Importanta-culturilor-pomicole.pdf

7/21/2019 Importanta-culturilor-pomicole.pdf

1/48

Capitolul I

Importana culturilor pomicole

Pomicultura este o ramur a stiintelor agricole si in acelasi timp, unul dintre principalele

sectoare ale productiei horticole. Etimologic,aceasta denumire deriva de la latinescul pomus

care inseamna arbore fructifer si culturace seminifica ingrijire, cultivare. Ca disciplin stiinti-

fic, pomicultura, alturi de intreaga stiinta agricola, a luat nastere mai tarziu, numai dupa

consolidarea stiintelor fundamentale: biologia, biochimia, fizica,chimia. Pomicultura foloseste

elementele de baza ale acestor stiinte, in vederea productiei economice de fructe, prin dirijarea

ecosistemului format de planta cultivata soi! si mediul inconjurator.

Importanta pomiculturii pentru economie si nu numai consta in:

a) mbuntirea hranei populaiei.

"ructele reprezint alimente deosebite pentru hrana omului sntos, bolnav sau convales-

cent, datorit compozi#iei chimice foarte comple$e. Apadin fructe este ap biologic, pur %i

contribuie la hidratarea organismului. Glucidelese gsesc sub form de monozaharide fructoz,

glucoz!, de dizaharide %i &n mai mic msur sub form de polizaharide. 'cestea se absorb

rapid &n organism, refac rezerva de glicogen a ficatului, conferind fructelor rol reconfortant.

Glucideledin fructe nu conduc la fenomene de obezitate, ele arz(ndu-se &n procesul de respira-#ie. 'cizii organici asigur pstrarea mai bun a vitaminei C, mresc pofta de m(ncare, potolesc

setea %i au rol rcoritor. Ca surse de grsimi %i proteine, fructele crnoase mere, pere, prune,

caise, piersici, cire%e, vi%ine! intr &n categoria alimentelor cu aport e$trem de redus. Cantit#ile

reduse sunt compensate printr-o mare diversitate &n proteine. )etodele moderne de analiz au

identificat la mr *+ de aminoacizi, printre care %i cei esen#iali pe care organismul uman nu-i

poate sintetiza!. Cantit#i mari de lipide %i proteine se gsesc &n nuci, alune, migdale. Substanele

mineraledin fructe au rol mineralizant deosebit. Ele particip &n metabolism direct sau sub

form de coenzime. Vitamineleptrund nealterate &n organismul omului %i regleaz procesele

metabolice generale. nele vitamine nu pot fi sintetizate de organismul uman %i nu pot fi

stocate, astfel c omul este obligat s-%i procure cantit#ile zilnice necesare, &n principal prin

consumul de alimente vegetale, &n special din fructe. Taninuriledau fructelor astringen#, au rol

bactericid, hemostatic, iar substan#ele pectice au rol emolient, la$ativ %i &mpreun cu celuloza

contribuie la eliberarea tractusului intestinal.

n hrana omului, fructele sunt utilizate ca desert sau &ntre mese, &n stare proaspt, ceea ce

permite ingerarea &ntregii cantit#i de vitamine %i sruri minerale de care organismul are nevoie.

"ructele au &ns %i foarte multe utilizri alimentare, cum sunt: coapte mere, pere!, sub form de

- 1 -


2/48

m(ncruri gtite din fructe proaspete sau &n prealabil uscate mere, prune, gutui!, ca salat alturi

de fripturi mere murate, vi%ine, cire%e, caise etc.!, marmelad sau piureuri, sub form de

compoturi, buturi nealcoolice suc, nectar, sirop! sau alcoolice cidru din mere sau pere, #uic

din prune, rachiu din fructe: mere, pere, piersici, caise! precum %i pentru asezonarea multor

preparate culinare o#etul de mere!.

b)Medicamentenaturale fr efecte nocive.

Con#inutul fructelor face ca, alturi de valoarea alimentar, ele s aib %i o serie de

propriet#i terapeutice %i e$plic prezen#a lor at(t &n alimenta#ia omului sntos c(t %i &n regimuri

alimentare recomandate at(t de medicina popular c(t %i de cea %tiin#ific, multor categorii de

bolnavi. Pliniu cel tr(n %i /ioscorides Pedanius, doi dintre cei mai cunoscu#i farmacologi

antici, apreciau &nsu%irea astringent terapeutic a merelor, iar sucul de mere era folosit contra

tusei. "lorile de mr, sub form de infuzie, serveau pentru combaterea inflama#iei ochilor, iarmerele coapte pentru tratarea rnilor pielii.

Cele mai importante %i numeroase sunt utilizrile interne ale fructelor. Ele se recomand

pentru a ajuta digestia. 'ciditatea lor moderat provoac o important secre#ie de saliv, stimu-

leaz sucurile gastrice %i regleaz func#iile intestinale. /econstipante renumite sunt merele, pere-

le, gutuile, prunele piersicile %i caisele. Ele au rol important &n prevenirea cancerului intestinului

gros, tocmai prin &nlturarea constipa#iei. 'ceste fructe sunt foarte indicate &n infec#iile intesti-

nale colibaciloz!. "ructele au o ac#iune benefic asupra diurezei pe care o e$ercit %i asupraeliminrii acidului uric. /in aceast cauz, sunt recomandate artriticilor, obezilor, reumaticilor,

guto%ilor. Consumul de fructe este, de asemenea, unul din mijloacele de corectare a hipertensiu-

nii arteriale. nele fructe mere, gutui, coacze, pere! foarte bogate &n pectin, care, se consider

c ar avea puterea de a reduce colesterolul din s(nge, sunt recomandate &n prevenirea

aterosclerozei %i a infarctului de miocard.

c) aterie prim pentru industria alimentar.

/atorit caracterului sezonier al produc#iei de fructe, al dezechilibrului dintre produc#ie %i

consum &n unele perioade c(t %i a nevoii aportului de fructe &n alimenta#ie pe parcursul &ntregului

an, este necesar prelucrarea acestora. /in fructe se prepar diverse produse ca : gem, dulcea#,

marmelad, jeleu, sucuri, siropuri, nectar etc. /e asemenea, fructele se folosesc &n industria

ciocolatei, a uleiului vegetal, se utilizeaz &n cofetrie, patiserie sau &n arta culinar: m(ncruri

de prune, de gutui, de mere, sos de vi%ine, de coacze, de agri%e etc.

0

- 2 -


3/48

d) !ficientizarea fondului funciar.

Planta#iile pomicole valorific mai bine terenurile comparativ cu alte culturi. Este vorba de

terenurile &n pant, cu soluri argiloase, din zona dealurilor, improprii pentru culturile de cereale,

c(t %i nisipurile din sudul %i nord-vestul #rii. Prin sistemul radicular dezvoltat, speciile pomicole

valorific terenul %i &n astfel de situa#ii, asigur(nd &n condi#iile unor tehnologii adecvate produc-

#ii eficiente. 1rebuie men#ionat faptul c nu valorific unele terenuri, cum sunt cele cu relieful

foarte frm(ntat, cu pante mari, terenuri alunecoase, cu solul sub#ire sau cele ml%tinoase. Prin

plantarea pomilor pe aliniamentele rutiere, ale cilor ferate, perimetrelor incintelor, drumurile

&ntre tarlale etc., unde nu pot fi cultivate alte specii, ace%tia &%i pot gsi o folosin# mai eficient.

e) "ezvoltarea industriilordin amonte prin care se pune la dispozi#ia pomicultorilor

baza tehnico-material necesar desf%urrii &n bune condi#ii a activit#ii &ngr%minte chimice,

pesticide, tractoare %i ma%ini agricole, mijloace de sus#inere! %i din avalambalaje, transporturi,

instala#ii frigorifice, utilaje de prelucrare, etc.!, prin care se poate valorifica eficient produc#ia

pomicol.

f) Aportul la venitul naional.

Prin valoare economic, rezultat din veniturile ce se ob#in din comer#ul intern %i e$tern de

fructe, pomicultura constituie o surs sigur de venituri, acestea fiind de peste 2 ori mai mari

dec(t ale culturilor cerealiere un hectar de livad echivaleaz cu 2 ha cultur mare!. 3eliefulvariat al teritoriului rom(nesc, cu versan#i e$pu%i la soare %i vi adpostite, care &ntrunesc condi-

#ii de precipita#ii suficiente, temperaturi moderate, insola#ie favorabil %i adpost &mpotriva cu-

ren#ilor %i a v(nturilor, a favorizat dezvoltarea unui important patrimoniu pomicol. n condi#ii

normale, produc#ia de fructe la unele specii dep%e%te nevoile de consum intern, fiind folosit la

e$port &n stare proaspt mr, prun, cp%un! sau prelucrat caise, cire%e, vi%ine, cp%uni, zmeu-

r, mure, afine etc.!. n compara#ie cu alte produse agricole, fructele %i produsele din fructe au o

valoare de revenire mare, asigur(nd un comer# avantajos.

g) !ficientizarea forei de munc.

4uprafe#ele &nsemnate de planta#ii de pomi %i arbu%ti fructiferi, cantitatea mare de fructe

care se ob#ine cca. 5677 mii tone8an! ce se realizeaz, absorb o parte a pulula#iei care particip

fie direct la aplicarea tehnologiilor &n livezi, fie &n activit#i cone$e industria prelucrtoare,

comer#ul cu fructe, ambalaje, construc#ia de ma%ini, industria chimic etc.! Prin specificul tehno-

logiilor de cultur, o parte din muncitori sunt ocupa#i permanent inclusiv iarna!, pe o perioadde circa 57 luni pe an, la tieri, fertilizri, combaterea bolilor %i duntorilor, recoltri, pomicul-

tura fiind un sector intensiv.

- 3 -


4/48

h) Ameliorarea peisa#ului$ combaterea eroziunii %i a polurii.

Cultura pomilor are %i o func#ie climatic %i de conservare a solului. Prezen#a &ntr-o anumi-

t regiune, pe un anumit teritoriu a unor planta#ii &n masiv, contribuie masiv la modificarea de

multe ori esen#ial a regimului %i calit#ii climatului. Ele purific aerul de praf, fum %i gaze,

asigur o compozi#ie normal a atmosferei prin consumul de C9 * %i eliberarea &n schimb a unei

cantit#i de aproape de ori mai mare de o$igen, atenueaz e$tremele de temperatur, mresc

umiditatea relativ a aerului, mic%oreaz viteza v(nturilor, favorizeaz re#inerea zpezii etc.

Planta#iile joac un apreciabil rol antierozional, intervenind activ &n conservarea solului prin pro-

tec#ia &mpotriva eroziunii de suprafa# %i ad(ncime, prin evitarea %i &mpiedicarea alunecrilor de

teren, prin fi$area nisipurilor mi%ctoare etc.

i) &onversia energiei solare 'n biomas.

Culturile pomicole au un aport energetic, dovedindu-se incomparabil mai eficiente dec(t

majoritatea culturilor agricole. 4pre e$emplu, de pe 5ha livad intensiv de mr se ob#ine o va-

loare echivalent cu 2 ha cultivate cu cereale. /atorit metabolismului cu un procent ridicat &n

procesele bioacumulative, livada este un ecosistem capabil s fi$eze %i s converteasc foarte

eficient energia solar, constituindu-se &ntr-o adevrat uzin biochimic nepoluant.

#) Valorificarea produciei secundare.

n afara produc#iei de fructe, care la majoritatea speciilor pomicole poate dep%i *7-*2t8ha8an, planta#iile pomicole asigur cantit#i mari de biomas constituit din ramurile rezultate

de la tieri 5,2-*,2 t8ha8an!, frunzele czute circa 7,+ t8ha8an!, masa lemnoas provenit din

livezile btr(ne care se defri%eaz 67-+7 t8ha!, resurse care &%i pot gsi forme superioare de

valorificare &n cadrul bilan#ului energetic al viitorului. 'stazi, doar o mic parte din aceast bio-

mas este utilizat &n industria mobilei lemnul de nuc, cire%, pr, castan comestibil, trandafir!, &n

sculptur nuc, migdal!, &n industria linoleumurilor nuc!, ca surs de combustibil, etc.

() mprosptarea %i meninerea fondului de germoplasm.

/in speciile de pomi %i arbu%ti fructiferi din #ara noastr, &n decursul timpului, s-au dife-

ren#iat prin munca pomicultorilor anonimi, numeroase soiuri locale cum sunt: &reesc, tul,

"omnesc pentru mr!; Tm*ioase,+arbuze%ti pentru pr!; ,oambe de &otnari,ietroase ne-

gre pentru cire%!; Tuleu gras, Grase rom*ne%ti, Vinetepentru prun!; de Sibi%el, de Geoagiula

nuc!; etc., unele dintre ele situ(ndu-se &n ceea ce prive%te calitatea fructelor la nivelul celor din

sortimentul mondial %i chiar dep%indu-le sub unele aspecte. Pe l(ng soiurile %i tipurile autoh-tone, &n sta#iunile de cercetare se afl zeci de mii de hibrizi %i elite &n c(mpurile e$perimentale &n

diferite stadii de selec#ie urm(nd s &mbunt#easc &n continuare sortimentele.

- 4 -


5/48

Capitolul II

Scurt istoric al pomiculturii n Romnia

/atarea &n timp a momentului &n care omul a &nceput s cultive diferitele specii agricole %i

pomicole este foarte veche. /omesticirea plantelor pomicole s-a produs &n momentul &n caretriburile au renun#at la via#a nomad %i au devenit sedentare. "ructele au constituit fr &ndoial

primul aliment pentru om &nc de la &nceputul evolu#iei sale. /ovezi ale utilizrii fructelor in

hrana oamenilor dateaz de la sf(r%itul epocii de piatr %i sunt numeroase mere tiate %i uscate,

s(mburi de Prunus insititia %i Prunus spinosa!. /iverse informa#ii %i dovezi materiale ca:

fructe carbonizate, sculpturi %i basoreliefuri de pe vechile monumente, scrieri vechi religioase,

inscrip#ii, legende religioase, istorice %i mitologice etc. atest e$isten#a livezilor de pomi, din

specii diferite, cu peste 777 ani &.


6/48

prtate. Primele informa#ii referitoare la cultura pomilor fructiferi se gsesc &n limba strmo-%ilor

no%tri daco-romani. 'stfel, pentru unele specii pomicole, &n limba rom(n e$ist denumiri de

origine latin fapt care atest cunoa%terea diferitelor specii de ctre strmo%ii no%tri: mr F

malus, pr Fpirus, prun Fprunus, cire% F cerasus, piersic Fpersicus, nucul F nu0, alunul F

avellana. Izvoarele istorice specific faptul c &n timpul stp(nirii romane, baza economic din

/acia o constituiaproducia de cereale, creterea vitelor i pomicultura.

Cultura pomilor &n vechime poate fi atestat de numrul foarte mare de soiuri autohtone de

fructe mai ales &n comunele care au denumiri de fructe ca: =ucet, )eri%ani, Cire%u, i%ina,

Cire%oaia, 'lunu, 'luni%, Peri%, etc. /in perioada Evului )ediu e$ist documente care atest

cultura pomilor &n Grile 3om(ne. 'ceste documente se refer &n special la dri 'n fructesau la

daniifcute de domnitori ctre m(nstiri crora li se ddeau &n stp(nire livezi %i vii. /imitrie

Cantemir, &n"escriptio oldavievorbe%te despre cultura pomilor &n )oldova, pe la 5@5+. 9

serie de cronicari strini Paul de 'lep, )atei de )urano, Halter altazar!, &n scrierile lor, evocbog#ia de fructe din Grile 3om(ne. 4e men#ioneaz %i comer#ul fcut cu fructe proaspete %i

deshidratate.

Cultura pomilor a fost constant de-a lungul veacurilor &n zonele submontane, mai ferite

de nvlirile popoarelor migratoare &ns pe parcursul timpului se e$tinde %i &n zona colinar. n

secolul I, ini#ial &n 1ransilvania %i apoi &n )untenia %i )oldova se introduc numeroase soiuri

de pomi din alte #ri iar cultura pomilor fructiferi ia amploare. 4e &nfiin#eaz pepiniere viti-pomi-

cole la Istri#a, 4trehaia, i%ani %i /rg%ani. /up primul rzboi mondial se &nfiin#eaz pepiniereparticulare care produc milioane de pomi destina#i sectorului pomicol aflat &n plin dezvoltare

1ransilvania, )untenia, )oldova %i 9ltenia.

In anul 5J5 ia fiinta 4ocietatea de horticultura din 3omania, cu filiale la Cluj, Iasi si

1imisoara. Prin infiintarea 'cademiei 3omane 5?+2! se creeeaza posibilitatea functionarii unei

sectii de biologie si stiinte naturale, in cadrul careia se stabilesc metode riguroase de lucru in

aceste discipline, metode utilizate si in cercetarile din domeniul horticulturii.

In anul 5J*@ ia nastere1nstitutul de &ercetri Agronomice al -om*niei. 9dat cu &nfiin#a-rea IC'3 &n 5J*@, se pun bazele unei agriculturi cu orientare %tiin#ific 3om(nia, se &nfiin#eaz

Camerele 'gricole, apar sta#iunile e$perimentale de la "lticeni %i 4trehaia. Pe la 5J67 se &nfiin-

#eaz regiunile fitosanitare, &n care se aplicau tratamente &n livezi %i pepiniere, se fcea controlul

fitosanitar al pepinierelor %i se supraveghea circula#ia materialului sditor de la o regiune la alta.

/up rzboi, s-au &nfiin#at "acult#ile de


7/48

&mpreun cu horticultorii din #ar au pus bazele 4ociet#ii =a#ionale de


8/48

Capitolul III

Relaia cu factorii de vegetaie i mediu

Pomicultura, ca disciplin aplicativ, alturi de &ntregul profil agronomic, s-a format ceva

mai t(rziu, dup consolidarea tiin elor fundamentale biologia, fizica, chimia, biochimia!. Ea opereaz cu no iunile i elementele de baz ale acestor tiin e, &n vederea ob inerii unor produc ii

profitabile, prin realizarea de ecosisteme pomicole artificiale adecvate. Pomicultura general se

ocup cu studiul particularit ilor biologice i ecologice ale pomilor i arbu tilor fructiferi, &n

interac iunea lor cu factorii de mediu &n func ie de care se stabile te tehnologia de ob inere a

materialului sditor pomicol, de &nfiin are i &ntre inere a planta ilor, &n vederea realizrii de

produc ii mari, relativ constante, de calitate superioar i eficiente &n acela i timp. Pomologia

studiaz soiurile de pomi i arbu ti fructiferi, urmrind cu prioritate caracterele morfologice, biologice i de produc ie ale acestora. 4copul activit ii desf urate &n domeniul tiin ei

pomicole este realizarea produc iei de fructe. "ructele sunt produse indispensabile unei

alimenta ii ra ionale, indiferent de categoria de v(rst a popula iei. Ele se consum cel mai

adesea, a a cum le produce planta fr o preparare culinar sau industrial!. n urma prelucrrii

fructelor m(ncruri gtite, compoturi, gem, jeleuri etc.! se diminueaz valoare ini ial, se

reduce con inutul &n vitamine etc.

Pentru a fundamenta principiile de ordin teoretic si tehnologiile diferentiate, pomiculturagenerala apeleaza la o serie de stiinte cum sunt: sistematica vegetala, morfologia si anatomia

plantelor pomicole, fiziologia vegetala, biochimia, genetica si ameliorarea, meteorologia si pe-

dologia, agrotehnica si agrochimia, topografia, imbunatatiri funciare, irigatii, protectia plantelor,

organizarea si conducerea intreprinderilor pomicole.

3.1 Particulariti biologice ale pomilor i arbutilor.

4peciile pomicole cultivate in climatul nostru sunt clasificate din punct de vederebotanic, dupa habitussi din punct de vederepomicol.

a) &lasificarea botanic.

Pomii si arbusti fructiferi cultivati dar si cei din flora spontana apartin din punct de vedere

sistematic clasei Dicotiledonatesi se grupeaza in cinci ordine, ? familii si peste *2 de genuri.

)ajoritatea pomilor si arbustilor apartin familiei Rosaceaecu 6 subfamilii Pomoideae mar,

par, gutui, scorus si paducel!; Prunoideaeprun, cais, piersic, migdal, cires, visin!; Rosoideaezmeur, mur, capsun si frag! si Ribesoideaecoacaz si agris!. In afara de acestea, mai intalnim

familiile Juglandaceaein care se incadreaza nucul!; Fagaceae de la care avem castanul come-

- 8 -


9/48

stibil!; Betulaceaealunul!; ricaceaeafinul! si !oraceaedudul si smochinul!.

b) &lasificarea dup habitus.

'nalizand pomii fructiferi dupa dimensiunea partii aeriene si numarul tulpinilor se pot

distinge mai multe grupe: pomi propriu-zisi, arbustoizi, arbusti fructiferi, subarbusti, liane,

plante erbacee.

Pomii propriu"#isi $ sunt plante lemnoase care pot ajunge la inaltimea de 20-30 m, daca

nu se interine asupra coroanei. !in acesta grupa "ac parte marul, parul, prunul, caisul, isinul,

ciresul, piersicul, migdalul, nucul, castanul. #ceste plante au o singura tulpina, cresc destul de

incet si intra pe rod dupa o perioada de timp mai mare sau mai mica in "unctie de specie.

$ongeitatea acestor specii este in medie 15-40 ani sau c%iar mai multi.

%rbustoi#ii $ sunt plante lemnoase, cu aspect de tufa formata din *- tulpini de dimensi-

uni diferite. Inaltimea arbustoizilor este de -@ m iar longevitatea *7-2 ani alunul, gutuiul,

visinul arbustoid!. Inmultirea arbustoizilor se face prin seminte si samburi si foarte usor

vegetativ prin marcote, drajoni si chiar butasi.

Arbustii$ sunt specii pomicole lemnoase, cu aspect de tu"a compacta, cu inaltimea de 1-2

m, cu tulpini numeroase &10-20' "ormate din (ona coletului &coaca(ul negru, coaca(ul rosu,

agrisul, a"inul de cultura'. )unt specii cate intra repede pe rod si au o longeitate de 10-15 ani.

)e inmultesc usor pe cale egetatia* +utasi, marcotesi despartirea tu"ei.

Subarbustii $ sunt plante cu tulpini semilignificate a caror durata de viata este de * ani. Inprimul an se formeaza tulpinile si se diferentiaza mugurii de rod, iar in anul al doilea se formea-

za rod dupa care se usuca, fiind necesara indepartarea lor zmeurul si murul fara ghimpi!. >on-

gevitatea este de 5*-52 ani, se inmultesc usor prin drajoni, marcotaj si chiar butasi.

Lianele $ suntplante ligni"icate, cu tulpini care depasesc 15-20 m lungime, "ara carcei.

!in acesta grupa "ace parte ii.

Plantele ierboase$ sunt speci"ice climatului tropical, au talie mica &ananasul' sau mare

&+ananierul' cu tulpini "alse &"ormate din petiolul "run(elor' si "run(e "oarte mari.'ceasta clasificare este foarte importanta din punctul de vedere al tehnolgiei de plantare

intrucat in functie de habitusul pomilor se stabilesc: distanta de plantare, modul de conducere al

pomilor etc.

c) &lasificarea pomicol 2sau biologic).

Grupa pomaceesau samantoase! F Cuprinde specii care formeaza un fruct fals denumit

poama, care rezulta din concresterea ovarului cu receptaculul florii. 4unt specii care prezinta unrepaus hibernal lung, infloresc tarziu in primavara scapand de pericolul brumelor si ingheturilor

tarzii. 4unt specii pretentioase la umiditate si la fertilizarea solului. 'ceste specii au capacitatea

- -


10/48

de maturare post-recolta, se pastreaza foarte bine un timp indelungat si nu sunt perisabile marul,

parul, gutuiul!. 4peciile de pomacee traiesc in medie +7-@7 de ani, intra in perioada de rodire

tarziu, insa dau recolte bogate ;

Grupa drupaceesau samburoase! F )unt specii care au un repaus %i+ernal scurt. /n"lo-

resc si egetea(a primaara dereme, si din acest punct de edere se intalnesc pro+leme legate

de ing%eturi tar(ii de primaara si de +rume, mai ales in conditiile sc%im+arilor de clima inregis-

trata in ultimii ani in tara noastra. )unt mai putin pretentioase la umiditate decat pomaceele, sunt

in sc%im+ "oarte pretentioase la caldura re(istand cu succes secetelor prelungite. #u o capacitate

redusa de maturare post-recolta, de aceea se recoltea(a in stadiul de parga aansata sau la

maturitate deplina. )unt "ructe perisa+ile usor, nu re(ista la pastrare indelungata &prun, isin,

cais, cires, piersic'.Plantele din aceasta grupa intra mai repede pe rod sunt mai precoce! si tra-

iesc mai putin decat pomaceele, unele atingand 62-27 de ani ciresul!, altele abia 57-52 ani cais,

piersic!. 4oiurile de drupacee e$istente in cultura sunt numeroase. 4e inmultesc prin altoire peportaltoi, obtinuti in pricipal prin inmultire se$uata si numai in mica masura pe portaltoi vegeta-

tivi

Grupa nucifereF cuprinde nucul, castanul, migdalul si alunul, precum si alte specii din

familii diferite. 4peciile din aceasta grupa formeaza un fruct uscat, de la care se consuma

samanta bogata in uleiuri si substante proteice. 'u o durata lunga de viata, sunt foarte rezistente

la pastrare si la transport. nele specii intra foarte repede pe rod alunul!, altele mai tarziu

nucul, castanul, migdalul!.Grupa bacifereF din aceasta grupa fac parte specii ce apartin unor familii diferite, si au

fructe diferite din punct de vedere fiziologic. Intalnim in cadrul acestei grupe urmatoarele

categorii de fructe : bacecoacaz, agris! ;polidrupezmeur, mur! ; nuculecapsun!. 4oiurile din

aceasta grupa traiesc 57-52 ani si incep sa rodeasca din al doilea an dupa plantare.

3.3 Rspndirea speciilor pomicole.

Konarea speciilor pomicole se realizeaza &n functie de pretentiile fiecarei specii si chiar a

soiurilor fata de lumina si caldura, precum si de rezistenta la geruri, oscilatii de temperatura si

alte accidente climatice. 4peciile: mar, par, gutui, prun, cires, visin, se pot cultiva &n zona

dealurilor subcarpatice, &n zonele calde de c(mpie se vor planta mai ales: cais, piersic, nectarin,

migdal, fara a e$clude celelalte specii, &n zonele &nalte si reci se pot cultiva doar arbustii

fructiferi, cu completarea deficitului de apa. /esi &n cadrul tuturor speciilor s-au creat soiuri

autocompatibile, se recomanda folosirea a cel putin *- soiuri, pentru o mai buna polenizare.

Este recomandat ca soiurile sa fie amplasate &n functie de epoca de coacere, astfel &nc(t sa fieusurate tratamentele fitosanitare, irigarea si recoltarea. 'v(nd la baza lucrarile de zonare si

microzonare, dezvoltarea pomiculturii a fost concentrata &n cele mai favorabile zone, astfel sub

- 10 -


11/48

aspectul suprafetelor si a numarului total de pomi cultivati, cele mai mari concentrari s-au

realizat &n judetele din zona subcarpatica a 9lteniei si )unteniei, mai ales &n judetele 'rges,

(lcea, Prahova, uzau, /(mbovita, 9lt si /olj. )ai nou au aparut noi amplasamente pomicole

&n C(mpia 3om(na. /e asemenea trebuie pusa &n evidenta si concentrarea realizata &n partea de

nord-est a 1ransilvaniei judetele istrita =asaud, 4alaj, 4atu - )are, )aramures si ihor!.

In functie de specia cultivata, zonarea culturii se prezinta astfel:

!arul- &n zona subcarpatica meridionala 'rges, (lcea, /(mbovita, Prahova!, &n nord-

vestul tarii istrita, )aramures, 4alaj, Cluj, 4atu-)are, ihor! si &n nordul )oldovei )ures,

4ibiu, acau, Iasi, uzau, /olj, Caras 4everin, 1imisoara si 'rad, precum si


12/48

=u to#i factorii de mediu au aceea%i importan# din punct de vedere al cre%terii %i

dezvoltrii plantelor, unii au importan# vital, sunt de ne&nlocuit, al#ii de%i contribuie la

modificarea unor procese vitale, &n lipsa lor pomii cresc %i pot produce chiar fructe. Printre

factorii de mediu de ne&nlocuit se numr de e$emplu apa, lumina, cldura, &n timp ce v(ntul,

umiditatea atmosferic, presiunea atmosferic etc. sunt factori care influen#eaz intensitatea

proceselor vitale dar nu sunt indispensabili.

ntre factorii de mediu %i plant e$ist o legtur str(ns %i reciproc. Prin simpla prezen#

c(t %i prin desf%urarea proceselor de nutri#ie mineral %i de fotosintez, plantele influen#eaz

condi#iile de mediu. 'stfel, pomii prin frunze %i ramuri contribuie la umbrirea solului, la mic%o-

rarea vitezei v(nturilor, contribuind direct la conservarea apei din sol %i la protejarea contra

eroziunii. Cerin#ele pomilor %i arbu%tilor fructiferi fa# de factorii de mediu variaz foarte mult &n

raport cu specia, soiul, portaltoiul, v(rsta pomilor, faza de vegeta#ie, prezen#a sau absen#a rodului

%.a. Cunoa%terea factorilor de mediu precum %i a modului de ac#ionare dirijat asupra lor printehnologiile aplicate, constituie condi#ia de baz &n ob#inerea de produc#ii mari de fructe la

unitatea de suprafa#.

4tudierea aprofundat a condi#iilor de mediu prezint importan# mare &n cazul culturii

pomilor pentru c ace%tia urmeaz s se dezvolte &n condi#iile mediului ales un numr mare de

ani, iar posibilit#ile omului de a influen#a anumi#i factori de mediu, &n special pe cei

meteorologici, sunt limitate. "actorii climatici &n cazul planta#iilor intensive %i superintensive de

pomi %i arbu%ti fructiferi capt o importan# %i mai mare din cauza costului foarte ridicat alinvesti#iilor la unitatea de suprafa#.

Elementele meteorologice cu inciden# deosebit asupra cre%terii %i fructificrii pomilor

sunt: radiaia solar'&n ce prive%te compozi#ia, lungimea undelor, aportul de energie, durata de

iluminare %i lungimea zilelor; c'lduradin aer %i din sol, valorile diurne %i anuale ale acesteia,

efectul temperaturilor sczute %i ridicate asupra pomilor, suma gradelor de temperatur din

perioada de vegeta#ie; cantitatea de precipitaiianuale %i repartizarea acestora &n perioadele de

vegeta#ie, intensitatea %i felul acestora ploi, zpezi, rou, brum, grindin!; compo#iia aeruluiatmosferic %i din sol &n =, 7*, C9*, %i prezen#a gazelor to$ice poluate; micarea aerului

direc#ia v(nturilor dominante, viteza %i tria lor!; umiditatearelativ %i absolut! aerului.

a) 3actorii climatici.

(uminainfluen#eaz cre%terea %i dezvoltarea plantelor prin intensitate, durat %i lungime

de und. 4peciile fructifere cultivate &n climatul nostru fac parte din grupa plantelor fotofile,

fiind preten#ioase fa# de lumin. 'ceasta este atestat de comportamentul speciilor fructiferespontane, care sunt grupate &n lumini%uri sau liziere de pduri %i pe versan#ii sudici ai dealurilor.

E$ist, &ns, diferen#e &ntre specii &n privin#a cerin#elor fa# de lumin, ceea ce permite clasifica-

- 12 -


13/48

rea lor &n trei grupe:

pomi cu cerin#e mari: nucul, piersicul, caisul, cire%ul;

pomi cu cerin#e mijlocii: prul, mrul, prunul, vi%inul;

pomi cerin#e reduse: zmeurul, coaczul, agri%ul pot cre%te %i la lumin!;

"olosirea mai eficient a terenurilor ocupate de pomi, necesitatea reducerii consumului de

for# de munc pe tona de fructe, cre%terea produc#iei la unitatea de suprafa# %i alte considerente

au impus cre%terea numrului de pomi la hectar %i trecerea la sisteme de cultur intensive %i

super-intensive. 9dat cu cre%terea desimii pomilor la unitatea de suprafa#, lumina ca factor

primordial &n procesul de fotosintez capt noi dimensiuni &n tehnologia acestor planta#ii.

Prin fotosintez, lumina devine principala surs de energie &n sintetizarea substan#elor

organice %i a celorlalte procese vitale fiind &n ultim instan# condi#ia de baz &n realizarea unor

produc#ii mari de fructe %i de calitate. >umina fiind un factor important &n realizarea unor

produc#ii c(t mai apropiate de nivelul poten#ialului biologic al speciilor %i soiurilor, se impune ca

amplasarea acestora &n diferite bazine pomicole ale #rii s se fac %i &n func#ie de cerin#ele aces-

tora fa# de acest factor.

)emperaturaeste un factor de vegeta#ie foarte important, care condi#ioneaz desf%urarea

proceselor de asimila#ie, respira#ie %i transpira#ie, parcurgerea diferitelor faze de cre%tere %i

fructificare, postmaturarea semin#elor, perioada de via# latent a pomilor &n timpul repausului

relativ de iarn etc. Cantitatea de cldur &n #ara noastr difer foarte mult de la o localitate la

alta, prezent(nd varia#ii mari &n func#ie de situa#ia geografic, latitudine, altitudine, relief,

e$pozi#ie, nebulozitate, culoarea solului, direc#ia %i intensitatea v(nturilor, gradul de acoperire cu

vegeta#ie, anotimp etc. nclzirea aerului %i a solului variaz de la o zi la alta, de la un an la altul,

%i chiar &n cursul aceleia%i zile. =evoia de cldur a pomilor %i arbu%tilor fructiferi este de

asemenea foarte variat, dar cre%terea %i dezvoltarea lor se &nscrie &ntre dou valori termice

ma$ime %i minime, ntre aceste valori e$ist un optim caloric la care activitatea fiziologic %i

biochimic se desf%oar cu mare intensitate.

"iecare specie %i chiar fiecare soi are e$igente termice specifice. Ca urmare acestui fapt,

temperatura are o ac#iune limitativ privind rsp(ndirea speciilor %i soiurilor chiar %i &n condi#iile

#rii noastre. Bradul de favorabilitate al unei zone sub raport termic, pentru o anumit specie de

plant cultivat se determin dup:

temperatura medie anual 1zoterma!;

temperatura medie de germina#ie;

temperatura medie din timpul &nfloritului %i din intervalul mai F septembrie;

temperatura minim absolut;

data medie a primului %i ultimului &nghe#;

- 13 -


14/48

temperatura minim din timpul nop#ii;

temperatura ma$im din timpul zilei;

frecven#a %i intensitatea brumelor, a poleiurilor, a grindinei;

Temperatura medie anualF ofer informa#ii generale dar utile unor zone sau localit#i. Ea

este cu at(t mai valoroas cu c(t se refer la un numr mai mare de ani. Pentru localit#ile maiimportante din 3om(nia se gsesc date de peste 577-5*7 ani cu privire la temperatura medie

anual. Pe teritoriul unei #ri sau zone sunt delimitate spatiile cu temperaturi medii anuale

diferite prin izoterme. Pentru cultura speciilor pomicole cultivate in 3omania se consider c

zonele cu izotermele urmtoare sunt mai mult sau mai pu#in favorabile pentru cultura pomilor

fructiferi dup cum urmeaz:

izotermele de ?7%i J7C F delimiteaz, zonele favorabile pentru mr, vi%in, arbu%ti fructi-

feri, unele soiuri de prun;

izotermele de J7C si 577C F pentru pr, mr, prun, cire%, nuc, alun, gutui, castan;

izotermele de 577 C %i 55,27C F pentru migdal, cais, piersic, alun, nuc, mr, pr, prun,

cire%, vi%in, castan.

-ezistenta la gerF cunoa%terea comportrii speciilor %i soiurilor de pomi la ac#iunea tem-

peraturilor sczute, are o importan# deosebit pentru procesul de produc#ie pomicol din zona

temperat. In perioada de repaus pomii &n climatul #rii noastre, ca urmare a &nsu%irilor ereditare,

prezint o rezisten# diferit &n func#ie de specie, soi, v(rsta pomilor, portaltoi, condi#iile meteo-rologice ale anului, gradul de maturare al #esuturilor, agrotehnica aplicat etc.

nghe#urile de primvar provoac daune atunci c(nd mugurii floriferi au ajuns &ntr-un

stadiu &n care sunt deja sensibili la frig, iar temperaturile scad sub un anumit nivel. Partea cea

mai sensibil este pistilul care poate s degere &n interiorul mugurelui floral sau dup deschide-

rea florilor, &n timp ce toate celelalte pr#i ale florii rm(n nevtmate cais, piersic, vi%in, mr,

pr %i cp%un!.

nghe#urile timpurii de toamn ce apar frecvent &n unele regiuni ale #rii, provoac cdereaprematur a frunzelor %i degerarea v(rfurilor lstarilor. 'ceste &nghe#uri pot s prejudicieze

pregtirea pomilor pentru iernare &mpiedic(nd maturarea #esuturilor. Berurile din timpul iernii

sunt cele mai duntoare %i pot provoca vtmri la toate organele pomilor fructiferi. /up

perioada c(nd survin, se disting temperaturi sczute ce apar la &nceputul iernii, gerurile din toiul

iernii %i temperaturile sczute de la sf(r%itul iernii.

Berurile din timpul iernii, care se produc de regul &n luna ianuarie %i care &nregistreaz

valori cuprinse &ntre -*77 C %i -77C, sunt destul de periculoase, mai ales c(nd se prelungesc

timp de 57-5* zile. /ac iarna este stabil, fr oscila#ii de temperatur, pericolul de degerare la

-*77C sau la -*27C nu este mare, chiar dac aceste temperaturi se prelungesc, deoarece pomii

- 14 -


15/48

prin procesul de clire sunt pregti#i s le suporte. Berurile care survin &ns brusc %i &n special

acelea care apar dup timp clduros, &n a%a numitele ferestre de iarn, pot produce pagube.

n perioada de repaus, temperaturile foarte sczute pot provoca moartea &ntregului pom sau

numai a acelor pr#i care sunt mai sensibile. n mod frecvent, mai &nt(i deger mugurii de rod,

apoi cei vegetativi, urma#i de ramurile anuale, mai ales &n partea lor terminal unde procesele de

maturare nu sunt suficient de avansate. n fenomen frecvent este &nnegrirea lemnului, provocat

&n special de gerurile mari %i bru%te de la &nceputul iernii, c(nd plantele nu sunt complet clite.

Berul ac#ioneaz asupra razelor medulare, brunific(ndu-le. Berurile foarte mari %i prelungite la

*- zile duc la apari#ia unor crpturi &n coaj %i lemn, care pun &n pericol via#a pomilor.

/upa cerintele de temperatura, pomii se impart in patru mari grupe astfel:

specii mai puin pretenioase la cldur sunt: mrul, vi%inul, prunul, alunul, agri%ul,

coaczul, zmeurul, cp%unul. 'ceste specii rezist bine la gerurile de peste iarn %i nu

sunt afectate de &nghe#urile t(rzii de primvar, dac planta#iile sunt bine amplasate. 4e

comport bine p(n la altitudini cuprinse &ntre 27 %i J77 m, unde temperatura medie

anual este &ntre @,27%i 57,27C, temperatura medie a verii de 5?-*7 7C, iar gerurile ating

valori de -77C p(n la -*7C;

specii cu cerine mediifa# de cldur %i anume: prul, nucul, castanul, cire%ul, gutuiul.

3ezisten#a acestor specii la geruri este bun. nghe#urile t(rzii de primvar afecteaz

destul de rar cire%ul, nucul %i uneori prul. 4peciile din aceast grup reu%esc &n regiunile

de dealuri cu altitudine mai mic, cuprins &ntre 527 %i 277 m, unde temperatura medieanual este de cel pu#in J-57,27C, temperatura medie a verii de *7-*57C, iar gerurile nu

dep%esc sensibil minime-le de -*778 -77C;

specii cu cerine marifa# de cldur, cum sunt caisul %i piersicul. 'ceste specii pot

pierde o parte din mugurii floriferi &n timpul iernii. Caisul %i piersicul se cultiv &n lunca

inferioar a /unrii, &n /obrogea %i &ntreaga c(mpie p(n &n zona podgoriilor 5J7-*77

m!. n livezile amplasate necorespunztor, &nghe#urile t(rzii de primvar distrug cu

regularitate recoltele caisului, mai rar ale piersicului;specii cu cerine foarte mari fa# de cldur, includ smochinul, alunul turcesc %i

migdalul. 4mochinul %i alunul turcesc pot suporta temperaturile sczute p(n la -56...-5+7

C. Cultura acestor specii &n tara noastr este posibil &n c(teva centre cu un climat mai

dulce, apropiat de cel mediteranean.

%paeste un factor indispensabil &n activitatea vital a tuturor organismelor, fr ap ne-

fiind posibil manifestarea proceselor caracteristice vie#ii. Procesul de absorb#ie a apei decurge

&n str(ns dependen# de factorii de mediu temperatur, umiditatea aerului etc.! %i se realizeazprin intermediul rdcinilor tinere. #pa are un rol deose+it n iaa pomilor, "iind unul din

elementele constitutie. dcinile pomilor, de eemplu, conin ap n proporie de 60-88 ,

- 15 -


16/48

"run(ele 50-70 , iar "ructele pn la 85-0 . erinele pomilor "a de ap di"er de la o

specie la alta 9i c%iar la aceea9i specie neoile di"er n decursul perioadei de egetaie. :omii 9i

ar+u9tii "ructi"eri au cerine mari "a de ap datorit unui proces "oarte intens de transpiraie n

perioada de egetaie, actiitate care rmne destul de ridicat 9i n perioada de repaus relati,

"apt eideniat n special n ca(ul pomilor tineri.

;eoile pomilor "a de ap ne"iind acelea9i n "iecare perioad de rst 9i "eno"a(, nici

starea de aproi(ionare a solului n ap nu este necesar s "ie la acela9i niel n toate perioadele

9i "eno"a(ele. erinele "a de ap aria( 9i n "uncie de rsta plantaiilor, dimensiunile

coroanei 9i a sistemului radicular, concentraia soluiilor nutritie din sol, structura 9i umiditatea

solului, cantitatea precipitaiilor atmos"erice, ite(a ntului, intensitatea luminii, mrimea

recoltei etc. oe"icientul de transpiraie di"er de asemenea de la un soi la altul, iar n cadrul

aceluia9i soi este n "uncie de portaltoiul "olosit. $a soiurile de mr altoite pe tipurile de

portaltoi egetatii este mai mare dect la cele de pe portaltoi generatii. :omii tineri aucoe"icientul de transpiraie mai mare dect cei +trni, de asemenea pomii cu rod, "a de cei

"r rod. u ct umiditatea solului este mai ridicat cu att coe"icientul de transpiraie pentru

acela9i pom este mai mare.

:omii, n general, au cea mai mare cerin pentru ap n cursul "a(elor de cre9tere acti a

lstarilor 9i "ructelor, adic n lunile mai, iunie, iulie 9i august.


17/48

poate s ajung p(n la 7,*7 8 7,*2 L. Concentra#ia mai mare de C9* contribuie la intensificarea

procesului de asimila#ie, &n condi#iile cre%terii concomitente a tempe-raturii %i intensit#ii

luminii. n acest conte$t fertilizarea cu &ngr%minte organice contribuie, pe l(ng aprovizio-

narea cu substan#e nutritive a solului, %i la o mai bun aprovizionare cu C9* . ipsa de o$igen din sol poate avea efecte nocive pentru rdcinile pomilor %i pentru c &n

procesul de descompunere a materiei organice &n lipsa o$igenului pot rezulta compu%i duntori

plantelor. 'stfel, &n solurile bine aerate, pe l(ng C9*, mai rezult =9, 49*, "e %i )n, pe c(nd

&n solurile neaerate, umede, predomin descompunerile anaerobe din care rezult C


18/48

mului radicular. /up te$tur, solurile pot fi clasificate &n urmtoarele grupe mari: soluri nisi-

poase, lutoase %i argiloase. ntre aceste grupe e$ist categorii intermediare. Printre tipurile de sol

din #ara noastr, cele situate &n zona stejarului %i fagului, solurile slab podzolice, cum sunt: brune

de pdure, brune ro%cate de pdure %i aluviunile, sunt favorabile pentru cultura pomilor %i arbu%-

tilor fructiferi. n condi#ii speciale de organizare, amenajare %i fertilizare pot fi folosite cu succes

pentru cultura pomilor chiar solurile puternic podzolite. n zonele de silvostep sunt bune pentru

cultura pomilor %i arbu%tilor fructiferi cernoziomurile levigate %i aluviunile. n zona de step, pe

l(ng cernoziomuri %i aluviuni, corespund pentru pomicultur %i solurile nisipoase dac subsolul

este mai compact %i dispun de surse de ap pentru irigare. =u corespund pentru cultura pomilor

terenurile ml%tinoase, srturoase, pietroase %i cele calcaroase cu un con#inut de peste ?-57 L

calcar activ.

Structura. n sol bine structurat asigur condi#ii optime pentru aprovizionarea rdcinilor

pomilor cu aer, ap %i substan#e minerale. 4tarea structural imprim solului o serie de &nsu%iricum sunt: porozitatea %i elasticitatea, &nsu%iri care au o puternic inciden# asupra fertilit#ii.

4olurile cele mai corespunztoare pentru planta#iile de pomi %i arbu%ti fructiferi, sunt cele cu

structura fragmentar, stabilizat, cu o macroporozitate care s permit drenarea u%oar a apei &n

e$ces %i o microporozitate care s asigure re#inerea apei la nivelul optim din capacitatea de

c(mp.

Grosimea solului. Pentru cre%terea %i dezvoltarea normal a sistemului radicular, pomii

prefer solurile profunde, cu orizontul ' M M C! p(n la * m, iar &n cazul portaltoilorvegetativi cu &nrdcinare mai superficial de cel pu#in 5 m. Cele mai corespunztoare soluri

sunt cele cu orizontul ' bogat &n humus %i substan#e nutritive &n stare asimilabil. 9rizonturile

%i C au un con#inut mai srac &n humus, aer %i un numr mai redus de microorganisme aerobe,

eliber(nd mai greu substan#ele nutritive. 'ceste orizonturi &n cazul pomilor prezint importan#

&n special pentru aprovizionarea cu ap. Ca urmare acestui fapt, la alegerea terenurilor pentru

planta#iile pomicole se va #ine cont %i de ad(ncimea de rsp(ndire a rdcinilor &n func#ie de

specie, soi %i portaltoi. /in cercetrile efectuate &n #ara noastr rezult, spre e$emplu, c nucul %iprul pe slbatic cer soluri profunde, de p(n la m; mrul pe slbatic, prunul %i caisul pe

mirobolan au ne-voie de soluri cu grosimea p(n la * m; mrul pe vegetativ %i vi%inul se

dezvolt bine pe soluri cu grosimea de 5-* m; alunul, coaczul negru, zmeurul, agri%ul %i afinul

pot fi cultivate pe soluri mai sub#iri, de 7,+-5 m.

Ad*ncimea apei freaticeconstituie, de asemenea, un important factor limitativ &n alegerea

terenurilor destinate noilor planta#ii de pomi. n aprecierea acestui factor trebuie s lum &n

considerare nivelul ma$im pe care-5 poate atinge apa freatic &n cel mai umed sezon al anului

sau &n timpul altor perioade, c(nd nivelul apei se poate ridica cel mai mult. =ivelul ridicat al apei

freatice determin apari#ia fenomenului de gleizare, orientarea rdcinilor spre, suprafa#,

- 18 -


19/48

provoac asfi$ia radicular. =ivelul minim fa# de suprafa#a apei freatice pentru mr %i pr altoit

pe portaltoi vegetativ - trebuie s fie de 5,2 m, iar &n cazul altoirii pe franc, *-*,2 m. n cazul

speciilor cais, piersic, nuc, ad(ncimea apei freatice trebuie s fie la cel pu#in *,2- m.

ReliefulF factorii de clim %i sol sunt &n str(ns corela#ie %i variaz foarte mult &n func#ie

de relief. Cunoa%terea influen#ei diferitelor forme de relief asupra cre%terii %i dezvoltrii pomilor

prezint o important deosebit. "a# de terenurile plane unde principalii factori de vegeta#ie

lumina, cldura, apa, substan#ele nutritive, grosimea solului, intensitatea v(nturilor etc.! sunt

apro$imativ uniform repartizate, pe cele &n pant ace%ti factori sunt distribui#i foarte neuniform.

'vantajul planta#iilor situate pe terenurile &n pant este c nu sufer de e$ces de umiditate, de

inunda#ie, efectul gerurilor t(rzii de primvar este mai redus, iar fructele ob#inute sunt mai

intens colorate %i au un gust mai plcut. =u se recomand organizarea de planta#ii pomicole %i

arbu%ti fructiferi pe terenurile cu pante neuniforme, situate pe marne, dispuse alunecrii, pe vile

&nguste %i &n depresiuni unde se adun aerul rece &n perioada de primvar sau aerul cald %i umeddin perioada de var. Caracteristicile terenurilor situate pe pante %i, implicit, condi#iile de cultur

difer mult de la treimea superioar la cea median %i inferioar a versan#ilor.

Treimea superioar se caracterizeaz prin e$istenta unei cantit#i mai sczute de ap,

deoarece precipita#iile se scurg pe pant. n schimb, este partea cea mai luminat a versantului %i,

ca urmare, se &nclze%te puternic %i foarte repede, mai ales primvara; este, &n acela%i timp,

partea btut de v(nt. 1oate acestea accentueaz lipsa de ap. Ca urmare, treimea superioar

grbe%te pornirea pomilor &n vegeta#ie primvara. 4olul este sub#ire din cauza eroziunii %i &nmarea majoritate srac &n substan#e hrnitoare, din care cauz trebuie aplicate multe &ngr%-

minte. n timpul iernii, pe treimea superioar a pantelor, datorit lipsei de zpad care este spul-

berat de v(nturi!, soiul &nghea# pe o mare ad(ncime, pun(nd &n pericol rdcinile pomilor.

/atorit umidit#ii mai sczute, pe treimea superioar atacurile bolilor criptogamice sunt mai

pu#in intense.

Treimea inferioara pantelor se caracterizeaz prin &nsu%iri opuse. Este bogat &n ap, iar

&n regiunile cu precipita#ii multe apa se gse%te chiar &n e$ces la poalele dealurilor. /e%i luminaeste suficient, primvara solul se &nclze%te mai &ncet, iar noaptea se rce%te mult, din care

cauz brumele, cad frecvent. "oarte adesea la poalele dealurilor sau &n vi! se &nregistreaz

temperaturi de - 57C, - *7C, pe c(nd &n treimea mijlocie numai 7 7C, iar pe treimea superioar

temperatura este pozitiv. Pe treimea inferioar, toamna, vegeta#ia plantelor este prelungit,

datorit faptului c terenul, mai bogat &n, ap, pstreaz mai mult cldur. 1reimea inferioar a

pantelor, &n general, este bine aprat de v(nt. 4olul este gros %i fertil, datorit faptului c, prin

eroziune, stratul fertil din partea superioar a fost transportat %i depozitat &n aceast por#iune.

/atorit umidit#ii ridicate, partea inferioar creeaz condi#ii mai prielnice pentru dezvoltarea

bolilor criptogamice.

- 1 -


20/48

"a# de aceste dou e$treme treimea mi#lociese caracterizeaz prin condi#ii intermediare.

'desea aceast parte este cea mai favorabil cre%terii plantelor.

3olul reliefului &n redistribuirea factorilor climatici este eviden#iat %i de microdepresiunile

e$istente pe terenurile de %es. n C(mpia /unrii, at(t de secetoas, condi#iile de umiditate sunt

&mbunt#ite &n microdepresiuni, astfel c se pot &nfiin#a o serie de culturi care &n c(mp deschis

nu reu%esc. 'cest lucru este demonstrat %i de vegeta#ia spontan, care &n asemenea microde-

presiuni se instaleaz, cu reprezentan#i ai plantelor lemnoase, de%i regiunea respectiv este

domeniul ierburilor.

%ltitudinea. "avorabilitatea unei zone pentru pomicultur scade odat cu cre%terea

altitudinii, datorit faptului c temperaturile medii scad cu circa 7,+ 7C pentru fiecare 577 m

altitudine. 'ceast regul depinde %i de e$pozi#ie %i zona geografic unde se afl dealurile res-

pective. Comportarea speciilor %i soiurilor pomicole este de asemenea diferit fa# de altitudine.

n timp ce soiurile5altherer ,6hmer, 7agener premiat%i 8onathan se comport bine la altitu-dinile mai ridicate de 77 m, soiurile din grupa "elicios ro%u %i chiar Golden delicious se

comport slab. 'ltitudinea &nt(rzie coacerea fructelor, care &n asemenea condi#ii rm(n necolo-

rate %i fade.

- 20 -


21/48

Capitolul I

)e*nologiile de cultur' a arborilor fructiferi

Cultivarea pomilor fructiferi este una dintre activitatile agricole care au ramas inca foarte

putin e$ploatate. /e plantarea sa corect depinde &n foarte mare msur prinderea pomului ievolu ia sa ulterioar. ' adar, e bine s se cont de unele aspecte general valabile, cum ar fi:

plantarea se poate face &n trei perioade, i anume: toamna, &n ferestrele iernii zilele

cldu e, c(nd se poate lucra terenul! i primvara devreme;

pregtirea pomilor pentru plantare &ncepe cu fasonarea rdcinilor, adic &nlturarea

por iunilor vtmate i &nnoirea sau netezirea rnilor de pe rdcinile mai groase de -6

mm;

rdcinile mai sub iri de mm se scurteaz la @-? cm, dac sunt vii, sau se suprim de labaz dac sunt uscate a nu se &n elege c prin fasonare se urmre te &ntr-adins scurtarea

rdcinilor, dimpotriv, se urmre te men inerea unui sistem radicular c(t mai bogat i

mai sntos!;

saparea gropilor cu c(teva luni &naintea plantrii, acest lucru favorizand o sterilizare a

locului unde va fi plantat pomul.

4.1 Tehnologia de cultura mrului.)rul alus domestica! este o specie de planta ce face parte din familia Rosaceae$

subfamilia Spiraeoideae figura 5!. 'ceast specie cuprinde &ntre 66 i 22 de soiuri, care se

prezint ca pomi sau arbu ti. Ca origine provine din 'sia unde este reprezentat de numeroase

specii slbatice .

9riginea sa a fost stabilit &n regiunea de nord-vest a )un ilor imita sudica a arealului trece prin 'merica de 4ud Chile, 'rgentina!, 'frica 3epublica 'frica

de 4ud!, 9ceania prin 'ustralia, =oua Keelanda si se e$tinde apro$imativ pana la paralela 67.

Ca altitudine, marul se poate cultiva de la altitudinea 77

- nivelul marii si pana la *777-777 m intari din zona tropicala cum ar fi KimbabNe, Buatemala, olivia, Ecuador etc.

- 21 -


22/48

3igura 9

..............................

In tara noastra, marul se cultiva pretutindeni, de la nivelul marii pana la zonele

premontane. Cultura marului pe teritoriu locuit de romani este foarte veche iar pasionati

pomicultori anonimi au contribuit la crearea unor soiuri de calitate superioara, unele dintre ele

mentinandu-se si astazi in cultura, ca de e$emplu: Cretesti, /omnesti, Patul etc. In epoca

moderna au patruns in tara si numeroase soiuri straine care s-au inmultit si raspandit dupa bunul

plac al pepinieristilor si amatorilor. =etinandu-se seama de originea lor si de conditiile de clima

si sol, in care se raspandeau, multe din aceste soiuri au disparut. Pana in anul 5J@2 au fost

introduse in cultura un numar mare de soiuri romanesti si straine. 'stfel, studiile efectuate in

cadrul I.C.'.3. ucuresti recomandau la acea data 2 de soiuri de mar, din care circa *7 de

soiuri erau noi pentru timpul respectiv. Cele mai &nt(lnite soiuri de cultura sunt: Ancuta,

Ardelean, "elicios "e Voinesti, 3rumos "e Voinesti, 3lorina, Generos, Golden "elicious,

1dared,1onathan,utsu,rima,-emus, Stra(irimson, 7agner remiat. vezi %ne+a , i -!.

a) &erinele fa de factorii de mediu.

)arul face parte din grupa speciilor pomicole cu cerinte moderate, care sunt satisfacute

pe teritoriul intregii tari. 9 iluminare buna a aparatului foliar si fructelor asigura o corelatie mai

atragatoare si un continut mai bogat in hidrati de carbon, deci o valoare comerciala ridicata.

'cest lucru trebuie avut in vedere la stabilirea distantelor de plantare si la formarea coroanelor,

astfel incat, toate orgenale sa fie bine e$puse la soare. >umina are un rol esential in formarea

pigmentilor in ultimele patru sapatmani inainte de recoltare. /in aceasta cauza taierea in verde

favorizeaza colorarea fructelor in regiuni cu toamne insorite. "ata de caldura, marul are cerinte

moderate cultura dand rezultate bune in zone cu temperatura medie anuala de @,2 F 557C.

)arul porneste in vegetatie primavara tarziu, cand se realizeaza ? 7 C in aer, iar pentru

- 22 -


23/48

inflorire necesita peste 557C. In perioada de vegetatie, optimul caloric este de 5* F 5J 7C, dar

majoritatea soiurilor de toamna si de iarna reusesc si la 52 F 5+7C. 4oiurile Star(rimson, -ed

delicious, Star(ing delicioussunt foarte pretentioase la temperatura din timpul infloririi, avand

nevoie de 5? F **7C cel putin F @ zile consecutiv, pentru a asigura 57L fructe legate.

1emperaturile e$cesive din timpul verii grabesc maturarea fructelor provoacan afectiuni cum ar

fi arsuri superficiale la soiul Donathan sau virozitate in centrul fructelor la Parmen auriu sau

brunificare interna!.

)arul este o specie rezistenta la ger. ioelementele epigee suporta in timpul iernii

temperaturi de -7C 8 -+7 C, iar cele hipogee -@7 C 8 -5*7 C in sol. "lorile in faza de boboc

rezista la -*,27 C 8 -,27 C, in plina inflorire la -5,+ 7 C 8 -*,*7 C, iar fructele abia legate la -5,57 C.

4oiurile Bolden delicious si Ionathan pot suporta in faza de boboc F27 C. /e asemenea are

cerinte mari fata de apa, necesitand annual +27 F@77 mm precipitatii pentru soiurile de iarna si

toamna si minim 227-+77 mm pentru cele de vara. miditatea atmosferica favorabila este de @7F ?7 L in perioada de repaus, 22-@7 L in perioada infloririi si +2-@7L in restul perioadei de

vegetatie. miditatea atmosferica favorabila este de @7-?7L in perioada de repaus, 22-@7 L in

perioada infloririi si +2 F@7 L in restul perioadei de vegetatie. miditatea optima a solului este

de @2 L din capacitatea de camp pentru apa. 4eceta prelungita este greu suportata de mar, in

special cand este altoit pe portaltoi vegetativ cu inradacinare superficiala; fructele raman mai

mici sau cad prematur, sunt fade si slab suculente. 4tagnarea apei in sol mai mult de 57-5* zile

in timpul perioadei de repaus si 6-2 zile in timpul vegetatiei, provoaca asfi$ia radiculara siuscarea pomilor mai ales in cazul altoirii.

"ata de sol, marul are o plasticitate mare datorita gamei foarte largi de portaltoi. Cele mai

bune rezultate se obtin pe soluri fertile, adanci, bine aerate si drenate. =u sunt corespuzatoare

pentru cultura marului solurile reci, compacte, slab aerate, cu e$ces de umiditate, cu cel mult

52L calciu activ. =ecesita ca reactia solului sa fie slab acida sau neutra ph O +,* F @,*! iar

panza de apa freatica sa fie situata la 5,* F 5,2 m in cazul portaltoilor de vigoare mica si de * F

*,2 m la portaltoii vigurosi.3eferitor la e$pozitia terenului, aceasta specie, in regiunile racoroase si umede din zona

dealurilor inalte din apropierea muntilor prefera e$pozitiile sudice, sud F estice si sud F vestice

unde gaseste mai multa caldura in sudul tarii datorita temperaturilor mai mari sunt acceptate si

e$pozitiile vestice, nord-vestice si nord F estice.

b) Tehnica de formare a coroanei.

"ormarea coroanei se face prin taieri de scurtare si rarire a ramurilor. 'ceste taieri, au

rostul de a imparti ramurile principale cele mai groase! in mod egal, in jurul trunchiului,

precum si asezarea lor cat mai buna in inaltime, pe a$ul pomului. 1inand seama de anumite

- 23 -


24/48

reguli de asezare a ramurilor pomului in coroana, facem ca lumina si aerul sa patrunda cu

usurinta in coroana, lucru care are ca urmare fabricarea unei cantitati mai mari de hrana in

frunze. 1otodata, prin taieri inlesnim ingrosarea ramurilor, imputernicind asadar coroana, pentru

a putea sa tina cu mult mai multa usurinta greutatea rodului. /e asemenea, ajutam imbracarea

ramurilor mari cu altele mijlocii, a celor mijlocii cu altele mai mici si asa mai departe. 1oate

aceste ramuri la un loc formeaza scheletul coroanei si se numesc ramuri de schelet. Pe ramurile

mijlocii si mici de schelet! iau nastere ramurelele de rod care poarta flori si apoi fructele. Cu cat

ramurelele de rod sunt mai numeroase, cu atat se formeaza mai multe flori si fructe, iar pomul

incepe sa rodeasca mai devreme. 1oate aceste avantaje se obtin prin scurtarea si rarirea ramurilor

tinand seama de forma de coroana ce vrem sa o facem.

In literatura de specialitate la specia mar sunt prezentate si recomandate mai multe tipuri

de coroana. cele mai uzuale si usoare forme de coroana, care nu necesita cheltuieli prea mari

sunt: palmeta libera, piramida eta.ata si piramida intreruptavasul! Pe primele doua le voitrata pe larg in continuare.

,b/ )'ieri de formare a coroanei n form' de palmet' liber'&"igura 2'.

'ceasta forma de coroana este recomandata pentru soiurile de vigoare mijlocie. 1aierea

pomilor in anul intai dupa plantare este conditionata de cativa factori. Pomii plantati sub forma

de vergi se scurteaza la @28?7 cm de la nivelul solului, in scopul proiectarii primelor doua ramuri

principale si a a$ului pomului. 9data cu dezmugurirea se suprima toti mugurii din zona

trunchiului pe o distata de 27 cm de la nivelul solului. In luna mai, cand lastarii ating lungimea

de *7-*2 cm, se aleg doi pe directia randului, la un interval de ?-5* cm unul de altul, pentru

formarea etajului intai si unul pentru prelungirea a$ului. Ceilalti lastari se suprima.

3igura :

>EBE=/': a F taiere in anul I; b F taiere in anul II; c F taiere in anul III; d F dupa plantare in anul I.

In anul al doilea: primavara se corecteaza unghiul de insertie al sarpantelor ramuriprincipale! din primul etaj prin inclinare si se echilibreaza intre ele prin scurtarea ramurii mai

viguroase. /aca lungimea ramurilor alese pentru primul etaj este mai mare de +7 cm, ele se

- 24 -


25/48

scurteaza la 62-27 cm de la baza. In timpul vegetatiei, cand lastarii inregistreaza lungimea de 57-

52 cm, se suprima concurentii lastarilor de prelungire a a$ului si ai ramurilor de schelet. /e

asemenea, se plivesc lastarii verticali de pe latura superioara a sarpantelor ramurilor principale!

si de la baza lor. >astarul de prelungire al a$ului nu se ciupeste, pentru a obtine lastari anticipati.

/at fiind faptul ca lipseste spalierul, reglarea unghiului de ramificare se face in fiecare an, prin

transferul directiei de crestere a sarpantei pe o ramura e$terioara orientata de-a lungul randului.

In anul al treilea: inainte de pornirea pomilor in vegetatie, primavara devreme se scurteaza

a$ul la 27-@7 cm fata de punctul de insertie al celei de-a doua sarpante ramura principala! a

etajului intai. In acest an, precum si in anii urmatori se urmareste ca unghiul de ramificare sa fie

cuprins intre 27-+7Q. /aca ramurile de prelungire a sarpantelor sunt prea lungi, ele se scurteaza

la 27-22 cm. /e asemenea se scurteaza si ramurile ramase pe a$ si la baza sarpantelor la o

lungime de ma$im *7 cm o lungime de foarfeca!. 3amurile concurente ale sarpantelor

ramurilor principale! si cele ce cresc pe partea superioara pe creasta! se elimina. 3amurile cupozitie laterala fata de sarpanta se scurteaza la circa 27 cm lungime. Pe a$ se lasa *- ramuri de

vigoare mijlocie, orientate preponderent spre intervalele dintre randuri, care se scurteaza slab si

in anii urmatori se transforma in formatiuni fructifere. /aca ramurile lasate sunt viguroase,

atunci se scurteaza la 57-5* muguri, pentru ca in anul urmator sa se transfere cresterea la o

ramificare orientata spre orizontala. Celelalte ramuri aflate pe a$ se suprima. In timpul vegetatiei

cand lastarii au lungimea de 52-*7 cm, se aleg doi pentru formarea sarpantelor si unul pentru

prelungirea a$ului. >astarii alesi pentru sarpante trebuie sa fie vigurosi, cu un unghi larg deinsertie prindere! si orientati preponderent de-a lungul randului de pomi in directii opuse.

In anul al patrulea, primavara inainte de pornirea sevei, se corecteaza unghiul de insertie

prindere! a sarpantelor din primul etaj prin transferarea directiei de crestere a lor, pe o ramura

orientata de-a lungul randului sub un unghi necesar, dupa aceasta procedandu-se la o scurtare a

ei la 22 cm sau la nivelul celei mai putin viguroase. 3amurile concurente, lacome, precum si

cele amplasate pe ramura superioara a sarpantei pe creasta! si la baza lor se suprima. 3amurile

- 6, alese ca sarpante se scurteaza slab iar daca sunt viguroase scurtarea se face la 27 cm.3amurile lasate pe a$ intre sarpante se scurteaza transferandu-le cresterea la o ramura orientata

spre orizontala. '$ul se scurteaza in functie de vigoarea pomului la 27-+7 cm de la punctul de

insertie a celei de-a patra sarpanta.

-b/ )'ieri de formare a coroanei n form' de piramid' eta.at'&"igura 3'.

/n anul / dupa plantare, primaara, pomul su+ "orma de arga se a scurta la 80 cm de la

punctul de altoire. /n timpul anului se or elimina lastarii de pe tulpina pana la 60 cm inaltime.)e or lasa sa creasca circa 3 &trei' lastari dispusi la un ung%i de 120> si aul pomului sau ar"ul

de crestere.

- 25 -


26/48

In anul al doilea an: primavara cele trei ramuri se vor scurta la 7-67 cm lungime iar a$ul

ramura din mijloc sau prelungire a trunchiului! se va taia cu *7 cm mai lung decat ramurile

laterale. /upa o astfel de taiere, in timpul verii din mugurii asezati la varfurile ramurilor laterale

cresc lastarii puternici de prelungire. /in ceilalti muguri asezati mai jos, cresc, de asemenea

lastari,dar mai slabi. Cei mai importanti pentru noi sunt lastarii de prelungire din varfuri, pe care,

daca e nevoie in cursul verii, ii putem intari prin ciupirea varfurilor celorlalti lastari asezati mai

jos.

In anul al treilea an, primavara, inainte de a porni seva,ramura principala de schelet care

este prinsa cea mai jos pe tulpina se scurteaza la +7-@7 cm impreuna cu prelungirea ei!, masurat

de la punctul de prindere baza! pe trunchi spre varful ramurii. Celelalte doua ramuri principale

de schelet impreuna cu prelungirea lor se scurteaza la aceeasi inaltime cu cea dintai. '$ul sau

ramura de mijloc prelungirea trunchiului! se taie cu *2 cm deasupra celor trei ramuri principale

cu o lungime de foarfece!. Celelalte ramuri numite ramuri secundare de schelet! crescute peramurile principale si pe a$ se scurteaza la -6 muguri buni iar cea care ameninta prelungirea se

inlatura.1aierea de scurtare atat la ramurile principale cat si la celelalte se face totdeauna la o

muchie de briceag deasupra unui mugure care priveste in afara coroanei, caci numai acesti

muguri dau prelungiri bune care cresc in afara si nu inauntrul coroanei. /upa o astfel de taiere,

spre varful fiecarei ramuri principale, precum si spre varful a$ului, cresc -6 lastari puternici. =u

sunt necesari insa, toti lastarii si pentru a nu irosi fara rost hrana, cat si pentru a intari lastarii de

trebuinta, cand ei au ajuns la lungimea de *7-*2 cm, trebuie e$ecutata urmatoarea lucrare:

3igura ;

>EBE=/': a F taiere in anul I; b F taiere in anul II; c F taiere in anul III; d F dupa plantare in anul I..

>a fiecare ramura principala se alege un lastar bun de prelungire si un alt lastar asezat, fie in

dreapta, fie in stanga si care nu ameninta sa-l intreaca pe cel de prelungire spre a forma prima

ramura secundara de schelet ramificare!. 'cesti doi lastari, se lasa intregi, ceilalti lastari

vigurosi de la varfuri se scurteaza la 2-+ frunze iar daca unul dintre ei creste inauntrul coroanei,

sau drept in sus si este asezat pe partea dinauntru a ramurii principale se taie de la baza F la ras.

- 26 -


27/48

>ucrarea aceasta se face la toate trei ramurile principale, avandu-se grija ca ramura secundara de

schelet sa se lase la toate de aceeasi parte adica fie in dreapta, fie in stanga. Pe a$ ramura de

prelungire a trunchiului! se alege mai intai lastarul de prelungire, apoi inca trei lastari, impartiti

deopotriva in jurul pomului si distantati la @7-?7 cm de primul etaj, care vor forma al doilea rand

de ramuri sau al doilea eta#!.

In al patrulea an: primavara devreme, inainte de pornirea sevei, prelungirea ramurilor

principale de schelet se scurteaza cu jumatate sau cu o treime din lungimea lor, dupa vigoare,

adica cam 27 cm cel putin si @7 cm cel mult, masurand de la prima ramura secundara de schelet.

3amura secundara se scurteaza si ea cu 52-*7 cm mai jos fata de varful taiat! prelungirii

ramurii principale in unele cazuri, la pomii vigurosi, in urma ciupirii de vara a varfurilor, facuta

pentru ingrosarea lastarilor de prelungire, apar in apropierea locului ciupit noi ramuri laterale 8

secundare; daca aceste ramuri au crescut bine, la taierea din primavara, se opreste si cea de-a

doua ramura secundara de schelet, taind pomul ca pentru anul urmator. In acest fel se castiga unan in formarea coroanei!. Cele trei ramuri lasate pentru formarea celui de-al doilea etaj se

scurteaza cu *7 cm mai sus decat varfurile taiate ale prelungirilor ramurilor principale de schelet

din primul rand de ramuri primul eta#!. '$ul de prelungire al trunchiului se taie cu *2 cm mai

sus de varful ramurilor din etajul al doilea. ?oate celelalte ramuri se scurtea(a mai mult sau mai

putin dupa cum au sau nu loc sa creasca, dar cele puternice de la ar"uri si mai ales cele crescute

inauntrul coroanei se taie de la +a(a &la ras', incat pomul sa primeasca lumina si aer su"icient.

/n urmatorii ani, la etajul intai se continua a se scurta prelungirea si a doua ramurasecundara dupa aceleasi reguli "olosite in anul al patrulea. @tajul al doilea se taie la "el ca etajul

intai in anul al patrulea adica se lasa o prelungire si prima ramura secundara. /upa acesti 6-2 ani

de formare a ramurilor principale si secundare scheletul coroanei poate fi socotit terminat. /upa

acest timp pomii incep sa rodeasca bine si de la aceasta vreme taierile puternice asa cum s-au

facut pentru formarea coroanei! ar dauna pomilor si in primul rand ar intarzia rodirea.

4.2 Tehnologia de cultura prului.Parul rus comunis! este un arbore cu frunze cztoare din familia Rosaceae, subfami-

lia !aloideaecare cre te p(n la 57-*7 m &nl ime i al crui fruct este para figura 6!. 're o

rdcin lemnoas i profund, trunchiul drept, culoare gri cu coaja crpat, frunze ovale p(n la

57 cm lungime, cu contur verde &nchis. "lorile sale sunt albe sau roz cu petale de 5,2 cm.

1ulpina dreapt este &nvelit co o scoar cenu ie-brun, crpat la e$emplarele btr(ne, bine

&nfipt &n pm(nt. 3dcina sa puternic poate ajunge p(n la 6-2 m ad(ncime. Pe ramurile sale

lungi stau aranjate alternativ frunze ovale cu margini din ate sau &ntregi la unele specii.Ca specie pomicola perele au fost cultivate pentru prima dat &n anul 2777 i.e.n. de ctre

Feng (i, un me%te%ugar chinez recunoscut. Pe aceste teritorii, perele erau considerate adevrate

- 27 -


28/48

simboluri ale nemuririi, pentru c arborii &n care cre%teau aveau o via# foarte lung, de cel

pu#in 577 de ani. n urm cu 5777 ani, prul a fost cultivat doar &n Imperiul 3oman i pe

teritoriul Breciei actuale. /e aici, mai t(rziu s-a rsp(ndit &n Europa 9ccidental iar de acolo &n

toat Europa. In secolul al III-lea, parul a fost adus in tarile apusene "ranta, elgia si 'nglia,

de unde cultura s-a e$tins in toata Europa. In anul 5+*? in "ranta e$istau circa *27 de soiuri,

majoritatea obtinute din puieti proveniti din seminte rezultate din polenizarea naturala. 1ot in

aceasta perioada, elgia produce primele soiuri dintre care sunt si astazi: eurrR osc, eurrR


29/48

Geoagiu; =ntoasa +ard;Abatele 3eteivezi %ne+ele 0 si1!.

'laturi de prun, cires, visin, cais si piersic, parul este o pretioasa specie fructifera, intrucat

fructele lui intrunesc calitati gustative si nutritive mult apreciate de consumatori. >a pere, partea

principala a fructului o constituie pulpa, care reprezinta J@L, in timp ce pielita ajunge la *,2L

iar semintele numai 7,2L din fruct. Cantitatea de apa in pere reprezinta aproape J2L, restul

fiind zahar care variaza intre +,2-52,*L substante pectice 7,56-7,@L, substante tanoide intre

7,7+ - 7,*@L, substante minerale 7,56-7,26L, aciditatea totala 7,5*-7,2JL, vitamina C 7,+-6,@

mgL. Ca si la alte specii fructifere, compozitia chimica a fructelor depinde de conditiile

climatice ale locului de crestere, sol, soi si conditii agrotehnice. 'portul caloric pe care-l aduce

consumarea perelor, prezinta o importanta foarte mare, deoarece 577 g fructe contin 57-*7 g

hidrati de carbon, care dau organismului intre 67-?7 de calorii.

n alt aspect important la pere, il constituie bogatia lor in elemente bazice, analizele

efectuate demonstrand ca la 577 g fruct proaspat continutul in elemente minerale este de 6,6*mg de potasiu, 7,6 mg de sodiu, 7,62 mg de calciu, 7,@ mg de magneziu si 7,7@ mg de fier.

Perele contin de asemenea, o anumita cantitate de celuloza care constituie un factor stimulent

pentru regularizarea activitatii peristaltice intestinale. 'ceste considerente fac din pere alimente

dietetice, cu valoare deosebita in conditiile actuale.

a) &erinele fade factorii de mediu 4i vegetaie.

Prul are cerin#e moderate fa de lumin. >umina insuficient influen#iaz negativ asuprametabolismului pomului, provoc(nd cre%teri slabe %i produc#ii mici cantitativ dar mai ales

calitativ. 9 cantitate suficient de lumin asigur ob#inerea unor fructe de calitate, colorate, cu

gust %i arom plcut fr sclereide cu valoare comercial ridicat. /in acest motiv se

recomand pantele c(t mai &nsorite cu e$pozi ie sudic sau 4ud FEstic.

Cldura este de asemenea un factor limitativ &n cultura prului. 4pecie de regiuni

temperate, prul cre%te %i rode%te bine &n zonele cu temperaturi medii anuale de J,2-55SC. nele

soiuri Aromat de ,istria, 7illiams, &ur?, =ntoas ,osc, 3avorita lui &lapp etc.! se potcultiva &n zone cu temperaturi medii anuale de ? F ?,2S C. 1emperatura medie &n perioada de

vegeta#ie aprilie F septembrie! trebuie s fie de 5+ F 5JS C. 4oiurile de var au nevoie de 52 F

567 zile cu temperaturi medii pozitive pentru cre%terea %i maturarea fructelor, iar cele de iarn

5+2 F 5?2 de zile. Pragul biologic al prului este de @,2 F ?,7S C, iar pentru rdcini de *,2S C.

@ecesarul de frigpentru pr este destul de mare 5*77 F 5277 ore de temperaturi sczute sub

@S C! dar pozitive, pentru ie%irea mugurilor din starea de repaus %i desv(r%irea microsporo-

genezei. Pentru climatul subtropical a fost creat soiule &ont rus iraster$rus serotina!cu cerin#e minime la frig %i cu o rezisten# foarte mare la temperaturile ridicate din timpul

perioadei de vegeta#ie 62S C!. Cultura prului devine nesigur &n zonele &n care temperatura

- 2 -


30/48

coboar sub F*+S F*?S C. "lorile prului rezist p(n la F ,S C &n faz de boboc, F *,*S C c(nd

sunt complet deschise, fructele tinere p(n la F 5,2S C, iar cele mature p(n la F 6,6S C. n

condi#iile unor primveri rcoroase cu temperaturi de 5-*S C florile leag slab %i sunt afectate

major de Pseudomonas sAringae. 4oiurile de pr nu se comport asemntor fa# de

temperaturile cobor(te dar %i foarte ridicate, fenomenul nefiind lmurit. 3ezisten#a la temperaturi

sczute sau ridicate este influen#at alturi de factorul genetic, de condi#iile ecologice %i

tehnologice.

Pentru a cre%te %i se dezvolta normal, specia pr are nevoie de +27 F @27 mm precipita#ii

anuale bine repartizate pe &ntreaga perioad de vegeta#ie. n cazul c(nd nu sunt realizate aceste

condi#ii se impune irigarea culturii p(n la asigurarea a +2 F @7L din capacitatea de c(mp pentru

ap a solului. =ecesarul fa# de ap este influen#at &n special de portaltoi. 'stfel, prul altoit pe

franc cre%te %i fructific normal &n zonele colinare cu +77-?77 mm precipita#ii anuale %i este

rezistent la secet, altoit pe gutui rezist e$cesului temporar de umiditate dar e sensibil la secet,iar pe portaltoii rus amigdaliformis, rus eleagrifolia %irus betulifolia suport seceta

e$cesiv. =ivelul apei freatice trebuie s se afle la o ad(ncime de 5-5,2 m &n cazul prului altoit

pe gutui, *,7 F *,2 m &n cazul prului altoit pe franc. miditatea relativ este bine s se situeze &n

limitele a @7-?7L. Insuficien#a apei din sol %i aer conduce la fructe mici, slab suculente, cu

multe sclereide, iar e$cesul de ap favorizeaz atacul unor boli, iar fructele sunt slab aromate, au

o capacitate mic de pstrare etc.

n general, prul prefer soluri fertile, ad(nci, suficient de umede, cu reac#ie neutr, caz &ncare d produc#ii mari, cantitativ %i calitativ. Prefer solurile cu te$tur luto-nisipoas p(n la

luto-argiloas %i mai pu#in pe cele blane uscate. 'ltoit pe gutui rezist p(n la ?L calcar activ &n

sol, iar pe pr franc p(n la 5*L. 3eac#ia solului trebuie s fie de +,?-@,*, con#inutul &n sodiu

schimbabil de 2-5*L iar cel de aluminiu sub ? ppm. n general zonele pomicole ale #rii noastre

ofer condi#ii bune de culturii prului.

b) Tehnica de formare a coroanei."ormarea coroanelor este diferit func#ie de forma aleas. 'stfel, &n cazul c(nd se opteaz

pentru o coroan piramidal, acesta se realizeaz &n - 6 ani prin alegerea %i dirijarea viitoarelor

%arpante &n paralel cu opera#ii de formare a ramurilor de semischelet %i a celor de rod. In general,

scopul taierii de formare si rodire la par, in mare parte comun si altor specii, este necesar pentru:

formarea unui schelet de forma si dimensiuni adaptate la o durata a rodirii

corespunzatoare unei ma$ime eficiente economice, in raport cu vigoarea diferita a

soiurilor, conditiilor pedoclimatice, fertilizarea si intretinerea plantatiei; pastrarea unui echilibru intre cresterea pomului si productie incepand cu al doilea an

dupa plantare, pe o perioada cat mai lunga in ciclul de viata al pomilor;

- 30 -


31/48

asigurarea unei bune patrunderi a aerului si luminii si punerea frunzei in conditii de

asimilare ma$ima, astfel ca fructele sa atinga dimensiunile si coloratia optima, precum si

calitatile gustative specifice soiului;

pastrarea unei suprafete de fructificare cat mai e$tinsa in pozitie convenabila, care sa

usureze operatiile de recoltare, taiere si tratamente fitosanitare;

mentinerea potentialului de recolta caracteristic diferitelor soiuri, in raport cu vigoarea,

pozitia mugurilor floriferi, modul de fructificare, etc.;

Ca forme de conducere la specia par se preteaza formele aplatizate palmeta cu brate

oblice, palmeta cu brate orizontale, cordonul vertical si oblic! si formele libere fus liber,

piramida etajata si piramida neetajata!.

,b/ )'ieri de formare a coroanei n form' de fus subire ameliorat figura 2!

In primul an: primavara, inainte de pornirea in vegetatie, varga pomului se scurteaza la ?7

cm de la nivelul solului, pentru proiectarea primului etaj de ramuri. /upa dezmugurire se

suprima toti mugurii pe lungimea de 27 cm rezervata trunchiului. Cand lastarii inregistreaza

lungimea de 52-*7 cm, din ei se aleg -6 pentru formarea etajului de ramuri si unul care va

prelungi a$ul. >astarii alesi trebuie sa fie dispusi uniform in jurul a$ului la cativa centimetri unul

de altul si sa aiba un unghi de prindere pe a$ larg. Concurentii lastarului de prelungire se vor

plivi. /e asemenea se vor elimina toti lastarii amplasati pe trunchi care nu sunt de folos.

3igura B

In anul al doilea: primavara inainte de pornirea sevei, cele trei ramuri alese pentru

formarea etajului se echilibreaza, prin scurtarea celor mai viguroase ramuri la nivelul ramurii

- 31 -


32/48

mai slabe. /aca toate cele trei ramuri sunt viguroase, scurtarea lor se va face la circa 27 cm, dar

neaparat cu mugure in afara. 3amura de prelungire a a$ului se scurteaza cu ma$im o lungime de

foarfece *2 cm! mai lung decat nivelul planului ramurilor principale sarpantelor!. Celelalte

ramuri se suprima. In timpul vegetatiei, cand lastarii ating lungimea de 57-52 cm, cei care

concureaza cu lastarii de prelungire a sarpantelor si a$ului se suprima. /e asemenea, se plivesc

lastarii de pe partea superioara a ramurilor principale si cei de la baza lor.

In anul al treilea: primavara devreme, inainte de pornirea sevei ramurilor de prelungire a

sarpantelor ramurile principale!, se scurteaza la un mugure e$terior. 4e elimina ramurile

concurente, lacome, si cele de pe latura superioara a sarpantelor de pe creasta!. 3amura de

prelungire a a$ului se taie deasupra unei ramuri laterale verticale de vigoare mai slaba. Pe a$,

ramurile se scurteaza cu un mugure in afara pentru a creste in orizontala! la 57-52 cm pentru a

le transforma in formatiuni fructifere. In timpul vegetatiei lucrarile vor fi continuate dupa

aceleasi principii, suprimand lastarii concurenti si cei de pe partea superioara a sarpantelor.In anul al patrulea; primavara devreme se echilibreaza ramurile principale sarpantele! din

etaj, se limiteaza lungimea acestora iar prelungirea sarpantelor se transfera pe o ramura orientata

sub unghiul necesar. >a inaltimea de *,2 m de la nivelul solului se limiteaza cresterea a$ului in

lungime printr-o taiere de transfer a acestuia pe o ramura orizontala. Pe a$ se aleg noi ramuri de

garnisire. Cele alese in anii anteriori se orizontalizeaza sau prin transfer li se da pozitie

orizontala. 4e va asigura amplasarea buna, uniforma a ramurilor de semischelet pe a$ prin

scurtarea si rarirea lor. /upa formarea coroanei, prin taieri de productie se urmareste mentinereaacestora in parametri proiectati si echilibru intre crestere si rodire. /atorita dominantei apicale

mai accentuate la par, o atentie deosebita se acorda mentinerii formei conice a coroanei. In acest

scop, se va mentine unghiul oblic al ramurilor de schelet iar in treimea superioara a coroanei se

vor aplica taieri mai severe si nu se va admite prezenta ramurilor cu pozitie verticala.

Pentru grbirea intrrii pe rod, indeferent de coroana ce se proiecteaz, &n tinere#ea

pomilor, nu se recomand tieri severe ci doar dirijri ale ramurilor, urm(nd ca dup intrarea pe

rod s se efectueze opera#ii de definitivare a macrostructurii vegetative. >a soiurile cu capacitateslab de ramificare se recomand ciupirea repetat a lstarilor pentru a stimula ramificarea %i

ob#inerea unei coroane bine garnisite, iar la soiurile viguroase, se suprim ramurile lacome sau

concurente din partea superioar a coroanei pentru a determina o garnisire a pr#ii inferioare a

scheletului.

4.3 Tehnologia de cultura gutuiului.

Butuiul &donia oblonga!, unicul membru din genul &2donia, familia Rosaceae, este unarbore de mrime medie, una dintre speciile cele mai vechi aflate in cultura, fiind semnalat in

documente de circa 6777 ani figura +!. 4pecia provine din insula Creta in jurul orasului CAdon,

- 32 -


33/48

de unde se pare ca ar proveni si denumirea stiintifica a plantei. "ructele sale erau foarte apreciate

la greci, romani si alte popoare, atat pentru consumul in stare proaspata cat si prelucrate.

Importanta acestei specii a scazut treptat, pe masura dezvoltarii altor specii pomicole, in

principal marul si parul. n stare natural, gutuiul atinge &nl imi medii de - 6,2 m cu e$treme

&ntre 5,2 - + m! i are un aspect robust i rustic de tuf cu mai multe tulpini, ce pornesc de la

baza coletului. Coaja tulpinilor este sensibil i poate fi afectat chiar i de lovituri superficiale.

3dcinile nu se dezvolt mult &n ad(ncime, fiind dispuse &n stratul superficial al solului.

3igura C

Coroana este deas i are form neregulat. "runzele sunt simple, cu marginea neted, lat-

ovalate, cu o lungime de +-55 cm i suprafa tomentoas acoperit de peri moi, catifela i, de

culoare alb!. )ugurii sunt de asemenea tomento i. "ructul su, numit gutuie, este o bac fals,

acoperit de un puf cafeniu figura @!. Butuile coapte au culoare galben. 'ting dimensiuni de @-

5* cm lungime i +-J cm l ime. 4unt tari i aromatice, cu pulpa astringent. i men in

consisten a ferm, aroma i aciditatea, chiar i dup fierbere. Pomul este in general rustic,

robust, cu plasticitate ecologica buna.

Cultivarea gutuiului poate fi anterioar mrului, i este posibil ca mrul citat &n C(ntarea

C(ntarilor s fi fost &n realitate un gutui. echii greci ofereau gutui la nun i, ritual care a venit

din 9rient &mpreun zei a 'frodita. Plutarh relateaz ca miresele &n Brecia mu cau dintr-o

gutuie pentru a parfuma srutul &nainte de a intra &n camera nup ial ca primul srut s nu fie

dezagradabil. Cel mai bun tip de gutui venea din regiunea CAdonia, pe coasta nord-estic a

insulei Creta, fruct cunoscut de greci ca m'r de &2donia.

In stare salbatica gutuiul se intalneste in 'sia )ijlocie, Crimeea si in alcani. 'ria deraspandire a culturii se afla in zona temperata, cu preponderenta in Europa, China, Daponia, 'sia

- 33 -


34/48

Centrala, Iran, 'sia )ica, nordul si sudul 'fricii, 'merica de =ord si 'ustralia. In afara de genul

&2donia, in cultura se mai intalnesc inca alte doua genuri inrudite si anume: genul

&*aenomales sau gutuiul oriental cu mai multe specii si anume: Gutuiul 8aponez CAdonia

Daponica! si Gutuiul &hinezesc Chidonia sinensis!. 'ceste doua specii se caracterizeaza prin

aceea ca produc fructe foarte mari 677 g!. In Europa, aceste doua specii se cultiva doar ca

plante ornamentale. 9 alta specie este &2donia !aulei- considerata ca specie decorativa, deoa-

rece se cultiva si pentru fructe in zona nordica a 3usiei pentru continutul foarte ridicat in

vitamina C, vitamina P i pectina. Compozitia biochimica a gutuilor este destul de comple$a:

3igura D

zaharuri +,+L - 5,L, acizi 7,+ - 5,@L, substante tanoide 7,5J - 7,27L, substante proteice 7,

- 7,J2L, pectine 7,+J - 5,5L, lipide 7,27L, saruri de potasiu *7 mgL, calciu 57mgL,

magneziu ? mgL, fier 7,+7 mgL, vitamina C 57-67 mg8 577g. "ructele se pastreaza bine o

perioada lunga de timp, permitand prelungirea perioadei de prelucrare.

In fondul de germoplasma organizat in 3omania e$ista circa @?-?7 genotipuri de gutui,

reprezentate de soiuri si selectii autohtone si straine. /in cele opt soiuri admise la inmultire in

3omania, circa ?7L sunt romanesti si anume: oldovenesti, ,erecz(i, Aromate, "e +usi, "e

osna,alaiete,Aurii vezi %ne+a 3!. Portaltoiul folosit la inmultire cel mai des este gutuiul

tip ', care imprima soiurilor vigoare mica, precocitate si productivitate mare. 4oiurile de gutui

sunt autofertile si nu necesita polenizatori.

a) &erinele fa de factorii de mediu 4i vegetaie.

"iind o specie de zona mai calda, gutuiulse situeaza printre speciile cele mai pretentioase

fata de lumina si caldura. Prefera terenurile plane sau usor inclinate, luminate si e$puse la soare,

gasindu-se in flora spontana, in luminisuri si pe liziera padurilor. Pentru a-i asigura necesarul de

- 34 -


35/48

lumina, la infiintarea plantatiilor pure se va avea in vedete asigurarea unor distante suficiente,

atat intre randuri cat si pe rand. In cazul cultivarii lui in zona dealurilor joase si mijlocii este

obligatoriu sa se evite terenurile umbrite, alegandu-se e$pozitiile sudica sau sud-vestica. In cazul

luminii insuficiente, gutuiul intra tarziu pe rod, rodeste putin, ramurile din interiorul coroanei se

debiliteaza si se usuca. Cu timpul, cresterile vegetative sunt din ce in ce mai slabe iar mugurii de

rod se formeaza intr-un numar tot mai mic. "ata de temperatura gutuiul are cerinte mari, in

sensul ca necesita cultivarea numai in zonele cu veri calduroase si ierni blande, unde minima

absoluta nu coboara sub -52Q C. 4uporta mai bine caldura e$cesiva decat temperaturile scazute.

In general, este mai sensibil la temperaturile scazute decat marul si parul. 3ezistenta organelor

de rod la temperaturi scazute de la -5,2o C in cazul florilor, pana la -*,*o C in cazul fructelor

abia legate. 3adacinile pot degera usor in iernile geroase, lipsite de zapada, datorita asezarii

trasante situate mai aproape de suprafata solului, comparativ cu alte specii. 1emperaturi critice

pentru sistemul radicular al gutuiului sunt cele de -5* 8-5QC care pot produce pieirea totala sau

partiala a radacinilor subtiri, iar la -56QC poate degera intreg sistemul radicular. )ai rezistente

sunt soiurile de gutui autohtone si soiurile de provenienta nordica "ulce ca piersica de nord!

care nu se gasesc astazi la noi in cultura.

Butuiul are cerinte relativ mari fata de apa; de aceea se planteaza mai ales la baza pantelor.

3euseste totusi si in conditiile din campia /

Importanta-culturilor-pomicole.pdf

Documents

Transcript of Importanta-culturilor-pomicole.pdf