Infiintarea culturilor anticipate de verdeturi in solarii Data: Thursday, November 06 @ 10:34:14 EET

Topic: Agricultura

Solariile sunt constructii foarte utile pentru producerea legumelor extratimpurii si timpurii.

Folosirea lor in perioada actuala presupune cheltuieli mari care pot fi recuperate doar printr-o

exploatare judicioasa.

Realizarea culturilor anticipate constituie o veriga tehnologica si economica foarte eficienta

pentru folosirea intensiva a solariilor acoperite cu material plastic.

Culturile anticipate de verdeturi (ceapa verde, usturoi verde, spanac si salata) se seamana sau se

planteaza toamna, ierneaza sub cerul liber si se recolteaza primavara foarte devreme, cu cateva

saptamani inaintea culturilor similare, semanate sau plantate in primavara.

Pentru reusita acestor culturi anticipate sunt necesare masuri tehnologice specifice, dintre care,

mai importante sunt: stabilirea amplasamentului, pregatirea atenta a terenului, alegerea unor

soiuri adecvate si modul de infiintare a culturii.

Terenurile sau portiunile de solar, alese pentru culturi anticipate, trebuie sa fie irigabile, dar cu

un drenaj bun, fie prin infiltrarea rapida a excesului de umiditate, fie prin scurgerea acestuia in

afara solarului.

Vor fi preferate terenurile cu expozitie favorabila si ferite de vanturi sau curenti de aer rece, care

nu formeaza crusta.

De asemenea, este foarte important ca pe terenurile alese pentru aceste culturi sa nu fi fost

cultivate aceleasi specii in ultimii 2 - 3 ani.

Pentru o pregatire de buna calitate a terenului, este bine sa se execute urmatoarele lucrari:

-Desfiintarea culturii premergatoare, cu evacuarea in afara solarului a tuturor resturilor vegetale

si a materialelor folosite la palisarea fostei culturi.

-Corectarea denivelarilor cunoscute, in care a baltit apa la cultura precedenta.

-Fertilizarea de baza cu gunoi de grajd (250 - 400 kg/100 m², superfosfat (3 - 5 kg/100 m²) si

sulfat de potasiu (1,5 - 2 kg/100 m²), in cantitatile necesare culturii principale care urmeaza in

succesiune dupa recoltarea culturilor anticipate;

-administrarea ingrasamintelor cu azot este daunatoare si neeconomica, deoarece determina

scaderea rezistentei la frig a culturilor anticipate, in cursul iernii.

-Afanarea profunda a solului la 25 - 30 cm adancime, prin arat, sapat la cazma sau eventual prin

lucrare cu masina de sapat solul.

-Maruntirea solului, cu atentia necesara pregatirii unui pat germinativ bun, indispensabil pentru

semanatul semintelor mici.

-Modelarea solului, prin deschiderea de rigole si formarea unor straturi inaltate, in coronamentul

de 94 cm (conform schemelor actuale de modelare pentru suprafete mari) sau cu coronamentul

mai lat pentru suprafete mici pe care lucrarile se realizeaza manual.

Modelarea solului este foarte importanta, deoarece excesul de apa din precipitatii se va drena pe

rigole.

Pentru aceste culturi sunt recomandate urmatoarele soiuri:

Ceapa verde - Stuttgart.

Usturoi verde - De Darasti, De Moldova, De Cioroiu, Favorit, Record.

Pentru culturi anticipate de usturoi verde se vor evita soiurile de primavara.

Salata - Polul Nord, Silvia.

Spanac - Matador, Matarer, Smarald.

Epoca optima de infiintare a culturilor de salata si spanac este luna septembrie.

In zonele mai calde, semanatul acestor culturi poate fi amanat pana in prima decada a lunii

octombrie.

Ceapa verde si usturoiul verde se pot planta toamna, in cursul lunii octombrie.

Pentru toate aceste culturi, esential este ca la instalarea ingheturilor, plantele sa fie bine

inradacinate, cu 3 - 4 frunze adevarate, bine formate.

Schemele de semanat pentru salata si spanac se realizeaza, trasand cu semanatoarea 4 randuri pe

coronamentul straturilor modelate.

Pentru culturile semanate manual, este bine ca randurile sa fie plasate perpendicular pe rigole,

echidistant, la 25 cm, deoarece in acest fel semanatul si viitoarele lucrari de ingrijire se pot

realiza mult mai usor si mai bine.

Plantarea arpagicului sau a cateilor de usturoi pentru culturile de ceapa si usturoi verde se poate

realiza mecanizat, conform schemelor prezentate in figura sau, pentru culturi realizate manual, in

randuri echidistante, la distanta de 15 - 20 cm.

Semintele de salata si spanac se seamana la 1 - 1,5 cm adancime, folosindu-se norme de 2 kg/ha

(20 g/100 m²) la salata si 25 kg/ha (250 g/100 m²) la spanac.

Aceste norme de semanat sunt mai mari decat cele recomandate pentru culturi de primavara,

deoarece ele trebuie sa compenseze pierderile datorate inghetului, care sunt inerente in timpul

iernii.

Pentru plantarea culturilor de ceapa verde este recomandata folosirea arpagicului mare, cu

diametrul bulbului de peste 21 mm sau chiar a bulbilor mici de ceapa uscata, cazuti la sortare, cu

diametrul pana la 30 mm.

Folosirea materialului de plantare cu diametru mare este preferabila, deoarece ceapa verde va fi

mai viguroasa.

La usturoiul verde, marimea bulbililor (cateilor), folositi la plantare, depinde de soi.

Distanta intre plante pe rand, pentru aceste doua culturi este de 2 - 3 cm, iar adancimea de

plantare este de 4 - 5 cm.

Plantarea mecanizata sau semimecanizata a bulbilor sau bulbililor are drept consecinta formarea

unor tulpini false, strambe, care scad valoarea comerciala a cepei verzi sau a usturoiului verde.

Pentru evitarea acestui fenomen nedorit, pe suprafetele mici, bulbii de arpagic sau bulbilii de

usturoi se vor planta manual, in pozitie verticala, cu discul (radacinile) in jos.

Calculand cantitatile necesare de arpagic, la o densitate de 100 - 200 plante / m² pe terenul

efectiv cultivat (in care nu este inclusa suprafata potecilor) si la o greutate medie a bulbilor de 2 -

4 g, sunt necesare norme de 200 - 800 g/m².

Aparent, densitatile si cantitatile de arpagic sunt foarte mari, dar la o cultura de ceapa verde,

plantele se recolteaza la dimensiuni mult mai mici decat ceapa pentru bulbi uscati, iar spatiul de

nutritie necesar este mai mic.

In plus, pierderile de plante in cursul iernii pot fi de 15 - 20% din densitatea initiala.

Datorita acestui fapt, la ceapa verde, usturoi verde si spanac, desi densitatile initiale sunt mari,

culturile nu se raresc.

Pentru evitarea scaderii densitatii cu mult sub parametrii optimi, culturile anticipate de salata se

raresc in primavara.

In cazul lipsei precipitatiilor, imediat dupa infiintarea culturilor, se vor aplica udari, pentru

asigurarea unei rasariri rapide si uniforme a acestora.

Lucrarile de ingrijire a culturilor anticipate in cursul iernii si in primavara vor fi prezentate intr-

un articol viitor.

Dr. ing. Nicolae ATANASIU

Salata verde

|

Salata (Lactuca sativa) este o specie legumicola, erbacee, anuala, cu

inaltimea de pana a 60cm, originara din zona Mediterana si face parte din familia

Asteraceae. Tulpina florala este tare, dreapta, ramificata in partea superioara. Florile sunt

mici, de culoar galbena si infloresc in luna mai-iunie. Este o planta pretentioasa fata de

umiditate, mai ales in perioada rasaririi si formarii capatanilor. Salata prefera solurile

racoroase si umede, se dezvolta bine chiar si in locuri umbrite iar daca sunt plantate int-un

loc insorit cu temperaturi ridicate pe durata zilei au tendinta sa formeze tulpina si sa produca flori.

Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina. Pentru salata de

primavara, semintele se sadesc direct in camp, incepand cu jumatatea lunii august si pana

la sfaristul lunii septembrie, la distante de 14-20 cm intre randuri. Pentru culturile de la

sfarsitul primaverii, inceputul verii, salata se seamana in februarie-martie. Pentru cultura de

toamna, semanarea se face la inceputul lunii august.

Cultivata prin rasad, salata face capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie,

in rasadnite semicalde sau in solar. Cand rasadul are 5-6 frunze se face plantarea in

gradina. Distanta de plantare a rasadului este de 20 cm intre randuri si 15 cm pe rand. Dupa plantare rasadurile se uda.

Ca lucrari de ingrijire recomandam: protejarea cu folie de plastic impotriva inghetului a

salatei semanata toamna, prasitul, se raresc plantele la distante de 20 cm pe rand, udatul

(daca sufera de seceta salata va avea un gust amar si va produce flori), si protectia fata de daunatori.

In momentul aparitiei tulpinilor florifere, frunzele nu mai sunt bune pentru consum.

Recoltarea se face manual prin taierea capatanii de salata la nivelul solului.

PROCESUL DE PRODUCTIE

In practica de specialitate anul agricol se compune din doua cicluri de productie. Ciclul I are loc in perioada ianuarie - iunie, iar ciclul II se desfasoara in perioada iulie - decembrie. La unele culturi (tomate, vinete, etc) practicam un sistem prelungit de productie cu un singur ciclu din martie pana in noiembrie. Procesul de productie se compune din mai multe etape distincte, si anume:

1. Producerea rasadurilor:

Producerea rasadurilor reprezinta prima etapa a procesului de productie care se desfasoara intr-un spatiu special amenajat, compus din 8 compartimente distincte, perfect izolate intre ele. Aceste compartimentari sunt necesare pentru a putea asigura dirijarea diferentiata a factorilor de mediu (in functie de specie,varsta etc.). In aceste compartimente, mentinem in permanenta un nivel optim de temperatura si sa asiguram necesarul de luminozitate. In perioadele cu lumina insuficienta exista posibilitatea suplimentarii acesteia pe cale artificiala. Astfel, folosind cele mai importante resurse de energie (caldura si lumina) si programe adecvate de fertilizare asiguram o dezvoltare corespunzatoare a rasadurilor. In acest fel influentam potentialul de productie al plantelor pentru toata perioada lor de viata.

In termen, de 4 - 6 saptamâni de la semanare, rasadul este pregatit pentru plantarea in sera.

2. Plantarea:

Inainte ca plantarea sa aibe loc este necesar sa pregatim spatiul de productie. Lucrarea incepe, cu circa 3-4 saptamâni Inainte si cuprinde cateva etape si anume: dezinfectia serei, instalarea stratului de folie , asezarea sacilor cu substrat organic, adaptarea sistemului de irigare prin picurare si decuparea orificiilor la saci. La nivelul unui hectar se planteaza, in cazul castravetilor, 18.000 de plante, iar in cazul tomatelor, 25.000 de plante.

Tehnologia folosita de noi este una revolutionara in domeniul legumelor de sera. In urma experimentelor realizate cu ajutorul acestor noi tehnologii am observat cresterea eficientei procesului de productie si a calitatii produselor obtinute. Astfel, incepand cu anul 2006, am decis extinderea aplicarii noului sistem de plantare pe substrat organic la intreaga capacitate de productie.

3. Cresterea si dezvoltarea plantelor:

Durata procesului difera de la o specie la alta. Pentru obtinerea recoltei de castraveti avem nevoie de cca. 4-5 saptamâni, in cazul culturilor de tomate aceasta perioada poate ajunge pana la 8-9 sâptâmâni. Pentru o dezvoltare normala castravetii au nevoie, pe timp de noapte, de asigurarea unui prag termic de 16-18 grade C, in timp ce la tomate, pe timp de noapte, temperaturile pot fi mai scazute cu 2-4 grade C. Pe timpul iernii, consumul de energie termica poate sa reprezinte cca. 60% din costurile totale. Din acest motiv asiguram in permanenta o izolare cât mai eficienta a serelor. Desi costurile de productie difera de la un anotimp la altul obiectivul nostru este de a asigura continuitatea productiei.

In procesul de fructificare este esential sa asiguram conditii optime pentru polenizare. In trecut, acest lucru era efectuat manual cu ajutorul unei pipete. In prezent intreg procesul se realizeaza cu ajutorul bondarilor, achizitionati in acest scop. In felul acesta, fiecare floare este polenizata. Un stup contine circa 80 bondari fiind necesari 4-5 stupi la un hectar. Bondarii polenizeaza un numar de cca. 1.000.000 de flori de tomate pe hectar. Zilnic, cu ajutorul sistemului de irigare prin picurare, fiecare planta beneficiaza de substantele necesare dezvoltarii armonioase si pentru intarirea rezistentei la boli si daunatori.

4. Recoltarea:

Ultimul proces inainte de pregatirea pentru vânzarea propriu-zisa este recoltarea. Productia obtinuta se recolteaza de doua sau trei ori pe saptamana. Frecventa recoltelor depinde de bioritmul atins in procesul de fructificare si de nivelul productiei. In cazul castravetilor, productia la un hectar poate varia intre 3 si 14 tone/saptamâna, in functie de perioada calendaristica si varsta plantelor.

La tomate, in perioada maxima de productie, la o singura recolta se pot obtine la nivelul unui hectar, cca. 8 tone (aproximativ 70.000 de fructe). Cantitatea maxima de legume pe care un muncitor o poate recolta intr-o zi este de 1.000 de kg.

Legumele recoltate sunt asezate in ladite de plastic. Apoi, cu ajutorul unor tractoare, produsele de sera sunt transportate in hala de sortare si ambalare.

5. Pregatirea pentru vânzare:

Dupa o perioada de efort sustinut, care in cazul castravetilor, este de 8 saptamani, iar in cazul tomatelor este de 12 saptamani, primele produse finite ajung la poarta halei de sortare si ambalare. Primele productii se obtin in luna martie, tot procesul se desfasurându-se pana la sfarsitul lunii noiembrie.

Obtinerea rasadurilor de legume

Legumele ce se cultiva mai frecvent prin rasaduri

sunt rosiile, vinetele si ardeii, care au cerinte mai

mari in ce priveste caldura si necesita o perioada mai

mare de vegetatie pana la recoltare.

Prin rasaduri se cultiva si plante mai putin

pretentioase, ca varza, conopida, gulia, in scopul de

a obtine productii timpurii, de asemenea si prazul,

ceapa de apa, telina, castravetii, si dovleceii, tot in

acelasi scop.

Realizarea rasadnitelor presupune urmatoarele materiale: gunoi de grajd proaspat, nefermentat; pamant de rasadnita (de "telina"); tocuri de lemn; geamuri; rogojini.

Gunoiul de grajd se foloseste pentru incalzire (rasadnita calda). Cel mai bun este gunoiul proaspat de cal,

care intra repede in fermentatie si da cantitatea cea mai mare de caldura. Se poate folosi si gunoi proaspat de vite, fiind indicat sa se amestece cu gunoi de cal.

Avantajele folosirii gunoiului de grajd sunt mai multe, printre care costul scazut, nu necesita instalatii speciale, iar dupa ce s-a folosit poate fi intrebuintat la producerea de mranita sau ca ingrasamant

suplimentar. Pamantul de rasadnita, sau de telina, cum mai este denumit, se pregateste inca din timpul verii, in felul

urmator: - dintr-un loc intelenit (inierbat), pajisti, izlazuri, etc., se fac brazde groase de 10-12 cm si lungi de 20-30

cm. Acestea se asaza in gramezi, unele peste altele, cu iarba la iarba, intr-un loc umbrit, udandu-se din timp in timp pentru a putrezi mai usor. Dupa putrezire rezulta pamantul de telina care se amesteca in anumite

proportii (vezi mai jos) cu mranita si nisip. In lipsa unui loc intelenit se pot taia brazde dintr-un camp de lucerna sau trifoi. Nisipul se foloseste pentru a

face pamantul de rasadnita mai permeabil si mai usor.

Proportii de amestec pentru diferite legume:

Cultura Mranita % Pamant de

telina % Nisip %

Rosii 50 25 25

Ardei, vinete 40 50 10

Castraveti 40 40 20

Varza, conopida 50 25 25

Salata 25 75 -

Tocul de rasadnita

Exista mai multe variante de rasadnite (ex.: cu 2 pante, ingropate, etc.), insa cea mai simpla este cea cu toc pe care o vom prezenta in continuare.

Tocul este format dintr-o rama de lemn de 25-30 cm inaltime, 4 m lungime si 1,5 m latime, avand prinsa

din metru in metru cate o stinghie pentru sprijinirea foilor de geam, cu dimensiunea de 1 pe 1,5 m. Rama se asaza pe un strat de gunoi de grajd amenajat pentru rasadnita, mai lat decat tocul, si gros de 40-

70 cm. Geamurile au rol de mentinere a caldurii degajate. In interiorul tocului se mai pune un strat de gunoi de grajd proaspat, de cca 5 cm grosime, dupa care

rasadnita se acopera cu foile de geam si rogojini. Dupa cateva zile, daca se constata inceperea fermentarii (apar picaturi de apa pe interiorul geamului), se asaza amestecul de pamant intr-un strat de 12-15 cm. Pamantul se grebleaza, dupa care se acopera iar

rasadnita. Semanatul in rasadnita se face cand pamantul s-a incalzit, lucru ce se constata prin aparitia buruienilor.

Inainte de semanat, pamantul se niveleaza cu grebla, distrugand astfel si buruienile.

Semanatul in rasadnita se poate face in randuri sau prin imprastiere cat mai uniforma. Peste seminte se presara un strat de mranita gros de 1-2 cm. Se batatoreste usor pamantul si se uda cu o stropitoare cu sita

fina, cu apa calduta.

Rasadurile se pot planta si in ladite, in ghivece sau in paharele din plastic, in lipsa tocurilor de lemn. Pe fundul laditelor se fac cateva gaurele prin care sa se scurga excesul de apa. Se asaza un strat de nisip de 1

cm grosime, dupa care se pune amestecul de pamant. Semanatul se face in randuri, la 4-5 cm distanta. Laditele se tin intr-o incapere incalzita, iar dupa rasarire se asaza langa geam, la lumina. Cand rasadurile au

atins perioada optima, se planteaza in gradina. Rasadirea in ghivece se aplica la legume care suporta greu transplantarea in gradina (ex. castraveti, dovlecei), asa fel incat acestea sa fie plantate in gradina cu pamantul din ghivece, fara a fi afectate

radacinile. Se folosesc ghivece mici de pamant ars cu diametrul de 6-8 cm sau paharele de plastic gaurite la fund.

Ghivecele se umplu cu pamant pana la jumatate, apoi se seamana cate 2 seminte la ghiveci prin apasare cu degetul, dupa care se uda cu apa calduta si se tin la lumina si caldura.

La ghivece se mai pot produce rasaduri si de la alte legume

Rasadirea in ladite

Rasadirea in ghivece

Ingrijirea rasadurilor Pana la rasarire, rasadnita se tine acoperita cu geam si rogojini. Imediat ce plantele

incep sa apara, se inlatura rogojinile pentru patrunderea luminii. Rasadnita se va aerisi zilnic, chiar si pe timp mai racoros, ridicand brusc geamul si lasandu-l imediat la loc. Pe masura ce timpul se incalzeste,

aerisirea se va face tot mai des. Daca pamantul din rasadnita tinde sa se usuce, se uda usor cu apa calduta. Nu trebuie sa fie nici prea multa umezeala, deoarece rasadurile se alungesc prea mult, se imbolnavesc si cad. Daca se intampla acest lucru,

se aeriseste bine rasadnita, iar plantele bolnave se smulg. Daca apar coropisnite, se ingroapa la 2-3 cm din loc in loc momeli.

Combaterea coropisnitelor prin momeli se face dupa urmatoarea reteta: se fierb 15 minute 100 gr boabe de grau; dupa racire se amesteca cu 5 gr insecticid (Aldrin, Detox, Duplitox, Sintox, Sinoratox, etc.) si 1 gr

untdelemn.

Calirea rasadurilor se face cu scopul ca acestea sa se obisnuiasca cu conditiile climaterice mai aspre, la plantarea in camp. Pentru aceasta, cu 10-15 zile inainte de plantare se ridica geamurile, la inceput numai

ziua, apoi si noaptea. Udatul in acest timp se reduce

la minim sau se suprima total.

Plantarea rasadurilor se va face tinand cont de perioadele specifice fiecarei legume, tinand cont de

caracteristicile culturii respective.

Tipuri de solarii

Culturile de legume timpurii si extratimpurii se pot obtine in rasadnita, in solarii de diferite tipuri si in

sere-solar. Ne vom ocupa in mod deosebit de obtinerea legumelor in solarii, care sunt mai usor de

amenajat si necesita mai putine investitii.

Solariile sunt constructii simple, acoperite cu folie de polietilena de 0,1-0,2 mm grosime si in care se

planteaza legume sau se produc rasaduri, primavara foarte devreme, in vederea obtinerii de productii

extratimpurii (trufandale).

Ele se monteaza cu minim 10-15 zile inainte de data plantarii, pentru ca pamantul sa se incalzeasca.

Solarul simplu de tip tunel este usor de realizat.

Pentru construirea acestui solar se folosesc tije de plastic flexibile sau de fier-beton de Ø 6, lungi de 1,6-1,8 m. Tijele se asaza arcuit la distanta de 1-1,5 m intre ele, infigand cele 2 capete in pamant, constituind astfel

scheletul solarului. Deschiderea arcului va fi de 70 cm, iar inaltimea de 40-50 cm. Pe schelet se fixeaza folia lata de 1,5 m asa fel incat sa treaca cu 15 cm peste marginile tunelului, pentru ca folia sa fie fixata prin asezarea unor brazde

de pamant peste margini. La cele 2 capete ale tunelului folia se prinde in manunchi de cate 1 tarus-ancora. Intr-un astfel de solar se pot planta 2-3 randuri de rasaduri de talie mica: salata, varza, conopida, etc. Dupa

ce timpul s-a incalzit, solarul se desfiinteaza, iar cultura ramane in camp deschis. Orientarea tunelului trebuie facuta astfel incat vanturile puternice sa bata in lungul acestuia.

Un alt tip de solar este solarul inalt de tip tunel. Acesta are scheletul de fier-beton de Ø 14-18, cu deschiderea la baza de 5-7 m. Tijele din fier sunt sudate intre ele cu bare de fier, iar de o parte si de alta a coamei se intind cate 3 randuri de sarma galvanizata

pentru sustinerea foliei. Fiecare picior al arcadei se introduce intr-un locas din teava fixata in beton, pentru o

mai buna stabilitate. Folia de polietilena de 0,2 mm trebuie sa depaseasca marginile solarului pentru ancorare sau acoperire cu pamant pe margini. Dupa ce s-a acoperit solarul cu folie, peste acesta se intinde prin incrucisare sarma de 3 mm care se fixeaza cat mai bine si mai strans pentru a impiedica ruperea foliei

de catre vant.

Daca exista posibilitatea, acest tip de solar poate fi prevazut in interior cu tevi pentru incalzire (sere-solar).

Solarii joase duble

Acest tip de solar se confectioneaza frecvent dintr-un schelet de lemn sau fier-beton. Pentru acoperire se folosesc doua folii de polietilena late de 1,4 m, lipite intre ele pe latura lunga.

Solarii inalte cu acoperis in 2 pante

Se construiesc din lemn. Fixarea foliei se face prin sipci de lemn late de 2-3 cm care se prind de schelet cu cuie de tabla. Se pot alatura 2 sau mai multe asemenea solarii, in care se pot cultiva toate speciile de

legume.

Cultura legumelor in solarii si sere

Cateva soiuri de legume ce se pot cultiva in solar cu rezultate foarte bune:

rosii: Marita 15; Marita 25; Vidra 14; Isalnita 50; Delicates; Vemone

ardei gras: Export; Urias de California; De Dunarea; Solaris

vinete: Delicia; Bucurestene; Pana Corbului; Lidia; Narcisa

Dupa ce s-a incalzit pamantul in solar (10-15 zile de la montare si acoperire cu folie), se ierbicideaza si se

modeleaza terenul in straturi ridicate pe rand, lasand distantele specifice fiecarei culturi intre randuri. Plantarea rasadurilor in solar se face intre 20-25 martie la rosii, 5-15 aprilie la ardei, 1-15 aprilie la vinete. Trebuie ca temperatura in sol la adancimea de plantare sa nu fie mai mica de 10-12 gr C. La plantare se

folosesc rasaduri viguroase, sanatoase, produse

in ghivece sau cuiburi nutritive. Inainte de plantare, rasadurile se uda si se trateaza contra daunatorilor.

Lucrari de intretinere in solar

Dupa plantare, in locul plantelor care nu s-au prins, se planteaza alte rasaduri din acelasi soi. Se afaneaza solul prin prasile, prima oara la 10-12 zile de la plantare, apoi la 2 saptamani.

Legumele se iriga functie de cultura, de obicei intre randuri, aducand apa pe santuri. Fertilizarea se face uniform, in apropierea randurilor, incorporand ingrasamantul in sol odata cu prasilele.

De mare importanta este dirijarea temperaturii si umiditatii, realizata prin aerisirea solarului si irigare corecta. Aerisirea se face prin deschiderea usilor din capete, sau prin ridicarea foliei la mijlocul solarului in

zilele foarte calduroase. Daca nu se respecta aceste conditii, apar bolile la plante si cultura poate fi periclitata. Combaterea bolilor se

face prin masuri de igiena a culturii (indepartarea plantelor bolnave) si tratamente fito-sanitare.

Lucrari speciale:

La rosii:

- sustinerea plantelor pe sarme sau sfori cat mai din timp (20 zile de la plantare)

- copilitul (vezi ingrijirea rosiilor)

- carnitul plantei la 3-4 inflorescente pentru culturile extratimpurii si 8-10 inflorescente pentru

culturile prelungite

- defolierea frunzelor de la baza, imediat dupa plantare, si a celor ingalbenite

La ardei:

- lucrari de formare a tufei, lasand 3-4 ramificatii; lastarii de rod se lasa in exterior si se ciupesc la

1-2 flori, iar lastarii interiori si cei sterili se suprima

- carnitul varfului lastarilor la 2 frunze deasupra ultimului fruct

- defolierea frunzelor batrane

La vinete:

- ciupirea lastarilor pana la aparitia primelor flori; se lasa 1-3 copili care se carnesc dupa 2-3 fructe;

daca apar mai multe flori la un loc se raresc, lasand numai una

- se defoliaza frunzele de la baza si cele care umbresc florile

Cultura legumelor in camp

Insamantarea direct in camp se face pentru obtinerea de productii timpurii la legumele care suporta mai

bine temperaturile mai scazute, ca morcovul, patrunjelul, mazarea, ceapa, salata, spanacul, etc. Unele seminte (morcov, patrunjel) rasar mai greu, la 20-25 zile.

Perioada de semanare la legumele de baza

Cultura Distanta intre

randuri/cm Distanta pe rand/cm Perioada de semanare

Morcov 20-40 7-8 1-15 III

25 V-25 VI

Patrunjel 20-40 7-8 1 III-5 IV

Ridichi de luna 15-20 6-7 1 III-15 IV

Ridichi de vara 30-40 15-18 25 IV-30 V

Ridichi de iarna 30-40 15-18 20 VI-10 VII

Sfecla rosie 30-40 18-20 1-10 IV

25 V-5 VI

Ceapa de consum 30-40 7-8 10-30 IX

20 II-10 III

Ceapa de arpagic 30-40 7-8 25 III-15 IV

Ceapa verde 15-20 5-6 1-10 XI

20 II-20 III

Usturoi 30-40 5-6 1-10 XI

20 II-10 III

Spanac 20-25 - 1-15 VIII

20 II-10 III

Salata 20-25 15-20 20 II-10 III

1-20 VIII

Fasole pastai 40-50 7-8 20 IV-10 V

Fasole uscata 40-50 7-8 25 VI-5 VII

Castraveti 80 30-50 25 IV-10 V

20 VI-10 VII

Dovlecei 70-100 40-60 25 IV-10 V

Plantarea rasadurilor in camp Rasadurile trebuie sa fie viguroase, sanatoase, cu frunze de culoare verde-inchis si cu radacini puternice.

Perioada de plantare este in functie de specie. La plantare, pamantul se indeasa bine in jurul radacinilor astfel incat sa nu ramana goluri in care sa

patrunda aerul uscat de afara. Daca terenul nu a fost ingrasat, e bine sa se puna 300-400 gr mranita la cuib, amestecandu-se cu pamantul. De mare importanta este adancimea de plantare; daca e prea adanc, cresterea plantelor va fi incetinita de

lipsa aerului, iar daca plantarea se face prea la suprafata, rasadurile se vor usca. Udarea se face conform cerintelor culturii respective.

Bolile legumelor

Caderea rasadului este o boala care apare in rasadnita, si ataca rasadurile de rosii, ardei, varza, conopida.

Se manifesta prin aparitia unor pete brune la baza tulpinii. Planta se ofileste, cade la pamant si apoi putrezeste. Atacul se manifesta pe zone (vetre) care se pot mari si in cateva zile toate rasadurile pot fi distruse. Combatere: se smulg si se ard rasadurile bolnave depistate din timp, iar locul ramas se prafuieste cu sulf (50 gr la mp) sau se stropeste cu solutie de sulfat de cupru 2,5% (2 litri solutie la mp), ferind plantele sanatoase. Prevenire: se stropeste patul germinativ din rasadnita, dupa semanat, cu Captadin 0,3% sau Micodifol 0,2%. Pentru protejarea rasadului si impotriva altor boli, se repeta tratamentul si dupa rasarirea plantelor. Se pot folosi si alte produse

recomandate de magazinele

de specialitate.

BOLILE LA ROSII

Mana se manifesta in perioadele ploioase prin aparitia unor pete apoase pe frunze si a unor pete brune pe

fruct. Aceste pete se maresc, cu timpul acoperind tot fructul. Pe timp umed, atacul se dezvolta foarte

repede, putand cuprinde toate rosiile, mai ales daca plantele nu sunt ridicate de la sol prin sustinere pe araci

sau spalieri.

Combatere:

Rasadurile trebuie obtinute numai din seminte sanatoase, tratate. Samanta folosita se dezinfecteaza inainte

de rasadire prin scufundare in apa incalzita la 45-50 gr C timp de 10 minute.

Tratamente preventive: Turdacupral 0,5%, Dithane 0,5%, zeama bordeleza 0,75-1%, Ridomil 0,25%

- Zeama bordeleza este o substanta de combatere a bolilor care se prepara foarte usor in gospodarie astfel:

pentru o concentratie uzuala de 0,75-1%, la 100 litri apa se foloseste 1 kg piatra vanata (sulfat de cupru),

care se neutralizeaza cu var nestins in proportie de 2:1 (0,5 kg), sau var stins (pasta) in raport de 1:1 sau

1:2; piatra vanata se dizolva in apa calda cu o zi inainte; solutiile de piatra vanata si de var se prepara

separat; dupa dizolvare, solutiile se amesteca si se adauga apa pana la 100 litri solutie. Este important ca

zeama bordeleza sa aiba o reactie neutra sau slab alcalina, verificand cu hartia de turnesol care trebuie sa

se albastreasca. Daca nu se intampla acest lucru, se mai adauga lapte de var. Prepararea trebuie facuta

numai in vase de lemn sau smaltuite, si nu in vase de metal. Solutia nu trebuie pastrata prea mult timp, cel

mult de la o zi la alta.

Ofilirea bacteriana (cancerul bacterian)

Boala se manifesta prin rasucirea frunzelor, care se vestejesc si sunt orientate in jos. Pe fruct se observa

pete albicioase cu un punct brun-negricios in mijloc.

Combatere: se face prin smulgerea si arderea plantelor bolnave si distrugerea prin ardere a tuturor

resturilor de plante ramase dupa recoltare. Semintele folosite se trateaza cu acid acetic 0,8% timp de 24 ore

sau solutie de Ortocid 0,2% timp de 30 minute. Cultura se stropeste cu zeama bordeleza 0,75-1%,

Turdacupral 0,5% sau Dithane 0,5%.

Putregaiul cenusiu formeaza pe fructe un puf cenusiu prafos in locurile cu leziuni.

Combaterea se face avand grija ca lucrarile de intretinere a culturii (plivit, carnit) sa nu se faca dimineata,

cand plantele sunt ude; se stropeste cu Captadin 0,3%, Rovral 0,2%

Alternarioza se manifesta sub forma unor pete brun-negricioase, situate concentric pe frunze si adancite

pe fructe.

Combatere: stropiri pe frunze cu Captadin 0,3%, Mycodifol 0,2%, Dithane 0,2%.

Septorioza (patarea alba a frunzelor)

Pe frunze apar pete circulare de 1-4 mm. La inceput petele sunt brune, apoi capata o culoare alb-cenusie,

inconjurata pe margini de o dunga brun intunecata, in dreptul petelor observandu-se puncte negre.

Atacul incepe pe frunzele de la baza. In conditii de umiditate ridicata (mai ales in solar), petele sunt foarte

numeroase, putand determina uscarea partiala sau totala a frunzelor.

Combaterea se face prin aplicarea a 2-3 stropiri la interval de 7-10 zile cu: Captadin 0,3%, Zineb 0,5%,

Turdacupral 0,5%, zeama bordeleza 0,75-1%, Dithane 0,4%. Primul stropit se va aplica imediat dupa

aparitia primelor pete. Dupa recoltare se vor strange si se vor arde toate resturile.

Basicarea fructelor ataca tulpinile, frunzele si fructele. Pe fructe apar pete de 5-8 mm, negre, rugoase,

mai numeroase langa codita fructului. Cu timpul se formeaza rani adancite.

Combatere: zeama bordeleza 0,75%, Turdacupral 0,5%.

BOLILE LA ARDEI

Mozaicul se manifesta prin pete difuze in spatiile dintre nervuri. Pe fructe apar pete brune denivelate.

Piticirea se manifesta prin faptul ca plantele raman mici. Pe frunze apar pete mari, concentrice, de

culoare bruna. Tesutul din dreptul petelor capata o culoare albicioasa.

Combatere: folosirea de rasaduri sanatoase si evitarea culturilor succesive de ardei pe acelasi loc;

combaterea paduchilor de frunze (afide) care transmit virusul, cu Fernos 0,05%.

Putregaiul negru Boala se manifesta prin pete adancite si negre pe fructe.

Combatere: la aparitia primelor pete se stropesc plantele cu Dithane 0,2%, Captan 0,2%

Antracnoza se manifesta la temperatura si umiditate ridicate, prin pete negre, adancite, pe fructe.

Combatere: stropiri preventive cu Dithane 0,2% si rotatia culturii.

BOLILE LA VINETE

Patarea bruna a frunzelor si fructelor cu pete circulare de culoare maslinie. Frunzele sunt perforate si

se vestejesc. Pe fructe boala se manifesta prin pete brune, infundate in pulpa fructului. Tesuturile atacate

putrezesc.

Combatere: recoltarea si arderea frunzelor si fructelor atacate. Stropiri cu Topsin 0,1% sau Derosal 0,1%.

BOLILE LA VARZA

Hernia radacinilor de varza este o boala care apare frecvent in terenurile umede si acide. Sunt atacate

radacinile, pe care se produc umflaturi alungite de diferite marimi, ajungand si de marimea unui pumn.

Radacinile atacate se innegresc si putrezesc. Plantele stagneaza in crestere, nu mai formeaza capatana, se

ofilesc si mor.

Combatere: folosirea de rasaduri sanatoase, si cultivarea pe acelasi teren dupa 4-5 ani. Plantele bolnave se

vor smulge si se vor arde. Boala ataca si conopida.

Putregaiul uscat al verzei se manifesta prin zbarcirea si putrezirea radacinii si tulpinii. Pe partile atacate

apar pete ovale, usor adancite, de culoare brun-deschisa.

Combatere: dezinfectia semintelor cu apa calda (50 gr C) timp de 20-25 minute. Adunarea si arderea

plantelor bolnave. Rotatia culturii dupa 3-4 ani. Boala ataca si conopida.

BOLILE CEPEI

Mana cepei este boala cea mai frecventa. Pe frunze apar pete decolorate, care se maresc treptat. Pe

vreme umeda petele se acopera cu puf cenusiu-violaceu. Frunzele atacate se inmoaie, se usuca si cad, iar

bulbii nu se mai formeaza.

Combatere: Tratarea arpagicului inainte de plantare prin prafuire cu Cripodin 2 gr la 1 kg arpagic. Stropirea

preventiva a culturii cu Zineb 0,3%, Captadin 0,3%, Turdacupral 0,5% sau zeama bordeleza 0,75-1%.

Urmatoarele stropiri se fac la intervale de 7-12 zile. Pentru ca solutia sa se prinda bine de frunzele ceroase

se va adauga aracet 0,3%.

Arsura frunzelor se manifesta cand vremea e inchisa 10-12 zile sau mai mult, prin pete mici, albicioase.

Extremitatea frunzei se usuca si se rasuceste.

Combatere: se va inlatura apa care balteste, iar plantarea nu se va face in randuri prea dese si inghesuite.

Se stropeste cu Dithane 0,2%, Turdacupral 0,5%.

BOLILE CASTRAVETILOR, DOVLECEILOR

Mana castravetilor ataca frunzele, pe care apar pete galbene, acoperite pe fata interioara cu puf

cenusiu-violaceu. Petele se inmultesc, se unesc prin marire iar frunzele se usuca.

Combatere: stropire cu solutii cuprice sau sistemice (Ridomil 0,15%).

Fainarea pe frunze si vrejii tineri se observa pete acoperite cu un strat fainos alb. Frunzele atacate se

ingalbenesc si se usuca.

Combatere: la aparitia primelor pete se stropeste cu Caratan 0,1%, Rubigan 0,02-0,04%. Tratamentul se

repeta de cateva ori la interval de 7-10 zile. Dupa recoltare se strang si se ard toate resturile.

BOLILE FASOLEI

Antracnoza fasolei: pe frunze apar pete rotunde sau alungite, alb-galbui, de-a lungul nervurilor. Tesutul

din dreptul petelor se usuca, iar frunza ramane gaurita. Pe pastai apar pete rotunde brun-roscate, colorate

roz in centru. La un atac puternic pastaile putrezesc.

Combatere: seminte tratate si sanatoase, rotatia culturii la 3 ani, stropirea cu Dithane 0,2%, Captadin

0,3%, Derosal 0,1%. Dupa recoltare semintele se vor tine la soare 7-10 zile, cate 3-5 ore pe zi.

Arsura bacteriana este produsa de o bacterie care se dezvolta la temperaturi ridicate alternate cu ploi

repetate. Pe frunze apar pete brun-rosiatice inconjurate de un cerc mai galbui, iar pe pastai pete brune.

Pastaile isi pierd foarte mult din calitate.

Combatere: stropirea frunzelor cu Turdacupral 0,5% in doua randuri, dupa rasarire si inainte de inflorire.

Virusul mozaicului se raspandeste in culturile in care apar afidele. Frunzele capata un aspect mozaicat si

se incretesc.

Combatere: distrugerea afidelor prin stropiri cu Fernos 0,05%. Cultivarea de soiuri rezistente la virus.

BOLILE MAZARII

Mana mazarii se produce dupa o perioada mai lunga cu nopti reci si umiditate ridicata. Pe fata

superioara frunzele se ingalbenesc si se brunifica, iar pe partea inferioara se formeaza un puf violaceu.

Frunzele atacate se usuca iar pastaile isi modifica forma si se brunifica in locul atacat.

Combatere: rotatia culturii la 3 ani, seminte sanatoase si tratate.

Alte boli la mazare: antracnoza si fainarea.

BOLILE SALATEI

Mana salatei este favorizata de umiditate ridicata insotita de temperaturi mai scazute in timpul noptii si

foarte ridicate in timpul zilei. Atacul apare pe frunze, unde pe partea superioara se produc pete decolorate

iar pe partea inferioara se formeaza un puf fin alb.

Combatere: evitarea udarilor pe timp racoros, stropirea cu Ridomil 0,1%.

Putregaiul cenusiu apare in conditii de umiditate excesiva. La un atac puternic, toata capatana este

atacata, se acopera cu un praf cenusiu si putrezeste.

Combatere: udarea numai prin rigole dupa formarea capatanii, stropirea cu Rovral 0,1% de cel putin 2 ori,

prima oara la o saptamana de la plantare.

BOLILE CARTOFULUI

Mana cartofului apare mai ales in verile ploioase si racoroase. Pe frunzele plantei apar pete galbui dupa

inflorire, care apoi devin brun-negricioase. Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor se formeaza un

puf fin albicios. Pe tuberculi mana se manifesta sub forma de pete brune.

Combatere: la plantare se folosesc numai tuberculi sanatosi; stropiri cu Captadin 0,3%, Zineb 0,3%,

zeama bordeleza 0,75-1%, primul stropit inainte de inflorire, al doilea dupa 10 zile, al treilea dupa 2-3

saptamani.

Daunatorii legumelor

Coropisnita roade radacinile plantelor sau reteaza tulpina de la suprafata.

Combatere: momeli toxice

Limax (melcul fara cochilie) ataca varza, morcovul, ardeii, vinetele, castravetii, salata, etc.

Combatere: terenul infestat se prafuieste cu superfosfat praf, piatra vanata pisata fin, praf de var nestins,

15 gr la mp.

Gargarita cepei produce pagube prin larvele sale care sapa galerii in frunzele de ceapa.

Combatere: se strang si se ard resturile vegetale; la aparitia primelor gargarite, primavara devreme, se

stropeste cultura cu Carbetox 0,1%, Sinoratox 0,15%, la care se adauga ca adeziv aracet 0,2%.

Musculita cepei ataca ceapa si usturoiul, are 2-3 generatii pe an; prima generatie de larve ataca

frunzele si bulbii mai tineri, iar generatia a doua si a treia ataca bulbii, in care sapa galerii. Frunzele se

ingalbenesc si se usuca.

Combatere: se strang si se ard resturile vegetale; samanta si arpagicul se trateaza inainte; la aparitia

primelor larve se stropeste cultura cu Sinoratox 0,15% si Carbetox 0,1%.

Molia si musca morcovului si a telinei sunt daunatori ale caror larve sapa galerii in radacini si frunze.

Combatere: strangerea si arderea resturilor vegetale; tratamente la aparitia primelor larve cu Sinoratox

0,15%, Carbetox 0,1%, Basudin 0,08%.

Gargarita verzei : larvele sapa galerii in tulpina si frunze.

Combatere: lucrari repetate ale solului (araturi, prasit); la aparitia adultilor, inainte de a depune oua, se

stropeste cu Sinoratox 0,15%, Carbetox 0,15%, Diazinon 0,15%.

Buha verzei este periculoasa pentru culturile de varza; omida colorata in verde pana la brun-cenusiu,

poate atinge 4-5 cm lungime; face gauri in capatana ajungand pana la cotor. Ataca si conopida.

Combatere: inainte de formarea capatanii se trateaza cultura cu Carbetox 0,4%, Sinoratox 0,15%, Decis

0,04%, 0,6-0,8 litri solutie la mp. Cu 20 zile inainte de recoltare se stopeaza tratamentul.

Fluturele alb al verzei este de asemenea un daunator periculos. Fluturii au corpul negru cu aripi albe cu

pete negre, rotunde. Larvele (omizile) sunt galben-cenusii cu trei dungi galbene pe spate. Omizile rod

frunzele de varza pana la nervura principala. Daca atacul este puternic si nu se iau masuri de combatere,

cultura poate fi distrusa. Ataca si conopida.

Combaterea se face la fel ca la buha verzei.

Gandacul de Colorado adult este de 8-12 mm lungime, de forma ovala, bombat pe spate; pe fiecare

aripa are 5 dungi negre. Larvele rosii-caramizii se hranesc cu frunzele de cartofi, vinete, rosii, ardei. Daca nu

se iau masuri de combatere tufele pot ramane fara frunze.

Combatere: stropirea culturii la aparitia primelor insecte cu Decis 0,05%, Hostation 0,1%, 0,7-0,8 litri la

mp. Pe suprafete mici insectele pot fi adunate cu mana inainte de a depune oua.

Despre rosii (sau tomate)

Rosiile reprezintã una din principalele culturi din grãdina de legume, datoritã fructului care e un aliment

foarte valoros, ce contine însemnate cantitãti de substante hrãnitoare. Într-un kg de rosii se gãsesc cca

30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier. Ce soiuri

se cultivã?

Pentru productii timpurii se pot folosi soiuri autohtone, ca Arges 400", "Arges 408" sau "Arges 450"

care sunt foarte precoce si dau fructe la 95-105 zile de la rãsãrire, de asemenea se folosesc "Export" sau "Delicates"

Pentru culturile timpurii din solarii se pot folosi soiurile bulgaresti ?Marita 15? si ?Marita 25?

Pentru culturile de vara se pot folosi soiurile: ?Aurora?, cu fructe mari (100-200 gr) la 120-125 zile de la rasarire; ? de Tulcea?, cu fructe mari, rotunde, cu 5 coaste specifice, produce la 130-135 zile de la rasarire; ?Campbell? produce rosii de 150-160 gr de forma rotunda turtita, foarte carnoase, la 130-

140 zile de la rasarire.

Alte soiuri bune sunt din grupa ?Heinz?

Trebuie mentionat ca ameliorarea soiurilor de legume în general, si a celor de tomate în special

progreseaza rapid, asa ca probabil au aparut deja si alte soiuri foarte valoroase pentru culturile de buna

calitate.

Tomatele cer multa lumina, mai ales în rasadnita si solarii. Au nevoie de multa hrana, de aceea trebuie

cultivate în soluri fertile, îngrasate treptat cu îngrasaminte naturale, mai ales.

Tomatele se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare direct în

câmp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce în rasadnite calde, în care se seamana în luna

februarie între 4 si 8 gr samânta la 1 mp. La 2-3 saptamâni de la rasarire, când apar primele frunze

adevarate, rasadul se repica la distanta de 10/10 cm când vrem sa obtinem un rasad viguros si avem

spatiu suficient. Mai bune rezultate se obtin prin repicarea la cuiburi sau ghivece nutritive. Pentru cultura

de vara, semanatul în rasadnita se face la începutul lunii martie. Când a trecut pericolul brumelor târzii

de primavara, începând cu mijlocul lunii aprilie si pâna în luna mai, rasadurile de tomate se pot planta în

gradina.

Plantarea se face la 60-70 cm între rânduri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm între rânduri

si 30-40 cm pe rând pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de

mranita care se amesteca cu pamântul din cuib.

Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga între rânduri.

Nu se stropesc direct plantele!

Cum se îngrijeste cultura de tomate?

Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime

se înfig în pamânt în dreptul fiecarei plante înspre nord . Sau se instaleaza spalieri mai grosi de lemn de

70-80 cm din 2 în 2 metri pe rând, pe care se întinde sârma la 50-60 cm înaltime.

În afara prasilelor repetate pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor, se mai efectueaza

urmatoarele lucrari:

Legatul de arac sau de spalier; lucrarea se face pe masura ce tufele se încarca cu rod si devin mai grele. Legarea se face cu sfori, fâsii de cârpe sau alt material textile, imediat sub frunze, înconjurând

tulpina în asa fel încât fructele sa aiba loc sa creasca.

Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale, se face imediat ce acestia apar, pentru o buna dezvoltare a fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa, din cei care apar în preajma primului

ciorchine de fructe, pentru cresterea productiei.

Udarea se face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamântului. Primavara si la începutul verii,

rosiile se uda dimineata, pentru ca pamântul sa se încalzeasca în timpul zilei, iar plantele sa nu sufere de raceala din timpul noptii. Vara, udarea se face seara si noaptea, când solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie

rece, ci trebuie lasata la soare pentru a se încalzi un pic.

Îngrasarea pamântului se face o data la 10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamâni. În acest scop e indicat sa se foloseasca îngrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi se subtiaza cu 5 galeti apa), 10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se împrastie printre plante si se

îngroapa prin prasit în sol.

Cârnitul este o lucrare foarte indicata, atât pentru culturile timpurii cât si pentru cele târzii. Consta în retezarea vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se

lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele târzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea fructelor în cazul rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si carnoase la cultura de vara, iar la cea târzie

se accelereaza coacerea înainte de caderea brumei. Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, în mai multe rânduri.

Despre ardei

În cultura se gasesc 4 feluri de ardei: iuti, grasi, lungi (ex.: kapia) si gogosari. Ardeiul, la fel ca rosiile si

vinetele, este o planta pretentioasa la lumina, caldura, apa si hrana. Pentru a avea o productie mare si

de calitate, ardeiul trebuie cultivat într-un pamânt bogat, afânat, lucrat adânc si îngrasat cu gunoi de

grajd.

Soiuri

Ardei gras: Galben timpuriu, Export, Galben de Banat, Galben urias, Urias de California, Românesc, Calincov verde, etc.

Gogosar: Timpuriu de Bucuresti, Superb, Urias dulce, Splendid, Rubin, etc.

Ardei lung: Kapia, Lung românesc, Medaliat, Cosmin

Ardei iute: Iute portocaliu (ciusca), Iute de Arad, etc.

Rasadul

Semanatul în rasadnita se face catre sfârsitul lunii februarie (pentru culturi timpurii) sau la mijlocul lunii

martie pentru culturile de vara. Pentru culturile târzii de toamna (ardei, gogosari si ardei lungi)

semanatul se face în rasadnite reci (pe straturi) la începutul lunii aprilie.

Plantarea rasadului pentru productii timpurii se face catre sfârsitul lunii aprilie. În celelalte cazuri, ardeii

se planteaza la începutul lunii mai.

Distanta de plantare pe biloane este de 40/40 cm, punând câte 1 fir la cuib. Pentru ardeiul iute plantarea

se face la 30/30 cm. Daca plantarea se face pe straturi înaltate, distantele de plantare sunt de 70/15 cm

la ardei gras si gogosar. Rasadurile trebuie îngropate la aceeasi adâncime ca cea din rasadnita.

Îngrijirea se face la fel ca la rosii si vinete (prasit, udat, îngrasare suplimentara). Important este cum se

face udarea, si anume: apa sa nu fir prea rece; dupa udatul de la plantare ardeii nu se mai uda 2-3

saptamâni pentru ca plantele sa se înradacineze bine; apoi udatul se face odata la 6-8 zile; în timpul

înfloririi masive se întrerupe udatul.

Odata cu prasitul se musuroiesc plantele pentru a îngropa radacinile dezgolite la udat.

Pentru productii timpurii cu fructe mari si de calitate este bine sa se cârneasca ramurile fiecarei plante,

lasând doar 5-6 ardei la tufa. De la o tufa se pot obtine 0,5-0,75 kg ardei, gogosari sau ardei lungi.

Despre castraveti

Cultura timpurie de castraveti se produce prin rasaduri, fie in ghivece, fie pe brazde (rasaduri reci).

Semanatul in ghiveci sau pe brazde se face la inceputul lunii martie (2-3 seminte la ghiveci sau brazda).

Plantarea in camp a rasadului are loc la inceputul lunii mai, la 1 m intre randuri si 0,5 m pe rand.

Tot in scopul obtinerii de productii timpurii, castravetii se pot cultiva si in solarii de tip tunel.

Cultura de vara a castravetilor se face prin semanarea direct in camp, la sfarsitul lunii aprilie, inceputul

lunii mai, la distanta de 1 m intre randuri si 0,6 m pe rand. In fiecare cuib se pun cca 200 gr mranita

care se amesteca bine cu pamantul, apoi se seamana la cuib 4-5 seminte la adancimea de 2-3 cm. Peste

cuib se presara strat de 1-2 cm de mranita.

De retinut: terenul destinat culturii de castraveti trebuie arat sau sapat din toamna si ingrasat cu gunoi

de grajd, 3000-4000 kg la 1000 mp.

Soiuri: Delicates, Cornison, Bistrita, Levina, Lang, Ileana, Famosa, Marina.

Pentru productia de toamna, care in general este destinata la murat, semanatul se face pe brazde la

inceputul lunii iulie, la distanta de 70/30 cm. De regula se foloseste soiul Cornison.

Ingrijire:

Daca plantarea se face prin rasaduri, imediat dupa plantare se uda cultura cu apa calduta (12-18 gr C).

Daca plantarea s-a facut prin semanare directa, dupa ce rasar, plantele se raresc lasand cate 2 la cuib.

Pana ca vrejii sa acopere terenul se fac 1-2 prasile fara a vatama radacinile. Dupa prasila a doua plantele

se musuroiesc.

Udarea se face numai la radacina, ferind vrejii de umezeala, deoarece acestia pot putrezi.

O lucrare foarte importanta la castraveti este "ciupitul", care contribuie la obtinerea unor recolte mari si

timpurii. Cand plantele au format 4-5 frunze li se ciupeste (rupe) varful. De la baza plantei vor creste noi

lastari, pe care se vor forma mai multe flori femeiesti, acestea producand castraveti. Cand si acesti

lastari au format 5-6 frunze, se ciupesc, repetand operatia si la lastarii de ordinul 3.

Ingrasarea suplimentara are o contributie deosebita. Prima ingrasare se face la 10-15 zile de la rasarire,

iar a doua la 15-20 zile de la prima.

Recoltarea trebuie facuta cand castravetii sunt tineri. Pentru murat sunt indicati castraveti de 8-12 cm

lungime. Recoltarea se repeta la 2-3 zile, deoarece fructele imbatranesc foarte repede si isi pierd din

calitate. Nu trebuie calcati sau rasuciti vrejii, deoarece planta are de suferit. Daca se lasa neculese si

imbatranesc, plantele nu mai leaga rod.

De pe 1000 mp de cultura se pot obtine 1000-2000 kg castraveti timpurii, 2000-3000 kg castraveti de

vara si 1500-2000 kg castraveti de toamna.

Despre fasole

Fasolea pentru pastai (sau fasole verde)

Se seamana in primavara, mai tarziu, cand temperaturile incep sa creasca (sfarsitul lunii aprilie,

inceputul lunii mai).

Exista doua feluri de fasole verde: pitica si urcatoare.

Fasolea pitica (oloaga) se seamana in randuri la 50 cm sau in cuiburi la 40/40 cm, cate 3-4 seminte la

cuib.

Fasolea urcatoare se seamana in cuiburi la 80/50 cm. La fiecare cuib se infige un arac de 2 m.

Vara, cultura de fasole se praseste si se uda in caz de seceta.

Recoltarea pastailor incepe la 15-20 zile de la inflorire.

Culesul se repeta la cateva zile, pentru ca pastaile sa nu imbatraneasca pe planta si sa devina atoase.

Daca se intarzie recoltarea, plantele nu mai leaga alte pastai iar productia scade.

Fasolea pitica se poate semana si in iulie pentru productia de toamna.

De pe 1000 mp se obtin 400-500 kg pastai.

Soiuri de fasole pitica: Beste von Allen, Galbena Untoasa, Galbena de Moldova, etc.

Soiuri de fasole urcatoare: Grasa de Transilvania, Pestrita de Moldova, Bogdana, Aurie de Bacau.

Despre salata

Salata este cunoscuta sub mai multe varietati: salata capatana, alungita, de foi si salata aurie.

In cultura, mai raspandite la noi sunt soiurile:

Pentru cultura timpurie: Bottner, Timpurie de Banat, Urechiusa

Pentru cultura semitimpurie: De Stuttgart, Marula de Braila, Arges

Pentru semanare in toamna: Polul Nord

Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina.

Terenul trebuie lucrat si ingrasat, 2000-3000kg gunoi de grajd la 1000 mp, inca din toamna.

Pentru cultura timpurie de primavara salata se insamanteaza in gradina intre 20 august-10 septembrie.

Pentru culturile de la sfarsitul primaverii, inceputul verii, salata se seamana in februarie-martie.

Pentru cultura de toamna semanarea se face la inceputul lunii august.

Semanatul se face pe straturi de 1-1,5 m pe care se cultiva 5-6 randuri de salata la 20-25 cm distanta,

la adancimea de 1,5-2 cm primavara si 2-3 cm toamna. La 1000 mp sunt necesare 200-300 gr samanta.

Salata timpurie se protejeaza in tunele de folie impotriva inghetului.

Cultivata prin rasad, salata face capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie, in rasadnite

semicalde sau in solar.

Cand rasadul are 5-6 frunze se face plantarea in gradina. Distanta de plantare a rasadului este de 20

cm intre randuri si 15 cm pe rand. Dupa plantare rasadurile se uda.

Ingrijire

Daca semanarea s-a facut din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de frunze uscate, paie

sau gunoi de grajd paios pentru a proteja cultura de gerurile din timpul iernii.

Cultura se praseste in primavara, se rareste la 20 cm pe rand, se ingrasa suplimentar si se uda.

Ingrasarea se face cand plantele au 8-10 frunze.

Recoltarea salatei incepe in aprilie si se continua in mai si iunie, functie de tipul de cultura.

La 1000 mp de cultura se pot obtine 20000-25000 capatani.

Marula - salata cu capatana alungita - este mai rezistenta la seceta si poate fi cultivata si in timpul verii.

Acest soi necesita in plus fata de alte tipuri de salata o lucrare speciala de ingrijire, si anume, cand

frunzele au crescut mari si se formeaza capatana, pentru ca inima salatei sa ramana alba si frageda, se

leaga frunzele la varf cu sfoara, pentru a tine capatana stransa si a nu patrunde lumina in interior.

Despre spanac

Spanacul este o planta legumicola foarte valoroasa datorita continutului ridicat in substante nutritive -

saruri de fier, calciu, vitamina C - precum si faptului ca se poate consuma intr-o perioada cand lipsesc

alte legume.

Soiuri mai raspandite:

Viroflay, soi timpuriu care se recolteaza la 40-50 zile de la semanare, este mai sensibil la ger;

semanat din toamna, trebuie protejat cu frunze uscate, gunoi paios sau paie;

Matador este un soi mai rezistent la frig, dar se recolteaza mai tarziu;

Alte soiuri: Smarald, Nores, etc.

Semanatul din toamna se poate incepe din august pentru productia de toamna, iar pentru cea din

primavara, spanacul se seamana in septembrie-octombrie.

Semanatul de primavara se face cat mai devreme, in martie - inceputul lui aprilie.

Se seamana la 20-25 cm intre randuri si 2-4 cm adancime.

Pentru 1000 mp sunt necesare 2-2,5 kg samanta.

Ca lucrari de ingrijire mentionam plivitul pe rand, 1-2 prasile, o ingrasare suplimentara (, si udarea in

caz de seceta.

Recoltarea se poate incepe cand plantele au 5-6 frunze de 10-12 cm si se face fie prin ruperea frunzelor

de la exteriorul rozetei, fie taindu-se rozeta cu frunze de la baza.

De pe 1000 mp se pot recolta 1200-2000 kg de frunze.

Despre ceapa

CEAPA

Contine multe substante hranitoare: zaharuri, vitamine si substante active care omoara microbii.

Ceapa de arpagic

Se obtine astfel: solul arat din toamna se niveleaza si se marunteste bine în primavara; samânta de

ceapa se seamana în martie (0,8-1 kg la 100 mp), în rânduri la 7-10 cm distanta si 1-2 cm adâncime,

lasând poteci de 50 cm la 10-15 rânduri.

Pentru a grabi rasarirea, samânta se înmoaie în apa 2-3 zile.

Dupa rasarire se fac 3-4 prasile, se pliveste cultura de buruieni si se stropeste cu zeama bordeleza

împotriva manei.

Recoltarea se face în luna august când bulbisorii s-au format iar frunzele exterioare sunt uscate.

Recoltarea se realizeaza prin smulgere cu mâna sau cu sapaliga. Cel mai bun arpagic este cel cu

diametrul de 7-12 mm. Dupa uscare, arpagicul se pastreaza în încaperi uscate cu temperaturi ori de 0-2

gr C ori de 18-20 gr C; trebuie evitate temperaturi de 3-15 gr C, pentru a nu forma fusti anul urmator.

Soiuri de ceapa de arpagic: - Uriasa de Stuttgart, De Bacau, De Zittau, De Vinga, De Darasti, De Lovrin,

De Filiasi, etc.

Ceapa de consum (bulbi)

La sfârsitul lunii martie se planteaza arpagicul la 20-25 cm între rânduri si 10-12 cm între bulbi pe rând,

pe terenul pregatit corespunzator. La 1000 mp sunt necesare 40-60 kg arpagic.

Îngrijirea consta în 4-5 sapaligi, 1-2 udaturi, 1-2 îngrasari suplimentare, 3-4 stropiri cu zeama

bordeleza pentru combaterea manei, precum si ruperea fustilor florali. Îngrasarea si udarea se face

numai dupa primele 2 saptamâni de la plantare.

Recoltarea se face în august când tulpinile s-au înmuiat la baza si mai mult de jumatate au cazut la

pamânt, prin smulgere sau cu sapaliga, cu atentie sa nu se taie bulbii. Dupa recoltare se lasa sa se

zvânte la soare. Se pot obtine 2-2,5 tone de ceapa bulbi la 1000 mp.

Ceapa de apa (caba)

Pentru cultura cepei de apa se foloseste rasadul, care se obtine prin semanare pe straturi în luna aprilie

în rânduri la 5-6 cm. Pentru 1000 mp sunt necesare 45000-50000 rasaduri care se obtin din 600-800 gr

samânta. Rasadul este bun de plantat când are 2-3 frunze.

La plantare se scurteaza radacinile si frunzele la 1/3. Rasadul mocirlit se planteaza cu plantatorul, la

sfârsitul lunii mai, la 25-30 cm între rânduri si 10-15 cm pe rând. Dupa plantare se uda, apoi se

îngrijeste la fel ca ceapa de arpagic.

La recoltare se pot obtine 1200-1700 kg de pe 1000 mp de teren.

Soiuri de ceapa de apa: De Buzau, Spaniola

Ceapa verde

Pentru a obtine ceapa verde (stufat) în primavara, se planteaza toamna târziu sau primavara cât mai de

timpuriu arpagic mare cu diametrul de peste 20 mm sau chiar bulbi mici de ceapa de 20-30 gr la 15-20

cm între rânduri si 5-10 cm pe rând.

Daca plantarea se face din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de gunoi paios de grajd

sau frunze, pentru a feri bulbii de înghet. Acest strat se aduna cu grebla în primavara.

Recoltarea se poate începe din luna aprilie când frunzele au lungimea de 30-35 cm.

Despre varza

Exista mai multe feluri de varza: alba, rosie, creata, de Bruxelles, etc. Ne vom ocupa de tipurile de varza

mai populare la noi, anume cea alba si rosie. Varza este o planta destul de rezistenta la frig, suporta în

faza de rasad temperaturi de -3 grade C, iar când e dezvoltata pâna la -7 grade C. Are însa nevoie de

multa apa si lumina. Pe un teren bogat, arat adânc din toamna si îngrasat corespunzator se obtin recolte

foarte bune.

VARZA ALBA

Soiuri timpurii (formeaza capatâni la 90-110 zile de la rasarire)

Dittmark este un soi foarte productive care formeaza capatâni mici, îndesate si rotunde. Prima recolta

face capatâni mici si putin lunguiete cu greutate de 1-1,2 kg. Daca se întârzie recoltarea, verzele crapa.

Alte soiuri timpurii sunt: Timpurie de Vidra, Veta

Soiuri de vara (recoltare la 110-130 zile)

Gloria, Victoria ? capatâna ovala, de 1,5-2 kg Soiuri de toamna (recoltare la 145-160 zile)

De Buzau este un soi cu capatâni mari si foarte mari (5-6 kg), îndesate si care nu crapa.

Licurisca ? soi cu capatâni rotunde, bine îndesate, de cca 3 kg, foarte pretabil la murat.

Larex este alt soi productiv.

VARZA ROSIE

Soiuri:

Cap de Negru este soiul cel mai cultivat; capatâna rotunda de cca 1 kg.

Alte soiuri: De Ertfurt, Zenit, Topaz, etc.

Rasadul de varza timpurie se obtine în rasadnite calde din seminte (7-10 gr la 1,5 mp) semanate la

începutul lunii februarie.

Varza de vara se pune în rasadnite semicalde la începutul lunii martie.

Varza de toamna si cea rosie se seamana direct pe strat la mijlocul lunii mai.

Plantarea rasadurilor în gradina, pentru culturile timpurii se face la 50-55 zile de la rasadire, în martie

sau începutul lui aprilie. Pentru culturile de vara plantarea se face în aprilie sau începutul lunii mai.

Înainte de plantare rasadurile se fasoneaza, se scurteaza vârful radacinilor si jumatate din lungimea

frunzelor. Distantele de plantare sunt 70-30 cm pentru varza timpurie si 70/40, 70/50 cm pentru varza

de vara sau toamna (inclusiv cea rosie). La plantare rasadurile se îngroapa pâna la prima frunza

adevarata. Dupa plantare se uda obligatoriu.

Îngrijire

Lucrarile obisnuite sunt completarea golurilor (3-4 zile de la plantare); prasilele pentru spargerea crustei

si combaterea buruienilor; musuroitul (odata la 2-3 saptamâni de la plantare, apoi la primul prasit);

udatul; îngrasarea suplimentara.

Udatul (în timpul primaverii se face dimineata, iar vara dupa amiaza) se face la 10-14 zile, cu volum

mare de apa. Odata cu udatul se poate aplica si îngrasarea suplimentara, îngropat între rânduri sau în

solutie cu apa de udat, la 15-20 zile de la plantare. Când leaga capatânile se face îngrasarea a 2-a.

Recoltarea se face când capatânile sunt bine îndesate (se constata prin apasare cu degetul).

La varza timpurie se poate obtine si a 2-a recolta de la aceleasi plante. Pentru aceasta se taie capatâna

mai sus, lasându-se frunzele verzi de la baza. Verzele vor fi mai mici ca cele din prima productie.

Despre vinete

Patlagelele vinete, ca si cele rosii, sunt plante pretentioase la caldura, apa, lumina si hrana. Samânta

încolteste numai la temperaturi ce depasesc 14-15 grade C, iar la temperaturi sub 0 grade C plantele

mor. Cer mai multa apa, deci se uda mai des. Daca nu au suficienta lumina în rasadnita, plantele se

îngalbenesc si se alungesc. Daca sunt umbrite în teren, nu leaga rod.

Ce soiuri cultivam? Sunt recomandate urmatoarele soiuri: ?Delicia? pentru culturi timpurii, ?Danubiana? pentru culturi de

vara, ?Pana Corbului? si ?Bucurestene? pentru culturi târzii.

Cum se produce rasadul de vinete?

Vinetele se cultiva numai prin rasad. Semanatul în rasadnite se face la sfârsitul lui februarie, începutul lui

martie. Repicatul se face la 7-7 cm sau 8-8 cm cu mult pamânt la radacina sau în ghivece nutritive.

Plantarea rasadurilor se face la începutul lunii mai, la 60 zile de la semanare, când au 6-7 frunze, la

60-70 cm între rânduri si 30 cm pe rând, la aceeasi adâncime la care au stat în rasadnita.

La plantare se pun la cuib 50-100 gr mranita. Dupa plantare se uda fiecare planta cu 1-1,5 litri apa si se

trage pamânt maruntit în jurul plantei.

Cum se îngrijeste? În general, îngrijirea se face asemanator cu cea de la tomate, cu anumite specificatii: se fac 4-5 prasile,

se uda mai des ca rosiile (4-5 zile), iar îngrasarea se face de 3 ori, prima data la 10-15 zile, iar celelalte

2 îngrasari la intervale de 15-20 zile. Vinetele bune de recoltat au o culoare neagra lucioasa si sunt

elastice, daca se strâng usor între degete si podul palmei. Fructele îmbatrânite devin amare. La recoltare

se taie cu codita cu tot, de obicei dimineata, pe racoare. Recoltarea se repeta din 7 în 7 zile. O planta

poate produce 5-6 vinete, aproximativ 1-1,5 kg.

Imprimati articolul

Legumele protejate în viziune modernă

Adevărul este că dispunem de o experienţă îndelungată în producerea legumelor protejate. Ce-i drept, am pornit de la adăpostirea lor sub o folie rudimentară, ajungând în final la o reţea formidabilă de

cultivare sub cupolele din sticlă care împânzesc aproape toată ţara. Aceasta reprezintă trecutul, pentru că astăzi suntem în măsură să schimbăm radical concepţia de cultivare a legumelor în spaţii protejate.

Noul tip de folie este pe cale să scoată sticla din peisajul legumelor cultivate în sistem protejat. Despre toate acestea ne vorbeşte inginerul buzoian Petre Eremia, cel care timp de patru decenii a participat la clădirea unui sistem horticol de referinţă în Europa. După 1990, alături de colegii săi, a asistat la

destrămarea lucrării lor. Domnia sa revine în prim-planul reclădirii horticulturii româneşti, conştient că nu poate sta deoparte, criticându-i doar pe cei care gestionează neajunsurile acestui sector.

Din tradiţia legumicultorilor buzoieni

Rep.: Domnule inginer, sunteţi un veteran al promovării culturilor de legume protejate sub diferite forme. Ce ne puteţi spune despre schimbările de esenţă produse în actualele tehnologii?

P.E.: Realizarea de legume în „conveier“, ceea ce înseamnă un teren permanent ocupat şi care produce în toate lunile anului, este o tradiţie a legumicultorilor buzoieni care, pe lângă pricepere, folosesc pe suprafeţe mari sistemul culturilor protejate, folia perforată, folia pe tunele mici şi înalte, la care se adaugă specii şi soiuri preluate de la fermierii din vestul Europei şi, nu în ultimul rând, tehnologiile de vârf.

Cu mulţi ani în urmă, după o vizită în Italia, la o expoziţie unde s-au prezentat noutăţi în domeniul folosirii maselor plastice în legumicultură, am construit şi în Buzău noul model de solar tip tunel înalt pentru culturile cu talie mare şi am utilizat folia perforată pentru culturile de verdeţuri şi cartofi

timpurii. Această tehnologie este valabilă şi astăzi, cu condiţia să fie aplicată de adevăraţi profesionişti care trebuie să ştie că legumele realizate sub plastic prezintă unele particularităţi faţă de cultura în câmp.

În climatul artificial din aceste adăposturi, există o vizibilă interdependenţă între organism şi mediu. Acestea se influenţează reciproc. Ţinând seama de cerinţele plantelor legumicole faţă de temperatură, în corelaţie cu lumina, se stabilesc principiile de construcţie a adăposturilor acoperite cu plastic, dar şi epoca de semănat şi plantat şi agrotehnica aplicată pentru a realiza culturi verzi tot timpul anului.

Cultivăm legume care se dezvoltă la 12-18 grade, altele la 18 -23 grade. Există culturi de zi scurtă,

altele de zi lungă, sunt legume cu talie mică şi altele cu talie înaltă care trebuie palisate şi, în fine, ne interesează şi posibilitatea lucrării mecanizate a solului. La toate aceste cerinţe răspund bine tunelele înalte preluate din Italia, dar care sunt folosite cu succes în zilele noastre în Grecia, Spania atât pentru

legume, cât şi pentru cultura căpşunului. La noi continuă să fie construite adăposturi înalte, confecţionate din lemn şi care nu răspund cerinţei de semimecanizare. Mai mult, acestea se aerisesc greu, folia se înlocuieşte anual şi, nu în ultimul rând, costă dublu ca preţ.

Un model folosit cu succes în vestul Europei

Rep.: Spuneaţi că modelul a fost preluat din experienţa fermierilor din vestul Europei. De ce la noi s-a renunţat aşa uşor la o asemenea tehnologie?

P.E.: Plecând de la ideea că putem primi bani mulţi din fonduri europene, prin SAPARD, PNDR, s-au

construit sere de tip olandez acoperite cu plastic (mai nou, şi franţuzeşti) foarte scumpe - 500.000-

1.000.000 €/ha, fără un studiu al condiţiilor reale din ţara noastră, ceea ce a dus la cheltuieli mari cu producţia. Acestea nu s-au recuperat deoarece, la noi, cultura de roşii de exemplu, cea mai rentabilă, apare odată cu cea produsă în câmp, în sudul Europei, şi care se vinde la preţ de dumping. La căpşuni, producţia realizată în ţara noastră în sere cu plastic apare odată cu cea realizată în Grecia, în solarii tip tunel. Acest tip de solar, despre care se spune pe nedrept că este depăşit, se foloseşte în toată lumea numai la noi nu, pentru că întotdeauna trebuie să luăm ce e mai scump.

Să nu renunţăm la solarul tip tunel!

Rep.: Pentru a vă înţelege pledoaria vă rugăm să ne explicaţi cum se construieşte acest solar tip tunel, care, după cum ne spuneaţi, prezintă multiple avantaje.

P.E.: Tipul acesta de solar se realizează din ţeavă de construcţii neagră de 25-37 mm grosime şi care se taie la 12 m lungime. Pentru a putea fi confecţionate arcele cu o deschidere de 5,20 m, din care este compus solarul, bucăţile de ţeavă se arcuiesc pe o masă special construită, un banc de lucru mai

exact, cu dimensiunea de 6/3m, cu o pârghie de roluit lungă de 5 m, având la 2,7 m două role. Pârghia prinsă la mijlocul bancului de lucru se mişcă manual, iar ţevile se arcuiesc cu o deschidere de 5,2 m şi o înălţime la coamă de 2,7 m.

Un solar se construieşte din module de 2,5 m, cel mai practic fiind alcătuit din 14 arce şi 13 intervale cu o lungime totală de 33 m. Astfel că la un hectar vor intra 30 de tunele. Între solarii se lasă un spaţiu de 1-2 m pentru prins folia. Arcele se fixează în pământ prin intermediul a doi ţăruşi confecţionaţi din ţeavă de 50 mm şi se rigidizează cu trei lonjeroane, tot din ţeavă de 25-37 mm, unul pe coamă şi câte unul în dreapta şi stânga, la jumătatea distanţei coamă-sol. Înainte de a pune folia de polietilenă, care trebuie să fie groasă de 0,15-0,20 mm, se trag pe lungime 4-6 sârme de 2,5 mm.

Folia se aşază în solzi, după care se pune al doilea rând de sârmă care se leagă cu copci de primul. Este bine să se treacă o bandă de polipropilenă peste solar pentru o mai bună rigidizare, în cruciş, de

la un stâlp la altul. Este bine să amplasăm solariile pe un teren ferit şi lângă o sursă permanentă de

apă. În plus, cred că ar trebui să recomandăm o asociere a mai mulţi cultivatori pentru amenajarea bancului de roluit arce de solarii, confecţionat şi fixat lonjeroane şi ţăruşi.