Din jurisprudenþa recentã a Curþii de Justiþie a Uniunii ... · 242 Revista Forumul...

Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2014 241

1. Între politic ºi economic: cetã-þenia europeanã ºi resursele sufi-ciente. Dat fiind cã integrarea europeanãs-a manifestat, în perioada sa de începutºi o perioadã îndelungatã ulterior în planpreponderent economic, libera circulaþiea persoanelor a însemnat, în concret,libera circulaþie a lucrãtorilor salariaþi ºi alucrãtorilor independenþi. Acest drept afost recunoscut cetãþenilor statelormembre, în mãsura în care scopul depla-sãrii lor în interiorul Comunitãþilor eraprestarea unei activitãþi economice. Abiaîn anii ’90, libera circulaþie ºi ºedere aresortisanþilor comunitari ºi a membrilorfamiliilor acestora a fost extinsã ºi lapersoanele care nu prestau activitãþieconomice, însã, în definitiv, exerciþiulacestei libertãþi era condiþionat tot decriterii economice.

Tratatul semnat la Maastricht în 1992ºi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, ainstituit cetãþenia europeanã în cadrulComunitãþii Europene. Cetãþenia euro-peanã reprezintã rezultatul unui înde-lungat proces de reorientare a Comu-

nitãþilor spre cetãþean, care începuse dejacu câteva decenii în urmã. Cetãþeniaeuropeanã a determinat, în general,consolidarea principiului nediscriminãriipe motiv de naþionalitate în domeniul deaplicare al Tratatului ºi modificãri înprivinþa liberei circulaþii a lucrãtorilor.Inovaþie substanþialã, cetãþenia euro-peanã a creat premisele recunoaºteriiunui drept la liberã circulaþie ºi ºederepentru cetãþeanul Uniunii, iar nu doarpentru cetãþeanul activ profesional alUniunii. Curtea de Justiþie a definit cetã-þenia europeanã ca „statutul fundamentalal resortisanþilor statelor membre,permiþându-le acestora (...) sã obþinã,independent de naþionalitatea lor ºi fãrãprejudicierea excepþiilor special prevã-zute în acest sens, acelaºi tratamentjuridic”731. În cauza Baumbast, Curtea arecunoscut efectul direct al dispoziþiei dinTratat care a conferit cetãþenilor europenidreptul de circulaþie ºi sejur732. Totuºi,cetãþenia europeanã nu a revoluþionatintegral dreptul Uniunii privind liberacirculaþie ºi ºedere, deoarece o ºederede lungã duratã inclusiv a cetãþenilor

Din jurisprudenþa recentãa Curþii de Justiþie a

Uniunii Europene

I. Cetãþenia europeanã. Noi evoluþii jurisprudenþiale privind dreptul deºedere al resortisanþilor unor þãri terþe, membri ai familiei unui cetãþean al Uniunii.

731 Grzelczyk, cauza C-184/99, hotãrârea din20 septembrie 2001.

732 “În privinþa dreptului de ºedere pe teritoriulstatelor membre prevãzut de articolul 18 alineatul1 CE, trebuie sã se constate cã acesta esterecunoscut direct oricãrui cetãþean al Uniuniiprintr-o dispoziþie clarã ºi precisã a tratatului CE.Doar în calitatea sa de resortisant al unui statmembru ºi, prin urmare, de cetãþean al Uniunii, dl.

Baumbast are deci dreptul de a se prevala dearticolul 18 paragraful 1 CE. Desigur, acest dreptde ºedere al cetãþenilor Uniunii pe teritoriul altuistat membru este recunoscut sub rezerva limitãrilorºi condiþiilor prevãzute de Tratatul CE, precum ºide dispoziþiile adoptate în aplicarea sa” (Baumbast,R, cauza C-413/99, hotãrârea din 17 septembrie2002, pct. 84-85).

242 Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2014

europeni pe teritoriul altor state membredecât cel de origine, este în continuarecondiþionatã de resursele economice decare aceºtia dispun.

Libera circulaþie a persoanelor estereglementatã de articolele 45-48 dinTratatul privind funcþionarea Uniunii Euro-pene, la nivel de principiu, ºi în detaliu,de Directiva 2004/38/CE a ParlamentuluiEuropean ºi a Consiliului din 29 aprilie2004 privind dreptul la libera circulaþie ºiºedere pe teritoriul statelor membrepentru cetãþenii Uniunii ºi membriifamiliilor acestora733.

2. Membrii familiei unui cetãþeaneuropean. Dreptul la liberã circulaþieºi ºedere pe teritoriul Uniunii profitãcetãþenilor europeni, adicã oricãreipersoane având cetãþenia unui statmembru ºi membrilor familiilor aces-tora. Pot fi membri ai familiei unuicetãþean european soþul, partenerulcetãþeanului european, în anumitecondiþii, descendenþii direcþi în vârstã decel mult 21 de ani sau care se aflã înîntreþinerea sa, precum ºi descendenþiidirecþi ai soþului sau ai partenerului sãu;ascendenþii direcþi care se aflã în între-þinere ºi cei ai soþului sau ai partenerului.Legãtura conjugalã nu poate fi consi-deratã desfiinþatã, decât dacã o autoritatecompetentã a decis astfel. Soþii, care audomicilii separate ºi chiar intenþioneazãsã divorþeze ulterior, sunt consideraþimembrii de familie, pânã la realizareaacestei condiþii734. Ca o dovadã dealiniere la evoluþia societãþii, Directiva2004/38 a extins dreptul la liberã circulaþieºi ºedere ºi în privinþa parteneruluicetãþeanului european, dacã parteneriatuleste înregistrat în temeiul legislaþiei unuistat membru ºi dacã, potrivit legislaþieistatului membru gazdã, parteneriateleînregistrate sunt considerate echivalente

cãsãtoriei. Pentru a compensa definiþiarestrictivã, în sens pur juridic, care a fostdatã partenerului unui cetãþean european,Directiva a inclus în categoria persoanelora cãror circulaþie ºi ºedere ar trebuifacilitatã de state ºi partenerul de viaþãdurabil al unui cetãþean european. Statelemembre ºi-au asumat obligaþia de afacilita intrarea ºi ºederea, pe lângãpersoanele de mai sus, a altor membride familie care au cetãþenia unui stat terþºi care, în þara din care au venit, se aflãîn întreþinerea sau sunt membri aigospodãriei cetãþeanului Uniunii saudacã, din motive grave de sãnãtate,aceste persoane se aflã în îngrijireacetãþeanului european.

3. ªederea de scurtã duratã ºiºederea de lungã duratã. Regle-mentarea europeanã în vigoare distingeîntre ºederea de scurtã duratã (o perioadãde pânã la 3 luni inclusiv) ºi ºederea caredepãºeºte aceastã duratã. Aportulcetãþeniei europene a fost major înprivinþa ºederii de scurtã duratã. Toþi cetã-þenii europeni, indiferent dacã presteazão activitate profesionalã salariatã sauindependentã, au dreptul de ºedere peteritoriul altui stat membru, fãrã nici o altãcondiþie sau formalitate, cu excepþiadeþinerii unei cãrþi de identitate saupaºaport valabil, cerinþe care se referã defapt la exercitarea liberei circulaþii. Deacest drept beneficiazã ºi membrii defamilie ai cetãþeanului european, avândcetãþenia unui stat terþ ºi care îl însoþescpe cetãþeanul Uniunii ori se alãturãacestuia, cu singura condiþie de a deþineun paºaport valabil. Deºi titularii unuidrept de ºedere de scurtã duratã sebucurã de principiul egalitãþii de tratamentîn raport cu resortisanþii statului gazdã,în domeniul de aplicare al Tratatului,totuºi, statul gazdã nu este obligat sã le

733 Jurnalul Oficial nr. L 158/2004, p. 77 – 123. 734 CJCE, Diatta, cauza 267/83, hotãrârea din13 februarie 1985.


acorde dreptul la prestaþii de asistenþãsocialã în timpul primelor trei luni deºedere (art. 24 alin. 2 din Directivã).

În schimb, cetãþenia europeanã nupoate constitui singurul temei al uneiºederi care depãºeºte 3 luni. Motivulacestei limitãri a efectelor cetãþenieieuropene þine de impactul economic ºisocial, pe care recunoaºterea unui dreptde ºedere de lungã duratã, necondiþionatde alte cerinþe, l-ar produce pentru statulgazdã. Potrivit art. 7 din Directiva 38/2004,cetãþenii Uniunii au dreptul de ºedere peteritoriul statelor membre, peste 3 luni, înurmãtoarele cazuri: desfãºoarã activitãþisalariate sau independente în statulgazdã; dispun de suficiente resursepentru ei ºi pentru membrii familiilor lor,astfel încât sã nu devinã o sarcinã pentrusistemul de asistenþã socialã al statuluimembru gazdã în cursul ºederii ºi deþinasigurãri medicale complete în statulmembru gazdã; sunt înscriºi într-oinstituþie privatã sau publicã, acreditatãsau finanþatã de cãtre statul membrugazdã, cu scopul principal de a urmastudii, inclusiv de formare profesionalã ºideþin asigurãri medicale complete în statulmembru gazdã ºi posedã suficienteresurse pentru ei înºiºi ºi pentru membriide familie, astfel încât sã nu devinã opovarã pentru sistemul de asistenþãsocialã al statului membru gazdã în timpulperioadei de ºedere; sunt membri defamilie care însoþesc ori se alãturã unuicetãþean al Uniunii care se aflã el însuºiîntr-unul din cazurile anterioare.

4. Dreptul de ºedere permanentã.ªederea de lungã duratã dã posibilitateacetãþenilor europeni ºi membrilor lor defamilie sã obþinã un drept de ºederepermanentã în statul în care ºi-au avutreºedinþa, drept care constituie mareainovaþie a Directivei 38/2004. În temeiulart. 16, cetãþenii Uniunii ºi membrii defamilie care nu au aceastã cetãþenie, careºi-au avut reºedinþa legalã pe teritoriul

statului membru gazdã în cursul uneiperioade neîntrerupte de cinci ani,dobândesc dreptul de ºedere permanentãpe teritoriul acestuia, cu condiþia, pentrumembrii de familie, sã fi avut reºedinþalegalã împreunã cu cetãþeanul Uniunii. Seobservã cã dobândirea dreptului deºedere permanentã nu este condiþionatãîn mod direct de exerciþiul unei activitãþieconomice sau de un minim de resursefinanciare. Indirect însã, dat fiind modulîn care se obþine, factorul economic estefãrã îndoialã incident. Acest drept sepierde numai în cazul unei absenþe dinstatul membru gazdã, o perioadã de pestedoi ani consecutivi. În schimb, absenþelecare nu depãºesc un total de ºase lunipe an sau care, deºi depãºesc aceastãlimitã, sunt justificate prin cazuri precumsatisfacerea serviciului militar, sarcina,naºterea, boli grave, studii, formareprofesionalã, detaºarea chiar într-o þarãterþã nu afecteazã dobândirea saupierderea dreptului de ºedere perma-nentã, cu condiþia ca persoana sã nulipseascã mai mult de douãsprezece luniconsecutiv, cu excepþia efectuãrii stagiuluimilitar. Membrii de familie care nu suntcetãþeni europeni obþin o carte de sejurpermanent, care se reînnoieºte de dreptla fiecare zece ani (art. 20).

Dreptul de ºedere permanentã poatefi dobândit de lucrãtorii care ºi-au încetatactivitatea în statul gazdã ºi de familiilelor, înainte de încheierea perioadei deºedere de 5 ani, în caz de pensionarepentru limitã de vârstã, pensionareanticipatã sau survenirea unei incapacitãþipermanente de muncã. În acesteîmprejurãri, dreptul este dobândit la dataîncetãrii activitãþii profesionale. Un altreilea caz priveºte lucrãtorii care deºi aureºedinþa într-un stat membru, în care auºi desfãºurat o activitate profesionalã,desfãºoarã o activitate salariatã sauindependentã pe teritoriul unui alt statmembru, însã se întorc în statul dereºedinþã, de obicei, în fiecare zi sau cel


puþin o datã pe sãptãmânã. Acestepersoane devin titulare ale unui drept deºedere permanentã dupã trei ani demuncã ºi ºedere neîntreruptã pe teritoriulstatului membru gazdã. În cazul în carelucrãtorul care desfãºoarã o activitatesalariatã sau independentã decedeazãînainte de a dobândi dreptul de ºederepermanentã în mod anticipat, conformcazurilor de mai sus, membrii familieisale, care locuiesc împreunã cu acesta,dobândesc dreptul de ºedere permanentãdacã lucrãtorul a avut reºedinþa peteritoriul statului gazdã timp de doi anineîntrerupþi sau dacã decesul a fostconsecinþa unui accident de muncã saua unei boli profesionale. O dispoziþiespecialã se aplicã în cazul soþuluisupravieþuitor, care devine titular alacestui drept, în mãsura în care a pierdutcetãþenia statului gazdã, ca urmare acãsãtoriei cu lucrãtorul care a desfãºurato activitate salariatã sau independentã.

5. Integrarea persoanei în statulgazdã, fundament al dreptului deºedere permanentã. La data de 16ianuarie 2014, Curtea de Justiþie a UniuniiEuropene s-a pronunþat cu privire latrimiterea preliminarã formulatã de UpperTribunal (Immigration and AsylumChamber) din Londra, prin care s-asolicitat interpretarea articolului 16alineatele (2) ºi (3) din Directiva 2004/38/CE735, în sensul luãrii sau nu înconsideraþie a perioadelor de detenþiepentru recunoaºterea unui drept de

ºedere permanentã unui resortisant alunei þãri terþe, soþ al unui cetãþeaneuropean736.

Dl. Onuekwere, resortisant nigerian,s-a cãsãtorit în 1999 cu o cetãþeanãirlandezã, în Regatul Unit, stat membrucare i-a acordat la 5 septembrie 2000 unpermis de ºedere cu o valabilitate de cinciani, în calitate de membru de familie alunui cetãþean al Uniunii. În 2000, 2004 ºi2008, dl. Onuekwere a fost condamnatpentru sãvârºirea unor infracþiuni, exe-cutând inclusiv pedeapsa cu închisoarea.Secretary of State a respins, în 2010,solicitarea dlui Onuekwere de a-i eliberaun permis de ºedere permanentã. Acestrefuz a stat la baza litigiului principal, fiindcontestat de cãtre persoana interesatã înjustiþie. Upper Tribunal (Immigration andAsylum Chamber) a stabilit cã duratatotalã a detenþiei dlui Onuekwere fusesede trei ani ºi trei luni, iar ºederea sa înRegatul Unit, întreruptã de acesteperioade, avea o duratã mai mare de cinciani. Instanþa naþionalã a avut însã dubiicu privire la faptul dacã o perioadã dedetenþie poate fi consideratã ºederelegalã în scopul dobândirii unui drept deºedere permanentã ºi dacã intervaleledintre condamnãrile unei persoane pot fiînsumate pentru a se ajunge la limita celor5 ani.

Curtea a subliniat condiþiile în caremembrii familiei unui cetãþean al Uniunii,care nu au cetãþenia unui stat membru,pot dobândi un drept de ºederepermanentã: cetãþeanul european a avut

735 “(1) Cetãþenii Uniunii care ºi-au avutreºedinþa legalã pe teritoriul statului membru gazdãîn cursul unei perioade neîntrerupte de cinci anidobândesc dreptul de ºedere permanentã peteritoriul acestuia. Acest drept nu face obiectulcondiþiilor prevãzute la capitolul III. (2) Alineatul (1)se aplicã ºi în cazul membrilor de familie care nuau cetãþenia unui stat membru ºi care ºi-au avutreºedinþa legalã împreunã cu cetãþeanul Uniunii înstatul membru gazdã în cursul unei perioadeneîntrerupte de cinci ani. (3) Continuitatea ºederiinu este afectatã de absenþe temporare care nu

depãºesc un total de ºase luni pe an sau de absenþede duratã mai lungã în vederea îndeplinirii serviciuluimilitar obligatoriu ori de o absenþã de maximdouãsprezece luni consecutive determinatã demotive importante, precum sarcina ºi naºterea, boligrave, studiile sau formare profesionalã oridetaºarea în alt stat membru sau într-o þarã terþã.(4) Odatã dobândit, dreptul de ºedere permanentãse pierde numai în cazul unei absenþe din statulmembru gazdã pe o perioadã care depãºeºte doiani consecutivi”.


reºedinþa legalã pe teritoriul statuluimembru gazdã în cursul unei perioadeneîntrerupte de cinci ani, iar membrii defamilie au avut reºedinþa împreunã cuacesta în cursul aceleiaºi perioade. Celedouã cerinþe reies atât în urma interpretãriiliterale a articolului 16 din Directivã, însãrezultã ºi din interpretarea sistemicã aacesteia. Fãcând trimitere la articolul 7alineatul (2), instanþa Uniunii a arãtat cãºederea membrilor de familie cucetãþeanul european trebuie sã fieefectivã737. Chiar articolul 16 face vorbirede condiþia unei reºedinþe legaleîmpreunã.

În continuare, Curtea a uzitat deinterpretarea teleologicã ºi istoricã, într-oordine oarecum inversatã738, subliniindvalenþele dreptului de ºedere perma-nentã: „dreptul de ºedere permanentãconstituie un element-cheie în promo-varea coeziunii sociale ºi a fost prevãzutde aceastã directivã pentru a întãrisentimentul cetãþeniei Uniunii, astfel încâtlegiuitorul Uniunii a subordonat obþinereaunui drept de ºedere permanentã întemeiul articolului 16 alineatul (1) dinDirectiva 2004/38 integrãrii cetãþeanuluiUniunii în statul membru gazdã (…) Oastfel de integrare, care stã la bazadobândirii dreptului de ºedere perma-nentã prevãzut la articolul 16 alineatul (1)din Directiva 2004/38, nu se întemeiazãdoar pe factori spaþiali ºi temporali, ci ºipe factori calitativi, referitori la gradul deintegrare în statul membru gazdã (…),astfel încât punerea sub semnul întrebãriia legãturii de integrare între persoana încauzã ºi statul membru gazdã justificãpierderea dreptului de ºedere perma-nentã chiar ºi în afara ipotezei avute în

vedere la articolul 16 alineatul”739.Aplicarea unei pedepse cu închisoareacu executare este de naturã sã demon-streze nerespectarea de cãtre persoanaîn cauzã a valorilor exprimate desocietatea statului membru gazdã.

Cea de-a doua problemã ridicatã deinstanþa de trimitere a vizat posibilitateaînsumãrii perioadelor în care resortisantulstatului terþ nu a fost condamnat, învederea dobândirii de cãtre acesta a unuidrept de ºedere permanentã. Potrivitarticolului 16 alineatul 3 din Directivã,„continuitatea ºederii nu este afectatã deabsenþe temporare care nu depãºesc untotal de ºase luni pe an sau de absenþede duratã mai lungã în vederea îndepliniriiserviciului militar obligatoriu ori de oabsenþã de maxim douãsprezece luniconsecutive determinatã de motiveimportante, precum sarcina ºi naºterea,boli grave, studiile sau formare profe-sionalã ori detaºarea în alt stat membrusau într-o þarã terþã”. Curtea a analizatîntrebarea din perspectiva cerinþeicontinuitãþii ºederii legale timp de cinciani, decizând cã întreruperile prinpronunþarea ºi executarea unor pedepsepenale viciazã în mod esenþial cerinþa îndiscuþie, prin faptul cã demonstreazãnerespectarea valorilor statului gazdã.

Hotãrârea Curþii reþine atenþia atât prindimensiunea sa judiciarã, cât ºi prin ceaextrajudiciarã. Sub aspect juridic, instanþaUniunii a conchis, în esenþã, cã perioadeleîn care o persoanã având cetãþenia unuistat terþ, membrã a familiei unui cetãþeaneuropean, executã o pedeapsã penalãprivativã de libertate nu pot fi avute învedere pentru dobândirea unui drept deºedere permanentã pe teritoriul unui stat

736 Cauza C-378/12, Nnamdi Onuekwereîmpotriva Secretary of State for the HomeDepartment.

737 “Dreptul de ºedere (…) se extinde asupramembrilor de familie care nu au cetãþenia unui statmembru, în cazul în care însoþesc ori se alãturã

cetãþeanului Uniunii în statul membru gazdã (…)”.738 Inversatã, deoarece în mod obiºnuit, aceasta

fixeazã cadrul general (teleologic ºi istoric), dupãcare recurge la interpretarea sistemicã ºi literalã.

739 Pct. 24, 25.


membru. Totuºi, acest gen de incidenteprivind sejurul membrilor de familie aicetãþenilor europeni, cu o altã cetãþenie,pe teritoriul statelor Uniunii, nu a fostlãmurit decât parþial. Deºi Curtea a fostexplicitã în sensul cã sãvârºirea de faptepenale demonstreazã neasimilareavalorilor statului gazdã ºi deci, neinte-grarea în societatea respectivã, factoruldecisiv pare sã fi fost condamnarea lapedepse privative de libertate, care aufãcut imposibilã convieþuirea împreunã cucetãþeanul Uniunii. Dacã pedeapsapenalã la care resortisantul statului terþar fi fost condamnat nu presupuneaprivarea de libertate (astfel cum a fostcazul primei condamnãri a dluiOnuekwere), acesta ar fi continuat sãconvieþuiascã împreunã cu cetãþeanuleuropean, care ºi-a exercitat la rândul sãudreptul la liberã circulaþie ºi ºedere. Esteposibil ca în aceste împrejurãri de fapt,soluþia Curþii sã fi fost în sensul posibilitãþiiînsumãrii perioadelor de executare cususpendare a pedepselor, dupã cum,judecãtorul Uniunii ar fi putut indica,adiþional, anumite criterii de apreciere agradului de integrare al persoanei în statulgazdã, lãsate la aprecierea instanþei detrimitere.

O altã discuþie ar putea fi legatã deîncãlcãrile legale care pot demonstraneintegrarea autorului lor. Ne limitãm lafapte penale, în sensul accepþiunii de„acuzaþie în materie penalã” a CurþiiEuropene a Drepturilor Omului, de oanumitã gravitate sau ºi alte încãlcãri alelegii sunt apte sã demonstreze neinte-grarea? În opinia noastrã, rãspunsultrebuie sã þinã cont, printre alþi factori, deimportanþa pe care CJ UE a doveditconstant cã o acordã vieþii de familie ºimodul sãu de apreciere in concreto, în

cadrul cãruia se va analiza cu certitudineconduita persoanei în cauzã, gravitateafaptei ºi respectarea cerinþei proporþio-nalitãþii.

Din hotãrârile Curþii privind restricþiileadmise cu privire la exercitarea dreptuluide liberã circulaþie ºi ºedere, rezultã cãdreptul în discuþie nu poate fi restrâns unuicetãþean european sau unui membru alfamiliei acestuia, decât dacã conduitapersoanei în cauzã constituie oameninþare reala, prezenta si suficient degrava la adresa unui interes fundamentalal societãþii740.

Deºi în faþa CJUE nu s-a pus problemaexpulzãrii dlui Onuekwere (o astfel dedecizie a fost emisã de autoritãþileadministrative britanice în privinþa sa,dupã epuizarea ultimei condamnãri, însãa fost anulatã de instanþã), trebuiesubliniat cã dreptul Uniunii interziceexpulzãrile automate, în privinþa cetãþe-nilor europeni ºi a membrilor lor de familie.Pentru a se decide expulzarea, se impuneo analizã a situaþiei personale înansamblu, pornind de la factori precumdurata ºederii, vârsta, starea de sãnãtate,situaþia familiala si economica, integrareasociala si culturala in statul membrugazda ºi legãturile cu tara de origine (art.28). Expulzarea nu poate fi dispusãîmpotriva persoanelor care au dobânditun drept de ºedere permanentã, cuexcepþia cazurilor in care exista motiveimperative de ordine publicã sausiguranþã publicã. Corelativ cu posibi-litatea expulzãrii cetãþenilor europeni ºi amembrilor lor de familie, Directiva 2004/38 a instituit obligaþia statului membrucare a eliberat paºaportul sau cartea deidentitate a persoanei expulzate, sã-ipermitã acesteia sã reintre pe teritoriulsau fãrã nici o formalitate, chiar daca

740 Van Duyn, cauza 41/74, hotãrârea din 4decembrie 1974; Bouchereau, cauza C-30/70,hotãrârea din 27 octombire 1977, pct. 35; Adoui ºiCornuaille, cauzele conexate 115 ºi 116/81,

hotãrârea din 18 mai 1982; Oteiza Olazabal, C-100/01, hotãrârea din 26 noiembrie 2002; Jipa, cauza33/07, hotãrârea din 10 iulie 2008.


documentul nu mai este valabil sau dacacetãþenia titularului este contestata (art.27 alin. 4).

Prin urmare, deºi nu va putea obþineun drept de ºedere permanentã, dl.Onuekwere poate obþine un drept deºedere de scurtã duratã sau chiar delungã duratã, în mãsura în care suntîndeplinite criteriile prevãzute de articolul7 alineatul 2 din Directiva 2004/38 ºi nuse aflã într-una din situaþiile în care dreptulpoate fi restricþionat741. Prima condiþie arfi ca soþia sa sã desfãºoare activitãþisalariate sau independente în statulgazdã sau sã dispunã de suficienteresurse pentru aceasta ºi membrii familieilor, astfel încât sã nu devinã o sarcinãpentru sistemul de asistenþã socialã alstatului membru gazdã în cursul ºederiiºi sã deþinã asigurãri medicale completeîn statul membru gazdã. A doua condiþie,ce se cere a fi îndeplinitã cumulativ, esteca dl. Onuekwere sã convieþuiascã efectivcu soþia sa.

Deºi nu este cazul reclamantului dinlitigiul de fond, resortisanþii statelor terþe,odatã admiºi pe teritoriul unui statmembru, pot circula liber pe teritoriulUniunii pentru o perioadã de maximumtrei luni, cu anumite excepþii742. Aceºtia

pot obþine un drept de rezidenþã pe termenlung, dacã au avut reºedinþa legalã ºi fãrãîntrerupere pe teritoriul statului Uniuniitimp de cinci ani înainte de a solicitarecunoaºterea acestui drept. Acordareadreptului este condiþionatã de deþinereaunor resurse stabile, regulate ºi suficientepentru a satisface nevoile proprii ºi pe celeale membrilor familiei lor fãrã a recurgela sistemul de ajutor social al statuluimembru în cauzã ºi a unei asigurãri desãnãtate pentru toate riscurile acoperiteîn mod obiºnuit pentru proprii resortisanþiîn statul membru în cauzã. Dreptul Uniuniia fãcut aplicarea principiului egalitãþii detratament cu naþionalii statului dereºedinþã ºi în cazul acestei categorii depersoane743. Beneficiarii unui drept derezidenþã pe termen lung pot circula încelelalte state membre pentru perioademai mari de trei luni ºi se bucurã dedreptul la reîntregirea familiei.

În finalul acestui comentariu, este utilsã subliniem, pentru a înþelege naturaconstrucþiei europene, ideea de integrareºi coeziune care a stat la baza consacrãriidreptului de ºedere permanentã. Dincolode dreptul pozitiv, se regãseºte aceavoinþã de a construi o uniune tot mai„strânsã” între naþiunile europene. Cetã-

741 Articolul 27 din Directiva 38/2004 prevedeposibilitatea statelor membre de a restrânge dreptulde ºedere, pentru cetãþenii Uniunii ºi membriifamiliilor acestora, pentru motive de ordine publicã,siguranþã publicã sau sãnãtate publicã.

742 Convenþia de aplicare a Acordului Schengendin 14 iunie 1985, J. Of. L 239 din 22/09/2000, p.19 -62, art.19 ºi urm. Statutul resortisanþilor þãrilorterþe care sunt rezidenþi de lungã duratã pe teritoriulUniunii este reglementat de Directiva 2003/109/CEa Consiliului din 25 noiembrie 2003, J. Of. L 016,23/01/2004, p. 44 – 53.

743 Potrivit art. 11 din Directiva 2003/109/CE,“rezidentul pe termen lung beneficiazã de egalitatede tratament cu cel aplicat resortisanþilor naþionaliîn ceea ce priveºte: (a) condiþiile de acces la un locde muncã salariatã ºi la o activitate independentã,cu condiþia ca activitãþile respective sã nu aibãlegãturã, chiar ocazional, cu exercitarea autoritãþiipublice, precum ºi condiþiile de angajare ºi de

muncã, inclusiv condiþiile de concediere ºiremunerare; (b) educaþia ºi formarea profesionalã,inclusiv alocaþiile ºi bursele de studii, în conformitatecu legislaþia internã; (c) recunoaºterea diplomelor,certificatelor ºi celorlalte calificãri profesionale, înconformitate cu procedurile de drept internaplicabile; (d) securitatea socialã, asistenþa socialãºi protecþia socialã astfel cum sunt definite delegislaþia internã; (e) avantajele fiscale; (f) accesulla bunuri ºi servicii ºi furnizarea de bunuri ºi serviciipublice, precum ºi accesul la procedurile deacordare a unei locuinþe; (g) libertatea de asociere,afiliere ºi participare într-o organizaþie de lucrãtorisau angajatori sau în orice organizaþie profesionalã,inclusiv avantajele care pot decurge din aceasta,fãrã a aduce atingere dispoziþiilor de drept internprivind ordinea publicã ºi securitatea publicã; (h)liberul acces pe întreg teritoriul statului membru încauzã, în limitele prevãzute de legislaþia internãpentru motive de securitate”.


þenia europeanã s-a dorit a fi un instru-ment primordial în acest scop, însãconþinutul ºi valorificarea sa rãmân încontinuare modeste.

6. Noþiunea de persoanã aflatã „înîntreþinerea” unui cetãþean european.Potrivit art. 2 punctul 2 litera (c) dinDirectiva 2004/38, noþiunea de „membrude familie” al unui cetãþean european,cuprinde, printre alte categorii, descen-denþii direcþi în vârstã de cel mult 21 deani sau care se aflã în întreþinerea sa,precum ºi descendenþii direcþi ai soþuluisau ai partenerului. Deºi Directiva nu reiacondiþia ca descendenþii soþului sau aipartenerului sã aibã vârsta de cel mult 21de ani sau sã se afle în întreþinerea sa,considerãm cã aceastã cerinþã trebuiesubînþeleasã, din moment ce ea seimpune unei persoane aflate într-o situaþiemai favorabilã decât cea a resortisantuluiunui stat terþ.

Prin hotãrârea din 16 ianuarie 2014,pronunþatã în cauza C-423/12, Curtea deJustiþie a arãtat ce trebuie înþeles prinnoþiunea de persoanã aflatã „înîntreþinerea” unui cetãþean european saua soþului ori partenerului acestuia. La datade 29 martie 2011, dna. Reyes, în vârstãde 24 de ani, de naþionalitate filipinezã, asolicitat acordarea unui permis de ºedereîn Suedia, în calitate de membru al familieiunui cetãþean european. Mama sa, decetãþenia germanã, era stabilitã în aceststat membru, împreunã cu partenerul sãunorvegian. Dna Reyes ºi-a petrecutcopilãria ºi adolescenþa în Filipine, fiindîncredinþatã bunicii materne, împreunã cuceilalþi fraþi ai sãi, de la vârsta de 3 ani.Mama dnei Reyes s-a instalat înGermania pentru a lucra ºi a obþinutcetãþenia acestui stat. Ea a pãstratlegãturi strânse cu familia sa din Filipineºi a contribuit decisiv la întreþinereaacestora ºi la finanþarea studiilor copiilor,prin trimiterea de sume de bani lunar. Dna

Reyes a finalizat studiile liceale ºi aefectuat patru ani de studii superioare înFilipine, fiind calificatã ca infirmierãasistentã.

Dupã ce s-a stabilit în Suedia, mamadnei Reyes nu a mai lucrat, fiindbeneficiarã a unei pensii pentru limitã devârstã. Soþul sãu dispunea, de asemenea,de o pensie pentru limitã de vârstã. Înmotivarea cererii sale de acordare adreptului de ºedere, dna. Reyes a arãtatcã se afla în întreþinerea mamei sale ºi apartenerului norvegian al acesteia; cã înpofida studiilor sale nu a reuºit sãgãseascã un loc de muncã în Filipine, iarsume de bani importante erau transferatede mama ºi tatãl sãu vitreg cu regularitateîn aceastã þarã, fiind indispensabile pentrusupravieþuirea familiei în þara sa deorigine.

Cererea dnei Reyes a fost respinsãde autoritãþile administrative, iar instanþade trimitere a considerat necesar sãsolicite Curþii de Justiþie sã precizezedacã posibilitatea ºi intenþia reclamanteide a desfãºura o activitate profesionalãremuneratã în Suedia puteau pune subsemnul întrebãrii calitatea sa de persoanãaflatã în întreþinere; precum ºi dacãaceasta ar fi trebuit sã dovedeascã cã aîncercat în van sã gãseascã un loc demuncã sau sã primeascã un ajutor desubzistenþã din partea autoritãþilor din þarasa de origine ºi/sau cã a încercat prinorice alt mijloc sã îºi asigure subzistenþa.

Curtea ºi-a început analiza de lacriteriul esenþial în funcþie de care opersoanã, în vârstã de 21 de ani sau maimult, poate fi consideratã „în întreþinerea”unui cetãþean european: existenþa uneisituaþii de dependenþã realã, rezultatã„dintr-o situaþie de fapt caracterizatã prinîmprejurarea cã susþinerea materialã amembrului familiei este asiguratã de cãtrecetãþeanul Uniunii care ºi-a exercitatlibertatea de circulaþie sau de cãtre soþulacestuia”744. În absenþa acestei susþineri

744 Pct. 21.


materiale, persoana nu ar putea face faþãnevoilor sale fundamentale. Necesitateasusþinerii materiale trebuie sã existe înstatul de origine sau de provenienþã aldescendentului ºi în momentul în caresolicitã sã se alãture cetãþeanului Uniunii,soþului sau partenerului acestuia. „Or,faptul cã, în împrejurãri precum cele dincauza principalã, un cetãþean al Uniuniiplãteºte cu regularitate, o perioadãconsiderabilã, o sumã de bani acestuidescendent, care îi este necesarã aces-tuia din urmã pentru a face faþã nevoilorsale esenþiale în statul de origine, estede naturã sã demonstreze cã existã osituaþie de dependenþã realã a acestuidescendent în raport cu cetãþeanulrespectiv”745.

Motivele dependenþei materiale adescendentului sau încercãrile acestuiade a-ºi gãsi un loc de muncã sau de aprimi un ajutor de subzistenþã din parteaþãrii sale de origine nu prezintã relevanþãpentru încadrarea persoanei în categoriamembrilor de familie în discuþie. Mai mult,dacã asemenea elemente ar fi cerute,statele membre ar face excesiv de dificilãposibilitatea acestui descendent de abeneficia de dreptul de ºedere în statulgazdã. Circumstanþe personale, precumvârsta, calificãrile profesionale, starea desãnãtate, intenþia persoanei de a-ºi gãsiun loc de muncã în statul gazdã nu au,nici ele, incidenþã asupra noþiunii de per-soanã aflatã „în întreþinere”. Se observãcã aceste circumstanþe sunt viitoare,creeazã o probabilitate, în timp cedependenþa materialã se apreciazã înmomentul în care descendentul îºimanifestã voinþa de a veni în statul gazdã,pentru a se alãtura cetãþeanului euro-pean, soþului sau partenerului acestuia.Intenþia persoanei aflate în întreþinere dea lucra, în statul gazdã, este legitimã ºigarantatã de dreptul Uniunii. Potrivit art.

23 din Directivã, „indiferent de cetãþenie,membrii familiei unui cetãþean al Uniuniicare au dreptul de ºedere sau dreptul deºedere permanentã într-un stat membruau dreptul sã desfãºoare o activitatesalariatã sau independentã în statulrespectiv”.

7. Drepturile de circulaþie ºi ºedereale resortisanþilor statelor terþe, mem-bri ai familiei unui cetãþean european,în statul de origine al cetãþeanuluiUniunii. La data de 12 martie 2014, CJUE s-a pronunþat cu privire la dreptul deºedere ale unor resortisanþi ai unor stateterþe, membri al familiei unui cetãþean alUniunii, în statul membru al cãrui resor-tisant este acest cetãþean746.

Domnul O., cetãþean nigerian, s-acãsãtorit în anul 2006 cu o resortisantãolandezã, însã în perioada 2007-2010 alocuit în Spania, beneficiind de undocument de ºedere, valabil pânã la 20septembrie 2014, din care a rezultat cã alocuit în acest stat, în calitate de membrude familie al unui cetãþean al Uniunii. Ceidoi soþi au locuit împreunã timp de douãluni, în Spania, în perioada 2007-2010,dupã care soþia s-a întors în Olanda, însãa revenit periodic pentru a petrecevacanþele cu dl. O. Începând de la 1 iulie2010, domnul O. a avut reºedinþa comunãcu soþia sa, în Olanda. Autoritãþileolandeze au respins, însã, solicitarea sade a i se recunoaºte un drept de ºedereîn acest stat. Domnul B., cetãþeanmarocan, a coabitat timp de câþiva ani,din 2002, în Þãrile de Jos, cu partenerasa de cetãþenie olandezã. În urma uneicondamnãri la pedeapsa închisorii timpde douã luni pentru utilizarea unuipaºaport fals, dl. B. a fost declaratindezirabil pe teritoriul olandez, iar acestas-a stabilit în Belgia. Partenera sa a locuit,în perioada 2005-2007, în fiecare

745 Pct. 24.746 C-456/12, O. împotriva Minister voor

Immigratie, Integratie en Asiel ºi Minister voorImmigratie, Integratie en Asiel împotriva B.


week-end împreunã cu dl. B. înapartamentul pe care acesta l-a închiriatîn Belgia. Cei doi s-au cãsãtorit în 2007,iar dl. B. a solicitat retragerea deciziei princare era declarat indezirabil ºi acordareaunui document de ºedere în Olanda.

Principala problemã cu care Curtea deJustiþie a Uniunii a fost sesizatã de cãtreRaad van State (Þãrile de Jos) a vizatacordarea sau neacordarea unui drept deºedere, în baza Directivei 2004/38 sau alarticolului 21 alineatul (1) TFUE,resortisanþilor statelor terþe, membrii aifamiliei unui cetãþean al Uniunii, în statulde origine al cetãþeanului european. Încele douã speþe, domnii O. ºi B. solicitaurecunoaºterea unui drept de ºedere înOlanda, stat membru ale cãrui resorti-sante erau soþiile lor. La rândul lor, soþiileîºi exercitaserã dreptul la liberã circulaþieºi ºedere conferit cetãþenilor europeni deDirectiva 2004/38, astfel încât existenþaunei situaþii pur interne era exclusã.

Curtea a pornit de la interpretarealiteralã a articolului 21 alineatul (1) TFUEºi a Directivei 2004/38, potrivit cãreiaresortisanþii þãrilor terþe nu beneficiazã deun drept de ºedere autonom, ci doar dedrepturi derivate din exercitarea libertãþiide circulaþie de cãtre un cetãþean alUniunii, care s-a stabilit într-un alt statmembru. „Or, rezultã dintr-o interpretareliteralã, sistematicã ºi teleologicã adispoziþiilor Directivei 2004/38 cã acesteanu pot constitui temeiul unui drept deºedere derivat în favoarea resortisanþilorunor state terþe, membri ai familiei unuicetãþean al Uniunii, în statul membru alcãrui resortisant este acest cetãþean”747.

În etapa a doua, Curtea a analizatdacã domnii O. ºi B. beneficiau de undrept de ºedere derivat în Olanda, întemeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE.Potrivit acestui articol, „orice cetãþean alUniunii are dreptul de liberã circulaþie ºiºedere pe teritoriul statelor membre, sub

rezerva limitãrilor ºi condiþiilor prevãzutede tratate ºi de dispoziþiile adoptate învederea aplicãrii acestora”. Perspectivaîn care s-a plasat Curtea poate pãreabizarã, cel puþin la prima vedere, pentrumotivul cã cei doi resortisanþi nu eraucetãþeni europeni. Curtea a explicataplicarea în speþã a articolului 21 alineatul(1) TFUE prin faptul cã nerecunoaºtere,în temeiul Directivei 2004/38, a unui dreptde ºedere în statul de origine alcetãþeanului Uniunii, membrilor familieisale, cetãþeni ai unor þãri terþe, era „denaturã sã aducã atingere libertãþii decirculaþie a cetãþeanului Uniunii,descurajându-l sã îºi exercite drepturilede intrare ºi de ºedere în statul membrugazdã”748.

Nerecunoaºterea unui drept de ºederepentru membrii familiei cetãþeanuluieuropean, la întoarcerea în statul sãu deorigine, îl descurajeazã pe aceasta sã-ºiexercite dreptul la liberã circulaþie ºiºedere, din cauza lipsei certitudinii cã vaputea continua, dupã întoarcerea în statulmembru de origine, o viaþã de familieînceputã în statul membru gazdã. Înesenþã, Curtea a identificat un obstacolla ieºirea din statul membru de origine alcetãþeanului european. Condiþiile deacordare a unui drept de ºedere, într-oasemenea ipotezã, membrilor de familieai cetãþenilor europeni nu pot fi mairestrictive decât cele care se aplicã, întemeiul Directivei 2004/38, pentruobþinerea acestui drept într-un alt statmembru. „Astfel, chiar dacã Directiva2004/38 nu acoperã un astfel de caz deîntoarcere, ea trebuie sã fie aplicatã prinanalogie în ceea ce priveºte condiþiile deºedere a cetãþeanului Uniunii în alt statmembru decât cel al cãrui resortisanteste, dat fiind cã, în ambele cazuri,cetãþeanul Uniunii este cel care constituiepersoana de referinþã pentru ca unuiresortisant al unui stat terþ, membru al

747 Pct. 37. 748 Pct. 45.


familiei acestui cetãþean al Uniunii, sã ise poatã acorda un drept de ºederederivat”749.

Interpretarea de mai sus a Curþii este,fãrã îndoialã, extensivã. Poate ºi pentruacest motiv, Curtea a precizat cãdrepturile ce derivã din articolul 21alineatul (1) TFUE nu reprezintã o regulãabsolutã. Acestea se impun a firespectate, doar atunci când ºedereacetãþeanului Uniunii în statul membrugazdã se caracterizeazã printr-o efecti-vitate suficientã pentru a-i permiteînceperea sau consolidarea unei vieþi defamilie în acest stat membru.

Curtea de Justiþie a trasat, în sarcinainstanþei de trimitere, obligaþia de averifica dacã ºederea soþiilor domnilor O.ºi B. în statele gazdã a fost efectivã ºidacã, din pricina vieþii de familie duse cuocazia ºederii efective menþionate, domniiO. ºi B. au beneficiat de un drept deºedere derivat în statul membru gazdã întemeiul ºi cu respectarea articolului 7alineatul (2) sau a articolului 16 alineatul(2) din Directiva 2004/38. ªederile descurtã duratã, precum weekenduri sauvacanþe petrecute în statul gazdã, chiarconsiderate împreunã, nu îndeplinescaceastã condiþie.

Permisul de ºedere pe care dl. O. îldeþinea în Spania avea un caracterdeclarativ, iar nu constitutiv de drepturi,pentru a obliga autoritãþile olandeze învreun fel. Dat fiind cã d. B a devenit soþ alunui resortisant al Uniunii, dupã ceconvieþuirea în statul gazdã a încetat,acesta nu mai putea invoca articolul 21alineatul (1) TFUE, în interpretarea datãde Curte în prezenta cauzã.

Hotãrârea este novatoare ºi surprin-zãtoare, în acelaºi timp, prin interpretareaarticolul 21 alineatul (1) TFUE. Este

interesant de observat cã un drept deºedere, specific circumstanþelor în carese aflã domnii O ºi B, este absent în cadrulDirectivei, dar se regãseºte la niveluldreptului primar, deºi Directiva aveamisiunea de a preciza condiþiile în carelibera circulaþie ºi ºedere se exercitã.Normele cu caracter general, precumTratatul, permit judecãtorului o mai maremarjã de manevrã în interpretare ºiaplicare. Hotãrâtor pare sã fi fost ocrotireavieþii de familie ºi mai puþin mobilitateacetãþenilor europeni. Observând evoluþiajurisprudenþialã (cauze precumOrphanopoulos750, Baumbast751, etc.),inclusiv cauza de faþã, nu putem decâtsã fim de acord cã „scopul esteîntr-adevãr – ºi din fericire – mai puþin dea favoriza mobilitatea lucrãtorilor, cât dea respecta dreptul fundamental al oricãreipersoane la o viaþã de familie normalã,drept pe care îl recunoaºte de altfel ºiarticolul 8 din Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului, astfel cum Curteaaminteºte adesea”752.

Dreptul Uniunii a extins ºi a consolidatdrepturile conexe libertãþii de circulaþie ºiºedere, drepturi care cel mai adesea auun conþinut social ºi care decurg din acelimperativ al dreptului la o viaþã de familienormalã. Mijlocul juridic prin care poate fiatins acest imperativ, dupã recunoaºtereaunui drept de ºedere, este principiulinterzicerii discriminãrii între resortisanþiistatului gazdã ºi resortisanþii celorlaltestate membre, aflaþi pe teritoriul statuluigazdã, principiu care ºi-a mai gãsit oaplicare specificã în Directiva 38/2004.Potrivit art. 24, cetãþenii Uniunii care îºiau reºedinþa pe teritoriul statului membrugazda se bucura de egalitate de tratamentin raport cu resortisantii statului membrurespectiv in domeniul de aplicare al

749 Pct. 50.750 Orphanopoulos ºi Oliveri, cauzele conexate

C-482/01 ºi C-493/01, hotãrârea din 29 aprilie 2004.751 Cit. supra., nota 2.

752 C. Blumann, L. Dubois, Droit matériel del’Union Européenne, Edit. Montchrestien, 2006,p. 47.


tratatului, iar beneficiul acestui drept seextinde asupra membrilor de familie carenu au cetãþenia unui stat membru si careau dreptul de ºedere sau dreptul deºedere permanentã. Prin urmare, membriifamiliei unui cetãþean al Uniunii, care audreptul de ºedere sau dreptul de ºederepermanentã într-un stat membru, audreptul sã desfãºoare o activitate salariatãsau independentã în statul respectiv ºi se

bucurã de egalitate de tratament în raportcu resortisanþii statului de reºedinþã, îndomeniul de aplicare al dreptului Uniunii(art. 23, 24 din Directiva38/2004). Dreptuleuropean privind libera circulaþie ºiºedere nu împiedicã statele membre sãaplice un regim juridic special pentruresortisanþii strãini din motive de ordinepublicã, siguranþã publicã ºi sãnãtatepublicã (art. 52 TFUE).

II. Libera circulaþie a mãrfurilor. Refuzul înmatriculãrii autovehiculelor al cãrorsistem de direcþie este situat pe partea dreaptã, într-un stat membru a cãruicirculaþie rutierã se desfãºoarã pe partea stângã.

1. Prezentare. La 20 martie 2014,Curtea de Justiþie a soluþionat acþiuneaîn constatarea neîndeplinirii obligaþiilor decãtre Republica Polonã, formulatã întemeiul articolului 258 TFUE ºiînregistratã sub numãrul C-639/11.Hotãrârea, deºi nu are incidenþã asuprasistemului român de drept, esteinteresantã pentru aplicarea uneia dintrecele patru libertãþi fundamentale ale pieþeiinterne, libera circulaþie a mãrfurilor, iarmai concret, pentru contextul în care suntpermise excepþii de la aceastã libertate.

Comisia Europeanã a solicitat Curþiide Justiþie sã constate cã, întrucâtcondiþiona înmatricularea pe teritoriul sãua autoturismelor al cãror sistem dedirecþie era situat pe partea dreaptã, noisau înmatriculate anterior în alte statemembre, de mutarea volanului pe parteastângã, Republica Polonã nu ºi-aîndeplinit obligaþiile care îi reveneau întemeiul Directivelor 70/311/CEE753 ºi2007/46/CE754, precum ºi al articolului 34TFUE755. Comisia a demarat procedura

precontencioasã, în urma mai multorplângeri primite din partea unor persoanecare doreau sã înmatriculeze în Polonia,autoturisme provenite din Regatul Unit ºidin Irlanda. În cursul acestei etape,Polonia a refuzat sã îºi modifice legislaþiainternã, motivând cã refuzul înmatriculãriiar fi justificat de motive imperative deinteres general de a asigura siguranþarutierã, precum ºi de a proteja sãnãtateaºi viaþa persoanelor.

Curtea de Justiþie a analizat, pe de oparte, refuzul înmatriculãrii autoturismelornoi în raport de Directivele 70/311/CEEºi 2007/46/CE ºi refuzul înmatriculãriiautoturismelor înmatriculate anteriorîntr-un alt stat membru, din perspectivaarticolului 34 TFUE.

În primul caz, s-a reþinut cã Directiva2007/46 a stabilit o procedurã uniformãde omologare a vehiculelor noi,întemeiatã pe principiul armonizãrii totaleîn ceea ce priveºte caracteristicile lortehnice. Directiva a avut la bazã atâtscopul bunei funcþionãri a pieþei interne,

753 Directiva 70/311/CEE a Consiliului din 8 iunie1970 privind apropierea legislaþiilor statelor membrereferitoare la sistemul de direcþie al autovehiculelorºi al remorcilor acestora (JO L 133, p. 10, Ediþiespecialã, 13/vol. 1, p. 76).

754 Directiva 2007/46/CE a ParlamentuluiEuropean ºi a Consiliului din 5 septembrie 2007 destabilire a unui cadru pentru omologarea

autovehiculelor ºi remorcilor acestora, precum ºi asistemelor, componentelor ºi unitãþilor tehniceseparate destinate vehiculelor respective(Directivã-cadru) (JO L 263, p. 1).

755"Între statele membre sunt interzise restricþiilecantitative la import, precum ºi orice mãsuri cu efectechivalent “


cât ºi garantarea unui nivel ridicat desiguranþã rutierã. Directiva a permisstatelor membre sã cearã persoanelorefectuarea unor „adaptãri tehnice” de maimicã anvergurã, pentru a permite înma-tricularea autovehiculelor, însã mutarealocului ºoferului ar constitui o intervenþiesubstanþialã asupra arhitecturii deconstrucþie a vehiculului. Pe de altã parte,sistemele de direcþie ale vehiculelor facobiectul Directivei 70/311, care impunestatelor membre sã nu interzicã înma-tricularea vehiculelor „din motive legatede mecanismele de direcþie”, dacãacestea respectã specificaþiile dinaceastã directivã. ªi în privinþa acesteiDirective, legiuitorul a þinut cont de risculînmatriculãrii în state membre în cadrulcãrora sensul de circulaþie al automo-bilelor era pe stânga, a unor autoturismecu volanul pe partea dreaptã ºi a optattotuºi pentru obligativitatea înmatriculãrii.

În cazul autoturismelor care fuseserãdeja înmatriculate în alte state membre,Curtea a apreciat cã refuzul înmatriculãriilor în Polonia constituia o mãsurã cu efectechivalent restricþiilor cantitative la import,interzisã prin articolul 34 TFUE, deoareceîmpiedicarea accesului pe piaþa polonezãal unor vehicule comercializate în modlegal în alte state membre. Reglemen-tarea naþionalã putea sã fie totuºijustificatã, în mãsura în care urmãrea sãrealizeze un obiectiv de interes general,era necesarã ºi proporþionalã pentrurealizarea acestuia ºi nu putea fi înlocuitãprintr-o mãsurã mai puþin restrictivã.Guvernul polonez a justificat legislaþianaþionalã prin necesitatea de a asigurasiguranþa rutierã, obiectiv legitim, admisde cãtre Curte. Aceasta a arãtat, potrivitunei jurisprudenþe constante, cã „în lipsaunei armonizãri complete la nivelulUniunii Europene, astfel cum este cazulîn ceea ce priveºte înmatricularea într-unstat membru a unor vehicule deja

înmatriculate într-un alt stat membru, estede competenþa statelor membre sã decidãnivelul la care acestea doresc sã asiguresiguranþa rutierã pe teritoriul lor, þinândseama, în acelaºi timp, de cerinþele libereicirculaþii a mãrfurilor în interiorulUniunii”756. Cu privire la caracteruladecvat al mãsurii, statul pârât a susþinutcã poziþia volanului unui vehicul peaceeaºi parte cu sensul de circulaþiereducea vizibilitatea ºoferului, fãcea cadepãºirile ºi manevrele sã fie considerabilmai dificile, în special pe drumurile cuºosea unicã bidirecþionalã precum celecare compun cea mai mare parte a reþeleirutiere poloneze, ºi creºtea, astfel, risculde accidente.

Curtea de Justiþie a apreciat cãinterdicþia totalã a înmatriculãrii nu eranecesarã ºi nici proporþionalã cu obiec-tivul urmãrit de statul membru. Instanþa aremarcat cã riscurile pentru siguranþarutierã erau identice în cazul autotu-rismelor noi ºi al celor care fuseserã dejaînmatriculate într-un alt stat membru, iarîn primul caz, datã fiind armonizareatotalã realizatã la nivel european, Polonianu mai putea refuza înmatricularea. Astfelde riscuri persistau ºi în cazul turiºtilorcare vizitau acest stat, cu o maºinã avândvolanul pe partea dreaptã, situaþie în carelegislaþia naþionalã admitea o excepþie.S-a mai reþinut cã majoritatea statelormembre permiteau înmatriculareaautoturismelor cu sistemul de direcþie pepartea dreaptã, deºi circulaþia rutierã sefãcea pe partea stângã ºi infrastructurarutierã era similarã cu cea a Poloniei;precum ºi faptul cã raportul dintre numãrulde accidente evocat ºi implicarea devehicule cu locul ºoferului situat pe parteadreaptã prezentat de guvernul polonez nuera concludent pentru a dovedi nece-sitatea mãsurii. În final, s-a apreciat cãinterzicerea înmatriculãrii putea fiînlocuitã cu mãsuri mai puþin restrictive

756 Pct. 55.


pentru libera circulaþie a mãrfurilor,precum montarea unor echipamente deiluminare ºi de ºtergere a parbrizului saude dispozitive de vedere indirectã alevehiculelor.

2. Comentariu. Libera circulaþie amãrfurilor este reglementatã în prezent dearticolele 28, 29 TFUE (ex.-art. 23, 24TCE), 30 TFUE (ex-art. 25 TCE), 34, 35,36 TFUE (ex.-art. 28, 29, 30 TCE), 110 ºi111 TFUE (ex-art. 90, 91 TCE). Aceastãlibertate fundamentalã a pieþei interne s-arealizat prin înlãturarea taxelor vamale laimport ºi la export, a taxelor vamale cucaracter fiscal, a taxelor cu efect echiva-lent taxelor vamale între statele membre,precum ºi a impozitelor interne discri-minatorii sau protecþioniste faþã demãrfurile provenite din celelalte state.Totodatã, au fost eliminate restricþiilecantitative la import ºi la export, precumºi mãsurile cu efect echivalent restricþiilorcantitative. În al doilea rând, „integrareanegativã”, realizatã prin eliminarea taxelorºi mãsurilor enumerate mai sus, a fostcompletat cu „integrarea pozitivã”,respectiv cu acþiunea normativã ºi cuacþiuni de alt tip decât normativ de cãtreinstituþiile comunitare în scopul armo-nizãrii parþiale sau totale a legislaþiilorstatelor membre, având incidenþã asupracirculaþiei mãrfurilor.

În speþã, prin refuzul înmatriculãrii peteritoriul sãu al autoturismelor al cãrorsistem de direcþie era situat pe parteadreaptã, noi sau înmatriculate anterior înalte state membre, Polonia a instituit omãsurã cu efect echivalent restricþiilorcantitative la import (MEERC). MEERCnu au fost definite de tratatele europene,sarcinã care a revenit, în acest context,Curþii de Justiþie. Mãsurile cu efect

echivalent sunt „obstacolele în calealiberei circulaþii a mãrfurilor care rezultã,în absenþa armonizãrii legislaþiilor, dinaplicarea în cazul mãrfurilor provenite dinalte state membre, unde sunt produse ºicomercializate în mod legal, a unor normeprivind condiþiile pe care trebuie sã leîndeplineascã aceste mãrfuri (cum ar fiacelea referitoare la denumirea, forma,dimensiunile, greutatea, compoziþia,prezentarea, etichetarea, ambalarea lor),chiar dacã aceste norme se aplicã fãrã aface distincþie, tuturor produselor, atâttimp cât aceastã aplicare nu poate fijustificatã printr-un obiectiv de interesgeneral de naturã sã primeze în faþaexigenþelor liberei circulaþie amãrfurilor”757.

În evoluþia integrãrii europene, Curteade Justiþie a individualizat trei categoriide MEERC: obstacole în calea comerþuluiintracomunitar care rezultã din mãsuridiscriminatorii faþã de produsele dinimport; obstacole în calea comerþuluiintracomunitar care rezultã din mãsuricare se aplicã nediferenþiat însã defa-vorizeazã în fapt produsele din import;îngrãdirea accesului pe piaþã al produ-selor din import. Jurisprudenþa recentãaccentueazã „obligaþia de respectare aprincipiilor nediscriminãrii ºi recunoaºteriireciproce a produselor fabricate ºicomercializate în mod legal în alte statemembre, precum ºi pe cea de asigurarea unui acces liber pe pieþele naþionalepentru produsele Uniunii”758. CauzaC-639/11 ºi hotãrârea prin care a fostsoluþionatã nu face decât sã confirmeaceastã jurisprudenþã. Dupã mai bine detrei decenii, judecãtorul Uniunii pare sãreevalueze jurisprudenþa Cassis de Dijon,punând accentul pe accesul pe piaþã almãrfurilor.

757 Cauzele C-267 ºi 268/91, hotãrârea din 24noiembrie 1993, pct. 15.

758 Cauza C-385/10, Elenca, hotãrârea din 18octombrie 2012, pct. 23, precum ºi cauzele la careCurtea a fãcut trimite în acest paragraf.


Cassis de Dijon rãmâne o hotãrâre dereferinþã a Curþii de Justiþie în materialiberei circulaþii a mãrfurilor759. În fapt,autoritãþile germane au refuzat sãpermitã importul unei bãuturi alcooliceprodusã în Franþa, sub denumireaCassis de Dijon, pe motiv cã aceastaavea un conþinut de alcool mai micdecât minimul acceptat de normelegermane pentru astfel de lichioruri.Cassis de Dijon avea un conþinut dealcool între 15 ºi 20%, în timp ceconform dreptului german, limitaminimã era de 25%. Regula se aplicanediferenþiat atât produselor interne,cât ºi celor importate. Cu acest prilej,Curtea a pus bazele principiuluirecunoaºterii reciproce, denumit ºi regulaþãrii de origine, conform cãruia dacã unbun este pus în circulaþie într-un statmembru în mod legal, acesta ar trebuiadmis în orice alt stat membru fãrã alterestricþii, chiar dacã statul de destinaþiedispune de norme mai stricte, fiind admisetotuºi anumite excepþii de interes general,dacã sunt în concordanþã cu dreptulcomunitar. Sarcina dovedirii respectãriinormelor din þara de provenienþã revineimportatorului. Normele pe care un statmembru le impune produselor comer-cializate pe teritoriul sãu, pot generacosturi suplimentare pentru agenþiieconomici care doresc sã importe acesteproduse din alte state membre, deoareceprodusele importate trebuie sã fieconforme atât regulilor din statul deorigine, cât ºi regulilor din statul dedestinaþie, ceea ce este de naturã sãdescurajeze comerþul intracomunitar.

Cassis a creat posibilitatea statelor dea justifica restricþiile aduse liberei circulaþii

a mãrfurilor ºi pe alte temeiuri decât celeprevãzute de Tratat. „Obstacolele în caleacirculaþiei intracomunitare rezultate dindisparitãþile dintre legislaþiile naþionaleprivind comercializarea produselor încauzã, trebuie sã fie acceptate în mãsuraîn care acestor prevederi li se poaterecunoaºte un caracter necesar învederea satisfacerii cerinþelor imperativelegate în special de eficienþa controalelorfiscale, protecþia sãnãtãþii publice,corectitudinea tranzacþiilor comerciale ºiprotecþia consumatorilor”760. Evoluþiaulterioarã a jurisprudenþei Curþii de Justiþiea demonstrat cã aceastã enumerare nua fost limitativã761.

Jurisprudenþa Cassis de Dijon nupoate fi aplicatã în domeniile în carecondiþiile de fabricare ºi comercializare abunurilor au fost armonizate integral delegiuitorul comunitar. „(…) Efectulhotãrârii Cassis a fost acela de adetermina Comisia sã îºi reorientezeprogramul legislativ ºi sã se concentrezeasupra normelor naþionale care rãmâneauvalabile conform jurisprudenþei Curþii”762.În aceste domenii, s-a manifestat cupredilecþie armonizarea. „Efectul Cassisa fost acela cã politica comunitarã aveasã se dezvolte prin intermediul uneicombinaþii de hotãrâri judecãtoreºti ºielaborarea de norme”763. Dat fiind cãarmonizarea minimalã reprezintã regula,excepþiile de la principiul liberei circulaþiia mãrfurilor prevãzute de Tratat ºi dejurisprudenþa CJ UE, se bucurã încontinuare de un domeniu vast deaplicabilitate.

În absenþa unei reglementãri comu-nitare a fabricãrii ºi comercializãriiproduselor, statele membre sunt cele care

759 Rewe-Zentral AG c. Bundes-monopolverwaltung für Branntwein, cauza 120/78,hotãrârea din 20 februarie 1979.

760 Rewe-Zentral AG c. Bundesmono-polverwaltung für Branntwein, cit. supra., pct. 8.

761 Curtea a admis ca obiective de interesgeneral respectarea drepturilor fundamentale,

protecþia mediului înconjurãtor, politica socialã,diversitatea culturalã, etc..

762 P. Craig, G. De Búrca, Dreptul UniuniiEuropene, Comentarii, jurisprudenþã ºi doctrinã,Ediþia a IV-a, Ed. Hamangiu, 2009, p. 891.

763 P. Craig, G de Burca, op. cit., p. 892.


adoptã mãsurile normative în acest sens.Reglementãrile naþionale vor fi înpermanenþã o sursã de obstacole, deintensitate diferitã, pentru circulaþia liberãa mãrfurilor prin simplul fapt cã suntdiferite. Instanþa Uniunii a consolidatlibertãþile economice fundamentaleprintr-o interpretare extensivã, însã a ºicreat, în beneficiul statelor, posibilitateade a justifica eventuale mãsuri restrictivepe alte motive decât cele prevãzute deTratat. Aceastã jurisprudenþã poate fiproblematicã atât din perspectivacaracterului fundamental al libertãþilor ºia modului în care excepþiile trebuieinterpretate ºi aplicate, cât ºi dinperspectiva competenþei Curþii de aproceda astfel. În hotãrârea în discuþie,deºi statul pârât nu a invocat o excepþiela libera circulaþie a mãrfurilor permisã deTratat, Curtea, în virtutea unei jurispru-denþe clasice a arãtat cã reglementareanaþionalã putea totuºi sã fie compatibilãcu dreptul Uniunii, în condiþiile în careurmãrea un obiectiv de interes general,era adecvatã, necesarã, proporþionalã cuacesta, iar obiectul urmãrit nu putea fiînlocuit printr-o mãsurã mai puþinrestrictivã.

Totuºi, câteva distincþii se impun.Dacã normele naþionale sunt directdiscriminatorii, atunci statele pot invocadoar excepþiile din Tratat, pentru a lejustifica. Potrivit articolului 36 TFUE,„dispoziþiile articolelor 34 ºi 35 nu se opuninterdicþiilor sau restricþiilor la import, laexport sau de tranzit, justificate pe motivede moralã publicã, de ordine publicã, desiguranþã publicã, de protecþie a sãnãtãþiiºi a vieþii persoanelor ºi a animalelor saude conservare a plantelor, de protejare aunor bunuri de patrimoniu naþional cuvaloare artisticã, istoricã sau arheologicãsau de protecþie a proprietãþii industriale

ºi comerciale. Cu toate acestea,interdicþiile sau restricþiile respective nutrebuie sã constituie un mijloc dediscriminare arbitrarã ºi nici o restricþiedisimulatã în comerþul dintre statelemembre”. În schimb, dacã discriminareaeste una indirectã sau norma naþionalãdoar creeazã obstacole în privinþalibertãþilor pieþei interne, atunci statele sepot întemeia ºi pe alte motive obiective,de interes general ºi aflate în conformitatecu obiectivele Uniunii, pentru a-ºi apãranorma. „Mãsurile naþionale susceptibilesã împiedice sau sã facã mai puþinatractivã exercitarea libertãþilor funda-mentale garantate de Tratat trebuie sãîndeplineascã patru condiþii: sã se apliceîn mod nediscriminatoriu, sã fie justificatede motive imperative de interes general;sã fie apte sã garanteze realizarea obiec-tivului pe care îl urmãresc ºi sã nudepãºeascã ceea ce este necesar pentrua-l atinge”764.

Curtea de Justiþie a apreciat cãlegislaþia naþionalã era justificatã printr-uninteres general, legitim, acela de a asigurasiguranþa rutierã pe teritoriul sãu. Mãsuraera totodatã adecvatã, însã ceea ce acondus la constatarea incompatibilitãþiisale cu dreptul Uniunii a fost caracterulabsolut al interdicþiei înmatriculãrii auto-vehiculelor cu volanul pe partea dreaptaºi natura substanþialã, foarte oneroasã, acerinþei mutãrii sistemului de direcþie pepartea stângã, în scopul înmatriculãrii. Dinaceste considerente, mãsura nu a fostjudecatã ca fiind necesarã ºi niciproporþionalã. În final, trebuie subliniat cãlegislaþia naþionalã a fost contrarã libereicirculaþii a mãrfurilor nu pentru cã ar fiinstituit o discriminare directã sauindirectã, ci pentru cã împiedica accesulpe piaþã, fiind puternic restrictivã.

764 Gebhard, cauza C-55/94, hotãrârea din 30noiembrie 1995, pct. 37.


1. Noþiunea de „stabilire”. Dreptul destabilire este reglementat în prezent dearticolele 49-55 din Tratatul privindfuncþionarea Uniunii Europene (ex.-art.43-48 CE). Potrivit art. 49 alin. 2 TFUE,libertatea de stabilire presupune accesulla activitãþi independente ºi exercitareaacestora, precum ºi constituirea ºi admi-nistrarea întreprinderilor, a societãþilorcivile sau comerciale ºi a altor persoanejuridice de drept public sau privat, cuexcepþia celor fãrã scop lucrativ, încondiþiile definite pentru resortisanþiiproprii de legislaþia þãrii de stabilire. Înacest scop, sunt interzise restricþiileprivind libertatea de stabilire a resorti-sanþilor unui stat membru pe teritoriul altuistat membru, precum ºi restricþiile privindînfiinþarea de agenþii, sucursale sau filialede cãtre resortisanþii unui stat membrustabiliþi pe teritoriul altui stat membru.Curtea de Justiþie a definit dreptul destabilire ca „desfãºurarea efectivã a uneiactivitãþi economice prin intermediul unuisediu din alt stat membru, pentru operioadã nedeterminatã”765.

Dreptul de stabilire profitã nu doarpersoanelor fizice având cetãþenia unuistat membru, ci ºi persoanelor juridice,indiferent de denumire (întreprindere,societate, etc.) constituite în conformitatecu legislaþia unui stat membru ºi avândsediul social, administraþia centralã saulocul principal de desfãºurare a activitãþiiîn cadrul Uniunii (art. 54 TFUE). Potrivitart. 54 alin. 2 TFUE, „prin societãþi se

înþeleg societãþile constituite înconformitate cu dispoziþiile legislaþieicivile sau comerciale, inclusiv societãþilecooperative ºi alte persoane juridice dedrept public sau privat, cu excepþia celorfãrã scop lucrativ”.

Resortisanþii altor state membretrebuie sã îndeplineascã condiþiilestabilite de legislaþia statului membrugazdã, în privinþa cetãþenilor sau persoa-nelor juridice având naþionalitatea statuluigazdã, care exercitã activitãþi similare sauidentice. Stabilirea, în accepþiuneadreptului Uniunii Europene, se aplicã însituaþia în care un resortisant al unui statmembru, persoanã fizicã, doreºte sãdesfãºoare o activitate economicã inde-pendentã într-un alt stat membru decâtcel de origine, scop în care îºi constituieun sediu permanent principal sausecundar în statul gazdã. Stabilirea este„o noþiunea foarte largã, implicândposibilitatea unui resortisant comunitar dea participa în mod stabil ºi continuu laviaþa economicã a unui stat membru, altuldecât statul sãu de origine ºi sã realizezeprofit din aceasta, favorizând astfelîntrepãtrunderea economicã ºi socialã îninteriorul Comunitãþii în domeniulactivitãþilor independente”766.

Dreptul Uniunii interzice discriminareadirectã767 ºi indirectã între cetãþenii ºisocietãþile constituite în conformitate culegislaþia statelor membre ºi care auînþeles sã exercite libertatea de stabiliresau libertatea de a presta servicii în alte

III. Norme naþionale care constituie obstacole în calea libertãþii de stabilire.

765 R./Secretary of State for Transport, ex. p.Factortame, cauza C-221/89, hotãrârea din 25 iulie1991, pct. 20.

766 Gebhard, cauza C-55/94, hotãrârea din 30noiembrie 1995, pct. 25.

767 Prin hotãrârea din 14 iulie 1988, Curtea aapreciat cã statul grec ºi-a încãlcat obligaþiile careîi reveneau în privinþa libertãþii de stabilire ºi a LPS,menþinând în vigoare dispoziþii care nu consacrauexpres dreptul resortisanþilor altor state membre de

a exercita profesiile de arhitect, inginer ºi geometru(Comisia/Grecia, cauza 38/87, hotãrârea din 14 iulie1988). O dispoziþie naþionalã care prevedea doarîn cazul cetãþenilor dreptul de a cere menþinerea încadrul unui anumit ordin profesional, în cazultransferãrii reºedinþei lor profesionale într-un alt statmembru, constituia o discriminare pe motiv denaþionalitate, contrarã dreptului de stabilire(Comisia/Italia, cauza C-162/99, hotãrârea din 18ianuarie 2001).


state decât cele de origine, însã interzicedeopotrivã ºi normele care deºi se aplicãnediferenþiat, jeneazã sau fac mai puþinatractivã exercitarea acestor libertãþi768.

2. Discriminarea directã. Cel maifrecvent criteriu de discriminare directã,în privinþa societãþilor, este sediul, criteriuîn funcþie de care legislaþiile naþionalestabilesc anumite cerinþe juridice,preponderent de naturã fiscalã, careconduc la avantaje sau dezavantajefinanciare. Un exemplu recent în acestsens este hotãrârea Curþii de Justiþie(Marea Camerã) din 1 aprilie 2014,pronunþatã pe cale preliminarã, într-unlitigiu care a opus mai multe societãþicomerciale ºi guvernul britanic769.

Societãþile reclamante (FelixstoweDock and Railway Company Ltd, SaversHealth and Beauty Ltd, Walton ContainerTerminal Ltd, WPCS (UK) Finance Ltd,AS Watson Card Services (UK) Ltd,Hutchison Whampoa (Europe) Ltd,Kruidvat UK Ltd, Superdrug Stores plc)aveau sediul în Regatul Unit ºi erau filialedeþinute în proporþie de minimun 75% desocietatea mamã Hutchison WhampoaLtd, cu sediul în Hong Kong. Consorþiulincludea ºi o „societatea de legãturã”(Hutchison 3G UK Ltd), cu sediul înLuxemburg, prin intermediul cãreiasocietãþile reclamante erau legate, însensul legislaþiei fiscale din Regatul Unitprivind degrevarea de grup în cadrul unuiconsorþiu, de societatea care cesioneazãpierderile. Aceasta din urmã avea sediul,de asemenea, în Regatul Unit. Potrivit

legislaþiei naþionale, pierderile grupului desocietãþi puteau fi imputate asupraprofitului impozabil al altor societãþirezidente, membre ale grupului sau aleconsorþiului.

Societãþile reclamante, care auînregistrat profit, au încercat sã valorificeaceastã posibilitate ºi au solicitatautoritãþilor fiscale din Regatul Unit odegrevare de grup în cadrul consorþiului.Cererea lor a fost respinsã pe motiv cãsocietatea de legãturã nu avea rezidenþafiscalã în Regatul Unit sau nu desfãºuraîn acest stat o activitate prin intermediulunui sediu permanent.

Instanþa de trimitere, First-tier Tribunal(Tax Chamber), a formulat mai multeîntrebãri preliminare, care au fost grupateºi reformulate de cãtre Curtea de Justiþie.S-a stabilit astfel cã problema centralãconsta în a se stabili dacã articolele 49TFUE ºi 54 TFUE trebuiau interpretateîn sensul cã se opuneau unei legislaþii aunui stat membru în temeiul cãreia eraposibil ca o societate rezidentã care fãceaparte dintr-un grup, sã obþinã transferulpierderilor înregistrate de o altã societaterezidentã care face parte dintr-unconsorþiu, atunci când o „societate delegãturã”, care fãcea parte atât din acestgrup, cât ºi din acest consorþiu, avearezidenþa în statul membru respectiv; întimp ce o astfel de posibilitate era exclusãîn situaþia în care societatea de legãturãera stabilitã în alt stat membru.

Curtea a subliniat cã o degrevareprecum cea în discuþie în litigiul principalconstituie un avantaj fiscal pentru

768 “Jurisprudenþa este constantã în sensul cãarticolul 59 din Tratat reclamã nu numai eliminareaoricãrei discriminãri a prestatorului de servicii stabilitîntr-un alt stat membru, pe criteriul cetãþeniei sale,ci ºi eliminarea oricãrei restricþii, chiar dacã se aplicãîn mod nediferenþiat prestatorilor naþionali ºi celordin alte state membre, dacã este de naturã sãinterzicã, sã restrângã sau sã facã mai puþinatrãgãtoare activitãþile prestatorului stabilit în alt statmembru, în care acesta furnizeazã servicii similare”

(Arblade, cauzele conexate C-369 ºi 376/96,hotãrârea din 23 noiembrie 1999, pct. 33).

769 Felixstowe Dock and Railway Company Ltd,Savers Health and Beauty Ltd, Walton ContainerTerminal Ltd, WPCS (UK) Finance Ltd, AS WatsonCard Services (UK) Ltd, Hutchison Whampoa(Europe) Ltd, Kruidvat UK Ltd, Superdrug Storesplc împotriva The Commissioners for Her Majesty’sRevenue & Customs, cauza C-80/12, hotãrârea din1 aprilie 2014.


societãþile în cauzã. „Condiþia derezidenþã prevãzutã pentru societatea delegãturã instituie astfel o diferenþã detratament între, pe de o parte, societãþilerezidente legate, în sensul legislaþieifiscale naþionale, printr-o societate delegãturã stabilitã în Regatul Unit, carebeneficiazã de avantajul fiscal în cauzã,ºi, pe de altã parte, societãþile rezidentelegate printr-o societate de legãturãstabilitã într-un alt stat membru, care nubeneficiazã de aceasta (…) Aceastãdiferenþã de tratament face mai puþinatractivã din punct de vedere fiscalstabilirea unei societãþi de legãturã într-unalt stat membru, din moment ce legislaþianaþionalã aplicabilã acordã avantajulfiscal în cauzã numai în cazul în caresocietãþile de legãturã sunt stabilite înRegatul Unit”. Instanþa europeanã areluat, ceea ce se statuase anterior, cã osocietate putea, în scop fiscal, sã invoceo restricþie privind libertatea de stabilirea unei alte societãþi care era legatã deea, în mãsura în care o astfel de restricþieafecta propria impozitare.

O astfel de diferenþã de tratament,precum cea instituitã de legislaþiabritanicã, putea fi justificatã, a arãtat încontinuare Curtea de Justiþie, prin motiveimperative de interes general, motive pecare statul în litigiu nu le-a prezentat.Curtea de Justiþie a lãsat în sarcinajudecãtorului naþional sã verifice dacãastfel de motive existau ºi sã le confruntecu cerinþele dreptului Uniunii, pentru a lestabili validitatea; însã a reamintit cãobiective precum menþinerea compe-tenþei de impozitare între statele membresau lupta împotriva evaziunii fiscale nuputeau fi admise.

Hotãrârea este interesantã, dinperspectiva celui interesat de dreptulUniunii, prin extinderea temeiurilor carepot justifica restricþii ale libertãþii de

stabilire în special ºi ale libertãþilorfundamentale ale pieþei interne, îngeneral. În opinia noastrã, legislaþianaþionalã a instituit un tratament diferit însituaþii identice, prin urmare, un tratamentdiscriminatoriu explicit. Aceastã legislaþieutiliza criteriul sediului „societãþii delegãturã” în mod direct ºi nemijlocit. Or,discriminãrile directe sunt interzise deTratat ºi nu pot fi justificate decât pe bazaexcepþiilor permise tot de cãtre Tratat. Înschimb, dacã discriminarea este unaindirectã sau norma naþionalã doarcreeazã obstacole în privinþa libertãþilorpieþei interne, atunci statele se potîntemeia ºi pe alte motive obiective, deinteres general ºi aflate în conformitatecu obiectivele Uniunii, pentru a-ºi apãranorma. Pânã în prezent, aceasta a fostjurisprudenþa constatã a Curþii de Justiþie.Rãmâne de vãzut dacã hotãrârea îndiscuþie va constitui un caz izolat sau vomasista treptat la un revirimentjurisprudenþial.

3. Norme cu caracter discrimi-natoriu indirect. Într-o hotãrâre pronun-þatã la 5 februarie 2014, Curtea de Justiþiea decis cã o legislaþie naþionalã fiscalãcare instituia un impozit excepþional pecifra de afaceri a comerþului cu amãnuntulîn magazine producea un efectdiscriminatoriu indirect, în privinþapersoanelor juridice afiliate unor societãþinerezidente770.

Curtea de Justiþie a fost sesizatã pecalea unei trimiteri preliminare de cãtreSzékesfehérvári Törvényszék (Ungaria),în cadrul unui litigiu dintre societateaHervis Sport ºi Direcþia RegionalãPrincipalã de Impozite, cu privire la plataimpozitului special pe cifra de afaceri.Hervis, în calitate de persoanã juridicã,filialã a unei societãþi cu sediul în Austria(SPAR Österreichische Warenhandels

770 Hervis Sport- és Divatkereskedelmi Kft.împotriva Nemzeti Adó- és Vámhivatal

Közép-dunántúli Regionális Adó Fõigazgatósága,cauza C-385/12, hotãrârea din 5 februarie 2014.


AG), exploata în Ungaria magazine dearticole sportive. În temeiul legislaþieifiscale, aceasta datora o parte,proporþional cu cifra de afaceri proprie,din impozitul special care trebuia plãtit deansamblul întreprinderilor care aparþineaugrupului SPAR, pe baza cifrei lor deafaceri globale realizate în Ungaria. Datfiind modul de calcul intens progresiv alimpozitului special asupra cifrei de afaceriglobale a grupului SPAR, Hervis a fãcutobiectul unei cote medii de impozitareconsiderabil mai mare decât cea care arfi corespuns bazei constituite numai dincifra de afaceri a propriilor magazine.Aceasta a solicitat instanþei de trimiteresã constate cã dispoziþiile fiscale privindimpozitul special erau contrare dreptuluiUniunii.

Dupã ce a clarificat cã normele dedrept primar care garanteazã libertateade stabilire constituiau etalonul în raportde care se impunea aprecierea legislaþieinaþionale, Curtea de Justiþie a fãcuttrimitere la principiul egalitãþii de tratamentcare constituie în acelaºi timp un principiugeneral în domeniul al aplicare alTratatului (art. 18 TFUE), dar cunoaºte ºireglementãri specifice în cadrul diferitelormaterii, printre care ºi libertatea destabilire. Egalitatea de tratament interzicenu doar discriminãrile directe, evidentesau ostensibile, ci ºi orice formedisimulate de discriminare care, prinaplicarea altor criterii de diferenþiere,conduc în fapt la acelaºi rezultat.

Legislaþia maghiarã utiliza criteriidiferite de stabilire a impozitului în litigiuîn cazul persoanelor impozabile care erauafiliate ºi fãceau parte dintr-un grup desocietãþi, pe de o parte, ºi al persoanelorimpozabile care nu fãceau parte dintr-ungrup de societãþi, pe de altã parte. Acestecriterii diferite nu conduceau la odiscriminare directã, însã defavorizau

persoanele juridice care erau afiliate altorsocietãþi în cadrul unui grup de societãþi,prin cota intens progresivã a impozituluiîn funcþie de cifra de afaceri a întreguluigrup. Hervis, guvernul austriac ºi ComisiaEuropeanã au susþinut cã persoanelejuridice impozabile cele mai afectate eraufilialele societãþilor-mamã, care îºi aveausediul în alte state membre. Curtea deJustiþie a decis cã „dacã se stabileºte cã,pe piaþa vânzãrii cu amãnuntul înmagazine în statul membru în cauzã,persoanele impozabile care aparþin unuigrup de societãþi ºi care se încadreazã încea mai înaltã treaptã a impozituluispecial sunt, în cea mai mare parte acazurilor, „afiliate”, în sensul legislaþieinaþionale, unor societãþi care au sediul înalte state membre, aplicarea baremuluiîn trepte intens progresive al impozituluispecial asupra unei baze impozabileconsolidate a cifrei de afaceri riscã sãacþioneze în special în detrimentulpersoanelor impozabile „afiliate” unorsocietãþi care au sediul într-un alt statmembru”771. Instanþei naþionale detrimitere i s-a trasat sarcina sã verificedacã condiþia de mai sus era îndeplinitã,în contextul global al legislaþiei interne ºial efectelor acesteia.

În mãsura în care instanþa internã ar ficoncluzionat în sensul realizãrii condiþiei,Curtea de Justiþie ºi-a continuatraþionamentul arãtând cã legislaþia internãproducea o discriminare indirectã bazatãpe sediul societãþilor, care nu putea fiadmisã decât dacã era justificatã demotive imperative de interes general, eraaptã sã realizeze aceste motive ºi nudepãºea ceea ce este necesar pentruatingerea obiectivului urmãrit. Motiveprecum protecþia economiei þãri saurestabilirea echilibrului bugetar princreºterea veniturilor fiscale nu ar fi pututjustifica impozitul special prevãzut de

771 Pct. 39.


legislaþia maghiarã. De altfel, motiveleintegral economice nu pot fi admisepentru a justifica restricþii aduse libertãþilorfundamentale ale pieþei interne.

4. Norme care se aplicã nediferen-þiat. Conform unei jurisprudenþeconstante, dreptul Uniunii interziceinclusiv normele care deºi se aplicãnediferenþiat în privinþa resortisanþilor ºia neresortisanþilor, jeneazã sau fac maipuþin atractivã exercitarea libertãþilorspecifice pieþei interne. O chestiune ces-a aflat cu mai multe ocazii în atenþiaCurþii de Justiþie a Uniunii, în cauzeleprivind libertatea de stabilire, esteautorizarea prealabilã a iniþierii ºidesfãºurãrii unei activitãþi profesionalesau economice. Cauza Sokoll-Seebacheraratã în ce condiþii autorizarea constituiesau nu o piedicã în calea desfãºurãrii uneiactivitãþi economice de cãtre unresortisant al unui stat membru, peteritoriul unui alt stat membru772.

Prin decizia din 29 decembrie 2011,prefectul din Gmunden (Austria) a respins

cererea dnei Sokoll-Seebacher deacordare a unei autorizaþii privindînfiinþarea unei farmacii pe teritoriulcomunei Pinsdorf, pentru motivul cã nuexista o necesitate în acest sens, astfelcum prevedea legislaþia naþionalã.Decizia prefectului a avut la bazã unraport de expertizã al ordinului austriacal farmaciºtilor ºi alte observaþii, potrivitcãrora înfiinþarea unei noi farmacii ar ficondus la scãderea potenþialului deaprovizionare al farmaciei exploatate dedoamna Zehetner, stabilitã pe teritoriulcomunei Altmünster, vecinã cu Pinsdorf,semnificativ sub pragul de 5 500 depersoane, clientela acesteia redu-cându-se la 1 513 persoane. Condiþiile încare se putea autoriza deschiderea uneifarmacii în Austria erau prevãzute dearticolul 10 din Legea privind farmaciile773.

Instanþa de trimitere a solicitat Curþiide Justiþie sã se pronunþe dacã, îngeneral, aceste criterii erau suficient deprecise, ºi, în special, dacã libertatea destabilire ºi libertatea de a desfãºura oactivitate comercialã în conformitate cu

772 Susanne Sokoll-Seebacher, cu participarea:Agnes Hemetsberger, succesoare în drepturi aSusannei Zehetner, cauza C-367/12, hotãrârea din13 februarie 2014.

773 “Potrivit articolului 10 din Legea privindfarmaciile (Apothekengesetz), “”autorizaþia decreare a unei farmacii se acordã atunci când: 1. unmedic este deja stabilit în mod permanent încomuna în care are sediul farmacia ºi 2. existãnecesitatea creãrii unei noi farmacii. (2) Nu existãaceastã necesitate atunci când: 1. la dataintroducerii cererii existã deja pe teritoriul comuneide la locul preconizat al exploatãrii o farmacie decabinet, iar mai puþin de douã posturi de medicicare au încheiat un contract cu casa de asigurãride sãnãtate […] (norme întregi) sunt ocupate demedici generaliºti sau 2. distanþa dintre loculpreconizat al exploatãrii noii farmacii care urmeazãsã fie înfiinþatã ºi locul exploatãrii celei mai apropiatefarmacii existente este sub 500 de metri sau 3. caurmare a acestei înfiinþãri, numãrul persoanelor carevor trebui aprovizionate întotdeauna din locul deexploatare al uneia dintre farmaciile existente înîmprejurimi se reduce la sub 5 500. (3) Necesitateaîn sensul alineatului 2 punctul 1 de mai sus nu existãnici când, la data introducerii cererii, existã, pe

teritoriul comunei de la locul preconizat al exploatãriifarmaciei, 1. o farmacie de cabinet ºi 2. un cabinetde grup care a încheiat un contract cu casa deasigurãri de sãnãtate […] (4) Persoanele careurmeazã sã fie aprovizionate, în sensul alineatului2 punctul 3 de mai sus, sunt locuitorii permanenþidintr-un perimetru de maximum 4 kilometri, pe drum,de la locul exploatãrii farmaciei existente ºi care,ca urmare a condiþiilor locale, vor trebui întotdeaunasã se aprovizioneze de la aceasta din urmã. (5)Atunci când numãrul locuitorilor permanenþi astfelcum sunt definiþi la alineatul 4 de mai sus este demaximum 5 500, trebuie sã se þinã seama, cu ocaziaverificãrii existenþei unei necesitãþi, de persoanelecare trebuie aprovizionate ca urmare a faptului cãîºi desfãºoarã activitatea, utilizeazã servicii saumijloace de transport în aceastã zonã. (6) Distanþavizatã la alineatul 2 punctul 2 de mai sus poate înmod excepþional sã nu fie respectatã atunci cândparticularitãþi locale impun aceasta în mod presantîn interesul unei bune aprovizionãri a populaþiei cumedicamente. (7) În vederea înfiinþãrii unei noifarmacii este necesarã o expertizã efectuatã deordinul austriac al farmaciºtilor cu privire la aspectulnecesitãþii. […]”.


dreptul Uniunii ºi cu legislaþiile ºi practicilenaþionale, garantatã de articolul 16 dinCarta Drepturilor Fundamentale seopuneau inflexibilitãþii criteriului privindnumãrul „persoanelor care vor trebuiaprovizionate întotdeauna”.

Curtea de Justiþie a reiterat regula, dinperspectiva cãreia analizeazã problemaautorizaþiilor prealabile: „(…) potrivitjurisprudenþei constante a Curþii, articolul49 TFUE trebuie interpretat în sensul cãnu se opune, în principiu, ca un statmembru sã adopte un sistem deautorizare prealabilã pentru instalareaunor noi furnizori de asistenþã medicalã,precum farmaciile, atunci când un astfelde sistem se dovedeºte indispensabilpentru acoperirea unor eventuale lacuneîn privinþa accesului la prestaþii sanitareºi pentru evitarea înfiinþãrii unor structuriredundante, astfel încât sã se asigure oasistenþã sanitarã adaptatã nevoilorpopulaþiei, care acoperã întregul teritoriuºi þine seama de regiunile izolate din punctde vedere geografic sau dezavantajate învreun alt mod (…) Sãnãtatea ºi viaþapersoanelor ocupã primul loc printrebunurile ºi interesele protejate de tratatºi cã revine statelor membre sarcina dea decide cu privire la nivelul la careintenþioneazã sã asigure protecþiasãnãtãþii publice, precum ºi cu privire lamodul în care acest nivel trebuie atins.Întrucât nivelul menþionat poate varia dela un stat membru la altul, este necesarsã se recunoascã statelor membre omarjã de apreciere”774.

Totuºi, chiar ºi în situaþii precum celede mai sus, un sistem de autorizareprealabilã trebuie sã fie „întemeiat pecriterii obiective, nediscriminatorii ºicunoscute în mod anticipat, care sãasigure cã regimul respectiv poate sãcircumscrie suficient exercitarea puteriide apreciere a autoritãþilor naþionale”775.

Curtea a apreciat cã cerinþele avute învedere de legislaþia austriacã erauobiective ºi nu generau dificultãþi deinterpretare sau de apreciere: numãrulprestatorilor de servicii medicale prezenþiîn zona vizatã, distanþa dintre farmaciacare urmeazã sã se înfiinþeze ºi cea maiapropiatã care exista deja, numãrul„persoanelor care vor trebui aprovizionateîntotdeauna” de una dintre farmaciileexistente. În schimb, criteriul privindpersoanele care trebuiau aprovizionate înpermanenþã, determinat în raport cu unperimetru calculat pornind de la locul undeera amplasatã farmacia existentã ºi carecuprindea locuitorii permanenþi din zonãºi persoanele care aveau anumite legãturicu zona respectivã, prezenta o anumitãambiguitate.

Deºi Curtea a decis cã îi reveneainstanþei naþionale sã aprecieze dacãlegislaþia naþionalã îndeplinea cerinþaobiectivitãþii, judecãtorul Uniunii aantamat implicit ºi fondul cauzei, prinfaptul cã s-a pronunþat cu privire laposibila ambiguitate a unuia dintrecriteriile privind autorizarea.

În al doilea rând, tot din perspectivadreptului Uniunii, criteriile folosite trebuiesã fie apte pentru a atinge obiectivulurmãrit prin procedura de autorizare.Astfel, Curtea a remarcat cã distanþaminimã dintre farmacii risca, în anumitecircumstanþe, sã nu asigure un accesadecvat la serviciul farmaceutic în zonecare prezentau anumite particularitãþidemografice. Zonele afectate negativ arfi fost cele rurale, în care populaþia esteîn general dispersatã ºi mai puþinnumeroasã, iar legislaþia internã nuprevedea o distanþã maximã între loculde reºedinþã al unei persoane ºi farmaciacea mai apropiatã de acesta. Din aceastãcategorie de populaþie, persoanele seriosafectate erau cele cu o mobilitate redusã

774 Pct. 24, 26. 775 Pct. 27.


din diferite motive (handicap, vârstã) ºicare au în general o nevoie mai ridicatãde produse farmaceutice. Curtea aremarcat cã „în regiunile rurale, izolate ºicu „tranzit” redus, existã riscul ca numãrul„persoanelor care vor trebui aprovizionateîntotdeauna” sã nu atingã limita strictimpusã ºi, în consecinþã, ca necesitateacare justificã înfiinþarea unei noi farmacii

sã fie consideratã insuficientã”776. Prinurmare, acest criteriu prezenta riscul dea nu se asigura un acces egal ºi adecvatla serviciile farmaceutice pentrucategoriile de persoane de mai sus.

Rubricã realizatã delector univ. dr. Anamaria Groza,judecãtor, Judecãtoria Strehaia

776 Pct. 48.

Din jurisprudenþa recentã a Curþii de Justiþie a Uniunii ... · 242 Revista Forumul...

Documents

Transcript of Din jurisprudenþa recentã a Curþii de Justiþie a Uniunii ... · 242 Revista Forumul...