1

INFO

Evoluția numărului mediu al salariaților în România

Numărul mediu al salariaţilor reprezintă numărul mediu al persoanelor înregistrate ca

având un loc de muncă şi care plătesc taxe şi impozite.

Conform definiţiei Institutului Naţional de Statistică (INS), efectivul salariaţilor cuprinde

persoanele cu contract de muncă, respectiv raport de serviciu pe durată determinată

sau nedeterminată (inclusiv lucrătorii sezonieri, managerul sau administratorul),

existente în evidenţele unităţilor economico-sociale la sfârşitul perioadei de referinţă.

Nu sunt cuprinşi salariaţii detaşaţi la lucru în străinătate şi cei care cumulează mai multe

funcţii şi nu au funcţia de bază la unitatea raportoare și sunt excluse cadrele militare şi

personalul asimilat (M.A.N., M.A.I., S.R.I. etc).

În prezent este raportat un număr mic al salariaţilor în raport cu populaţia activă,

estimată de INS la 9,705 milioane în anul 2009. Coroborând aceste date cu o rată a

şomajului relativ redusă, care a variat în perioada 2002 – 2007 între 8,4% şi 4%, rămâne

un procent mare al populaţiei active care nu se regăseşte nici în categoria salariaţilor şi

nici în cea a şomerilor. Este vorba despre populaţia ocupată în agricultură – de fapt

lucrători pe cont propriu în agricultura de subzistenţă, forţa de muncă plecată peste

graniţă, precum şi persoanele ocupate în economia subterană. Numărul mic al

salariaţilor din economia României este principala cauză a deficitelor bugetare, în special

a deficitului înregistrat de sistemele de asigurări şi de pensii.

Potrivit ultimelor date ale INS, numărul total al salariaţilor în economie la 30 aprilie 2010

era de 4.290.100, în scădere cu aproximativ 400.000 faţă de aceeaşi perioadă a anului

trecut. Cauza – criza economică.

Populaţia ocupată reprezintă numărul total al persoanelor care desfăşoară activităţi de

piaţa forţei de muncă, fie în calitate de angajaţi, fie în calitate de lucrători pe cont

2

propriu. Indicatorul prezentat în tabelul următor se calculează prin raportul dintre

persoanele ocupate şi cele care au împlinit vârsta legală de muncă.

Gradul mic de ocupare în ţara noastră înseamnă lipsă de locuri de muncă. Chiar şi acest

procent de 60% este discutabil, pentru că a considera populaţia rurală ca fiind “ocupată”

în agricultură, în condiţiile agriculturii de subzistenţă care se practică în multe zone din

România, este mai curând o opţiune politică (mascarea şomajului!). În ecuaţia creşterii

ocupării forţei de muncă intervin o serie de factori economici precum situaţia

investiţională, productivitatea marginală a muncii şi a capitalului, cererea internă sau

nivelul dobânzilor, factori care determină numărul şi calitatea locurilor de muncă.

Tabelul ocupării forţei de muncă din ţara noastră pe sexe:

Sursă: EUROSTAT

Diferenţa de peste 10 procente între ocuparea la femei şi cea la bărbaţi este una dintre

cele mai mari în rândul ţărilor UE. Aceasta are nenumărate cauze, printre care aspectele

tradiţionale, predominanţa în economie a industriilor unde forţa de muncă este

preponderent masculină – industria extractivă, construcţii etc, dar şi slaba dezvoltare a

3

serviciilor, sector economic unde ponderea femeilor angajate este mai mare decât cea a

bărbaţilor.

Şomajul este un termen al cărui înţeles pare că nu necesită nici o explicaţie. Există însă o

diferenţă semnificativă între înţelegerea comună şi cea folosită în practica

administrativă, motiv pentru care prezentăm în cele ce urmează definiţia şomajului şi

alte aspecte care privesc termenul, aşa cum reies din materialele Institutului Naţional de

Statistică.

Șomajul - definiţie INS: Începând cu 1 martie 2002 a intrat în vigoare Legea nr.76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, fiind

abrogată Legea nr.1/1991 cu toate modificările şi completările ulterioare. În sensul

prevederilor noii legi, cu modificările şi completările ulterioare, calitatea de şomer o are

persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la

îndeplinirea condiţiilor de pensionare;

b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei

munci;

c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate

potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă al

asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare. Indicatorul

social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă,

denumit în continuare indicator social de referinţă, reprezintă unitatea exprimată în lei

la nivelul căreia se raportează prestaţiile băneşti, cu excepţia indemnizaţiei de şomaj,

suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, acordate atât în vederea asigurării

protecţiei persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj, cât şi în vederea

stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum şi a

4

angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.

Valoarea indicatorului social pentru anul 2010 este de 500 lei.

d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc

de muncă;

În sensul prevederilor aceleiaşi legi, şomer înregistrat este persoana care îndeplineşte

cumulativ condiţiile prevăzute anterior şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea

forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa, ori la

alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în

vederea obţinerii unui loc de muncă.

Asimilate şomerilor sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă şi care nu au putut

ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea

stagiului militar, dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

- sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o

perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit

pregătirii profesionale ;

- sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap, în vârstă de minim 16

ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;

- sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în

muncă şi care, într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră, nu s-au putut

încadra în muncă.

Indemnizaţia de şomaj reprezintă o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca

urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de

învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în

muncă.

5

Conform Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de

indemnizaţie de şomaj :

• şomerii - care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii :

a) au stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei

înregistrării cererii;

b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai

mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare;

c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare conform legii;

d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă acordată lunar, diferenţiată în funcţie de

stagiul de cotizare astfel:

− 75% din salariul de bază minim brut pe ţară, garantat în plată în vigoare la data

stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;

− suma prevăzută anterior, la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra

mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare a unei cote

procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare: 3% pentru cel puţin 3 ani; 5%

pentru cel puţin 5 ani; 7% pentru cel puţin 10 ani; 10 % pentru cel puţin 20 ani.

Indemnizaţia de şomaj se acordă pe perioade diferenţiate în funcţie de stagiul de

cotizare astfel :

- 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 1 an;

- 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;

- 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

6

Conform OUG. nr. 28 din 18 martie 2009 privind reglementarea unor măsuri de

protecţie socială până la data de 31 decembrie 2009, perioada de acordare a

indemnizaţiei de şomaj, stabilită în condiţiile legii, se prelungeşte cu 3 luni. De această

măsură beneficiază toţi şomerii înregistraţi la agenţiile de ocupare a forţei de muncă

până la data de 31 decembrie 2009, îndreptăţiţi la indemnizaţie de şomaj; prin urmare,

o parte din beneficiarii din cursul anului 2010 (care s-au înregistrat în 2009) vor fi

îndreptăţiţi la prelungirea cu trei luni a perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj.

• şomerii asimilaţi - care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă;

b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai

mici decât valoarea indicatorului social de referinţă, în vigoare; c) nu îndeplinesc

condiţiile de pensionare conform legii.

Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă fixă, lunară, reprezentând 50% din

salariul de bază minim brut pe ţară, garantat în plată în vigoare la data stabilirii acestuia

şi se acordă pe o perioadă de 6 luni.

Rata şomajului se determină prin raportarea numărului total de şomeri înregistraţi, la

populaţia activă civilă.

Conform definiţiei EUROSTAT, care respectă criteriile Biroului Internaţional al Muncii

(BIM) în domeniu, şomerul este persoana în vârstă de 15 – 74 ani care îndeplineşte

simultan următoarele 3 condiţii :

− nu are un loc de muncă;

− este disponibilă să înceapă lucrul în următoarele 2 săptămâni;

− s-a aflat în căutare activă a unui loc de muncă, oricând în decursul ultimelor 4

săptămâni.

7

Rata şomajului reprezintă raportul, exprimat procentual, dintre numărul

şomerilor şi populaţia activă. Populaţia activă este formată din populaţia ocupată şi din

şomeri.

Sursa datelor pentru numărul şomerilor înregistraţi şi rata şomajului este Agenţia

Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Următorul grafic prezintă evoluţia şomajului în România între anii 2002–2007:

Sursă: INS

Scăderea şomajului între anii 2002 – 2007 este semnificativă. Oricum, chiar la nivelul

anului 2002 procentul şomajului nu era mare comparativ cu alte state din Uniunea

Europeană. Trebuie precizat, însă, că acest nivel scăzut se datorează şi mascării

fenomenului sub diferite practici politico-administrative. Cele mai cunoscute sunt

înregistrarea populaţiei rurale ca fiind ocupată în agricultură, dar şi pensionările

anticipate care nu au trimis persoanele disponibilizate în şomaj ci în pensie. S-a ajuns

astfel ca persoane care trăiesc din agricultura de subzistenţă şi care nu plătesc taxe şi

8

impozite la stat să figureze în statistici ca “ocupate”. De asemenea, prin pensionări

forţate a crescut presiunea pe bugetul pensiilor, România înregistrând performanţa de a

avea o vârstă reală de pensionare de aproximativ 54 de ani, cu cel puţin 10 ani sub

media ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană.

Ca o concluzie generală, avem un şomaj relativ scăzut, dar mulţi pensionari cu vârstă de

muncă, o populaţie rurală a cărei activitate nu se reflectă în PIB şi locuri de muncă foarte

puţine raportate la populaţia activă (salariaţii reprezintă mai puţin de jumătate din

populaţia activă).

Graficul următor prezintă şomajul pe sexe şi medii în anul 2007:

Sursă: INS

Se observă că procentul şomajului este mai mare la bărbaţi decât la femei. Aceasta se

datorează şi faptului că analizăm şomajul înregistrat – bărbaţii sunt în general mai activi

în căutarea unui loc de muncă decât femeile. Tot din graficul din stânga reiese că tinerii

sunt mai vulnerabili în ceea ce priveşte găsirea unui loc de muncă, şomajul fiind de

9

aproximativ 20 de procente la grupa de vârstă 15-25 de ani. Explicabil prin pensionarea

anticipată, persoanele cu vârstă de peste 55 de ani nu sunt înregistrate ca având risc de

şomaj – şomajul la peste 55 de ani tinde spre zero. Cum era de aşteptat, înregistrând

persoanele din mediu rural ca fiind “ocupate” în agricultură, în graficul din dreapta

şomajul apare cu mult mai mare în mediu urban decât în mediu rural.

Criza economică a făcut ca rata şomajului să crească. Potrivit ultimelor date ale INS

(aprilie 2010), situaţia se prezintă astfel, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut:

Sursă: INS

În contextul crizei, graficul de mai sus relevă faptul că bărbaţii au fost afectaţi în procent

mai mare decât femeile, în special datorită căderii unor sectoare economice unde

angajaţi sunt preponderent bărbaţi – de exemplu, construcţiile. De asemenea, graficul

arată că efectele sociale ale crizei economice în România au fost decalate cu aproximativ

un an faţă de cele din alte ţări UE, creşterea semnificativă a şomajului începând să se

manifeste din toamna anului 2009.

10

Flexibilitatea este una dintre principalele caracteristici ale unei pieţe a forţei de muncă

performante. Alături de indicatori precum mobilitatea forţei de muncă sau barierele

reduse de intrare pe piaţă, procentul angajaţilor part-time din totalul angajaţilor unei

ţări dă seama de flexibilitatea pieţei. Există opinia în România că slujbele part-time nu ar

fi “serioase”, în sensul în care nu ar reprezenta o sursă sigură de venit şi că nu ar fi “de

perspectivă”. Aceasta se datorează şi confuziei cu slujbele sezoniere sau cu tipurile de

activităţi care suplimentează un venit deja existent – de exemplu, vânzarea de produse

cosmetice în reţele multi-level-market. Angajarea part-time nu se referă însă nici la

slujbe pe perioade scurte de timp şi nici la activităţi suplimentare.

Sunt cel puţin trei situaţii în care existenţa angajării part-time îşi dovedeşte importanţa.

1. cazul studenţilor care au nevoie de o slujbă atât pentru a obţine venituri cât şi pentru

a acumula experienţă. În ţările dezvoltate ale Uniunii Europene, a munci part-time

devine aproape obligatoriu pentru tinerii studioşi, care îşi sporesc şansele de a promova

în carieră demonstrând experienţă la terminarea studiilor.

2. femeile însărcinate sau care au copii de vârste mici. Deseori femeile ajung să se

retragă perioade îndelungate din câmpul muncii atunci când astfel de îndatoriri familiale

se lovesc de o piaţă a muncii mai puţin flexibilă – este şi cazul ţării noastre. În Uniunea

Europeană sunt evidente eforturile statelor pentru a oferi alternative prin program de

lucru redus. Aceasta reprezintă atât un câştig pentru economie în ansamblul ei, cât şi

pentru femeile care nu mai riscă să se deprofesionalizeze prin retragerea îndelungată de

pe piaţa muncii.

3. prelungirea activităţii productive a persoanelor în vârstă. Preocuparea în acest sens a

Uniunii Europene este cu atât mai pronunţată cu cât fenomenul de îmbătrânire a

populaţiei îşi face simţite efectele. Statisticile arată că mulţi dintre cei care ajung la

vârsta de pensionare ar avea şi posibilitatea dar, mai ales, dorinţa de a rămâne în

câmpul muncii, dacă li s-ar oferi alternative. Ar fi un câştig atât pentru societate,

11

diminuându-se presiunea pe sistemele de pensii, dar şi pentru persoanele în vârstă, care

deseori asociază ieşirea la pensie cu sfârşitul vieţii active.

Graficul următor prezintă procentul populaţiei angajată part-time din totalul populaţiei

angajate, în ţara nostră şi în alte state noi membre ale Uniunii Europene:

Procentul angajaţilor part-time în totalul angajaţilor este aproape de două ori mai mic în

România decât media UE-27. Legislaţie care să permită angajările part-time există în ţara

noastră, nu sunt însă facilităţi pentru încurajarea angajatorilor şi probabil că este

necesară şi o schimbare de mentalităţi pentru a flexibiliza în acest sens piaţa muncii.

Piaţa forţei de muncă este definită de structura şi ponderea activităţilor în economie . În

funcţie de dezvoltarea unor ramuri economice şi de slaba reprezentare a altora, va

rezulta o cerere mai mare sau mai mică de forţă de muncă în diverse sectoare de

activitate. În general se foloseşte o împărţire a domeniilor economice în trei categorii

principale: sectorul primar, secundar şi terţiar.

Sectorul primar este cel al industriei extractive şi al agriculturii. Tot aici sunt

incluse creşterea animalelor, pescuitul, exploataţiile forestiere precum şi activităţile care

12

au legătură în prima fază cu bunurile rezultate – producţia de cherestea, de exemplu. În

acest sector produsele nu au o valoare adăugată mare, ceea ce conduce la un aport

relativ scăzut al acestor ocupaţii în produsul intern brut (PIB). În ceea ce priveşte forţa

de muncă, cerinţele sunt relativ reduse, nefiind nevoie de un procent foarte mare de

personal înalt calificat. Ţările dezvoltate au o pondere din ce în ce mai mică a sectorului

primar în economia naţională, atât din punctul de vedere al aportului la PIB cât şi în ceea

ce priveşte numărul de persoane care lucrează în domeniu.

Sectorul secundar este reprezentat de industrie. Procesarea, manufacturarea,

construcţiile de orice fel, industria auto, textilă, industria grea, industria chimică,

industria energetică, chiar şi industria spaţială intră în acest sector. Se observă tendinţa

ţărilor dezvoltate de a delocaliza industriile cu un aport mai mic de tehnologie în ţările

slab dezvoltate, fiind păstrate pe teritoriul naţional doar acele sectoare ce aduc valoare

adăugată mare prin tehnologii de ultimă oră – în cel mai general mod cu puţinţă, este

vorba de orientarea spre o economie a cunoaşterii, aşa cum caracterizează acest proces

Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte forţa de muncă, procesul presupune reducerea

numărului de angajaţi, prin scăderea cererii de forţă de muncă brută şi creşterea

ponderii “gulerelor albe” în industrie, adică personal calificat şi înalt calificat.

Sectorul terţiar este reprezentat de servicii destinate atât populaţiei cât şi industriei.

Activităţile specifice sunt cele de desfacere, transport, distribuţie, divertisment,

restaurante. Tot aici intră industria media, turismul dar şi serviciile financiare precum

asigurările, băncile etc. Educaţia, sănătatea, chiar şi justiţia sunt domenii care, în ultimă

instanţă, sunt tot servicii oferite populaţiei. Se consideră astăzi că o ţară cu economie

performantă are un sector primar unde este ocupat un procent infim din populaţie, o

industrie reprezentată în special de sectoarele de înaltă tehnologie şi servicii foarte bine

dezvoltate, care absorb cea mai mare parte a forţei de muncă.

Din graficele următoare se observă cât de departe este România de idealul de

dezvoltare economică prezentat mai sus. Sursa datelor: The World Factbook.

13

România - Compoziţia PIB după sectoare de activitate (2009)

agricultura

12%

industrie

35%

servicii

53%

România – structura ocupării după sectoare de activitate (2007)

agricultura

30%

industrie

23%

servicii

47%

Iată şi un grafic mai detaliat:

România: Populaţia ocupată civilă, pe principalele activităţi ale economiei naţionate,

2002 – 2007

14

Sursă: Institutul Naţional de Statistică

Ţara nostră are un procent foarte mare din populaţie – aproximativ 30% - ocupat în

sectorul primar şi care nu contribuie decât cu 12 procente la produsul intern brut. De

cealaltă parte, sectorul terţiar este mult mai slab reprezentat, comparativ cu media

Uniunii Europene, atât ca pondere în PIB cât şi ca dimensiune a forţei de muncă atrase,

după cum se va vedea din graficele următoare (sursa datelor: The World Factbook):

Uniunea Europeană - Compoziţia PIB după sectoare de activitate (2009)

industrie

25%

servicii

73%

agricultura

2%

15

Uniunea Europeană – structura ocupării după sectoare de activitate (2007)

agricultur

a

6%

industrie

28%

servicii

66%

Doar şase procente, aşadar, din populaţia Uniunii Europene este ocupată în agricultură,

comparativ cu cele treizeci de procente care se înregistrează în România. Aceasta

denotă slaba tehnologizare a agriculturii noastre, precum şi lipsa alternativelor pentru

populaţia rurală, care pe bună dreptate poate fi considerată o categorie de populaţie

dezavantajată pe piaţa românească a forţei de muncă.

În medie, populaţia UE este cu douăzeci de procente mai mult angajată în servicii decât

populaţia României. Serviciile sunt cele care atrag cea mai mare parte a forţei de muncă

în ţările dezvoltate, iar slaba reprezentare a acestora conduce la o lipsă acută de locuri

de muncă.

Chiar dacă proporţia persoanelor angajate în industrie în ţara noastră este sensibil egală

cu cea a mediei UE, ca şi ponderea industriei în PIB, aceasta nu înseamnă că am sta bine

în ceea ce priveşte industria şi că problema ar fi doar între agricultură şi servicii – în

sensul că ar trebui deplasată populaţia angajată în agricultură spre servicii pentru a

echilibra balanţa cu UE… O proporţie însemnată din industria României este

reprezentată de industria extractivă şi de cea de tip lohn, sectoare de activitate cu

valoare adăugată mică a bunurilor produse. De aici derivă şi aspecte specifice ale pieţei

16

forţei de muncă din industria românească, unde în continuare cererea este majoritară

pentru profesii cu un grad scăzut de calificare (nu necesită studii superioare, expertiză

de specialitate, calificări speciale etc).

Tabelul următor prezintă structura populaţiei ocupate a României, pe sexe şi medii, în

anul 2007.

Sursă: Institutul Naţional de Statistică

Se observă o proporţie aproape egală a salariaţilor de sex masculin şi de sex fem inin,

precum şi un procent foarte mic de patroni, atât la bărbaţi cât şi la femei (2,1 la bărbaţi,

respectiv 0,7 la femei). În ţările dezvoltate, proprietarii de mici afaceri reprezintă

aproximativ 10% din populaţia ocupată. De asemenea, graficul arată proporţia foarte

mare a femeilor casnice – aproximativ 20% din totalul femeilor cu vârstă de peste 15 ani

- denumite “lucrător familial neremunerat”, cea mai mare parte dintre ele fiind de fapt

persoane care au renunţat să mai caute un loc de muncă.

Urmărind structura populaţiei României pe medii, sare în ochi procentul foarte mic al

salariaţilor din zona rurală (35,9%), precum şi procentul foarte mare al lucrătorilor

17

familiali neremuneraţi – 26,3%. Sunt cifre care arată o dată în plus subdezvoltarea

satelor din ţara noastră.

Populaţia care nu este ocupată în agricultură are următoarea structură:

Sursă: Institutul Naţional de Statistică

După cum era de aşteptat, ponderea bărbaţilor este mai mare în sectorul construcţiilor şi

în industrie, în timp ce ponderea femeilor este mai mare în servicii – comerciale şi

sociale.

Impactul schimbărilor specifice societăţii post-industriale asupra structurii populaţiei

ocupate se face simţit şi în România, în special în marile oraşe. Astfel, s-a afirmat deja o

categorie a specialiştilor, în special în IT şi în serviciile financiare. Profesii noi sunt

recunoscute şi atrag o forţă de muncă considerabilă, în domenii precum mass-media şi

18

divertisment. Firmele apelează la serviciile unor profesionişti până acum necunoscuţi -

experţi în comunicare, public relation, publicitate, resurse umane etc. Structura

categoriilor socio-profesionale în ţările dezvoltate este redată în graficul următor:

1

10

23

17

10

23

15

2

Elit

eMan

ager

iSpe

cial

isti

Functio

nari

Mic

i pro

priet

ariV

anza

toriM

uncito

riAgr

iculto

ri

Agricultori

Muncitori

Vanzatori

Mici

proprietari

Functionari

Specialisti

Manageri

Elite

Sursă: Anthony Giddens - “Europa în epoca globală”, Editura Ziua, Bucureşti, 2007

19

Modelul social european presupune performanţă în învăţământ, sănătate etc, domenii

puternic finanţate de stat, alături de protecţie socială (ajutoare de şomaj, alocaţii etc).

Toate acestea cresc necesarul bugetar şi se transpun în sisteme fiscale cu presiune

ridicată pe toate cele trei componente: muncă, contribuţii la sistemele de asigurări şi

consum.

În statele noi membre UE, impozitarea muncii a scăzut în ultimii ani. La bază a

stat dorinţa de atragere a investiţiilor folosind ca avantaj competitiv salariile mici. De

asemenea, productivitatea redusă a muncii a pus presiune în acest sens. Un alt factor

extrem de important a fost evaziunea fiscală – s-a sperat ca taxele mai mici să scoată la

alb „economia gri”.

NOTĂ

Sursa acestui material informativ este un document realizat de domnul Lector univ. drd.

Nicolae Mardari, în cadrul proiectului POSDRU/70/6.2/S/41911 „Egalitate la angajare și la

locul de muncă – campanie de informare și conștientizare în vederea schimbării

atitudinii sociale și stereotipurilor la angajare și la locul de muncă„

Pentru detalii referitoare la acest proiect accesați www.observatorul-social.ro