Reforma ºi mai departe I. Situaþia de dinainte de Reformã În Evul Mediu biserica era prezentã în toate domeniile: stat ºi societate, ºtiinþã ºi comerþ, literaturã ºi arte. Ea pretindea cã puterea ei trece chiar dincolo de mormânt ºi cã putea sã deschidã sau sã închidã porþile cerului. Laicul se nãºtea în bisericã. A fi cetãþean însemna a fi membru al bisericii. Între secolele al VI-lea ºi al XII-lea Papalitatea a fost singura putere centralizatã a creºtinãtãþii din Apus. Dar în secolele urmãtoare au existat semne de dezintegrare, care sporeau din ce în ce mai mult. Papii au început sã fie tot mai preocupaþi de rãzboaie sau de artele frumoase. ªcolile de teologie erau frãmântate de controverse, iar oamenii erau hrãniþi cu nimicuri. Îndoiala ºi confuzia sporeau pretutindeni; teologia, însãºi coloana vertebralã a catolicismului, era într-o neorânduialã deznãdãjduitã. Filosofia greacã ºi religiile pãgâne luau locul creºtinismului, iar scolasticismul îºi propunea sã satisfacã raþiunea cu ajutorul silogismelor. Acestui curent, e adevãrat, i s-au opus anumiþi conducãtori ºi gânditori, cum ar fi Tauler, Gerson, Pierre d'Ailly ºi misticul Bernard de Clairvaux. William de Occam a încercat o perspectivã "modernã" a teologiei. Încercãri de a reforma Biserica. - Papalitatea, pe care Bernard de Clairvaux ºi alþi mistici o doreau cu totul religioasã, era ea însãºi o cauzã a lipsei de unitate. Papii gãsiserã multe ºi necinstite cãi de a îmbogãþi tezaurele bisericii; simonia crescuse foarte mult. Unul dupã altul, posturi rentabile erau înfiinþate ºi oferite spre vânzare celui care oferea mai mult, de cãtre o bisericã care devenise aproape cu totul aplecatã spre negustorie. Mai mult chiar, papii se impuneau ca arbitri ai regilor ºi pretindeau sã rezolve neînþelegerile politice. Aºa cum s-a spus deja la subtitlul Declinul papal ºi Schisma (cu câteva pagini în urmã), controversele dintre papi ºi puterea civilã au dus Papalitatea la o dezbinare stânjenitoare, în cele din urmã ajungând sã existe simultan trei papi care pretindeau scaunul lui Petru. Sinoadele bisericeºti au reuºit sã rezolve problema succesiunii papale, dar nu ºi pe cea mai importantã, aceea a reformei morale. Timp de 17 ani, Sinodul de la Basel, convocat în 1431, a încercat, fãrã succes, sã îndrepte abuzurile bisericii, care cãzuse într-un cumplit faliment moral, fapt pe care o majoritatea persoanelor din slujba bisericii îl recunoºteau ºi îl deplângeau. John Wyclif (aprox. 1320-1384). - Evenimentele care au avut loc pe continent ºi-au avut repercusiuni în Anglia, unde amestecul continuu al papei în treburile naþionale era resimþit foarte tare. Nemulþumirea a fost îndeosebi exprimatã de John Wyclif, care a studiat la Oxford ºi mai târziu a devenit profesor acolo. Alþi bãrbaþi iluºtri care au mãrit prestigiul universitãþii în acea vreme au fost Roger Bacon ºi William de Occam. Oxfordul a devenit cu timpul citadela miºcãrii reformatoare a lui Wyclif. La început acesta ºi-a câºtigat reputaþia ca filosof speculativ, iar mai

târziu ca lider în domeniul politicii bisericeºti. În anii de dupã 1370 el a lansat o miºcare a cãrei obiectiv era sã îndrepte abuzurile din bisericã. În cursul captivitãþii babiloniene (vezi Declinul Papal ºi Schisma, câteva pagini mai în urmã) papii au nãscocit noi planuri financiare pentru a îmbogãþi tezaurul bisericii. Când în 1365 papa, care se afla pe atunci la Avignon, a impus taxe Angliei pentru datorii restante de 33 de ani, Wyclif a luat apãrarea þãrii sale, opunându-se acestei pretenþii. El a argumentat cã Anglia avea dreptul nu numai sã desconsidere pretenþia Papei Urban V, ci ºi sã i se ramburseze fonduri care fuseserã greºit administrate de bisericã, ºi cã, în plus, Anglia trebuia sã ia iniþiativa de a impune anumite reforme în cadrul bisericii. Pe când era la Oxford, Wyclif a menþionat în diferite ocazii, mai ales în Predicile sale, cât de mult l-a impresionat citirea Bibliei ºi cum aceasta i-a deschis ochii sã vadã starea bisericii. Cea mai mare parte din ideile lui sunt expuse în lucrarea sa, Summa Theologiae, ºi mai ales în lucrarea sa De Civili Dominio ("Despre conducerea civilã"). El a protestat categoric împotriva sistemului pretins la Avignon ºi a declarat cã biserica nu trebuie sã funcþioneze ca o proprietate civilã. Wyclif avea temperamentul ºi curajul unui reformator. El a atacat doctrina transsubstanþierii ºi a proclamat autoritatea unicã a Scripturii. Dar ceea cea l-a determinat pe papã sã unelteascã îndepãrtarea lui, ca un critic al politicii papale, a fost conceptul cu privire la bisericã. Situaþia financiarã a bisericii l-a convins pe Wyclif cã ea trebuie sã caute mai degrabã sãrãcia decât puterea. Ideile lui coincideau cu unele curente asemãnãtoare de pe continent, unde sãrãcia era consideratã o virtute, iar bogãþia, în special banii, "rãdãcina tuturor relelor". Cu cât biserica are mai puþin de a face cu banii, declara el, cu atât este ea mai dezvoltatã în cele spirituale. Ca ºi Wyclif, franciscanii, spiritualii, valdenzii ºi fraþii vieþii obiºnuite considerau cã bogãþia este cauza corupþiei. Wyclif definea biserica drept comunitatea celor predestinaþi la fericire; nimeni din cei pierduþi pentru veºnicie nu are parte la ea. Nu existã decât o singurã bisericã universalã, iar Hristos este capul ei. Biserica va continua sã existe chiar dacã nu are un conducãtor vizibil. Totuºi, trebuie sã existe ºi conducere omeneascã, dar una bunã. Iar conducãtorul adevãrat nu este cel ales de cãtre cardinali, ci cel "ales" de Dumnezeu. Dacã un alegãtor nu se aflã el însuºi printre cei aleºi, avertiza Wyclif, s-ar putea sã aleagã un conducãtor fals, un antihrist. Adevãratul conducãtor este o persoanã ale cãrei învãþãturi ºi a cãrei viaþã urmeazã Îl cel mai de aproape pe Hristos, a cãrui împãrãþie nu este din lumea aceasta. Pe aceste idei cu privire la bisericã pune el accentul în ultimele capitole din lucrarea Summa, intitulate "Despre Simonie", "Despre Apostazie" ºi "Despre Blasfemie". Wyclif a tradus Noul Testament în englezã, dupã ediþia Vulgata; Vechiul Testament fiind tradus de Nicholas de Hereford. Wyclif a organizat o miºcare popularã de evanghelizare, trimiþând preoþi ºi laici doi câte doi, desculþi, ºi nelegaþi de nici un fel de legãminte, pentru a predica în toate pãrþile Angliei. Emisarii aceºtia, lollarzii, cum erau ei numiþi în Bula lui Grigore IX, au supravieþuit morþii lui Wyclif ºi au pus bazele Reformei de mai târziu din Anglia. "Fiecare om învãþat pe care îl

întâlneºti este un lollard", spunea un contemporan. Urmaºii lui Wyclif erau adesea numiþi oamenii Bibliei. Jan Hus (1369-1415). - Influenþa lui Wyclif a mers mult mai departe de þara sa. Ea a fost deosebit de puternicã în Boemia. Cel mai credincios dintre discipolii lui Wyclif a fost Jan Hus, care a urmat învãþãturile lui Wyclif aproape în totul. Hus a fost un om învãþat, profesor la Universitatea din Praga, un predicator elocvent ºi un patriot înflãcãrat. Ca ºi Wyclif, el era hotãrât sã reformeze biserica, în special morala clerului. ªi el a scris un eseu cu privire la menirea adevãratei biserici. În 1412, în disputa cu privire la indulgenþe el a citat cuvânt cu cuvânt din cartea lui Wyclif De Ecclesia. Când Papa Ioan XXIII (mai târziu omis din listele cu papi falºi) a oferit absolvire totalã de pãcate oricui ar fi luat parte la rãzboiul împotriva vrãjmaºului sãu, regele Neapolului, Hus a protestat cu vehemenþã. Biserica, susþinea el, nu trebuie sã se angajeze în rãzboi. În plus, Papa nu avea nici un drept sã vândã iertarea de pãcate. ªi în aceastã privinþã predicile sale sunt o reproducere fidelã a celor ale lui Wyclif. Condamnat de papa, Hus a declarat cã Dumnezeu este unicul sãu Protector, singurul Cap al bisericii. Când a fost chemat înaintea Sinodului de la Constanþa, în 1415, Hus a plecat cu bilet imperial de liberã trecere, dar a refuzat sã retracteze presupusele sale "erori", decât numai dacã i se dovedea, pe temeiul Scripturii, cã sunt false. "Nu pot", zicea el, "fãrã sã mint faþã de conºtiinþa mea, sã consider cã am comis erorile de care sunt acuzat." Ca ºi Wyclif, Hus a susþinut cã Biblia este unica autoritate în materie de credinþã, cã biserica trebuie sã fie alcãtuitã din adevãraþii credincioºi, cei aleºi, ºi cã papa nu e infailibil. Hus a fost catalogat ca eretic primejdios ºi ars de viu în 1415. Girolamo Savonarola (1452-1498). - Deºi Dante spunea despre Italia cã este "un sãlaº al întristãrii", alþii o considerau un vast teren de joacã. Papa s-a ridicat împotriva ascetismului medieval ºi a fost atras într-un vârtej de festivitãþi; unii preoþi, cum ar fi Ficino, s-au îndreptat spre literatura pãgânã, simþind cã biserica nu poate sã ofere mângâiere sau mântuire. Decãderea stãrii morale a mers mânã în mânã cu glorificarea pãgânismului. La Florenþa, unde membrii familiei Medicis erau la conducere ºi suprimaserã libertãþile civile, un predicator dominican de la mãnãstirea San Marco, Girolamo (Ieronim) Savonarola, a ajuns sã fie convins cã fusese numit de Dumnezeu sã-i denunþe pe conducãtorii degeneraþi ai bisericii, cât ºi tirania ºi corupþia acesteia. El a prezis cã Dumnezeu va pedepsi biserica dacã ea nu se pocãieºte. Fiind pentru o vreme foarte mult influenþatã de el, locuitorii din Florenþa s-au împotrivit familiei Medicis ºi au adoptat o reformã a moralei, pedepsirea blasfemiei ºi nimicirea tuturor obiectelor care erau folosite la distracþii sau la jocuri. Încercarea papei de a-l domoli pe Savonarola oferindu-i o pãlãrie de cardinal nu a fãcut altceva decât sã sporeascã ºi mai mult zelul reformator. Predicând fãrã teamã din soliile profeþilor biblici, Savonarola insista asupra faptului cã mântuirea este numai prin Hristos, nu prin fapte merituoase. "Când întreaga putere ecleziasticã

este coruptã", striga el, "e necesar sã mergem la Hristos, care este cauza primarã, ºi sã Îi spunem: Tu eºti Duhovnicul meu, Episcopul meu, Papã al meu" (traducere din Eugene Choisy, Histoire Genérale du Christianisme [4 th. ed], p. 80). Savonarola a avut de întâmpinat o puternicã împotrivire - din partea nobililor tineri, din partea ordinului cãlugãrilor franciscani, din partea apãrãtorilor familiei Medicis ºi în special din partea Papei Alexandru VI, un Borgia. Pãrãsit de cãtre unii din susþinãtorii sãi, Savonarola a fost acuzat cã este profet fals ºi cã este eretic ºi a fost ºtrangulat ºi apoi ars pe rug în 1498, din ordinele date de Papa Alexandru. Pontiful era deranjat mai ales de atacurile acestuia împotriva scaunului de la Roma ºi de cererea lui de a se þine un sinod bisericesc care sã-l îndepãrteze pe papã, deoarece era neevlavios ºi corupt. II. Lumea în ajunul Reformei O lume nouã începea sã ia fiinþã în jurul anului 1500. Tranziþia dintre perioada medievalã ºi cea modernã s-a fãcut treptat ºi, în general, imperceptibil. Forþele care în mare parte zãcuserã amorþite au ieºit la ivealã înainte de perioada Reformei ºi s-au afirmat repede ºi cu forþã. Timp de peste o mie de ani cea mai mare ameninþare pentru Apus a constituit-o presiunea mahomedanã. Maurii se aºezaserã în Spania, iar turcii fãceau mereu presiuni dinspre Rãsãrit, tot mai aproape de inima Europei. În þãrile Reformei pericolul mahomedan era puternic resimþit. Pentru un timp Luther a fost atât de impresionat de ameninþarea turceascã încât cu anumite ocazii a þinut predici de cruciadã împotriva turcilor, temându-se chiar cã va veni sfârºitul lumii înainte ca el sã poatã termina traducerea Vechiului Testament în limba germanã. Printre cele mai de seamã stãri de lucruri care s-au dezvoltat în Europa de Apus, pe la începutul secolului al XVI-lea, sunt urmãtoarele: Apariþia naþionalismului. - S-au ridicat state puternice, centralizate, care ameninþau atât puterea internaþionalã, mai mult sau mai puþin necontestatã, deþinutã de Papalitate de-a lungul Evului Mediu, cât ºi autoritatea Sfântului Imperiu Roman în Europa Centralã. Naþiunile independente au devenit treptat monarhii absolutiste, formã de guvernare care a ajuns cu timpul un model pentru toatã Europa de Apus. În secolul al XVI-lea Spania a dominat. Obþinând bogãþii enorme din Lumea Nouã, Spania, având o putere maritimã care creºtea rapid, reprezenta ca o provocare majorã pentru alte naþiuni. Franþa, unde existau în stat partide protestante puternice, a fost atrasã într-o serie de rãzboaie civilo-religioase sângeroase. În cele din urmã, primul rege din dinastia Bourbon, un fost hughenot,

Henry al IV-lea de Navarra, a lansat Franþa pe drumul expansiunii ºi al colonialismului, care a dus, în secolul urmãtor, la absolutismul regal al lui Ludovic XIV ºi la hegemonia Franþei în continent. Anglia a devenit conºtientã din punct de vedere naþional în secolul al XVI-lea, când, sub Tudor, þara s-a extins, independentã de amestecurile papale, ºi a pornit pe propriul ei drum ca naþiune, cu timpul ajungând sã ia de la Spania ºi Olanda stãpânirea maritimã ºi sã dezvolte un vast imperiu colonial. Acest curent irezistibil cãtre naþionalism nu este lipsit de legãturã cu Reforma religioasã. În secolul al XVI-lea religia reprezenta o mare problemã. Marii suverani ai Europei aveau sã dea piept cu aceastã problemã, care afecta desfãºurarea evenimentelor în þãrile lor. În Anglia Henry al VIII-lea (1509-1547) a ajuns în conflict cu Roma. În Franþa Francisc I (1515-1547) tot oscila între influenþele protestante ºi cele catolice, în funcþie de direcþia de unde bãtea vântul politic. Când regele avea nevoie de alianþa sau de sprijinul domnitorilor luterani din Germania, în lupta împotriva lui Carol al V-lea, era îngãduitã în Franþa o formã mai blândã a protestantismului. Carol al V-lea (1519-1556), conducãtorul Sfântului Imperiu Roman, împãrat al Austriei ºi suveran al statelor germane, era cel mai puternic domnitor din Europa Centralã. Domeniul sãu se întindeau din Austria pânã în Lumea Nouã, ºi din Þãrile de Jos (acum Olanda ºi Belgia) pânã în Spania ºi Italia. Reforma a fost direct influenþatã ºi promovatã de acest model politic, deoarece ambiþiile împãratului austriac ºi ale regelui Franþei provocau o continuã stare de rãzboi între cei doi suverani. Situaþia aceasta de repetate ori i-a distras atenþia lui Carol al V-lea de la þinta vieþii sale, ºi anume de a zdrobi Reforma. El era un romano-catolic credincios, râvnind sã menþinã ordinea ºi sã stabileascã unitatea întinselor sale domenii rãspândite pe întregul glob, iar fiul sãu, Filip al II-lea al Spaniei, era un catolic ºi mai fanatic. Deschiderea drumurilor maritime. - O datã cu începutul secolului al XVI-lea orizontul s-a lãrgit ºi au fost deschise noi continente. Descoperitorii portughezi, spanioli ºi italieni au gãsit drumuri maritime cãtre India ºi Indiile Orientale, depozitul mirodeniilor. În 1942 Columb a ajuns pe þãrmurile insulare ale Lumii Apusene. Globul a fost înconjurat pentru prima datã în anii 1519-1522, de cãtre portughezul Magelan. În acelaºi timp, spaniolii lui Cortez au pus stãpânire pe Mexic. Unii din aventurierii aceºtia au fost oameni religioºi. Cristofor Columb credea cã sfârºitul tuturor lucrurilor este aproape ºi unul din motivele lui declarate era convertirea popoarelor pe care le va descoperi. Principele Henry Navigatorul, al Portugaliei, "creierul" multor expediþii peste apele necunoscute, avea o pasiune pentru rãspândirea creºtinismului; iar Magelan, care prin expediþiile sale a înconjurat pãmântul, avea ºi el motive religioase profunde. Dezvoltarea culturalã. - În secolele al XV-lea ºi al XVI-lea, Renaºterea, sau naºterea din nou a artelor, dupã modelul maeºtrilor clasici greci, a constat în crearea unor noi stiluri arhitectonice, în reînviorarea literaturii ºi în promovarea artelor frumoase de cãtre patronii bogaþi, ca medicii din Florenþa, regii ºi papii. Marii maeºtri italieni au creat opere de artã care au atins la o frumuseþe

clasicã neegalatã, în picturã ºi sculpturã, în Italia, Olanda ºi Germania, în timp ce Franþa a excelat în arhitecturã. Secolul al XVI-lea a fost plin de personalitãþi de seamã ºi de idei importante, unele foarte creatoare, alte rãscolitoare. Oameni aventuroºi ºi temerari au deschis noi cãi ale gândirii, lãsând la o parte concepþiile respectate în trecut. Artiºti, învãþaþi, militari ºi filosofi au fost atraºi de acest curent irezistibil. Ceea ce fusese o himerã devenea o realitate; ceea ce fusese real dispãrea. În timp ce trubadurii îºi mai cântau cântecele lor din castel în castel, feudalismul se stingea treptat. Renaºterea artelor a captivat din nou viziunea frumuseþii antichitãþii, în timp ce presa a devenit un mijloc eficient de propagandã. Dorinþa puternicã de a fi liber i-a determinat pe unii sã prindã lumina care venea din acea "prãpastie a ºtiinþei" despre care vorbea Rabelais. Pânã ºi trupul uman ºi-a pierdut misterele. În timp ce tânãrul Servetus descoperea circulaþia pulmonarã a sângelui, Rabelais, la o disecþie anatomicã în Lion, explica fabricam corporis (þesutul corpului). ªtiinþa. - Copernic (1473-1543) contemporan cu Luther, susþinea ideea revoluþionarã cã soarele, ºi nu pãmântul, este centrul universului ºi cã pãmântul se învârte în jurul soarelui, nu soarele în jurul pãmântului. Aceasta era o erezie. Biserica se agãþa de vechea teorie ptolemeicã, ce susþinea cã pãmântul este centrul universului ºi cã toate corpurile cereºti graviteazã în jurul lui. Peter Lombard (aprox.1100-aprox. 1160) declarase: "La fel cum omul este fãcut pentru Dumnezeu - adicã pentru ca sã-I slujeascã - tot aºa universul este fãcut pentru om - adicã pentru ca sã-i slujeascã; de aceea, omul este aºezat în mijlocul universului." (Albert C. Knudson, Present Tendencies in Religious Thought, p. 43). Copernic a fost considerat eretic atât de cãtre protestanþi cât ºi de cãtre catolici. El nu a îndrãznit sã-ºi susþinã ideile pe faþã, ºi nici Galileo (1564-1642), care de asemenea credea cã pãmântul se învârte în jurul axei sale în timp ce se roteºte în jurul soarelui. Pentru aceastã erezie ºtiinþificã Galileo a fost închis, judecat ºi cu greu a scãpat de execuþie, renunþând public la pãrerile sale ºtiinþifice. Superstiþiile medievale au dãinuit mai departe, pânã când, dupã o vreme, oamenii au zãrit lumina ºi au avut curajul sã o urmeze. Dezvoltarea ºtiinþei ºi creºterea bogãþiei a fost atât o provocare cât ºi o ameninþare pentru creºtinãtate. A reprezentat o ameninþare pentru cã a mãrit dorinþa dupã bogãþie ºi a încurajat exploatarea, din motive egoiste, a continentelor proaspãt descoperite; iubirea e aur ducând adesea la exploatarea sau chiar la nimicirea bãºtinaºilor. Cu toate acestea, creºtinii au fost somaþi, ca niciodatã mai înainte, sã ducã creºtinismul în locuri îndepãrtate. Ideea misiunilor peste ocean a fost atât rezultatul natural cât ºi motivaþia cuceririlor ºi a colonizãrilor. ªi a reprezentat o ameninþare pentru biserica catolicã deoarece i-a determinat pe oameni sã gândeascã singuri. Frãmântarea intelectualã. - Naºterea culturii liberale ºi un nou spirit de criticã au dus la demascarea anumitor documente frauduloase care fuseserã folosite timp de aproximativ opt secole pentru a sprijini autoritatea bisericii; de exemplu Decretele pseudo-isidoriene ºi Donaþia lui Constantin. Temeliile ºubrede ale sistemelor medievale au fost afectate de noua gândire. Noile concepþii aduse de umanismul nord-european erau repede rãspândite în universitãþi ºi prin pamfletele care ieºeau din tiparniþele de la Basel ºi Paris. Iar entuziasmul pentru noua învãþãturã era iarãºi o provocare ºi o ameninþare pentru propagarea Evangheliei - o provocare pentru cã

oferea posibilitãþi aproape nelimitate pentru rãspândirea Evangheliei, pentru care noile invenþii erau un ajutor neaºteptat; ºi reprezentau o ameninþare din cauza criticii sceptice, care putea uºor sã submineze temeliile unei credinþe creºtine pozitive. Lucrul acesta s-a evidenþiat în polemica pe care au avut-o Luther ºi Erasmus cu privire la libertatea voinþei umane. Erasmus sprijinea ideea cã voinþa este liberã, în timp ce Luther susþinea, probabil din Biblie, cã voinþa este sclavã. În cele din urmã Erasmus nu a obþinut încrederea tuturor protestanþilor, iar catolicii au pus cãrþile lui în Index, dupã Sinodul din Trent (1545-1564). Erasmus din Roterdam (1466?-1536) este numit prinþul umaniºtilor. Într-o anumitã vreme mintea lui agerã ºi vastele sale cunoºtinþe au contribuit mult la miºcarea de reformã. Idealul lui Erasmus era sã facã apel la conºtiinciozitatea creºtinãtãþii prin Sfintele Scripturi; în scopul acesta a publicat (în 1516) Noul Testament în limba greacã (vezi Vol. V, p. 141). Textul era însoþit de o traducere literalã, cu adnotãri. Luther a folosit acest text în prelegerile sale despre Epistola cãtre Galateni, ºi tocmai prin textul lui Erasmus a devenit Luther conºtient de inexactitãþile din Vulgata. Acest text grecesc i-a înlesnit lui Martin Luther traducerea Noului Testament în scurtul rãstimp de câteva luni. Alþi germani distinºi, ca de exemplu Reuchlin, au contribuit de asemenea la cunoaºterea ºi progresul Evangheliei. În Anglia Thomas More, autorul lucrãrii Utopia, îºi închipuia o lume idealã a fericirii ºi a dreptãþii sociale, în timp ce John Colet, de la Oxford, cãuta sã rezolve prin învãþãmânt problemele vremii sale. Umaniºtii, intelectualii din Era Reformei, susþineau cã dificultãþile epocii pot fi soluþionate prin întoarcerea la gândirea Greciei ºi Romei antice. Ei considerau cã omul are în sine însuºi cele necesare pentru mântuirea sa ºi cã el va fi ajutat cel mai bine prin învãþãturã ºi printr-o conducere iluminatã. Se punea accentul mai mult pe mijloacele omeneºti de perfecþionare decât pe cele divine. Situaþia economicã dificilã. - O altã caracteristicã importantã a acestei perioade a fost o mare creºtere a bogãþiei, rezultând în parte din gãsirea aurului în continentele recent descoperite ºi în parte din îmbunãtãþirea metodelor negustoreºti. Bogãþia aceasta însã era în cea mai mare parte stãpânitã de câþiva prinþi ºi o bunã parte din pãmânt era proprietatea bisericii. În Franþa situaþia era asemãnãtoare. ªerbii ºi þãranii care lucrau pãmântul ºi erau legaþi de acesta nu aveau libertate. Le era interzis sã pescuiascã sau sã vâneze pe terenul pe care lucrau, iar tãierea unui copac din acel teren putea fi pedepsitã cu moartea. Omul de rând din vremea Renaºterii era flãmând ºi îngheþat. Marea majoritate a populaþiei nu era în stare sã trãiascã din sãrãcãcioasele venituri. În 1520 Martin Luther amintea despre aceastã stare economicã deplorabilã în tratatul sãu adresat Cãtre Nobilimea Creºtinã a Naþiunii Germane. El aratã cã timpurile s-au schimbat ºi cã sãracii nu mai pot fi oprimaþi mai departe. Þãranii au înþeles cã asta însemna cã Luther avea sã fie din acel moment reprezentantul ºi apãrãtorul lor.

Superstiþii. - Credinþa în meritul faptelor ºi în puterea fãcãtoare de minuni a moaºtelor era sprijinitã ºi încurajatã cu cinism de cãtre bisericã. Aproape fiecare principe, ºi cu siguranþã cã ºi fiecare bisericã, avea relicve care erau o importantã sursã de venituri. Pe vremea lui Luther "cultul moaºtelor" era în floare. Frederic cel Înþelept, elector de Saxonia, prinþ ºi prieten al lui Luther, era un zelos colecþionar de relicve. În 1509 colecþia sa numãra 5005 obiecte. În 1520 aceasta ajunse sã aibã 19.013 oase sfinte. Cei care în Ziua Tuturor Sfinþilor (1 noiembrie) priveau acele relicve ºi aduceau darurile stipulate puteau sã primeascã de la Papa indulgenþe pentru reducerea perioadei de ºedere în Purgatoriu, fie pentru ei, fie pentru alþii, cu pânã la 1.902.202 ani ºi 270 de zile. Cu dispreþ total Luther a exclamat într-o ocazie: "Câte minciuni mai sunt ºi cu privire la relicve! Unul pretinde cã are o panã din aripa îngerului Gabriel, iar episcopul de Mainz cã are o flacãrã din rugul aprins pe care l-a vãzut Moise. ªi cum se face cã în Germania sunt îngropaþi optsprezece apostoli, când Hristos a avut numai doisprezece?" (în Roland H. Bainton, Here I Stand, p. 296). În faþa bisericii Sf. Ioan Lateran din Roma se aflã Scala Sancta, cele 28 de trepte despre care se spune cã au fost în faþa palatului lui Pilat. Se zicea cã cel care urcã aceste trepte pe genunchi, rostind la fiecare treaptã rugãciunea Tatãl nostru, elibera un suflet din purgatoriu. Indulgenþe. - Penitenþa a fost susþinutã ºi practicatã înainte de Sinodul de la Niceea (anul 325 d.Hr.). Ea consta în urmãtoarele trepte: (1) întristarea inimii, (2) spovedania în tainã, (3) ispãºirea prin fapte, (4) absolvirea, sau iertarea, de pãcate, pronunþatã de cãtre preot, în numele lui Dumnezeu. În secolul al VII-lea ispãºirea prin fapte bune a fost înlocuitã cu o sumã de bani, ca pedeapsã pentru pãcate. Aceasta a fost originea indulgenþelor. În secolul al XIII-lea penitenþa, sau pocãinþa, a devenit un sacrament, o tainã sfântã (vezi Vol. VI, p. 44), iar ordinea a fost schimbatã, aºa cã absolvirea, sau iertarea, venea imediat dupã mãrturisire, sau spovedanie. Se credea cã în absolvirea care venea dupã mãrturisirea la preot, Dumnezeu ierta vinovãþia pãcatelor mãrturisite ºi pedeapsa veºnicã, dar cã pãcãtosul trebuia totuºi sã sufere pedeapsa temporalã, fie în viaþa aceasta, fie în Purgatoriu, întrucât nu putea sã intre în cer pânã nu era pedepsit. Indulgenþa aducea iertarea de pedeapsa trecãtoare, care rãmânea obligatorie în urma pãcatului, dupã ce-i fusese iertatã vina. Ea se acorda cu condiþia pocãinþei ºi a sãvârºirii unor fapte bune prescrise, adesea în forma unei sume de bani plãtite bisericii. Tezaurul meritelor. - Se zicea cã martirii, sfinþii, apostolii ºi mai ales Domnul nostru ºi Maica Sa sãvârºiserã fapte bune în plus, iar ceea ce întrecea ºi depãºea necesarul pentru propria lor salvare fusese depozitat într-un aºa-zis "tezaur al meritelor". Se spunea cã acest surplus de merite ale sfinþilor este transferabil asupra celor ale cãror conturi erau în deficit. Bineînþeles cã Papa, ca pretins succesor al lui Sf. Petru, avea cheile acestui tezaur de merite ºi, împrumutându-le oamenilor din acest "tezaur", putea sã-i scuteascã de pedeapsa trecãtoare. Tranzacþia aceasta era numitã indulgenþã. Mai târziu Luther a luat în discuþie aceastã problemã, când s-a înfãþiºat înaintea lui Cajetan, la Augsburg, în 1518.

Prin urmare, valoarea practicã a indulgenþelor era iertarea pedepsei pe care trebuia sã o sufere omul dupã ce primise iertarea. Dar chiar înainte de perioada Reformei, Papa declarase cã eficacitatea indulgenþelor se extinde pânã în purgatoriu, spre folosul atât al celor vii cât ºi al celor morþi, oferind în acelaºi timp iertarea de pãcate ºi scutirea de pedepsele cuvenite pe urma pãcatelor. Astfel, indulgenþele fãgãduiau nu numai reducerea pedepsei, ci ºi iertarea de pãcate. Curente predecesoare Reformei. - Încã înainte ca Martin Luther sã înceapã sã cearã o reformã a bisericii, exista printre creºtinii simpli ºi evlavioºi o credinþã larg rãspânditã, putând fi trasatã înapoi pânã la lollarzi, husiþi, valdenzi ºi fraþii vieþii de rând, care sprijineau cu toþii traducerea ºi rãspândirea Bibliei ºi citirea literaturii devoþionale. Multe din aceste miºcãri ale pre-Reformei erau mistice în cel mai înalt grad. Adevãraþii mistici evanghelici puneau accentul pe o viaþã de rugãciune ºi meditaþie, ºi pe intrarea liberã la Dumnezeu, fãrã interpunerea vreunei preoþii mediatoare. Ei puneau mai mare preþ pe religia inimii ºi a sentimentului decât pe cea a teologiei. Aceasta viaþã religioasã intens devoþionalã a fost un mijloc important prin care a fost pregãtitã calea pentru Reformã în inimile a mii de oameni. În general vorbind, aceste încercãri timpurii de reformã nu þinteau la separarea de Biserica Catolicã. De fapt la început nimeni nu ºi-a propus sã se despartã de bisericã. Multe din aceste grupe din timpul pre-Reformei au continuat sã-l accepte pe preot ºi ritualurile bisericeºti, dar numai ca ajutoare pentru viaþa spiritualã. La început nici chiar Martin Luther nu avea de gând sã se despartã de bisericã. El a încercat doar sã îndrepte abuzurile. De fapt marii reformatori nu s-au despãrþit de bisericã pentru faptul cã aceasta era coruptã în practicã ºi în învãþãturã, ci pentru cã refuza sã accepte Sfânta Scripturã ca bazã a învãþãturilor ei. Reformatorii erau preocupaþi de un alt mod de vieþuire, dar ºi mai mult de acceptarea principiului îndreptãþirii prin credinþã. Dezacordul fundamental dintre reformatori ºi Biserica Catolicã era cauzat de acceptarea sau respingerea marilor principii ale Reformei: (1) Biblia ca unicã autoritate acceptabilã pentru credinþã ºi practicã, (2) îndreptãþirea numai prin credinþã, fãrã meritul faptelor bune, ºi (3) preoþia credincioºilor. Când Biserica Catolicã a refuzat sã accepte aceste principii, marea disidenþã din Biserica Apuseanã a ajuns inevitabilã. III. Reforma în Germania Primele experienþe ale lui Martin Luther. - Miºcãrile pentru despãrþirea de Biserica Romei ºi pentru eliberarea conºtiinþei au izbucnit simultan în diferita locuri. Rãdãcinile protestantismului se întind în trecut pânã la biserica primarã - la Augustin, la valdenzi, la predicatorii mistici ºi sectele mistice din Evul Mediu, la Wyclif ºi la Jan Hus. Dar mai de presus de orice, învãþãtura protestantã îºi are rãdãcinile în Biblie, în special în epistolele lui Pavel. Martin Luther, cel mai de seamã dintre reformatori, s-a nãscut la Eisleben, la 10 noiembrie 1483. Pãrinþii sãi erau cetãþeni harnici ºi oameni autoritari în creºterea celor ºapte copii ai lor. Martin a

fost crescut într-o familie creºtinã germanã tipicã. Temerea de Dumnezeu ºi credinþa în realitatea îngerilor ºi a demonilor l-a afectat profund. El s-a deprins sã se asculte cu stricteþe de învãþãturile Bisericii Romano-Catolice. Felul sãu de vieþuire a fost acela a unui þãran, al cãrui vorbire ºi temperament l-au însoþit toatã viaþa. Era îndrãzneþ, sârguincios, foarte dotat ºi era considerat un excelent cercetãtor. Studiile sale au urmat modelul medieval obiºnuit. A studiat la vestita Universitate din Erfurt, unde a avut profesori occamiºti (vezi John Whyclif), care erau moderniºtii timpului. Occam susþinea cã religia creºtinã nu poate fi demonstratã prin raþiune, ci trebuie sã fie acceptatã prin credinþã, pe temeiul autoritãþii învãþãturii bisericii. Fãrã îndoialã cã Occam a exercitat o oarecare influenþã asupra lui Luther la începutul studiilor sale, dar mai târziu acesta s-a întors împotriva acestor "teologi nesãþioºi". Dupã ce a obþinut titlul de "magistru", a început sã studieze dreptul, aºa cum dorea tatãl sãu. Douã luni mai târziu, în iunie 1505, Luther ºi-a anunþat brusc hotãrârea de a se face cãlugãr. Foarte impresionabil, el fusese înspãimântat de un trãsnet ºi îngrozit în faþa morþii i-a fãgãduit Sfintei Ana cã se va face cãlugãr dacã îi va fi cruþatã viaþa. Deºi hotãrârea lui fusese bruscã, temperamentul sãu mândru si conºtiinþa sa sensibilã erau gata pentru acest pas. La Erfurt a fost victima primului sãu atac de depresie. Acestea au devenit mai dese în viaþa lui de mai târziu. Luther a intrat într-una din mãnãstirile augustiniene din Erfurt. E semnificativ faptul cã a devenit un discipol al lui Augustin, cãruia îi este datoare o mare parte a teologiei protestante. Luther, aºa cum spunea el însuºi, a fost mai mult dus în mãnãstire decât atras de ea. Prietenii sãi au fost uimiþi, iar tatãl lui a fost foarte supãrat, deoarece pasul acesta fãcea imposibilã marea sa dorinþã ca fiul sãu capabil sã-i poatã oferi adãpost ºi îngrijire în zilele bãtrâneþii sale. Dar Martin Luther fãcuse un vot faþã de Sfânta Ana ºi l-a respectat alegându-ºi un ordin cãlugãresc care impunea disciplinã strictã, întrucât atunci numai aceasta pãrea sã-i ofere pacea minþii ºi mântuirea sufletului. Dar viaþa monasticã nu i-a adus nici pacea sufleteascã, nici siguranþa mântuirii. Staupitz, vicarul general al Germaniei, i-a dat ordinul de a studia teologia, iar în 1507 a fost hirotonit ca preot. Cu prilejul celebrãrii primei sale liturghii, Luther a fost atât de copleºit de spaimã la ideea de a intra chiar în prezenþa lui Dumnezeu încât, aºa cum spunea el mai târziu, prefera mai degrabã sã fugã de acolo. Au urmat multe luni de tristeþe. Luther a vorbit deseori despre acea vreme de neliniºte sufleteascã petrecutã în mãnãstire, descriind groaza inimii sale în special atunci când þinea prelegeri din Galateni. Postea adesea, se ruga fierbinte, îºi mortifica trupul, fãcea lungi spovedanii în fiecare zi, dar cu toate acestea, nu a obþinut siguranþa mântuirii ºi cu timpul chinul lui a ajuns insuportabil. În 1511, cu prilejul unei vizite la Roma, cu treburi de rezolvat pentru ordinul sãu cãlugãresc, a fost ºocat de nepãsarea clerului italian ºi de corupþia Romei pline de relicve. A urcat scara lui Pilat. Se zicea, aºa dupã cum s-a mai amintit, cã cel care se târa în genunchi pe trepte elibera un suflet din purgatoriu. Când avea 11 ani, Pavel, fiul lui Luther, l-a auzit pe tatãl sãu amintind de întâmplarea cu aceastã scarã ºi ºi-a amintit de ea în 1582, la 36 de ani dupã moartea tatãlui sãu. Scriind despre tatãl sãu, fiul spunea cã atunci când Martin Luther "îºi rostea rugãciunile pe treptele

scãrii de la Lateran, i-a strãfulgerat prin minte versetul din proorocul Habacuc: ‚Cel neprihãnit va trãi prin credinþã.'" (traducere din Otto Scheel, Dokumente zu Luthers Entwicklung, [1929], p. 210) Atunci când reaminteºte experienþa cu scara în predicile ºi în comentariile sale, se pare cã Luther contrazice acest raport al fiului sãu. Declaraþia lui cea mai semnificativã a fost fãcutã în 1545 (la un an înainte de moartea sa). Reamintind incidentul acesta, el spunea: "La Roma am dorit sã-l eliberez pe bunicul meu din Purgatoriu ºi am urcat scara lui Pilat, spunând la fiecare treaptã rugãciunea Tatãl nostru. Cãci exista credinþa cã cel care se ruga în felul acesta va salva un suflet. Dar când am ajuns în vârf, mã gândeam: ‚Cine ºtie dacã lucrul acesta este adevãrat?'" (Predigten des Jahres 1545, col. 1,9ff., Nov. 15,1545, WA 51,89, traducerea din Scheel, op. cit., p. 197). Ambele amintiri pot fi adevãrate. Întors în Germania, el ºi-a continuat studiile teologice, aºa cum îl îndemnaserã superiorii sãi, dar în gândirea sa a fost foarte mult influenþat de Gabriel Biel, de la Fraþii Vieþii de Rând. Biel era un discipol al lui Occam, iar ideile sale erau destul de la modã în Germania, pe vremea lui Luther. De asemenea Luther i-a citit cu sârguinþã pe Pierre d'Ailly, Gerson, Bernard de Clairvaux, Toma d'Aquino ºi mai ales pe Augustin. Doctrina predestinaþiei în special a fost cea care l-a neliniºtit ºi l-a tulburat mai mult ca oricând. Gândul cã ar putea exista un Dumnezeu arbitrar care predestina mântuirea omului îi pricinuia cel mai mare chin. De fapt el era înfricoºat de Dumnezeu ºi a ajuns pânã acolo încât sã-L "urascã". Grelele lui responsabilitãþi nu-i neliniºteau sufletul. A fost numit profesor de teologie la Universitatea din Wittenberg, o universitate care fusese înfiinþatã în 1502 de cãtre Frederic cel Înþelept al Saxoniei, care mai târziu a devenit protectorul înþelegãtor al lui Luther. În cele din urmã în sufletul lui Luther a pãtruns lumina. Reformatorul L-a gãsit pe Dumnezeu prin contact direct atunci când prin meditaþie ºi studiu i-a devenit clar faptul cã omul este îndreptãþit numai credinþã, fãrã împlinirea legii ºi fãrã meritele faptelor bune. Înaintea lui s-a deschis drumul cãtre pace ºi mântuire. În prelegerile sale cu privire la Psalmi (1513), Epistola cãtre Romani (1515) ºi Epistola cãtre Galateni (1517) el a reafirmat faptul cã prin credinþã nu se înþelege doar o cedare intelectualã faþã de voinþa lui Dumnezeu, ci ºi o predare totalã ºi o încredere deplinã în Dumnezeu, prin Hristos. Stãruinþa cu care insista asupra credinþei era atât de hotãrâtã încât atunci când a tradus Noul Testament a adãugat cuvântul "numai" la "credinþã", în Romani 3,28. Cuvântul acesta nu este în Scripturã, lucru pe care el îl ºtia bine, dar susþinea cã mai înainte fusese folosit de alþii, cum ar fi Ambrozie, la traducerea acestui pasaj, ºi era mulþumit cã acest concept este în armonie cu spiritul învãþãturii Bibliei. Deºi nu înlãtura faptele bune din viaþa unui creºtin, el le respingea cu totul ca mijloc de a obþine harul lui Dumnezeu. Când a vãzut Luther lumina Evangheliei, drumul sãu a fost trasat. El avea soluþia pentru propria sa problemã legatã de mântuire, dar aceasta nu-l împiedica sã aibã, din când în când, momente de deprimare. De fapt, cu privire la viaþa creºtinã, el era de pãrere cã un adevãrat creºtin este în acelaºi timp îndreptãþit ºi totuºi, în alt sens, un pãcãtos pânã în ultima clipã a vieþii sale. De aceea,

din acest moment Luther s-a simþit obligat sã le transmitã ºi altora ceea ce experimentase el, mai ales prin intermediul prelegerilor, al predicilor ºi al scrierilor sale. Ca ºi alþi preoþi ai vremii sale, el stãruia cu insistenþã asupra unei reforme morale a bisericii. Începutul Reformei. - În 1517 Tetzel, un cãlugãr dominican, vindea indulgenþe prin toatã Germania. Oficial, întregul venit urma sã ajute la construirea catedralei Sfântul Petru din Roma, lucru care pentru cei mai mulþi oameni din zilele acelea pãrea un obiectiv meritoriu. În realitate, jumãtate din venitul obþinut din vânzarea indulgenþelor fusese alocat plãtirii unei datorii a lui Albrecht de Brandenburg, care cumpãrase, între altele, arhiepiscopatul de Mainz. Aºa cum s-a explicat în Tezaurul meritelor, emiterea indulgenþelor se sprijinea pe credinþa cã papa putea sã scoatã din aºa-zisul tezaur al meritelor acumulate de Hristos ºi de sfinþi, un depozit de fapte în plus, pentru a ierta pedepsele trecãtoare pentru pãcat, atât pentru cei vii cât ºi pentru sufletele din purgatoriu. De un timp Luther tãgãduise pe faþã valabilitatea indulgenþelor, îndeosebi pentru cã oamenii le cumpãrau având credinþa greºitã cã primeau iertarea lui Dumnezeu ºi dreptul de a ierta pãcatele. Pentru el traficul acesta era o ruºine, deoarece iertarea este darul fãrã platã oferit de Dumnezeu ºi nu poate fi vândut. Dumnezeu iartã fãrã a cere nimic în schimb, aºa cum ºtia Luther din experienþã; nu e nevoie de vreun preot care sã mijloceascã, iar iertarea nu intrã în autoritatea bisericii. Adevãratul tezaur al lui Hristos, spunea el, este tezaurul harului nemãrginit al lui Dumnezeu. Luther a atacat întregul sistem al penitenþei ºi al iertãrii în cele nouãzeci ºi cinci de teze scrise în latinã, pe care el le-a lipit pe uºa Bisericii Castelului din Wittenberg la 31 octombrie 1517, datã despre care se considerã în general cã marcheazã începutul Reformei Protestante. Cele nouãzeci ºi cinci de teze s-au dovedit a fi un mare ºi imediat succes. Luther însuºi a fost surprins, iar mai târziu a ajuns sã se întrebe dacã, ºtiind dinainte care avea sã fie efectul lor asupra minþii oamenilor, le-ar mai fi publicat. ªase lunii mai târziu, el i-a scris papei, cerându-i scuze. Dar lupta începuse ºi Luther nu era omul care sã se dea bãtut. Adversarii lui, ca de pildã Prierias, susþineau cã biserica are dreptate ºi cã papa nu greºeºte. De-a lungul luptei Luther a fost condus pas cu pas sã susþinã cã atât papa cât ºi sinodul pot greºi. "Numai Cuvântul lui Dumnezeu este infailibil", a declarat el, vrând sã spunã prin asta cã autoritatea papei trebuie respinsã (traducerea din Choisy, Histoire Générale du Christianisme [ed. a 4-a], p. 88). La Augsburg, în 1518, legatul papal, Cardinalul Cajetan, i-a cerut lui Luther sã se supunã autoritãþii papei. Dar Luther devenise un creºtin cu drepturi personale ºi a refuzat sã se supunã vreunui papã. El nu accepta decât autoritatea Scripturii, zicând: "Mai degrabã sunt gata sã mor, sã fiu ars sau exilat, decât sã lucrez împotriva credinþei mele" (ibid. [ed. 1923], p. 95). Atitudinea lui Luther se asemãna foarte mult cu cea a lui Hus, cu o sutã de ani mai înainte, la Sinodul de la Constanþa. Analogia aceasta a fost observatã imediat ºi cu viclenie la dezbaterea de la Leipzig, din 1519, unde Luther a fost supus unui contra-interogatoriu de cãtre Dr. John Eck, un profesor umanist de la Universitatea din Ingolstadt. Acum cauza lui Luther era susþinutã de noi prieteni, în

special de Philipp Melanchthon (1497-1560), care s-a unit în apãrarea lui. În ciuda avertizãrii prietenilor sãi, Luther a fãcut anumite declaraþii care cu siguranþã aveau sã-l incrimineze înaintea bisericii, ca de pildã aceasta: "Condamnând învãþãturile lui Hus cu privire la bisericã, Sinodul de la Constanþa a condamnat adevãrul" (ibid. [ed. a 4-a], p. 89). Se crede în general cã învãþãtura teologicã a Bisericii Catolice este unificatã. Adevãrul este cã înainte de Reformã ea era într-o stare de aproape infinitã variaþie ºi de completã confuzie. Într-adevãr, Reforma a fost cea care a forþat în cele din urmã Biserica Romano-Catolicã sã-ºi revizuiascã ºi sã-ºi unifice teologia, lucru care s-a realizat la Sinodul din Trent (1545-1563). În teologia Bisericii Romano-Catolice existã încã o mai mare diversitate decât îºi dau seama cei mai mulþi protestanþi sau catolici. Martin Luther a fost primul reformator care a croit, prin jungla teologicã, o cãrare orientatã biblic. El nu avea de prezentat nici o cerere de iertare pentru faptul cã el prietenii sãi erau "husiþi, fãrã sã ºtie asta". Dezbaterea de la Leipzig l-a aºezat categoric pe Luther în aceeaºi tabãrã cu ereticul care fusese ars pe rug cu o sutã de ani în urmã. El rupsese legãturile cu Biserica Catolicã ºi aºezase împotriva acesteia Biblia ca singura cãlãuzã ºi singurul interpret al creºtinului. În 1520 Luther ºi-a apãrat pãrerile într-un numãr de tratate cu privire la Reformã. Dintre acestea, cele mai bine cunoscute sunt: The Adress to the Christian Nobility of the German Nation (Alocuþiune cãtre Nobilimea Creºtinã a Naþiunii Germane), în care îi avertiza pe principi cã vremurile s-au schimbat ºi cã, dacã vor sã supravieþuiascã, trebuie sã conlucreze cu noua miºcare de Reformã; The Babylonian Captivity (Captivitatea Babilonianã), în care Luther dezvoltã ideea cã papalitatea trebuie sã fie atacatã cu privire la forma ei de închinare ºi cu privire la sacramentele ei; ºi The Freedom of the Christian Man (Libertatea Creºtinului), o discuþie misticã cu privire la faptul cã un creºtin îndreptãþit prin credinþã este un om liber, ºi cu toate acestea un slujitor al lui Dumnezeu în slujba fraþilor sãi. În 1520 Luther a fost condamnat pe temeiul a patruzeci ºi una de erori, pe care Vaticanul pretindea cã le-a gãsit în scrierile sale, ºi a fost excomunicat din bisericã prin bula papalã Exsurge, Domine. Înainte ca decretul sã intre în vigoare i s-au acordat cele ºaizeci de zile legale de rãgaz, pentru a se supune. Însã în loc de asta, la 10 decembrie 1520, în faþa profesorilor ºi a studenþilor de la Universitatea din Wittenberg, Luther a aruncat în foc bula papalã, împreunã cu alte câteva scrieri care susþineau autoritatea papalã, ca de pildã Decretele isidoriene. Luther la Worms. - În 1521, la un an dupã ce a fost condamnat de cãtre bisericã, Luther a fost somat sã se prezinte înaintea Dietei Imperiale, pe care tânãrul conducãtor Carol al V-lea (1519-1556), de curând încoronat ca împãrat, o convocase pentru a examina, printre altele, chestiunea religioasã. Lutheranismul devenise o problemã majorã în Germania, iar grija supremã a împãratului era unitatea imperiului; erezia era, evident, o primejdie majorã, atât din punct de vedere politic cât ºi religios. Acum, când Luther fusese excomunicat de cãtre bisericã, statul era considerat rãspunzãtor sã se ocupe de el din punct de vedere civil ºi politic. La data aceea lutheranismul câºtigase mult din favoarea poporului ºi a principilor statelor germane. Când a aflat

cã fusese somat sã se prezinte la Dieta Imperialã din Worms, Luther a scris: "Voi rãspunde împãratului cã, dacã sunt invitat numai ca sã retractez, nu voi veni. Dacã a retracta este tot ce se doreºte, eu pot face lucrul acesta la fel de bine de aici. Dar dacã el mã invitã la moarte, atunci voi veni. Nu sper nimic altceva decât ca papistaºii sã-ºi mânjeascã mâinile în sângele meu. Antihristul domneºte. Facã-se voia Domnului" (în Roland H. Bainton, Here I Stand, p. 179). Când Luther a apãrut înaintea dietei, la 17 aprilie 1521, i s-au pus douã întrebãri: (1) dacã scrierile adunate în faþa lui erau ale sale ºi (2) dacã îºi retracteazã pãrerile total sau în parte. El a rãspuns afirmativ la prima întrebare, iar în ce priveºte a doua, a cerut timp de gândire. A doua zi a dat un rãspuns care reflecta curajul sãu de creºtin: "Întrucât Maiestatea Dumneavoastrã ºi domniile dumneavoastrã doresc un rãspuns simplu, voi rãspunde fãrã coarne ºi fãrã dinþi. Dacã nu sunt convins prin Scripturã ºi printr-un raþionament simplu - eu nu accept autoritatea papilor ºi a sinoadelor, deoarece s-au contrazis între ei - conºtiinþa mea este prizonierã faþã de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu pot ºi nu vreau sã retractez nimic, deoarece a proceda împotriva conºtiinþei nu e nici bine, nici sigur. Aºa sã-mi ajute Dumnezeu. Amin" (ibid., p. 185). Acesta a fost un ceas dramatic. Cu riscul vieþii sale, acest cãlugãr simplu ºi profesor universitar, provenind din neam de þãrani, înfrunta autoritatea statului dupã ce biserica îl declarase eretic ºi-l excomunicase. Mai presus de toate, Martin Luther era convins cã nu putea face nimic împotriva propriei sale conºtiinþe, al cãrei "prizonier" era. Sãmânþa libertãþii moderne era cuprinsã în umila sa ascultare de vocea lãuntricã ºi tot protestantismul se supune, împreunã cu el, numai autoritãþii Scripturii ºi recunoaºte deplina supunere a voinþei faþã de Hristos. Traducerea Noului Testament la Wartburg. - În curând a fost emis un edict imperial care îl condamna pe Luther ca "schismatic încãpãþânat ºi eretic declarat". Avea sã fie arestat pentru tot restul vieþii sale, iar el ºi prietenii lui aveau sã fie lipsiþi de statutul de cetãþeni liberi. Nu trebuia sã li se acorde ospitalitate nicãieri. Tipãrirea ºi vânzarea cãrþilor lui erau interzise. Luther a rãmas tot restul vieþii sale sub acest edict, care însã nu a fost pus în aplicare în cuprinsul graniþelor electoratului de Saxonia. Prietenul sãu, principele Frederic cel Înþelept al Saxoniei, l-a luat sub protecþia sa ºi l-a ascuns în castelul de la Wartburg, în Saxonia. Acolo Luther a rãmas, sub un nume fals, timp de nouã luni. În aceastã perioadã el a scris un numãr de cãrþi ºi de predici, dar a folosit cea mai mare parte a timpului traducând Noul Testament dupã textul grecesc. Mai târziu a tradus ºi Vechiul Testament. Biblia germanã a lui Luther este una din cele mai importante realizãri ale sale, reprezentând pentru cititorii germani ceea ce reprezintã Versiunea King James pentru cititorii englezi. Traducerea sa nu a fost în nici un caz prima traducere a Bibliei în limba germanã, dar ea a descoperit capacitatea reformatorului de a traduce Biblia într-o germanã care sã poatã fi înþeleasã de poporul de rând ºi în toate pãrþile þãrii, care era împãrþitã lingvistic în numeroase dialecte. Biblia germanã a ajuns foarte apreciatã, nu numai pentru cã a ajutat la standardizarea limbii, ci ºi pentru cã a fãcut Cuvântul lui Dumnezeu sã aibã un efect viu asupra vieþii de toate zilele.

Revoluþia religioasã nu a putut fi opritã în Germania ºi a ajuns adesea la proporþii alarmante. Luther a trebuit sã pãrãseascã ascunzãtoarea sa temporarã pentru a lua în mâinile sale conducerea miºcãrii, opunându-se radicalilor din Zwickau, profeþii cu de la sine putere, al cãror fanatism era încurajat de Thomas Münzer. Deºi era un conducãtor dinamic, Luther n-a putut sã pãstreze loialitatea tuturor celor care doriserã o schimbare. Mulþi umaniºti, reformatori ºi grupuri întregi ale populaþiei, ca de pildã þãranii, l-au pãrãsit ºi i s-au împotrivit. Revolta þãranilor. - Anul 1525 a fost extrem de important pentru viaþa lui Martin Luther. În acest an s-a cãsãtorit cu Katherine von Bora. Cãsãtoria este o problemã personalã, dar cãsãtoria sa a avut o deosebitã însemnãtate, fiind o dovadã cã renunþase la angajamentul de celibat, pe care-l fãcuse atunci când a devenit cãlugãr ºi, mai târziu, preot. Luther îºi exprimase câteva din ideile sale cu privire la cãsãtorie în lucrarea Monastic Vows (1522), un tratat pe care l-a dedicat "prea scumpului tatã" al sãu. Dupã Justus Jonas, un colaborator al lui Luther, aceastã lucrare "a golit mãnãstirile". Luther argumenta cã fãgãduinþele sau angajamentele monastice se sprijineau pe pretenþia falsã cã aºa numitele sfinte ordine cãlugãreºti îi confereau unei persoane un caracter special ºi inalterabil. Cãsãtoria lui Luther a fost importantã deoarece prin asta reformatorul o rupea irevocabil cu idealurile monastice medievale ºi adopta cu hotãrâre un stil de viaþã care era normal ºi scripturistic pentru persoanele dedicate lucrãrilor religioase. Acest pas revoluþionar cerea curaj, iar Luther ºtia cã va fi criticat pentru el mai mult decât pentru oricare altul. El insista cã actul cãsãtoriei nu era un sacrament, sau o tainã a bisericii, ci o instituþie civilã, ºi, în acelaºi timp, un statut sfânt ºi sacru. În acelaºi an a avut loc o sângeroasã rãscoalã a þãranilor din sudul Germaniei. Când, cu câþiva ani mai înainte, Martin Luther îi scrisese nobilimii naþiunii germane cã "în Hristos nu este nici rob, nici slobod" (vezi p. 52) þãranii crezuserã cã el li se va alãtura în lupta pentru libertate. Ei considerau cã Reforma era un mijloc de a obþine eliberarea, chiar cu ajutorul forþei. În unele pãrþi ale Germaniei, ca de pildã în Hessen, þãranii ajunseserã la o înþelegere cu prinþul lor. În Suabia motivele lor de nemulþumire fuseserã exprimate în douãsprezece articole, în care se cerea eliminarea abuzurilor intolerabile, reducerea impozitelor ºi dreptul de a pescui ºi de a vâna. Dacã n-ar fi fost fanatismul nechibzuit al unor conducãtori ca Thomas Münzer, probabil cã þãranii ar fi ajuns la o înþelegere ºi în sudul Germaniei. Luther declarase cã þãranii nu trebuie sã se foloseascã de forþã ºi i-a avertizat pe faþã cã dacã vor ridica sabia, de sabie vor pieri. Totuºi, aceste avertizãri nu au fost luate în seamã, iar þãranii au început sã jefuiascã, sã omoare ºi sã intre cu forþa pe terenurile proprietarilor. Luther s-a simþit constrâns sã acþioneze. În tratatul sãu înfocat, Against the Murderous and Thievish Horders of Peasants, el a declarat cã, întrucât þãranii au dispreþuit avertismentul sãu ºi au folosit sabia, se simþea constrâns sã-i invite pe domni sã stabileascã ordinea, cu ajutorul armelor. "Loviþi-i, ucideþi-i ºi ciomãgiþi-i" ca pe niºte câini turbaþi, a ordonat el (Bainton, op. cit., p. 280). De atunci înainte þãranii din Germania de sud l-au considerat pe Luther un trãdãtor, iar aceastã atitudine a sa a fost un motiv pentru care Protestantismul a pierdut statele din sudul Germaniei. Deºi Luther nu prea avea de ales în aceastã problemã, este adevãrat cã dupã aceea el oferit sprijin mai degrabã

principilor decât poporului, când interesele acestora se ciocneau. Unii istorici considerã cã aceastã atitudine a lui Martin Luther era inevitabilã, iar alþii o condamnã, socotind-o o greºealã ireparabilã. Luther a avut de întâmpinat greutãþi din partea radicalismului ºi a fanatismului în creºtere al unor anumiþi extremiºti religioºi, pe care el îi numea Schwärmer. Printre aceºtia se gãsea ºi fostul sãu coleg, Andreas von Carlstadt, care avea alte pãreri cu privire la Sfânta Cinã, considerând-o doar un eveniment comemorativ, nu un sacrament (vezi Vol. VI, p. 44). Ulrich Zwingli, din Zurich, era de aceeaºi pãrere ºi, întrucât aceastã învãþãturã cu privire la Sfânta Cinã era o nouã ameninþare pentru unitatea protestanþilor, prinþul Philip de Hesse a cerut ca protagoniºtii fiecãrei grupãri sã vinã la Marburg, în 1529, pentru a fi îndepãrtate deosebirile dintre ei. De fapt principele avea ca obiectiv ºi unitatea politicã. Diferenþele de opinie dintre Luther ºi ceilalþi nu au fost îndepãrtate, iar prãpastia dintre luterani, pe de o parte, ºi reformaþi, sau evanghelici, pe de altã parte, s-a lãrgit. Dieta de la Augsburg ºi Liga schmalkaldicã. - În 1530 partizanii lui Luther au prezentat la Dieta Imperialã de la Augsburg, în Bavaria, mãrturisirea lor de credinþã, Confessio Augustana, scrisã de Melanchthon. Luther nu a fost prezent la Augsburg deoarece se afla sub interdicþie imperialã ºi nu putea pãrãsi Saxonia. Aceastã mãrturisire de credinþã era o declaraþie completã ºi echilibratã cu privire la doctrina luteranã, cu totul lipsitã de spirit polemic. De fapt li se pãrea prea blândã multora, chiar ºi lui Luther, care aºtepta în castelul din Coburg, în sudul Saxoniei, în timp ce colegii sãi luterani se adunaserã la Augsburg. Încã mai erau unii bãrbaþi de frunte din Germania care considerau cã e posibilã o reunire a catolicilor ºi a protestanþilor. Totuºi, s-a vãzut cã lucrul acesta era doar un vis ºi a devenit necesar ca, în 1531, principii protestanþi germani sã formeze o alianþã, cunoscutã sub numele de Liga Schmalkaldicã. Cincisprezece ani mai târziu a izbucnit rãzboiul dintre cele douã grupãri. Articolele protestante de la Schmalkald, din 1537, expuneau clar doctrinele prin care se deosebeau de Roma. În 1555, pacea de la Augsburg le acorda luteranilor ºi catolicilor drepturi egale în Germania, pe baza principiului adoptat la Dieta din Speier, în 1526, care prevedea ca locuitorii oricãruia din statele germane sã accepte forma de religie adoptatã de principele acelui stat, dacã vroiau sã rãmânã acolo. IV. Reforma în Elveþia ºi Franþa Ulrich Zwingli.-Ulrich Zwingli (1484-1531) s-a nãscut în munþii Elveþiei de est ºi a studiat la Basel, Berna ºi Viena. Timp de zece ani a fost preot în Glarus. Mai întâi ca preot ºi apoi ca pastor evanghelic, toatã viaþa a simþit o rãspundere pentru soldaþi. Adesea îi însoþea pe câmpul de luptã, în calitate de capelan, iar în cele din urmã a murit în luptã. Încã din tinereþe Zwingli a fost atras de învãþãturile umaniºtilor. A fost foarte impresionat de un poem în care Erasmus deplângea faptul cã oamenii nu se duc la Isus Hristos pentru rezolvarea problemelor religioase, în ciuda faptului cã

numai în El pot gãsi "fericire, iertare ºi salvare". Zwingli a fost de timpuriu convins cã mântuirea se capãtã numai prin credinþã, fãrã meritul faptelor bune. În 1518 Zwingli a venit la Zurich în calitate de preot al catedralei ºi a început imediat sã þinã predici care explicau Evanghelia dupã Matei. În 1520 a renunþat la pensia papalã pe care o primea de cinci ani ºi a început sã citeascã scrierile lui Luther cu nesaþ. Zwingly a refuzat sã aprobe postul Paºtilor, scandalizându-l în felul acesta pe superiorul sãu, episcopul de Constanþa. De atunci, a cãutat sã-ºi întemeieze învãþãturile ºi viaþa numai pe Scripturã. Pentru el Biblia era architeles - primul ºi ultimul cuvânt. În curând a combãtut celibatul preoþilor, angajamentele monastice ºi mântuirea prin fapte. Împreunã cu alþi zece preoþi, el a cerut episcopului din Zurich, conducerii din acest oraº ºi din diferite regiuni ale Elveþiei permisiunea de a predica Evanghelia liber. În ºaizeci ºi ºapte de teze Zwingli a accentuat autoritatea Bibliei, mijlocirea Domnului Hristos ºi îndreptãþirea prin credinþã. Inevitabil, s-a confruntat cu întrebarea dacã creºtinul trebuie sã asculte de Dumnezeu, care vorbeºte în Biblie, sau de Roma. Cu ocazia Paºtilor din anul 1525, în catedrala din Zurich un serviciu de împãrtãºanie þinut în limba germanã a înlocuit liturghia în latinã, acest eveniment marcând începutul oficial al Reformei în acest oraº. Autoritãþile din Zurich au luat conducerea bisericii, retrãgând-o de la episcopul de Constanþa. În 1528 Berna de asemenea a adoptat forma de închinare promovatã de Reformã, urmând o dezbatere condusã de Zwingli, Oecolampadius din Basel ºi Bucer din Strasbourg. Comparându-l pe Zwingli cu Luther, se vede cã experienþa religioasã a lui Zwingli nu a fost atât de emoþionalã ca cea a reformatorului german, ci mai paºnicã ºi mai în armonie cu umanismul. În timp ce Luther era frãmântat de întrebarea: "Cum pot sã fiu mântuit?", Zwingli era adânc miºcat de pãgânismul roman ºi de ignoranþa ºi superstiþia care predominau în creºtinãtate. Þinta lui era sã restaureze simplitatea Evangheliei, nefiind impresionat nici de misticism, nici de vreo formã elaboratã a închinãrii. Pentru el Sfânta Cinã era un eveniment comemorativ ºi s-a opus transsubstanþierii lui Luther. Reformarea bisericii din Elveþia a dus la rãzboi civil. În 1531 Zwingli a însoþit trupele protestante pe câmpul de luptã de la Kappel, unde a fost omorât. El era un patriot înflãcãrat, un model de politician creºtin. Lucrarea sa a fost continuatã de cãtre Heinrich Bullinger. John Calvin. - John Calvin (1509-1564) aparþine celei de-a doua generaþii de reformatori. El ºi-a început lucrarea la Geneva, când Luther practic ºi-o terminase pe a sa. Nãscut în provincia Picardy, în nord-estul Franþei, Calvin a studiat ºtiinþele umane la Paris ºi dreptul la Orleans ºi Bourges. El a ajuns la convingerea cã siguranþa iertãrii ºi a mântuirii se gãseºte în Biblie. Pe când era la Universitatea din Paris, se afla printre studenþi ºi Ignatius de Loyola, întemeietorul ordinului cãlugãresc iezuit. Prima pasiune a lui Calvin a fost umanismul. Înzestrat cu o minte agerã, influenþatã de înþelepciunea trecutului, dacã ar fi fost sã aleagã el, ar fi optat pentru cariera de umanist, nu de reformator religios. Scria într-o latinã elegantã, aºa cum dovedeºte comentariul sãu la lucrarea lui Seneca, De Clementia ("Despre Blândeþe"). Calvin avea numai de douãzeci ºi trei de ani când aceastã lucrare a câºtigat atenþia umaniºtilor de frunte.

Când ºi cum a ajuns Calvin protestant nu se poate preciza cu siguranþã. Legãtura lui cu Erasmus ºi cu Lefevre d'Etaples, relaþiile sale din Orleans, citirea cãrþilor lui Luther ºi influenþa lui Robert Olivétan ºi a unora dintre profesorii sãi au contribuit la formarea convingerii sale. Înainte sã aibã vârsta de douãzeci de ani tatãl sãu îi cumpãrase câteva proprietãþi bisericeºti, dar în 1534, la douãzeci ºi cinci de ani, el a renunþat la acestea atunci când a refuzat hirotonirea ca preot. Calvin a pãrãsit Franþa, mergând la Basel, unde a publicat lucrarea sa în limba latinã, Institutio Religionis Christianae, cunoscutã în românã sub titlul Învãþãtura Religiei Creºtine. Avea numai douãzeci ºi ºase de ani când a scris ceea ce avea sã fie, de departe, cea mai influentã lucrare cu privire la învãþãtura protestantã. A tradus-o în francezã ºi a revizuit-o în 1541. A revizuit-o ºi a dezvoltat-o în continuare, pânã când, în 1559, a adus-o la forma ei finalã, o carte cu optzeci ºi trei de capitole, în comparaþie cu cele ºase ale primei ediþii. Institutes urmeazã ordinea crezului apostolic ºi se ocupã de (1) cunoaºterea lui Dumnezeu ca Creator ºi Suveran, (2) cunoaºterea lui Dumnezeu ca Rãscumpãrãtor, prin Hristos, (3) mijloacele prin care se poate obþine harul lui Hristos ºi (4) mijloacele folosite de Dumnezeu pentru a ne conduce la Hristos. Deºi ideile lui Calvin nu erau cu totul noi, el a prezentat într-o formã nouã ceea ce considera cã se crezuse în Biserica Creºtinã înainte ca Biserica Romano-Catolicã sã modifice învãþãturile fundamentale ale apostolilor. Institutes este cea mai cuprinzãtoare prezentare sistematicã a credinþei protestante care a fost scrisã vreodatã. Calvin, fireºte, considera Scripturile ca o autoritate în ce priveºte relatarea lucrãrilor lui Dumnezeu; întregul sãu sistem este bazat pe voinþa suveranã a lui Dumnezeu, care transcede totul. Calvin i-a dedicat aceastã lucrare monumentalã regelui Franþei, înaintea cãruia încerca sã-i prezinte pe creºtinii evanghelici ca pe niºte cetãþeni loiali, nu subversivi, aºa cum îi învinuiau duºmanii lor. Trecând prin Geneva în 1536, în acelaºi an în care a fost introdus în acest oraº cultul reformat, Calvin a fost rugat de cãtre Farel sã rãmânã ºi sã-l ajute în lucrarea sa. Împreunã cu Farel, el s-a strãduit sã creeze o bisericã model, o conducere spiritualã bazatã pe colaborarea armonioasã dintre bisericã ºi autoritãþile civile. Vãzând cã în acea perioadã în Geneva era imposibilã realizarea acestui plan, cu aceastã ocazie Calvin a mai rãmas acolo puþin mai mult de un an. În luna aprilie a anului 1538 cei doi reformatori au fost îndepãrtaþi din Geneva pentru cã au refuzat sã se supunã unor mãsuri pe care ei le considerau un amestec civil în treburile bisericeºti. Calvin ºi-a gãsit refugiu în Strasbourg ºi a slujit comunitãþii franceze de acolo ca pastor ºi învãþãtor, revizuind în acelaºi timp lucrarea sa, Institutes. S-a cãsãtorit cu Idelette de Bure, vãduva unui anabaptist. În Strasbourg Calvin a formulat ºi liturghia bisericeascã, în activitatea sa de mai târziu aceasta devenind temeiul organizãrii bisericii. Participând la unele diete germane, l-a întâlnit pe Melanchthon, cu care s-a împrietenit. Între timp în Geneva s-a ridicat o conducere mai blândã faþã de Calvin ºi el a fost invitat cu stãruinþã sã se întoarcã; dar gândul de a se întoarce într-un oraº de unde fusese alungat era cât se poate de neplãcut pentru el. Calvin i-a scris lui Farel cã ar prefera mai degrabã sã moarã de o mie de ori decât sã îndure aceastã cruce (de a se întoarce la

Geneva). Dar Farel a insistat, iar în cele din urmã Calvin a cedat: "Dacã aº avea de ales, aº face orice altceva decât sã cedez la aceastã rugãminte a ta", i-a scris el lui Farel, "dar întrucât îmi amintesc cã nu îmi aparþin, îmi ofer inima ca o jertfã înjunghiatã pentru Domnul" (în Williston Walker, John Calvin, pp. 259,260). În urmãtorii paisprezece ani Calvin a luptat neîncetat cu adversarii sãi din Geneva. Peste cincizeci de persoane au fost exilate, închise sau executate. Cel mai senzaþional din cazurile acestea a fost cel al lui Servetus, care a fost executat în 1553. Servetus a fost considerat eretic, atât de cãtre catolici cât ºi de cãtre protestanþi, deoarece nu era de acord cu învãþãturile creºtine fundamentale, în special cu doctrina despre Sfânta Treime. Calvin, care la începutul experienþei sale avusese el însuºi dificultãþi cu privire la aceastã doctrinã, în controversa cu Bolsec a considerat cã era de datoria lui sã scape biserica creºtinã de Servetus, care îl deranja nu doar pe el, în Geneva, ci ºi pe conducãtorii din alte pãrþi ale Elveþiei, a cãror pãrere cu privire la acest caz particular Calvin o ceruse ºi o primise. Condamnarea lui Servetus i-a oferit lui Calvin un avantaj decisiv în Geneva, deoarece de aici înainte poziþia sa a fost nedisputatã, iar el ºi-a realizat planul de a reforma moravurile bisericii. A publicat ediþia finalã a lucrãrii Institutes ºi a mijlocit pentru ca Theodore Beza sã fie chemat la conducerea academiei de curând înfiinþate în Geneva. Având o sãnãtate firavã ºi fiind mereu lovit de diferite boli, Calvin a murit în 1564. Dar el îºi consolidase modelul de conducere bisericeascã în Geneva ºi trasase un tipar pentru lucrarea de evanghelizare, care a adus credinþa protestantã nu doar în þara lui natalã, Franþã, ci ºi în Olanda, Anglia ºi America. Geneva devenise o atracþie pentru conducãtorii din multe þãri. Unul dintre ei a fost John Knox din Scoþia, care a petrecut p perioadã de timp în Geneva. Trãsãturile caracteristice ale Reformei lui Calvin au fost: (1) Locul central îi era oferit suveranitãþii lui Dumnezeu în lucrarea de creaþiune, conducere ºi rãscumpãrare a lumii (predestinare). Timp de peste o sutã de ani teologii au afirmat cã predestinarea este tema centralã a teologiei lui Calvin. Dar este mai acceptabil sã spunem cã, dupã pãrerea lui Calvin, credinþa în predestinaþie este mai degrabã rezultatul ultim al credinþei noastre în harul lui Dumnezeu. În prima ediþie latinã a lucrãrii Institues (1536) predestinaþia nu este tratatã ca o doctrinã separatã. (2) Instituþia disciplinei bisericeºti prin Consistoriu, corpul pastorilor ºi al slujbaºilor din Geneva, care se ocupa de cazurile de imoralitate ºi reprima învãþãturile false. (3) Conducerea bisericii prin conducãtorii aleºi de membrii acesteia. Acest sistem prezbiterian sinodal a dat o mare importanþã conlucrãrii membrilor laici în treburile bisericii ºi a influenþat direct forma politicã reprezentativã de conducere din þãrile democratice. (4) Învãþãtura cã la Sfânta Cinã, o datã cu pâinea ºi cu vinul, participantul sincer primeºte meritele trupului ºi ale sângelui lui Isus Hristos, ºi anume virtuþile reprezentate prin aceste elemente. (5) Geniul lui Calvin ca organizator ºi propagator al credinþei, care l-a determinat sã creeze un sistem ce a fãcut posibil ca protestantismul sã se rãspândeascã repede. Una din metodele principale a fost formarea de lucrãtori, evangheliºti ºi învãþãtori în academia proaspãt înfiinþatã în Geneva. Mai târziu aceastã academie a devenit Universitatea din

Geneva, pe care Thomas Jefferson o numea unul din cei "doi ochi intelectuali" ai Europei; celãlalt "ochi" fiind, dupã pãrerea sa, Edinburgh. Luther a reuºit sã elibereze conºtiinþa creºtinilor de legalismul roman; Zwingli a eliberat gândirea creºtinã de erorile ºi abuzurile pãgânismului roman; iar Calvin a fost educatorul conºtiinþei creºtine, pe care a supus-o autoritãþii lui Dumnezeu. Educând conºtiinþa creºtinã ºi organizând cu autoritate biserica, el a ajutat la pregãtirea oamenilor pentru libertatea politicã ºi religioasã. Hughenoþii din Franþa. - În timpul domniei lui Francisc I (1515-1547) umaniºtii ºi evanghelicii au încercat sã reformeze biserica. În fruntea acestora s-au aflat fabrisienii, sau aderenþii lui Lefevre d'Etaples (Faber Stapulensis). În 1521 ei s-au adunat în jurul lui Guillaume Briçonnet, episcopul de Meaux. Ei încercau sã elimine abuzurile bisericii ºi sã punã accentul asupra unei predicãri mai evanghelice. Cea mai influentã în sprijinirea acestei miºcãri umaniste pre-calviniste a fost Margaret de Navarra, sora regelui Francisc. Fiind o persoanã învãþatã ºi, în acelaºi timp, interesatã de ideile "bibliciºtilor", ea i-a invitat pe unii dintre aceºtia sã predice la Louvre, palatul regal din Paris. Ea a scris un numãr de lucrãri cu iz luteran, îndeosebi, în 1531, The Mirror of the Sinful Soul (Oglinda Sufletului Pãcãtos). Datoritã faptului cã starea politicã din Franþa trecea prin schimbãri dese, regele Franþei manifesta din când în când interes faþã de noile idei ºi îi favoriza pe "luteranii" din Franþa. Când avea nevoie de ajutorul principilor luterani germani, luteranii din Franþa aveau parte de un moment de tihnã. În 1529, vãrul regelui, Louis de Berquin, un "luteran" francez de seamã, dar nechibzuit, a fost executat pentru credinþa lui. "Dacã Franþa l-ar fi susþinut pânã la sfârºit, el (Berquin) ar fi fost un Luther al Franþei" (Theodore Beza, citat în Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, vol. 2, p. 69, art. "Louis de Berquin"). Dupã moartea lui Francisc I ºi a talentatei sale surori, regii Franþei au încercat sã restaureze catolicismul roman. Între timp grupul minoritar protestant - hughenoþii - deveniserã o grupare politicã. În curând în rândurile lor au intrat nobili de frunte - Henry de Navarre, Anthony de Bourbon, Admiral de Coligny ºi Louis de Condé, pe vremea aceea cel mai bun general al Franþei. În 1562 în Franþa a izbucnit un rãzboi civil intermitent. Acesta a avut cauze politice ºi religioase ºi a durat pânã în 1594. Evenimentul cel mai important a fost masacrul sângeros din noapte Sfântului Bartolomeu, în august 1572. Când intriganta Caterina de Medicis, mama regelui Carol IX, a reuºit sã-i atragã la Paris pe conducãtorii hughenoþilor, care veniserã sã ia parte la cãsãtoria regelui lor, Henry de Navarre, mulþi dintre ei au fost masacraþi, împreunã cu foarte multe mii de hughenoþi de rând. Unui hughenot, Henry, rege de Navarra, nepot al Margaretei, i s-a oferit coroana Franþei cu condiþia sã se lepede de protestantism. El a acceptat acest lucru din interese politice, dar în timpul domniei sale, fiind primul din dinastia Bourbon (1589-1610), i-a favorizat pe hughenoþi, numindu-i miniºtri ºi consilieri. El a promulgat Edictul de la Nantes (1598), care, în ce priveºte libertatea, a fost, cu siguranþã, carta cea mai liberalã acordatã pânã acum în Europa de vest. Ea declara religia

romano-catolicã religie naþionalã, dar le acorda hughenoþilor o foarte mare libertate. Ei nu mai aveau sã fie persecutaþi din cauza religiei, dar în Paris sau pe o razã de 20 de mile distanþã nu erau permise serviciile religioase reformate. El a stabilit cetãþi de refugiu pentru hughenoþi, cãrora li se acorda ºi dreptul da a deþine slujbe publice. Henry IV tocmai formulase, împreunã cu ministrul sãu, Sully, un plan de înþelegere ºi pace universalã, numit "marele proiect", când în 1610, a fost asasinat de Ravaillac, un cãlugãr fanatic. În 1628 edictul de la Nantes a fost parþial abrogat de cardinalul Richelieu, iar în 1685 a fost complet revocat de Louis al XIV-lea. Libertate de conºtiinþã. - Biserica Romei este intolerantã prin natura ei ºi din principiu. Ea susþine cã întrucât este singura bisericã adevãratã, nici o altã bisericã nu are dreptul sã existe. Se pune întrebarea: Cum se poate ca rãtãcirea ºi erezia sã aibã drepturi? Prin botez sufletul este unit trupeºte cu biserica, care cere supunere necondiþionatã faþã de preot, ca o condiþie a mântuirii. Deci nu este numai dreptul bisericii, ci ºi obligaþia ei sã-l aducã pe cel rãtãcit înapoi la staul, dacã e nevoie chiar prin forþã. Dacã se opune, e mai bine ca el sã moarã, deoarece reprezintã o continuã ameninþare ºi primejdie pentru sufletele pioase. Protestantismul a enunþat clar principiul libertãþii de conºtiinþã, dar multã vreme acesta a rãmas doar un principiu. În practicã protestantismul de asemenea pretindea supunere deplinã faþã de ceea ce era consideratã Unam Sanctam, "Singura Bisericã Sfântã". Cei care se împotriveau acestor învãþãturi erau puºi sub disciplinã, dacã nu chiar predaþi morþii, cum s-a întâmplat în Geneva, pe vremea lui Calvin. Înainte de Revoluþia Francezã oamenilor li se cerea sã accepte ºi sã practice religia principelui care domnea peste ei (vezi mai sus, la Dieta de la Augsburg ºi Liga Schmalkaldicã). Într-un þinut german, de exemplu Palatinatul, a trebuit ca locuitorii sã-ºi schimbe religia de ºase ori în mai puþin de un secol, deoarece domnitorii succesivi aveau diferite credinþe religioase. Dupã evocarea Edictului de la Nantes hughenoþii au fost din nou persecutaþi. Atrocitãþile care se sãvârºeau în numele unitãþii religioase în regat au trezit în cele din urmã conºtiinþa publicã. În 1787, prin Edictul de Toleranþã, Louis al XIV-lea a acordat drepturi civile protestanþilor. În 1804 Napoleon a proclamat cã este intenþia ºi ferma lui hotãrâre sã fie pãstratã libertatea de închinare. El ºi-a afirmat convingerea cã domnia legii se sfârºeºte acolo unde începe domnia conºtiinþei ºi cã nici legea, nici domnitorul nu pot face nimic împotriva acestei libertãþi. Dar în 1864 libertatea aceasta a fost condamnatã oficial de cãtre Papa Pius IX, în Syllabus of Errors. De abia în 1905 a intrat în vigoare în Franþa o separare formalã ºi completã între bisericã ºi stat. V. Reforma în Anglia Înfiinþarea Bisericii Anglicane. - Având calea pregãtitã de cãtre lollarzi, în secolul al XVI-lea Reforma în Anglia a fãcut paºi importanþi. Totuºi, Reforma din aceastã þarã s-a deosebit de

miºcãrile reformatoare de pe continent în trei puncte importante: (1) În secolul al XVI-lea în Anglia s-au dezvoltat simultan douã miºcãri antipapale - miºcãrile religioase care prezentau influenþe umaniste, luterane ºi wyclifiene; ºi o miºcare politicã ce urmãrea sã treacã orice autoritate religioasã sub conducerea regelui, în locul celei papale. (2) Mai ales la sfârºitul secolului, au existat conflicte permanente între grupele catolicizante ºi cele protestante din cadrul Bisericii Anglicane. (3) Exista în Anglia o remarcabilã tendinþã spre compromis în materie de doctrinã ºi liturghie. Un om cu convingeri puternice nu putea sã-ºi afirme pãrerile, în parte datoritã suveranilor hotãrâþi ai dinastiei Tudor, îndeosebi Henry al VIII-lea. Astfel, teologia anglicanã nu dã dovadã de aceeaºi vigoare ºi independenþã ca sistemele religioase ale lui Calvin ºi Luther. Henry al VIII-lea (1509-1547) a luat câteva mãsuri decisive: s-a proclamat ºef unic al Bisericii Anglicane ºi, mai târziu, a desfiinþat mãnãstirile. Regele a rãmas romano-catolic în ce priveºte doctrina ºi liturghia ºi a zdrobit orice opoziþie: catolicii erau spânzuraþi pentru trãdare, iar protestanþii pentru erezie. Fiul sãu, Eduard VI (1547-1553), a fost mai binevoitor faþã de protestantism. Conducãtori protestanþi de pe continent au fost invitaþi în Anglia, ºi, sub îndrumarea lui Thomas Cranmer, Cartea Comunã de Rugãciuni, în douã ediþii succesive (1549, 1552), a manifestat o remarcabilã tendinþã cãtre învãþãtura protestantã. Maria Tudor (1553-1558), succesoarea lui Eduard VI, a fost o catolicã fanaticã, la fel ca mama ei, Caterina de Aragon. Ea a fost încurajatã în eforturile sale de cãtre soþul ei, Filip al II-lea al Spaniei, fiul împãratului Carol V. Câteva sute de fruntaºi ai protestanþilor au fost arºi pe rug, dintre ei fãcând parte Cranmer ºi Ridley, la Oxford, Hooper, la Gloucester, ºi Rogers, la Smithfield, aproape de Londra; etc. În timpul domniei Mariei Tudor mulþi protestanþi au scãpat ºi s-au refugiat pe continent, la Frankfurt, Strasbourg, Geneva ºi în diferite oraºe germane. O datã cu venirea Elisabetei I (1558-1603), protestantismul a recâºtigat putere în Anglia. Mulþi dintre exilaþii de pe vremea Mariei Tudor s-au întors ºi au adus înapoi convingerea cã deºi Biserica Anglicanã era biserica de stat a Angliei, reformele ei doctrinare nu mergeau destul de departe. Reginei Elisabeta îi plãceau ceremoniile fastuoase ºi pompa din bisericã. Ea era protestantã în doctrinã, dar a introdus în liturghie ºi în ritualurile anglicane multe practici neplãcute reformatorilor englezi. Dar elementul puritan a câºtigat tot mai mult în importanþã, cerând o formã de închinare mai simplã ºi mai puþin sacerdotalã. Pentru a defini doctrina bisericeascã, în 1571 au fost promulgate cele Treizeci ºi Nouã de Articole de credinþã, o modificare a celor Patruzeci ºi Douã de Articole din timpul domniei lui Eduard VI. Li s-a cerut tuturor preoþilor ºi pastorilor sã ºi le însuºeascã. Biserica Angliei a fost apãratã de învãþaþi eminenþi, ca de pildã John Jewel, episcop de Salisbury, care a scris Apologia pro Ecclesia Anglicana (1562), prima declaraþie metodicã a Bisericii Angliei contra Bisericii Romei. ªi mai remarcabilã a fost lucrarea lui Richard Hooker, Of the Laws of Ecclesiastical Polity (1594, 1597). Hooker a luat poziþie împotriva catolicismului, ca ºi împotriva prezbiterienilor puritani. Pãrerea lui era cã forma de conducere episcopalã este cea mai bunã pentru Biserica Angliei. El considera cã

biserica ºi statul sunt douã aspecte ale aceluiaºi stat ºi cã ambele trebuiau sã fie sub conducerea directã a suveranului. În timpul domniei Elisabetei I a avut loc o redeºteptare romano-catolicã, dirijatã de cardinalul William Allen (1532-1594). Absolvent al Universitãþii din Oxford, el a refuzat sã depunã jurãmânt de supunere faþã de Elisabeta, iar mai târziu s-a dus la Roma. În 1568 el a întemeiat seminarul de la Douai, în Flandra Spaniolã, care se afla peste Canalul Mânecii ºi era uºor accesibil pentru catolicii englezi. Acolo s-au format mulþi misionari englezi pentru a se întoarce în patria mamã. S-a realizat o traducere catolicã a Bibliei în limba englezã, versiunea Douai-Rheims. În 1852, la Rheims, a fost tipãrit Noul Testament, iar în 1609, la Douai, a fost tipãrit Vechiul Testament, în douã volume. Catolicii englezi nutreau mari speranþe ºi au folosit tot felul de uneltiri ºi intrigi, dintre care unele se bazau pe Maria Stuart (1542-1587), regina scoþienilor, care prin legãturi de rudenie avea pretenþii la tronul Angliei. Puritanii ºi Separatiºtii. - În timpul domniei Elisabetei mult mai influenþi decât catolicii au fost puritanii. Þinta lor era de a "purifica" Biserica Angliei de toate vestigiile catolicismului. Printre ei se erau mulþi care fuseserã educaþi pe continent, îndeosebi la Geneva. Puritanii se deosebeau între ei în ce priveºte mãsura în care îºi manifestau loialitatea faþã de suveran. Unii susþineau o formã prezbiterianã de conducere bisericeascã. Pe vremea Elisabetei fruntaº printre prezbiterienii puritani a fost Thomas Cartwright. John Whitgift, arhiepiscop de Canterbury, a uneltit ca Thomas Cartwright sã fie privat de slujba sa de profesor la Cambridge. Whitgift, în calitatea de conducãtor oficial al Bisericii Anglicane, a luat poziþie pentru o loialitate absolutã faþã de politica de uniformitate a Elisabetei. Mai radicali chiar decât puritanii au fost separatiºtii, sau independenþii. Puritanii cereau sã rãmânã în cadrul Bisericii Angliei, pe care doreau sã o vadã curãþitã de toate urmele catolicismului. Pe de altã parte, separatiºtii, sau independenþii, ca ºi anabaptiºtii de pe continent, credeau cã era necesarã formarea de biserici care sã se separe de biserica de stat. Erau separatiºti prin faptul cã s-au retras din Biserica Angliei ºi erau independenþi prin faptul cã susþinea deplina autonomie a bisericii locale. Ei îºi imaginau fiecare congregaþie, avându-L pe Hristos în frunte, ca o bisericã ce se auto-guverneazã ºi îºi alege pastorul ºi ceilalþi slujbaºi dupã un model pe care îl vedeau în Noul Testament. Cel mai de seamã conducãtor ºi pionier al lor a fost Robert Browne (aprox. 1550-aprox. 1633), licenþiat la Cambridge, care la început a fost puritan. Printre cei care s-au întors de pe continent în secolul al XVI-lea a fost John Knox (aprox. 1505-1572). Hirotonit ca preot în Scoþia, el ºi câþiva dintre tinerii sãi adepþi s-au alipit unei grupe de la Castelul din St. Andrew ºi în curând au început sã predice doctrine protestante. Dupã ce a fost prins ºi dus în Franþa pentru nouãsprezece luni, ca deþinut de galerã, s-a dus în Anglia, unde Reforma era vãzutã bine de cãtre Eduard VI. În timpul domniei Mariei Tudor el a fugit pe continent, la Geneva. Acolo a devenit un discipol înflãcãrat al lui John Calvin. S-a cãsãtorit cu Margaret Bowers, cu care se logodise în Anglia dupã renunþase la preoþia catolicã.

Vizita lui John Knox în Scoþia, în 1555, a dat un mare avânt Reformei din aceastã þarã. În 1557, din motive politice ºi religioase, nobilimea scoþianã a jurat sã instaureze "prea fericitul cuvânt al lui Dumnezeu ºi adunarea Sa". Drept urmare, ei au fost numiþi domnii congregaþiei. În 1561 Scoþia a trecut oficial la Reformã, dar interdicþia regatului de a se predica conform modelului reformat a avut ca rezultat un rãzboi civil. Parlamentul scoþian a adoptat o mãrturisire de credinþã care fusese alcãtuitã de Knox ºi care era, cu siguranþã, calvinistã în spirit. Knox a cerut ºi a obþinut protecþia autoritãþilor civile pentru a realiza schimbãrile pe care le considera necesare. Pentru a reorganiza biserica dupã principiile sale ºi dupã modelul bisericii lui Calvin, din Geneva, Knox a scris The First Book of Discipline. A fost planificat un sistem de ºcoli, cu studii superioare în universitãþi. În general reformatorii au pus mare accent asupra importanþei educaþiei. Lucrarea The First Book of Discipline de asemenea încuraja un spirit sãnãtos de independenþã. Închinarea publicã a fost reorganizatã conform scrierii lui Knox, Book of Common Order, adoptatã în 1564, în care se aratã influenþa remarcabilã a lui Calvin ºi care a rãmas, pânã în 1645, o lucrare clasicã în Biserica Prezbiterianã. Maria Stuart, regina scoþienilor, cãsãtoritã cu regele francez Francisc II, s-a întors în Scoþia la moartea soþului ei. Catolicã loialã, ea participa la liturghie în capela ei din Scoþia. De la amvonul Sfântului Giles din Catedrala din Edinburgh, Knox vorbea cu putere împotriva acestei reînvieri a liturghiei ºi atrãgea atenþia asupra frivolitãþilor de la curtea Mariei. Pentru un timp se pãrea cã romano-catolicismul avea ºansa de a avea iarãºi succes în Scoþia. Nefericita ei aventurã matrimonialã cu lordul Darnley, care era romano-catolic, ºi uneltirile fãcute cu scopul de a ajunge la tronul Angliei dupã domnia lipsitã de copii a reginei Elisabeta nu i-au îmbunãtãþit poziþia în ochii nobililor protestanþi ai Scoþiei. Lupta civilã din Scoþia a determinat-o pe Maria sã fugã din þarã ºi sã caute adãpost în Anglia, unde, în 1587, a fost executatã sub acuzaþia de complicitate într-un complotul prin care se plãnuia asasinarea Elisabetei. Knox, luptãtor elocvent ºi înflãcãrat, a ajuns sã vadã cauza lui triumfând în Scoþia. Puritanii luptã împotriva absolutismului regal. - O datã cu moartea Elisabetei Tudor, la tronul Angliei a urcat o nouã dinastie, Stuarþii din Scoþia. James VI al Scoþiei, fiul Mariei Stuart, a devenit rege al Angliei, sub numele de James I (1603-1625). Chiar de la început el s-a întors împotriva catolicilor, ca ºi împotriva aripii extreme a protestantismului. În 1604 a poruncit sã fie exilaþi preoþii, iar Parlamentul a confirmat legile date de Elisabeta împotriva catolicilor. Asta a provocat, dupã un timp, vestitul Complot Gunpowder, o încercare de a-l elimina pe rege ºi Camera Lorzilor. Descoperirea complotului a stârnit un puternic sentiment antiromano-catolic, care a dus la acte ºi mai radicale împotriva catolicilor. Prezbiterienii erau împotriva formei episcopale a conducerii bisericeºti ºi împotriva ideii de drept divin al regilor. Regele era hotãrât sã determine poporul englez sã se conformeze Bisericii Anglicane stabilite deja. Atitudinea suveranului nu a fãcut altceva decât sã sporeascã rigoarea ºi dogmatismul puritanilor, care stãruiau asupra pãzirii cu stricteþe a duminicii, a citirii Bibliei ºi

asupra slujbelor religioase în familie ºi puneau accent pe puritatea moralã. Printre puritanii din vremea lui James I erau diferite grupãri: (1) prezbiterienii, care preferau ca biserica sã fie condusã de un comitet de prezbiteri aleºi, sau bãtrâni; (2) independenþii, care insistau asupra aspectului voluntar ºi liber al bisericii, ca o comunitate de credincioºi, ºi care considerau cã la conducerea bisericii se aflã parohia, sau congregaþia; 3) baptiºtii, care proveneau mai ales dintre independenþi. Ei erau de acord cu botezul adulþilor, prin scufundare, considerând cã botezul copiilor este incompatibil cu adevãratul crez ºi cu adevãrata practicã creºtinã. Versiunea King James a Bibliei. - James de asemenea s-a opus unei reforme protestante blânde, care a fost cerutã în 1603 de cãtre puritani, prin Millenary Petition (numitã aºa pentru cã se spunea cã are o mie de semnãturi). În 1604, la Hampton Court a avut loc o conferinþã de episcopi ºi puritani, iar singura realizare a fost iniþierea unei noi traduceri a Bibliei. În timpul dinastiei precedente apãruserã douã versiuni ale Bibliei, Biblia Bishop, folositã mai ales în biserici, ºi Biblia de Geneva, bazatã pe Noul Testament al lui Tyndale, dar pentru Vechiul Testament având la bazã altã traducere, în mare cea a Bibliei Bishop. Pentru realizarea acestei traduceri regele a numit cincizeci ºi patru de învãþaþi, împãrþiþi în grupe de câte nouã peroane fiecare, lucrând individual. Un comitet de douãsprezece persoane a cercetat întregul text. Ei au folosit limbile originale, din cele mai bune texte la îndemânã. Lucrarea a început în 1604 ºi s-a terminat o datã cu publicarea traducerii, în 1611. Deºi este numitã versiunea autorizatã, nu existã nici o dovadã cã ea s-a bucurat vreodatã de aprobarea oficialã a regelui. Aceastã versiune nu poartã amprenta geniului vreunei persoane, aºa cum este în cazul traducerii germane a lui Luther. Ea a fost produsul multor minþi ºi, în ciuda multor altor traduceri care s-au publicat, a rãmas, de patru secole, textul clasic ºi îndrãgit al vorbitorilor de limba englezã. Emigrarea separatiºtilor în America. - Când separatiºtii, sau independenþii, au fost persecutaþi în Anglia, unii dintre ei au cãutat refugiu mai întâi pe continent, îndeosebi în Olanda, fortãreaþã calvinistã. Amsterdam este oraºul în care a luat naºtere, printre separatiºti, prima bisericã baptistã englezã, condusã de John Smyth, care a murit în 1612. Separatiºtii, dispreþuiþi de anglicanii conservatori ºi chiar de o mare parte din puritanii englezi, nu ºi-au aflat soluþionarea problemelor în Olanda ºi au intrat într-un proces de tratative cu Compania Virginia. Ei au fost invitaþi în Colonia Virginia de cãtre Sir Edwin Sandys, care i-a oferit congregaþiei din Leyden terenuri în aºa-numitele "pãrþi nordice ale Virginiei". În loc de a-i duce pe teritoriul cu privire la care se înþeleseserã, în noiembrie 1620 vasul Mayflower, pe care cei 102 peregrini se îmbarcaserã pentru a pleca în noua lor patrie, i-a dus pe þãrmurile pustii din Cape Cod, care aparþineau Companiei Plymouth. Legal, peregrinii nu aveau dreptul de a se stabili acolo, în plus, regiunea aceasta nu avea parte de conducere civilã. Prin urmare, înainte de a debarca, coloniºtii au alcãtuit o cartã compusã chiar de ei, numitã Pactul Mayflower. Fiecare membru declara cã este de acord sã sprijine majoritatea, adicã membrii grupului, care a devenit o organizaþie atât legislativã cât ºi judiciarã, alegându-ºi un guvernator ºi asistenþii acestuia. Pe mãsurã ce numãrul locuitorilor ºi al comunelor a crescut, s-a dezvoltat un puternic sistem de conducere pentru unitãþile locale, fiecare din acestea

trimiþându-ºi reprezentanþii la adunarea generalã a coloniei. Întâmplãtor, din aproximativ o sutã de peregrini care au sosit pe Mayflower, doar vreo doisprezece au format membrii primei biserici. Un al doilea exod al dizidenþilor englezi înspre Lumea Nouã avut loc în timpul domniei lui Carol I, printre aceºtia aflându-se un numãr de puritani. Un grup dintre aceºti dizidenþi s-a întâlnit la Cambridge, Anglia, sub conducerea lui John Winthrop, ºi au organizat o societate al cãrei control revenea celor care mergeau în America. Ei ºi-au asigurat drepturi pentru pãmânt în Golful Massachusetts, pe coastã, mai sus de Plymouth, iar în anul 1630 au venit cam o mie de aºa numiþi peregrini. Aceasta a fost aºa-zisa mare migraþie. În 1642 colonia avea ºaisprezece mii de persoane. Colonia Golfului Massachusetts se baza pe principii teocratice, legislaþia Vechiului Testament fiind folositã ca model pentru pedepsirea vrãjitoriei, a hulei, a idolatriei, a jocurilor de noroc ºi a încãlcãrii "Zilei Domnului". Aceºti coloniºti erau tot atât de intoleranþi ca ºi oamenii de care fugiserã. Neînþelegerile din Massachusetts au dus la înfiinþarea unei alte colonii, Rhode Island (Insula Rhode). Întemeietorii ei, tânãrul pastor Roger Williams ºi Anne Hutchinson, ºi adepþii lor au fost alungaþi din Massachusetts din cauza concepþiilor lor religioase. În 1630 Williams, împreunã cu alþii, a fondat Providence, în Golful Narragansett, care trebuia sã fie un "adãpost pentru persoanele care aveau conºtiinþa neliniºtitã". La scurt timp, aderenþii lui Anne Hutchinson s-au stabilit la Portsmouth, pe o insulã învecinatã, iar peste puþin timp a fost înfiinþatã colonia de la Newport. Tuturor acestor oraºe li s-a acordat deplinã libertate religioasã ºi de exprimare, iar în 1663 ele au format o uniune, iar Carol II le-a oferit o cartã de constituire. Carol I ºi Puritanii (1625-1649). - Doctrina dreptului divin al regilor, care în Franþa a fost susþinutã cu genialitate de cardinalul iezuit Richelieu, fãcea din regele Franþei (în cazul acesta Louis al XIII-lea) un monarh care domnea prin graþia lui Dumnezeu ºi se zicea cã doar în faþa lui Dumnezeu avea regele sã dea socotealã. Ideea aceasta a ajuns la modã în Anglia în timpul stuarþilor, care erau atraºi de concepþia romano-catolicã de conducere. Carol I, a cãrui soþie era sora lui Louis al XIII-lea, era convins cã în calitate de rege trebuia sã guverneze dupã dreptul divin ºi cãutând binele poporului; el nu trebuia în nici un caz sã se supunã controlului nici din partea supuºilor sãi, nici din partea Parlamentului. Carol s-a strãduit sã-i îngãduie Parlamentului cât mai puþin cu putinþã sã se amestece în politica lui, iar începând de atunci relaþiile dintre rege ºi Parlament au devenit foarte încordate. Rãu sfãtuit de cãtre Strafford ºi Laud, regele ºi-a propus sã conducã în cele din urmã fãrã Parlament. Încercarea lui de a impune episcopatul ºi Cartea englezã de Rugãciune Comunã în Scoþia a fost unul din motivele conflictului dintre Parlament ºi rege. Puritanii, favorizând drepturile parlamentare ºi fiind în majoritate în Camera Comunelor, erau într-o opoziþie foarte puternicã faþã de Cartea de Rugãciune Comunã ºi faþã de episcopat. Rãzboiul civil care a izbucnit în 1642 i-a avut pe de o parte de oamenii regelui, cavalerii, ºi pe de altã parte de puritani ºi Parlamentul, capetele rotunde. [Sintagma "capete rotunde" (roundheads) era pe atunci porecla puritanilor, din cauza obiceiului lor de a-ºi tunde pãrul scurt. (n. tr.)] Rãzboiul s-a întors în favoarea puritanilor, iar regele a fugit în Scoþia. La întoarcerea sa în Anglia, a fost judecat ºi condamnat pentru trãdare de stat, fiind decapitat în ianuarie 1649.

Adunarea de la Westminster. - Parlamentul a desfiinþat folosirea Cãrþii de Rugãciune Comunã ºi a înlocuit-o cu o formã de cult stabilitã de Adunarea de la Westminster. Aceastã adunare, convocatã pentru a sfãtui Parlamentul în probleme religioase, era compusã din clerici ºi laici, în cea mai mare parte puritani, ºi a avut loc în 1643. Pe lângã "Îndrumarul pentru Cultul Divin Public" a mai alcãtuit ºi ceea ce se numeºte de obicei Mãrturisirea de Credinþã de la Westminster. Aceasta a fost încheiatã în 1647, a fost dezbãtutã în Parlament, dar n-a fost niciodatã autorizatã de acesta. Mãrturisirea de Credinþã aproba forma puritanã de închinare ºi a fost exprimatã în douã catehisme. Acestea au devenit simbolul bisericilor prezbiteriene scoþiene, prezentând sistemul reformat de teologie ºi conducere bisericeascã. Ele erau mai puþin modelate de teologia lui Calvin decât de cea a lui Augustin sau cea a adepþilor Covenant-ului. [Covenant - Scottish National Covenant din 1632 - Solanun League and Covenant din 1643 a fost un tratat internaþional între Scoþia ºi Anglia, care avea menirea sã asigure libertatea politicã ºi religioasã. (n. tr.).] Adunarea a fost influenþatã ºi de articolele irlandeze din 1615, care i-au fost atribuite lui James Ussher (1581-1656), arhiepiscop în Biserica Irlandezã. El este vestit prin faptul cã a alcãtuit o cronologie biblicã care a fost multã vreme acceptatã (vezi Vol. I, p. 179). Totuºi, arhiepiscopul a refuzat sã vinã la aceastã adunare. Biserica din vremea lui Oliver Cromwell. - Dupã victoria Parlamentului asupra oamenilor regelui, executarea lui Carol I a creat un gol politic. În timp ce Parlamentul Lung era încã în sesiune, a fost proclamatã o republicã, dar dupã 1653 Oliver Cromwell a devenit Lord Protector al Federaþiei Britanice. El a întãrit flota, a luptat împotriva catolicilor din Irlanda, s-a opus expansiunii spaniole ºi a rezistat ameninþãrii tot mai mari a puterii navale olandeze. Mai presus de toate, Cromwell a transformat Anglia într-o teocraþie puritanã, în care se zicea cã oastea duce luptele Domnului. Miºcãri chiliaste continuau sã creascã sau sã aparã, ca de pildã Ranters, Diggers, Seekers ºi Levellers. Mai erau ºi oamenii monarhiei a cincea, care erau convinºi cã cele patru monarhii din Daniel 2 trecuserã deja ºi cã împãrãþia lui Hristos, monarhia a cincea, era gata sã înceapã. Ei îºi propuneau sã grãbeascã venirea ei, chiar cu preþul violenþei armate. Perioada lui Cromwell a fost una în care au existat oameni remarcabili, ca de pildã Milton, Bunyan ºi George Fox. Societatea Prietenilor, sau a quakerii, întemeiatã de George Fox, a prins în curând rãdãcini, având o temelie mult mai puternicã decât celelalte miºcãri religioase. Când în 1674 Fox, care avea o obârºie foarte modestã, a ajuns sã-ºi dea seama cã trebuia sã se converteascã urmând "lumina lãuntricã", întreaga lume i s-a pãrut altfel ºi chiar ºi pãmântul avea pentru el un "nou miros". A renunþat la jurãminte ºi a insistat asupra cinstei ºi a predicãrii adevãrului, a propãvãduit simplitatea în îmbrãcãminte, hranã ºi purtare, a refuzat participarea la rãzboi ºi a osândit formalismul în religie. Solia lui Fox a gãsit un puternic rãspuns în Anglia ºi în Wales, pe continent ºi în America. Mulþi au devenit aderenþii lui. Cromwell s-a strãduit sã previnã haosul religios. El a dat dovadã, într-o anumitã mãsurã, de toleranþã religioasã, dar a aprobat ºi susþinut ºi o bisericã naþionalã, sprijinitã de stat. Ea nu trebuia

sã foloseascã în slujbele ei Cartea de Rugãciune Comunã ºi nici sã aibã episcopi. Dar trebuia sã se predice Biblia ºi, prin urmare, pastorii sã fie aleºi cu grijã. Ei trebuiau sã fie întreþinuþi din zecimi, dintr-un fond central. Erau toleraþi toþi protestanþii, cu excepþia quakerilor. Clerul putea fi prezbiterian, independent sau baptist; episcopalienii se puteau întruni pentru închinare dacã fãceau lucrul în mod discret; chiar ºi romano-catolicii erau lãsaþi în pace dacã nu tulburau liniºtea publicã. Anglia a cunoscut o anumitã mãsurã de libertate religioasã, nemaiîntâlnitã înainte în aceastã þarã. Restaurarea Stuarþilor. - Dupã moartea lui Cromwell, în 1658, þara a cãzut în anarhie, iar restaurarea dinastiei Stuart a fost inevitabilã. Carol II (1660-1685), "regele vesel", fiul decapitatului Carol I, a fost foarte mult influenþat de diplomaþia catolicã. El îl admira ºi îl imita pe Louis al XIV-lea al Franþei. Prin Actul Uniformitãþii (1662), care a avut ca urmare exilarea ºi închiderea a mii de puritani, el a luat mãsuri împotriva acestora. Prin Actul de Probã (1673) a fost aprobatã numai mãrturisirea de credinþã anglicanã. Carol II a fost urmat de fratele sãu, James II (1685-1688). Deºi acesta din urmã era un romano-catolic declarat, Parlamentul, fiind compus în majoritate din membrii partidului conservator, nu a luat nici o hotãrâre. Asta se datora mai ales faptului cã cele douã fiice ale regelui, Mary ºi Anne, erau protestante. Dar în 1688 s-a nãscut un fiu, James, care a fost botezat catolic. Astfel, a devenit evident faptul cã avea sã fie perpetuat romano-catolicismul. Înþelegerea acestui fapt a produs, fãrã a fi vãrsat sânge, o schimbare a conducerii, cunoscutã sub numele de Revoluþia Glorioasã, iar la tron au fost aduºi William de Orange ºi Mary Stuart. Principala consecinþã a Revoluþiei Glorioase a fost cã în 1689 Parlamentul a decretat Legea Drepturilor. James II fugise în Franþa; Mary ºi consortul ei, William de Orange, locþiitor de Olanda, au domnit ca suverani protestanþi constituþionali. Legea Drepturilor declara ilegale multe din mãsurile lui James II ºi stipula cã nici un romano-catolic nu putea sã poarte vreodatã coroana Angliei. Legea acorda libertate religioasã parþialã diferitelor confesiuni protestante. Catolicii ºi socinienii nu aveau libertate de închinare ºi nimeni nu putea fi admis într-o slujbã publicã sau înscris la universitate dacã nu era membru al bisericii anglicane. Cãsãtoria ºi botezul erau valabile numai dacã erau oficiate de un preot anglican. VI. Contrareforma Catolicã Iezuiþii. - Protestantismul a forþat Biserica Catolicã sã îºi redefineascã teologia, sã îºi reorganizeze biserica ºi sã-ºi verifice metodele. Unealta cea mai activã a Contrareformei au fost iezuiþii, un produs al catolicismului spaniol. Luptând împotriva maurilor, catolicii îºi dezvoltaserã un fanatism sãlbatic ºi patriotic. În secolul al XVI-lea Spania devenise naþiunea cea mai însemnatã a lumii, iar regalitatea spaniolã a cãutat sã-ºi asigure absolutismul în politicã ºi în religie. Urmãrind aceastã ultimã þintã, Ignatius de Loyola (1491-1556) a fost foarte activ. Întemeietorul ordinului cãlugãresc iezuit a fost la început ostaº. Rãnit în 1521 în lupta de la Pampeluna, el a

abandonat cariera militarã ºi s-a hotãrât sã devinã un soldat devotat al papei ºi sã se specializeze în suprimarea vrãjmaºilor bisericii. Dupã lupte lãuntrice chinuitoare el ºi-a oferit serviciile sale papei, pentru a propaga credinþa catolicã ºi pentru a reprima erezia. El a întemeiat (în 1534) Societatea lui Isus, la Montmartre, în Paris. Aceasta a fost aprobatã de cãtre Papa Paul III, în 1540, prin bula Regimini militantis Ecclesiae. Iezuiþii îºi au obiºnuitele lor legãminte monastice; în plus, ei fac un legãmânt special de ascultare faþã de papã. Acest ordin cãlugãresc a fost întemeiat pe principiul unei supuneri totale a opiniei individului ºi pe principiul disciplinei militare. Loyola a scris un tratat, Spiritual Exercices, în care arãta cum poate ºi trebuie sã fie supusã voinþa individualã ºi cum fiecare persoanã se poate supune complet voinþei superiorului sãu, care Îl personificã pe Hristos. Acest principiu este opus ideii protestante cã individul trebuie sã asculte de conºtiinþa sa iluminatã de Scripturi, care sunt autoritatea supremã în materie de credinþã. Iezuiþii au reuºit sã restaureze încrederea catolicilor germani, realizându-ºi scopurile prin folosirea oricãrui mijloc. Ei s-au strecurat în toate straturile societãþii, au luat asupra lor ºcolile ºi au luat iniþiativa în toate eforturile importante. De asemenea, printr-un oportunism machiavelic, le-au dat îndrumãri oamenilor de stat ºi au încurajat ideea ezitãrii. Ei trebuie consideraþi instigatorii multora din acþiunile întreprinse împotriva protestanþilor, ca de pildã masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu sau marile crize din Germania, care au culminat cu Rãzboiul de Treizeci de Ani (1618-1648). Iezuiþii s-au dovedit a fi o armatã care a fãcut posibil ca biserica sã-ºi aplice metodele de autoritate absolutã ºi sã-ºi concentreze toatã puterea în papalitate. Sinodul de la Trent. - Papa se temea de întrunirea unui sinod bisericesc, dar împãratul Carol V, a cãrui ambiþie era încã sã realizeze unitatea politicã ºi religioasã, l-a zorit sã convoace un sinod. Acest conciliu, care a fost organizat în 1542, la Trent, un oraº italian ºi imperial, s-a întrunit cu intermitenþã între 1545 ºi 1563. Aceastã întâlnire era de mult solicitatã din multe pãrþi, iar, la începutul lucrãrii sale de reformã, Luther însuºi ceruse o astfel de adunare. Când a convocat acest sinod, Papa Paul III se temea de presiune politicã, precedentul sinoadelor reformatoare din secolului al XV-lea nefiind încurajator. Dar iezuiþii i-au oferit ajutor eficient. Împãratul, nãdãjduind cã problema unitãþii germane va fi rezolvatã, ceruse sã vinã o reprezentanþã atât din partea principilor protestanþi cât ºi din partea celor catolici. Chiar de la început papa s-a arãtat interesat numai de doctrinele pe care vroia sã le defineascã, în opoziþie cu opiniile protestante exprimate la Conferinþa de la Augsburg, în 1530. În prima perioadã (1545-1547) a fost definitã doctrina catolicã, drept rãspuns la opiniile protestante. La început conduceau dominicanii spanioli, discipolii lui Thomas Aquinas, dar ei au fost înlocuiþi de cãtre iezuiþi. S-a stabilit cã izvorul adevãrului se gãseºte în Biblie ºi în tradiþie; lucrul acesta oferindu-i bisericii puterea de a interpreta Biblia aºa cum vrea ea. În definirea îndreptãþirii, harul dumnezeiesc a fost socotit o învãþãturã fundamentalã, dar a fost pãstratã ºi doctrina meritului faptelor bune. Astfel, omul conlucreazã cu harul divin cu ajutorul voinþe, dar faptele bune sporesc ºansa de a fi îndreptãþit. Îndreptãþirea depinde de sacramente, care sunt

mijloace de mântuire, ºi începe cu botezul, cel dintâi dintre sacramente. Ea este sporitã prin confirmare ºi euharistie, iar dacã este pierdutã, poate fi recâºtigatã prin pocãinþã. În a doua perioadã a sinodului (1551-1552) împãratul a cerut ca principii protestanþi sã participe la dezbateri, dar în prima etapã influenþa protestantã a fost atât de slabã încât a fost trecutã vederea. Dar când Papa Iuliu III a deschis sinodul se pãrea cã ar putea exista un acord între cele douã confesiuni. Totuºi, dorinþa de unire a împãratului a fost brusc anulatã de dezertarea lui Maurice de Saxonia, care l-a pãrãsit pe împãrat în favoarea cauzei protestante. Lucrul acesta l-a obligat pe împãrat sã pãrãseascã pe neaºteptate Sinodul de la Trent, iar asta a fost un alt factor care a pus capãt participãrii protestante. Dupã zece ani de întrerupere, Sinodul din Trent ºi-a reluat lucrãrile, intrând a treia sa perioadã (1562-1563). Între timp protestantismul prinsese puternice rãdãcini în Germania ºi, în 1555, prin Pacea de la Augsburg, a fost recunoscut oficial. De partea catolicã, iezuiþii se întorseserã la metodele Inchiziþiei, iar delicata problemã a puterii episcopale a fost discutatã foarte pe larg. De aici înainte dogma principalã avea sã fie cea a bisericii, o ierarhie instituitã ºi apãratã de Dumnezeu. Catolicul de rând trebuie sã-l lase pe preot sã fie cãlãuza lui, "directorul conºtiinþei sale". Un conducãtor cu influenþã, cardinalul Borromeo de Milan, specialist în educaþia religioasã, a stãruit asupra înfiinþãrii de seminarii teologice. Sinodul a afirmat în special urmãtoarele instituþii: (1) papa, în a cãrui mânã este puterea bisericii, ca vicar al lui Isus Hristos; (2) textul latin al Bibliei (Vulgata), unicul acceptat, dar nefiind disponibil pentru laici; (3) cele ºapte sacramente. În plus, aveau sã se construiascã seminarii teologice ºi s-a creat Congregaþia Indexului, care avea rolul de a examina toate tipãriturile, pentru a-l ocroti pe catolicul drept credincios de publicaþiile dãunãtoare. VII. Redeºteptãri religioase între 1650 ºi 1750 Pietismul în Germania. - Dupã pacea de la Augsburg, din 1555, se nãdãjduia cã fusese rezolvatã convieþuirea în pace a catolicilor ºi a protestanþilor germani. Totuºi, în ciuda principiului (adoptat cu cincisprezece ani în urmã) cã fiecare regiune ar trebui sã aibã religia ei, situaþia s-a înrãutãþit, iar cu timpul cele douã confesiuni s-au cristalizat în douã grupãri politice. Tensiunea a culminat tragic în Rãzboiul de Treizeci de Ani (1618-1648), care a început cu revolta boemã împotriva Sfântului Imperiu Roman. Conflictul a fost precipitat prin încercãrile de a instala guvernatori catolici peste districtele protestante recunoscute, în contravenþie cu Pacea de la Augsburg. Pe lângã motivele religioase ale acestui rãzboi, existau ºi motive politice. Dupã câþiva ani a fost atrasã în conflict ºi Danemarca, apoi Suedia ºi, în cele din urmã, Franþa. Momentul dramatic a fost atunci când a intrat în conflict regele Suediei, Gustavus Adolphus, care fusese înduplecat sã-i ajute pe protestanþii de pe continent, care se aflau într-o grea strâmtoare, ºi fãrã îndoialã ºi sã obþinã avantaje politice

pentru Suedia. În una din cele mai dârze bãtãlii ale acestui rãzboi, la Lützen (1632), suedezii au câºtigat o victorie strãlucitã, dar Gustavus Adolphus a fost omorât. Deoarece ambiþia sa politicã era de a zdrobi casa catolicã a Austriei, vrãjmaºul tradiþional al Franþei pe continent, ministrul francez, cardinalul Richelieu, care abrogase în parte Edictul de la Nantes, a intervenit de partea protestanþilor în Rãzboiul de Treizeci de Ani. Acest rãzboi s-a terminat cu importantul Tratat de la Westphalia (1648), care, în general vorbind, a adus pace în Europa de Apus. De asemenea, el a alcãtuit o cartã politicã pentru þãrile Europei de Apus ºi a recunoscut câteva noi state suverane. De abia trecuse devastatorul Rãzboi de Treizeci de Ani, când Ludovic al XIV-lea a invadat Palatinatul - în trei ocazii diferite - pentru a jefui ºi pentru a pârjoli. Asta a pricinuit emigrarea în masã a germanilor, dintre care pe mulþi William Penn i-a primit în Pennsylvania, pe care o obþinuse de curând. În mai puþin de o sutã de ani, luteranismul, cu care începuse reforma, s-a cristalizat într-o miºcare formalistã ºi dogmaticã. În Germania a ajuns sã ia naºtere ceea ce s-ar putea numi un nou scolasticism, bazat pe un sistem teologic subtil ºi elaborat. Mulþi clerici ºi laici luterani temãtori de Dumnezeu au fost alarmaþi de formalismul religios. În 1621 Johann Arndt le-a reamintit contemporanilor sãi cã pentru a fi un bun luteran trebuia ca mai întâi sã fii un bun creºtin. Într-o lucrare importantã, intitulatã Vom Wahren Christentum ("Adevãratul creºtinism"), el a stãruit asupra unei adânci experienþe creºtine ºi a accentuat importanþa evlaviei personale. Ca o revoltã împotriva tendinþei cãtre o teologie dogmaticã ºi cãtre un ritualism formal a apãrut o miºcare - neorganizatã, dar eficientã - cunoscutã sub numele de pietism, al cãrei scop principal era sã reînvie religia personalã. Principalul ei conducãtor în Germania era Philipp Spener. În 1660 Spener a venit în contact cu Jean de Labadie, un fost preot iezuit, care mai târziu a devenit pastor al Bisericii Reformate. Labadie stãruia sã se organizeze, oriunde lucrul acesta era posibil, case de rugãciune sau mici grupe de studiu. Philip Spener (1635-1705) s-a nãscut la Ribeauville, în Alsacia. A studiat teologia la Geneva, iar în 1666 a fost numit pastor la Frankfurt. A învãþat de la Sebastian Schmidt din Strasbourg cã un studiu amãnunþit al Mãrturisirii de Credinþã ar trebui sã deschidã calea cãtre un studiu exegetic al Bibliei. Prefaþa lui Spener la cartea lui Arndt, Wahres Christentum, a devenit partea principalã a acesteia, iar în 1675 a fost publicatã separat, cu titlul Pia Desideria ("Dorinþe Sfinte"). Aceasta a avut o rãspândire mai mare decât cartea la care fusese prefaþã. Pia Desideria conþine principiile fundamentale ale pietismului. Spener recomanda ca Biblia sã fie studiatã cu sârguinþã în case de rugãciune ºi sã se organizeze mici întruniri pentru edificare ºi încurajare reciprocã, numite collegia pietatis. El stãruia ca membrii laici sã se implice mai mult în treburile bisericeºti. El cerea ca în predarea învãþãturilor Bibliei sã fie folosite metode mai simple ºi îi îndemna pe pastori sã fie mai puþin ritualiºti ºi dogmatici ºi sã rãmânã foarte aproape de Scripturã în predicile lor. El a pus un accent puternic pe studierea profeþiilor ºi a trezit un nou interes faþã de escatologie, îndeosebi faþã de a doua venire a lui Hristos. Spener a fost chemat sã pãstoreascã diferite comunitãþi mari,

îndeosebi pe cele din Dresda ºi Berlin. Dar în Germania adevãratul centru al pietismului a fost Halle, unde Spener a devenit conducãtor al universitãþii. Spener l-a chemat pe un discipol, August Hermann Francke, sã fie profesor ºi a insistat ca Biblia sã fie predatã ºi studiatã pe principii exegetice. În 1695 de la aceastã universitate au pornit primii misionari luterani. Unul din rezultatele cele mai importante ale pietismului a fost formarea bisericii cunoscutã sub numele de Unitas Fratrum sau Unitatea Fraþilor, care a fost întemeiatã de cãtre finul lui Spener, contele Zinzendorf (1700-1760). Încã din fragedã tinereþe Zinzendorf ºi-a predat Domnului inima, aºa cum scria el în carnetul sãu de însemnãri zilnice, dupã ce a fost impresionat de o picturã realizatã de Domenico Fetti, care Îl reprezenta pe Mântuitorul având pe cap cununa de spini. Pictura purta aceastã legendã: "Iatã ce am fãcut Eu pentru tine - tu ce ai fãcut pentru Mine?" La moºia sa din Herrnhut, în Moravia, el îi primea pe refugiaþii protestanþi care fugeau de persecuþie. Zinzendorf avea darul de a-i face ca oameni de obârºii ºi temperamente diferite sã trãiascã armonios împreunã în biserica pe care el a numit-o "Unitate". De la husiþi a împrumutat episcopatul, de la pietiºti o mãrturisire de credinþã conservatoare, de la calviniºti o disciplinã moralã strictã, de la prezbiterieni organizaþia bisericeascã ºi de la luterani doctrina centralã a îndreptãþirii prin credinþã. El a contopit toate aceste elemente într-o formã de creºtinism morav care ºi-a gãsit expresie în frumoasele imnuri morave care i-au îmbãrbãtat pe creºtinii din toatã lumea. Zinzendorf era un evanghelist remarcabil - ºi avea mentalitate misionarã. Membrii laici trebuiau sã lucreze sârguincios în diferite ramuri ale misiunii ºi ale evanghelizãrii interne, ºi chiar în misiunile externe. Pietismul avea o nefericitã tendinþã de a forma de clici, iar printre membrii "colegiilor pietãþii" a apãrut un fel de mândrie religioasã. Uneori erau recomandate mijloace artificiale pentru a-i aduce pe oameni la pocãinþã. Dar în ciuda acestor deficienþe, pietismul a fost o valoroasã miºcare de reformã în cadrul bisericii luterane ºi a exercitat o hotãrâtã influenþã asupra primilor metodiºti. Redeºteptarea religioasã din Anglia; Metodiºtii. - Dupã glorioasa revoluþie din 1688-1689 starea moralã ºi religioasã din Anglia era deplorabilã. Ca ºi Biserica Luteranã, Biserica Anglicanã devenise cu totul formalistã în cult ºi dogmaticã în învãþãturã. Era incapabilã sã ridice viziunea poporului sau sã-i îndeplineascã nevoile spirituale. Era necesarã o trezire urgentã. Aceastã redeºteptare a început în 1729, când câþiva studenþi de la universitatea din Oxford au alcãtuit un cerc religios. Ei au fost numiþi "metodiºti", iar uneori "clubul sfânt", deoarece respectau un program metodic de vieþuire, cuprinzând perioade regulate de post, împãrtãºanie sãptãmânalã ºi rugãciune la momente stabilite. John Wesley (1703-1791), conducãtorul metodismului, a avut de timpuriu în viaþã contact cu moravii. Ca preot în Biserica Angliei, îºi îndeplinea datoriile religioase cu multã conºtiinciozitate, dând pe faþã o enormã capacitate de muncã. În 1735 a mers ca misionar în America, pentru a-i converti pe indieni. Ajungând în Georgia, a fost întâmpinat de un morav care l-a întrebat direct dacã Îl cunoaºte pe Isus Hristos. În ciuda acestei primiri neaºteptate, care i-a displãcut la început,

Wesley a predicat înaintea unor mari adunãri din America. Dar el era dureros de conºtient de faptul cã el personal nu era un creºtin convertit. Întors la Londra în 1783, el a avut parte de o experienþã creºtinã, care i-a încãlzit inima ºi care a devenit vestitã. Când, într-o adunare moravã, l-a auzit pe un membru laic citind prefaþa lui Martin Luther la Epistola cãtre Romani, ºi-a simþit inima "curios de încãlzitã", ocazie care este ades pomenitã ca momentul convertirii lui Wesley. Aceastã convertire evanghelicã, descrisã în propriul sãu caiet cu însemnãri zilnice, a avut loc la 24 mai 1738. Când Biserica Angliei a refuzat sã-i mai lase la amvon pe Wesley ºi pe colaboratorilor sãi, îndeosebi pe George Whitefield, metodiºtii au început sã predice în aer liber. Dupã anul 1739 ei s-au angajat în evanghelizare publicã. I-au organizat pe cei care îi urmau acum în numãr mare într-o comunitate religioasã împãrþitã în parohii, sau "clase", conduse de pastori conservatori, care erau obligaþi sã se "mute" la fiecare trei ani. Wesley a dovedit un talent excepþional de organizator ºi promotor. Din punct de vedere teologic el era arminian, opunându-se astfel predestinãrii deterministe. Subiectele sale favorite erau desãvârºirea ºi sfinþenia creºtinã. Metodismul a schimbat foarte mult climatul religios rece al Angliei ºi a adus un suflu nou Bisericii Anglicane. A condus ºi la alte realizãri, ca înfiinþarea Societãþii Misionare Londoneze în 1795, a Societãþii Misionare Bisericeºti în 1799, a Societãþii de Publicaþii Religioase în 1799 ºi a Societãþii Biblice Britanice ºi pentru Strãinãtate în 1804. Metodismul de asemenea a avut influenþã pe plan politic ºi economic. Abolirea robiei negrilor din coloniile britanice de cãtre Parlament, în 1833, a fost mai ales lucrarea lui William Wilberforce, care a fost foarte mult influenþat de metodiºti. Într-adevãr, ar fi greu de mãsurat efectele depline ale predicãrii lui John Wesley. VIII. Trãsãturile esenþiale ale secolelor XVIII ºi XIX Raþionalism ºi Deism. - Nu numai cã Europa de Apus era frãmântatã de rivalitãþi între protestanþi ºi romano-catolici, dar printre protestanþi existau nesfârºite dispute teologice, adesea în sânul aceleiaºi biserici. Luteranii încercaserã sã-ºi defineascã doctrinele în formã finalã în Formula Concordiei (1580). Calviniºtii ajunseserã la un soi de înþelegere cu privire la doctrinã la Sinodul din Dort, în 1618, ºi prin Consensus Helveticus, în 1675. Rãzboaiele religioase care torturaserã toate þãrile europene fãcuserã ca mulþi oameni sã se întoarcã împotriva religiei, iar urmarea naturalã a fost o reacþie raþionalistã, anti-creºtinã. Mulþi deiºti englezi - care ºi-L imaginau pe Dumnezeu ca o fiinþã îndepãrtatã, atât de ocupatã cu alte treburi încât are prea puþin timp sau deloc pentru lumea aceasta ºi pentru problemele ei - au luat o poziþie hotãrâtã împotriva conservatorismului Bisericii Anglicane ºi împotriva dogmatismului puritanilor. Scopul lor declarat era sã se întoarcã la o religie a naturii ºi sã lase la o parte religia revelatã, adicã religia Bibliei. Filosoful francez René Descartes (1596-1650) a fost pãrintele raþionalismului. Concepþia sa cu privire la adevãr este cã tot ce e

perceput clar ºi distinct este adevãrat ºi cã viaþa însãºi poate fi perceputã cu mintea, lucru pe care l-a exprimat în binecunoscuta maximã cogito ergo sum, "gândesc, deci exist". Exista o tendinþã crescândã cãtre raþiune, pânã când aceasta a fost în cele din urmã zeificatã ºi adoratã pentru o scurtã vreme, în timpul Revoluþiei Franceze. Cei care nu lepãdau chiar cu totul creºtinismul încercau sã-l facã sã se conformeze raþiunii. John Locke (1632-1704) considera cã tot ce este contrar raþiunii este inadmisibil. În lucrarea sa The Reasonableness of Christianity ("Raþionalitatea Creºtinismului") (1695), în timp ce susþinea cã Biblia conþine adevãruri pe care raþiunea umanã nu le poate descoperi ºi care sunt atestate de cãtre miracole, Locke considera cã nici una din soliile centrale ale Scripturii nu este contrarã raþiunii ºi cã minunile nu sunt iraþionale. Subliniind etica lui Isus ºi consonanþa dintre creºtinism ºi raþiune, Locke nãdãjduia sã evite argumentaþia teologicã. El era un apãrãtor înflãcãrat al toleranþei religioase. Unii oameni de ºtiinþã au rãmas credincioºi învãþãturilor religiei revelate, aºa cum este ea prezentatã în Scripturã. Un exemplu remarcabil este Isaac Newton (1642-1727), un geniu în matematicã ºi în fizicã ºi descoperitor al legii gravitaþiei universale. Newton pretindea cã ideea de timp ºi cea de spaþiu nu sunt absolute, o concepþie care a fost reexaminatã de Albert Einstein, care în studiile sale în domeniul relativitãþii pretindea cã noþiunile umane cu privire la timp ºi spaþiu sunt relative pentru observator. Newton a fost un dedicat ºi devotat cercetãtor al profeþiei biblice. Einstein spunea cã Newton nu a fost doar un inventator genial al metodelor specifice ºi al demonstraþiilor matematice ºi fizice, ci ºi un maestru al materialului empiric cunoscut pe atunci. În studiile sale, Newton a stabilit împlinirea profeþiei biblice în istorie; în privinþa aceasta cunoºtinþele lui de cronologie ºi astronomie fiindu-i de mare folos. Lucrarea sa Observations Upon the Prophecies of Daniel and the Apocalypse of St. John, scrisã în 1733 ºi publicatã postum, a fost produsul multor ani de studiu. Opuse ideilor lui Newton erau cele ale lui Henry St. John Bolingbroke (1678-1751). Deºi dispreþuia toate cultele, considerându-le produsul entuziasmului, al fraudei ºi al superstiþiei, totuºi el i-a recunoscut creºtinismului dreptul la adevãr raþional. Apãrãtor al libertãþii de gândire, el sprijinea o bisericã oficialã, în interesul statului ºi al moralei publice. ªi mai mare a fost influenþa lui David Hume (1711-1776), a cãrui criticã deistã a emancipat metoda ºtiinþificã de la conceptul de divinitate perceputã prin raþiune. Împotriva justificãrii unei religii prin mijloace de altã naturã decât raþionale, Hume ºi-a îndreptat critica asupra minunilor. El admitea posibilitatea întâmplãrilor miraculoase, dar susþinea cã existã posibilitatea ca observatorul sau istoricul sã greºeascã. Remarcabil printre necredincioºi - cei care resping mântuirea creºtinã - a fost Edward Gibbon (1737-1794), care prin lucrarea History of the Decline and Fall of the Roman Empire a încercat sã trateze cu demnitate ºi pragmatism apariþia creºtinismului. În secolul al XIX-lea principiile fundamentale ale deismului erau supuse influenþei scepticismului, a pesimismului ºi a panteismului, dar concepþiile aºa numitei religii naturale îºi pãstrau în mare mãsurã vechiul caracter.

Deismul avea multe faþete. În general, deiºtii credeau într-un Dumnezeu care crease celula originalã a vieþii. Ei considerau cã Dumnezeul universului, marele Ziditor ºi "Ceasornicar", a dat legi universale care sunt în acord cu raþiunea. Toate practicile ºi crezurile care nu pot fi înþelese sau aprobate de raþiune trebuie înlãturate ºi considerate superstiþie; ele sunt folosite de cler pentru profit. Deiºtii leapãdã credinþa cã Dumnezeu le-ar fi descoperit oamenilor voinþa Sa; El creeazã, dar nu pãstreazã nici o legãturã cu creaturile Sale. De aceea, ei resping biserica, Scripturile ºi credinþa cã la un moment dat Dumnezeu S-ar fi întrupat. Ei spun cã omul poate sã-ºi gãseascã propria cale spre fericire ºi spre îmbunãtãþirea sorþii sale intelectuale fãrã ajutorul religiei. Accentul care s-a pus în secolul al XVIII-lea pe raþiune a fost aplicat nu doar la filosofie ºi religie, ci ºi la politicã. Când "despoþi luminaþi", ca Frederick al II-lea ºi Joseph al II-lea, au domnit în numele raþiunii, ei au decretat legi în interesul supuºilor lor. De pildã, sclavia trebuia sã fie desfiinþatã deoarece desfiinþarea ei era raþionalã. Exista o dorinþã generalã de a lumina poporul ºi de a populariza cunoºtinþele ºtiinþifice. Aceastã conducere iluminatã era încurajatã, mai ales în Franþa, de cãtre deiºti, dintre care mulþi erau enciclopediºti. Cel mai elocvent dintre deiºtii francezi a fost Voltaire (1694-1778) un critic ager ºi îndrãzneþ, care a început o strãlucitã polemicã împotriva intoleranþei din bisericã ºi din stat, ca ºi împotriva pretenþiei de transcendenþã a bisericii. Voltaire a fost foarte mult influenþat de Newton, dar ideile sale cu privire la toleranþã veneau în cea mai mare parte de la Locke ºi Shaftesbury. El avea pãreri asemãnãtoare cu cele ale pretinºilor filosofi, enciclopediºtii, care susþineau cã Dumnezeu într-adevãr existã ºi cã El crease lumea, dar cã toate instituþiile religioase sunt înºelãciuni. Declaraþiile lui Voltaire erau clare ºi foarte spirituale, dar Voltaire personal nu era nici profund, nici metodic, iar despre lucrarea lui se poate spune cã este un "haos de idei clare". El era un duºman declarat al doctrinei creºtine ºi îºi rezuma ideile spunând cã "dogma duce la fanatism ºi ceartã; dar moralitatea (etica) duce la armonie". Cea mai mare contribuþie a sa a fost cã a apãrat cu elocvenþã ºi curaj libertatea opiniei ºi a exprimãrii. El le-a luat pe faþã apãrarea celor care erau persecutaþi pe nedrept pentru ideile lor. Voltaire ºi-a riscat averea ºi reputaþia pentru a reabilita familii de protestanþi, ca Jean Calas, ºi politicieni, cum ar fi guvernatorul francez din India, Lolly-Tollendal, care fusese pe nedrept acuzat de conducere greºitã. Voltaire a fost un necredincios pentru cã a respins mântuirea creºtinã, dar el nu era ateu. Ultimele sale cuvinte au fost: "Mor adorându-L pe Dumnezeu, iubindu-mi prietenii, neurându-mi vrãjmaºii ºi detestând superstiþia" (S. G. Tallentyre, Voltaire in His Letters, p. 222). Contemporanul sãu, J. J. Rousseau din Geneva, considera conºtiinþa individualã ca centru al religiei. El era de pãrere cã omul este bun de la naturã, dar cã se stricã prin asocierea cu alþi oameni. Rousseau (1712-1778) a încercat sã demonstreze cã omul trebuie sã fie educat pe un fundament cu totul diferit de cel de pânã acum (Emile), cã trebuie sã-ºi schimbe concepþia despre lume ºi despre dreptate în general (Essay on Inequality) ºi cã statul trebuie sã fie reorganizat, pe baza acordurilor reciproce dintre diferitele clase sociale (Social Contract). Ideile lui au inspirat direct socialismul din secolul al XIX-lea. El considera cã elementul de bazã al religiei este sentimentul. Pentru Rousseau sentimentul era temeiul unui sistem metafizic, iar acesta era

rezultatul experienþei sub influenþa filosofiei, dar eliberatã de formalism prin constanta referinþã la sentimentalitate ºi emoþii ca izvoare primare ale religiei. Rousseau considera cã esenþa religiei se aflã nu în intelectul cultivat, ci în înþelegerea naivã ºi dezinteresatã a celui incult. Pentru Rousseau religia naturalã avea un nou sens: "natura", pe care el nu o mai considera universalitate în ordinea cosmicã, este simplitate ºi sinceritate primitivã, în contrast cu artificialul. Raþionalismul ºi deismul au încercat sã elimine din religie însãºi esenþa ei; deismul nu este un rãspuns la întrebarea cum poate un om sã ajungã la mântuire ºi sã obþinã rãscumpãrarea ºi împãcarea; ci este doar o filosofie care încearcã sã explice lumea. Unul dintre adepþii raþionalismului a fost filosoful german Immanuel Kant (1724-1804), care a atras atenþia asupra limitelor inteligenþei umane, folosind principiul eticii. El argumenta cã Dumnezeu ºi realitatea sufletului viu sunt postulatele raþiunii practice. Din punct de vedere religios ºi practic, contribuþia lui Kant constã în insistenþa sa asupra datoriei ºi a imutabilitãþii legii morale a lui Dumnezeu. Revoluþia Francezã ºi Creºtinismul. - În timp ce Evul Mediu a favorizat creºterea puterii papale, influenþa raþionalismului ºi creºterea cunoaºteri în secolul al XVIII-lea a ajutat la dezvoltarea puterii civile ºi politice. Secularismul a gãsit un teren gata pregãtit mai ales în Franþa. Biserica galicã (franceza) încercase sã punã o amprentã naþionalã asupra catolicismului. Prin Concordatul de la Bologna, din 1516, regii aveau dreptul sã-i numeascã pe episcopi. Puterea statului a fost ºi mai mult sporitã prin Reformã. În Franþa secolului al XVII-lea papa avea doar o jurisdicþie limitatã ºi era mãrginitã strict numai la problemele religioase; i se refuza amestecul în treburile seculare. În secolul al XVIII-lea comunitãþile civile nu mai erau considerate dependente de bisericã, iar statul a câºtigat influenþã tot mai mare în Franþa. Statul era considerat un mijloc de a obþine libertatea ºi fericirea. Aceastã concepþie exista în diferite þãri apusene ºi chiar ºi în colonii. Ea este un adevãr de bazã în Declaraþia de Independenþã a Americii, în care se menþioneazã cã "viaþa, libertatea ºi cãutarea fericirii" sunt drepturi fundamentale inalienabile ale omului. Revoluþia francezã a fost un alt produs al acestei concepþii. Se insista asupra construirii unei lumi bazate pe principiile "libertãþii, egalitãþii ºi fraternitãþii", ºi pe realizarea, în cele din urmã, a unei ordini a lucrurilor care sã respecte "drepturile omului". Mintea poporului era pregãtitã pentru o schimbare, iar societatea feudalã din Franþa a ajuns la capãt. Ideile noi au fost foarte elocvente, creând un climat pentru Revoluþie, care a început în 1789, când reprezentanþii celor trei clase ale societãþii franceze s-au întâlnit la Versailles. Ei nu aveau de gând sã rãstoarne guvernarea lui Louis al XVI-lea. Existau însã plângeri cu privire la abuzuri în ce priveºte taxele, reprezentarea ºi nedreptatea generalã manifestatã faþã de majoritatea populaþiei, a treia clasã socialã. A fost alcãtuitã o constituþie care limita puterea absolutã a monarhiei, o secþiune a ei fiind Constituþia Civilã a Clerului, prin care Adunarea Naþionalã recunoºtea supremaþia statului, iar biserica rãmânea sã fie subordonatã statului.

În 1792, când Franþa a declarat rãzboi Austriei, revoluþia a fost grãbitã ºi a devenit mai agresivã ºi violent de revoluþionarã, prin eliminarea "vrãjmaºilor" de pânã atunci ai poporului, aristocraþii, precum ºi a instituþiilor politice ºi sociale prin care ei îºi impuseserã voinþa. Constituþia a fost abrogatã în iunie 1792, iar în august prima revoltã popularã serioasã a dus la întemniþarea regelui ºi, dupã cinci luni de zile, la judecarea ºi executarea sa. În 1793 þara a fost cuprinsã de un suflu anticreºtin ºi i s-a declarat rãzboi religiei. Raþiunea a fost zeificatã, iar bisericile au devenit aºa-zisele temple ale raþiunii. Timp de câteva sãptãmâni ateii cei mai înverºunaþi au deþinut stãpânirea absolutã, dar dupã un scurt timp Cultul Raþiunii a fost înlocuit prin Cultul Fiinþei Supreme. Devenind prim consul, în 1801 Napoleon a încheiat un concordat cu biserica, acordându-i papalitãþii multe din privilegiile ei anterioare. Biserica catolicã în secolul al XVIII-lea: Janseniºti. - Iezuiþii excelau în arta de a transforma aºa numitele pãcatele mortale în pãcate mãrunte, acoperindu-le cu rezerva mintalã ºi folosind o exprimare ambiguã (amfibolie). Ei mergeau atât de departe încât omul sã poatã acþiona contrar propriei conºtiinþe atâta vreme cât e disponibilã o "opinie probabilã". Propovãduitorul probabilismului a fost iezuitul Escobar. Pânã ºi papalitatea a osândit ideile acestuia, de aceea, oficial el ºi-a repudiat învãþãturile despre probabilism în 1687, dar a continuat sã le propage în altã formã. Cei mai serioºi duºmani ai iezuiþilor erau janseniºtii, care s-au întors la concepþia augustinianã despre mântuirea numai prin har. Întemeietorul jansenismului a fost profesorul olandez din Louvain, Cornelius Jansen (1585-1638). El a urmat de aproape învãþãturile lui Augustin, ale cãrui lucrãri le citise de treizeci de ori. Jansen era atras în special de doctrina lui Augustin cu privire la har, aºa cum se dezvoltase aceasta în lupta sa împotriva pelagienilor. (Pelagian - cineva care susþine pãrerile lui Pelagius, un cãlugãr britanic din secolul al IV-lea, care tãgãduia pãcatul original (n. tr.).) În lucrarea Augustinus Jansen susþinea cã harul lui Dumnezeu este unicul mijloc de mântuire. El aproba doctrina dublei predestinaþii (oamenii sunt predestinaþi fie pentru mântuire, fie pentru osândire). Iezuiþii, pe de altã parte, insistau asupra doctrinei cã prin liberul arbitru omul conlucreazã la propria sa mântuire ºi îºi sãvârºeºte în mare mãsurã propria rãscumpãrare. În Franþa centrul jansenismului era mãnãstirea de la Port Royal, aproape de Paris, unde un numãr de persoane remarcabile, ca de pildã Nicole, arnaulzii, Du Vergier, stareþul de la Sfântul Cyran ºi în special strãlucitul fizician ºi matematician Blaise Pascal (1623-1662), trãiau în armonie cu ideile lui Jansen. Pascal a început sã stigmatizeze ºi sã demaºte falsitatea raþiunii cazuisticei iezuiþilor. În Provincial Letters ("Scrisorile Provinciale", dintre care prima a apãrut în 1656) colecþie publicatã în ºaizeci de ediþii, Pascal a combãtut cu mãiestrie sistemul iezuiþilor prin strãlucitele ºi ironicele sale invective. Pascal de asemenea a început sã scrie o apologie ºtiinþificã a creºtinismului, dar moartea l-a biruit pe când era încã destul de tânãr. Observaþiile ºi notiþele pentru lucrarea sa au fost

publicate sub titlul de Pensées ("Gânduri"), care rãmân chiar ºi aºa una din cele mai frumoase ºi mãiestre apologii a creºtinismului. În ce îi priveºte pe iezuiþi, activitatea lor s-a extins în multe domenii, sugerând metode machiavelice chiar ºi în finanþele, comerþul ºi politica publicã. Rezultatul a fost un profund resentiment, iar iezuiþii au simþit curând opoziþia diferitelor forme de conducere. Ordinul lor a fost expulzat din Portugalia în 1759, din Franþa în 1764 ºi din Neapole în 1767. În 1773 Papa Clement al XIV-lea a suspendat acest ordin cãlugãresc, dar succesorul lui l-a reînfiinþat. Biserica catolicã în secolul al XIX-lea. - Biserica Catolicã a fost afectatã ºi de liberalism, prin eforturile lui Robert de Lamennais, dar în 1850 aceastã înclinaþie spre liberalism a fost anulatã prin ceea ce este cunoscut sub numele de ultramontanism. Acesta privea "dincolo de munþi" - adicã la papa de la Roma - pentru autoritate ºi directive în materie de credinþã ºi filozofie. Pius al IX-lea (1846-1878) a înlãturat cu hotãrâre din catolicism orice urmã de moderaþie. În 1854 a fost proclamatã dogma Imaculatei Concepþiuni a Mariei. În 1864 Syllabus-ul Erorilor acuza statul modern cã este un mijloc de propagare a indiferenþei ºi a nelegiuirii. Acesta denunþa libertatea de conºtiinþã ºi condamna societãþile biblice, numindu-le "ciumã". În 1870 Sinodul Vatican a proclamat dogma infailibilitãþii ºi a fãcut-o retroactivã. "Infailibilitatea" înseamnã cã o decizie papalã pronunþatã ex cathedra - cu scopul de a-i arãta bisericii ce sã creadã ºi ce sã facã - devine obligatorie pentru bisericã. Astfel, a fost rezolvatã oficial problema autoritãþii supreme a bisericii asupra conºtiinþei, în privinþa cãreia nu fusese luatã nici o decizie la Trent. Promulgarea acestei dogme a cauzat dezbinare în bisericã. Existau persoane, cum ar fi Gratry, Dupanlout ºi Maret, care preferau sã transforme sinoadele bisericeºti în autoritatea supremã în cadrul bisericii. Aceºti "catolici vechi" au refuzat sã accepte doctrina infailibilitãþii papale ºi au mers pe drumul lor. Dar, din scopuri practice, iezuiþii ºi redemptoriºtii (al cãror fondator a fost A. Liguori, în 1732) au reuºit sã facã sã fie completã victoria pentru bisericã. (Redemptorist - persoanã din congregaþia preoþilor misionari romano-catolici, întemeiatã de Alfonso Liguori în 1732, al cãrei scop era instruirea religioasã a poporului ºi reformarea moralitãþii publice, prin vizitarea periodicã, prin predicarea ºi prin ascultarea spovedaniilor (n. tr.).) În Germania evenimentele au luat o altã întorsãturã. În 1873 Bismarck a poruncit ca bisericile catolice ºi protestante sã fie sub controlul statului. Slujbaºii bisericeºti aveau sã fie educaþi ºi numiþi de cãtre stat. Catolicii ultramontaniºiti bineînþeles cã au rezistat cu succes acestei politici, printr-o monumentalã luptã, cunoscutã drept Kulturkampf ("lupta pentru culturã"). De fapt, în 1880 ei l-au constrâns pe Bismarck, cunoscut drept "cancelarul de fier ºi sânge", sã cedeze la cererile lor ºi sã renunþe sã mai atace din nou Biserica Catolicã. Având nevoie de votul catolic, el a fãcut o înþelegere cu Papa Leon al XIII-lea. O situaþie asemãnãtoare exista ºi în Franþa, unde a apãrut o tot mai puternicã miºcare anticlericalã, condusã de Léon Gambetta. Lozinca lui era: "Clericalismul - iatã duºmanul!" S-au depus mari eforturi pentru a elibera þara de sub dominaþia preoþilor, cãrora nu le mai era permis sã predea în ºcolile publice. Dar primejdia ultramontanismului continua sã

existe, aºa cum s-a dovedit în senzaþionalul caz al lui Dreyfus, în 1898. În cele din urmã, în 1905 în Franþa a fost adoptat principiul separãrii dintre bisericã ºi stat. Republica garanta libertatea de închinare ºi refuza sã recunoascã sau sã subvenþioneze vreo confesiune religioasã. Proprietãþile bisericeºti continuau sã aparþinã statului, care le punea gratuit la dispoziþia bisericilor legal constituite, care îºi þineau serviciile de închinare în ele. Bineînþeles cã papa se opunea acestei legi a separãrii, exprimându-ºi îngrijorarea nu numai cu privire la libertatea religioasã, ci ºi cu privire la dezvoltarea modernismului în cercurile religioase, aºa cum se menþiona în enciclica lui Pius al X-lea, Pascendi Dominici Gregis,1907. Biserica anglicanã în secolul al XIX-lea. - Metodiºtii stimulaserã într-o anumitã mãsurã spiritul evanghelic în cadrul Bisericii Evanghelice. Aceastã tendinþã s-a dezvoltat în ceea ce a ajuns sã se cheme Biserica Inferioarã, care a dominat în prima jumãtate a secolului al XIX-lea. Ramura numitã Biserica Superioarã a Bisericii Anglicane accentueazã presupusa origine apostolicã ºi divinã a acestei biserici ºi þine mult la formã ºi la ritual, în timp ce Biserica Inferioarã considerã cã biserica este o instituþie mai mult umanã în originea ei ºi minimalizeazã forma ºi ritualul. Elementul evanghelic din Biserica Inferioarã, mai ales sub conducerea lordului Shaftesbury, a fost în mare parte responsabil pentru suprimarea unor anumite abuzuri sociale ºi crearea multor instituþii dedicate binefacerii ºi eforturilor misionare în þarã ºi în strãinãtate. Biserica Inferioarã nu era preocupatã de problemele teologice sau de formele de închinare. Dogmatismul oarecum prozaic al Bisericii Inferioare a apelat la introducerea unei reacþii mistice ºi rituale, numite puseism, de la conducãtorul ei, Edward Bouverie Pusey (1800-1882), profesor de limba ebraicã la Oxford. Începând cu anul 1833, Pusey ºi prietenii sãi, John Henry Newman (1801-1890) ºi John Keble (1792-1866), au publicat o serie intitulatã Tracts for the Time. În aceste tratate diferiþi teologi de la Oxford reveneau la sacramente, considerându-le singurele cãi prin care pãcãtosul poate primi harul divin, dar numai când sunt administrate de un preot hirotonit legal. Convingerea acestor oameni era cã biserica secolului al XIX-lea trebuie sã revinã la biserica secolului al IV-lea ºi cã Biserica Anglicanã îºi are rãdãcinile în biserica pãrinþilor bisericeºti apostolici. Numai biserica poate sã ofere mântuire ºi sã arate care este adevãratul înþeles al Scripturii. În 1845 Newman s-a convertit la romano-catolicism. Oamenii din miºcarea puseistã erau foarte inteligenþi ºi zeloºi ºi erau în stare sã ajungã la inima unora de care metodismul nu reuºise sã se apropie. Opusã acestor anglo-catolici era aripa numitã Biserica Liberalã (liberalã) a Bisericii Anglicane. Membrii ei erau raþionaliºti neclintiþi, potrivnici formalismului ritualic al puseiºtilor ºi dogmatismului calviniºtilor. Teologia modernã. - Friedrich Schleiermacher (1768-1834), numit uneori "pãrintele teologiei moderne" susþinea cã, mai presus de toate, creºtinismul este un fel de vieþuire ºi cã pietatea este cel mai bun izvor al învãþãturii creºtine. Alexandre Vinet a avut o influenþã asemãnãtoare asupra teologiei franceze. Ca ºi Pascal, Vinet considera cã esenþa creºtinismului este conºtiinþa. Radicalismul teologic - ºcoala din Tübingen - a condus la o metodã istoricã mai riguroasã în studierea Bibliei ºi a fundalului ei. Ferdinand Christian Baur (1792-1860) s-a strãduit sã fixeze datele scrierii cãrþilor Noului Testament. David Friedrich Strauss (1808-1874), în prima carte Life of

Jesus, din 1835, prezenta istoria Evangheliei ca un mit creat de imaginaþia creºtinilor din perioada apostolicã ºi condiþionat de profeþii ºi speranþe mesianice. În Franþa, Ernest Renan (1823-1892) descria puternica personalitate a lui Hristos, dar vedea în El un vizionar care era o creaþie a timpului Sãu, ca ºi victima acestuia (Life of Jesus,1862). În secolul al XIX-lea au fost publicate multe scrieri care purtau titlul "Viaþa lui Isus" ºi care urmau metoda istoricã, sau raþionalistã. Criticii mai distinºi considerau cã Biblia nu se deosebeºte de nici o altã carte ºi, tãgãduind revelaþia divinã, analizau Scripturile aºa cum ar fi fãcut-o cu un text obiºnuit. Liberalismul secolului al XIX-lea a fost o revoltã împotriva despotismului statului. A fost perioada în care au luat naºtere numeroase biserici libere. În 1900 Biserica Liberã ºi Biserica Unitã Prezbiterianã, care era independentã de stat, s-au unit ºi au format Biserica Unitã Liberã a Scoþiei, cuprinzând cam o mie cinci sute de parohii. În sfârºit, în 1929, când s-a stabilit cã biserica este autonomã ºi nu este supusã intervenþiei statului, biserica oficialã de stat ºi Biserica Unitã Liberã s-au unit în una singurã. Încercãri de a unifica protestantismul. - În timp ce catolicismul îºi centraliza învãþãtura la Sinodul din Trent ºi întãrea puterea papei prin proclamarea, în 1870, a infailibilitãþii papale, protestanþii nutreau visul unei federaþii a bisericilor. A crescut tot mai mult convingerea cã deosebirile confesionale nu ar trebui sa împiedice marile confesiuni ºi aºa numitele biserici istorice sã se uneascã, punând laolaltã resursele ºi urmând un program comun de activitate în þarã ºi în strãinãtate. De la începutul ei biserica creºtinã a fost divizatã din cauza ereziei ºi a idolatriei dinãuntru ºi a opoziþiei din afarã. Cele douã lovituri puternice date unitãþii creºtinãtãþii au avut loc în secolul al XI-lea, când Rãsãritul ºi Apusul s-au despãrþit, ºi în secolul al XVI-lea, când Reforma a sfâºiat Biserica Catolicã Apuseanã. Astãzi neînþelegerile din cadrul protestantismului sunt atât de mari încât conducãtorii Ecumenismului - miºcarea pentru unirea bisericilor - nu se mai gândesc sã încerce sã uneascã toate confesiunile. Obiectivul lor principal este sã se mãrgineascã la unirea "bisericilor", nu a "bisericii". Ei împart creºtinãtatea într-un numãr de mari "familii" de biserici, ca de pildã Biserica Ortodoxã Rãsãriteanã, Romano-Catolicã, Anglicanã, Calvinistã, Metodistã ºi Independenþii. Încercarea de a-i uni pe protestanþi a pornit din Scoþia, prin crearea, în 1846, a Alianþei Evanghelice, când douã sute de clerici din douã sute ºaptesprezece confesiuni diferite, toate pretinzând cã aparþin protestantismului tradiþional, au acceptat chemarea la unire. Un alt efort de felul acesta a fost Alianþa Tinerilor Bãrbaþi Creºtini, cu sediul la Geneva. În 1895 Uniunea Mondialã pentru Eforturi Creºtine a format o federaþie a tineretului creºtin. Foarte importantã a fost Federaþia Mondialã a Studenþilor Creºtini, întemeiatã în 1895 de cãtre John R. Mott. Miºcarea ecumenicã a secolului al XX-lea a început în 1910, prima ei adunare având loc la Edinburgh. John R. Mott a fost preºedintele ºi organizatorul acestei Conferinþe Mondiale

Misionare. La data aceea s-a discutat urgenþa eforturilor creºtine unite, în special în ce priveºte misiunea. S-a plãnuit de asemenea o conferinþã cu privire la credinþã ºi ordine, dar a fost anulatã deoarece Primul Rãzboi Mondial a fãcut imposibilã adunarea delegaþilor. În 1920 Conferinþa de la Lambeth, ai cãrei protagoniºti erau anglicanii, a lansat o chemare pentru unire creºtinã. În 1925 s-a întrunit Consiliul Universal Creºtin pentru Viaþã ºi Lucrare, avându-l ca susþinãtor principal pe talentatul episcop suedez luteran, Nathan Söderblom. În 1927, la Lausanne, a avut loc Conferinþa Mondialã pentru "Credinþã ºi Ordine". În 1937 s-au þinut douã adunãri, la Oxford Conferinþa pentru "Viaþã ºi Lucrare" (accentuând creºtinismul practic) ºi la Edinburgh Conferinþa pentru "Credinþã ºi Ordine", condusã de pastorul francez Marc Boegner. În 1938, la o conferinþã similarã de la Utrecht, clericii conducãtori au fost arhiepiscopul William Temple ºi John R. Mott. În 1948 la Amsterdam a avut loc o importantã adunare ecumenicã, având urmãtorul motto: "Dezordinea Omului ºi Planul lui Dumnezeu". Au participat patru sute cincizeci de delegaþi ºi a fost înfiinþat Consiliul Mondial al Bisericilor. Multe organizaþii religioase nu s-au afiliat, ca de pildã unitarienii, luteranii (Sinodul din Missouri), creºtinii scientiºti, mormonii, baptiºtii din sud, adventiºtii de ziua a ºaptea ºi, bineînþeles, romano-catolicii. A doua adunare generalã a Consiliului Mondial a avut loc la Evanston, Illinois, în 1954. Ea a fost convocatã sub nobila temã: "Hristos - Nãdejdea Lumii". Implicaþiile escatologice ale acestui motto i-a fãcut însã pe unii sã obiecteze împotriva lui. Reinhold Niebuhr, de exemplu, referindu-se la perspectiva fundamentalistã a acestui motto, care trebuia sã fie esenþa discuþiilor ºi motivaþia pentru viitoarea lucrare a Consiliului Mondial, a spus: "În America opiniile escatologice trebuie considerate cu totul iluzorii - lãsate în seama sectelor conservatoare, care le considerã un element el credinþei", ºi, în continuare: "alegerea escatologiei a fost o politicã defectuoasã. Escatologia Noului Testament este prea naivã pentru lumea sofisticatã ºi, în acelaºi timp, prea sofisticatã pentru omul modern, cu concepþii simple". Deºi este posibil ca Ecumenismul sã uneascã bisericile, cel puþin în exterior, existã importante obstacole interne care par aproape de netrecut. Ecumenismul este fundamental opus concepþiei protestante cu privire la individualitate. Dreptul la interpretare a fost ºi este încã un principiu protestant fundamental, iar eforturile de a-i uni pe protestanþii, dispreþuind acest principiu protestant de bazã, sunt împiedicate de acest obstacol important. Dorinþa de a exista raporturi cordiale între bisericile existente nu este suficientã pentru a cimenta o miºcare mondialã religioasã. Identitatea fiecãrei biserici, indiferent de cât de "istoricã" poate fi ea, face ca o armonioasã "umblare împreunã" cu alte biserici sã fie dificilã, dacã nu chiar imposibilã. În faþa unei biserici romano-catolice agresive ºi în continuã creºtere, protestantismul nãdãjduieºte ca prin unirea bisericilor sã sfideze ameninþarea catolicã. Bibliografie Pentru perioada Pre-Reformei

COULTON, G. G. Five Centuries of Religion. Vol. 4. The Last Days of Medieval Monachism. Cambridge University Press: 1950. By a distinguished specialist, and based on an extensive use of sources. LEA, HENRY CHARLES. A History of the Inquisition of Spain. 4 vols. New York: The Macmillan Company, 1906-1907. A standard work. LECHLER, GOTTHARD VICTOR. John Wycliffe and His English Precursors. Translated by P. Lorimer. 2 vols. London: The Religious Tract Society, 1884. Still the most exhaustive biography on Wyclif. PASTOR, LUDWIG. The History of the Popes From the Close of the Middle Ages. Translated from the German by various scholars. 36 vols. St. Louis: 1902-1950. This is a standard work by a Catholic scholar who used the archives of the Vatican. SPINKA, MATTHEW. John Hus and the Czech Reform. Chicago: University of Chicago Press, 1941. An excellent study stressing some of the ways in which Hus differed from Wyclif, and how Hus desired a reformation of the church. (Nichol, Francis D., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association) 1978.) Pentru perioada Reformei BAINTON, ROLAND H. The Reformation of the 16th Century. Boston: Beacon Press, 1952. This is a popular brief summary by an outstanding Luther specialist. FLICK, ALEXANDER CLARENCE. Decline of the Medieval Church. 2 vols. New York: Alfred A. Knopf, 1930. GOLDSCHMIDT, E. P. The Printed Book of the Renaissance. Toronto: The Macmillan Company, 1950. GRIMM, HAROLD JOHN. The Reformation Era. New York: The Macmillan Company, 1954. A general survey from 1500 to 1650. Excellent and concise. HUISINGA, JOHAN. The Waning of the Middle Ages. London: E. Arnold & Co.,1924. HYMA, ALBERT. Renaissance to Reformation. Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing Co.,1951.

_______. The Christian Renaissance. Grand Rapids: The Reformed Press, 1924. JOHANSSEN, JOHANNES. History of the German People at the Close of the Middle Ages. 17 vols. St. Louis: B. Herder, 1896-1925. From a Catholic point of view. KIDD, B. J. Documents Illustrative of the Continental Reformation. Oxford: The Clarendon Press, 1911. A useful collection of texts, many dealing with Lutheranism. LEA, HENRY CHARLES. History of Auricular Confession and Indulgences. 3 vols. Philadelphia: Lea Brothers and Co.,1896. RANDALL, JOHN HERMAN, JR. The Making of the Modern Mind. Boston: Houghton Mifflin Co.,1926. SMITH, PRESERVED. The Age of the Reformation. New York: H. Holt & Co.,1920. An excellent survey of the Catholic and Protestant attempts to reform the church. TAYLOR, HENRY OSBORN. The Mediaeval Mind. 2 vols. New York: The Macmillan Company, 1930. ( Nichol, Francis D., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association) 1978.) Pentru Martin Luther BAINTON, ROLAND H. Here I Stand. Nashville, Tennessee: Abingdon Cokesbury Press, 1950. This is a beautiful picture of Martin Luther based on accurate scholarship and thorough knowledge of the sources and secondary works, written by a stylist. BOEHMER, H. Road to Reformation. Philadelphia: Muhlenberg Press, 1946. A well-written defense of Luther. Luther's life had been attacked by Roman Catholic writers, especially the Jesuits Denifle and Grisar; and Boehmer attempted to defend Luther as a leader and a man. GRISAR, HARTMANN. Luther. Translated from the German by E. M. Lamond. 6 vols. St. Louis: B. Herder, 1913-1919. A critical study of the Protestant Reformer by a Jesuit. LANDEEN, WILLIAM M. Martin Luther's Religious Thought. Mountain View, Calif.: Pacific Press, 1971. An excellent study.

SCHWIEBERT, ERNEST GEORGE. Luther and His Times; the Reformation From a New Perspective. St. Louis: Concordia Publishing House, 1950. A comprehensive study by an American Lutheran, particularly interesting for the educational background of Luther and a study of the German universities of that time. Works of Martin Luther. Edited by Henry Eysta Jacobs. Philadelphia: A. J. Holman Co.,1915-1932. An edition of Luther's works in English. ( Nichol, Francis D., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association) 1978.) Pentru Ulrich Zwingli KÖHLER, WALTHER. Huldrych Zwingli. Stuttgart: K. F. Koehler, 1952. SIMPSON, S. Life of Uhlrich Zwingli, Swiss Patriot and Reformer. New York: The Baker & Taylor Co.,1902. This work is based on extensive research. ZWINGLI, U. "Sämtliche Werke" in the Corpus Reformation,2d series, vols. 88-100. Herausgegeben von Dr. Emil Egli ... und Dr. George Finsler. Berlin and Leipzig: C. A. Schwetschke und Sohn, and Leipzig, M. Heinsius Nachfolger, 1905-1944. ( Nichol, Francis D., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association) 1978.) Pentru John Calvin BEZA, THEODORE. The Life of John Calvin. Translated by H. Beveridge. Philadelphia: Presbyterian Board of Christian Education, 1909. CALVIN, JOHN. The Institutes of the Christian Religion. Translated from Latin. 7th Amer. ed. 2 vols. Philadelphia: Presbyterian Board of Christian Education, 1936. CHOISY, EUGENE. Calvin, Educateur des consciences. [Paris]: Editions de "La Cause, " n.d. WENDEL, FRANCOIS. Calvin: The Origins and Development of His Religious Thought. Translated by Philip Mairet. New York: Harper and Row, 1963. An excellent modern study of Calvin's life, especially valuable on his theological teachings. ( Nichol, Francis D., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association) 1978.)

Pentru Ignatius de Loyola ºi Reforma Catolicã BOEHMER, HEINRICH. The Jesuits. Philadelphia: The Castle Press, 1928. One of the best histories of the Jesuits. DUDON, PAUL. St. Ignatius of Loyola. Milwaukee: Bruce Publishing Company, 1949. Written by a Jesuit and based on extensive research. OUTRAM, HENRY. The Spirit of the Counter Reformation. Edited with a postscript by John Bossy. Notre Dame, Ind.: University of Notre Dame Press, 1970. Considered a classic. SEDGWICK, HENRY DWIGHT. Ignatius of Loyola. New York: The Macmillan Company, 1923. By a non-Catholic. ( Nichol, Francis D., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association) 1978.) Pentru reforma din insulele britanice BUCHAN, K. Oliver Cromwell. Boston: Houghton Mifflin Company, 1934. BURRAGE, CHAMPLIN. The Early English Dissenters in the Light of the Recent Research. Cambridge: The University Press, 1912. Very valuable because it contains a great selection of original documents. CLARKE, HENRY WILLIAM. History of English Non-Conformity From Wycliffe to the Close of the 19th Century. 2 vols. London: Chapman and Hall, Ltd.,1911-1913. DAVIES, HORTON. The English Free Churches. London: Oxford University Press, 1963. DICKENS, ARTHUR G. The English Reformation. New York. Schocken Books, 1964. HUGHES, PHILIP. The Reformation in England. 2 vols. New York: The Macmillan Company, 1951. UNDERWOOD, ALFRED CLAIR. A History of the English Baptists. London: 1947. WESTCOTT, BROOKE FOSS. A General View of the History of the English Bible. New York: The Macmillan Company, 1927.

( Nichol, Francis D., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association) 1978.)