Tehnica culturilor silvice

TEHNICA CULTURILOR SILVICE

Dr.ing. Georgeta MIHAI

Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice

Sos. Stefanesti, Nr. 128, sector 2

Bucuresti

BIBLIOGRAFIE

DAMIAN ION, 1978: Impaduriri. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 374p.

HARALAMB ATANASE, 1963: Cultura speciilor forestiere. Editura Agro Silvica, Bucuresti, 778 p.

HARALAMB ATANASE, 1969: Cultura arbustilor forestieri. Editura Agro Silvica, Bucuresti, 38 p.

MIULESCU ION si BAKOS VASILE, 1972: Tehnica culturilor silvice. Seminte si butasi. Editura Ceres, Bucuresti, 254 p.

POPA GRIGORE, 1958: Tehnica culturilor forestiere. III Impaduriri. Editura Agro Silvica, Bucuresti, 537 p.

POPESCU ION CONSTANTIN, 1990: Tehnologii de refacere, substituire si ameliorare a cvercetelor slab productive. ICAS Seria II, 144 p.

PURCELEANU STEFAN si COCALCU TEODOR, 1961: Cultura speciilor lemnoase ornamentale. Editura Agro Silvica, Bucuresti, 360 p.

RADU STELIAN si LAZARESCU CONSTANTIN, 1978: Tehnica culturilor silvice. Impaduriri. Editura Ceres, Bucuresti, 310 p.

RUBTOV STEFAN, 1971: Ecologia si cultura speciilor lemnoase in pepiniera. Editura Ceres, Bucuresti, 526 p.

BIBLIOGRAFIE

**** Indrumari tehnice. Ingrijirea, conducerea si protectia rezervatiilor de

seminte si a plantajelor. Ministerul Silviculturii, 1985.

**** Indrumari tehnice pentru compozitii, scheme si tehnologii de regenerare a

padurilor. Ministerul Silviculturii, 1987.

**** Pepiniere. Recomandari tehnice. Ministerul Apelor, Padurilor si protectiei

Mediului, Regia autonoma a Padurilor Romsilva R.A., ICAS Bucuresti,

1994.

**** Standard 1808 / 2004: Metode de esantionare a loturilor de seminte

forestiere.

**** Standard 1908 / 2004: Metode de analiza a calitatii semintelor forestiere.

CUPRINS:

1. Seminte forestiere

2. Pepiniere

3. Impaduriri

4. Cultura speciilor lemnoase forestiere

5. Refacerea padurilor de productivitate redusa

CONSIDERATII GENERALE

1.Definitii, scop si importanta disciplinei

Regenerare procesul de inlocuire a vechii generatii de arbori cu o noua generatie.

- Regenerare naturala: noua generatie a padurii se obtine din samanta diseminata in urma aplicarii tratamentelor.

- Regenerare artificiala: aducerea de catre om a materialului de reproducere si instalarea lui pe suprafata de regenerat.

Culturi silvice (arborete artificiale) arborete instalate integral sau in cea mai mare parte cu material de reproducere pregatit si adus de catre om.

TCS ansamblul problemelor legate de instalarea vegetatiei forestiere pe cale artificiala.

Obiectul: padurea artificiala sau cultura forestiera.

Scopul: instalarea vegetatiei forestiere acolo unde regenerarea naturala nu este posibila sau nu este indicata (paduri degradate, bracuite, de productivitate redusa, derivate, arborete calamitate prin doboraturi vant, rupturi de zapada, incendii, uscare in masa, poieni, enclave, s.a.).

Importanta: interventia artificiala cu lucrari de impadurire reprezinta o metoda de cultura intensiva a speciilor forestiere si de folosire optima a factorilor de vegetatie.

CONSIDERATII GENERALE

2.Categoriile lucrarilor de impadurire - Impadurirea propriu zisa: instalarea vegetatiei forestiere pe terenuri

situate in afara zonei forestiere, care prezinta prea putine din insusirile

statiunilor forestiere.

- Reimpadurirea: reinstalarea artificiala a padurii pe terenuri de curand

despadurite, ale caror soluri si - au pastrat, in general, insusirile favorabile

vegetatiei forestiere.

- Substituirea: inlocuirea integrala sau in cea mai mare parte a speciei sau

speciilor din componenta arboretelor existente cu alte specii mai productive

si de valoare economica mai ridicata.

- Refacerea: inlocuirea unui arboret degradat cu un nou arboret folosind

specia sau speciile din vechiul arboret dupa ce, in prealabil, s-au luat masuri

de lucrare si ameliorare a solului.

- Ameliorarea: pastrarea arboretului existent luandu-se masuri de mobilizare

a solului, instalare a subarboretului si completarea golurilor.

3.Legatura cu alte discipline

SEMINTE FORESTIERE

1. Organizarea productiei de seminte

1.1. Importanta semintelor forestiere

Material forestier de reproducere: material biologic vegetal prin care se realizeaza reproducerea arborilor (seminte, puieti, parti de plante).

Semintele forestiere material de reproducere pentru inmultirea generativa a arborilor.

1.2. Cartarea seminologica si alegerea arboretelor - surse de seminte

Reglementari nationale: Ordonanta de Guvern nr.11din 2004, Legea 161 din 2004.

Reglementari internationale: Schema OCDE, Directiva Consiliului U.E.105 din 1999.

Material de baza arbori sau arborete din care se obtine materialul forestier de reproducere utilizat in scopuri forestiere.

- surse identificate

- surse selectionate

- surse calificate (plantaje)

- surse testate

Catalogul national al materialelor de baza: evidenta la nivel national a tuturor unitatilor sursa, ca materiale de baza, pe categorii, specii si regiuni de provenienta.

Regiune de provenienta: suprafata sau gruparea de suprafete cu conditii ecologice relativ de uniforme si in care arboretele au caracteristici fenotipice sau genetice similare.

SEMINTE FORESTIERE

a).Materiale de baza din categoria identificat: este indicata doar regiunea de provenienta.

b).Materiale de baza din categoria selectionat (sau rezervatii de seminte): constituite din cele mai valoroase arborete naturale, ca urmare a selectiei fenotipice si care indeplinesc urmatoarele cerinte minime:

- izolarea fata de polen strain (genetic inferior),

- provenienta: regenerarenaturala,

- clasa de productie: medie sau superioara,

- calitatea arboretului: trunchiuri drepte fara defecte, elagaj pe cel putin 60% din inaltime, max. 20% arbori infurciti, max. 10% arbori cu fibra torsa,

- compozitia: cel putin 30% proportia de participare a speciei pentru care se constitue unitatea sursa,

- suprafata: cel putin 3,0 ha,

- consistenta: optima pentru foioase este 0,6 iar pentru rasinoase 0,8; minim 50 arbori seminceri la hectar,

- varsta: peste 60 de ani la molid, brad, fag; 50 de ani la gorun stejar; 40 de ani la larice, pini, duglas; 15 ani la salcam,

- adaptabilitatea: ridicata la conditiile ecologice specifice din regiunea de provenienta,

- starea sanitara buna si rezistenta la factorii daunatori.

SEMINTE FORESTIERE

c).Materiale de baza din categoria calificat (plantaje, culturi de planta mama, parinti de familii, amestec de clone, s.a.): ale caror exemplare provin din arbori selectionati fenotipic.

Plantaj (livada semincera): o cultura forestiera constituita din arbori proveniti din mai multe clone sau familii, identificate in proportii definite, izolata fata de surse de polen strain si care este condusa astfel incat sa produca in mod frecvent recolte abundente de seminte usor de recoltat.

Tipuri de plantaje: - plantaje de clone si plantaje de familii,

- plantaje de hibridare intra sau interspecifica. Avantajele plantajelor:

- semintele obtinute au insusiri genetice si biologice superioare ca rezultat al selectiei si incrucisarii celor mai valorosi arbori (arbori plus) din cele mai valoroase arborete,

- fructifica mai devreme (1 10 ani dupa instalare), abundent si la interval scurte de timp,

- recoltarea fructelor si semintelor se face mai usor,

- permit aplicarea intregului complex de masuri si tratamente care sa stimuleze fructificatia si de combatere a daunatorilor,

- permit utilizarea mijloacelor mecanizate pentru intretinerea solului.

Culturi de planta mama: culturi speciale, constituite din arbori provenind din una sau mai multe clone identificate, in amestec, in proportii definite, din care se obtin parti de plante pentru inmultire vegetativa.

SEMINTE FORESTIERE

d).Materiale de baza din categoria testat : superioritatea acestui material trebuie

sa fi fost demonstrata prin culturi comparative sau prin estimari rezultate din

evaluarea genetica. Testele sunt instalate, conduse si rezultatele lor interpretate

conform procedurilor recunoscute pe plan international.

1.3. Conducerea si ingrijirea bazelor semincere

Izolarea fata de sursa de polen strain: sa se creeze o banda de izolare lata de 300

1000m din care sa se extraga toti arborii fenotipic inferiori;

Alegerea semincerilor: exemplare situate in etajul dominant, cu tulpina dreapta,

cilindrica, bine elagata, ramuri subtiri, coroana simetrica si care nu prezinta

vatamari provocate de geruri, ingheturi, vant, insecte, ciuperci.

Rarirea arboretului: realizarea unei consistentei optime infloririi si fructificarii.

Ingrijirea rezervatiilor de seminte si plantajelor:

- lucrarea si intretinerea solului: curatirea terenului, mobilizari, erbicidari,

administrarea de ingrasaminte minerale sau organice, s.a.

- lucrari de formare si conducerea a trunchului si coroanei (in special in plantaje),

- lucrari de stimulare a fructificatiei (metode mecanice, biostimulatori, substante

hormonale, microelemente),

- lucrari de protectie impotriva factorilor biotici (insecte, ciuperci) si abiotici

(inghet, ger) vatamatori.

SEMINTE FORESTIERE

2. Particularitatile procesului de fructificare la speciile lemnoase

2.1. Maturitatea plantelor lemnoase si varsta de fructificare

Dezvoltarea ontogenetica:- etapa tineretii, de crestere activa

- etapa maturitatii, de fructificare

- etapa batranetii, de declin

Plantele lemnoase ajung la maturitate in momentul in care sunt capabile de a forma organe de reproducere: flori, fructe, seminte.

Varsta maturitatii difera de la o specie la alta iar la aceeasi specie variaza in functie de insusirile ereditare si conditiile de mediu in care cresc.

Specia Varsta (arbori izolati) Varsta (in masiv)

Molid, Brad 30 40 ani 50 60 ani Duglas, Pin strob 20 25 ani 30 50 ani Larice 15 20 ani 25 35 ani Fag 40 50 ani 60 80 ani Gorun 45 55 ani 60 - 70 ani Stejar 25 35 ani 50 60 ani Frasin 20 25 ani 35 40 ani Tei, Paltin 15 25 ani 20 30 ani Plop, Ulm 10 15 ani 20 30 ani

SEMINTE FORESTIERE

2.2. Factorii determinanti ai procesului de fructificare

Factori interni: raportul C /N, raportul azotul proteic din azotul total, substante

hormonale (auxine, gibereline, kinetine).

Factori externi: lumina, caldura, hrana, apa si aerul.

Factori biotici: insecte defoliatoare, daunatori ai fructificatiei, ciuperci, s.a.

2.3. Fenofazele de reproducere si periodicitatea fructificatiei

Fenofaze: inmugurirea, infrunzirea, inflorirea, coacerea semintelor, caderea frunzelor.

Producerea fenofazelor este influentata de factorii climatici: latitudinea, longitudinea,

altitudinea, expozitia.

Proveniente tardive si proveniente precoce.

Ani de samanta, ani de stropeala si ani lipsiti de fructificatie.

Periodicitatea fructificatiei este influentata de insusirile biologice ale speciilor dar si de

conditiile mediului inconjurator.

2.4. Variabilitatea productiei si calitatii semintelor forestiere

Cantitatea de seminte care se poate recolta de pe un ha de padure variaza in functie

de: intensitatea fructificatiei, varsta si structura arboretului, conditiile stationale ale

locului de crestere, pozitia in coroana.

SEMINTE FORESTIERE

Intensitatea fructificatiei este la randul ei dependenta de:

- factorii stationali,

- factorii climatici,

- varsta arboretului,

- structura arboretului in plan vertical,

- pozitia conurilor in coroana,

- pozitia semintelor in conuri.

Exemple:

Pe cernoziomuri fertile si profunde 70% din ghindele recoltate sunt de dimensiuni

mari, in timp ce pe soluri nisipoase au fost obtinute doar 37% iar pe solurile sarace

doar 18%.

In anii cu acelasi grad de fructificatie, cantitatea de ghinda din stejaretele de clasa I si

a II-a de productie este de 7 ori mai mare decat in stejaretele din clasele IV si V.

Se considera ca din totalul semintelor germinate, 51% provin din arbori de clasa I

Kraft, 36% din arbori de clasa II Kraft si doar 13 % din clasele III si IV Kraft.


Curs 2

SEMINTE FORESTIERE 3. Prognoza si evaluarea fructificatiei 3.1. Necesitatea prevederii si evaluarii fructificatiei

3.2. Prognoza fructificatiei

Prognoza (prevederea) fructificatiei: operatia prin care se stabileste cu anticipatie desfasurarea procesului de fructificare pentru o anumita specie sau unitate-sursa.

Metode de prognozare:

- examinarea inelelor anuale,

- cercetarea gradului reprezentare in semintisul natural a puietilor de diferite varste,

- evolutia factorilor meteorologici in diferite fenofaze de reproducere,

- observatii fenologice: - fructificatie foarte buna (100%),

- fructificatie buna (70 80%), - fructificatie mijlocie (40 60%), - fructificatie slaba (10 30 %), - fructificatie foarte slaba (0 10%).

- metoda lujerilor de proba: - fructificatie foarte buna (15 ghinde/1m de ramura,

800Kg/ha)

- fructificatie buna (11 14 ghinde/1m de ramura, 500 700kg/ha),

- fructificatie slaba (7 10 ghinde/1m de ramura, 200 400kg/ha),

- fructificatie foarte slaba (sub 6 ghinde/1m de ramura, 100 kg/ha).

SEMINTE FORESTIERE 3.3. Evaluarea productiei de seminte

Evaluare: aprecierea cantitativa si calitativa a productiei de seminte care poate fi

recoltata dintr-un arbore sau de pe unitatea de suprafata a arboretului sursa de seminte.

Metoda arborilor de proba: determinare productiei de seminte pornind de la cantitatile

de conuri sau fructe produse de anumiti arbori cu caracteristici dimensionale

medii.

- suprafata de proba de 0,25 0,50 ha in cuprinsul careia se inventariaza toti arborii care fructifica din primele clase Kraft. Pe baza de masuratori

dendrometrice se stabilesc arborii medii din fiecare clasa Kraft luata in

considerare. Pentru 10% din nr. arborilor inventariati pe fiecare clasa Kraft se

evalueaza fructificatia. Se determina productia medie de seminte a unui arbore de

proba, care multiplicata cu nr. de arbori inventariati din fiecare clasa, se obtine

productia de seminte la ha si la nivelul intregului arboret.

Metoda seminometrelor (specii cu seminte mici si aripate): cantitatea de fructe sau

seminte cazute in urma diseminarii naturale pe suprafata de 1 m2 si apoi la ha.

Metoda suprafetelor de proba (specii cu seminte mari si grele): cantitatea medie de

seminte cazute la 1m2 de sol si apoi la ha.

- suprafete de proba de 2 x 2m pana la 5 x 5m.

SEMINTE FORESTIERE

4. Recoltarea fructelor si conurilor

4.1. Epoca de recoltat

Maturatia semintelor: cand embrionul este complet format si in cotiledoane sau

endosperm sunt acumulate suficiente substante de rezerva, astfel incat samanta

devine capabila sa germineze in conditii favorabile de umiditate, caldura si oxigen.

Coacerea fructelor: stadiul in care semintele devin apte sa germineze si care se

evidentiaza prin anumite dimensiuni, forme si aspecte cromatice.

Repausul vegetativ: faza in care se gasesc semintele dupa coacere; repaus profund,

repaus fortat.

Postmaturatia: faza in care in semintele unor specii (pini, fag) se inregistreaza valori

maxime ale capacitatii de germinatie, dupa coacerea completa a fructelor.

In functie de stadiul de coacere si maturatie, recoltarea are loc:

- inainte de coacerea fiziologica(stare de parga) si pana la caderea lor: plopi, tei,

frasini, maturatia precede coacerea,

- dupa coacerea fiziologica si dupa caderea lor: stejarii, fagul, castanul, s.a.,

- dupa coacerea fiziologica si inainte de caderea lor: molid, pini, larice.

Diseminarea naturala: momentul in care fructele se desprind si cad sau semintele

eliberate din fructe sunt imprastiate.

SEMINTE FORESTIERE

Epoci de recoltat:

- mai iunie: plop, salcie, ulm,

- iunie iulie: cires, visin, s.a.,

- august septembrie: tei, frasin (parga), duglas, pin strob, brad,

- septembrie octombrie: frasin (la maturitate), paltin, stejar, salcam,

- octombrie noiembrie: molid, larice, pin silvestru, pin negru, gladita.

4.2. Metode de recoltare

- Recoltarea de pe suprafata solului: stejar, fag, nuc, castan, s.a.,

- Recoltarea de pe arbori nedoborati: specii a caror fructe sau conuri se mentin

mult timp in coroana,

- Recoltarea de pe suprafata apei (anin, plop, salcie).

4.3. Tehnica de recoltare: agregatul pneumatic vibrator, agregatul telescopic,

agregatul tip macara, ghearele, inele de franghie, bicicleta pentru arbori

(dispozitivul elvetian), scara de franghie, scara suedeza, scara daneza.

SEMINTE FORESTIERE

5. Prelucrarea fructelor, conurilor si semintelor

5.1. Prelucrarea fructelor uscate

Prelucrare: ansamblul de operatii tehnice prin care semintele forestiere sunt extrase

din fructe, curatate si sortate.

Zvantarea: eliminarea prisosului de apa pe care il contin fructele in momentul

recoltarii. La umbra, sub adapost, in locuri bine aerisite si, la nevoie, se poate

continua la soare sau in incaperi cu temperaturi mai ridicate (200 -250C).

Curatirea: indepartarea corpurilor straine si a impuritatilor.

Sortarea: triere in functie de marime si greutate.

Extragerea semintelor din fructe (leguminoase)

5.2. Prelucrarea fructelor carnoase si suculente

Masini de zdrobit, masina de descarnat (MDF 1), site, albii, putini,

5.3. Extragerea semintelor din conuri

Uscatorii solare si uscatorii cu incalzire artificiala.

Temperaturile de uscare ale conurilor de molid cu 25% umid.

350C 450C 550C 650C 750C 850C 1000C

Germinatia absoluta % : 90 95 95 87 51 0 0

Energia germinativa % : 92 91 58 0,8 0,8 0 0

SEMINTE FORESTIERE

Reguli pentru uscarea conurilor:

- Preuscarea conurilor prin zvantarea in aer liber sau in spatii usor incalzite (200-

250C),

- In camerele de uscare temperatura se ridica treptat, fara sa depaseasca anumite

valori limita: 500-550C pentru pin, 450C pentru molid, 20 350C pentru larice,

- Atmosfera din camerele de uscare sa fie cat mai uscata, eliminand vaporii de apa

degajati de conuri printr-un curent puternic si continuu de aer,

- Semintele care se desprind din conuri vor fi scoase imediat din camerele de

uscare.

5.4. Dezariparea semintelor

Manual folosind o tesatura mai aspra sau site din material plastic.

Mecanizat: cu ajutorul unor dezaripatoare.

5.5. Curatirea si sortarea semintelor

Vanturatoare bazate pe curent de aer orizontal (molid, pini) sau vertical (larice):

separa semintele de impuritati si le sorteaza dupa greutate.

Vanturatoare sortatoare bazata pe un curent de aer orizontal si un sistem de schimbabil de site cu ochiuri de forme si marimi diferite.

SEMINTE FORESTIERE

6. Controlul calitatii semintelor

6.1. Calitatea semintelor

Insusiri genetice: depind de metoda de constituire a surselor se seminte si metoda de

ameliorare utilizata.

Lotul de seminte: cantitate de samanta, fizic identificabila, omogena d.p.d.v. a identitatii

botanice si genetice, pentru care se poate elibera un document de calitate.

Certificat de provenienta: document care insoteste lotul de seminte si care certifica identitatea

genetica a semintelor.

Insusiri fizice: caracteristicile individuale in ce priveste forma, marimea, greutatea, continutul

de apa, s.a., pe care le au semintele si componentele straine (impuritatile).

Puritatea: procentul semintelor pure din masa lotului.

Seminte pure: totalitatea semintelor intregi, intacte, normal dezvoltate apartinand speciei

analizate.

Impuritati (materii inerte): unitati de seminte si toate celelalte materiale si structuri nedefinite ca

samanta pura sau alte specii.

Capacitatea de curgere si autosortare: se apreciaza prin unghiul taluzului format de semintele

care cad pe o suprafata plana si respectiv, separarea lor spontana dupa marime, forma si

greutate.

Conductibilitatea termica: se exprima prin coeficientul de conductibilitate termica: cantitatea de

caldura care trece printr-un cub de seminte cu latura de 1m in timp de 1 ora.

SEMINTE FORESTIERE

Higroscopicitatea: capacitatea semintelor de absorbtie si desorbtie a umiditatii din atmosfera.

Masa a 1000 seminte (M1000): un indicator de calitate standardizat, deosebit de important in

activitatea practica.

Numarul de seminte la kg (Nkg): Nkg = 1.000.000 / M1000

Umiditate (U): cantitatea de apa pe care o contin semintele; U = (G G1) x 100 / G

unde: G = greutatea probei de seminte inainte de uscare,

G1 = greutatea probei de seminte dupa uscare.

Insusiri germinative: capacitatea semintelor de a determina aparitia si dezvoltarea unei

plantule viabile in conditii de mediu favorabile.

Perioada de germinatie: intervalul de timp necesar pentru incoltirea semintelor germinabile.

Germinatia tehnica (Gt): capacitatea semintelor de a incolti in decursul perioadei de germinatie.

Gt = a x 100 / b , unde a = nr. semintelor germinate

b = nr. total de seminte puse la germinat

Germinatia absoluta (Ga): se raporteaza la totalul semintelor pline.

Ga = a x 100 / b s, unde s = seminte seci

Energia germinativa ( Eg): capacitatea semintelor de a germina in prima treime a perioadei de

germinare. Se coreleaza cel mai mult cu capacitatea de rasarire a semintelor in sol.

Puterea de rasarire: proportia semintelor germinate si rasarite in sol din totalul celor semanate.

Valoarea culturala (V): indice calitativ de sinteza de care se tine cont la stabilirea normelor de

semanat. V = P x Gt / 100 sau V = P x Gt x Eg / 1002

SEMINTE FORESTIERE

Viabilitatea: modul cum reactioneaza tesuturile vii ale semintelor in contact cu solutia apoasa

de clorura sau bromura de tetrazoliu. Exprima capacitatea probabila a semintelor de a

germina.

Legislatie nationala: Standard SR 1908 / 2004

Standard SR 1808 / 2004

Legislatie internationala: Standardul ISTA 2004 (Organizatia Internationala de

Testare a Semintelor)

Organizare controlului calitatii semintelor


Curs 3

SEMINTE FORESTIERE 7. Pastrarea semintelor

7.1. Necesitatea pastrarii semintelor

7.2. Fenomene care pot avea loc in masa de seminte

- Respiratia,proces fiziologic prin care semintele obtin energia necesara intretinerii vietii lor,

- Uscarea, pierderea treptata a umiditatii pana cand respiratia practic nu mai poate avea loc,

- Germinarea,

- Incingerea, forma cea mai periculoasa de degradare a semintelor,

- Degerarea.

7.3. Conditii de pastrare a semintelor

Longevitate biologica: timpul dupa care in lotul de seminte se mai gasesc resturi de sem. germ.

Longevitate economica: timpul in care % de sem. germ. nu scade sub o valoare minima cf. stas

Factorii determinanti ai respiratiei: umiditatea si caldura.

Prima grupa: umiditatea pe durata pastrarii trebuie sa fie < 6 7% iar temp. intre -4o si -10oC (rasinoasele, mesteacan, anin)

A doua grupa: umiditatea pe durata pastrarii trebuie sa fie cuprinsa intre 7 15% iar temp. intre -4o si -10oC (brad, acerinee, frasin, ulm, fag)

A treia grupa: umiditatea pe durata pastrarii trebuie sa depaseasca umiditatea lor normala iar

temp. Intre -2o si 2oC (ghinda, castanele)

7.4. Depozitarea semintelor: sa se asigure conditii de umiditate, temperatura si aerisire corespunzatoare.

SEMINTE FORESTIERE 8. Pregatirea semintelor pentru semanat

8.1. Particularitatile procesului de germinare

Germinarea: procesul fiziologic de trecere a semintelor din starea de repaus la starea de viata

activa, care se pune in evidenta prin cresterea embrionului.

Factorii procesului de germinare: apa, oxigenul, caldura si concentratia ionilor de hidrogen.

Perioada de rasarire: intervalul de timp in care se desfasoara germinarea semintelor si pana la

aparitia plantulelor, cand incepe faza de nutritie clorofiliana.

- seminte cu perioada scurta de germinare: salcie, plop, molid, pin, cvercinee,s.a.

- seminte cu perioada lunga de germinare (culturi moarte): frasin, tei, paltin, cires, carpen,

mar, par,s.a. Dormanta embrionului poate fi: primara sau secundara.

Starea dorminda: starea fiziologica de incapacitate a unor seminte de a incolti in conditii

favorabile de germinare.

Inlaturarea dormantei: recoltarea in stare de parga, stratificarea, s.a.

- seminte cu perioada scurta de germinare dar invelis impermeabil: salcam, gladita,s.a.

Permeabilizarea tegumentului prin fortare.

8.2. Stratificarea semintelor: operatia prin care semintele sunt asezate si tinute timp diferit in anumite conditii de umiditate, temperatura si aerisire.

Stratificarea cu nisip sau turba maruntita in straturi alterne sau amestec intim.

Stratificarea semintelor in lazi din scanduri (40 50 kg).

Stratificarea in santuri: 30-40 cm adancime stratificarea pe timpul verii sau 80 cm adancime

cand semintele se stratifica peste iarna.

SEMINTE FORESTIERE

8.3. Fortarea semintelor (salcam, gladita, sofora)

Fortare mecanica (scarificarea): provocarea unor incizii sau leziuni in tegumentul semintei.

Semintele pot fi pastrate incontinuare fara a-si pierde capactatea de germinare.

Fortarea hidrotermica: tratarea semintelor cu apa calda sau fierbinte (50 600C). Semintele trebuie semanate imediat pentru a nu-si pierde capacitatea de germinare.

Fortare chimica: solutie diluata de acid sulfuric, eter, acetona, xilen au ca efect permeabilizarea

tegumentului.

8.4. Tratamente pentru stimularea germinatiei si activarea cresterii

Umectarea semintelor, tinerea lor in apa sau stropirea repetata.

Prerefrigerarea, mentinerea cateva zile la temperaturi scazute.

Stratificarea, poate fi extinsa si la alte specii pentru accelerarea si uniformizarea incoltirii.

Tratarea cu solutii de microelemente (B, Co, Mn, Cu, Zn, s.a.), are influente favorabile asupra

capacitatii de germinatie, cresterii si procentului de prindere.

Tratarea cu radiatii ionizante (gama, beta, Roentgen)

Tratamente cu stimulenti de crestere (gibereline, biostimulatori naturali sau sintetici, substante

de crestere: accelerarea respiratiei, intreruperea repausului seminal, grabirea rasaririi si

stimularea cresterii.

PEPINIERE FORESTIERE

1. Organizarea pepinierelor

1.1. Generalitati

Pepiniera reprezinta suprafata de teren aleasa si amenajata in mod special in scopul producerii

unui mare nr. de puieti, de calitate cat mai buna si in sortimentele necesare.

Pepiniere: - mici, pana la 3 - 5 ha,

- mijlocii, 3 20 ha , -

- mari, peste 10 ha in cazul rasinoaselor si peste 20 ha in cazul foioaselor.

Dupa durata de folosire: permanente sau temporare

Dupa natura materialului de reproducere produs: forestiere, de specii ornamentale, etc.

Dupa natura materialului de reproducere sunt:

- puieti din samanta,

- prin regenerare vegetativa (din butasi, marcote, drajoni, nuiele, sade),

Dupa tehnica de lucru folosita la producerea lor si nr. de transplantari suferite:

- puieti nerepicati / puieti repicati.

Dupa modul cum se prezinta sistemul radicelar:

- puieti cu radacini nude / puieti cu radacini acoperite / puieti in containere (recipienti).

Dupa dimensiuni:

- puieti de talie mica: cu tulpina sub 50 cm la rasinoase si 100 cm la foioase,

- puieti de talie mijlocie: cu inaltimea de 1,0 -1,2 m, in cazul speciilor de foioase,

- puieti de talie mare (ornamentali): 50 150 cm.


1.2. Alegerea terenului pentru pepiniera

- Pepiniera sa fie situata in conditii climato edafice reprezentative pentru teritoriul deservit;

- Terenul neted si usor inclinat,

- Expozitii insorite, evitandu-se cele nordice, locurile depresionare si fundul vailor,

- Terenuri descoperite, lipsite de vegetatie forestiera, la 30 40 m distanta de padure.

- Pe soluri cu fertilitate cel putin mijlocie, cu textura mijlocie (lutoasa si luto-nisipoasa),

profunde, reavane, bogate in substante minerale,

- In apropierea unei surse de apa,

- Accesibilitate la drumuri de comunicatie.

1.3. Suprafata si forma pepinierei (in functie de volumul plantatiilor necesare anual)

Elemente de baza:

Numarul de puieti (N) necesari anual pe specii si sortimente;

Indicele de productie (n): exprima numarul minim de puieti apti de plantat, care se pot obtine in

pepiniera pe unitatea de suprafata efectiv cultivata;

Varsta puietilor (V): reprezinta intervalul de timp, exprimat in ani, in care puietii cresc si devin

apti de plantat;

Sistemul de asolament: rotatia culturilor si a lucrarilor de ameliorare a solului, cu scopul refacerii

fertilitatii si structurii solurilor.

Ciclul de productie ameliorare: nr. anilor in care pe aceeasi suprafata, culturile forestiere

alterneaza cu lucrarile de ameliorare.


S = [(N x V) / n] x (1+ a/c) unde: S = suprafata pepinierei

c = nr. solelor ocupate de culturi

a = nr. solelor care se afla in ameliorare

S = [(N x V) / nm] x (1+ a/c) unde: n = nr.mediu de puieti la metru de rand

m = nr. metrilor de rand la un hectar

1.4. Impartirea terenului in pepiniere

Campul de cultura: suprafata de teren a pepinierei in care se produce materialul de plantat.

Sectii de cultura: sectia semanaturi, sectia repicaje, sectia butasiri, sectia plante-mama.

Loturi de cultura: pe specii si proveninte,pastreaza entitatea loturilor de seminte, butasilor, etc.

Unitati de cultura: tarlale, tablii, straturi.

Tarlalele: forma dreptunghiulara, cu lungimea de 100-200 m si latimea jumatate din lungime.

Tabliile: subunitati ale tarlalelor, se delimiteaza numai atunci cand sectia de cultura se imparte

in straturi.

Straturile: au latime de 1,10 1,20 m si lungime de 15 20 m, egala cu latimea tabliilor.

Reteaua de drumuri: principale (4-6 m), secundare (2-4 m), perimetrale (2-5 m), poteci (30-

40cm).

Solarii, rasadnite, sere, depozite de seminte, magazii, cladiri administrative, locuinte, s.a.

Imprejmuirea.


Curs 4


2. Ecologia culturilor din pepiniera

2.1. Lumina ca factor de viata: este factorul determinant in procesul de fotosinteza.

In raport cu cerintele fata de lumina:

- specii de lumina: larice, pin, gorun, stejar, s.a.,

- specii de umbra: brad (max.30% din lumina totala), fag.

Temperament: comportamentul speciilor fata de lumina:

- specii heliofile (cu temperament de lumina), exigente fata de lumina

- specii subheliofile (cu temperament de lumina spre mijlociu), relativ exigente

- specii semiombrofile (cu temperament de semilumina sau semiumbra), exigente mijlocii

- specii ombrofile sau sciofile (cu temperament de umbra), exigente reduse

Diminuarea intensitatii luminii, in pepiniere, se obtine prin umbrire, mai ales pe perioada de

vara.

In cazul culturilor in camp, marirea intensitatii luminii se realizeaza prin: orientarea randurilor,

reglarea desimii, combaterea buruienilor, folosirea unui material alb de plastic intre randurile

de puieti.

Exigentele speciilor se modifica in timp (ex. Frasinul) sau nu sunt echivalente in diferite sectoare

din areal (ex. Molidul).


2.2. Caldura ca factor de viata: este factorul indispensabil vietii care influenteza intreaga gama de procese vitale.

O crestere a temp. cu 100C determina o intensificare a fotosintezei de 1,5 1,6 ori iar respiratia de 2,0 2,5 ori.

Caldura influenteaza direct: capacitatea semintelor de absorbtie a apei, durata incoltirii si rasaririi, durata fazelor de crestere si in general durata perioadei de vegetatie.

Caldura intervine indirect: dizolvarea apei in sol, formarea de roua interna, modifica circulatia apei si aerului in sol, conditioneaza activitatea microorganismelor.

In raport cu exigentele fata de caldura:

- termofile sau euterme, cu exigente mari fata de caldura

- subtermofile, specii euterme adaptate si la temperaturi mai scazute

- mezoterme, cu exigente mijlocii fata de caldura

- oligoterme, cu exigente reduse

- euriterme, cu mare amplitudine fata de acest factor

Efectele negative ale temperaturilor ridicate : intensificarea transpiratiei, arsuri ale scoartei puietilor,

Efectele negative ale temperaturilor scazute: degerarea semintelor peste iarna, desosarea puietilor, degerarea varfurilor crude ale puietilor care nu au avut timp sa se lignifice datorita ingheturilor timpurii de toamna sau vatamarea plantulelor rasarite primavara datorita ingheturilor tarzii.

Masuri: cultivarea speciilor sensibile in spatii adapostite (sere, solarii), executia mai adanca a semanaturilor de toamna, mulcirea solului cu material organic, aplicarea unui strat de muschi intre randurile de puieti, administrarea de ingrasaminte organice, combaterea buruienilor, irigarea.


2.3. Apa ca factor de viata: sta la baza proceselor fiziologice si biochimice.

In raport cu cerintele fata de precipitatii:

- specii submezofile, cu exigente reduse

- specii mezofile, cu exigente mijlocii

- specii pluviofile, cu exigente mari

- specii eurifile, cu mare amplitudine

Deficitul de apa apare atunci cand transpiratia este mai mare decat absorbtia, apare fenomenul

de ofilire (temporara sau de lunga durata).

Ofilirea temporara: cand temp.solului este mai redusa decat a aerului, administrarea unor

cantitati prea mari de ingrasaminte chimice insol, in perioadele din zi cu temp. ridicate.

Masuri de prevenire a fenomenului de ofilire: irigarea culturilor, mulcirea, combaterea

buruienilor, lucrarea solului indeosebi araturile de toamna.

2.4. Substantele minerale ca factor de viata

Solul este rezervorul si sursa principala de elemente nutritive pentru plante.

Ritmul de crestere si modul in care se formeaza diferitele organe ale puietilor depind de

substantele care se gasesc in sol.

Extragerea elementelor minerale din sol se desfasoara intr-un ritm diferit in functie de specie si

stadiul de crestere.

Masuri pentru imbogatirea solului in substante nutritive: lucrarea rationala a solului, combaterea

buruienilor, administrarea de ingrasaminte minerale sau organice


Consumul de substante minerale a culturilor forestiere in pepiniera

Azot Fosfor Potasiu Calciu

kg/ha Kg/ha Kg/ha Kg/ha

Molid de 1 an: 10,0 3,6 4,7 6,9

Molid de 2 ani: 41,5 13,0 23,5 37,0

Brad de 4 ani: 139,0 56,0 92,0 158,4

Stejar de 1 an: 39,0 18,0 6,0 11,0

Stejar de 2 ani: 222,5 59,5 137,5 218,0

Salcam de 1 an: 249,0 42,0 119,0 263,0

2.5. Aerul ca factor de viata: este important in viata plantalelor prin componentele sale (oxigen, bioxid de carbon, azot, vapori de apa).

In faza de germinarii si de plantula sunt necesare cantitati mai mari de oxigen.

Procesul de respiratie se desfasoara cu o intensitate mai mare cand temperatura si umiditatea

creste.

Lucrarea si afanarea solului perimite schimbul de gaze, patrunderea aerului proaspat cu oxigen

necesar radacinilor si microorganismelor din sol.


3. Lucrarea solului

3.1. Scopul si importanta lucrarii solului

Lucrarea solului consta dintr-un complex de operatii tehnice prin care se asigura ameliorarea

conditiilor de structura si afanare in stratul de pamant cultivat.

Afanarea solului constituie principalul efect al lucrarii solului.

Afanarea conditioneaza valorile si regimurile factorilor ecologici din sol, influenteaza pozitiv

numeroase insusiri si procese, care la randul lor creeaza conditii favorabile de germinare rasarire si de crestere a plantelor.

Insusirile solului afanat: se incalzeste mai usor, favorizeaza patrunderea apei si primenirea

aerului, activitatea bacteriilor heterotrofe si a celor fixatoare de azot este mai intensa.

Stare buna de afanare presupune: 30% aer si 20% apa.

3.2. Operatiile tehnice de lucrare a solului

Inainte de instalarea culturilor: desfundarea si graparea sau frezarea.

Operatii auxiliare: maruntirea telinei, cultivatia si tavalugirea.

Desfundarea: este operatia de baza prin care solul este dislocat, rasturnat, maruntit si afanat.

Are ca efect cresterea porozitatii solului si permeabilitatea pentru apa, aer si caldura.

Dupa adancimea de desfundare:

- desfundare superficiala, pana la 20 25 cm

- desfundare normala, 25 40 cm

- desfundare adanca sau profunda, peste 50 cm.


Desfundarea de toamna

Desfundarea de primavara

Desfundare manuala cu cazmaua sau prin aratura cu plugul (monobrazdare sau polibrazdare).

Aratura: - normala, cand raportul dintre latimea si adancimea brazdei este 1:1

- superficiala, cand raportul este 2:1

- adanca, cand raportul este 1:2.

Partile componente ale plugului: discul taietor, brazdarul si cormana (elicoidala, semicilindrica).

Graparea: operatia de maruntire a bulgarilor de pamant ramasi dupa desfundare, afaneaza si

niveleaza solul la suprafata.

Avantaje: reduce pierderea apei din sol prin evaporare si usureaza instalarea culturilor.

Grape cu cadru flexibil sau rigid.

Frezarea: suplineste in anumite situatii graparea. Consta in maruntirea si afanarea stratului

superficial de sol pe adancimea de 10 12 cm.

Cojirea si maruntirea telinei: se executa in terenuri puternic intelenite cu ajutorul

cultivatoarelor, grapei polidiscuri si plugului.

Ingrsamintele verzi din solele de ameliorare se tavalugesc, se maruntesc cu grapa polidiscuri si

apoi se incorporeaza in sol prin aratura.

Cultivatia: este operatia de lucrare a solului cu efect intermediar intre arat si grapat.

Avantajul: permite o pregatire rapida a terenului pentru culturi si pastreaza solul afanat (10 12 cm) si lipsit de buruieni, incorporarea ingrasamintelor.


Tavalugirea: tasarea usoara a solului (pe o adancime de 5 10 cm) pentru maruntirea bulgarilor de pamant, nivelare si asigurarea contactului strans intre sol si seminte.

3.3. Sisteme de lucare a solului in pepiniere: ansamblul si ordinea de executie a operatiilor tehnice de lucrare a solului.

Sistemul de pregatire a solului cu ogor sau fara ogor

Ogorul: este suprafata de teren care timp de cel putin un an este scoasa din circuitul productiv

pentru a fi supusa unor lucrari sistematice de ameliorare.

Ogorul negru: terenul este lipsit complet de orice cultura timp de un an.

Operatii tehnice: desfundarea de toamna, cultivatii sistematice pe perioada de vegetatie. Se

urmareste o buna afanare a solului si combaterea buruienilor.

Ogorul ocupat: cultivat cu ingrsaminte verzi (leguminoase).

Avantaj: restructureaza solul si il imbogateste in humus si substante nutritive. Este cel mai

utilizat in pepinierele forestiere.


Curs 5


4. Administrarea ingrasamintelor

4.1. Necesitatea ingrasamintelor: pentru sporirea cantitativ i calitativ a produciei de puiei.

4.2. Clasificarea ngrasamintelor.

Ingrasamintele sunt substante de natura organica, minerala sau biologica, ce contin elemente

nutritive necesare plantelor sau care contribuie indirect la imbunatatirea conditiilor de

nutritie.

Ingrasaminte organice: produse de natura organica, dintre care unele se incorporeaza direct

in sol iar altele sunt supuse unor procese de pregatire prin fermentare.

Ingrasaminte chimice sau minerale: produse de natura anorganica,

Ingrasaminte bacteriene sau microbiologice: culturi artificiale de bacterii sau alte

microorganisme cu rol in asimilarea azotului sau descompunerea substantelor greu

accesibile din sol.

Ingrasaminte minerale simple sau complexe;

Ingrasaminte minerale cu actiune lenta sau imediata.


4.3. Stabilirea nevoilor de aplicare a ingrasamintelor

- Analiza chimica a solului, ofera indicatii cu privire la continutul in elemente nutritive;

- Analiza chimica repetata a solului,

- Analiza chimica a frunzelor,

- Analiza chimica a semintelor,

- Metoda culturilor comparative,

- Observarea simptomelor carentelor nutritive

Solul este bine aprovizionat cu elemente minerale cand: coninutul de humus depaseste 6%,

de fosfor depaseste 8mg iar de potasiu 12mg.

4.4. Ingrasaminte organice

Pentru a mentine ridicata fertilitatea solurilor in pepiniere este indispensabila prezenta

humusului.

Humusul este un component esential al solului care rezulta din descompunerea materiei

organice si care exercita un complex de influente extrem de favorabile asupra solului:

mareste permeabilitatea pentru apa si aer, favorizeaza inmagazinarea apei si incalzirea

solului fiind un factor de baza in formarea structutrii glomerurale a solului.

Continutul de materie organica a solului in pepiniere : 6 - 8%.

Ingrasamintele organice sunt ingrasaminte complexe care contin pe langa materia organica mai

mult sau mai putin humificata si intreaga gama de macro si microelemente necesare in

nutritia plantelor.


Tipuri de ingrasaminte organice:

- Gunoiul de grajd, 20 tone la ha; contine: 64-79% apa, 14-32% materie organica si 2,2-

6,5% elemente minerale nutritive

- Compostul, ingrasamant organic preparat in pepiniere din diferite materiale organice

(buruieni, litiera, humus brut, leguminoase, turba, s.a.)

Compostarea dureaza de la 5-6 luni la 2-3 ani in functie de natura materialelor organice folosite

si conditiile de fermentare. Doza de administrare: 20 tone la ha. Trebuie sa contina 70-75 %

apa, cel puin 1,2% azot (6% humus), bacterii de fermentatie aeroba, maruntit si omogen amestecat.

- Ingrasamant verde

Pe soluri cu textura usoara se cultiva: lupinul galben, mazarea furajera, mazarichea sau trifoiul.

Pe soluri cu textura grea: trifoiul, lupinul albastru, lucerna.

- Turba: amestec de resturi vegetale semidescompuse. Se extrage din turbarii, care se

formeaza in regiunile cu umiditate mare. Este utilizata pentru pregatirea patului germinativ in

solarii.

- Humusul de padure (mull sau moder): este folosit atat pentru culturile in camp cat si pentru

paturile germinative din spatiile adapostite.

- Mranita: provine din descompunerea avansata a gunoiului de grajd. Se apica mai mult pe

spatiul rigolelor, in rasadnite si sere.

- Mustul de balegar: este foarte bogat in forme usor asimilabile de catre plante (azot,

potasiu).

- Gunoi de tarla: in pepinierele de munte greu accesibile.


4.5. Ingrasaminte chimice

Ingrasaminte pe baza de azot, dupa forma sub care se gaseste azotul sunt:

- amoniacale (saruri de amoniu),

- nitrice (azotai),

- amidice (de tip uree).

Sulfatul de amoniu: 20 21% N si 24% S. Are reactie fiziologic acida, se incorporeaza primavara devreme sau toamna.

Clorura de amoniu: 20 25% N si are reactie fiziologic acida. Pentru a i reduce aciditatea se amesteca cu 30% carbonat de calciu; in acest caz contine 15% azot si 18% CaO si se

numeste kalcamon.

Azotatul de amoniu: 32 33% Ndin care jumatate sub forma amoniacala jumatate sub forma nitrica. Este solubil in apa si foarte higroscopic. Are reactie fiziologic acida. Se

administreaza primivara si la inceputul verii, cel tarziu mijlocul lunii iunie.

Azotatul de sodiu (salpetru de Chile): 15 16% N nitric. Este puternic hidratat si are o influenta negativa asupra structurii solului; se aplica ca ingrasamant stadial doar in perioada de

vegetatie.

Azotatul de potasiu: 13 % N si 46% potasiu.

Azotatul de calciu (nitrocalcar): 9 34% N si 28% CaO, are reactie fiziologic alcalina.

Ureea: 46,6 % azot amidic. La inceput are reactie bazica iar apoi acida.Se foloseste ca

ingrasamant stadial.


Ingrasaminte pe baza de fosfor, sunt foarte putin solubile.Se pot aplica, in general, la sfarsitul

toamnei sau iernii.

Superfosfatul: 16 18% fosfat, 11 12% CaO si 11 12% S. Are reactie fiziologic acida.

Superfosfatul concentrat: 38 50% fosfor si 20% CaO.

Fosfatul bicalcic: 38 - 42% fosfor si 35 40 % CaO. Are solubilitate mai mare decat superfosfatul; se poate aplica pe orice sol indiferent de valoarea ph-lui.

Ingrasaminte pe baza de potasiu

Clorura de potasiu:50 62% K2O. Are reactie fiziologic acida.

Sarea potasica: 50% K2O.

Sulfatul de potasiu: 48 50% K2O. Are reactie fiziologic acida.

Carbonatul de potasiu: 68% K2O. Are reactie fiziologic bazica.

Ingrasaminte cu alte macroelemente: dolomitul (carbonat de calciu si magneziu).

Ingrasaminte cu microelemente: solutii apoase de acid boric, sulfatul sau azotatul de cupru,

sulfatul de zinc, s.a.

Ingrasaminte complexe (N:P:K): sunt alcatuite din doua, trei sau mai multe elemente.

Administrarea ingrasamintelor chimice

- pe baza analizelor de sol sau analizelor foliare,


5. Amendamente

5.1. Necesitatea ameliorarii reactiei solului

Solurile puternic acide sunt in general sarace in substante nutritive, au o influenta negativa

asupra activitatii microorganismelor si proceselor biochimice (fixarea azotului atmosferic),

cresterea plantelor.

Reactia optima pentru majoritatea speciilor de rasinoase este: ph =5,0 5,5. Foioasele si pinul negru reclama valori ale ph-lui mai ridicate.

Cand ph-ul nu este mai mic de 4,5 sunt suficiente administrarea unor ingrasaminte chimice bogate in calciu (nitrocalcar, azotatul de calciu, fosfatul bicalcic, s.a.).

Cand ph-ul este mai mai mic de 4,5 sunt necesare amendamente cu calciu.

5.2. Amendamente cu calciu pentru soluri acide, amelioreaza rapid aciditatea solului,

imbunatatind insusirile sale fizice si de nutritie (chimice si biologice).

Calcarul sau piatra de var: 42 56% CaO. Are solubilitate redusa si actiune lenta.

Varul ars:pana la 100% CaO. Pe soluri grele textural si are la inceput o actiune toxica asupra

semintelor si plantulelor.

Varul stins: 75% CaO.

Marne:25 75% CaCO3 si uneori Mg CO3.Se recomanda pe soluri cu textura usoara, nisipoasa.

Dolomitul: 54% CaCO3 si 45% Mg CO3.

Diagrama stabiliri dozei de calciu in raport cu principalii factori care o conditioneaza (dupa D.

Davidescu)


5.3. Amendamente pentru structurarea solului

- Ingrasamintele organice

- Ingrasaminte verzi

- Turba

- Rasini naturale

- Substante bituminoase

- Lignina

6. Asolamente

6.1 Necesitatea asolamentului

Asolamentul: rotatia speciilor cultivate pe una si aceeasi suprafata (sola) si alternarea periodica

a culturilor cu lucrari speciale de ameliorare a solului, intr-un ciclu de productie ameliorare.

Asolamentul determina o utilizare rational a solului in pepiniere si contribuie la fertilizarea solului prin restructurarea acestuia si ameliorarea insusirilor fizico chimice si biologice ale solului.

6.2. Aplicarea asolamentului

Sola: terenul pepinierei se imparte in unitati de marime egala ca suprafata si echivalente ca

numar cu nr. anilor din ciclul de rotatie.

Ciclul de productie rotatie: intervalul de timp in care pe aceeasi suprafata (sola) culturile forestiere alterneaza cu lucrarile de ameliorare.

Sistemul de asolament: succesiunea in timp si spatiu a culturilor si a lucrarilor de ameliorare.


Asolament: - cu ogor negru, in regiunile

secetoase cand solul este puternic

napadit de pir sau buruieni. Ofera

posibilitatea combaterii mecanizata a

buruienilor sau ierbicidarii ;

- cu ogor cultivat, cu plante

leguminoase timp de 1 an.

S1, 2 = semanaturi de 1 si 2 ani.

Iv = ingrasamant verde

T = teren liber

Specii de leguminoase folosite: lucerna

galbena, sparceta, lucerna obisnuita,

trifoiul rosu, trifoiul marunt, lupinul,

mazarichea

ANI SOLE

I II III

1 S1 Iv T

2 S2 S1 Iv

3 Iv S2 S1

4 S1 Iv S2

5 S2 S1 Iv

6 Iv S2 S1


7. Spatii adapostite si medii de cultura

7.1. Adaposturi folosite in pepiniere forestiere

Solariile: adaposturi simple care folosesc ca sursa de lumina si caldura energia solara.

Solarii fixe: 3 4 m latime, 2,5 4 m inaltime.

Solarii mobile: 1,1 1,2 m latime, 60 80 cm inaltime.

Avantaje: temp. Cu 3-5o C mai ridicata, semanaturile se pot face primavara mult mai

devreme decat in teren descoperit, culturile sunt ferite de intemperii.

Rasadnite: 1 3 m latime, 0,8 1,0 m inaltime, pentru inradacinarea butasilor.

Serele: sunt constructii perfectionate cu pereti si acoperis din sticla sau alte materiale

transparente, in care se realizeaza un climat artificial favorabil.

Sunt prevazute cu instalatii speciale de incalzire, aerisire, udare, iluminare, umbrire.

7.2. Medii de cultura in spatii adapostite

La alcatuirea substratului nutritiv se folosesc singure sau asociate, urmatoarele

materiale: pamant de padure sau telina, humus de padure, ace, frunze, turba, gunoi

de grajd, mranita, compost, nisip, pietris, ingrasaminte chimice, s.a.

In solarii: un amestec omogen de humus de molid (50%), ace de molid (30%), humus de

fag (20%) asternut intr-un strat de 18 20cm.


8. Inmultirea generativa a plantelor lemnoase

8.1. Metode de semanat

Semanatul in strat: in cazul unor specii mai delicate care necesita umbrire, drenjul natural

al apei si lucrari de ingrijire fara tasarea pamantului.

Semanatul la tarla: mai ales in cazul foioaselor; permite mecanizarea maxima a lucrarilor.

Semanatul prin imprastiere: semintele sunt distribuite mai mult sau mai putin uniform pe

suprafata unitatii de cultura.

Dezavantaje in campul de cultura: nu permite utilizarea mijloacelor mecanizate de

intretinere a solului, desimea mare a culturilor nu permite afanarea solului, nr. mare

de puieti de calitate si dimensiuni reduse.

Semanatul in randuri: incorporarea semintelor in santulete numite rigole. Fac posibila

mecanizarea larga a lucrarilor de ingrijire a culturilor .

Pentru o intretinere mecanizata a solului distantele dintre randuri trebuie sa fie mai mare

15 20 cm.

In solarii randuri dese distantate la 3-5 cm.

La strat randuri echidistante la intervale de 15 20cm.

La tarla randuri echidistante la intervale de 30 40cm sau grupate in benzi cu distanta dintre puieti de 14 25cm.

Schema de cultura: modul de dispunere al randurilor, sub raportul distantelor dintre ele

la unitatea de suprafata.


SCHEME DE SEMANAT:

Randuri echidistante: 16 16 16,

33 33 33,

Randuri grupate cate 2: 40 14 40, (foioasele)

60 14 60, (rasinoase)

Randuri grupate cate 3: 40 14 14 40,

60 14 14 60.

Semanarea manuala in randuri (pentru semintele aripate, umede sau preancoltite) ;

Semanarea in randuri cu masina de semanat, permite reglarea cantitatii de seminte, o

distribuire uniforma si o incorporare a semintelor in sol la o anumita adancime

reglabila.

8.2. Epoca de semanat

Semanatul de toamn (semintele recoltate in parga):

- puietii rasar primavara mai devreme si mai uniform,

- beneficiaza de un sezon de vegetatie mai lung si ca urmare cresc mai viguros,

- exclude pastrarea semintelor peste iarna (stejar, brad, fag, castan),

- semintele pot fi distruse de rozatoare sau gerurile excesive,

- puietii rasariti primavara devreme pot fi vatamati de ingheturile tarzii,

- In cazul toamnelor lungi si calduroase ajung sa incolteasca si chiar sa rasara.


Semanatul de primavara (pentru aproape toate speciile forestiere):

- 10 -15 zile mai devreme decat ultimul inghet (20 mai),

- puietii beneficiaza de umiditatea si temperatura de primavara,

- puietii rasar intr-un timp mai scurt, uniform si in procent mai mare.

8.3. Adancimea de semanat

Se stabileste in raport cu dimensiunea semintelor:

- semintele foarte mici (plop, salcie, anin, tuia) se seamana neangropate,

- semntele de molid, pin, larice la adancime mica 1,0 1,5 cm,

- semintele de frasin la 3 4cm,

- semintele mari (stejarul, castanul, nuc) la 6 8 cm .

Factori de care depinde adancimea optima de semanat:

- conditiile climatice,

- textura solului,

- epoca de semanat.

8.4. Desimea culturilor si norma de semanat

Spatiu minim de nutritie, este volumul de sol si aer de care are nevoie un puiet pentru a creste normal.

Desimea, reprezinta gradul de apropiere dintre exemplarele invecinate si se exprima prin nr. de puieti la metrul de rand.

Desimea optima este considerata la 75 exemplare la metru de rand si depinde de specie, faza de crestere si conditiile stationale.


Norma de semanat: cantitatea de seminte exprimata in grame sau nr. de seminte care

trebuie semanata la metru de rigola sau metru patrat pentru a se obtine la rasarire o

densitate optima.

Q = (M1000 x N) / 1000[1 + (100 V)/V]

M1000= masa a 1000 de seminte

N = nr.optim de puieti la rasarire

V = valoarea culturala

Q = (10 x M1000 x N)/P x R, unde R = procentul capacitatii de rasarire in sol

8.5. Repicajul

Este operatia prin care puietii dintr-o cultura devenita prea deasa sunt transplantati in

sectia de repicaj, la distante mai mari, pentru a le spori spatiul de nutritie.

Avantaje: - puietii cresc mai viguros, isi dezvolta sistemul radicelar,

- cu ocazia transplantarii se realizeaza o prima sortare a puietilor,

- este necesara si obligatorie pentru puietii obtinuti in spatii adapostite,

- pentru obtinerea puietilor de talie mare sau prin altoire.


Dezavantaje: - pret de cost mai ridicat,

- prelungeste perioada de cultura in pepiniera,

Varsta cand se executa repicarea: 1 an pentru majoritatea foioaselor si pentru pin, larice

si duglas, la 2 ani puietii de molid si brad.

Perioada executiei: toamna, primavara sau la inceputul lunii septembrie (repicaj in

verde).

Solul se pregateste prin desfundare adanca, maruntire si nivelare.

Repicajul se executa la strat sau la tarla, cu distanta intre randuri de 30 40 cm, pana la 70cm.

Repicaj manual: - cu plantatorul, in cazul puietilor mici pe soluri cu textura usoara;

- la sant, cu ajutorul scandurii de repicat.

Repicaj mecanizat cu masina de repicat.

8.6. Producerea puietilor in recipiente

Se obtin din seminte semanate sau plantule repicate in diferite tipuri de recipiente

(containere), cu care in general se si planteaza.

Avantaje: se evita vatamarile mecanice si fiziologice, se prind mai usor si cresc la inceput

intr-un ritm sustinut, fara sa aib nevoie de o perioada de adaptare, plantarea este posibila o perioada mai lunga de timp, este singura metoda in statiuni extreme.

Materialul pentru umplere: turba, nisip, mranita, compost, pamant de telina, humus.


Curs 6


9. Inmultirea vegetativa

9.1. Particularitatile inmultirii vegetative

Inmultirea vegetativa se bazeaza pe capacitatea de regenerare (restitutie) a unor organe

vegetative ale plantelor, de a reface intregul organism si de a regenera o noua planta.

Organe vegetative: butas, altoi, marcota.

Avantaje: - nu este legata de formarea unor organe de reproducere, se poate aplica in orice

etapa de dezvoltare a plantei - mama;

- d. p.d.v.ontogenetic nu se obtine o noua generatie de plante, plantele noi obtinute

preiau si continua dezvoltarea organelor vegetative din care s-au regenerat;

- o modalitate de transmitere a insusirilor ereditare valorose (morfologice, productive,

calitate a lemnului) ale plantei mama;

- transmiterea insusirilor ornamentale ale unor forme sau varietati; ex. Biota, Thuja f.

fastigiata, piramidals, gigantea, globosa, Picea pungens var. glauca si Abies concolor;

- pentru inmultirea unor specii care nu produc seminte (plopii euramericani), fructifica

rar sau inmultirea generativa este dificila (plopii autohtoni, salciile).

Dezavantaje: - inradacinarea butasilor necesita spatii adapostite;

- pretul de cost al materialului de plantat mai ridicat;

- pierderea vigorii de crestere, in cazul butasirilor repetate;

- culturi forestiere uniforme d.p.d.v.genetic mult mai expuse la atacuri de

daunatori decat culturile heterozigote provenite din samanta.


9.2. Butasirea

Butasire: este procedeul de inmultire vegetativa din butasi.

Butasii: fragmente din organe vegetative detasate de planta mama care in conditii favorabile de

umiditate, temperatura si aerisire formeaza radacini si tulpini proprii, regenerand plante noi.

In raport cu organul vegetativ din care provin:

- Butasi de tulpina (de iarna sau lignificati si de vara sau nelignificati),

- Butasi de radacina,

- Butasi de frunza.

Formarea radacinilor depinde de natura butasilor, specie, varsta si stadialitatea plantei mama

sau organului vegetativ, conditiile de vegetatie, tehnica aplicata.

Fenomenul de polaritate: planta in totalitatea ei sau fragmente din ea formeaza radacini la

capatul inferior d.p.d.v. morfologic si tulpini la capatul opus. Este determinata de sensul

descendent de acumulare a substantelor in organele plantei si de acumulare a lor in partea

inferioara, favorizand inradacinarea.

Butasirea cu butasi de tulpina lignificati

Radacinile se formeaza din calus sau rudimente radicelare (concentrate la baza lujerilor sau la

baza punctului de insertie a mugurilor axilari).

Se confectioneaza din partile mijlocii sau de la baza lujerilor sau lastarilor in varsta de 1 an de la

plante mama tinere stadial.

Dimensiuni: -lungime 20-30 cm pentru butasirea in camp sau 5-12cm in spatii adapostite,

-grosime minim 10mm pentru culturi in camp si minim 5 mm pentru sere.


Sectionarea se face la ambele capete perpendicular pe ax. La capatul superior la 1-2cm

deasupra unui mugure axilar (din care va porni lastarul), la capatul inferior la 2cm sub

mugurele axilar pentru a cupride intreaga zona de aglomerare a rudimentelor radicelare.

Butasi de tulpina: -simpli

- cu calcai (pastreaza o portiune din lujerul de 2 ani),

- cu carlig (pastreaza o portiune din ramura).

Recoltare: toamna dupa caderea frunzelor sau primavara pana la intrarea in vegetatie, nu mult

inainte de butasire.

Pastrare: in beciuri la temp. de 4-50C, ingropati in nisip umed.

Plantarea: toamna sau primavara in sol bine mobilizat si afanat, se ingroapa complet in pamant

la 1-2cm sub nivelul solului, in pozitie verticala sau oblica. Plantarea poate fi manuala cu

plantatorul sau la sant, ca la repicaj.

Distanta de plantare:

- in pepiniere nemecanizate, 25-40cm distanta intre randuri si 10-20cm intre butasi pe rand,

- la specii repede crescatoare, 1,0-1,4m intre randuri si 40-70cm intre butasi pe rand,

- in pepiniere mecanizate, scheme de cultura in randuri grupate,

- in rasadnite sau sere, la 5-6 cm.


Butasirea cu butasi de tulpina nelignificati

Avantaje: poate fi aplicat la toate speciile de foioase si rasinoase. Se aplica pentru producerea

formelor decorative la specii de arbori si arbusti ornamentali.

Confectionarea: din lujeri suficient de dezvoltati care nu au ajuns sa se lignifice. Inradacinarea

se bazeaza pe formarea calusului la nivelul sectiunii.

Perioada recoltarii: in a doua jumatate a verii.

Sectionarea: la ambele capete. La capatul superior la 1-2 cm deasupra unui mugure axilar iar in

partea inferioara chiar la baza inernodului. Frunzele din partea superioara se pastreaza

pentru a completa prin asimilatie clorofiliana deficitul de substante nutritive.

La rasinoase, butasii se confectioneaza numai din varful lujerilor cu scopul de a pastra mugurele

terminal, indispensabil pentru cresterea tulpinii.

Plantarea: obligatoriu in sere sau rasadnite, la adancimi de 2-3cm la foioase si 5cm la rasinoase

Mediul de inradacinare: amestec de turba si pamant de telina in raport de 2:1, peste care se

pune praf de carbune de lemn iar deasupra un strat de 6-8 cm de nisip (in care se sadesc

butasii).

Distanta de sadire: 4-10cm pe rand si intre randuri.

Dupa inradacinare puietii se repica in campul pepinierei.

Butasirea cu butasi de radacina, la specii care drajoneaza usor: plop alb, salcioara, maces.

Confectionarea:din radacini secundare cu grosimi de 1-2cm,situate aproape de suprafata solului.

Recoltarea: toamna tarziu sau primavara devreme. Se pastreaza in nisip reavan.

Se planteaza in pozitie verticala, oblica sau chiar orizontala, la 5-6cm adancime.


9.3 Altoirea

Altoirea este modalitatea de inmultire vegetativa prin care o planta sub forma de butas se

grefeaza (imbina) si concreste cu alta planta care are radacini proprii.

Portaltoi planta cu radacini care asigura nutritia minerala.

Altoi butasul care concreste cu portaltoiul si formeaza partea aeriana a noului organism.

Aplicatie:- pentru infiintarea plantajelor de clone,

- pentru transmiterea unor caractere decorative la speciile ornamentale.

Reusita altoirii depinde de: specie, cat de apropiati sunt d.p.d.v.sistemetic portaltoiul si altoiul,

varsta portaltoiului, tehnica de lucru.

Portaltoiul, se utilizeaza puieti de 2-3 ani obtinuti din samanta. La foioase, grosimea portaltoiului

in punctul de altoire, trebuie sa fie de 8-12mm iar la rasinoase 6-8mm.

Recoltarea altoaielor: in timpul repausului vegetativ, de toamna pana primavara, pentru altoirile

de primavara si cu 1-2 zile mai devreme pentru altoirile de vara (august).

Plantarea: - rasinoasele si speciile mai delicate se pastreaza o perioada in spatii adapostite,

- foioasele se altoiesc direct pe portaltoai crescute in sectia de repicaj.

Tipuri de altoiri:

Altoirea prin apropiere: presupune alipirea a doua ramuri sau tulpini provenind de la doua

plante, fara ca altoiul sa se desprinda de planta mama. In prealabil la ambii parteneri se

indeparteaza scoarta si un strat din lemn pe portiunea de sudura. Dupa prindere altoiul se

detaseaza de planta-mama. Perioada de aplicare: primavara inainte si dupa pornirea

vegetatiei.


Altoirea in copulatie: doar cand portaltoiul si altoiul au aceeasi grosime. Portaltoiul se scurteaza

printr-o taietura oblica in partea opusa unui mugure iar altoiul in mod analog. Cele doua

suprafete se suprapun. Portaltoiul trebuie sa fie tanar.

Altoirea sub coaja: in cazul unui portaltoi de dimensiuni mai mari decat altoiul. Portaltoiul se

reteaza la inaltimea dorita iar coaja se deslipeste, formand un locas in care se executa

altoirea. Altoiul se confectioneaza dintr-o ramura tanara de 1 an sub, forma de butas.

Perioada: primavara dupa pornirea in vegetatie.

Altoirea in triangulatie: procdeul este potrivit pentru un portaltoi mai gros. La capatul portaltoiului

retezat se executa o scobitura in forma de triunghi cu varful in jos, in care se introduce

altoiul. Dupa imbinare locul se strange cu rafie si se unge cu mastic. Se executa primavara

inainte de pornirea in vegetatie.

Altoirea in despicatura: capatul retezat al portaltoiului se despica pe o adancime de 4-5cm. In

aceasta despicatura se doua altoaie-butasi fasonate sub forma de pana.

Altoirea laterala in placaj: indicata la rasinoase. La nivelul altoirii, portaltoiul se despica

longitudinal pe o lungime de 4-5cm pe care se sudeaza altoiul. Altoiul se confectioneaza din

varful ramurii iar baza lui se fasoneaza sub forma de pana simpla.

Altoirea in ochi: altoiul este un mugure detasat de ramura purtatoare cu o placa de coaja si putin

lemn. Pe portaltoi se executa o taietura in forma de T. se poate executa primavara dupa

pornirea in vegetatie (in ochi crescand) sau vara in luna august (in ochi dormind).

MATERIALE FOLOSITE: rafie, fire de bumbac, material plastic, mastic.


9.4 Marcotajul, presupune ingroparea totala sau partiala a ramurilor (marcotelor) unei plante mama pentru a forma radacini si tulpini. In practica se aplica:

Marcotajul prin musuroire: presupune cultivarea plantelor-mama in sectii speciale

(marcotiere) si receparea lor cand au dezvoltarea necesara. Cioatele se acopera cu pamant

pentru a stimula lastarirea. Pe masura ce lastarii cresc, acestia se musuroiaza cu pamant

pana la inaltimea de 20-30 cm pentru a forma radacini. Toamna lastarii se dezgroapa, se

taie de la nivelul cioatelor si alcatuiesc materialul apt de plantat.

Marcotajul prin aplecare: se foloseste la specii care au ramuri lungi si flexibile. Ramurile sunt

ingropate si sunt fortate sa formeze radacini pe toata lungimea ingropata si nu numai la

baza (ca in primul caz). Poate fi:

- simplu, ramurile se ingroapa pe treimea mijlocie, varful ramanand afara,

- serpuitor, potiunile ingropate alterneaza cu cele neangropate,

- chinezesc, fiecare ramura se ingroapa


10. Ingrijirea culturilor

10.1. Factorii care influenteaza dezvoltarea culturilor in pepiniera

Factori biotici: buruienile, insecte daunatoare, agenti criptogamici, ag. bacteriologici.

Factori abiotici:

- temperaturile negative (alternanta inghet dezghet duce la desosarea puietilor in pepiniera),

- seceta atmosferica (determina o transpiratie exagerata care duce la ofilire si chiar

uscare),

- seceta solului, cand rezervele de apa de peste iarna sunt epuizate fara sa fie

recuperate din precipitatii,

- arsita, provoaca arsura cojii la colet, si opareste puietii in primul an, datorita

supraancalzirii solului,

- crusta, datorita destructurarii solului, determina rasarirea cu intarziere a

semanaturilor si leziuni la colet, chiar retezarea plantulelor rasarite,

Cele mai importante lucrari silvotehnice de ingrijire a culturilor in pepiniere sunt:mulcirea,

combaterea buruienilor, combaterea crustei, umbrirea si irigarea solului.


10.2 Mulcirea

Mulcirea: protejarea solului din pepiniere prin acoperirea lui cu un strat izolator, care

poarta numele generic de mulci.

Dupa anotimpul in care se aplica:

Mulcirea de iarna, se utilizeaza diferite materiale de natura organica: muschi, litiera,

turba, paie, gunoi de ferma.

Se aplica pe toata suprafata semanaturilor de toamna sau numai intre randurile de puieti.

Efecte favorabile:

- impiedica desosarea puietilor,

- preantampina inghetarea solului peste iarna si a semanaturilor de toamna,

- protejeaza puietii si plantulele rasarite primavara de ingheturile tarzii,

- favorizeaza acumularea apei in sol.

Mulcirea de vara: este facultativa. Materiale folosite: cetina de brad, rumegus de lemn,

buruieni rezultate din plivit, impletituri.

Avantaje: reducerea evapotranspiratiei, impiedica destructurarea solului ca urmare a

irigatiilor, evitarea supraancalzirii solului.

Dezavantaje: impiedica intretinerea solului.


10.3 Umbrirea

Specii cu temperament de umbra care necesita umbrire obligatorie: tisa, bradul, fagul.

Umbrirea este necesara si pentru majoritatea speciilor in primul an de viata, in prima

parte a sezonului de vegetatie, sau in perioada de seceta.

Scopul principal: protejarea culturilor impotriva efectelor daunatoare ale radiatiilor solare

puternice.

Efecte favorabile: micsoreaza transpiratia exagerata si evaporarea apei din sol, impiedica

supraancalzirea solului, protejeaza culturile de ploile torentiale si grindina.

Umbrare: din cetina, umbrare vii din canepa, panouri-gratare din sipci, trestie, nuiele de

material plastic.

Umbrirea intensa duce la tendinta de etiolare, iar cand se prelungeste procesul de

lignificare este intarziat.

10.4 Combaterea mecanica a buruienilor

Prasitul: operatia de sapare, prin care stratul de la suprafata solului este mobilizat si

afanat pe adancimi de 5-10cm iar buruienile sunt taiate.

Unelte: sapaligi, sape sau motoprasitoare.

Este operatia de baza iar nr. si frecventa interventiilor depinde de: zona fitoclimatica,

varsta puietilor, gradul de imburuienire.

In regiunile secetoase: 5-6 prasile la puietii de 1 an si 4-5 prasile la puietii de 2 ani.

In regiunile de deal si munte: 3-4 prasile la puietii de 1 an si respectiv 2-3 la cei de 2 ani.


Plivitul: se executa in culturile prea dese unde nu este posibil prasitul (in cazul

semanaturilor prin imprastiere, intre puieti pe rand sau pentru combaterea buruienilor

in spatiile adapostite).

Dezavantaje: implica multa forta de munca si cheltuieli insemnate.

10.5 Irigarea culturilor

Irigarea de suprafata prin revarsare, presupune ca terenul sa fie inclinat iar sursa de apa

inamonte.

Irigarea subterana prin submersie, presupune conducerea apei sub presiune printr-o

retea de tuburi ingropate in sol si perforate.

Irigarea prin aspersiune, este metoda cea mai folosita, apa este adusa sub presiune si

distribuita cu ajutorul unor aspersoare. Avantaj umezeste atat solul cat si atmosfera.


Curs 7


11. Recoltarea materialului de plantat Recoltarea materialului de plantat cuprinde ansamblul operatiunilor tehnice cu care se incheie

procesul tehnologic al productiei de puieti in pepiniera: scosul puietilor, inventarierea (numarare sortare), pastrarea, ambalarea si transport.

11.1. Scosul puietilor

Scosul puietilor: - cand indeplinesc anumite dimensiuni si forme corespunzatoare indicatorilor de calitate standardizati,

- la termenele stabilite prin planul de cultura.

Scosul puietilor toamna: numai atunci cand plantarea lor se executa in acelasi sezon sau cand terenul trebuie neaparat eliberat pentru instalarea altor culturi.

Dezavantajele pastrarii puietilor de toamna pana primavara: radacinile se pot incinge, pot mucegai sau pot degera peste iarna.

Scosul puietilor primavara:

- inainte de pornirea in vegetatie pentru a inlatura riscurile unei pastrari de lunga durata,

- puietii de talie mica se extrag cu intregul sistem radicelar,

- la puietii de foioase, exceptional (stejar), se pot scurta radacinile prea lungi,

- scosul puietilor se executa dupa o ploaie sau udat artificial,

- pamantul trebuie dislocat si afanat pentru a se desprinde de pe suprafata radacinilor

- se executa manual cu cazmaua sau mecanizat cu pluguri speciale,

- radacinile puietilor, extrem de sensibile, vor protejate de soare si vant.

Scosul puietilor de talie mica cu radacini protejate (bol sau balot de pamant).

Scosul puietilor de talie mare cu radacini protejate.


11.2. Sortarea puietilor

Sortarea puietilor presupune gruparea lor pe categorii de calitate dupa dimensiuni, varsta si

aspect general.

La puietii forestieri de talie mica, caracteristicile dimensionale care se iau in considerare sunt:

diametrul la colet, lungimea tulpinii si a radacinii (STAS 1347/2004).

Diametrul la colet: 5 6cm la rasinoase,

6 7cm la foioase (10cm la nuc comun).

Radacina: bine dezvoltata, stufoasa si la rasinoase intreaga, cu lungime minima de 15cm, iar la

speciile cu inradacinare pivotanta 20cm.

Tulpina: lignificata, dreapta si la rasinoase nebifurcata, mugurii normal dezvoltati, sanatosi si

neporniti. La rasinoase este obligatorie prezenta mugurelui terminal, care trebuie sa fie bine

format si sanatos.

Sa nu existe urme de boli criptogamice si atacuri de insecte.

Varsta maxima:- puietii din semanaturi directe: 5 ani pentru brad, tisa, zambru, 4 ani pentru

molid, 3 ani pentru larice, duglas, pin, 2 ani pentru foioase;

- puietii din repicaje: 1+2 sau 2+2 ani la molid, 1+2 la pin, duglas, larice.

Puietii ornamentali (STAS 5971/2004)

Diametrul la colet: doar pentru foioase, intre 2,0 5,0cm.

Lungimea radacinii: 25cm la arbusti, 35cm la arbori.

Se livreaza de obicei cu balot la radacina, diametrul balotului sa fie de cel putin 8 ori mai mare

decat diametrul puietului la colet.


Varsta:- la rasinoase, 11 ani pentru arbori, 9 ani pentru arbusti;

- la foioase, 10 ani pentru arbori, 4 ani pentru arbusti.

Inaltimea minima: -150cm pentru brad, 250cm larice, 175cm molid si tuia, 125cm molid argintiu

si brad argintiu, 200cm pini;

- 350cm paltini, 400cm tei si mesteacan, 500cm plop.

Verificarea calitatii, se face prin sondaj pe loturi. Se triaza pe clase de calitate. Se numara si se

leaga in manunchiuri de 50 sau 100 de bucati. Puietii inapti se arunca la groapa de

compost.

11.3 Pastrarea puietilor

Puietii cu radacini nude, din campul de cultura sau spatii adapostite, se pastreaza in conditii

ferite de uscaciune, exces de umiditate, temperatura ridicata sau ger.

Pastrarea puietilor poate fi asigurata: la sant sau in depozite special construite.

Pastrarea puietilor la sant: un loc adapostit, ferit de umezeala in exces, aparat de soare.

Santul: 1 metru latime, 20-25 cm adancime, cu peretele sudic inclinat la 450C.

In cazul pastrarii puietilor de toamna pana primavara, adancimea santului este de 30-40cm, iar

puietii se ingroapa pana la 1/3 la rasinoase si pana aproape de varf la foioase.

Puietii se aseaza dezlegati sau cu legaturile slabite pentru a permite patrunderea particulelor

maruntite de pamant si acoperirea intregii suprafete a radacinilor, pamantul se taseaza

foarte bine pentru a nu ramane goluri.


Pentru a intarzia intarea in vegetatie pe fundul santului se aseaza un strat de zapada iar santul

se amplaseaza in punctul cel mai inalt altitudinal al terenului de impadurit.

Depozite frigorifice speciale: temperatura 1-20C, 90-95% umiditate, aerisire corespunzatoare.

11.4 Ambalarea si transportul puietilor

- protejarea radacinilor puietilor cu muschi sau paie umede in timpul transportului de la

pepiniera la locul de plantare;

- pe distante mari puitii sunt ambalati in diferite ambalaje protectoare: rogojini, tesaturi, hartie

rezistenta, pungi de material plastic. Se aseaza in cosuri de nuiele, ladite de lemn, cutii de

carton.

Indiferent de natura materialului la ambalarea puietilor important este mentinerea umiditatii

necesare si patrundrea aerului.


Curs 8

TEHNOLOGIA IMPADURIRILOR

1. Alegerea speciilor pentru culturi forestiere

1.1. Principii privind alegerea speciilor

Alegerea cu discernamant a speciilor are o importanta fundamentala in actiunea de instalare a culturilor forestiere, pentru ca:

- contribuie la realizarea unor culturi viabile, cu stare de vegetatie optima, cat mai corespunzatoare unui anumit scop, care defineste caracterul lor functional;

- asigura utilizarea maxima a potentialului productiv al statiunilor forestiere;

- asigura sporirea productiei de lemn;

- ofera padurilor artificiale o mai buna adaptare la cerintele economiei.

Principii: - cunoasterea obiectivelor urmarite (de ordin economic, ecologic, social),

- cunoasterea caracteristicilor biologice ale speciilor,

- cunoasterea conditiilor stationale.

1. Culturi cu rol principal de productie (in cazul padurilor de stat reprezinta 46%)

-nevoile de consum actuale si de viitor ale economiei nationale,

-tendintele de inlocuire a lemnului cu alte materii prime, pe plan national si international,

- crearea arboretelor amestecate, pentru a utiliza intr-o mai mare masura conditiile stationale.

2. Culturi cu rol principal de protectie (in cazul padurilor de stat reprezinta 54%)

-pentru protejarea si ameliorarea unor terenuri degradate sau expuse degradarii,

-se introduce in cultura un sortiment mai bogat de specii arborescente si arbustive intr-o desime mai mare care vor realiza o retea densa de radacini, contribuind la stabilizarea solului, vor forma un plafon mai bine incheiat al coroanelor si o litiera continua si abundenta.


3. Perdele de protectie: -protectia versantilor impotriva eroziunii si a deplasarilor de teren,

- protectia cailor de transport impotriva inzapezirilor,

- protectia culturilor impotriva vanturilor daunatoare,

- protectia digurilor impotriva valurilor, s.a.

4. Spatii verzi: plantatii in aliniament, micropeisajele, parcuri intravilane, cu rol: social,

estetico-sanitar si de recreere.

1.2. Criterii folosite in alegerea speciilor

1. Asigurarea caracterului polifunctional al culturilor forestiere

a). Culturi forestiere cu rol principal de productie:

- cerintele consumului de lemn,

- tendintele consumului de lemn pe specii si sortimente,

- ridicarea productiei si productivitatii padurii.

Programul national de conservare si dezvoltare a fondului forestier prevede:

- utilizarea speciilor autohtone de mare valoare economica: molidul, bradul, laricele,

stejarul, gorunul, fagul, paltinul, ciresul, teiul, nucul, in conditii stationale corespunzatoare

din arealul natural de vegetatie;

- extinderea speciilor repede crescatoare, in special plopii si sacia selectionata;

- introducerea in amestec cu molidul si bradul si a laricelui, in conditii proprii acestei specii,

in statiuni de productivitate mijlocie si ridicata;


- introducerea paltinului, frasinului, ciresului, teiului cu scopul innobilarii arboretelor;

- extinderea gorunului si stejarului in statiuni proprii acestor specii, mai cu seama in sleauri

degradate;

- Introducerea si extinderea plopilor indigeni, euramericani, a salciei selectionate, aninului,

etc. in statiuni de lunca.

b). Culturi forestiere cu rol principal de protectie

- culturi forestiere antierozionale: se aleg cu precadere specii arborescente si arbustive locale,

cu mare amplitudine ecologica (specii rustice), cu crestere viguroasa si inradacinare

puternica,

- culturi forestiere cu functii hidrologice: amestecuri bogate, multietajate si pluriene,

- perdele forestiere: specii arborescente cu crestere rapida, dimensiuni mari si longevitate mare,

dar si specii arbustive (amorfa, sofora, scumpie, catina, coacaz, etc.),

- spatii verzi: specii ornamental decoative, rezistente la noxe, cu caracter antipolunt, de purificare a aerului si atenuare a zgomotelor.

2. Armonizarea cerintelor ecologice ale speciilor cu conditiile stationale

Identificarea si cunoasterea tipului natural de padure ofera posibilitatea alegerii speciilor

valoroase in deplina concordanta cu specificul ecologic al statiunii.

Tipul natural de padure reuneste toate arboretele omogene ca vegetatie si statiune, in care se aplica acelasi gen de lucrari culturale.


Situatii netipice: paduri artificiale in locul celor naturale, paduri derivate, divers degradate, lipsite

de vegetatie arborescenta (poieni, enclave), terenuri agricole criterii sistematice de ordin stational.

Identificarea si cunoasterea tipului de statiune : zonalitatea fitoclimatica, formele de relief,

topoclimatul, formatia geologica, substratul litologic, tipul de sol, regimul de umiditate din sol

si atmosfera, etc.

Studiul solului cuprinde: continutul in humus, substante minerale, profunzimea stratului

fiziologic, textura, structura, activitatea biologica, apa freatica, continutul in schelet, regimul

de umiditate,etc.

Utilizarea provenientei locale sau rezultatele unor culturi experimentale.

Unitati de cultura forestiera reprezinta un ansamblu de tipuri de statiune, omogene din punct

de vedere biogeografic .


2. Asocierea speciilor forestiere

2.1. Principii generale

Numarul speciilor participante: - monoculturi

- culturi amestecate

Monoculturile: - avantaje: mai usor de instalat si condus cu operatiuni culturale,

- dezavantaje: valorifica incomplet potentialul stational, dau productii mai mici

decat culturile amestecate, nu amelioreaza solul, sunt mai expuse la calamitati

(rupturi de vant si de zapada, incendii, daunatori biotici).

Culturile amestecate:- avantaje: valorificarea optima a potentialului silvoproductiv, sunt mai

productive, furnizeaza material lemnos intr-o sortimentatie bogata, mentin si amelioreaza

fertilitatea solului, exercita multiple functii de protectie, sunt mai rezistente la adversitati, mai

valoroase d.p.d.v. estetic.

Exigentele speciilor: asocierea unor specii pretentioase cu altele mai putin exigente.

Sistemul de inradacinare si celelalte parti principale (tulpina, coroana)

Exemplu de amestec reusit: molid + brad + fag

Temperamentul speciilor: asocierea speciilor de lumina cu alte specii arborescente mai de

umbra.

Exemplu: covorul de plante ierbacee dintr-o cultura alcatuita numai din specii de lumina (La si

Pi) consuma o cantitate de apa si subst. nutritive echivalenta cu al unui al doilea etaj de Fa.


Ritmul de crestere al speciilor, pentru a evita eliminarea naturala.

Cu cat speciile care se asociaza se diferentiaza ecologic mai mult, cu atat grupele constitute

trebuie sa fie mai mari si invers.

Durata de convietuire:- amestecuri permanente, speciile se instaleaza deodata sau etapizat,

pastrandu-se ponderile initiale de participare pana la exploatabilitate;

- amestecuri temporare (provizorii), una dintre specii se instaleaza cu un

decalaj de timp sau se extrage mai devreme. Ex. o specie valoroasa cu o crestere mai lenta

cu o alta specie repede crescatoare


Curs 9


2. Asocierea speciilor forestiere

2.2. Formule de impadurire

Formula de impadurire reda asortimentul speciilor arborescente si arbustive ce intra in

alcatuirea unei culturi forestiere; indica prin simboluri speciile componenete si precizeaza

procentual proportia lor de participare.

Pentru fiecare u.c.f. se alcatuieste si se adopta o anumita formula de impadurire, corelata cu

compozitia-tel care trebuie sa fie realizata la varsta exploatabilitatii.

In monoculturi formula de impaduriri cuprinde o singura specie.

In culturi de amestec, dupa functia atrib

Tehnica culturilor silvice

Documents

Transcript of Tehnica culturilor silvice