ImplantologieCurs 1

Rolul si locul implantologiei in reconstructia protetica pe implanturi

Implantologia orala face parte din arsenalul terapeutic al stomatologiei moderne, astfel incat stomatologia de astazi nu poate functiona fara aceasta frumoasa arta...

Anestezia generală şi apoi cea locală au revoluţionat stomatologia. Anestezia a eliminat durerea şi a permis medicului să prelungească diferiţi timpi operatori pentru finalizarea unor procedee terapeutice. Insă adevărata revoluţie în stomatologie a realizat-o implantologia orală, care a răsturnat concepţii, a permis dispunerea unor stalpi suplimentari şi a adus un suflu nou în protetică, mai mult, a generat apariţia unei protetici noi. Moses Strock, Formigini, Linkow, dar mai ales Pasqualini şi Per Ingvar Branemark au adus un aport de credibilitate remarcabilă implanturilor dentare. Concepţia de osteointegrare, regenerare tisulară dirijată, grefele osoase, intervenţiile de sinus-lift au contribuit la extinderea indicaţiilor implanturilor dentare şi la creşterea ratei succeselor. Implanturile dentare au penetrat în aproape toate ramurile stomatologiei.

Aplicatiile implantologiei orale în protetică:• Edentaţiile unidentare beneficiază de refaceri protetice pe implanturi, fără a mai fi

necesară prepararea dinţilor limitrofi breşei pentru o punte• Edentaţiile terminale se pot proteza graţie implanturilor cu restaurări protetice

conjuncte• Edentaţiile parţiale întinse de peste trei dinţi pot fi rezolvate cu restaurări protetice

conjuncte prin inserarea unor implanturi ce devin stalpi suplimentari• Edentaţia totală maxilară sau mandibulară poate fi la ora actuală rezolvată graţie

implantologiei orale prin lucrări conjuncte. De obicei se inseră cinci sau şase implanturi la mandibulă în zona interforaminală, sau şase-opt implanturi la maxilar pe care se agregă o suprastructură fixă

• Retenţia unei proteze parţiale mobilizabile poate fi îmbunătăţită considerabil prin inserarea unor implanturi prevăzute cu mijloace speciale de menţinere şi stabilizare evitand aplicarea unor croşete pe dinţii naturali

Aplicatii in endodontie:Esecurile din endodonţie (recidivele leziunilor periapicale, canalele impermeabile,

dinţii fracturaţi) duc adeseori la îndepărtarea unor dinţi. Inserarea unui implant imediat postextracţional (procedeu pe care îl poate învăţa orice endodont calificat) poate să-l salveze adeseori din situaţii neplăcute.Aplicatii in ortodontie:

Implanturile sunt din ce în ce mai des utilizate în ortodonţie pentru tracţionarea unor dinţi la pacienţi cu edentaţii parţiale, servind drept suport pentru aplicarea unor forţe intraorale ce contribuie la redresarea şi/sau repozitionarea acestor dinţi.Aplicatii in chirurgia oro-maxilo-faciala

Implanturile se folosesc tot mai des şi în chirurgia oro-maxilo-facială pentru deplasarea sau stabilizarea unor fragmente osoase deplasate sau transplantate.

1

ImplantologieCurs 1

Istoricul implantologiei oraleCodul lui Hamurabi (2600 îen) menţionează persoane care practicau extracţia

dinţilor. Dezvoltarea societăţii umane a pus noi probleme ìn rezolvarea pierderilor dentare, respectiv de înlocuire a dinţilor extraşi prin mijloace artificiale. Congton (1915) este primul care foloseşte termenul de “implantation” pentru a desemna “operaţiunea de introducere a unei rădăcini naturale sau artificiale într-o alveolă creată artificial în procesul alveolar”.

Primele secvenţe dentistice datează de la egipteni (papirusul Ebers – din anul 3700 îen). Escavand în 1931 la Playa de Los Muertos (Honduras), Wilson descoperă un craniu din anul 600 îen cu doi dinti artificiali sculptati dintr-o scoică care înlocuiau incisivi inferiori. Radiografiile au demonstrat existenţa în jurul acestor implanturi a unui ţesut osos compact.

Istoricii impart evolutia implantologiei in sase etape distincte:1) Etapa antica (de la inceputuri pana in anul 1000 en) – se foloseau dinti de animale

sau sculptati in fildes2) Perioada medievala (1001-1799) – transplante din os de bou, metale sau dinti

umani3) Perioada fundamentarii (1800-1910) – Magillio (1809) insera un implant din aur

in alveola unui dinte proaspat extras. Znamenski (1891) descrie implantarea unor dinti din portelan, gutaperca si cauciuc, iar Bonwell practica implantari de tuburi din aur sau iridium ca suport pentru viitoare coroane

4) Perioada premoderna (1911-1930) – in 1937 Adams patenteaza un implant endoosos cilindric in forma de surub avand un manson gingival neted si un element de retentie extern de forma rotunjita

5) Perioada moderna (1931-1977) – Venable perfectioneaza aliajul Cr-Co-Mo, cunoscut azi sub numele de vitalium. Acest aliaj face posibila aparitia tipului nou de implant in procedeele protetice ale decadei viitoare

6) Implantologia orala contemporana (1978-prezent)

Tipuri de implanturi• Implanturi endoosoase

– Ac– Lama– Surub– Cilindru

• Implanturi juxtaosoase– Subperiostale

• Partiale• Totale

2