obstacol fundamental în calea dezvoltãriiunei istorii contemporane. Istoria contemporanã este mai multca oricare o istorie a societãþii contemporane, iar treabaistoricilor precede pe cea a sociologilor, politologilor,economiºtilor. Cearta dintre Vladimir Pasti ºi mine asupracontribuþiei comunismului la modernizarea României ar fi avutmai multã consistenþã ºi mai puþin parti-pris ideologic, probabil,dacã istoricii ar fi sfârºit mãcar documentarea unor aspecte debazã. Dar noi nu avem nici mãcar o culegere fundamentalã deacte economice ale comunismului, ce sã mai vorbim de oîncercare de a propune o istorie economicã a perioadeicomuniste. Singura încercare comprehensivã de a propune oistorie a colectivizãrii s-a fãcut de cãtre antropologi americani;o istorie a Revoluþiei, de jurnaliºti sau academici din strãnãtate.ªi aºa mai departe.

282


Folosesc peste tot istorie a societãþilor ºi nu istorie socialãpentru a respecta îndemnul lui Hobsbawm de a utiliza acesttermen. Hobsbawm circumscrie ºi o definiþie a acestei abordãriatunci când ne spune cã “Istoria societãþii este o colaborareîntre modele generale de structurã ºi schimbare socialã ºi unset specific de fenomene care s-au întâmplat în realitate”(Hobsbawm, p. 10). Esenþial pentru a putea practica acest tipde istorie, admite Hobsbawm, ca ºi Burke, este importul deteorie ºi metode sociale, aducerea în explicit a “asumpþiilorimplicite” de la baza lucrului istoric, deci conºtientizarea uneiabordãri teoretice, implicând chiar propunerea unui model(pp.12-13), chiar dacã unul mai puþin formal decât cele dinºtiinþele sociale. Un model înseamnã în cel mai rãu caz mãcar,spune Hobsbawm, o listã de prioritãþi, o ierarhizare aimportanþei fenomenelor studiate, pentru a realiza care estefenomenul central, cel care determinã sau identificã un context.

Sã fim realiºti: se pot transpune în practicã aceste îndemnuriîntr-un interval apropiat? Nu. Bogdan Murgescu ne spune cãprin sistemul creditelor transferabile studenþii pot lua cursuride la alte discipline - mai nou. E indiscutabil o veste bunã ºi unprogres: dar asta e ca ºi cum ai spune cã studenþii au cãpãtat însfârºit libertatea de a se educa singuri. Nu înseamnã cã ei ºiºtiu ce trebuie sau cum trebuie fãcut, sau cã un curs demetodologie conceput pentru altã facultate poate servi în exactacea formã studentului de la istorie. Nu are de ce un profesorde metodologie pentru ºtiinþe sociale, ca mine, sã predea tehnicicantitative pentru istorie, sau mãcar desene de cercetare caresã conþinã modele cauzale pe serii mici de evenimente, deciacel gen de cercetare calitativã care se practicã cel mai frecventîn istoria contemporanã (vestea bunã este cã se aflã în curs detraducere cartea celebrã a lui King, Keohane ºi Verba pe aceastãtemã, deºi la educaþia pe care o primesc tinerii istorici n-o vorputea înþelege), deoarece asemenea lucruri nu intereseazã pe

283


‘clienþii’ noºtri de bazã, studenþi la ºtiinþe politice sau sociologie.Volume contemporane ca ale lui Le Roy Ladurie sau CharlesTilly fie nu sunt traduse, fie sunt greu de înþeles dacã totcontextul teoriei sociale care le-a fãcut posibile lipseºte (la felse poate spune ºi despre cartea clasicã a lui Barrington Moore),deºi sunt indiscutabil contribuþii istorice fundamentale care nuar fi fost posibile fãrã importul unor tehnologii din ºtiinþelesociale pentru a fi aplicate la demersuri istorice.

Existã trei excepþii, înrudite între ele de altfel, în ce priveºteinteresul pentru istoria societãþii contemporane,în cel mai largsens al ei, la istoricii de astãzi. Aceste trei excepþii sunt istoriamentalitãþilor, istoria intelectualã ºi istoria oralã. Or, tocmaipentru cã acestea sunt la ora asta locuri comune cu altediscipline, interesul pentru ele e cazul sã ne îngrijoreze maimult decât sã ne bucure. Sã mã explic.

Fiind psiholog înainte de a fi devenit politolog, cautexplicaþiile mai înainte de toate într-o anumitã teorie asuprafuncþionãrii noastre intelectuale. Existã mulþi factori care explicãsuccesul unei discipline ca “istoria mentalitãþilor”, dar unuldintre ei este indiscutabil faptul cã aceastã “ºtiinþã” nupresupune nici o teorie clarã, nici o metodicã prea riguroasã,cu alte cuvinte, este deopotrivã accesibilã ºi celor care o scriu,ºi celor care o citesc (paradigma în care se încadreazã acestraþionament este cea a “zgârceniei cognitive”, dominantã aziîn psihologia cognitivã: oamenii încearcã sã obþinã maximumutilizând un minim de investiþie cognitivã). Autorii ar avea maridificultãþi sã ne explice ºi ce înseamnã “mentalitãþi” sau “mituri”- alt concept care a proliferat în literatura istoricã datoritãfaptului cã neavând o definiþie clarã n-au nici o existenþãverificabilã ºi deci putem scrie orice despre ele - darãmite sãne explice formarea ºi rolul mentalitãþilor ºi miturilor prin altevariabile. Prin mentalitãþi autorii înþeleg uneori cultura în sensantropologic, deci cutumele ºi normele, alteori numai opinia

284


publicã, deºi între toate acestea existã o diferenþã importantã,sunt entitãþi conceptuale diferite legate prin conexiuni dinamice(vezi fig. 1). Pentru a urmãri în sens longitudinal (al timpului)evoluþia mentalitãþilor (ºi din nou, autorii se referã uneori lainstituþiile informale, alteori la opinia publicã a unei perioade,manifestã în ziare sau scrisori) trebuie ca în fiecare momentautorii sã controleze cât de cât ºi aceastã relaþie transversalã,altfel demersul lor nu are nici o bazã. Or, acest lucru se întâmplãnumai excepþional.

Cea mai remarcabilã dintre excepþiile în bine este carteaLuminiþei Murgescu despre predarea istoriei în ºcolile româneºtila finele secolului XIX ºi începutul secolului XX, deºi concluziileLuminiþei Murgescu sunt tributare mai ales unui model pe carel-a importat decât unor relaþii pe care le-a dovedit. Dar de la ocarte la o ºcoalã e cale lungã; o ºcoalã nu se creazã de la sineºi nimeni nu va urma o cale grea dacã poate urma una uºoarãîn absenþa unui efort deliberat ºi colectiv în aceastã direcþie. Înplus, treaba numãrul unu a istoricilor înainte de a vorbi despremituri este sã documenteze realitãþile. Lucian Boia poatedemasca mituri în istoria româneascã pentru cã faptele în cepriveºte pe Decebal sau pe Mihai Viteazul sunt limpezite. Ascrie despre miturile comunismului însã, când faptelecomunismului nu sunt încã documentate, e riscant. ªi cât nuvor fi documentate, dezbaterea asupra modernizãrii, ca sã revinla acelaºi exemplu, va rãmâne ideologizantã ºi dogmaticã, ºicineva e la fel de îndreptãþit sã susþinã efectele pozitive alecomunismului asupra procesului de modernizare pe cât sunteu de îndreptãþitã sã le susþin pe cele negative. Aºa se întâmplãcând ne sprijinim pe fapte parþiale ºi nu pe o întreagã realitatedocumentatã.

În concluzie, cu unele excepþii, comunitatea istoricilor nueste pregãtitã ºi nici nu pregãteºte studenþii pentru a face “istoriasocietãþilor”. Dacã un doctorand în istorie studiazã perioada

285


Dej cu aceleaºi instrumente ca un jurnalist bun, el nu va aflamai mult decât acesta. Cãrþile lui Stelian Tãnase sau DennisDeletant (doi neistorici) despre perioada Dej sunt deschizãtoarede drumuri, dar cum au observat ºi recenzenþii lor dinstrãinãtate, nu reuºesc sã rãspundã întrebãrilor esenþiale despreacea perioadã. Faþã de recenzenþii din strãinãtate noi însã ºtimcât de virgin era terenul ºi putem aprecia mai bine curajul ºiefortul celor doi autori, care, lucrând ca niºte istorici, pedocumente din arhivã, au început sã jaloneze acest teren gol.

N-o sã zãbovesc asupra istoriei intelectuale, care cadeadesea în pãcatul urmãririi traseului unor idei de la un autor laaltul crezând cã atât se poate numi istorie - ºi aici existã oimpresionantã literaturã metodologicã, iar noi se întâmplã sãavem o piatrã de temelie solidã pusã de Vlad Georgescu înaceastã privinþã (tradiþia lui Vlad Georgescu, care era un istoriccomplet, nu e urmatã sistematic tocmai pentru cã presupunecunoºtinþe de ºtiinþe sociale). Asupra istoriei orale însã, amcâteva lucruri importante de spus, dat fiind cã instrumentulprincipal al istoriei orale – interviul - e o specialitate a ºtiinþelorsociale ºi psihologiei, împrumutatã de istoria oralã.

Psihologii ºi sociologii ºtiu de multã vreme cã memoriaomeneascã nu e fiabilã. Mi se spune cã istoricii ar fi ºtiut astacu mult înaintea noastrã, ºi o cred: dar atunci, cei care încãmai ºtiu sã o reaminteascã celor care au uitat. Studiul amintiriloroamenilor este fascinant cu condiþia sã pãstrãm în minte cãceea ce studiem sunt amintiri, ºi nu faptele la originea aceloramintiri. Un desen complex de cercetare, care ar cuprinde faptebrute pe de o parte ºi memoria lor socialã de alta e perfectvalid. Încercãrile de a reconstitui istoria numai pe bazamemoriei sau mai ales pe memorie sunt invalide. Existã tomuride cercetare în psihologia martorului care aratã cã pe martorinu te poþi baza, studii privind rememorarea unor evenimenteistorice (cum ar fi asasinarea lui John F. Kennedy) ºi o enormã

286


literaturã care pune la îndoialã capacitatea oamenilor de a-ºiutiliza adecvat memoria, dezvoltate de psihologia cognitivã.De ce aceºti “ zgârciþi cognitivi” ar fi o sursã pe care sã nebazãm? Rãspunsul este cã nu sunt: ei fac parte din obiectulcercetãrii, nu ne spun despre obiectul cercetãrii. Dacã pãstrãmasta în minte, interviurile narative, aºa-zisele poveºti de viaþãcapãtã un excepþional interes. Poveºtile de viaþã strânse deBourdieu ºi elevii sãi în La misère du monde sunt ilustrativepentru anumite relaþii ºi spaþii sociale, dar atât. Ele pot fi chiarmisleading dacã substituim povestea unui ºomer, oricât debunã, sau a unui delicvent dintr-o banlieue, unei istorii sauanalize sociologice bazate pe date obiective, care ne pot ducela concluzii cu totul opuse celei care reiese din relatarearepondentului nostru. Cele mai bune lucrãri de istorie oralã lanoi aprþin, deloc suprinzãtor, Aurorei Liiceanu, care facepsihologie socialã, ºi cercului de antropologi de la Timiºoaracondus de Smaranda Vultur. Aceste lucrãri sunt interesantepentru cã nu au pretenþii istorice, pentru cã îºi asumãsubiectivul, nu-l lasã în implicit. Se poate merge mai departede atât? Desigur: dar numai dacã istoria oralã devine ce artrebui sã fie, un instrument printre altele. Ca sã aflãm cum afost viaþa unui mic oraº de provincie în timpul nazismului,vecin cu un mare lagãr de concentrare, intervievareasupravieþuitorilor nu e suficientã ºi documentarea întregii vieþia acelei comunitãþi pe baze obiective e indispensabilã, ca sãdau un exemplu ilustru din istoria contemporanã.

Existã ºi o altã direcþie, ilustratã tot în psihologia socialã:anume, studiul reprezentãrilor sociale despre trecut, obiectulcomunicãrii mele la aceastã conferinþã. ªi acolo subiectivitateaeste asumatã: nu am cãutat la repondenþii mei adevãrul despetrecutul Transilvaniei, nici mãcar partea trãitã de ei, ci percepþialor subiectivã despre acest trecut. Majoritatea interviurilornarative (în acest caz foloseam interviuri de grup) produc mai

287


mult reprezentãri sociale decât fapte. Intervievatorul trebuiesã fie conºtient de acest lucru pentru a putea interpreta corectmaterialul de interviu. Istoricii francezi lucreazã în mod asumatîmprumutând din psihologia socialã teoria ºi metodele de studiuale reprezentãrilor sociale. Cartea lui Serge Moscovici despreistoria psihanalizei reprezintã un mod de folosire a acestei teorii.

Obstacolul numãrul doi: parohialismul

Al doilea obstacol derivã în mod evident din primul. Estelimpede cã dacã istoricii români în general ar fi bine sã ºtiemai multã economie sau sociologie, cine face istoriecontemporanã nu are cum sã se dispenseze de acestea, aicifacultativul nu are ce cãuta. Istoria contemporanã presupuneîn mod evident ca istoricul sã fie stãpân pe o paletã largã dediscipline. Pânã în prezent se pare cã alte formaþii au permismai uºor autorilor lor sã se adapteze la istorie - cazurile luiDeletant, Tãnase, Vladimir Tismãneanu, care fac istorieintelectualã ºi nu numai, în mod strãlucit - decât istoricilor sãîmprumute din alte discipline ce este necesar pentru a o facepe a lor la standarde actuale. De ce se întâmplã aºa? BogdanMurgescu dã un rãspuns în lucrarea sa: din pricinaparohialismului care domneºte încã în mare mãsurã încomunitatea istoricilor. Incapabili sã rãspundã la provocareaistoriei contemporane, istoricii cautã sã se protejeze ridicândziduri - procedeu care n-a funcþionat niciodatã. Chiar în statutulnou-creatului institut de istorie recentã se face precizarea, deexemplu, cã directorul institutului trebuie sã fie un “istoric”.Ca în toate precizãrile restricþionare de acest tip, ce înseamnãa fi “istoric” nu e nicãieri lãmurit, rãmâne sã presupunem noicã înseamnã “absolvent al unei facultãþi de istorie”, interpretarecorectã ºi în spiritul tradiþiei dinainte de 1989, care nu permiteadoctorate decât în specialitatea de “bazã” ºi alte asemenea

288


aberaþii. Precizarea exclude pe Deletant, Antohi sau Tãnase,ca sã dãm doar câteva exemple, ca ºi pe autori de Istorii aleRomâniei sau de contribuþii istorice de valoare internaþionalã,ca Paul Stahl sau Catherine Durandin, ºi calificã automat peoricine intrã în posesia acestei diplome. Exemplul acesta deparohialism e cu atât mai semnificativ cu cât Dennis Delatant,un filolog, a fost cel ales - ºi pe bunã dreptate- sã redactezepartea contemporanã a tratatului de istorie româneascã editatla Editura Enciclopedicã de ªerban Papacostea. Dar asupraacestui volum voi reveni.

Parohialismul e un obstacol serios, deoarece la baza sa stãnu numai nesiguranþa profesionalã ºi complexul, ci dejaîncercarea activã de a preveni competiþia prin mijloacenecompetitive ºi nedeschise - o specialitate a intelectualilorsocializaþi în societatea de status, cum este combinaþia noastrãde societate þãrãneascã cu regim comunist. E grav pentru cãprevine activ evoluþia, se împotriveºte ei, nu lasã comunicareasã curgã firesc, ºi comunicarea, dezbaterea, cearta profesionalãchiar sunt vitale pentru progresul unei discipline. Izolarea nureuºeºte niciodatã: dar întârzie ºi face dificile ºi traumatizantelucruri care ar veni altfel în mod firesc.

Obstacolul numãrul trei: moºtenirea comunismului

Se poate întreba cineva de ce nu am început cu aceasta: laurma urmei, nu sunt primele douã o consecinþã a acesteia?Întrebarea e justificatã, dar rãspunsul numai parþial pozitiv. Esteadevãrat, moºtenirea comunistã conþine unele efecte indirectecare au fost atinse mai sus. Distrugerea a tot ce însemna ºtiinþesociale, de exemplu, are efecte ºi asupra istoriei, care fuge deorice asociere cu ceea ce vede încã drept o formã deîndoctrinare în urma unei coabitãri forþate vreme îndelungatã.Ce istoric vrea sã mai audã cuvântul “social” dupã ce a fost

289


forþat sã asculte de activiºti în cadrul Academiei de ªtiinþeSocial-Politice? Zoe Petre mi-a atras atenþia asupra acesteiprobleme, ºi bine a fãcut. Existã o reacþie contra sociologieiexplicatã de aceastã coabitare forþatã, ºi deºi reacþia e prelungitãdincolo de limitele acceptabile, e de înþeles, mai ales cândistoricii, de fapt, habar nu au ce sunt acelea ºtiinþe sociale.Soþul meu, care e un istoric cunoscut, mi-a spus odatã dupã cea ascultat o expunere de a mea la o universitate americanã încare am fãcut o mulþime de desene ºi am proiectat o mulþimede transparente, cã îi aduc aminte de un sociolog care prinnatura meseriei era forþat sã facã mereu partea din învãþãmântpolitic pe care istoricii n-o fãceau, ºi, fiind un social scientistveritabil, încerca sã scape din încurcãturã cu diverse modeleabstracte. Istoricii se uitau la el când le fãcea desene pe tablã -e vorba de istorici ai Sud-Estului european medieval saupre-modern - ºi îºi spuneau cã omul nu e în toate minþile. Atâtdespre comunicarea profesionalã ºi efectele indirecte.

Efectele directe sunt mult mai perverse. În timpulcomunismului a existat, în domenii selectate, posibilitatea uneiautonomii ºi unii istorici au putut duce o viaþã profesionalãdecentã ºi în unele cazuri excepþionale sã sã bucure derecunoaºtere internaþionalã la cel mai înalt nivel (exemplul celmai notabil este cel al lui Dionisie Pippidi, membru în celemai prestigioase foruri de consacrare internaþionalã, fãrã sã fifost vreodatã membru de partid). A fost o chestiune de alegerepersonalã ºi de potenþial profesional care a trimis pe unii înescorta lui Ilie Ceauºescu, iar pe alþii în domenii retrase ladistanþã de zona periculoasã, ca istoria anticã sau medievalã.Majoritatea însã au ales calea de mijloc. Noi am moºtenit ocomunitate academicã viciatã de colaborare ºi practici rele -academice, nu politice, ºi nu una distrusã în Gulag - am fiînlocuit-o mai uºor. Urmarea este cã trãim într-o coabitare nunumai dizarmonioasã, dar ºi promiscuã, în care nu am ajuns

290


încã la momentul esenþial, stabilirea normelor, ce sã mai vorbimde respectare. Urmarea victoriei incomplete asupracomunismului este cã avem douã versiuni asupra tuturoradevãrurilor care mai au încã o consecinþã politicã imediatã,de la monarhia constituþionalã la iunie 1990, traversândnaþionalizarea ºi Gulagul, ºi acestea împart nu doar comunitateaîn sens larg, ci ºi comunitatea istoricilor. Or, nici mãcar înpsihologia socialã, unde ne asumãm subiectivitatea, nuconsiderãm cã adevãrul se naºte combinând douã subiectivitãþi.Treaba istoriei e sã propunã faptele întâi, interpretãrile pe urmã.La interpretãri nu au monopulul, deci e inevitabil sã aparãdistorsiuni politice. Ce este inacceptabil intelectual ºicompromite standardul academic al istoriei contemporane esteca interpretãrile sã permitã rearanjarea faptelor, sã creeze sausã ascundã surse, cum s–a întâmplat deja în legãturã cu 23august. ªi ce face dificilã clarificarea situaþiei este nu doardificultatea acesului la arhive contemporane, ci ºi lipsa unuiefort concertat în aceastã direcþie, care are la bazã tot motivepolitice. Eforturi izolate, ca ale lui Deletant, Tãnase sau MariusOprea, chiar ale Muzeului Holocaustului, care a dus o ofensivãsistematicã, nu pot înlocui un efort oficial. Instituþiile oficialecreate, pânã la CNSAS (Consiliul pentru Studierea ArhivelorSecuritãþii) nu au avut nici legitimitatea, nici susþinerea materialãºi logisticã pentru a întreprinde un asemenea efort. Nici CNSASnu poate acoperi totul - dar e totuºi o instituþie care porneºtemai bine decât altele.

Trista concluzie dupã aceastã decadã mai mult irositã estecã încã nu existã o autoritate în materie de istoriecontemporanã. Câþiva studenþi doctorali, dintre care MariusOprea e cel mai cunoscut, câþiva istorici angajaþi cu AlianþaCivicã ºi recuperarea memoriei comunismului - GheorgheOniºoru ºi Claudiu Secaºiu, între timp membri în CNSAS -,

291


câþiva ne-istorici interesaþi de consecinþele sociale ºi psihologiceale comunismului, pritre care mã numãr, dar nu de istoria sa,plus câþiva studenþi în vest, care lucreazã la limita rezistenþeiminime, adicã în cãutare de efect mare cu sãpãturi în arhiveminimale, nu pot þine locul unei instanþe profesionale. Nicimasteratul în imaginar al lui Lucian Boia, nici îndrumarea deteze de cãtre Dinu Giurescu nu sunt suficiente pentru a umpleacest gol, deºi toate aduc contribuþii considerabile. Deocamdatãnu avem încã nici o contribuþie istoricã la Revoluþie sau la ces-a întâmplat dupã Revoluþie scrisã de un istoric. Când am scrisRomânii dupã ’89 soþul meu a încercat sã-mi spunã cã asta eistorie contemporanã. Poate sã parã astfel, dupã pãrerea mea,doar pentru cã istoria despre perioada pe care am acoperit-oacolo e cu desãvârºire nescrisã. Nevoia de o asemenea carteera atât de mare âncât dizertaþia mea a fost tradusã, a devenitvolum de referinþã în catedrele de românã din strãinãtate ºi,culmea ironiei, a fost cumpãratã masiv de centrele noastreculturale deoarece nu exista altã carte despre România, deºiaceasta era foarte criticã. La fel s-a întâmplat cu cartea luiVladimir Pasti, ºi ea tradusã, o interpretare neomarxistã afenomenului social de dupã 1990, aºa cum a mea era unaliberalã din perspectiva comunicãrii politice. De ce? Pentru cãnu exista nici o carte de istorie, una bazatã pe documente.Unii istorici, geloºi pe ce cred ei cã e un succes facil, în locsã-ºi facã meseria lor încearcã sã o copie pe a noastrã (cuconvingerea cã asta aduce invitaþii la televiziuni ºi alte lucruriieftine de succes social). Dupã Românii dupã ’89 numãrulistoricilor care s-au apucat sã scrie despre mentalitãþi,reprezentãri, firea românilor ºi alte asemenea prostii, în loc sãse apuce de arhive, treaba lor realã, a crescut exponenþial.

Din fericire existã ziariºtii. Ziariºtii colecteazã ºi publicãdocumente ºi dacã o fac prost, au mãcar scuza cã sunt interesaþide ceea ce trebuie. Documentele esenþiale în aceºti zece ani,

292


de la dosarul Revoluþiei Române la conturile lui Ceauºescu,ne-au parvenit prin jurnalismul de investigaþie.

Toate acestea ne explicã de ce o autoritate ca ªerbanPapacostea, când a încercat sã propunã o istorie a României, apreferat pe Keith Hitchins ºi Dennis Deletant oricãrui autorautohton pentru perioada modernã ºi contemporanã - ºi binea fãcut, dar asta ne aratã cã suntem departe încã de a puteavorbi de istorie contemporanã, ºi cã e nevoie de un efortcomunitar ºi conjugat pentru aceasta sã se nascã. Dacã nu sepun bazele unei coaliþii pentru istoria contemporanãromâneascã, una care sã cuprindã de la învãþãmânt, lacercetare, la arhive, toatã secvenþa acestei dezvoltãri necesare,orice încercare e sortitã sã rãmânã marginalã, dacã e abordatãcu onestitate, sau frauduloasã, dacã ajunge pe mâna unorveleitari.

Titluri citate:

Bãrbulescu, Mihai & Dennis Deletant, Keith Hitchins, SerbanPapacostea,Pompiliu Teodor (1998) Istoria României,Bucureºti: Ed. Enciclopedicã

Burke, Peter (1992) History &Social Theory, Ithaca,NY: Cornell

Georgescu, Vlad (1987) Istoria ideilor politice româneºti(1369-1878), München: Jon Dumitru Verlag

Hobsbawm, Eric J. (1972) “From social history to the history ofsociety”, in Felix Gilbert and Stephen R. Graubard eds.,Historical Studies Today, London

Iorga, Nicolae (2000) Generalitãþi cu privire la studiile istorice,Iaºi: Polirom

Murgescu, Bogdan (2000) A fi istoric în anul 2000, Bucureºti:All

293


Murgescu, Mirela-Luminiþa (1999) Între “bunul creºtin” ºi“bravul român”, A’92: Iaºi

North, Douglas C. (1990), Institutions, Institutional Change andEconomic Performance, New York: Cambridge UniversityPress

INSTITUÞII INFORMALE(norme, obiceiuri, tradiþii)

STRUCTURI OPINIE PUBLICÃ(instituþii formale) (agregate de credinþe

valori, atitudini, reprezentãri sociale, ideologie)

Figura I

��

�

�

�

294

Istoria publicã ºi exigenþele profesiunii deistoric în România postcomunistã

MARIA BUCUR

Care este relevanþa istoriei publice în contextul unei discuþiidespre perspectivele unui institut de istorie contemporanã înRomânia? Voi risca o afirmaþie în acelaºi timp simplã ºicuprinzãtoare: profesiunea de istoric traverseazã o crizã înRomânia, în acelaºi timp generalã ºi specificã, de a cãreidepãºire depind ºansele de succes ale unui astfel de institut.Aceastã crizã poate fi examinatã din perspective diverse; mãvoi concentra aici asupra unui singur aspect al ei, ºi anume,asupra modului în care istoriografia academicã ºi cea publicãau evoluat, paralel sau convergent, dupã 1989 ºi voi încercasã arãt care sunt implicaþiile acestei evoluþii pentru viitorulprofesiunii noastre1 . În viziunea mea, iniþiatorii acestui instituttrebuie sã fie preocupaþi nu doar de excelenþa academicã ºiprofesionalã - fãrã îndoialã, o condiþie esenþialã a reuºitei lui -ci ºi de capacitatea acestui institut de a suscita interesul ºiparticiparea unui public cât mai larg la procesul de examinarecriticã a trecutului.

Voi începe prin a aduce câteva lãmuriri pentru aserþiunilede mai sus. Ce înþeleg prin criza profesiunii de istoric? Dupã

1 În contribuþia sa la o conferinþã care a avut loc la Bucureºti în iunie1998, “Cultura ºi politica identitãþii în România modernã”, SorinAntohi remarca absenþa sintezelor teoretice originale din istoriografiaromâneascã ºi susþinea necesitatea unor demersuri de acest tip,esenþiale pentru revigorarea disciplinei noastre.

295

Istoria publicã ºi exigenþele profesiunii de istoric în România postcomunistã

1989, atât în România cât ºi în alte þãri din Europa de Est, istoriciiau fost nevoiþi sã revizuiascã temeiurile autoritãþii lorprofesionale în raporturile cu studenþii ºi confraþii, dar ºi cu unpublic mai larg. Ei au trebuit, pe de o parte, sã se raportezecritic la trecutul comunist, ºi pe de alta sã-ºi redefineascãprofesiunea în relaþie (ceea ce nu înseamnã neapãrat în opoziþie)cu solicitãri inedite ce þin de istoria publicã. Replica istoricilorla aceste provocãri a fost mai degrabã neconvingãtoare, marcatãde slãbiciune ºi trãdând, în opinia mea, incapacitatea definiriiunor principii instituþionale ºi profesionale clare în interiorulbreslei, dublatã de inaptitudinea ei de a genera un set de criteriiintelectuale pe care membrii ei sã le poatã împãrtãºi ºi pe cares-ar putea întemeia pretenþiile istoricilor la autoritateintelectualã ºi profesionalã în discuþiile privind trecutul. Nuvreau sã spun cã eforturile în aceastã direcþie au lipsit cu totul.Grupuri precum cel din jurul remarcabilei reviste Xenopoliana,plasat sub autoritatea profesorului Al. Zub la Iaºi, au manifestatun angajament foarte intens în asemenea discuþiiepistemologice. Lansatã în 1993, revista a debutat cu o incitantãserie de eseuri în jurul temei “Discursul istoric ºi integrarea”.Autorii textelor din acest prim numãr ºi-au concentrat atenþiaasupra temeiurilor precare ale autoritãþii intelectuale a istoricilorromâni dupã 1989 ºi asupra exigenþelor de ordin teoretic ºimetodologic cãrora aceºtia trebuie sã le facã faþã pentru a puteaparticipa la dezbaterile curente din istoriografia internaþionalã2 .Totuºi, aceste eforturi nu au reuºit sã provoace o confruntarede opinii care sã angreneze întreaga breaslã a istoricilor,demonstrând tendinþa de fragmentare a acesteia, accentuatãdupã 1989.

2 A se vedea mai ales Liviu Antonesei, “«Închiderea» ºi «deschiderileistoriografiei»”, pp. 5-9; Valeriu Gherghel, “Aceastã nebunie, istoria”,pp. 10-13 ºi Andrei Pippidi, “Miturile trecutului- rãspîntia prezentului”,pp. 22-31, toate în Xenopoliana 1, no. 1-4, 1993.

296


Revin acum la diferenþa dintre istoriografia academicã ºicea publicã. Sunt oare acestea categorii disjuncte? Îngãduiþi-misã prezint un model de analizã util, chiar dacã imperfect, alsituaþiei din România. Constituirea istoriei ca profesiunedistinctã este un fenomen relativ recent pretutindeni, iarRomânia nu face excepþie. Analiza istoricã ºi elaborareanaraþiunilor despre trecut au precedat cu mult apariþia unuiînvãþãmânt destinat în mod specific iniþierii unor specialiºti înmetodologiile ºi fundamentarea teoreticã a analizei istorice.Totuºi, încã din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, ceicare se îndeletniceau cu scrierea istoriei au resimþit nevoia sã-ºidiferenþieze discursul de alte tipuri de interes, de un ordin maigeneral, faþã de trecut. Aºa cum remarca PatriciaMooney-Melvin, istoricii au definit coordonatele disciplinei lorprin evidenþierea preocupãrii lor faþã de adevãrul obiectiv, prinpregãtirea lor profesionalã specificã, prin adeziunea faþã deanumite standarde de competenþã ºi probitate profesionalã,verificate ºi confirmate prin criticã ºi dialog intradisciplinar,precum ºi prin angajamentul lor în folosul societãþii3 .

Pe mãsurã ce aceste particularitãþi ale discursuluiistoriografic s-au conturat, distincþia dintre istoria profesionistãºi cea “diletantã” (sau, pentru a uza de un termen mai puþindepreciativ, istoria publicã) a devenit tot mai complexã, nuînsã ºi mai limpede. În primul rând, majoritatea celor cepracticau istoria publicã parcurseserã, chiar dacã fãrã sã leabsolve întotdeauna, cursuri de istorie, dobândind astfel ocunoaºtere foarte solidã a metodologiei folosite în cercetareaistoricã. Ceea ce îi apropie, de asemenea, de istoricii de profesie

3 Patricia Mooney-Melvin, “Professional Historians and the Challengeof Redefinition”, în James B. Gardner, Peter S. LaPaglia (ed.), PublicHistory: Essays from the Field, Malabar, Krieger Publishing Co., 1999,p. 7.

297


era (ºi a rãmas) preocuparea lor declaratã pentru adevãrulobiectiv ºi sentimentul unei responsabilitãþi sociale4 .

Între cele douã tipuri de discurs au apãrut totuºi diferenþeimportante. Noþiunea destul de nebuloasã de “responsabilitate”faþã de societate a început sã fie identificatã în mod mai deciscu pregãtirea viitorilor istorici ºi redactarea unor texte în careadevãrul istoric este evaluat potrivit unor criterii propriiistoricilor de profesie. De regulã, aceste texte au un public mairestrâns ºi avizat, format în principal din confraþi. Textele deistorie publicã vizeazã o audienþã mai largã ºi mai vagstructuratã, concepþia despre “responsabilitate” socialã pe careo presupun fiind diferit definitã ºi având alte implicaþii pentrudemersul lor. Mai exact, istoria publicã încearcã sã trezeascãinteresul pentru trecut la un public mai larg, care sã includã ºicititori fãrã pregãtire istoriograficã. Mãsura succesului în acestcaz nu depinde de reacþiile confraþilor, ci decurge dincapacitatea unui astfel de discurs de a atrage ºi educa un publiccât mai numeros, punându-se în acelaºi timp în serviciul lui5 .

Putem stabili o altã diferenþã între cele douã tipuri decercetãtori, în funcþie de mediul instituþional în care îºidesfãºoarã activitatea6 . Istoricii profesioniºti lucreazã în mediulacademic, în universitãþi ºi institute de cercetare. Cei care seocupã cu istoria publicã au o alegere mai amplã; ei pot optaîntre a lucra, de pildã, pentru arhive, muzee, departamenteguvernamentale, asociaþii culturale sau posturi de televiziune.Particularitãþile acestor medii instituþionale se reflectã în gradelediferite de autonomie de care dispun istoricii pentru a-ºi realiza

4 Ibid., pp. 8-9.5 Leslie H. Fischel, “Public History and the Academy”, în B.J. Howe,

E.L. Kemp (ed.), Public History: An Introduction, Malabar, Robert E.Krieger Co., 1986, p. 12.

6 Mooney-Melvin, pp. 9-10.

298


proiectele, ca ºi în natura diferitã a mijloacelor prin care îºi potatinge publicul ºi impune autoritatea profesionalã.

Un alt mod de a gândi relaþia dintre cele douã categorii deistorici este sã analizãm semnificaþia activitãþii lor caproducãtori de culturã, mai exact sã evaluãm aportul lor lamodelarea memoriei culturale. Aºa cum noteazã Jacques LeGoff în studiul Memorie ºi istorie, istoria publicã construieºtememoria colectivã, în vreme ce istoriografia academicã tindesã o deconstruiascã (chiar dacã tentativele ei de distanþarecriticã pot duce ele însele la instituirea – involuntarã – a unornoi mituri)7 .

Înainte de 1989, aceastã distincþie nu avea o mare relevanþãpentru România sau orice altã þarã est-europeanã, dar ea adevenit între timp foarte importantã. În vremea regimuluicomunist, fie cã lucrau în învãþãmânt, arhive, muzee sau alteinstituþii, istoricii erau rãspunzãtori nu faþã de breaslã sau depublic, ci faþã de partid ºi de stat. Distincþia relevantã pentruaceastã perioadã este cea între istoricii care au reuºit sã serefugieze în subiecte ºi medii instituþionale care le îngãduiausã progreseze în cercetare fãrã sã fie constrânºi de linia impusãde partid, menþinându-se astfel în concordanþã cu exigenþeleintelectuale ale profesiunii, ºi cei a cãror activitate a rãmasstrict controlatã de partid8 . Pe de altã parte, regimul comunistînfiinþase un numãr mare de instituþii care ofereau posibilitãþide angajare pentru istorici: arhive teritoriale ºi muzee locale,filiale ale comisiei monumentelor, bibilioteci ºi alte asemeneainstituþii.

Acest peisaj a suferit câteva schimbãri importante dupã1989. Pe lângã disponibilul de locuri de muncã existent, au

7 Jacques Le Goff, Memory and History, New York, Columbia UniversityPress, 1992.

8 Antonesei, pp. 5-6.

299


apãrut, pentru istoricii mai întreprinzãtori, noi posibilitãþi.Modul în care majoritatea istoricilor înþeleg noþiunea deresponsabilitate publicã s-a modificat, fie ºi în principiu, dacãnu întotdeauna în fapt. Una din importantele probleme careeste încã nesoluþionatã, este absenþa unui cadru instituþionalde pregãtire a noilor specialiºti în istorie publicã, ale cãrorrãspunderi nu se pot limita la a îngroºa rândurile personaluluidin instituþiile de stat, ci trebuie sã fie de a sevi ºi atrage publicullarg. Astfel, muzeografii continuã sã vadã în cercetare ºiconservare principalele lor obligaþii, neglijând rolul de instituþiepublicã al muzeului ºi responsabilitatea sa educaþionalã. Chiarºi la o privire rapidã, concepþia curatorialã a muzeelor de istorie,fie ele naþionale sau locale, exhibã, cu rare excepþii,inadecvãrile ce persistã în acest domeniu9 .

Dupã 1989 am asistat la o explozie masivã a interesuluipentru istorie. A apãrut dintr-o datã un public numeros, dornicsã îºi imagineze sau sã descopere o memorie colectivã faþã decare sã poatã simþi o solidaritate profundã. O pletorã deorganizaþii, majoritatea de orientare naþionalistã, au avut o seriede iniþiative de restaurare ºi conservare la nivel local, au fãcutdemersuri pentru construirea unor monumente pentru eroilocali, pentru schimbarea numelor unor strãzi, pentru aºezareaunor plãci comemorative pe clãdiri publice sau locuinþe private.O asemenea mobilizare de energii mi se pare fireascã ºi - înpofida atitudinii mele antinaþionaliste - o emulaþie sãnãtoasã ºicreativã.

Istoricii nu au întârziat sã profite de acest interes. Mulþiºi-au suflecat mânecile ºi au abordat domeniul istoriei publice,

9 În 1999 am vizitat muzeele de istorie din Sibiu, Alba Iulia, Cluj, SatuMare, Iaºi, Zalãu, precum ºi Muzeul Naþional de Istorie. Am fostneplãcut surprinsã sã descopãr cã neinspiratele expoziþii permanentedin perioada comunistã s-au pãstrat. Numai la Alba Iulia am remarcato schimbare notabilã în instalarea ºi conþinutul expoziþiei permanente.

300


fie scriind cãrþi de popularizare pe diverse teme, cum ar fimonarhia, fie participând la dezbateri televizate, lucrând încolaborare cu grupuri locale, sau oferind consultanþã pentrufilme documentare sau seriale de televiziune pe teme istorice.Faptul cã aceiaºi cercetãtori se împart între ambele roluri,practicând ºi istoria academicã ºi pe cea publicã, îngreuneazãdistincþia, pe care o consider necesarã, între cele douã tipuride discurs. Trebuie sã subliniem faptul cã aceºti istorici îºifolosesc în realitate prestigiul ºi autoritatea profesionalã pentrua-ºi legitima incursiunile în domeniul istoriei publice. Rezultatulnu e obligatoriu negativ, dar au fost câteva ocazii în perioadade dupã 1989 când asemenea preocupãri lucrative de istoriepublicã au lezat prestigiul profesiunii ºi au pus sub semnulîntrebãrii obiectivitatea ºi distanþa criticã pe care istoricii le-arfi dorit recunoscute.

Voi discuta un singur exemplu de acest fel. În 1996 undocumentar intitulat “Dictaturile României” a readus în atenþiecâteva teme considerate tabu de istoriografia de pânã la 1989:grupãrile de extremã dreaptã din perioada interbelicã, regimulpolitic al României din vremea celui de-al doilea RãzboiMondial ºi cele douã dictaturi comuniste: cea a lui GheorgheGheorghiu-Dej ºi cea a lui Nicolae Ceauºescu. Episodul despresituaþia politicã a þãrii ºi regimul Antonescu conþinea un materialfilmografic remarcabil, în special imagini de pe frontul de est;o mare parte dintre acestea fuseserã difuzate ultima oarã cabuletine de ºtiri în timpul rãzboiului. În schimb, analizaimaginilor ºi scenariul transformau filmul într-o apologie aregimului Antonescu.

Faptul putea fi sesizat pe mai multe porþiuni ale filmului,dar inadvertenþa cea mai flagrantã era modul în care realizatoriidiscutau ocuparea Transnistriei de cãtre Antonescu, una dintremãsurile contestate încã din timpul rãzboiului, în special cât

301


priveºte tratamentului la care fusese supusã populaþia evreiascãdeportatã ºi cea localã. Rãspunzând acestor acuze,documentarul îl dezvinovãþea pe Antonescu, oferind în acestsens douã probe. Mai întâi, o serie de imagini în care acestaiese dintr-o bisericã ºi este întâmpinat cu flori de cãtre localnici.Aceste imagini erau presupuse sã dovedeascã recunoºtinþatransnistrenilor pentru armata românã, care îi eliberase deocupaþia sovieticã. Veridicitatea imaginilor pãrea de la sineînþeleasã. Dar unde fuseserã acestea filmate? Cum se puteadovedi cã nu era vorba de o înscenare, mai ales dacã þinemseama de întrebuinþarea imaginilor de acest tip în scopuripropagandistice în vremea rãzboiului? A doua probã eradeclaraþia datã de Antonescu la procesul sãu dupã rãzboi, încare îºi justifica acþiunile din Transnistria.

În condiþiile în care ambele mãrturii erau marcat subiective,orice istoric serios s-ar fi îndoit de soliditatea lor. Regizorulfilmului, Dan Mateescu, nu este istoric de profesie. El a apelatînsã la serviciile unui reputat istoric român, Ioan Scurtu, încalitate de consultant ºtiinþific. Astfel, Scurtu a acceptat caautoritatea sa profesionalã sã fie folositã pentru a garantacredibilitatea unui documentar care nu era doar un exemplude analizã istoricã deficientã, ci ºi o tentativã de reabilitare aunor poziþii politice de extremã dreaptã. La fel de îngrijorãtoareca folosirea improprie a autoritãþii profesionale a fost, în acestcaz, lipsa unei riposte din partea celorlalþi istorici10 .

ªi alte asemenea abuzuri au rãmas nesancþionate de breaslãºi au generat o confuzie între cercetarea temeinicã ºi folosireailegitimã a autoritãþii profesionale. Aceastã confuzie a viciat,dupã pãrerea mea, dezbaterea de anul trecut despre manualele

10 O excepþie semnificativã o constituie obiecþiile formulate de FlorinÞurcanu în Dilema la episodul despre Corneliu Zelea Codreanu, dinacelaºi film.

302


de istorie11 . Dacã istoricii ar fi obiºnuit opinia publicã cuintervenþii mai ferme în situaþiile în care standardeleprofesionale au fost desconsiderate, este posibil ca rãspunsullor la acþiunea iniþiatã de Parlament în problema manualelorsã fi avut o pondere mai mare, conducând la soluþionareadisputei în interiorul breslei ºi descurajând imixtiunea unorpersoane fãrã pregãtire istoriograficã.

Un alt aspect al schimbãrilor de dupã 1989 este dezinteresulfaþã de trecut în rândul generaþiei a cãrei formare a coincis cuexplozia consumismului. Este un semnal care ar trebui sã nefacã atenþi, ca istorici, la faptul cã suntem pe cale sã ratãm oocazie importantã de a canaliza un interes deja existent faþãde trecut cãtre o înþelegere a lui care sã îmbine reverenþa, gestulrecuperator ºi atitudinea criticã. Dezinteresul tinerilor faþã deistorie ridicã o altã problemã, înruditã, dar diferitã: cum sãtrezim interesul viitorului public faþã de trecut, astfel încâtsentimentul proximitãþii faþã de el sã nu devinã o cale deevadare din prezent, ci o componentã esenþialã a formãriitinerilor ca viitori cetãþeni?

Concilierea acestor exigenþe, dublatã de menþinereastandardelor profesionale, apare ca o sarcinã dificilã, dar noulinstitut de istorie contemporanã poate deveni un model înaceastã privinþã. Optimismul meu este îndreptãþit de reuºitaexcepþionalã a Muzeului Þãranului Român în a rãspunde unorprovocãri similare ºi de eforturile, cu aceeaºi mizã, pe care lefac instituþii din alte þãri est-europene.


11 Acþiunea iniþiatã de regizorul Sergiu Nicolaescu, senator PDSR, careviza scoaterea din uz a unor manuale de istorie publicate cu aprobareaMinisterului Educaþiei Naþionale, a fost tratatã pe larg de presa scrisãºi de alte mijloace de informare. A se vedea Adevãrul, România liberã,Monitorul, Ziua ºi 22 din lunile octombrie ºi noiembrie 1999.

303

Cum poate o societate care a devenitindiferentã faþã de propria sa istorie sãredobândeascã interesul pentru trecut?

ANDREI PIPPIDI

A spune cã poporul român ºi-a pierdut memoria este oipotezã temerarã. Cu zece ani în urmã, în toate þãrile fostecomuniste se fãcea auzitã cerinþa ca naþiunilor eliberate sã lise spunã adevãrata lor istorie. ªi cum ar fi putut aceastã cerinþãsã rãmânã neauzitã? Ea era clamatã pe strãzi. Aspiraþia ceamai vie a tinerilor, trãdaþi de înaintaºii lor, pãrea sã fie aceeade a-ºi desluºi istoria. În zilele Revoluþiei din decembrie 1989,pe faþada Universitãþii din Bucureºti a apãrut inscripþia: “Deacum înainte, în aceastã clãdire se va spune numai adevãrul”,o cerinþã mai greu de împlinit decât ar fi crezut acei tineri eroi.Multe rele au fost puse mai târziu pe seama acestei reîntoarcerila istorie, acestei tiranii a istoriei asupra cursului evenimentelor.Fãrã sã o spunã rãspicat, titlul uneia dintre cãrþile lui MishaGlenny despre Iugoslavia transfera asupra înaintaºilor vinarãzboiului civil. Aceastã prezenþã a istoriei în dezbatereapoliticã a anului 1990 nu poate fi uitatã.. Ziare, foi ºi pamfleteîncercau sã acrediteze interpretãri contradictorii ale istorieiultimei jumãtãþi de veac. Dar e util sã remarcãm faptul cã autoriiacelor texte aparþineau cu toþii generaþiilor vârstnice;participarea lor nemijlocitã la evenimentele invocate acum îndisputa politicã putea fi o garanþie de veracitate, fãrã a le scutirelatãrile de riscul de a fi tendenþioase, dacã nu chiar falsificate.

304


Unii dintre ei au crezut cã venise în sfârºit vremea revanºei pecare o speraserã, alþii erau exclusiv preocupaþi sã-ºi legitimezefaptele sau sã-ºi justifice momentele de conformism. Nici unulnu pãrea dispus sã se cãiascã, cu toþii se plasau în umbrapropriului trecut, fie el de o oarecare notorietate sau cunoscutdoar de câþiva, dacã nu cumva doar de ei înºiºi.

Vitalitatea acestei dezbateri, care pãrea sã deschidã operspectivã strãlucitã pentru studiile istoriografice, s-a stins însãcurând. Ebuliþia a durat mai puþin de doi ani. Eforturileexasperate ale supravieþuitorilor comunismului de a dezvãluichipul hidos al României comuniste (torturile îndurate deprizonierii politici, omniprezenþa înfricoºãtoare a informatorilor)au sfârºit prin a deveni plicticoase, cãci trezeau amintirineplãcute. Chiar ºi cinicele jurnale ºi memorii ale bãtrânuluiom politic Constantin Argetoianu, publicate fãrã introducereaºi notele explicative cuvenite, au fost parcurse cu interes doarde un cerc limitat de cititori care erau deja familiarizaþi, printradiþia oralã a mediilor din care proveneau, cu arcanele politiceºi slãbiciunile personale pe care autorul le destãinuia cu atâtadeliciu. Au apãrut ºi alte manuscrise, alte memorii ale unoroameni politici care se pãstraserã, dar toate au fost examinatefoarte sumar ºi nici unul dintre aceste documente nu a fãcutobiectul unei analize critice. Pânã ºi mãrturisirile foºtilorconducãtori comuniºti, mai mult sau mai puþin demne deîncredere, s-au bucurat de o mai micã atenþie decât ar fi fostde aºteptat. În întreaga þarã muzeele de istorie au procedat la ocosmetizare superficialã, operaþiune în urma cãreia câtevaportrete antipatice au fost înlocuite cu altele, mai agreabile.Deºi câºtigul estetic e cert – cãci cine ar putea spune cã opreferã pe Elena Ceauºescu Reginei Maria?-, el nu a fost dublatde un profit pentru cercetarea istoricã. “Cultul personalitãþii”n-a rãposat încã, el se poate deplasa cu uºurinþã asupra unorfiguri diferite, oricând disponibile, din panteonul naþional. În

305

Cum poate o societate care a devenit indiferentã faþã de propria sa istorie …

urmã cu ceva vreme mi s-a cerut sã þin o conferinþã despreRegele Ferdinand cu prilejul sãrbãtorii naþionale. Refuzul meucurtenitor a fost motivat în mai micã mãsurã de lipsa de afinitateintelectualã faþã de subiect sau faþã de publicul din Slobozia,cât de amintirea încã agasantã a discursurilor omagiale.

Câte expoziþii pe teme de actualitate din istoria noastrãrecentã au fost organizate în ultimii zece ani? Cu excepþia uneiprime expoziþii venite de la Chiºinãu, care descria experienþaGulagului în imagini obsedante ale rãului ºi suferinþei., calitateaexpoziþiilor care au urmat a fost viciatã de tendinþa de a reabilitaextrema dreaptã. O veneraþie nediferenþiatã era proiectatãasupra tuturor celor ce suferiserã persecuþii politice, în virtuteafaptului cã toþi aceºti oameni erau victime ale “crimelortotalitarismului”, întreþinând o confuzie între democraþi ºimembri ai Gãrzii de Fier, nu fãrã asemãnare cu cea dinînchisorile comuniste unde aceºtia fuseserã aruncaþi laolaltã,sã moarã. În mod semnificativ, acelaºi cuvânt passe-partout,“totalitarism”, apare în titulatura unui institut fondat sub unpatronaj mai curând îndoielnic, însãrcinat sã investighezeîncãlcãrile drepturilor omului sub diversele regimuri dinRomânia ultimelor ºase decenii. Aceeaºi uniformitate a fost lalucru de fiecare datã când supusã la presiuni politice justiþiadin România a încercat - fãrã succes, de altminteri - sã anulezesentinþa care îi condamna pe Ion Antonescu ºi miniºtrii sãi.

La nivelul unui public informat destul de restrâns,dezbaterea istoricã poate pãrea încã suficient de vie; mãgândesc acum la disputa despre rolul mitului declanºatã deLucian Boia sau la tentativa lui Daniel Barbu de a pune îndiscuþie legitimitatea dizidenþilor în contextul realitãþii cotidienea intelighenþiei româneºti. Dar marea majoritate a românilormanifestã o indiferenþã placidã faþã de propriul trecut, atât cadomeniu de investigaþie intelectualã, cât ºi ca formã a moºteniriisimbolice. Pornind de la experienþe personale amare privind

306


tratamentul monumentelor istorice, aceastã concluzie seimpune. Cum altfel s-ar putea explica devastarea cimitirelor,lipsa de reacþie faþã de degradarea unor clãdiri ºi situri încãrcatede istorie, neglijenþa cu care antreprenorii se ocupã de restaurãrisau demolãri?

Dacã încercãm sã înþelegem aceste lucruri, ies în evidenþãtrei explicaþii. O primã motivaþie þine pur ºi simplu desuccesiunea generaþiilor. Cei care duc o viaþã cu totul ruptã detradiþii ºi orientatã, cu pragmatism asumat, cãtre viitor, nu auîmplinit încã vârsta de patruzeci de ani. Vârsta lor ar putea fi înea însãºi o explicaþie suficientã. Sã adãugãm faptul cã ei suntprodusul ºcolilor româneºti, în aceastã societate ale cãreifundamente au fost profund alterate ºi care a fost modelatã deCeauºescu (pentru a-i sublinia caracterul idiosincratic, o voinumi “Ceausoc”). A doua motivaþie nu e pur ºi simplustandardul educaþional scãzut al populaþiei, ci eficienþa cu careregimul comunist a eradicat baza materialã a memorieicolective. Violenþa anilor dinainte de 1990 ne-a fãcut sã uitãmde castelele ºi conacele lãsate în paraginã încã din anii ’50 (ºiasta nu doar în Transilvania) ºi de faptul cã demolarea cartierelorvechi din multe oraºe, cãreia i-au supravieþuit doar câtevabiserici dãrãpãnate, a început în anii ’70. Aceste demolãrimasive erau justificate de strategia politicã fundamentalã aPartidului: modernizarea. Spãlarea de creiere colectivã a fostposibilã pentru cã þara a fost transformatã prin forþele distructiveale unor procese concomitente de modernizare, precumalfabetizarea, electrificarea, industrializarea sau strãmutareapopulaþiei din zona ruralã în aºezãri urbane. Cu mult înaintede perioada 1964-1989 Partidul pretindea supunere deplinãdin partea tuturor cetãþenilor - ºi nu doar a membrilor sãi – ºi oobþinea prin mãsuri menite sã îndepãrteze orice urme ale unuitrecut contrar noii ordini, de la deportãri în masã la expurgareasistematicã a bibliotecilor publice. Ca mulþi alþii, profesorul

307


Zub a asistat la arderea cãrþilor din biblioteca ºcolii din satulsãu natal, un auto da fe care nu a cruþat cele câteva traduceridin clasici greci tipãrite în ediþii ieftine. Fiecare din noi a auzitdespre colecþii de cãrþi rare ºi manuscrise care au fost confiscatedin casele aristocraþiei ºi burgheziei ºi distruse în deceniulzbuciumat de dupã 1945. Astfel de colecþii au putut fi salvatedoar în cazuri excepþionale, iar dintre arhivele de familie nus-au pãstrat decât cele care au fost ascunse cu grijã deproprietarii lor.

Sistemul “Ceausoc” a reuºit, de asemenea, sã inoculeze onouã conºtiinþã a identitãþii naþionale. Acest construct ideologic,a cãrui difuziune a fost dinamizatã de mass-media, care nuexistau înainte de rãzboi decât într-o formã rudimentarã ºi cuo audienþã foarte limitatã, avea ca trãsãturã definitoriedistanþarea faþã de trecut. În prãpastia tot mai adâncã a uitãriicãzuse pânã ºi perioada interbelicã. Istoria naþionalã, aºa cumera înfãþiºatã în expoziþia permanentã din Muzeul Partidului,începea cu figurile tutelare ale lui Traian ºi Decebal ºi fãceaun salt în timp de la aceºti strãmoºi mitici la nu mai puþinidealizaþii paºoptiºti, fiind apoi canalizatã într-un îngust filondistinct al “tradiþiei revoluþionare care conducea direct cãtreprezent, unde un Ceauºescu ubicuu era glorificat ca eliberatoral neamului ºi reformator înzestrat cu o energie mesianicã.

Astãzi, faptul cã 64 la sutã dintre cei chestionaþi într-unsondaj de opinie încã mai considerã comunismul o idee bunã,care a fost însã greºit aplicatã, spune multe despre eficienþaîndoctrinãrii. Potrivit aceluiaºi sondaj, doar 13,5 la sutã dintreromâni sunt de pãrere cã România a traversat perioada ceamai prosperã între cele douã Rãzboaie Mondiale, în vreme ce4,2 la sutã se referã la vremurile mai îndepãrtate dinainteaprimului rãzboi. E surprinzãtor faptul cã un numãr aproximativegal dintre cei intervievaþi, 4,6 la sutã, au optat pentru primiiani ai regimului comunist, în vreme ce nu mai puþin de 18,4

308


procente considerã cã perioada cea mai bunã a fost ultimuldeceniu al regimului Ceauºescu, probabil pentru cã se vor fibucurat de unele avantajele din partea regimului. Cea mai mareparte, 34,3 la sutã, au dat un rãspuns ceva mai puþin ºocant,pronunþându-se în favoarea anilor 1965-1979. În opiniaacestora, primii ani ai regimului Ceauºescu s-au caracterizatprintr-o liberalizare ºi o creºtere a nivelului de trai, apreciere acãrei confirmare sau invalidare va trebui în cele din urmã sãfacã obiectul unei cercetãri istorice. Dacã mi se va permite sãcomentez pragmatismul acestor atitudini citând titlul dat deSimone Signoret autobiografiei sale, “même la nostalgie n’estplus ce qu’elle était”. Într-adevãr, nostalgia majoritãþii nudepãºeºte pragul reprezentat de finalul rãzboiului. Dacãperioadele anterioare acestui moment nu pot constitui un cadrude referinþã, asta nu se întâmplã pentru cã ele sunt obiectulunei rememorãri precise ºi unei reevaluãri critice, ci pentru cãimaginea lor a devenit prea nebuloasã.

Spre deosebire de “Epoca de Aur”, denumirea oficialã adictaturii lui Ceauºescu, în care istoria era echivalentã cuapoteoza statului-partid, cultura istoricã a evoluat de-a lungulsecolului al XIX-lea ºi în prima jumãtate a secolului urmãtorluându-ºi ca reper ideea statului naþional. Acest discurs nu eraîncã întru totul înstrãinat de viaþa de zi cu zi, dar nici perfectcongruent cu aceasta, întrucât urmãrea sanctificarea naþiuniiprin intermediul tradiþiei. Oamenii de rând nu puteau sã nu sesimtã inferiori acelei procesiuni de personalitãþi istorice.Concluzia unui discurs care cãuta în istorie întruparea idealuluimoral nu putea fi decât admonestarea drasticã a prezentuluiepigonic. Strãmoºilor le era rezervat fie supliciul, rolul victimeiniciodatã rãzbunate, fie cel de apãrãtori ai valorilor creºtine,europene sau naþionale, niciodatã însã rolul de agresori.

Acest model asimetric în care era imaginat trecutulconducea la ideea cã România nu fusese creatã pentru toþi

309


românii, dar ea era destinatã numai românilor. Când, printr-oîmprejurare favorabilã, pierderile grele ale rãzboiului dintre1916 ºi 1918 au putut fi rãsplãtite, naþiunea a ajuns sã includãnu doar pe toþi românii, ci ºi minoritãþi etnice, în proporþie de24 la sutã. Istoriile acestora, poate paralele, dar cu siguranþãnu convergente faþã de cursul central al istoriei româneºti, aufost ignorate de istoricii care ºi-au asumat sarcina de arecompune mozaicul trecutului folosind tiparul unui procesde agregare, ducând lent cãtre România de astãzi. O traiectoriesimplificatã a istoriei moderne a României ar evidenþia cucandoare cum, pe parcursul unei mari pãrþi a vieþii luiKogãlniceanu – acest mare istoric romantic ºi politician liberal– eforturile intelighenþiei au fost îndreptate cãtre crearea unuistat pe mãsurã pentru români, apoi cãtre edificarea - prea grãbitã– a unei naþiuni pe mãsurã pentru acest stat, o ambiþie care aabsorbit ultimii douãzeci de ani din viaþa lui Nicolae Iorga.Acestea fiind spuse, trebuie sã adaug cã deºi Iorga esteîndeobºte privit ca pãrintele fondator al naþionalismuluiromânesc, cred cã rolul lui trebuie evaluat cu mai multãprudenþã. Faptul cã Traian ºi Decebal nu au fost invocaþi maidevreme cu acelaºi entuziasm cu care era invocat Arminius degermani sau Vigilis de olandezi, se datoreazã tocmaiîmpãmântenirii de cãtre Iorga a metodelor istoriografieioccidentale. Doar dupã ce el a fost asasinat de Garda de Fier ºidupã ce o convertire superficialã la marxism a devenit superfluãdin punctul de vedere al autoritãþilor politice, pedagogia istoricãs-a întors la un naþionalism agresiv, þinut vreme îndelungatã însurdinã.

Acum, când sistemul politic nu mai impune uniformitateaconvingerilor, oricare dintre participanþii la dezbaterea publicãîºi poate afirma propriile valori ºi opþiuni. Din acest punct devedere ne aflãm la rãspântie. Din momentul în care statul ºi-aretras controlul tiranic, istoricii ºi-au câºtigat libertatea de a

310


opta între continuitatea cu o gândire istoricã împiedicatã brutalsã se dezvolte, sã acceadã la sintezã, ºi adoptarea radicalã ametodelor post-modernismului, oricare ar fi sensul acestora, omutaþie la fel de primejdioasã ca un salt într-o piscinã goalã.

Sã ne întoarcem acum la perioada care a precedatinstituþionalizãrile succesive ale cercetãrii istorice în Româniamodernã. Este de mult acceptat faptul cã modelul pentrucronicile valahe au fost registrele de familie, în timp ce cronicilemoldoveneºti au imitat analele biblice. În aceste texte istoriaapãrea ca o aglomerare confuzã de evenimente, ce putea filãmuritã doar în termenii intervenþiei divine, întotdeaunaprezentã dar adesea de nepãtruns pentru muritori. Factoruluman se manifesta în forma intenþiilor ºi virtuþilor principelui.Aceleaºi fapte erau relatate diferit, în funcþie de atitudineaprincipelui faþã de familia de boieri sub patronajul cãreia fuseseredactatã respectiva versiune. Asemenea texte erau transmiseconfidenþial de la o generaþie la alta, iar ecourile lor se fãceauauzite doar în mediul acelei familii. Circulaþia cronicilor eraatât de limitatã pentru cã ele riscau sã trezeascã interesuldescendenþilor dintr-o stirpe rivalã. Manuscrisele de care i sevorbise lui Del Chiaro când acesta a dorit sã afle mai multedespre istoria Valahiei, dar care îi erau inaccesibile din pricinalimbii slavone în care erau redactate, erau istorii comandatede familii boiereºti, la fel de numeroase ca ºi centrele de puterearistocraticã. Chiar într-o societate care dispunea de tipar,precum Principatele, istoria era o chestiune mult prea delicatãpentru a fi lãsatã sã se rãspândeascã în afara bibliotecilorparticulare. În secolul al XVII-lea, pe fondul unui umanismîntârziat, cronicile erau probabil citite cu voce tare în cercurirestrânse; mai târziu, în secolul al XVIII-lea, într-un momentde revanºã a oralitãþii asupra culturii scrise, memoria istoricã aluat forma recitãrii publice de cânturi ºi povestiri. Nimic nu neîndreptãþeºte totuºi sã presupunem cã astfel de cronici orale ºi

311


versificate erau un substitut al istoriei scrise; lucrurile stãteaumai degrabã invers: rememorãri istorice durabile aveau nevoiede scriere. Uitarea la care au fost atât de adesea condamnatevechile familii boiereºti a fost rezultatul direct al unei reorientãria memoriei sociale sub Fanarioþi. Astfel, rememorarea istoricãa sfârºit prin a-ºi pierde caracterul privat.

Deºi situaþia actualã este fundamental diferitã, e de remarcatcã amnezia colectivã se manifestã într-o formã similarã.Profesiunea de istoric este discreditatã; pânã ºi documentaþiascrisã la care recurge istoricul pentru a garanta o foartecontroversatã obiectivitate devine obiectul unui examenîntotdeauna sceptic. Dezamãgirea generalizatã faþã de istorieva putea fi depãºitã doar dacã ne vom angaja, cu respectulcuvenit, în implicarea directã a publicului în explorarea unuitrecut comun, adicã în interogarea istoriei familiale ºi aexperienþei individuale. Cât priveºte acea minoritate care credeîncã în relevanþa istoriei, dar o transformã în argument înconflictul etern dintre tradiþii politice disjuncte, a evitaabordarea frontalã a unor teme controversate ar puteareprezenta o schimbare sãnãtoasã de atitudine. Asemenea temeau fost, pânã acum, subiecte predilecte pentru activiºti ºi ziariºti,ce se complac în rolul de moraliºti publici, mai degrabã decâtpentru istorici, cãrora statutul profesional nu le îngãduie sã-ºimanifeste deschis antipatiile. Din nevoia de a contracara maieficient apatia ºi dezinteresul publicului, de a riposta larãstãlmãciri a cãror diversitate merge pânã la excludereareciprocã, s-a nãscut o iniþiativã aptã sã încurajeze dezbatereaºi sã contribuie la prezervarea mãrturiilor istorice. Aceastãiniþiativã, al cãrei autor ºi cel mai energic promotor a fost D-lCoen Stork, este pe cale sã ducã la înfiinþarea unui Institut pentrustudiul istoriei recente.

Realizarea acestui proiect are ºanse sã impulsionezeabordarea novatoare a istoriei contemporane, un domeniu nu

312


tocmai neglijat, dar ale cãrui principii au fost eronat înþelese ºiaplicate în istoriografia româneascã. Refuzul oricãrui partizanatnu presupune faptul cã vom nesocoti apropierile dintreactivitatea institutului ºi cea a membrilor recent aleºi aiColegiului pentru Studierea Arhivelor Securitãþii. Cercetareaistoricã a unui regim poliþienesc care a înãbuºit orice opoziþielegalã reprezintã mai mult decât o îndelung amânatã cãutare aunor dezvãluiri care sã potoleascã setea de rãzbunare; ea esteparte a unui efort mai cuprinzãtor de înþelegere a modului încare funcþiona societatea comunistã. Strategia de cercetare cese va configura în cursul dezbaterii noastre nu va putea omitesã abordeze anumite teme majore, sã se ocupe de procese cucaracter general care au schimbat structura societãþii româneºti:cadrul juridic ºi practica discriminãrii rasiale; cãile legale careau fãcut posibilã invadarea vieþii private ºi a spaþiului familialsub comunism; comunizarea armatei; colectivizarea satelor;relaþiile dintre intelectualii români ºi cei din alte þãri socialiste;impactul revoluþiei maghiare din 1956; manipularea memorieicolective prin intermediul muzeelor, cenzurii ºi aºa mai departe;legãturile dintre fascism ºi comunism în România înainte ºidupã rãzboi; discriminarea etnicã ºi socialã în Basarabia. Pede altã parte, perspectiva adoptatã de noi nu va neglija niciaria experienþei personale, ceea ce implicã recursul la istoriaoralã, ale cãrei metode sunt încã nefamiliare cercetãtorilorromâni. Pe lângã viziunea de ansamblu a fenomenelor istoriceºi abordarea personalã a realitãþii concrete, este necesarãincluderea unui al treilea punct de vedere. Între abstracþiune ºifragmentul concret trebuie sã intervinã punctul de vedere,teoretic neutru, al observatorului strãin. Reiau în acest sens opropunere pe care o fac, fãrã succes, de ani de zile: aceea dea traduce jurnalele de cãlãtorie scrise de strãinii care au vizitatRomânia interbelicã. Volumele acestei colecþii, eventualintitulate, cu un sentimentalism nedeghizat, Þara pe care am

313


pierdut-o, de la Lucien Romier la Patrick Leigh Fermor, ar puteaconstitui un corpus plin de sugestii pentru cercetarea actualã.

Dincolo de toate circumstanþele, care îmi inspirã unoptimism moderat, este prematur sã evaluãm ºansele de succesale acestei iniþiative, în care generozitatea olandezã ºicompetenþa academicã româneascã se confruntã cu hazardurileunui context instabil ºi cu o previzibilã ostilitate politicã. Darefectul cel mai benefic la care ne putem aºtepta este cã ni sedã ocazia de a începe, în fine, în condiþii de lucru fãrãprecedent, investigarea unui domeniu de cercetare aproapenou, fãrã a pierde din vedere alteritatea trecutului, nici rolulsãu în modelarea prezentului, animaþi de speranþa de acontribui la tãmãduirea dezorientãrii ºi frustrãrilor generate deacest trecut pe care suntem invitaþi sã-l descoperim.


315

La acest volum au contribuit:

Hans Blom, director, Netherlands Instituut voor Oorlogs-documentatie, Amsterdam

Maria Bucur-Deckart, lector, Facultatea de Istorie, Universityof Indiana

Pavel Câmpeanu, sociolog, Bucureºti

Adam Czarnota, profesor, Facultatea de Drept, University ofNew South Wales, Sydney

Jürgen Kocka, Dr. Dr. h.c., Preºedinte, Centrul de cercetãri înºtiinþele sociale (WZB); Berlin; profesor de istorie, FreieUniversiät, Berlin; Preºedinte al Comitetului Internaþional de Studii Istorice

Pieter Lagrou, cercetãtor, Institut d’Histoire du Temps Présent,Paris

Alina Mungiu-Pippidi , conferenþiar, Facultatea de ªtiinþePolitice, ªcoala Naþionalã de ªtiinþe Politice ºi Administrative,Bucureºti; director, institutul de politici publice SocietateaAcademicã din România

Gheorghe Oniºoru, istoric, preºedinte al Colegiului ConsiliuluiNaþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii, Bucureºti

Marius Oprea, cercetãtor, Institutul Român de Istorie Recentã,Bucureºti

Andrzej Paczkowski, coordonator al Departamentului de istoriepoliticã contemporanã, Institutul de Studii Politice din Varºovia;membru al Consiliului Consultativ al Institutului MemoirieiNaþionale, Varºovia

316

Zoe Petre, profesor, Facultatea de Istorie, UniversitateaBucureºti

Andrei Pippidi, profesor, Facultatea de Istorie, UniversitateaBucureºti; director, Institutul Român de Istorie Recentã,Bucureºti

Istvan Rév, profesor, Central European University, Budapesta;director, Open Society Archives, Budapesta

Jean-Charles Szurek, cercetãtor, Laboratoire d’analyse dessystèmes politiques, CNRS, Paris

Michel Trebitsch, cercetãtor, Institut d’Histoire du TempsPrésent, Paris

Florin Þurcanu, lector, Facultatea de Studii Politice ºiAdministrative, Universitatea Bucureºti ; cercetãtor, Institutulde Studii Sud-Est Europene, Bucureºti

Smaranda Vultur, conferenþiar, Universitatea de Vest, Timiºoara

Udo Wengst, director adjunct, Institut für Zeitgeschichte,München

Alexandru Zub, director, Institutul „A.D. Xenopol“, Iaºi

317

COLEGIUL NOUA EUROPÃ

ISTORIA RECENTÃ ÎN EUROPAOBIECTE DE STUDIU, SURSE, METODE

Simpozion internaþionalBucureºti, 7-8 aprilie, 2000

Casa Enescu, Calea Victoriei 141

PROGRAM

I. Istorie recentã/Recent History/Histoire du temps présent/ZeitgeschichteVineri 7 aprilie, 10 –13

Moderator Hans BLOM, director, Nederlands Instituut voorOorlogsdocumentatie, Amsterdam

� Michel TREBITSCH, cercetãtor, Institut d’Histoire du TempsPrésent, Paris: Moderne, contemporain, temps présent

318

� Alexandru ZUB, director, Institutul “A.D. Xenopol”, Iaºi:L’historien et la durée immédiate: l’apport de l’égo-histoire

� Jean-Charles SZUREK, cercetãtor, CNRS, Laboratoired’analyse des systèmes politiques, Paris: Les mouvementsde l’histoire, les mouvements de mémoire

Pauzã de cafea

� Zoe PETRE, istoric, Consilier al Preºedintelui, Bucureºti:L’Histoire récente, écrite et orale

� Florin ÞURCANU, lector, Facultatea de Studii Politice ºiAdministrative, Universitatea Bucureºti; cercetãtor, Institutulde Studii Sud-Est Europene, Bucureºti: Histoire ducontemporain et histoire récente en Roumanie.

� Maria BUCUR-DECKARD, istoric, Facultatea de Istorie,Indiana University, SUA: Public History and NewChallenges for Professional Historians in Post-communistEurope

II. Episoade ale istoriei secolului XXVineri 7 aprilie, 16 - 19

Moderator Alexandru ZUB, director, Institutul “A.D. Xenopol”,Iaºi

� Mihnea BERINDEI, cercetãtor, CNRS, Laboratoire d’analysedes systèmes politiques, Paris: Mémoire du fascisme,mémoire du communisme. Eléments pour un débat enRoumanie

319

� István RÉV, istoric, profesor la Central European University;director, Open Society Archives, Budapesta: Counter-Revolution

� Pavel CÂMPEANU, sociolog, Bucureºti: Pas de deux: ladictature en couple

Pauzã de cafea

� Adam CZARNOTA, profesor de drept, University of NewSouth Wales, Sydney: History in the Service of Life. Moraland Legal Problems of Dealing with the Past

� Alina MUNGIU-PIPPIDI, conferenþiar, ªcoala Naþionalã deªtiinþe Politice ºi Administrative, Bucureºti: A Case AgainstHistory: Social Representations of History and Transylvania.Consequences for Public Policy

III. Problema surselorSâmbãtã 8 aprilie, 10 – 13

Moderator Konrad JARAUSCH, director, Zentrum fürZeithistorische Forschung, Potsdam

� Udo WENGST, director adjunct, Institut für Zeitgeschichte,München: Der Stellenwert von Editionen in der DeutschenZeitgeschichtsforschung

� Marius OPREA, istoric, ziarist, Consilier al Preºedintelui,Bucureºti: The Information Network of the Security Servicesin pre-1989 Romania: Its Structure and Functioning

320

� Andrzej PACZKOWSKI, coordonator al Departamentuluide istorie politicã contemporanã din cadrul Institutului deStudii Politice, membru al Consiliului Consultativ alInstitutului Memoriei Naþionale, Varºovia: Ouverture desarchives, conséquences pour l’historiographie polonaise

Pauzã de cafea

� Smaranda VULTUR, conferenþiar, Universitatea de Vest,Timiºoara; cercetãtor asociat, EHESS, Paris: Le partage dela memoire dans la Roumanie post-communiste: problèmes,difficultés, possibilités (en marge d’une archive d’histoireorale)

� Puiu LÃÞEA, sociolog, coordonator al departamentului decercetare, Transparency International Romania, Bucureºti:Is Communism History? A Comment on the Value of OralSources

� Gheorghe ONIªORU, istoric, preºedinte al ColegiuluiConsiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii,Bucureºti: Les sources – un problème dans l’étude del’histoire contemporaine de la Roumanie

IV. Implicaþii instituþionale ºi etice în studiul istoriei recenteSâmbãtã 8 aprilie, 16 – 19

Moderator: Jürgen KOCKA, Freie Universität Berlin,Wissenschaftskolleg zu Berlin

� Hans BLOM, director, Nederlands Instituut voorOorlogsdocumentatie, Amsterdam:

321

� Historical Research as an Answer to Critical Political andMoral Questions: Problems and Possibilities

� Konrad JARAUSCH, director, Zentrum für ZeithistorischeForschung, Potsdam: The Development of ContemporaryHistory in Germany After 1990; Recent Developments andResults

Pauzã de cafea

� Pieter LAGROU, cercetãtor, Institut d’Histoire du TempsPrésent, Paris : L’Histoire du temps présent en EuropeOccidentale depuis 1945: approche comparative descadres institutionnels

� Andrei PIPPIDI, profesor, Facultatea de Istorie, UniversitateaBucureºti, preºedinte al Comisiei Naþionale aMonumentelor Istorice: How a Society That Has BecomeIndifferent to Its Own History Can Recover This Sense

322

NEW EUROPE COLLEGEInstitut de Studii Avansate

Colegiul Noua Europã, un mic “centru de excelenþã”independent în domeniul disciplinelor umaniste ºi sociale,primul ºi – cel puþin deocamdatã – unicul de acest fel dinRomânia, a fost întemeiat în 1994 de profesorul Andrei Pleºu.În cei câþiva ani de existenþã ai colegiului, comunitatea debursieri ºi alumni din jurul sãu a ajuns sã numere peste o sutãde membri. Prestigiul internaþional al colegiului a fost confirmatprin acordarea premiului Hannah Arendt, instituit pentru aîncuraja eforturi exemplare în domeniul învãþãmântuluisuperior ºi al cercetãrii. În 1999 Ministerul Educaþiei Naþionalea recunoscut Colegiul Noua Europã ca formã instituþionalizatãde educaþie permanentã ºi formare profesionalã.

Programe

NEC nu este, propriu-zis, o instituþie de învãþãmânt, deºiparticipã într-un mod semnificativ, prin activitãþile desfãºuratesub egida sa, la dezvoltarea învãþãmântului superior dinRomânia. Axat pe cercetare la nivelul “studiilor avansate”, NEC

323

îºi propune sã ofere tinerilor cercetãtori ºi universitari dindomeniul disciplinelor umaniste ºi sociale din România ºisud-estul Europei condiþii de lucru comparabile cu cele alecolegilor lor occidentali ºi un context instituþional apt sãîncurajeze dezbaterea criticã inter- ºi transdisciplinarã.Activitãþile organizate de NEC se orienteazã cãtre sincronizareacercetãrii din România ºi din regiune cu cea a mediiloracademice internaþionale ºi intensificarea contactelorspecialiºtilor români ºi sud-est europeni cu colegii lor din centrede cercetare din întreaga lume. NEC urmãreºte realizareaacestor obiective prin urmãtoarele programe:

Bursele NEC

În fiecare an New Europe College oferã, pe baza unuiconcurs public, zece burse pentru tineri cercetãtori românidin domeniile ºtiinþelor umaniste ºi sociale. Bursierii suntselectaþi de un juriu format din specialiºti români ºi strãiniºi beneficiazã de o bursã care se acordã pe durata unui anuniversitar (octombrie - iulie). Cei selectaþi îºi discutãproiectele de cercetare în cadrul unor colocvii sãptãmânale(“colocviile de miercuri”). În timpul anului academic fiecarebursier are posibilitatea de a petrece o lunã într-un centruuniversitar din strãinãtate. La sfârºitul anului universitarbursierii prezintã o lucrare ce constituie rezultatul cercetãriiefectuate în cadrul Colegiului. Lucrãrile sunt publicate înanuarul NEC.

Bursele RELINK

Programul RELINK vizeazã (cu predilecþie) tinericercetãtori români din domeniile ºtiinþelor umaniste ºisociale care au beneficiat de burse/stagii de studiu înstrãinãtate ºi s-au reîntors în România, ocupând posturi înuniversitãþi sau în institute de cercetare. Urmãrind

324

îmbunãtãþirea condiþiilor de cercetare ºi revigorarea vieþiiacademice în România, programul RELINK oferã anual (pebaza unei proces de selecþie similar celui pentru burseleNEC) un numãr de zece burse, durata acestora fiind de treiani. Bursele includ: un stipendiu lunar, un suport financiarcare permite fiecãrui bursier sã întreprindã o cãlãtorie decercetare de o lunã pe an la un centru universitar dinstrãinãtate, pentru a-ºi menþine ºi lãrgi contactele cuspecialiºti strãini; un laptop pus la dispoziþie fiecãrui bursierpentru utilizare individualã; fonduri pentru achiziþionareade literaturã de specialitate.

Programul GE-NEC

Începând din toamna anului 2000 Colegiul NouaEuropã organizeazã ºi gãzduieºte timp de trei aniuniversitari un program finanþat de Getty Grant Program.Programul îºi propune sã contribuie la dezvoltareaînvãþãmântului ºi cercetãrii în domeniul culturii vizuale,prin invitarea unor specialiºti marcanþi care susþin prelegeriºi seminarii în cadrul NEC, în beneficiul unor studenþi,masteranzi, doctoranzi ºi tineri specialiºti interesaþi de acestdomeniu. Programul include douã burse senior ºi douãburse junior pe an. Bursierii, selectaþi în consultare cuConsiliul ªtiinþific al Colegiului, sunt integraþi în viaþaColegiului, primesc un stipendiu lunar ºi au posibilitateade a efectua o cãlãtorie de studii de o lunã în strãinãtate.

Programul Regional

Incepând din toamna anului 2001, NEC ºi-a extinsprogramul de burse, incluzând cercetãtori ºi universitaridin Europa de Sud-Est (Albania, Bosnia-Herþegovina,Bulgaria, Croaþia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova,Slovenia, Turcia ºi Iugoslavia). Aceastã dimensiune

325

regionalã a programului nostru îºi propune sã introducã încircuitul academic internaþional savanþi dintr-o zonã alecãrei resurse ºtiinþifice sunt încã insuficient valorificate ºisã contribuie la stimularea ºi consolidarea dialoguluiintelectual între þãrile SEE. In perspectiva integrãriieuropene, a eforturilor comunitare pentru implementareaPactului de Stabilitate, aceste þãri sunt invitate, astfel, lacooperare, la depãºirea tensiunilor prin care, din pãcate,s-au fãcut cunoscute în ultimul deceniu.

Institutul pentru studiul problemelor religioase ale

integrãrii europene Ludwig Boltzmann

Din anul 2001 funcþioneazã în cadrul Fundaþiei NouaEuropã un nou institut, dedicat studiului problemelorreligioase în Balcani din unghiul de vedere al integrãriieuropene. Acest institut a putut lua fiinþã ºi îºi desfãºoarãactivitatea graþie sprijinului acordat de Ludwig BolzmannGesellschaft din Austria. Constituit ca un mic centru decercetare în cadrul cãruia activeazã cercetãtori ataºaþi,Institutul îºi propune sã mijloceascã dialogul dintre religii(Creºtinism, Islam, Iudaism) ºi sã contribuie la depãºireaantagonismelor, promovând colaborarea ºtiinþificã dintrecercetãtori din regiune ºi din afara ei, într-un climat decordialitate. Institutul susþine proiecte de cercetare ºipublicaþii, organizeazã evenimente cu caracter naþional ºiinternaþional ºi îºi constituie o bibliotecã menitã sã permitãaccesul la contribuþii recente domeniul studiilor religioase.

Colegiul Noua Europã organizeazã un program permanentde conferinþe (“conferinþele de searã”), susþinute de personalitãþiºtiinþifice strãine ºi româneºti, program care nu se adreseazã

326

doar bursierilor Colegiului, ci vizeazã un public mai larg, formatdin specialiºti ºi studenþi din domeniile ºtiinþelor umaniste ºisociale. Periodic se organizeazã, de asemenea, seminarii ºisimpozioane la nivel naþional ºi internaþional.

Finanþare

Departamentul Federal Elveþian pentru Afaceri ExterneDepartamentul Federal Elveþian pentru Afaceri InterneMinisterul Federal pentru Educaþie ºi Cercetare – GermaniaMinisterul Federal pentru Educaþie, ªtiinþã ºi Culturã -

AustriaStatul român – finanþare indirectã prin scutirea de impozit

pentru burse

Zuger Kulturstiftung Landis & Gyr – Zug (Elveþia)Stifterverband für die Deutsche Wissenschaft – Essen

(Germania)Volkswagen-Stiftung – Hanovra (Germania)Open Society Institute (prin Higher Education Support

Program) – Budapesta (Ungaria)Getty Grant Program – Los Angeles (SUA)Ludwig Boltzmann Gesellschaft (Austria)

* * *

327

Fondator al Fundaþiei Noua Europã ºi

Rector al Colegiului Noua Europã

� Dr. dr. h.c. Andrei PLEªU

Director executiv

� Marina HASNAª

Director ºtiinþific

� Dr. Anca OROVEANUConsiliul Administrativ:

� Maria BERZA, preºedinte, Centrul Român de Politici ºiProiecte Culturale, Bucureºti

� Heinz HERTACH, director, Zuger Kulturstiftung Landis &Gyr, Zug

� Dr. Charles KLEIBER, Secretar de Stat pentru ªtiinþã ºiCercetare, Departamentul Federal al Afacerilor Interne,Berna

� Dr. Joachim NETTELBECK, director executiv,Wissenschaftskolleg zu Berlin

� MinR Irene RÜDE, director, Departamentul pentru Europade Sud-Est, Ministerul Federal pentru Educaþie ºi Cercetare,Bonn

� Dr. Heinz-Rudi SPIEGEL, Stifterverband für die DeutscheWissenschaft, Essen

� Dr. Ilie ªERBÃNESCU, economist, Bucureºti� Mihai-Rãzvan UNGUREANU, trimis special al Pactului de

Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Ministerul AfacerilorExterne, Bucureºti; lector, Facultatea de Istorie aUniversitãþii din Iaºi

328

Consiliul ªtiinþific:

� Dr. Horst BREDEKAMP, profesor de istoria artei,Humboldt-Universität, Berlin

� Dr. Hinnerk BRUHNS, Director de studii, Centre Nationalpour la Recherche Scientifique, Paris; Director executivadjunct, Fondation “Maison des Sciences de l’Homme”,Paris

� Dr. Iso CAMARTIN, director, Direcþia culturalã,Televiziunea elveþianã, Zürich

� Dr. Daniel DÃIANU, profesor, Academia de StudiiEconomice, Bucureºti

� Dr. Mircea DUMITRU, Decan, Facultatea de Filosofie,Universitatea Bucureºti

� Dr. Dieter GRIMM, Rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin,profesor de drept, Humboldt Universität Berlin

� Dr. Gabriel LIICEANU, profesor de filosofie, UniversitateaBucureºti; director, Editura Humanitas, Bucureºti

� Dr. Andrei PIPPIDI, profesor de istorie, UniversitateaBucureºti; director, Institutul Român de Istorie Recentã,Bucureºti

� Dr. Istvan REV, profesor, Central European UniversityBudapesta; director, Open Society Archives, Budapesta

ISTORIA RECENTÃ ÎN EUROPA OBIECTE DE STUDIU, SURSE, … · fluide (evoluþia raporturilor dintre...

Documents

Transcript of ISTORIA RECENTÃ ÎN EUROPA OBIECTE DE STUDIU, SURSE, … · fluide (evoluþia raporturilor dintre...