Imaginea minoritatilor in presa online - studiu comparativ intre Romania si Marea Britanie

Universitatea de Vest din Timişoara

Facultatea de Sociologie şi Psihologie

Master European “Social Inclusion in Europe”

Imaginea minorităţilor sociale

în presa scrisă pe internet

- Studiu comparativ între România şi Marea Britanie -

Lucrare de disertaţie

Coordonator lucrare: Conf. Univ. Dr. Alin Gavreliuc Autor: Cristina Pop

Timişoara, Iulie 2008

Imaginea minorităţilor sociale în presa scrisă pe internet

CuprinsIntroducere..................................................................................................................................2

1. Reprezentările sociale – grila de interpretare a imaginii “celuilalt”.......................................4

1.1. Rolul şi mecanismul de formare a reprezentărilor sociale..............................................4

1.2. Prejudecata, o specie aparte de stereotip.........................................................................7

1.3. De la prejudecată la discriminare....................................................................................8

2. Dimensiuni culturale şi rolul lor în conturarea portretului minoritarului.............................13

2.1. Modelul Hofstede..........................................................................................................13

2.2. Caracterizarea culturii britanice şi a celei române pe baza modelului Hofstede...........19

2.2.1. Marea Britanie.......................................................................................................19

2.2.2. România.................................................................................................................20

2.2.3. O scurtă comparaţie între cele două culturi privind aspectele legate de

incluziunea/ excluziunea socială......................................................................................22

3. Internetul ca teritoriu social. Presa scrisă pe internet............................................................24

3.1. Societatea informaţională..............................................................................................24

3.2. Spaţiul virtual ca teritoriu de manifestare a incluziunii/excluziunii sociale.................25

3.3. Presa online...................................................................................................................29

3.3.1. Mass media – actor social, facilitator şi oglindă a societăţii.................................29

3.3.2. Particularităţi ale presei scrise difuzate prin intermediul internetului...................31

4. Cercetarea realizată...............................................................................................................33

4.1. Obiective.......................................................................................................................33

4.2. Ipoteze...........................................................................................................................33

4.3. Descrierea metodologiei................................................................................................34

4.4. Rezultatele obţinute pentru Marea Britanie...................................................................37

4.4.1. Observaţii generale................................................................................................37

4.4.2. Minorităţile în presa online britanică – o vedere de ansamblu..............................38

4.4.3. Imaginea femeilor, ca minoritate socială, în presa britanică online......................40

4.5. Rezultatele obţinute pentru România............................................................................43

4.5.1. Observaţii generale................................................................................................43

4.5.2. Minorităţile în presa online din România – o vedere de ansamblu.......................44

4.5.3. Imaginea etniei rrome în presa românească pe internet.........................................46

4.6. Compararea rezultatelor obţinute pentru cele două ţări. Verificarea ipotezelor...........49

5. Concluzii...............................................................................................................................54

Bibliografie...............................................................................................................................55

Anexe........................................................................................................................................56

- 1 -


Introducere

În contextul actual al globalizării şi, în particular, al unei Europe în formare ca o “mare

familie”, excluziunea socială este un subiect de mare importanţă. Confruntat cu noi şi noi

variante ale unui “celălalt” – “străin” sau “anormal” sau doar diferit – care cere drepturi egale

cu ale “noastre”, individul din lumea postmodernă este pus tot mai des în situaţii în care se

simte nevoit să apere un teritoriu simbolic ce până de curând îi aparţinea. Felul în care îi

privim pe aceşti “ceilalţi” stă la rădăcina acţiunilor pe care le vom întreprinde în ceea ce-i

priveşte. Iar “ochelarii” prin care privim depind în mare măsură de felul în care ne-a modelat

societatea în care ne-am format.

Acest studiu urmăreşte felul în care minorităţile sunt privite în Romînia şi într-o altă ţară din

Uniunea Europeană, luând ca măsură imaginea pe care le-o conturează ziarele online prin

intermediul redactorilor, dar şi al cititorilor lor. Am considerat de interes aceste reprezentări

pe de o parte pentru că presa dă o bună măsură a subiectelor care preocupă societatea şi a

modului în care ele sunt privite, şi pe de altă parte pentru că presa este unul din instrumentele

prin care societatea în care trăim îşi pune amprenta pe grila prin care interpretăm realitatea,

deci şi imaginea “celuilalt”. În cazul particular al presei pe internet, am considerat important

faptul că mediul online, prin interactivitatea sa, oferă şansa surprinderii reacţiilor pe care

publicul le are la articolele din ziare. De asemenea, internetul ca teritoriu social este un

subiect încă nou, la care ştiinţele sociale mai au încă multe de investigat.

A doua ţară aleasă pentru studiu este Marea Britanie, din mai multe motive:

– accesibilitatea materialului de studiu din punctul de vedere al limbii în care sunt scrise;

– profilul cultural (conform modelului Hofstede) mult diferit de cel al României, oferind

posibilitatea de a compara aspectele legate de excluziunea socială pe mai multe

paliere;

– este unul dintre cei mai vechi membri ai Uniunii Europene şi un reper în orice discuţie

privind civilizaţia europeană.

Lucrarea porneşte de la lămurirea conceptelor teoretice privind reprezentările sociale, cu

accent pe prejudecăţi şi rolul lor în fenomenele de discriminare. Continuă cu câteva noţiuni de

psihologie interculturală, prezentând modelul Hofstede şi implicaţiile acestuia în sfera

excluziunii sociale, precum şi cu schiţarea trăsăturilor culturii britanice şi a celei române pe

baza acestui model. O secţiune teoretică este dedicată internetului ca teritoriu social, în acelaşi

context al excluziunii sociale.

- 2 -


În partea aplicativă va fi descrisă, la modul general, prezentarea minorităţilor în presa online

din cele două ţări, observând “despre cine se vorbeşte” şi “în ce manieră se vorbeşte despre

ei”. O analiză mai detaliată va fi făcută pentru câte o minoritate din fiecare ţară, pentru a

surprinde imaginea pe care i-o construiesc autorii şi cititorii articolelor – este acestă imagine

pozitivă sau negativă? Este ea bazată pe anumite stereotipuri?

Scopul final este, pe de o parte, de a verifica dacă modelul cultural se dovedeşte un bun

predictor al atitudinii faţă de minorităţi. Pe de altă parte, consider că este interesant pentru noi,

românii, să vedem cum ne situăm, pe o ipotetică scară a tendinţelor spre excluziune socială,

faţă de una dintre “surorile mai mari” din Uniunea Europeană. Este o şansă de a ne privi pe

noi înşine, ca naţie, mai obiectiv, de a ne da seama care sunt piedicile interne în evoluţia

noastră ca o societate caracterizată prin coeziune, şi, de ce nu, de a învăţa de la alţii acolo

unde ei sunt înaintea noastră.

- 3 -


1. Reprezentările sociale – grila de interpretare a imaginii “celuilalt”

1.1. Rolul şi mecanismul de formare a reprezentărilor socialeAflându-ne în faţa unei analize a modului în care indivizii unei societăţi îşi articulează

imaginea indivizilor ce aparţin de anumite grupuri sociale, vom porni de la ceea ce psihologia

socială numeşte “reprezentare socială”, acceptând definirea acestui concept ca “un ansamblu

de imagini mentale proprii unei realităţi sociale ce întreţin consensul unui grup şi care asigură

solidaritatea comunitară” (Gavreliuc, 2003).

Important în înţelegerea formării şi funcţionării reprezentărilor sociale este dinamismul

acestora, aspect evidenţiat pentru prima oară de către Serge Moscovici, considerat părintele

acestui concept. Acesta situează reprezentarea socială într-o poziţie intermediară între concept

(care extrage şi organizează sens din real) şi imagine (care reproduce realul) (Moscovici,

1984, “Psyhologie sociale”, apud Gavreliuc, 2003). Totodată, aflându-se la intersecţia dintre

conştiinţa individuală şi mentalul colectiv, reprezentarea socială este modelată de

interacţiunea dintre aceste două nivele de reprezentare a realităţii. Ea este astfel modificată

odată cu reaşezarea subiectului social care le-a asimilat într-un alt context comunicaţional,

redimensionând tipul, sensul şi intensitatea raporturilor cu centrii de promovare a mesajelor şi

influenţelor (Gavreliuc, 2003).

Pornind de la modelul lui Moscovici, psihosociologul francez Jean Claude Abric

sistematizează o structură internă a reprezentărilor sociale, constituite, în viziunea sa, din

nodul central (nucleul esenţial, în jurul căruia se va coagula reprezentarea) şi elementele

periferice (precumpănitor funcţional, mai flexibil, parte vie şi mobilă a reprezentării,

integratoare în realitatea concretă) (Abric, “Pratiques et représentations sociales”, 1994, apud

Gavreliuc, 2003). În tabelul 1 este prezentat acest model aşa cum a fost descris de autorul său,

preluat din sursa bibliografică anterior menţionată.

Modelul este completat prin identificarea tipurilor de transformări pe care le poate suferi

această structură:

– transformarea rezistentă: nodul central nu este modificat, doar sistemul periferic

negociază integrarea unor elemente străine;

– transformarea progresivă: noul mod de acţiune, care determină transformarea

sistemului periferic, nu este în contradicţie cu profilul nodului central, ducând la o

împletire treptată a noilor practici cu elementele sistemului central, şi deci la o

- 4 -


transformare secvenţială a reprezentării;

– transformarea abruptă: nodul central este afectat, fără intermedierea sistemului

periferic, sub acţiunea noi practici durabile, repetitive şi cu un impact social însemnat,

care pun în discuţie însuşi nucleul tare al sistemului central. Astfel, reprezentarea va fi

complet reconfigurată, nemaiputând conserva vechile profiluri decât sub forma unor

remanenţe remodelate.

Tabelul 1. Structura internă a reprezentării sociale – modelul AbricSistemul central Sistemul periferic

- întreţine legătura cu memoria colectivă şi

istoria grupului;

- permite integrarea experienţelor şi istoriilor

individuale;- este consensual: defineşte omogenitatea

grupului;

- suportă eterogenitatea grupului;

- stabil;

- coerent;

- rigid;

- suplu;

- suportă contradicţiile;

- rezistent la schimbare; - evolutiv;- puţin sensibil la contextul imediat; - sensibil la contextul imediat; Funcţii:

- generează semnificaţii ale reprezentării;

- determină organizarea sa.

Funcţii:

- permite adaptarea la realitatea concretă;

- permite diferenţierea conţinuturilor;

- protejează sistemul central.

Revenind la mecanismul de formare a reprezentărilor sociale, prin interacţiunea dintre

conştiinţa personală şi cea colectivă, se cuvine menţionat un aspect de interes pentru

cercetarea de faţă, şi anume modurile în care aceste reprezentări pot fi modificate sub acţiunea

sistemelor comunicaţionale. Acestea au fost identificate de Serge Moscovici în lucrarea sa

“La psychanalise, son image et son public” (apud Gavreliuc, 2003):

– difuziune: se transmit informaţiile, se răspunde unor nevoi de satisfacere a interesului

public pentru o anumită temă şi se produc opinii (în cazul analizat de Moscovici,

agentul informaţional îl constituiau, la această categorie, ziarele de mare tiraj);

– propagare: acest tip de raport operează la nivelul atitudinilor, prin stabilirea unui

raport cu receptorii pe baza unei viziuni organizate asupra lumii, şi “educă” un set de

răspunsuri coerente la întrebările publicului (în lucrarea lui Moscovici, la această

categorie intrau ziarele subordonate Bisericii Catolice);

- 5 -


– propagandă: se conformează unor raporturi sociale puternic antagoniste, alimentează

viziuni conflictuale asupra lumii propuse de sursă şi de o grupare adversă, refuză orice

perspectivă alternativă şi sfârşeşte prin conturarea unui stereotip depreciativ

(Moscovici a identificat acest mod de raportare ca fiind specific presei militante

apropiate de cercurile comuniste ale vremii). Pe această cale se conduce la

popularizarea unor reprezentări asupra subiectului vizat ce simplifică semnificativ

realitatea, reduce complexitatea şi diversitatea fenomenului la câţiva stimuli bine

precizaţi, ducând la formarea unei reacţii instantanee şi inconştiente faţă de subiect a

celui care, în urma receptării repetate a acesti imagini, ajunge să şi-o însuşească.

Mecanismul stereotipizării este descris prin următorii doi paşi (Gavreliuc, 2003):

– obiectivarea, prin care abstractul este transformat în concret, conceptul în imagine sau

nod figurativ. În acest fel, obiectul vizat îşi pierde din profunzime şi nuanţare,

reducându-se la o schemă a cărui acces spre difuzarea în spaţiul mental colectiv este

mult mai facil decât accesul conceptului iniţial. Se produce astfel ceea ce Moscovici

numea “naturalizarea reprezentărilor”: schema figurativă, separată de teoria iniţială, nu

mai este o construcţie abstractă şi inaborabilă, ci devine un patrimoniu comun

(Gavreliuc, 2003);

– ancorarea, stadiu în care categoria nouă este adăugată la ansamblul celor stăpânite şi

consolidate. În final se produce atribuirea de funcţionalitate, obiectul social vizat

devenind clasat şi denumit, ducând astfel la o îmblânzire a necunoscutului.

Sunt prezentate în continuare cele două roluri vitale ale reprezentărilor sociale, în viziunea lui

Adrian Neculau (apud Gavreliuc, 2003):

– convenţionalizarea obiectelor, persoanelor şi evenimentelor cu care o persoană se

confruntă, clasificarea acestora astfel încât necunoscutul e transformat în familiar;

grila prin care necunoscutul e interpretat pentru a fi “înţeles” este însă determinată în

mare măsură de mediul social integrator, căci “nicio minte nu e liberă de efectele unei

condiţionări preliminare, impusă de reprezentări, limbaj şi cultură” (Moscovici, apud

Gavreliuc, 2003).;

– prescrierea la nivel atitudinal, pentru că nu numai contextul prezentului desemnează

“ceea ce ar trebui să gândim”, ci şi moştenirea simbolică, puternic determinată de

memoria colectivă.

Ajungem, aşadar, la evidenţierea strânsei conexiuni dintre reprezentările sociale şi conceptele

- 6 -


incluziunii/excluziunii sociale, prin rolul acestor reprezentări de a direcţiona atitudinile şi,

prin acestea, comportamentele indivizilor dintr-o societate.

1.2. Prejudecata, o specie aparte de stereotipÎn contextul deschiderii unei societăţi spre includerea minorităţilor din cadrul ei, un reper

important îl constituie prejudecăţile existente în rândurile indivizilor din acea societate.

Prejudecata este definită ca atitudinea în general negativă îndreptată înspre membrii unui

grup, întemeiată pe simpla apartenentţă a “subiecţilor ţintă” la acel grup (Gavreliuc, 2002). Ne

aflăm, deci, în faţa unui stereotip, în genere negativ, ale cărui caracteristici principale sunt

sumarizate în continuare.

Prejudecăţile reprezintă o atitudine operaţională ce permite o gestionare mai facilă a

informaţiei din mediul social (Gavreliuc, 2002). Această trăsătură ţine de perspectiva cogniţiei

sociale, care consideră stereotipurile drept mecanisme mintale de economisire a energiei

(Iacob, 2003). Aceeaşi sursă bibliografică descrie cele două tipuri de strategii de procesare a

informaţiei: top-down (bazată în cea mai mare parte pe informaţia anterioară) şi bottom-up (în

care predomină informaţia nouă, datele observate) şi observă că stereotipurile (deci şi

prejudecata) favorizează strategiile de tip top-down, desconsiderând, în mare măsură, noile

informaţii. Astfel, informaţiile deja deţinute şi cristalizate sub forma stereotipului, sau cele noi

convergente cu primele, sunt mai des frecventate şi rememorate cu o mai mare fidelitate decât

cele care nu converg cu prejudecata (Gavreliuc, 2002). Mai ales dacă acest mecanism al

autoconfirmării nu este supus influenţei experienţei nemijlocite şi confruntării cu faptele, el

duce la un fenomen recurent de întărire şi, în final, la permanentizarea prejudecăţii.

O altă trăsătură importantă a prejudecăţii este puternica ei încărcătură afectivă. Deprecierea

celui vizat de prejudecată nu se limitează la nivelul cognitiv, ci se traduce în emoţii şi

sentimente pregnant negative faţă de acesta, de la nelinişte şi anxietate până la revoltă şi

dispreţ (Bodenhausen et al., 1994, apud Gavreliuc, 2002), însoţite de expectanţe şi credinţe

neliniştitoare în privinţa subiectului şi, mergând chiar mai departe, de tendinţa de a transfera

în planul comportamental aceste stări cognitive şi afective.

Puternica semnificaţie afectivă face ca prejudecata să fie activată în mod spontan, în

defavoarea unei evaluări de natură predominant raţională. În plus, cu cât mai frecvent sunt

folosite categoriile care compun prejudecata, cu atât mai accesibilă devine aceasta şi invers,

ajungându-se la activarea automată a prejudecăţii (Gavreliuc, 2002). Ajungem asftel din nou

- 7 -


la mecanismul consolidării prejudecăţii prin autoconfirmarea ei repetată.

În acelaşi timp, unele experimente (Macrae, Bodenhausen, Milne, 1998, apud Gavreliuc,

2002) au dovedit că, în mod surprinzător, prejudecăţile sunt reîntărite şi în cazul extremei

opuse, adică al suprimării gândurilor stereotipe.

Alte cercetări (Stangor, McMillan, 1992, apud Iacob, 2003) au dus la concluzia că, de obicei,

ne amintim mai bine informaţia care este incongruentă cu stereotipurile decât cea care este

congruentă cu acestea, ca rezultat al producerii mecanismului atenţiei automate. Reamintirea

este mai fidelă pentru că informaţia incongruentă cu stereotipul declanşează un proces

atributiv, necesar pentru găsirea unui sens al incongruenţei. În urma acestui proces, informaţia

incongruentă nu mai apare ca neconcordantă cu aşteptările iniţiale. Ca urmare a procesării

atributive, fie sensul iniţial este schimbat, ducând deci la o diminuare a stereotipului, fie

aspectele incongruente sunt diminuate sau trec printr-o schimbare de sens, caz în care regăsim

mecanismul de consolidare a stereotipului. Măsura în care o persoană se angajează într-un

astfel de efort cognitiv pentru a-şi explica inconsistenţele între noile informaţii şi cele din

memorie depinde în mare parte de existenţa sau absenţa alternativelor de eliminare sau

reinterpretare a informaţiei (Iacob, 2003).

Aşadar, stimulată în mod corespunzător, memoria poate ajuta şi la diminuarea stereotipurilor.

Descrierea acestui proces ţine însă de câmpul cogniţiei sociale. În cazul prejudecăţii,

puternica dominantă afectivă duce la o rezistenţă crescută în faţa reconfigurării informaţiei

deja întipărite în memorie, anumite experimente ajungând chiar să măsoare tăria inerţiei

prejudecăţii; deşi diferă de la un individ la altul, prezenţa ei este de netăgăduit (Gavreliuc,

2002).

În contextul cercetării de faţă, este interesant de urmărit dacă elemente care construiesc

anumite prejudecăţi despre minorităţile din România şi Marea Britanie sunt prezente în

articolele care tratează teme legate de aceste grupuri sociale, precum şi modul în care ele apar

– reconfirmate sau, dimpotrivă, printr-o sugerare sau declarare a necesităţii interzicerii lor din

sistemul valoric al cititorului. Ambele situaţii vor sugera că articolul în cauză nu a putut decât

contribui la consolidarea prejudecăţilor preexistente.

1.3. De la prejudecată la discriminareCogniţia socială evidenţiază rolul stereotipurilor în gestionarea informaţiilor, ele ajutând la

organizarea memoriei în categorii uşor de identificat, precum şi la orientarea în raport cu

- 8 -


necunoscutul, care devine astfel mai uşor de interpretat prin raportarea lui la categoriile deja

cunoscute. Diferite studii au demonstrat chiar că activarea stereotipurilor creşte performanţa

în efectuarea sarcinii, îndeosebi în cazul sarcinilor complexe (Gavreliuc, 2002).

Aşadar, rolul stereotipurilor în plan cognitiv se dovedeşte a avea şi o latură în mod evident

pozitivă. În ciuda acestui fapt, Luminiţa Iacob observă că “abordările clasice ale

stereotipurilor, realizate din perspectiva motivaţională şi comportamentală, au evidenţiat cu

precădere erorile de percepţie şi de relaţionare socială pe care aceste imagini simplificate la

favorizează” (Iacob, 2003). Este, poate, uşor de înţeles prevalenţa acestei orientări în lumina

istoriei secolului XX, în care discriminarea pe criterii etnice şi rasiale a prins o amploare greu

de imaginat şi de acceptat de către mintea umană, chiar într-o privire retrospectivă. Iar

discriminarea nu este altceva decât, aşa cum o numeşte Gavreliuc (2002), “prejudecată în

act”.

O definire mai riguroasă şi cuprinzătoare descrie discriminarea ca “acel comportament

negativ care are ca ţintă obiectul unei prejudecăţi – de regulă membrul unui out-grup – pe

baza unui stereotip social, precum cel impus de statusul etnic, rasial, economic sau

confesional al «celuilalt»” (Gavreliuc, 2002).

Psihologia socială susţine că atitudinile au un considerabil potenţial acţional, chiar dacă

ipoteza convergenţei dintre atitudini, opinii şi comportamente nu se verifică în practică, sub

influenţa a numeroşi factori de natură socială – presiunea conformismului şi normele grupului

fiind doar două exemple de cauze care duc la inhibarea atitudinilor ce ar putea fi evaluate

drept “neadecvate” de către grup sau chiar de către subiect, prin internalizarea acestei

evaluări. Astfel, Devine şi Monteith (apud Gavreliuc, 2002) arată că activarea unei

prejudecăţi, conştientizată ca atare de către subiect, generează o stare de puternic disconfort

emoţional, însoţită de un acut sentiment de vinovăţie greu de gestionat, care determină

subiectul să controleze manifestarea prejudecăţii în planul acţiunii şi chiar să respingă pe

viitor exteriorizarea ei. Se dovedeşte deci importanţa conştientizării naturii injuste a

prejudecăţii, ca punct de plecare pentru inhibarea comportamentelor pe care le-ar putea

genera.

La extremă, discriminarea ia forma agresivităţii manifeste. Sub această înfăţişare, fenomenul

s-a diminuat considerabil în societăţile occidentale contemporane, păstrându-şi totuşi

influenţa în alte arii culturale – Balcanii, Extremul Orient sau lumea islamică (Swim et al.,

- 9 -


1995, apud Gavreliuc, 2002). Nici evoluţia din lumea occidentală nu echivalează însă cu

dispariţia fenomenului, ci doar cu sublimarea lui în noi forme, mai subtil, cum e noul rasism.

Acestea sunt cu atât mai greu de identificat la o privire superficială, cu cât la nivel formal,

declarativ, ele resping discriminarea. Totuşi, ele nu sunt cu nimic mai puţin primejdioase

decât manifestările cărora le-au luat locul. În practică, efectul lor poate fi observat sub forma

unei segregări sociale neexplicite, la nivelul educaţiei, statusului social sau rezidenţial (Swim,

apud Gavreliuc, 2002). Astfel, lupta pentru teritorii simbolice continuă să se ducă între “noi”

şi “ceilalţi”, în ciuda discursului conciliant, iar pe termen mediu şi lung activarea acestui tipar

atitudinal este chiar mai dăunătoare decât discriminarea clasică, ducând la adâncirea clivajelor

sociale (Gavreliuc, 2002).

Studiile menţionate anterior arată şi modul în care rasismul modern reconfigurează rasismul

clasic prin cel puţin trei registre atitudinale:

– respingerea de facto a recunoaşterii discriminării împotriva “celuilalt”: “Tratamentul

injust la adresa ţiganilor este o invenţie în România de azi, ei beneficiază de toate

drepturile posibile, chiar prea multe!”;

– respingerea cererilor minorităţilor pentru un tratament egal în numele unui principiu

supraordonat: “Să mai termine odată, nu acestea sunt adevăratele probleme ale ţării!”;

– hrănirea resentimentului privitor la drepturile acordate deja minorităţilor: “În anii din

urmă s-a acordat o importanţă exagerată problemei ungurilor, mass-media a intrat într-

un joc vinovat tratând această problematică doar de dragul senzaţionalului”.

O altă formă travestită a discriminării este aceea a acordării unor favoruri, motivate de

urmărirea obţinerii unor avantaje, urmată de desconsiderarea subiectului, din momentul în

care atitudinea favorabilă de la început nu îşi mai găseşte motivaţia, şi chiar de semnificative

pierderi simbolice şi psihologice ale celui ce va trebui să plătească, pe termen lung şi la valori

mult mai mari decât cele reale, costurile pentru favoarea iniţială (Gavreliuc, 2002). La nivel

intergrupuri, acelaşi mecanism îl putem exemplifica prin situaţiile în care o societate acordă

beneficii unei minorităţi, motivate de presiuni externe (cum ar fi condiţiile de aderare la

Uniunea Europeană), iar mai apoi aceste beneficii sunt mereu folosite ca un pretext pentru

refuzul unei înaintări pe calea unei adevărate includeri sociale a respectivei minorităţi.

Rămânând în aceeaşi sferă a prejudecăţilor manifestate la nivel social, dar orientându-ne

atenţia spre rădăcinile prejudecăţilor, menţionăm aici două surse majore de activare a acestora

(Gavreliuc, 2002):

- 10 -


– conflictul direct intergrupuri: conform teoriei conflictelor realiste, grupuri diferite

confruntate cu acces limitat la aceleaşi resurse vor tinde în mod natural să transforme

competiţia în înfruntare, iar mecanismele prejudecăţii sunt cele care stau la baza

declanşării acesti lupte la nivel simbolic (şi, în cazul escaladării conflictului, chiar în

planul acţiunii);

– condiţiile social economice precare: cea mai cunoscută ipoteză la acest capitol,

probată prin numeroase studii, este cea care corelează frustrarea cu agresiunea,

dezvoltată de J. Dollard şi continuată de C. Hovland şi R. Sears în deceniul V al

secolului XX; aceste studii au pus în legătură condiţiile economico-sociale precare cu

violenţa extremă manifestată împotriva minorităţilor (rasiale, îndeosebi).

Înţelegerea consecinţelor distructive pe care le pot avea prejudecăţile la nivelul societăţii care

le întreţine conduce firesc spre investigarea strategiilor de învingerea prejudecăţilor, în

încercarea de a determina o adevărată reducere a fenomenelor discriminatorii. În continuare

sunt prezentate câteva dintre aceste strategii, sintetizate de Alin Gavreliuc în studiile sale de

psihologie socială (2002) după cum urmează:

– socializarea critică a subiecţilor: strategie costisitoare, globală, pe termen mediu şi

lung, dar şi foarte influentă, aceasta presupune dezvoltarea de către mediul social

integrator a unor proiecte sistematice de remodelare a atitudinilor membrilor societăţii,

urmărindu-se producerea unor atitudini considerate “sănătoase” cu privire la teme

problematice ale socialului şi care să se întemeieze pe discernământ social; mijloace

de implementare a unor astfel de strategii sunt, de exemplu, campaniile de presă la

nivel naţional, reforma curriculară în şcoală sau jocurile de rol;

– contactul nemijlocit intergrupuri: se bazează pe premisa că o cunoaştere directă a

“celuilalt” va contribui la nuanţarea, completarea şi, în final, modificarea reprezentării

lui, ducând la o reducere a stereotipurilor din ambele părţi; pentru ca strategia să fie

eficientă, e necesară îndeplinirea următoarelor condiţii (a căror enumerare va evidenţia

importanţa conceptului de responsabilitate socială):

– interacţiunea intergrupuri să se producă în cadrul unor sarcini necontrariante;

– membrii grupurilor aflate în contact să deţină un status economic şi social

apropiat;

– situaţia de contact să favorizeze cooperarea şi interedependenţa prin

identificarea unor scopuri comune supraordonate;

– membrii să se cunoască şi în registrul informal, nu doar în cel al relaţiilor

formale, pentru a se putea evalua unii pe alţii ca individualităţi;

- 11 -


– normele existente în grupuri să favorizeze egalitatea şanselor şi nu

discreditarea “celuilalt”;

– să se poată crea un climat de analiză critică a contextului interacţiunii şi nu de

gândire dogmatică;

– recategorizarea: se referă la retrasarea graniţei identitare între grupuri prin

identificarea unei apartenenţe supraordonate; o astfel de strategie nu elimină, dar poate

pondera înclinaţia naturală a indivizilor şi a grupurilor de sporire simbolică a propriei

identităţi şi de diminuare simbolică a “celuilalt”, ea având şi avantajul de a putea fi

aplicată în numeroase situaţii, deoarece un individ nu aparţine niciodată unui singur

grup;

– intervenţiile cognitive: sunt o cale instrumentală de învingere a prejudecăţilor şi se

bazează pe diminuarea erorii de inferenţă produsă de subiect prin preluarea informaţiei

categoriale şi neglijarea informaţiei individualizante; se încearcă deci stimularea

subiectului pentru a se concentra pe acele caracteristici ale “celuilalt” care îl

individualizează; în acest fel, este diminuată categorisirea pe care s-a construit

stereotipul;

– dezagregarea stereotipurilor implicite: impune îndeplinirea următoarelor condiţii:

– contactul cu “celălalt” să furnizeze repetat informaţii incongruente cu stereotipul

generic;

– să implice mai mulţi membri ai grupului vizat de prejudecată, pentru a putea fi

depăşită încadrarea lor în subtipuri;

– informaţiile să parvină de la membri tipici ai grupului stereotip.

Desigur, stereotipurile şi, în prelungirea lor, prejudecăţile, sunt un mecanism care va rămâne

prezent în universul psihicului. Dar în contextul dezvoltării unei societăţi tot mai eterogene,

atât la nivel global, cât şi în spaţiul european, diminuarea fenomenelor de discriminare capătă

o importanţă deosebită. Iar această luptă trebuie să plece de la nivelul atitudinilor ce

determină comportamentele discriminatorii.

Cum s-a putut vedea şi în cele de mai sus, mass media este deja recunoscută ca un instrument

eficient în demontarea prejudecăţilor, atunci când este inclusă în strategii coerente şi atent

implementate. Rămâne de văzut dacă mesajele pe care le transmit articolele analizate în acest

studiu vor fi de natură să demonteze sau, dimpotrivă, să întărească prejudecăţile publicului

căruia se adresează.

- 12 -


2. Dimensiuni culturale şi rolul lor în conturarea portretului minoritarului

2.1. Modelul HofstedeFiind vorba despre un studiu ce compară imagini produse în cadrul a două culturi diferite, este

firesc ca premisele să fie strâns legate de caracteristicile cunoscute pentru fiecare dintre aceste

culturi. Un instrument util în acest sens îl oferă dimensiunile culturale definite de Geert

Hofstede.

Deşi cercetarea lui Hofstede a avut ca punct de plecare mediul organizaţional, rezultatele sale

au ajuns să fie considerate valide în studiul culturilor la nivel de naţiuni şi este până în prezent

unul din principalele puncte de reper în psihologia interculturală. Numeroase studii ulterioare

au extins aria geografică analizată, au testat continuitatea în timp a dimensiunilor culturale

identificate şi au stabilit corelaţii între aceste dimensiuni şi diverşi factori de natură

economică, socială sau psihologică.

Pornind de la definiţia dată de Hofstede culturii ca fiind o “programare mentală care distinge

membrii unui grup de membrii unui alt grup”, contextul în care următoarele caracteristici

culturale vor fi utilizate este acela al oferirii unor linii directoare privind diferenţele de

aşteptat a fi descoperite între cele două imagini ale minoritarului, cea românească şi cea

britanică. Aceste trăsături fiind însă definite pe baza valorilor medii la nivel naţional, ele nu

sunt neapărat reprezentative pentru un segment mai restrâns al populaţiei respective – în cazul

de faţă, autorii articolelor analizate şi autorii comentariilor ce vizează aceste articole. Neavând

la dispoziţie studii relevante privind profilul acestora în particular, singurul criteriu de

comparare va fi pe baza diferenţelor interculturale. În urma analizei rezultatelor studiului,

dacă acestea vor oferi un peisaj substanţial diferit faţă de cel sugerat prin modelul Hofstede,

ele vor indica existenţa unor particularităţi semnificative ale acestor grupuri în cadrul

propriilor culturi.

Cele 5 (în cea mai recentă variantă) dimensiuni culturale identificate de cercetările lui Geert

Hofstede sunt sumarizate în continuare:

1. distanţa faţă de putere: exprimă gradul de acceptare a autorităţii superiorilor ierarhici

de către cei aflaţi în poziţii inferioare; într-o cultură cu distanţă mare faţă de putere,

ierarhiile sunt privite ca surse “naturale” de inegalitate la nivel social (atât în ceea ce

priveşte mediul de lucru, cât şi cel educaţional, politic, religios şi chiar familial), în

timp ce în culturile cu distanţă mică faţă de putere, ierarhiile sunt considerate surse ale

- 13 -


unor diferenţe mai degrabă formale;

2. evitarea incertitudinii: se referă la intoleranţă faţă de ambiguitate, nevoia de reguli

formale şi lipsa disponibilităţii pentru schimbare;

3. individualism: urmăreşte concentrarea atenţiei, resurselor şi angajării personale în

sarcină înspre sine sau înspre colectivitatea de apartenenţă; termenul “individualism” a

ajuns să fie folosit şi în ceea ce priveşte trăsăturile la nivel personal; în sensul tratat

aici, deci cel dat de Hofstede, el se referă la nivelul unei societăţi şi în acest context

este opus celui de “colectivism”; un scor mic la individualism va indica aşadar o

cultură colectivistă;

4. masculinitate: identifică orientarea spre valori şi obiective simbolic masculine

(realizare personală din punct de vedere material sau al poziţiei sociale, asertivitate)

sau, la polul opus, simboluri ale feminităţii (toleranţă, relaţii intepersonale

armonioase);

5. orientare pe termen lung sau scurt: în culturile cu orientare pe termen lung, accentul

este pus pe investirea în viitor, prin perseverenţă şi economisire, iar în cele cu

orientare pe termen scurt, pe un “acum” cât mai satisfăcător şi pe păstrarea intactă a

ceea ce s-a moştenit din trecut.

În studiul de faţă, primele patru dimeniuni au o relevanţă deosebită, urmând a fi tratate mai pe

larg în cele ce urmează. Din prezentarea făcută de Hofstede ultimei dimensiuni (orientarea pe

termen lung sau scurt), aceasta nu numai că nu oferă indicii ale implicaţiilor ei asupra

conceptelor legate de incluziunea socială, dar nu se constituie nici în bază pentru o comparaţie

între cele două ţări vizate, ambele aflându-se printre culturile cu orientare pe termen scurt.

Distanţa faţă de putere (DP)

Prin însăşi ideea sa de bază, aceea a gradului de acceptare a inegalităţilor sociale, această

dimensiune apare ca un factor ce influenţează atitudinea faţă de minorităţi: ne pot fi aceşti

“ceilalţi” egali sau măcar apropiaţi pe scara socială? Sau statutul de minoritar implică o

diferenţă ce nu poate fi, şi nici nu este de dorit să fie, depăşită?

Printre consecinţele orientării spre unul sau spre celălalt pol al acestei dimensiuni, enumerate

în studiul lui Hofstede (2004), câteva vizează explicit incluziunea/excluziunea socială. Ele

sunt prezentate în tabelul 1.

- 14 -


Tabelul 1. Diferenţe interculturale în funcţie de indicele distanţei faţă de putereDP mică DP mare

Reguli generale, familie şi educaţieInegalităţile între indivizi ar trebui

minimizate

Inegalităţile între oameni sunt de aşteptat şi

dezirabileAr trebui să existe, şi într-o anumită măsură

există, interdependenţă între cei cu mai multă

şi cei cu mai puţină putere

Cei mai puţin puternici ar trebui să fie

dependenţi

Locul de muncăIerarhia din cadrul unei organizaţii reprezintă

o inegalitate a rolurilor

Ierarhia dintr-o organizaţie reflectă inegalităţi

existenţiale între cei de pe poziţii ierarhice

diferiteVeniturile în cadrul unei organizaţii nu

prezintă variaţii foarte mari între poziţiile de

vârf şi cele de la baza ierarhiei

Există diferenţe majore la nivel salarial între

diferitele nivele ierarhice

Statul Utilizarea puterii trebuie să fie îndreptăţită şi

este evaluată sub criteriul binelui şi răului

Puterea cântăreşte mai mult decât dreptul:

deţinătorul puterii este şi deţinătorul dreptăţiiMai mult dialog şi mai puţină violenţă în

politica internă

Mai puţin dialog şi mai multă violenţă în

politica internăDrepturi egale pentru toţi Cei mai puternici sunt privilegiaţiDiferenţe mici între venituri, reduse şi mai

mult prin sistemul de taxe şi impozite

Diferenţe mari între venituri, crescute chiar

mai mult prin sistemul de impozitare

Toate acestea sugerează că o cultură în care distanţa faţă putere este mare oferă un climat mai

degrabă potrivnic incluziunii sociale: diferenţele sunt privite ca surse normale de inegalitate,

lipsa puterii duce la dependenţă, în timp ce deţinerea puterii justifică deţinerea unui surplus de

“drepturi”, iar mediul politic, cu rol important în dezvoltarea şi implementarea politicilor

sociale, este dominat de agresivitate, îngreunând dialogul necesar într-o societate cu adevărat

deschisă spre diversitate.

Evitarea incertitudinii (EI)

Şi în cazul acestei dimensiuni, întâlnim încă de la conceptul ei de bază sugestia unei influenţe

privind felul în care minorităţile sunt privite: în culturile cu o evitare ridicată a incertitudinii,

“celălalt”, “deviantul”, va genera anxietate câtă vreme reprezintă o ameninţare la ordinea

- 15 -


socială curentă şi riscurile pe care le implică prezenţa lui nu sunt cunoscute.

Tabelul 2. Diferenţe interculturale în funcţie de scorul pentru evitarea incertitudiniiEI scăzută EI ridicată

Reguli generale, familie, sănătateCe e diferit e interesant Ce e diferit e periculosOamenii au mai puţine griji legate de sănătate

şi bani

Oamenii au mai multe griji privind sănătatea

şi baniiRezultatele sunt privite ca o consecinţă a

abilităţilor personale

Rezultatele sunt atribuite unor cauze ce ţin de

circumstanţe sau norocLocul de muncăConcentrarea asupra procesului decizional Concentrarea pe conţinutul deciziilorStatul Dacă legile nu pot fi respectate, ar trebui

schimbate

Există o nevoie emoţională puternică pentru

legi stricte şi elaborate, chiar dacă acestea nu

sunt respectateRezultate prompte în cazul apelării la justiţie Rezultate târzii în cazul apelării la justiţieProtestul din partea cetăţenilor este acceptat Protestul cetăţenilor ar trebui reprimatFuncţionarii civili sunt în favoarea

progresului politic

Funcţionarii publici se opun progresului

politicParticipare crescută în rândurile societăţii

civile

Participare scăzută în rândurile societăţii

civileToleranţă, chiar şi faţă de idei extreme Extremism şi reprimarea extremismuluiToleranţă, religii şi ideiToleranţă interetnică ridicată Toleranţă interetnică scăzutăAtitudine pozitivă sau neutră faţă de străini XenofobieAcceptarea refugiaţilor Repatrierea imigranţilorRisc scăzut de conflicte violente intergrupuri Risc crescut de conflicte violente intergrupuriDrepturile omului: nimeni nu ar trebui să fie

persecutat pentru credinţele proprii

Intoleranţă şi fundamentalism religios, politic

şi ideologic

Tabelul 2 conţine acele elemente, dintre cele enumerate de Hofstede (2004) în diferenţierea

culturilor pe baza acestei dimensiuni, care au implicaţii directe asupra incluziunii sociale.

De această dată, intoleranţa este prezentă foarte explicit în descrierea uneia din cele două

extreme, şi anume cea a unui nivel ridicat de evitare a incertitudinii. Este de aşteptat, aşadar,

- 16 -


ca într-o astfel de cultură să existe o puternică respingere a minorităţilor etnice, religioase şi a

imigranţilor. Aceleaşi aşteptări sunt valide în cazul acelor grupuri sociale care, din diferite

motive, nu sunt suficient cunoscute de către majoritate (un exemplu ar fi, în cazul României,

minorităţile sexuale; existenţa şi natura acestora fiind până de curând un subiect tabu în

spaţiul public românesc, imaginea lor în prezent este construită prin înlocuiera necunoscutelor

cu elemente provenind din diverse mituri, presupuneri şi prejudecăţi, rezultând deseori

portretul acelui “diferit periculos”).

De asemenea, aspectele ce ţin de relaţia cetăţeanului cu statul sugerează că statutul

minorităţilor este foarte greu de schimbat în societăţile cu EI ridicată. Chiar şi la nivel general,

predispoziţia spre a atribui succesul sau insuccesul unor cauze externe ne arată că într-o astfel

de societate şansele sunt mici ca iniţiativa schimbărilor să plece de la simplul cetăţean şi să fie

susţinută de acesta.

Individualismul (I/C)

Tabelul 3 include acele caracteristici date de gradul de individualism (Hofstede, 2004) care se

află în legătură cu conceptele incluziunii sociale.

La o primă vedere, concentrarea asupra armoniei şi consensului la nivel social ar putea indica

existenţa unor bune premise pentru includerea minorităţilor în societăţile colectiviste. Punând

însă această trăsătură alături de altele cum ar fi favorizarea, din punct de vedere economic sau

legislativ, a anumitor grupuri sociale, se conturează imaginea unei societăţi unde separarea

este puternică între in-grup şi out-grup, între “ai noştri” şi “ai lor”. Mai mult chiar, în culturile

colectiviste se observă expresii directe ale discriminării, cum sunt ascunderea “sub preş” a

persoanelor cu dizabilităţi sau o mai scăzută respectare a drepturilor omului.

De asemenea, de interes pentru studiul de faţă, dar mai mult dintr-un alt punct de vedere, sunt

acele diferenţe între culturile individualiste şi colectiviste care se referă la comunicare, în mod

special exprimarea emoţiilor şi autodezvăluirea. Acestea sunt relevante în contextul analizei

unui mediu, chiar şi virtual, de comunicare, în cazul nostru secţiunea de comentarii la

articolele ziarelor online.

În ceea ce priveşte autodezvăluirea, aceasta este încurajată în culturile individualiste şi

descurajată în cele colectiviste, unde “se vorbeşte mult, dar se spune puţin” (despre sine), în

sensul menţinerii informaţiei transmise la un nivel superficial, nerelevant şi chiar cu un grad

- 17 -


de autenticitate redus (Gavreliuc et al., 2006). Este interesant de urmărit dacă această tendinţă

va fi observată şi în comunicarea online, precum şi prezenţa sau absenţa stereotipurilor în

opiniile exprimate de către cititori (beneficiind de mecanismul diminuării stereotipurilor prin

intermediul autodezvăluirii, culturile individualiste e de aşteptat să fie mai puţin predispuse la

folosirea şabloanelor în construirea imaginii “celuilalt”).

Tabelul 3. Diferenţe interculturale în funcţie de dimensiunea individualism/colectivismColectivism Individualism

Reguli generale, familie, sănătateO mică parte din veniturile private şi publice

este dedicată sistemului de sănătate

O mai mare parte din veniturile private şi

publice este dedicată sistemului de sănătatePersoanele cu dizabilităţi sunt o ruşine pentru

familie şi nu ar trebui lăsate “la vedere”

Persoanele cu dizabilităţi ar trebui să

participe la activităţile de zi cu zi, în măsura

posibilităţilorLocul de muncăMobilitatea profesională este scăzută Mobilitate profesională ridicatăFavorizarea clienţilor in-grup Tratament egal pentru toţi clienţiiStatul Interesele colective primează Interesele individuale primeazăViaţa privată e “invadată” de grup Fiecare are dreptul la viaţă privatăLegi şi drepturi diferite pentru grupuri

diferite

Legi şi drepturi identice pentru toţi

Nivel mai scăzut al respectării drepturilor

omului

Nivel mai ridicat al respectării drepturilor

omuluiArmonia şi consensul la nivel social sunt

scopurile finale

Evoluţia la nivel personal este scopul final

În cadrul grupului de referinţă, colectiviştii descurajează exprimarea emoţiilor negative şi

încurajează emoţiile pozitive, datorită importanţei pe care o acordă armoniei şi coeziunii

grupului. În relaţia cu cei din afara grupului, atitudinea este însă opusă celei anterior descrise

(Gavreliuc et al., 2006). Ne putem deci aştepta ca într-o cultură colectivistă minoritarul nu

numai să fie privit ca un intrus, ci şi emoţiile negative faţă de el să fie exprimate vehement.

Masculinitatea (M/F)

Aşa cum se observă din tabelul 4 (Hofstede, 2004), şi această dimensiune are implicaţii

asupra atitudinii faţă de minorităţi, mai ales faţă de femei şi homosexuali. În culturile

- 18 -


masculine, aceştia din urmă sunt priviţi ca fiind de-a dreptul periculoşi pentru societate, în

timp ce femeile, chiar dacă legea le oferă drepturi egale cu ale bărbaţilor, nu beneficiază de

această egalitate şi prin prisma sistemului valoric dominant, conform căruia bărbatul este

superior femeii.

Tabelul 4. Diferenţe interculturale în funcţie de dimensiunea masculinitate/feminitateFeminitate Masculinitate

Diferenţe între sexeAceleaşi standarde pentru bărbaţi şi femei (şi

unii şi alţii sunt “subiecţi”)

Standarde diferite: bărbatul este “subiect”,

femeia este “obiect”Homosexualitatea este privită ca o realitate a

naturii

Homosexualitatea este considerată o

ameninţare la adresa societăţiiLocul de muncăMai multe femei cu carieră Mai puţine femei cu carierăStatul şi religiaSprijin din partea statului pentru cei mai

nevoiaşi

Sprijinirea celor mai puternici

Imigranţii ar trebui să fie incluşi Imigranţii ar trebui să fie integraţiMai multe femei cu funcţii politice Mai puţine femei cu funcţii politiceReligia dominantă pune accentul pe

complementaritatea sexelor

Religia dominantă pune accentul pe

superioritatea bărbatului

2.2. Caracterizarea culturii britanice şi a celei române pe baza modelului Hofstede

2.2.1. Marea BritaniePentru primele patru dimensiuni culturale ale modelului amintit, cea mai recentă cercetare a

lui Hofstede (2001) a obţinut următoarele valori pentru Marea Britanie:

– distanţa faţă de putere: 35

– evitarea incertitudinii: 35

– individualism: 89

– masculinitate: 66

Distanţa faţă de putere este mică (apropiindu-se de zona valorilor medii), indicând că

ierarhiile în societate au o importanţă mai degrabă formală, iar mobilitatea socială este

ridicată. La nivel de societate, implicaţiile acestei caracteristici includ legi pentru protejarea

drepturilor minorităţilor etnice. La scară redusă, efectele se referă, de exemplu, la relaţia

- 19 -


dintre superiori şi subordonaţi la locul de muncă, relaţie care de obicei este foarte puţin bazată

pe formalităţi.

La fel de scăzută este şi valoarea pentru evitarea incertitudinii, arătând disponibilitatea

pentru schimbare şi pentru asumarea unor riscuri cu efecte greu de calculat. Un efect vizibil la

nivel naţional al acestei trăsături este permanenta revizuire a legilor şi a structurilor

guvernamentale, iar unul la nivel de interacţiune personală este considerarea conflictelor sau

divergenţelor între colegii de muncă, sau chiar între subordonaţi şi superiori, ca fiind benefice.

Individualismul se află la o valoare foarte ridicată, lucru de altfel de aşteptat într-o societate

puternică din punct de vedere economic (Hofstede a descoperit că această dimensiune

culturală este corelată cu produsul intern brut al ţărilor incluse în cercetările sale). O

consecinţă pe scară largă a acestei caracteristici este faptul că familia restrânsă predomină ca

structură socială de bază (spre deosebire de colectivişti, individualiştii se asociază mai greu în

grupuri sociale ample şi durabile în timp). La nivel personal, o urmare este probabilitatea

crescută ca angajatul să fie mai preocupat de rezultatele şi dezvoltarea sa decât de echipă.

Masculinitatea este la o valoare peste medie, dar nu foarte ridicată, reflectând tendinţa

societăţii britanice de a evolua către una cu valori considerate tipic feminine, chiar dacă

această evoluţie este lentă şi valorile predominante sunt încă acelea asociate masculinităţii.

2.2.2. RomâniaÎn studiul iniţial al lui Hofstede, cel având ca subiecţi angajaţi ai companiei IBM, România nu

a fost inclusă. Mai târziu, ea a fost adăugată, de această dată într-o cercetare având studenţi

drept subiecţi (Hofstede, 2001). Pe baza rezultatelor obţinute, au reieşit următoarele estimări

ale valorilor dimeniunilor culturale pentru România:

– distanţa faţă de putere: 90




În 2005, compania Interact şi Gallup România au desfăşurat o nouă cercetare (Luca, 2005)

dupa metoda Geert Hofstede, având şi sprijinul acestuia. Rezultatele acestui studiu (desfăşurat

în două etape, cea de-a doua confirmând rezultatele primei etape) au infirmat în mare parte

estimările menţionate mai sus, valorile obţinute fiind următoarele:

- 20 -


– distanţa faţă de putere: 29 (în prima etapă), 33 (în a doua etapă)




Chiar şi autorii cercetării au fost surprinşi de valoarea mică rezultată la prima dimensiune,

distanţa faţă de putere, întrucât experienţa vieţii de zi cu zi în România nu o confirmă nici la

o privire de ansamblu (dacă e să observăm, de exemplu, prevalenţa puterii asupra dreptăţii,

perpetuarea unor privilegii speciale ale deţinătorilor puterii), nici la o urmărire a detaliilor (un

exemplu ar fi registrul lingvistic, care cuprinde termeni diferiţi pentru adresare sau pentru

numirea unei alte persoane, în funcţie de statutul persoanei respective:

“tu”/“dumneata”/“dumneavoastră”, respectiv “el”/“dumnealui”). Explicaţiile autorilor pentru

acest rezultat se referă la mai multe aspecte:

– receptarea întrebărilor de către subiecţi: formularea întrebărilor a fost considerată ca

un potenţial motiv pentru înţelegerea greşită a acestora de către subiecţi; din această

cauză studiul a fost repetat, în cea de a doua etapă întrebările fiind reformulate; totuşi,

diferenţa faţă de primele rezultate nu a fost considerabilă;

– răspunsuri nesincere: este văzută ca plauzibilă ipoteza conform căreia, nefiind

obişnuiţi să discute deschis despre relaţia cu autoritatea, subiecţii au dat răspunsurile

pe care le considerau “bune”, “de dorit”;

– existenţa unui complex de autoritate: această concluzie a fost dezvoltată pornind de la

o observaţie a lui Hofstede că într-o cultură în care comportamentele obişnuite

demonstrează în realitate o distanţă mare faţă de putere, această stare de fapt poate

genera o frustrare puternică, ducând la aspiraţia pentru micşorarea acestei distanţe;

astfel, indexul obţinut pentru distanţa faţă de putere ar caracteriza nu situaţia actuală a

societăţii, ci starea ideală, cea pe care subiecţii o doresc.

Valoarea reală estimată de către autorii cercetării pentru această dimensiune este 70.

Nivelul mai degrabă ridicat al evitării incertitudinii pare să fie confirmat de realităţi ca

evitarea planificărilor pe termen lung (viitorul, ca “necunoscut” şi imprevizibil, generând

anxietate) sau dificultatea în acceptarea unor opinii contrare (lipsa consensului generând

ambiguitate), precum şi tendinţa de a da curs impulsului de moment, inclusiv în exprimarea

necontrolată a emoţiei negative.

- 21 -


În ceea ce priveşte dimensiunea individualism/colectivism pentru România, estimarea lui

Hofstede este categoric în favoarea colectivismului, în timp ce studiul Interact o plasează

chiar la mijlocul distanţei între cele două extreme. Este foarte probabil ca valoarea pentru

individualism să fie în creştere, având în vedere creşterea nivelului economic al ţării în

perioada post comunistă. Observăm în societatea românească atât efecte ale individualismului

(cum ar fi o tot mai crescută disponibilitate pentru schimbarea destul de frecventă a locului de

muncă), cât şi ale colectivismului (proverbialul sistem de “pile, cunoştinţe şi relaţii” fiind în

continuare un mecanism ce funcţionează în diferite medii organizaţionale).

În cazul celei din urmă dimensiuni întâlnim un consens între estimarea lui Hofstede şi

rezultatele studiului Interact, ambele plasând România printre ţările cu un grad temperat de

feminitate.

2.2.3. O scurtă comparaţie între cele două culturi privind aspectele legate de incluziunea/ excluziunea socialăPentru fiecare din cele patru dimensiuni culturale ale modelului Hofstede detaliate în prima

secţiune a acestui capitol, am arătat că balanţa înclină spre una din cele două extreme atunci

când enumerăm caracteristicile ce privesc excluziunea socială. Astfel, o cultură colectivistă

apare mai probabil să încurajeze excluderea grupurilor minoritare decât una individualistă. La

fel, o cultură cu un indice al DP mare în comparaţie cu una cu indice mic al DP, sau o cultură

cu EI ridicată faţă de una cu EI scăzută, precum şi o cultură masculină faţă de una feminină.

Figura 1: Compararea predispoziţiei spre excluziune socială

în funcţie de dimensiunile din modelul Hofstede

- 22 -


Pornind de la aceste premise, am conturat în figura 1 poziţionarea relativă a culturilor

britanice şi române pe o presupusă şi simplificată axă a înclinaţiei spre excluziunea socială.

Scopul graficului nu este acela de a afirma o determinare categorică, ci doar de a oferi, într-o

privire, sugestia oferită de parcurgerea de până acum a acestor două profile culturale.

La această privire sumară, apare mai probabil să găsim manifestări sau atitudini negative la

adresa minorităţilor sociale în România decât în Marea Britanie. În lumina ipotezei frustrare-

agresiune, menţionată în primul capitol al acestei lucrări, este posibil ca ultimii 20 de ani de

puternice şi, de multe ori, dureroase transformări sociale, să fi contribuit chiar la potenţarea

discriminărilor în ţara noastră.

- 23 -


3. Internetul ca teritoriu social. Presa scrisă pe internet

3.1. Societatea informaţionalăDeşi este încă în urma Statelor Unite ale Americii din punctul de vedere al răspândirii

utilizării internetului (cel puţin în ceea ce priveşte dimensiunea orizontală, adică procentul din

populaţie care are acces la internet), Europa poate fi şi ea văzută ca un teritoriu cucerit de

societatea informaţională (vezi figura 1). România şi Marea Britanie, cele două ţări de interes

în studiul de faţă, nu fac nici ele excepţie (rata de penetrare a internetului fiind 31,4% pentru

România şi 66,4% pentru Marea Britanie, ambele peste media globală).

Un solid punct de plecare în studierea interacţiunii dintre social şi informaţional îl oferă opera

lui Manuel Castells, unul dintre cei mai activi şi recunoscuţi autori care analizează efectele

revoluţiei informaţionale în sfera socială şi economică, considerat de către “The Economist”

ca fiind “primul filosof semnificativ al ciberspaţiului”.

Acesta defineşte conceptul de societate de tip reţea (Castells, 2004a) ca o societate a cărei

structură e formată din reţele ce funcţionează pe baza tehnologiei comunicaţiei şi a informaţiei

produse şi stocate prin intermediul microeletronicii. Important în definirea unei astfel de reţele

este elementul ei constitutiv, nodul. O reţea nu are un centru, ea este formată doar din noduri,

dar acestea au fiecare un grad de importanţă diferit în cadrul reţelei, în funcţie de capacitatea

lor de a contribui la atingerea scopurilor acesteia. Reţelele funcţionează pe o logică binară:

includere/excludere. Nodurile pot fi excluse din reţea atunci când devin redundante, iar noi

noduri sunt adăugate dacă sunt considerate utile. Relaţiile între reţele pot fi de cooperare

(pentru care este necesară existenţa unui protocol de comunicare între reţele şi a unor puncte

de interconectare) sau de competiţie (care poate lua forme distructive atunci când se intervine

asupra reţelei concurente, întrerupându-i punctele de interconectare sau afectându-i

protocoalele de comunicare).

Citind modelul propus de Castells prin ochii unui om familiarizat măcar cu conceptele de

bază ale tehnologiei informaţiei, este uşor de recunoscut modul de organizare şi funcţionare a

reţelelor informatice. Totuşi, autorul ne atrage atenţia asupra faptului că reţelele nu reprezintă

o caracteristică a societăţilor secolului XXI şi nici măcar una a organizării rasei umane. El îl

citează pe Fritjof Capra care afirma că “reţeaua este un model comun oricărui tip de viaţă;

oriunde vedem viaţă, vedem reţele”. De asemenea, citează autori care identifică structuri de

tip reţea în societăţile umane încă din antichitate şi argumentează lipsa acestui concept din

- 24 -


interpretările istorice prin prisma eficienţei reţelelor la nivel macrosocial în acel timp, mult

diminuată din cauza vitezei mici de transmitere a informaţiei între nodurile aflate la distanţă

fizică mare. Acesta este motivul, conchide Castells, pentru care reţelele au fost, de-a lungul

istoriei, elemente structurale subordonate structurilor ierarhice, mult mai eficiente, în codiţiile

trecute, pentru organizarea socială la scară largă (Castells, 2004a).

Epoca modernă, prin dezvoltarea tehnologică, a contribuit la diminuarea neajunsurilor mai sus

menţionate, iar expansiunea recentă a tehnologiei informaţiei a oferit structurilor bazate pe

reţele mediul şi mijloacele necesare pentru a-şi valorifica pe deplin potenţialul.

Putem deduce, aşadar, iar Castells prezintă acelaşi raţionament în lucrările sale, că această

reţea la nivel global, numită internet, nu este altceva decât un nou mediu de desfăşurare a unor

structuri şi modele sociale deja existente, dar care îşi găsesc în acest mediu condiţii mult mai

prielnice de a se manifesta cu un maxim de eficienţă.

3.2. Spaţiul virtual ca teritoriu de manifestare a incluziunii/excluziunii socialePrima observaţie ce se impune aici este aceea că spaţiul virtual este în prezent unul care

exclude o mare parte din omenire. După cum arată cel mai recent studiu al Miniwatts

Marketing Group (www.internetworldstats.com), doar 21,1% din populaţia Terrei utiliza

internetul în martie 2008; deci aproximativ patru cincimi nu au încă acces la acest teritoriu.

Figura 1: Rata de penetrare a internetului pe arii geografice (martie 2008)

- 25 -

http://www.internetworldstats.com/


Privind statisticile care surprind rata de penetrare a internetului în marile regiuni geografice

ale planetei (figura 1), observăm o altă dimensiune a excluderii: în timp ce 73,1% dintre nord

americani se pot conecta la internet, doar 14% dintre asiatici şi 5,3% dintre africani

beneficiază de acces la internet. Un continent întreg este, deci, aproape lipsit de reprezentare

în spaţiul virtual.

Potrivit aceleiaşi surse (http://www.internetworldstats.com/stats.htm), numărul de utilizatori a

crescut la nivel global cu 290% între anii 2000 şi 2008. Ordinea ratelor de creştere pe regiuni

geografice este aproximativ inversa celei din figura 1: numărul de utilizatori de internet din

Africa a crescut cu 1030,2%. Se prefigurează, aşadar, un viitor în care internetul va ajunge să

cuprindă o tot mai mare parte din populaţia globului, şi într-un raport din ce în ce mai

echilibrat din punctul de vedere al repartizării geografice.

În ciuda acestui fapt, se poate anticipa că drumul spre echilibrul evocat va fi foarte dificil de

parcurs de către acele grupuri care acum sunt mai degrabă absente din acest spaţiu,

“majoritarii” din prezent având deja o imensă cantitate de conţinut creată de către şi pentru ei.

Figura 2: Limbile vorbite de utilizatorii de internet (mai 2008)

- 26 -

http://www.internetworldstats.com/stats.htm


De asemenea, o dimensiune culturală a incluziunii/excluziunii sociale în cadrul internetului

este dată de limbile folosite pentru comunicare în acest spaţiu. Aşa cum arată autorii

statisticilor (http://www.internetworldstats.com/surfing.htm#language), utilizatorii de internet

care vorbesc aceeaşi limbă tind să se grupeze în comunităţi din spaţiul virtual, indiferent de

locaţia lor geografică . Se observă din figura 2 că aproape o treime din totalul utilizatorilor

sunt vorbitori ai limbii engleze, în timp ce doar a şasea parte din total îi cuprinde pe toţi

utilizatorii care vorbesc alte limbi decât cele mai populare 10 .

O consecinţă este, desigur, o mai restrânsă utilitate a internetului pentru cei care sunt limitaţi

de limba vorbită atât în ceea ce priveşte interacţiunea cu alţi utilizatori, cât şi accesul la

resurse online de interes din punctul de vedere al conţinutului. Pe de o parte, drumul spre

rezolvarea acestei probleme a fost deja deschis prin introducerea unor programe ce traduc

automat textele publicate pe internet din limba folosită în original într-o altă limbă (un număr

limitat, deocamdată). Totuşi, inteligenţa artificială mai are mult de evoluat până când o

traducere automatizată va putea concura cu una produsă de inteligenţa umană.

Pe de altă parte, reţeaua globală poate fi folosită ca o bună bază pentru noi forme de educaţie

sau doar ca sprijin pentru pentru completarea educaţiei primite în alte medii, prin enorma

cantitate de informaţii pe care o conţine, precum şi prin posibilitatea interacţiunii în timp real

cu persoane ce pot astfel interveni direct în procesul educaţional fără a fi prezente fizic.

Aşadar, putem considera că internetul, în forma sa actuală, pune o piedică prin utilizarea mult

mai frecventă a câtorva limbi în defavoarea celorlalte, dar tot internetul se constituie în mediu

de învăţare, oferind chiar şansa învăţării acelor limbi ce predomină în acest spaţiu. Deşi

aceasta este o soluţie parţială, ea duce mai degrabă la intergrare decât la includere.

Încă un criteriu de excludere din teritoriul virtual este cel al dizabilităţilor fizice.

Accesibilitatea din acest punct de vedere al aplicaţiilor online este un subiect căruia i se

acordă o importanţă crescândă în ultimii ani în rândurile celor care dezvoltă astfel de

aplicaţii. Totuşi, sfera de conţinut accesibil persoanelor cu dificultăţi de vedere sau dizabilităţi

ale membrelor superioare este în continuare foarte redusă faţă de cantitatea totală de conţinut

online.

Aşadar, internetul ca reţea socială la nivel global este departe de a fi un teritoriu al tuturor, dar

poate evolua în această direcţie cu o relativă uşurinţă, dată fiind flexibilitatea şi permanenta

reconfigurare, două caracteristici specifice reţelelor. Evoluţia va depinde însă de mai mult

- 27 -

http://www.internetworldstats.com/surfing.htm#language


decât creşterea economică şi expansiunea tehnologică în anumite zone geografice. Pe lângă

această componentă orizontală, ea trebuie să mai conţină şi una verticală, influenţată de modul

în care actorii sociali aleg să definească regulile după care acest spaţiu funcţionează. Şi, aşa

cum observă şi Johnstone (2003), calitatea “ciberpoliticilor” este doar o măsură a calităţii

politicilor socioeconomice pe care primele le însoţesc.

Pentru a aprofunda acest aspect calitativ al internetului ca teritoriu social, mă voi referi în

continuare la modelul prezentat de Stoer et al. (2003), care identifică cinci situri de

manifestare a excluziunii sociale: corpul, munca, cetăţenia, identitatea şi teritoriul. Definite în

acest fel, ele sunt suficient de generale pentru a urmări evoluţia lor în diferite contexte istorice

de-a lungul timpului, dar şi în diferite contexte particulare la acelaşi moment în timp (cum ar

fi familia sau locul de muncă).

Analizând evoluţia în timp a relaţiei dintre aceste situri şi procesele de incluziune/excluziune

socială, autorii modelului observă că postmodernitatea se confruntă cu apariţia non-

teritoriilor, a spaţiilor virtuale ce reconfigurează şi relativizează noţiunile de timp şi spaţiu. În

acelaşi timp, spaţiul virtual afectează nu numai situl corespunzător, cel al teritoriului, ci şi pe

celelalte patru:

– Corpul poate fi complet absent în acest spaţiu, poate fi prezent parţial (prin voce, de

exemplu) sau prezent prin reprezentări ale sale (poze sau întregistrări video). Aşadar,

sursa primară de etichetare poate dispărea complet în acest peisaj, dând şanse fiecăruia

să fie apreciat în primul rând pentru cine este, şi nu pentru cum arată, creând premisele

unei diminuări a excluziunii. Pe de altă parte, aşa cum am menţionat deja, corpul poate

fi chiar cauza excluderii din start din teritoriul virtual, din cauza unor infirmităţi care

nu permit accesul în acest spaţiu.

– Munca este afectată atât prin redefinirea spaţiilor folosite şi a relaţiilor ce le implică

(munca la distanţă fiind o şansă pentru o mai bună organizare a vieţii, de exemplu în

cazul mamelor care, lucrând de acasă, pot avea o activitate profesională şi în acelaşi

timp îşi pot îngriji acasă copiii), cât şi prin oferirea de resurse (pentru informare,

pentru comunicare) suplimentare. În acelaşi timp, prezenţa pe internet devine din ce în

ce mai mult, pentru organizaţii, o condiţie a vizibilităţii lor pe piaţă şi deci a succesului

lor. În acest fel, prezenţa ca nod în marea reţea informatică devine criteriu de includere

sau excludere nu numai în lumea virtuală, ci şi în mediul economic “real”.

– Cetăţenia evoluează în spaţiul virtual de la un concept bine definit, strâns legat de

statul naţional, la unul într-o permanentă negociere între cei ce configurează diferitele

- 28 -


porţiuni ale spaţiului virtual şi cei ce vor să le acceseze. În teorie, oricine îşi poate găsi

în vasta întindere a internetului acele comunităţi de care să simtă că aparţine.

Realitatea demonstrează însă că spaţiul virtual nu este eliberat de constrângerile

provenite din alte tipuri de “contracte sociale”, un exemplu grăitor în acest sens

oferindu-l cenzurarea anumitor resurse online de către autorităţile chineze pentru

populaţia acestei ţări.

– Identitatea pe internet oferă peisajul tipic al acestui sit în epoca postmodernă: ea

parcurge întreaga paletă de la anihilare (prin excluderea totală din spaţiul virtual) la

identitatea multiplă a “omului ornitorinc”, care este este tot mai conştient de propriul

rol în definirea sinelui şi dezvoltă identităţi multiple, în funcţie de care este inclus în

anumite grupuri sociale sau exclus (uneori auto-exclus) din altele.

Concluzia pe care o putem desprinde la acest subiect este că internetul nu este un teritoriu

social care funcţionează independent de teritoriile tradiţionale. Prin anumite caracteristici ale

sale, favorizează anumite forme de excluziune şi le descurajează pe altele, dar este greşit ca

sursa acestor manifestări de excluziune să fie căutată strict în spaţiul virtual. Mai mult chiar,

putem spune că sursa va fi găsită în afara acestui spaţiu, el oferind doar mecanismele prin care

procesul de excludere să se desfăşoare.

3.3. Presa online

3.3.1. Mass media – actor social, facilitator şi oglindă a societăţiiAnalizând rolul mass media în societatea de tip reţea, Castells (2004b) argumentează că

“media este noul spaţiu public”, mai ales în contextul declinului societăţii civile şi al

prestanţei organizaţiilor politice. Deşi nu deţine putere, media este un spaţiu de desfăşurare a

puterii.

Absenţa din presă înseamnă absenţa din spaţiul public, un lucru pe care niciun proiect politic

nu şi-l poate permite fără a-şi compromite din start şansele de reuşită (Castells, 2004b).

Minorităţile sociale, chiar şi atunci când nu au o legătură directă cu componenta

organizaţională a mediului politic, sunt prezente în peisajul politic ca ţinte şi, uneori, ca

iniţiatori ai unor astfel de proiecte. De aici şi importanţa prezenţei în media a acestor grupuri

sociale şi a proiectelor lor.

Dar simpla prezenţă în media nu este suficientă, desigur. Aşa cum observă Castells în acelaşi

discurs, cea mai mare importanţă o are mesajul transmis. Acesta trebuie să fie credibil şi

- 29 -


suficient de simplu pentru a avea impact. Unul din cele mai eficiente moduri de a ajunge la un

astfel de mesaj este prin folosirea unei personalităţi, motiv pentru care politica se află într-un

proces de personalizare. Şi cum studiile citate de Castells arată că mesajele negative din presă

sunt de 5 ori mai eficace decât cele pozitive, acesta concluzionează că strategia preferată va fi,

în general, distrugerea imaginii adversarului.

În cazul minorităţilor sociale care au deja în mentalul majoritar o imagine negativă, acest stil

de confruntare în spaţiul public al presei le dă slabe şanse de a-şi reconfigura identitatea în

ochii majorităţii într-una pozitivă. Mesajele lor pozitive vor rămâne mereu în umbra celor

negative care le atacă (şi care riscă să întărească opinia deja formată în ce le priveşte) sau prin

care ele îşi atacă “adversarii” (în cazul atacării majorităţii, reacţia neputând fi, bineînţeles,

decât una negativă din partea celor ce se simt vizaţi).

Dar pe lângă rolul de transmitere a informaţiilor către public, media mai are şi rolul, asumat

sau nu, conştient sau nu, de a selecta, interpreta şi prelucra informaţia înainte de a o transmite.

O aceeaşi realitate poate avea imagini contradictorii în ziare diferite, după cum demonstrează

exemplul tratării momentului aderării României la NATO în cele mai mari ziare ale vremii

(Stan, 2004). Absent sau tratat minimalist şi fără entuziasm sau chiar cu scepticism în unele

dintre ele, dezvoltat euforic şi întins pe pagini întregi în altele, subiectul devenea un punct de

cotitură istorică pentru cititorii anumitor ziare, respectiv festivism inutil şi lipsit de importanţă

pentru cititorii celorlalte ziare. Desigur, imaginea unui subiect în mintea cititorului nu se

formează exclusiv pe baza unui articol dintr-un ziar, dar este totuşi important de conştientizat

faptul că media nu este doar un facilitator al transmiterii de informaţii, ci îşi adaugă amprenta

asupra spaţiului public, devenind totodată şi un actor în acest cadru.

Ajungem astfel la problema manipulării prin presă. Aşa cum atrage atenţia lucrarea Soniei

Stan (2004), nu orice prezentare denaturată a realităţii este o dovadă de manipulare din partea

presei. Autoarea defineşte manipularea ca “acţiunea de schimbare a opiniilor, atitudinilor şi

comportamentelor unei persoane sau ale unui grup social în vederea atingerii unor scopuri

dorite de către altcineva (persoane, grupuri, organizaţii) fără exercitarea forţei şi lăsând

impresia că această schimbare este o decizie liberă”. În continuare, ea aduce exemple care pot

fi etichetate drept tentative de manipulare din partea presei, dar care îşi pot găsi la fel de bine

explicaţia în alte cauze, cum ar fi lipsa de profesionalism sau erorile comise cu bună credinţă.

În privinţa presei scrise, sunt prezentate şi mecanismele de inducere în eroare (fie ea

- 30 -


intenţionată sau nu). Acestea se referă la:

– structurarea informaţiei: localizarea şi lungimea unui articol, cadrul general în care este

plasat articolul, fotografii şi alte materiale grafice, structura ştirii;

– formă: limbajul scris (tonul, cuvinte magice, asocierea cuvintelor cu faptele, eufemisme si

tehnicisme, expresii orientate, stilul narativ), limbajul imaginilor (fotografii care schimbă

sensul unui articol, fotografii care par trucaje, campanii fotografice);

– conţinut: selecţia surselor de informare, informaţii false, zvonuri, publicitate mascată.

Fie că este intenţionat direcţionată sau nu, influenţa presei asupra opiniei publice este

recunoscută în lucrarea menţionată, în acelaşi timp fiind subliniate şi limitele acestei

influenţe. Pe de altă parte, autoarea menţionează şi relaţia inversă, aceea a felului în care presa

este influenţată de către publicul pe care vrea să îl atragă şi să îl menţină, oferindu-i îndeosebi

ceea consideră că acest public aşteaptă. Presa devine, aşadar, o oglindă nu numai prin

reflectarea realităţilor dintr-o societate, ci şi prin modul în care înfăţişează aceste realităţi.

Se conturează astfel portretul mass media cu cele trei ipostaze: facilitator al informării, actor

social cu influenţă asupra publicului şi oglindă a societăţii.

3.3.2. Particularităţi ale presei scrise difuzate prin intermediul internetuluiTrecerea de la mass media “tradiţională”, fie ea scrisă sau audiovizuală, la cea publicată pe

internet, a dus nu numai la depăşirea barierelor impuse de comunicarea unidirecţională presă-

public, dar şi la un flux mult mai mare şi mai rapid al informaţiilor transmise. Pentru că, aşa

cum spune Castells (2004a), “valoarea adăugată a internetului faţă de alte alte medii de

comunicare este capacitatea de a recombina produse şi procese informaţionale pentru a genera

un nou produs, care va fi imediat procesat în cadrul reţelei, într-un continuu proces de

producere de informaţie, comunicare şi răspuns în timp real sau la un moment ulterior”.

În acest context, al creşterii exponenţiale a cantităţii de informaţie disponibilă, se impune,

desigur, necesitatea unei selecţii a informaţiilor utile şi, mai mult chiar, credibile. Această

nevoie nu a apărut odată cu dezvoltarea internetului, dar sarcina acoperirii ei devine tot mai

complexă pe măsură ce nu numai cantitatea de informaţii creşte, ci şi numărul celor care le

produc. În acelaşi timp, făcând accesul la informaţii mult mai rapid şi mai uşor, internetul

oferă şi un sprijin în rezolvarea acestei probleme.

Totuşi, existenţa mijloacelor necesare rezolvării unei probleme nu este suficientă. Parcurgând

studiile existente asupra obiceiurilor tinerilor în ceea ce priveşte informarea (cu accent pe

- 31 -


informarea prin intermediul internetului), Williams şi Rowlands (2007) au ajuns la concluzia

că tinerii nu sunt, în general, preocupaţi să verifice veridicitatea informaţiilor primite. Pe de o

parte, ei transferă motoarelor de căutare responsabilitatea pentru identificarea celor mai

relevante şi mai “de încredere” date. Pe de altă parte, încrederea este acordată diferitelor surse

pe baza unor criterii cum ar fi impresia generală dată de aspectul paginii de internet. Tinerii se

dovedesc a căuta în primul rând informaţie care este rapid de găsit şi uşor de preluat,

verificarea din mai multe surse nefiind o preocupare pentru ei în majoritatea cazurilor.

Aşadar, deşi oferă avantaje semnificative pentru o informare nu numai promptă, ci şi

completă, internetul nu este folosit nici pe departe la capacitatea lui maximă din acest punct

de vedere.

Referindu-ne la interactivitatea presei online, observăm că implicaţiile acesteia nu pot fi

delimitate în termeni de “alb şi negru”. Pentru că de multe ori interacţiunea pe internet nu mai

este interacţiune între persoane identificabile, ci între identităţi construite în spaţiul virtual.

Privind această interacţiune în lumina teoriilor psihologiei sociale asupra deindividualizării,

ne aşteptăm deci ca agresivitatea să fie potenţată sub masca anonimităţii oferite de mediul

virtual. În acelaşi timp, elementele care construiesc această mască vor diferi de la o cultură la

alta (Gavreliuc et al., 2006).

Aşadar, presa scrisă online este caracterizată de o interactivitate ridicată, dar mai puţin

personalizată, cu toate beneficiile şi riscurile ce decurg din existenţa unor identităţi disociate

de spaţiul fizic, precum şi din viteza cu care informaţia transmisă este difuzată, receptată şi

transformată.

- 32 -


4. Cercetarea realizată

4.1. ObiectiveScopul acestui studiu este, aşa cum s-a menţionat deja, identificarea imaginii minorităţilor în

presa scrisă online din România şi Marea Britanie şi compararea acestor imagini în contextul

diferenţelor culturale dintre cele două ţări.

Următoarele obiective detaliază acest scop:

1. Urmărirea prezenţei minorităţilor în articolele din presa online din România şi Marea

Britanie, atât cantitativ (număr de articole într-un interval de timp dat), cât şi calitativ

(prin identificarea subiectelor abordate: politici sociale dedicate minorităţilor,

evenimente, personalităţi din rândul minorităţilor etc.)

2. Urmărirea reacţiilor cititorilor la aceste articole, din punct de vedere cantitativ (care

subiecte generează cele mai multe comentarii)

3. Pentru fiecare din cele două ţări, selectarea unei minorităţi (cea mai prezentă în

articole) şi analizarea articolelor care se referă la aceasta, din punctul de vedere al

imaginii pe care o transmit despre respectivul grup social: pozitivă, negativă sau

neutră

4. La articolele menţionate la punctul anterior, analiza comentariilor cititorilor pentru a

surprinde imaginea acestora privind respectiva minoritate, pe trei paliere: natura

acestei imagini (pozitivă, negativă sau neutră), stereotipurile pe care le conţine şi

congruenţa cu imaginea transmisă de articolul care este comentat

5. Plasarea imaginilor conturate la cele două puncte anterioare în contextul cultural

corespunzător şi confirmarea sau infirmarea unor atitudini faţă de minorităţi sugerate

de dimensiunile culturale ale fiecăreia dintre cele două ţări

6. Compararea rezultatelor obţinute pentru România şi Marea Britanie, în vederea

desprinderii unei concluzii referitoare la gradul de acceptare sau respingere a

minorităţilor, precum şi la vizibilitatea acestora în presa scrisă online

4.2. IpotezeO parte dintre premisele studiului au fost deja enunţate pe parcursul expunerii conceptelor

teoretice pe care se bazează cercetarea de faţă. Urmează o scurtă prezentare a lor, de această

dată completă şi structurată:

1. Per ansamblu, românii se vor arăta mai predispuşi decât britanicii la atitudini

discriminatorii faţă de minorităţi.

- 33 -


2. Imigranţii vor fi un subiect de interes pentru ziarele din Marea Britanie şi cititorii lor,

atitudinea faţă de ei fiind conturată de aşteptarea că aceştia trebuie să se integreze dacă

vor să fie acceptaţi.

3. Migraţia va fi de interes în cazul României din celălalt punct de vedere, al

emigrantului, şi imaginea negativă a “occidentalului” va domina în acest context.

4. Ambele societăţi vor demonstra o atitudine negativă faţă de homosexuali.

5. Femeile vor apărea mai des ca un grup social minoritar în cazul Marii Britanii decât al

României.

6. Persoanele cu dizabilităţi vor fi în mare parte absente din spaţiul public românesc, deci

şi din presa pe internet, dar nu şi din cel britanic.

7. Minorităţile etnice vor fi privite mult mai negativ în România decât în Marea Britanie.

8. Exprimarea românilor faţă de “celălalt” privit negativ va fi semnificativ mai agresivă

decât a britanicilor.

O întrebare, pe care nu am transformat-o în ipoteză, este aceea a întinderii pe suprafaţă şi în

adâncime a comentariilor la articole. Diferenţa ridicată privind gradul de invidualism

sugerează că discuţiile cititorilor britanici vor fi mai sărace cantitativ, dar mai pline de

substanţă, atunci când sunt exprimate direct păreri şi sentimente personale. Este vorba însă de

un context aparte, în care comunicarea se desfăşoară într-un mediu netradiţional, precum şi

temele abordate sunt de natură să întreţină o discuţie care nu implică neapărat

autodezvăluirea. Analiza acestui aspect devine deci mult mai dificilă decât ar putea părea la

prima vedere, motiv pentru care nu am formulat o ipoteză în acest sens. Întrebarea rămâne

totuşi, ca o temă de gândire adiţională.

4.3. Descrierea metodologieiPrimul pas a fost selectarea ziarelor ale căror articole vor fi analizate. Interesul fiind pentru

imaginea minorităţilor la nivel naţional, am exclus din start publicaţiile cu specific local sau

regional. Apoi, dat fiind numărul mare de ziare din ambele ţări, am limitat la 10 numărul de

publicaţii analizate pentru fiecare ţară. În fine, mediul online fiind cel relevant pentru acest

studiu, cele 10 ziare au fost alese pe criteriul numărului de vizitatori pe care le au paginile lor

de internet, alegându-le pe cele cu cea mai mare audienţă din acest punct de vedere. Cifrele au

fost luate din rapoarte periodice care măsoară diferiţi parametri relevanţi pentru popularitatea

site-urilor.

Următorul pas a fost colectarea articolelor. Din motive practice, am restrâns perioada

publicării lor la o lună, între 1 şi 31 mai 2008. Am căutat apoi, în fiecare dintre ziarele

- 34 -


selectate, articole care să trateze teme referitoare la minorităţi. Acolo unde structurarea

paginilor de internet ale ziarelor a permis acest lucru, am urmărit îndeosebi secţiunile din

sfera politicului sau socialului. În cazul publicaţiilor de tip “tabloid”, această căutare a fost

mult mai anevoioasă şi nu exclud posibilitatea de a fi scăpat din vedere unele articole care ar

fi putut fi de interes, dar al căror titlu nu a fost destul de sugestiv.

În continuare, am grupat articolele (din ziarele româneşti, pe de o parte, din cele britanice, pe

de altă parte) în funcţie de categoriile sociale pe care le prezentau şi, în cadrul fiecărei

categorii, în funcţie de temele abordate (politici sociale, grupări politice reprezentative,

personalităţi etc.). Am notat şi numărul comentarii generate de fiecare articol până în

momentul ultimei mele accesări ale respectivelor pagini (15 iunie, pentru a lăsa timp de

discuţii şi pe marginea articolelor din ultimele zile ale lunii mai). Am identificat care subiecte

au generat cele mai numeroase reacţii din partea cititorilor.

Pentru a lămuri modul de selectare a articolelor în funcţie de conţinutul lor, se impun câteva

precizări:

– am inclus în cercetare acele articole care se referă explicit la anumite minorităţi,

vorbind fie despre programe sociale/politice/culturale ce le sunt destinate, fie despre

evenimente care au implicat grupuri sau indivizi din rândul acestora;

– în cazul prezentării în diferite contexte a unor persoane din rândul minorităţilor, am

inclus doar acele articole în care apartenenţa la respectiva categorie socială este

menţionată şi asociată naturii particulare a celor descrise în text;

– nu am inclus articolele referitoare doar la concepte generale de excluziune socială sau

la problemele minorităţilor la nivel global sau în alte ţări decât România, respectiv

Marea Britanie;

– o excepţie de la regula de mai sus o reprezintă românii ca emigranţi pentru ziarele

româneşti, respectiv britanicii ca emigranţi pentru cele britanice; am făcut această

alegere pentru că, deşi nu mai trăiesc în ţara de origine, emigranţii rămân totuşi o

problemă a societăţii din care au plecat, mai ales în cazul migraţiei de mare amploare

(ca exemplu, românii care au emigrat în Italia sau Spania în ultimii ani).

Următorul pas a fost alegerea, pentru fiecare din cele două ţări, a câte unei minorităţi a cărei

imagini în articole şi comentarii să fie studiată mai în detaliu. Intenţia privea identificarea

acelei categorii sociale care se constituie în cel mai “fierbinte” subiect al perioadei. Am avut

aici în vedere două criterii de selecţie:

- 35 -


– numărul de articole care tratează teme legate de respectiva minoritate;

– numărul de comentarii generat de articolele menţionate mai sus.

Într-o primă fază, m-am văzut totuşi nevoită să renunţ la cel de al doilea criteriu, deşi consider

foarte importantă măsurarea cantitativă a reacţiei cititorilor pentru aprecierea gradului de

interes faţă de subiectul abordat în articole. Motivul este discordanţa dintre modul în care sunt

reglementate aceste discuţii în ziarele româneşti şi cele britanice. Primele permit comentarii la

toate articolele şi pe o perioadă nelimitată de timp, iar cele din urmă limitează, de obicei, la

două zile perioada în care se pot adăuga comentarii din partea cititorilor, iar unele articole nici

nu sunt deschise acestui tip de discuţii. După cum se va vedea mai departe, această decizie a

fost modificată ulterior. Voi argumenta la momentul potrivit motivele pentru această

schimbare.

A urmat analiza de conţinut a articolelor care tratează subiecte legate de cele două minorităţi

alese la pasul anterior. Pentru fiecare dintre aceste articole, am identificat termenii utilizaţi

pentru denumirea grupului social în cauză sau a unuia (sau a câtorva) dintre membrii săi. Le

fel, termenii folosiţi pentru descrierea trăsăturilor sau acţiunilor acestora. Am notat conotaţia

pozitivă (+), negativă (-) sau neutră (0) a acestor termeni la fiecare apariţie a lor. Acest sens a

fost evaluat în funcţie de context (de exemplu, “femeile sunt mai vulnerabile decât bărbaţii” a

fost considerată o apreciere neutră, în cadrul unei opinii care explica diferenţele dintre sexe pe

baze biologice, accentuând complementaritatea, nu inegalitatea dintre ele, şi a fost evaluată ca

negativă în contextul utilizării ei ca argument pentru inferioritatea femeii).

În final, însumarea acestor rezultate a dus la conturarea unui portret mai degrabă pozitiv sau,

dimpotrivă, mai degrabă negativ al respectivei minorităţi sociale.

Unei analize similare au fost supuse şi comentariile la aceste articole. Pe lângă conotaţia

pozitivă sau negativă a imaginii rezultate, am mai urmărit şi eventuala prezenţă a unor

stereotipuri şi am verificat acordul dintre imginea transmisă de articol şi cea conturată de

comentariile la articol.

Portretele obţinute sugerează o anumită tendinţă de includere sau excludere a respectivelor

categorii sociale în cadrul societăţilor de care aparţin. Am comparat aceste imagini cu

aşteptările sugerate de profilurile culturale ale celor două ţări, observând care din

presupunerile iniţiale se verifică şi, în cazul discrepanţelor, găsind posibile explicaţii pentru

- 36 -


acestea.

În final, am comparat rezultatele obţinute pentru cele două ţări, pentru a vedea dacă într-

adevăr una dintre ele este mai predispusă la excluziunea socială decât cealaltă şi în cel fel se

manifestă aceste diferenţe în mediul presei scrise pe internet.

4.4. Rezultatele obţinute pentru Marea Britanie

4.4.1. Observaţii generaleCele zece ziare online britanice au fost selectate pe baza unui raport publicat la sfârşitul anului

2007 de compania Nielsen//NetRatings, care analizează audienţa acestora în funcţie de mai

mulţi parametri (http://www.nielsen-netratings.com/pr/pr_071011_UK.pdf). Următoarele sunt

publicaţiile, împreună cu adresele lor de internet:

– The Guardian: www.guardian.co.uk

– The Telegraph: www.telegraph.co.uk

– The Sun: www.thesun.co.uk

– The Times: www.timesonline.co.uk

– Daily Mail: www.dailymail.co.uk

– Daily Mirror: www.mirror.co.uk

– The Independent: www.independent.co.uk

– The Scotsman: www.scotsman.com

– Financial Times: www.ft.com

– News of the World: www.newsoftheworld.co.uk

În total, am găsit 61 de articole publicate pe aceste site-uri în luna mai 2008 şi care tratează

subiecte referitoare explicit la minorităţi sau membri ai acestor grupuri sociale (adresele lor de

internet sunt listate în anexa 5).

Este interesant de observat că o majoritate covârşitoare a acestor articole (68,8%, adică 42 de

articole) apaţin unei singure publicaţii, şi anume The Guardian. Totodată, în 5 dintre aceste

ziare nu am găsit niciun articol care să se refere direct la minorităţi (The Telegraph, The Sun,

The Scotsman, Financial Times şi News of the World), iar în alte 2 doar câte un singur articol

(The Times, Daily Mirror). The Independent a publicat 10 astfel de articole, iar Daily Mail

restul de 7.

Un alt aspect de luat în seamă este structurarea site-ului publicaţiei The Guardian, care

- 37 -


include, la categoria “Society”, o secţiune dedicată explicit excluziunii sociale.

4.4.2. Minorităţile în presa online britanică – o vedere de ansambluÎn urma parcurgerii articolelor selectate, am identificat următoarele minorităţi prezente în

conţinutul acestora (în paranteză va fi trecut numărul de articole care tratează teme legate de

respectiva minoritate; articolele ce se încadrează la mai multe categorii au fost numărate la

fiecare categorie în parte):

– imigranţi (15);

– persoane cu dizabilităţi (13);

– femei (11);

– săraci (10);

– bătrâni (6);

– emigranţi – britanicii care migrează în afara ţării (4);

– homosexuali (4);

– minorităţi etnice (2);

– şomeri (2).

Din punctul de vedere al subiectelor articolelor, repartizarea este următoarea (articolele care

abordează mai multe dintre aceste teme au fost contorizate la fiecare temă în parte):

1. politici socioeconomice ce vizează minorităţile: 37;

2. descrierea modului de viaţă specific celor ce fac parte dintr-o anumită minoritate: 12;

3. scurte interviuri cu membri ai unei categorii sociale minoritare: 14;

4. evenimente în care indivizi dintr-o minoritate au fost discriminaţi: 11;

5. personalităţi din rândurile minorităţilor: 5;

6. evenimente în care membrii unei categorii sociale minoritare au avut manifestări

discriminatorii faţă de indivizi din alte grupuri sociale: 1;

7. statistici privind minorităţile: 4.

În tabelul 1 este prezentată repartizarea acestor subiecte în funcţie de minorităţile tratate în

articole. Pentru simplificarea reprezentării, cele 7 tipuri de subiecte enumerate în paragraful

anterior au fost identificate prin notaţia (1) – (7), în funcţie de poziţia lor în lista de mai sus.

Pe marginea acestei sinteze se pot face următoarele observaţii:

– imigranţii, săracii şi bătrânii sunt trataţi într-o manieră mai puţin “personală”, cel mai

abordat aspect fiind acela al politicilor socioeconomice ce le sunt destinate;

– cea mai echilibrată repartizare a subiectelor se întâlneşte în cazul femeilor şi a persoanelor

- 38 -


cu dizabilităţi. Este deci cel mai probabil ca aceste două categorii sociale să aibă o

imagine mai completă decât celelalte, problemele ce le vizează fiind abordate din mai

multe unghiuri.

Tabelul 1: Numărul de articole care tratează o anumită minoritate în cadrul unui anume tip de subiectTipul de subiect→

↓Categoria socială(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7)

Imigranţi 9 2 3 3 2 0 1Persoane cu dizabilităţi 6 6 5 3 3 0 0Femei 5 3 2 4 3 0 1Săraci 9 3 1 0 0 0 0Bătrâni 5 1 0 0 0 0 0Emigranţi 1 0 2 0 0 0 3Homosexuali 4 0 1 2 0 1 0Minorităţi etnice 1 0 1 2 0 0 0Şomeri 2 0 0 0 0 0 0

Reacţiile cititorilor nu sunt uşor de măsurat, adăugarea de comentarii fiind permisă doar

pentru 17 articole (adică 27,8% din total). Tabelul 2 arată repartizarea comentariilor. La

calcularea mediei, am luat în calcul doar articolele deschise pentru discuţiilor cititorilor.

Tabelul 2: Repartizarea comentariilor cititorilor la articoleNr. articole1 Total comentarii Medie comentarii Maxim comentarii

Imigranţi 2 / 15 12 6 9Persoane cu dizabilităţi 2 / 13 190 95 184Femei 9 / 11 676 75 475Săraci 1 / 10 23 23 23Bătrâni 0 / 6 - - -Emigranţi 1 / 4 9 9 9Homosexuali 1 / 4 0 0 0Minorităţi etnice 1 / 2 14 14 14Şomeri 1 / 2 13 13 13

Se observă că media cea mai crescută a numărului de comentarii se înregistrează la articolele

despre persoanele cu dizabilităţi şi despre femei. Este tentant să punem în legătură acest fapt

cu observaţia anterioară, referitoare la abordarea mai complexă a acestor două categorii din

1 Numărul articolelor deschise comentariilor / numărul total al articolelor

- 39 -


punctul de vedere al tipurilor de subiecte tratate. Totuşi, e binevenită precauţia în lansarea

unei asemenea ipoteze. Pe de o parte, aşa cum am mai spus, faptul că nu toate articolele pot fi

comentate (în cazul articolelor despre bătrâni, chiar niciunul dintre ele) face ca numărul

comentariilor să nu fie un bun instrument de măsurare a interesului cititorilor faţă de tema

abordată. Pe de altă parte, numărul total de articole care permit comentarii este destul de

redus, deci s-ar putea ca asocierea observată aici să nu fie decât o coincidenţă. Ar fi însă

interesant de lămurit acest aspect într-un studiu mai amplu decât cel de faţă.

4.4.3. Imaginea femeilor, ca minoritate socială, în presa britanică onlineDeşi criteriul stabilit iniţial, cel al numărului de articole, ar fi indicat alegerea imigranţilor

pentru analiza de conţinut de la pasul următor, rezultatele obţinute până la acest punct nu

păreau favorabile scopului urmărit, acela de a contura un cât mai complet portret al

imigrantului, din două motive:

– subiectul este tratat în articole în principal din punctul de vedere al politicilor de

imigrare, deci într-o manieră care ilustrează prea puţin felul în care acest grup social

este, cum ar putea fi caracterizat;

– cele 12 păreri exprimate de către cititori sunt prea puţine pentru a putea construi din

ele o imagine ce ar putea fi considerată reprezentativă.

Am făcut deci un compromis, incluzând totuşi şi criteriul numărului de comentarii, iniţial

abandonat. Tot din motivul importanţei acordate opiniilor cititorilor, am ţinut cont şi de

procentul de articole deschise comentariilor din fiecare categorie. Am ajuns astfel să efectuez

analiza de conţinut pentru articolele referitoare la femei şi pentru comentariile aferente.

Anexa 1 cuprinde lista celor 11 articole, cu titlul şi adresa lor de internet, împreună cu

termenii şi expresiile găsite în fiecare articol pentru numirea femeilor, a trăsăturilor lor şi a

acţiunilor lor. Pentru fiecare dintre aceşti termeni am numărat apariţia în cadrul articolului, am

notat sensul pozitiv (+), neutru (0) sau negativ (-) în care termenul a fost folosit, precum şi

subiectul la care se referă: femeile ca grup social (g) sau o anumită femeie/anumite femei

identificabile (i). Tabelul 3 conţine o sinteză a rezultatelor obţinute (articolele sunt identificate

prin numărul de ordine avut în lista din anexa 1). Cuvintele au fost păstrate în engleză, pentru

a reda cât mai fidel sensul exprimărilor.

Chiar la o privire superficială, este uşor de văzut că imaginea femeilor ca grup social este

puternic negativă, 68,75% din termenii care descriu “femeile” fiind negativi şi doar 9,38%

pozitivi. Odată cu personalizarea subiectului, raportul se echilibrează, deşi rămâne uşor în

- 40 -


favoarea aprecierilor negative. Per ansamblu, imaginea femeilor din societatea britanică are o

tentă categoric negativă: 57,5% din aprecieri sunt negative, 33,3% pozitive şi 9,2% neutre.

Se observă de asemenea că articolele referitoare la anumite femei sau grupuri de femei sunt

cele care conţin cei mai mulţi termeni de caracterizare, în timp ce acelea care tratează teme

din sfera politicilor socioeconomice includ un număr foarte mic de astfel de termeni, iar

aceştia sunt mai degrabă neutri. Găsesc aici un semnal că alegerea imigranţilor ca subiect

pentru analiza de conţinut ar fi fost, într-adevăr, neproductivă pentru acest studiu.

Tabelul 3: Identificarea femeilor prin termeni pozitivi, neutri sau negativi în articolele studiate

ArticolulAprecieri la nivel individual Aprecieri la nivel de grup Total

+ 0 - + 0 - + 0 -1 7 0 2 1 0 2 8 0 42 0 0 0 0 1 0 0 1 03 12 1 7 0 2 0 12 3 74 0 0 0 0 0 1 0 0 15 1 0 1 1 2 4 2 2 56 1 0 0 0 0 1 1 0 17 0 0 1 0 1 0 0 1 18 4 0 0 0 0 2 4 0 29 1 0 17 0 0 4 1 0 2110 0 0 0 1 0 8 1 0 811 0 0 0 0 1 0 0 1 0

Total 26 1 28 3 7 22 29 8 50

În continuare, am parcurs un proces similar pentru comentariile la articolele de mai sus. În

cazul referirilor la o anumită femeie, le-am contorizat doar dacă femeia respectivă a fost

menţionată şi în cadrul articolului.

La unul dintre articole au fost adăugate 475 de opinii ale cititorilor. Din motive de timp, nu

am parcurs toate aceste comentarii, ci l-am ales doar fiecare al zecelea pentru a fi analizat,

considerând că un număr de 47 de comentarii este suficient. Sinteza este prezentată în tabelul

4, iar lista completă a termenilor identificaţi se găseşte în anexa 2.

Tendinţa este asemănătoare celei observate în cazul articolelor: evaluare în general negativă a

femeilor, mai ales în cazul imaginii lor ca o categorie socială. În total, au fost identificaţi

- 41 -


60,3% termeni negativi, 26,5% pozitivi şi 13,2% neutri.

Tabelul 4: Identificarea femeilor prin termeni pozitivi, neutri sau negativi în opiniile cititorilor


+ 0 - + 0 - + 0 -1 1 0 6 4 9 7 5 9 132 0 0 0 2 0 1 2 0 13 2 0 15 0 0 2 2 0 174 0 0 0 0 0 3 0 0 35 0 0 0 2 0 5 2 0 56 7 0 0 0 0 2 7 0 2

Total 10 0 21 8 9 20 18 9 41

Pentru a testa concordanţa dintre imaginea transmisă de articol şi cea exprimată de cititori, am

luat în calcul doar cifrele totale (fără diferenţierea între aprecierile privind indivizi şi cele

privind grupuri) şi doar procentul exprimărilor pozitive şi negative (cele neutre rezultând din

acestea şi, în plus, fiind mult mai puţine). Având la dispoziţie doar 6 articole pentru care se

pot face aceste comparaţii, am considerat că un calcul statistic mai complex ar fi lipsit de

relevanţă şi m-am oprit la surprinderea unei impresii la nivel mai general.

Tabelul 5: Comparaţie între conotaţia pozitivă/negativă a imaginii femeilor din articolele comentate şi opiniile cititorilor (procente termeni +/-)

ArticolulArticol Comentarii

+ - + -1 66,7 33,3 18,5 48,12 0 0 66,7 33,33 54,6 31,8 10,5 89,54 0 100 0 1005 22,2 55,6 28,6 71,46 50 50 77,8 22,2

Cifrele din tabelul 5 nu sugerează o corelaţie între numărul de termeni pozitivi, respectiv

negativi, din articole şi cei din comentariile cititorilor. Doar în două cazuri (articolele 4 şi 5)

tenta în general pozitivă a aprecierilor se regăseşte pentru ambele categorii de texte analizate.

În ceea ce priveşte exprimarea unor stereotipuri privind femeile, consider că materialul strâns

nu este suficient cantitativ pentru a putea trage pe baza lui concluzii în această privinţă.

- 42 -


Totuşi, ca o observaţie la nivel de suprafaţă, unele idei apar relativ mai des decât altele, ca de

exemplu:

– femeile au o stimă de sine scăzută;

– femeile deţin controlul în relaţiile lor cu bărbaţii;

– femeile sunt mai slab pregătite profesional şi mai puţin dedicate serviciului;

– femeile sunt nedrepte, încercând să obţină drepturi mai multe decât bărbaţii.

Rezultatele prezentate până aici confirmă tabloul societăţii britanice ca o cultură masculină, în

care femeile nu sunt privite ca un egal al bărbatului. Celelalte ipoteze referitoare la Marea

Britanie vor fi discutate mai târziu, majoritatea lor constând în comparaţii cu situaţia din

România.

4.5. Rezultatele obţinute pentru România

4.5.1. Observaţii generaleAlegerea celor 10 ziare online româneşti a plecat de la cifrele de audienţă din luna mai,

publicate pe site-ul proiectului SATI (Studiul de Audienţă şi Trafic Internet), la adresa

http://www.sati.ro/index.php?page=rezultate.

În acest clasament, publicaţia 9AM se află pe primul loc printre ziarele online din punctul de

vedere al numărului de afişări, aşa că am decis să îl includ în cercetare, deşi nu are o variantă

tipărită, fiind totuşi una dintre cele mai populare surse de informare ale internauţilor români.

Mare parte din conţinutul acestui site este preluat din alte ziare de pe internet. Pentru această

cercetare, am luat în considerare doar articolele semnate de redacţia 9AM, eliminând riscul de

a contoriza de două ori acele articole pe care site-ul le-a preluat din celelalte ziare analizate. În

cazul comentariilor, însă, le-am inclus atât pe cele din 9AM, cât şi pe cele din ziarul unde a

fost publicat iniţial articolul, cu intenţia de a surprinde o imagine cât mai completă a reacţiilor

cititorilor.

Am exclus din listă publicaţiile cu profil sportiv. În final, obţinând o listă cu doar 9 ziare, am

completat-o cu publicaţia, neinclusă încă, din care 9AM a preluat, în mai 2008, cele mai multe

articole din tematica de interes a studiului de faţă. În final, acestea au fost cele 10 site-uri

selectate:

– 9AM: www.9am.ro

– Libertatea: www.libertatea.ro

– Evenimentul Zilei: www.evenimentulzilei.ro

- 43 -

http://www.sati.ro/index.php?page=rezultate


– Gândul: www.gandul.info

– Cotidianul: www.cotidianul.ro

– Adevărul: www.adevarul.ro

– România Liberă: www.romanialibera.ro

– Jurnalul Naţional: www.jurnalul.ro

– Ziua: www.ziua.ro

– Gardianul: www.gardianul.ro

După cum era de aşteptat, românii din afara ţării reprezintă o preocupare importantă pentru

presa românească: nu mai puţin de 380 de articole despre imigranţii români au fost scrise pe

parcursul lunii mai în aceste ziare. Principalul responsabil pentru acest număr impresionant

este ziarul Adevărul, care are câte o secţiune specială dedicată românilor din Italia şi celor din

Spania. În aceste două rubrici sunt publicate, în medie, 12 articole pe zi.

Am contorizat separat articolele referitoare la celelalte minorităţi, în număr total de 40

(enumerate în anexa 5). 15 dintre acestea au fost publicate de 9AM (37,5%), urmând apoi

Adevărul cu 6 articole, Gândul cu 5, Gardianul cu 4, Evenimentul Zilei şi Jurnalul Naţional

cu cîte 3, Ziua cu 2 articole, iar Cotidianul şi România Liberă cu câte unul singur. Ziarul

românesc cel mai citit pe internet, Libertatea, nu conţine niciun astfel de articol în perioada

investigată. Este uşor de văzut că distribuţia articolelor este mult mai echilibrată decât în cazul

celor din Marea Britanie.

4.5.2. Minorităţile în presa online din România – o vedere de ansamblu

Mă voi referi în continuare doar la cele 40 de articole care se referă la alte categorii sociale

decât emigranţii români, acestea având o pondere suficient de mare pentru a constitui

subiectul unui studiu separat. Aşadar, minorităţile identificate ca subiecte tratate de ziarele

online sunt (în paranteză e trecut numărul de articole, acelea care se înscriu la mai multe

categorii fiind contorizate de fiecare dată):

– minorităţi etnice (19), adică rromi (11) şi maghiari (9);

– homosexuali (10);

– femei (6);

– săraci (2);

– şomeri (1);

– persoane cu dizabilităţi (1);

– minorităţi rasiale (1);

- 44 -


– minorităţi religioase (1).

Deşi rromii şi maghiarii se încadrează în aceeaşi categorie, a minorităţilor etnice, am

considerat că ar fi interesant de surprins separat imaginea lor, din cauză că şi situaţia lor, ca

minorităţi în societatea românească, are anumite caracteristici deosebite pentru fiecare din

cele două grupuri sociale în parte.

Privitor la temele abordate în articolele despre minorităţi, acestea sunt aproximativ aceleaşi ca

în cazul presei britanice. Am adăugat doar o categorie în plus şi am nuanţat una din cele deja

existente, ajungând la următoarea listă de teme (va fi menţionată la fiecare categorie numărul

de articole în care a fost întâlnită respectiva temă, cu numărarea unui articol la mai multe

categorii, dacă este cazul):

1. politici socioeconomice ce vizează minorităţile: 12;

2. descrierea modului de viaţă specific celor ce fac parte dintr-o anumită minoritate: 3;

3. scurte interviuri cu membri ai unei categorii sociale minoritare: 2;

4. evenimente în care indivizi dintr-o minoritate au fost discriminaţi: 6;

5. personalităţi din rândurile minorităţilor: 5;

6. evenimente în care membrii unei categorii sociale minoritare au avut un rol negativ

(manifestări discriminatorii faţă de indivizi din alte grupuri sociale, încălcarea legilor

etc.): 12;

7. statistici privind minorităţile: 2;

8. evenimente dedicate minorităţilor (de exemplu, manifestări culturale sau evenimente

de protest împotriva discriminării): 11.

Tabelul 6: Numărul de articole care tratează o anumită minoritate în cadrul unui anume tip de subiectTipul de subiect→

↓Categoria socială(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8)

Rromi 2 1 0 1 0 5 0 2Homosexuali 2 2 2 3 0 1 0 7Maghiari 6 0 0 2 3 5 0 0Femei 1 2 0 2 2 0 0 1Săraci 1 0 0 0 0 1 1 0Şomeri 1 1 0 0 0 0 1 0Persoane cu dizabilităţi 0 0 0 0 0 0 0 1Minorităţi rasiale 0 0 0 0 1 0 0 0Minorităţi religioase 0 0 0 0 0 0 0 1

- 45 -


Tabelul 6 prezintă repartizarea articolelor în funcţie de minorităţile la care se referă şi de

genul de temă abordată. Observăm că un subiect frecvent în cazul minorităţilor etnice îl

constituie evenimentele în care membrii acestora au un rol negativ. Ca distribuţie a

subiectelor, cea mai echilibrată prezentare (strict din punctul de vedere al temelor cuprinse, nu

şi al felului în care acestea sunt tratate) par să o aibă homosexualii, femeile şi minorităţile

etnice.

La toate articolele analizate, adăugarea de comentarii din partea cititorilor este liberă, deci

pentru ziarele online româneşti este mai uşor de măsurat interesul publicului pentru subiectele

abordate, folosind în acest scop media şi maximul numărului de comentarii. Cifrele obţinute

sunt prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7: Repartizarea comentariilor cititorilor la articoleTotal comentarii Medie comentarii Maxim comentarii

Rromi 77 7 22Homosexuali 179 18 62Maghiari 171 19 60Femei 67 11 22Săraci 61 30 58Şomeri 81 81 81Persoane cu dizabilităţi 0 0 0Minorităţi rasiale 16 16 16Minorităţi religioase 5 5 5

Cele mai mari valori, atât pentru medie, cât şi pentru maxim, sunt la categoria şomerilor, dar

aici avem un singur articol, deci nu putem afirma că rezultatul este semnificativ. O situaţie

asemănătoare o întâlnim în cazul articolelor despre săraci, doar 2 la număr. Raportându-ne şi

la numărul de articole, observăm că homosexualii şi maghiarii sunt cei care stârnesc cele mai

multe reacţii din partea cititorilor.

4.5.3. Imaginea etniei rrome în presa românească pe internet

Pentru analiza de conţinut am ales articolele referitoare la rromi, acestea fiind cele mai

numeroase şi având şi un număr considerat suficient de comentarii ale cititorilor. Am anticipat

că rezultatele vor confirma atât experienţa vieţii de zi cu zi, cât şi concluziile studiului

Institutului pentru Politici Publice (Moraru et al, 2003). Acesta urmărea în mod special

publicaţiile şi organizaţiile din sfera politică a extremismului şi observa că acestea conturează

- 46 -


un portret extrem de negativ şi stereotip al ţiganilor din România. Rezultatele au fost, într-

adevăr, pe măsura aşteptărilor.

Tabelul 8: Identificarea rromilor prin termeni pozitivi, neutri sau negativi în articolele studiate


+ 0 - + 0 - + 0 -1 0 1 13 0 0 0 0 1 132 0 0 0 0 0 1 0 0 13 0 0 0 3 0 0 3 0 04 0 0 2 1 2 20 1 2 225 0 0 0 0 1 0 0 1 06 0 2 0 0 0 0 0 2 08 0 0 0 0 1 1 0 1 19 3 0 0 1 0 0 4 0 010 0 0 18 0 0 0 0 0 1811 0 0 11 0 0 0 0 0 11

Total 3 3 44 5 4 22 8 7 66

Termenii identificaţi pentru numirea sau descrierea rromilor în articolele studiate sunt

enumeraţi în anexa 3, iar tabelul 8 prezintă o sinteză în funcţie de conotaţia lor pozitivă,

neutră sau negativă, precum şi de subiectul pe care îl numesc sau descriu (un anume rrom sau

grup de rromi, respectiv etnia per ansamblu).

Se observă că aprecierile negative sunt cele mai numeroase, atât în cazul subiecţilor indivizi

(88%), cât şi în cel al subiectului colectiv (71%). În total, 81,5% din termenii identificaţi sunt

negativi, 9,9% pozitivi şi 8,6% neutri.

E important de remarcat că aproape toate aprecierile pozitive (excepţie face una singură) au

fost făcute în cadrul a două articole care vorbesc despre evenimente culturale în care arta

ţigănească este pusă în valoare. Arta este deci, singurul capitol la care rromii sunt prezentaţi

într-o lumină favorabilă.

Mult mai impresionant, chiar, este rezultatul obţinut în urma analizei opiniilor cititorilor.

Aceştia nu au decât aprecieri negative la adresa etniei rrome. În ceea ce priveşte anumiţi

ţigani sau anumite grupuri de ţigani, părerile exprimate sunt mult mai puţine decât cele

privind rromii în general, şi păstrează caracterul predominant negativ. Rezultatele cantitative

- 47 -


se pot vedea în tabelul 9, iar lista completă a termenilor şi expresiilor se găseşte în anexa 4.

Am renunţat la încercarea de a vedea concordanţa dintre caracterul pozitiv sau negativ al

articolelor şi cel al comentariilor la articol, fiind evident că nici articolele cu tentă pozitivă sau

neutră nu au reuşit să genereze altfel de reacţii decât negative. Mai mult chiar, cele două

articole pomenite mai sus, vorbind despre arta ţigănească, nu au avut niciun comentariu, semn

că cititorii au mai multe de spus privind celelalte caracteristici ale etniei rrome.

Tabelul 9: Identificarea rromilor prin termeni pozitivi, neutri sau negativi în opiniile cititorilor


+ 0 - + 0 - + 0 -1 0 0 0 0 0 2 0 0 22 0 0 2 0 0 12 0 0 144 0 1 0 0 0 45 0 1 455 0 0 0 0 0 9 0 0 96 0 0 0 0 0 2 0 0 27 1 0 1 0 0 8 1 0 98 0 0 0 0 0 7 0 0 710 0 0 0 0 0 14 0 0 1411 0 0 2 0 0 10 0 0 12

Total 1 1 5 0 0 109 1 1 114

Rămânând la subiectul congruenţei dintre conţinutul articolului şi reacţiile cititorilor, se

cuvine remarcat un fapt aparte: articolul 7 nu conţine nicio referire la rromi. El vorbeşte

despre un grup de infractori români prinşi în Franţa, fără a menţiona etnia lor. Titlul

articolului, “La furat de fier vechi în Franţa”, m-a trimis însă cu gândul la un stereotip asociat

ţiganilor şi am decis să citesc comentariile la articol, pentru a vedea dacă acestea fac vreo

referire la rromi. Bănuiala mi-a fost confirmată şi am decis să includ acest articol în cercetare,

tocmai pentru a atrage atenţia că nu doar referirile explicite la o anumită minoritate vor

deschide o discuţie privind respectiva minoritate.

Dacă ne gândim la discuţia de la capitolul privind prejudecăţile şi modurile de a le învinge,

tabloul oferit mai sus ne trimite cu gândul la faptul că un posibil motiv al puternicelor

prejudecăţi la adresa ţiganilor este faptul că aceştia sunt aproape întotdeauna percepuţi ca un

grup compact, fără diferenţierea indivizilor ce fac parte din acest grup. Putem deduce, aşadar,

că o mai bună vizibilitate în presă a diferiţi rromi care se disting prin caracteristici pozitive ar

- 48 -


ajuta la diminuarea acestor prejudecăţi.

Din comentariile la adresa rromilor, se poate observa cu uşurinţă prezenţa unor stereotipuri.

Cele mai frecvente sunt:

– ţiganii nu respectă legea (cu menţionarea unei mari varietăţi de infracţiuni, de la

furtişaguri până la crimă organizată);

– ţiganii sunt agresivi (chiar şi printre termenii identificaţi în cadrul articolelor, o mare

parte sunt verbe ce desemnează acte de violenţă)

– ţiganii sunt o “rasă inferioară”;

– ţiganii sunt leneşi;

– ţiganii sunt murdari;

– ţiganii nu se pot adapta într-o societate civilizată;

– ţiganii ar trebui alungaţi sau chiar omorâţi;

– ţiganii sunt “negri”, “ciori”, “cioroi”.

Deşi aceste rezultate nu sunt deloc surprinzătoare pentru oricine cunoaşte situaţia rromilor din

România, consider că este totuşi izbitor portretul obţinut aici nu atât prin ponderea termenilor

negativi, cât prin intensa încărcătură emoţională a acestora. Românii dovedesc să aibă

puternice sentimente negative faţă de această minoritate şi chiar un semnificativ potenţial

agresiv îndreptat împotriva ei.

Se confirmă astfel aşteptările exprimate iniţial, la discuţia despre caracterizarea culturii

române: atitudinea faţă de “celălalt” nedorit este puternic negativă şi vehement exprimată.

4.6. Compararea rezultatelor obţinute pentru cele două ţări. Verificarea ipotezelorVoi începe această comparaţie prin câteva observaţii care, deşi nu sunt susţinute prin cifre şi

nu au o legătură directă cu ipotezele cercetării, consider că sunt demne de a fi menţionate, în

contextul mai larg al scopului acestui studiu.

Prima constatare este legată de structura ziarelor. Faptul că cel mai citit ziar online britanic,

The Guardian, are o secţiune specială dedicată excluziunii sociale, sugerează că acest subiect

va primi o atenţie considerabilă din partea publicului care îl citeşte. Pe de altă parte, celelalte

ziare pe internet din Marea Britanie se dovedesc foarte puţin interesante de subiectele din

acest domeniu, în timp ce în ziarele româneşti distribuţia articolelor despre minorităţi s-a

dovedit a fi mult mai echilibrată.

- 49 -


Un alt aspect este cel punctelor de vedere din care sunt abordate minorităţile de către

publicaţiile studiate. Dacă în cele britanice, concentrarea cea mai mare este pe politicile

socioeconomice ce le sunt dedicate şi pe descrierea generală a modului lor de viaţă, în ziarele

româneşti observăm că minoritarii apar de obicei ca actori în cadrul unor evenimente, fie ca

ţinte a discriminărilor, fie ca iniţiatori ai unor acţiuni cu efect negativ asupra altora. Abordarea

ziarelor britanice pare să fie, deci, mult mai analitică, în vreme ce ziarele româneşti par să

caute mai mult senzaţionalul.

O ultimă impresie este cea lăsată de modul în care se poartă discuţiile între cititori pe

marginea articolelor. În România, exprimările sunt deseori violente, şi nu numai la adresa

ţiganilor. Autorul articolului, persoanele menţionate în text sau alţi cititori care au făcut

comentarii – oricine poate fi ţinta unor atacuri vehemente. De altfel, mare parte din discuţie

nu este pe marginea ideilor din articol, ci constă în exprimarea părerilor despre anumite

persoane sau grupuri sociale. Cititorii britanici, în schimb, discută mai mult ideile decât

persoanele şi se angajează în adevărate dezbateri, în urma cărora unii dintre ei ajung să

recunoască validitatea celor spuse de “adversari” şi chiar să-şi reconsidere părerea iniţială. În

urma parcurgerii comentariilor din ziarele online româneşti, îmi este greu să îmi imaginez

discuţii într-un asemenea spirit de fair play între cititorii acestora.

În continuare voi relua fiecare din ipotezele formulate la începutul acestui capitol şi voi

concluziona în legătură cu verificarea lor.

1. Per ansamblu, românii se vor arăta mai predispuşi decât britanicii la atitudini

discriminatorii faţă de minorităţi

Ar fi necesară o analiză mult mai amplă pentru a putea trage o concluzie în acest sens,

care să studieze în detaliu articolele şi discuţiile referitoare la toate minorităţile, pe o

perioadă mai lungă de timp şi care să ia în calcul şi situaţia demografică a celor două

ţări. De exemplu, faptul că ziarele britanice studiate au publicat foarte puţine articole

referitoare la minorităţile etnice sau rasiale poate fi un semn că acestea nu reprezintă o

problemă majoră pentru societatea Marii Britanii în acest moment, dar poate fi, la fel

de bine, un semn al excluderii lor. Este nevoie, deci, de analiza acestor rezultate într-

un context mai cuprinzător.

Rezultatele obţinute în studiul de faţă susţin, însă, această ipoteză. Cele două

minorităţi pentru care s-a făcut analiza mai detaliată, femeile în Marea Britanie şi

- 50 -


rromii în România, sunt, amândouă, categorii sociale ale căror probleme stârnesc

reacţii vii şi cu puternică încărcătură afectivă. Totuşi, agresivitatea exprimării este

mult mai ridicată în cazul cititorilor români.

2. Imigranţii vor fi un subiect de interes pentru ziarele din Marea Britanie şi cititorii lor,

atitudinea faţă de ei fiind conturată de aşteptarea că aceştia trebuie să se integreze

dacă vor să fie acceptaţi

Prima parte a ipotezei a fost verificată, dar numărul foarte mic de articole despre

imigranţi deschise comentariilor nu a permis lămurirea atitudinii cititorilor ziarelor

britanice privind această categorie socială.

3. Migraţia va fi de interes în cazul României din celălalt punct de vedere, al

emigrantului, şi imaginea negativă a “occidentalului” va domina în acest context

Şi în cazul acestei ipoteze, prima parte a fost confirmată: ziarele analizate au scris într-

o singură lună 380 de articole despre emigranţii români şi numai 40 despre

minorităţile din România. Fiind o cantitate foarte mare de articole şi comentarii,

timpul nu mi-a permis să le studiez pentru a verifica şi cea de-a doua parte a ipotezei.

Impresia generală lăsată de comentariile analizate este totuşi favorabilă conturării

portretului occidentalului ca un “străin” care ne impune reguli pe care nici el nu le

poate respecta (mai ales când e vorba de “problema ţiganilor” sau “problema

secuiască”) sau încearcă să ne distrugă valorile specifice neamului pentru a se putea

folosi mai bine de noi.

4. Ambele societăţi vor demonstra o atitudine negativă faţă de homosexuali

Homosexualii au fost subiectul unui număr destul de mic de articole din ziarele

britanice, doar 4, niciunul din ele nefiind deschis pentru comentarii. Nu am avut, deci,

suficiente date pentru a verifica această ipoteză în cazul societăţii britanice.

În ziarele din România, însă, homosexualii au fost a doua minoritate ca număr de

articole dedicate, iar reacţiile cititorilor au fost numeroase. O simplă parcurgere a

acestor comentarii este suficientă pentru a confirma puternica respingere a

homosexualilor de către români, limbajul folosit la adresa lor fiind de multe ori chiar

mai violent decât cel folosit în cazul ţiganilor.

5. Femeile vor apărea mai des ca un grup social minoritar în cazul Marii Britanii decât

- 51 -


al României

După cum s-a văzut, femeile sunt chiar unul dintre cele mai des prezentate grupuri

minoritare din presa online britanică, iar analiza de conţinut a comentariilor la articole

a arătat că problemele lor, ca minoritate, sunt diverse şi generează conflicte puternice,

cel puţin la nivelul ideilor. În plus, imaginea lor, desprinsă din aceste comentarii, este

negativă într-o mare măsură. În ziarele româneşti, articolele despre femei nu sunt

numeroase şi apar fie în contextul violenţei domestice, fie cel al reprezentării femeilor

în politică. Formulată în acest fel, al comparaţiei din punct de vedere cantitativ,

ipoteza se verifică.

Ar fi totuşi interesant de extins ipoteza şi în ceea ce priveşte imaginea femeilor în cele

două societăţi. Valorile pentru dimensiunea masculinitate/feminitate sugerează că

femeile din România sunt văzute mai degrabă ca egale şi complementare bărbatului,

dar păreri ca “femeile sunt bătute de soţi fiindcă merită” mai apar în comentariile la

articolele despre violenţa în familie şi ar fi interesant de analizat dacă misoginismul

românesc este atât de scăzut pe cât ar fi de aşteptat pe baza teoriei.

6. Persoanele cu dizabilităţi vor fi în mare parte absente din spaţiul public românesc,

deci şi din presa pe internet, dar nu şi din cel britanic

Aşa cum era de aşteptat, societatea românească, caracterizată parţial de trăsăturile

colectivismului, nu acceptă deschis, în “spaţiul public” al presei, existenţa acestei

categorii sociale şi problemele cu care ea se confruntă. Presa britanică este însă

puternic preocupată de acest subiect, al doilea ca număr de articole publicate.

7. Minorităţile etnice vor fi privite mult mai negativ în România decât în Marea Britanie

Am atras deja atenţia asupra faptului că minorităţile etnice sunt aproape absente din

paginile ziarelor britanice studiate, precum şi a diferitelor implicaţii pe care le-ar putea

avea. Dacă vom considera că şi imigranţii pot fi asociaţi acestei categorii (diferenţa pe

criterii etnice există şi în cazul lor), putem spune că subiectul este de interes pentru

publicaţiile analizate, dar maniera de abordare este una mai degrabă analitică, privind

politicile socioeconomice.

Am mai menţionat şi evidenta tendinţă a ziarelor româneşti studiate de a prezenta

minorităţile etnice mai ales în contextul unor evenimente în care rolul lor este fie de

victimă, fie de agresor.

- 52 -


Se poate deci concluziona că, într-adevăr, presa online românească descrie o imagine

mult mai negativă a minorităţilor etnice decât cea britanică.

8. Exprimarea românilor faţă de “celălalt” privit negativ va fi semnificativ mai agresivă

decât a britanicilor

Asupra acestui aspect am insistat deja destul de mult, de această dată mă voi mulţumi

doar să afirm că ipoteza a fost confirmată.

- 53 -


5. ConcluziiLucrarea de faţă nu a urmărit elaborarea unor statistici detaliate sau a unui portret complex al

minorităţilor din cele două societăţi, ci mai degrabă surprinderea unor tendinţe generale.

Consider că rezultatele obţinute au deschis calea spre numeroase şi diverse întrebări legate de

tema studiată şi ar fi interesant de căutat răspunsurile lor. Voi enumera aici câteva idei de

studii care ar putea aprofunda acest subiect:

– conturarea portretului diferitelor minorităţi pe baza unor indicatori calitativi (pornind,

de exemplu, de la grila valorică Rokeach);

– corelarea ponderii diferitelor categorii sociale la nivelul populaţiei cu frecvenţa

apariţiei lor în presa online (dată de numărul articolelor, pe de o parte, şi de numărul

comentariilor de la cititori, pe de altă parte);

– investigarea situaţiei acelor minorităţi care sunt absente (sau aproape absente) din

presă – este acesta un semn că respectiva categorie socială este puternic exclusă la

nivelul societăţii, sau dimpotrivă?

– oricare dintre analizele de mai sus efectuată pe termen mai lung (un an, de exemplu);

– confruntarea rezultatelor obţinute în aceste studii cu rezultatele unor cercetări

anterioare (de exemplu, prin compararea portretului minoritarului descris în presa

online cu portretul aceluiaşi minoritar văzut la nivelul populaţiei ţării, se poate observa

dacă “internauţii” se înscriu în profilul general sau există diferenţe mari între ei şi

restul populaţiei din punctul de vedere al atitudinii faţă de diferite minorităţi);

– extinderea comparaţiei la mai multe ţări.

Ce ar putea învăţa societatea românească din rezultatele acestui studiu? Că mai avem multe de

învăţat despre “ceilalţi” şi că drumul până la acceptarea minorităţilor printre noi este în

continuare lung, în ciuda progresului făcut în acest sens la nivel formal (al legislaţiei,

îndeosebi, progres pe care unii dintre noi îl văd să fi mers chiar prea departe şi găsind în

această părere un nou motiv de a-l privi cu duşmănie pe beneficiarul acestor legi). De

asemenea, am putea trage concluzia că nu suntem obişnuiţi să privim analitic subiecte

“sensibile” cum sunt minorităţile, ci punem prea multă patimă, de obicei chiar agresivitate, în

discuţiile referitoare la aceste subiecte (cel puţin atunci când suntem ascunşi în spatele unui

monitor şi al unei tastaturi). Pe de altă parte, observaţia că şi o ţară cu o mult mai solidă

cultură socială are în continuare loc să crească din acest punct de vedere, nu trebuie nici să ne

descurajeze, nici să ne îndemne la delăsare (“nici alţii nu sunt mai buni ca noi”), ci să ne

stimuleze să ne deschidem pentru a învăţa şi a ne dezvolta într-o direcţie pozitivă.

- 54 -


Bibliografie

Castells M. (2004 a), “Informationalism, Networks and the Network Society: a Theoretical

Blueprint”, Northampton, MA: Edward Elgar

Castells M. (2004 b), “Power and politics in the network society”, Ralph Miliband Memorial

Lecture (Delivered at the London School of Economics and Political Science)

Gavreliuc A. (2002), “O călătorie alături de «celălalt». Studii de psihologie socială”,

Timişoara: Editura Universităţii de Vest

Gavreliuc A. (2003), “Mentalitate şi societate. Cartografii ale imaginarului identitar din

Banatul contemporan”, Timişoara: Editura Universităţii de Vest

Gavreliuc A., Bozian M., Gavreliuc D., Rogobete I., Vochin-Bartl F. (2006), “Psihologia

interculturală. Impactul determinărilor culturale asupra fenomenelor

psihosociale”, Timişoara: Editura Universităţii de Vest

Hofstede, G. (2001), “Culture's Consequences, Comparing Values, Behaviors, Institutions,

and Organizations Across Nations”, Thousand Oaks CA: Sage Publications

Hofstede G., Hofstede G.-J. (2004), “Cultures and Organizations: Software of the Mind”,

New York: McGraw-Hill

Iacob L. (2003), “Etnopsihologie şi imagologie. Sinteze şi cercetări”, Iaşi: Polirom

Johnstone D. (2003), “Comparative Social Policies in Europe”, Frankfurt am Main: Peter

Lang

Luca A. (2005), “Studiu despre valorile şi comportamentul românesc din perspectiva

dimensiunilor culturale după metoda lui Geert Hofstede”, Bucureşti: compania

Interact (www.i-interact.ro)

Moraru A., Popa R., Tobă M., Voicu O. (2003), “Intoleranţă, discriminare, extremism.

România 2003”, Bucureşti: Institutul pentru Politici Publice

Stan C. (2004), “Manipularea prin presă”, Bucureşti: Humanitas

Stoer S., Rodrigues D., Magalhães A. (2003), “Theories of Social Exclusion”, Frankfurt am

Main: Peter Lang

Williams P., Rowlands I. (2007), “Information behaviour of the researcher of the future - A

British Library / JISC Study. The literature on young people and their information

behaviour”,

www.jisc.ac.uk/media/documents/programmes/reppres/ggworkpackageii.pdf

- 55 -


AnexeAnexa 1: Termenii pozitivi / negativi / neutri referitori la femei ca minoritate identificaţi în articolele

selectate din ziarele online britanice

Conotaţia Apariţii Subiect2

Articolul 1: C'mon Zara, just ask himwww.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/01/cmonzarajustaskhim

managed to articulate everything + 1 istole all my best lines + 1 ibowing to convention - 1 iaren't property anymore + 1 gneed to think more carefully - 1 gvowing to obey their husbands - 1 gsuccessful + 1 iin her own right + 1 itop-level sportsperson + 1 irole model + 1 iindependent + 1 isubmitting to outdated conventions - 1 iArticolul 2: Cross purposeswww.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/04/crosspurposes1

changes to the existing gender equality duty that the women's

voluntary sector are calling for

0 1 g

Articolul 3: Sometimes it's hard to be a womanwww.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/24/sometimesitshardtobeawoman

hard to be a woman 0 1 gshould be congratulated + 1 iexpensively dressed 0 1 iloyal wife + 1 inot tittle tattle + 1 inot salacious gossip + 1 inot "who wouldn't want to meet the Royals, or Stevie Wonder,

or Harrison Ford?"

+ 1 i

refreshing to hear someone launch in with the devastating

statistics

+ 1 i

one per cent of the world's land is owned by women 0 1 g

2 i – anume individ sau indivizi aparţinând categoriei sociale în cauzăg – minoritatea ca grup

- 56 -


gave a fantastic quote + 1 iCherie's material felt a bit out of date - 1 iseemed to forget the dramatic effect - 1 iher suggestion [...] was a freaky kind of essentialism - 1 iunaware - 1 icares about women's matters + 1 idon't think she's very connected to how women live - 1 idoes indeed have it all, and rather wonderfully so + 1 ihas a kind of Tammy Wynette conventionality - 1 iought to have an opinion on the legality of the Iraq war - but she

doesn't give one, or even seem to have one

- 1 i

she's struggled + 1 ishe's benefited + 1 isucceeded + 1 ithe tangle of her contradictions - 1 iArticolul 4: Pay gap is all too black and whitewww.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/26/law.discriminationatwork

women are not making the progress through the profession that

they should

- 1 g

Articolul 5: So angry I could strip!www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/28/soangryicouldstrip

have at some point been subjected to men's boorish behaviour 0 1 gour responses to such laddishness vary greatly 0 1 gstripped naked when confronted by yet another group of wolf

whistling road workers

+ 1 i

inappropriate behaviour - 1 imore and more of us appear to be opting for that plastic Barbie

doll look

- 1 g

girlification of women - 1 gachievements in the workplace and in the political sphere + 1 gall that progress falls by the wayside - 1 ghow easy it is to undermine our new found self confidence - 1 gArticolul 6: A ray of hopewww.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/29/arayofhope

great revolution in newspaper women's journalism + 1 iflooded by pink chicklit - 1 gArticolul 7: BBC accused of sexism on news flagship

- 57 -


www.guardian.co.uk/media/2008/jun/01/bbc.television1

are unhappy about being overlooked 0 1 gfewer senior female correspondents - 1 iArticolul 8: The fight for equal pay ... 40 years onwww.guardian.co.uk/world/2008/jun/01/1968theyearofrevolt.gender1

walked out of the plant + 1 itook pride in their work + 1 isome women give up and many others settle out of court - 1 gpaved the way for equal pay legislation + 1 iremain an inspiration to us today + 1 itend to put up with it - 1 gArticolul 9: Why does Harriet Harman hate marriage?www.dailymail.co.uk/news/article-1020553/Why-does-Harriet-Harman-hate-marriage.html

feminist zealots - 1 gdisastrous influence - 1 gcling to their dogma - 1 gpreaching this dangerous gospel - 1 ifeminist fascism - 1 glearnt nothing - 1 ityrannical reputation - 1 iunreasonable demands - 1 ihectoring manner - 1 idecent with me + 1 ichaos about her management - 1 istrangely ill-informed - 1 iodd about money - 1 ipoor handling of the welfare portfolio - 1 ipolitically correct condescension - 1 ismug self-certainty - 1 iincompetence - 2 iarrogance - 1 ihypocrisy - 2 ino significant achievements to her name - 1 iArticolul 10: How 3,800 women have had at least FOUR abortions as the operation turns

into a 'form of contraception'www.dailymail.co.uk/news/article-1020343/How-3-800-women-FOUR-abortions-operation-turns-form-

contraception.html

have had at least [...] abortions - 8 g

- 58 -


take embarking upon motherhood extremely seriously + 1 gArticolul 11: Abortion: to cut or not to cut?blogs.mirror.co.uk/science/2008/05/abortion-to-cut-or-not-to-cut.html

say they should have the right to access an abortion 0 1 gwant the law to stay the same 0 1 g

- 59 -


Anexa 2: Termenii pozitivi / negativi / neutri referitori la femei ca minoritate identificaţi în

comentariile la articolele selectate din ziarele online britanice

Conotaţia Apariţii Subiect

Articolul 1: C'mon Zara, just ask himwww.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/01/cmonzarajustaskhim

lets the man know it's about time he asked + 1 gare probably afraid - 1 grides equine quadrupeds slightly better than some other people + 1 iover-privileged - 1 iparasitic - 1 ianachronism - 1 iwould be a bit more pro-active generally - 1 gwant to get married before men do 0 3 glike the man to provide for them and protect them 0 1 gcoyly using the excuse - 1 iwant to be girls 0 1 git's the easy option - 2 gmore vulnerable 0 2 greturn to 'back-to-basics' values + 1 gvacuous sloane - 1 ido ask first + 1 gwant to acquire all of the privileges formerly reserved for men 0 1 gand yet want to retain all the privileges traditionally reserved for

themselves

- 1 g

are and should be equal with men + 1 ghave an ideal proposal in mind 0 1 gwe're living in a sexist world, that's been sexist in favour of

women for millenia

- 1 g

are addicted to shopping - 1 gmust be desperate - 1 iArticolul 2: Cross purposeswww.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/04/crosspurposes1

inferiority of woman in not acceptable + 1 gmight be less committed to the job - 1 gmen and women are equally necessary and valuable + 1 gArticolul 3: Sometimes it's hard to be a womanwww.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/24/sometimesitshardtobeawoman

- 60 -


has no idea what I am talking about - 1 ipatronising - 1 iobsessed with defending the reputations - 1 ilack of understanding - 1 igives women a bad name - 1 icountless charitable works + 1 iconsistent defence of the causes of women + 1 ifunny creatures at times - 1 gis this the kind of person who really respects a womans rights? - 1 ihideous - 2 ihas no opinion on the legality of the Iraq invasion - 1 iselfish - 1 ihypocritical - 1 ipernicious - 1 ipower-hungry - 1 iattention-seeking - 1 igreedy - 1 ibelieve the other ones are their enemy and behave accordingly - 1 gArticolul 4: Pay gap is all too black and whitewww.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/26/law.discriminationatwork

lack of commitment - 1 gamazingly inferior experience - 1 gstill expect equal pay - 1 gArticolul 5: So angry I could strip!www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/28/soangryicouldstrip

absolutely vicious - 1 gwere flattered and titillated by the attention - 1 gwishful thinking on the part of mature women - 1 gdon't actually dress for men + 1 gdo not want to be thought of as sexually attractive most of the

time

+ 1 g

might be taking it out on you - 1 ga lot of women do go for those kind of men - 1 gArticolul 6: A ray of hopewww.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/29/arayofhope

still looking to blame Patriarchy for their unfulfilled ambitions - 1 ggracious + 1 i

- 61 -


generous + 1 itrue + 1 iwho knows what they are talking about + 1 italks about it intelligently + 1 ibrilliant writer + 2 ivengeful mothers - 1 g

- 62 -


Anexa 3: Termenii pozitivi / negativi / neutri referitori la rromi identificaţi în articolele selectate din

ziarele online româneşti


Articolul 1: Încăierare între rromi la Tribunalul Timiş www.adevarul.ro/articole/incaierare-intre-rromi-la-tribunalul-timis/350908

încăierare - 2 is-au luat la bătaie / i-au bătut - 1 icei mai puternici 0 1 is-au confruntat / au intrat în conflict - 1 il-a ameninţat - 1 is-au luat la ceartă - 1 ia strigat - 1 iîl taie - 1 ia dat buzna - 1 ia scos pistolul / a încercat să scoată pistolul - 2 iprovoacă scandal - 1 ia speriat instanţa - 1 iArticolul 2: Scandal într-un cartier ţigănesc http://www.adevarul.ro/articole/scandal-intr-un-cartier-tiganesc/350039

scandal (în asociere cu “ţigănesc”) - 1 gArticolul 3: Festival de jazz si muzica tiganeasca la Pariswww.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/92597/Festival-de-jazz-si-muzica-tiganeasca-la-Paris-.html

muzică ţigănescă + 3 gArticolul 4: O mare ţigăniehttp://www.jurnalul.ro/articole/123582/o-mare-tiganie

zonă infracţională - 1 irăfuieli - 1 is-au înmulţit aşa cum îi ştim 0 1 gfabrici de copii - 1 getern dezbinată - 1 gmanifestări gălăgioase - 1 gdorinţa de a-şi face singură dreptate cu sabia sau pistolul - 1 gatentate grave la ordinea publică - 1 gfocuri de armă în spitale - 1 gbătăi cu săbii - 1 grăpiri şi sechestrări de persoane - 1 gameninţări cu moartea - 1 gcrimă organizată - 1 g

- 63 -


produc evenimente grave - 1 gtrăiesc din furtişaguri - 1 gproduc un mare deficit de imagine României - 1 gnenorocirile intens mediatizate - 1 gcu gura mare - 1 gchef de ducă 0 1 giubăreţi + 1 gpasionali de la vîrste fragede - 1 giuţi la mînie - 1 gfoarte greu de înscris în tiparele unei societăţi aşezate - 1 gArticolul 5: România şi Italia, condamnate pentru discriminarea rromilor www.adevarul.ro/articole/romania-si-italia-condamnate-pentru-discriminarea-rromilor/353460

nu au alimentare cu apă 0 1 gArticolul 6: Rromii protestează www.adevarul.ro/articole/rromii-protesteaza/351023

protestează 0 2 iArticolul 8: Romii si homosexualii sunt discriminati in Romaniawww.romanialibera.ro/a125703/romii-si-homosexualii-sunt-discriminati-in-romania.html

sunt discriminati 0 1 ginfractiuni - 1 gArticolul 9: Senzatii rrome, la TIFFwww.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/93509/Senzatii-rrome-la-TIFF.html

program plin de culoare + 1 gboemia + 2 irecital extraordinar + 1 iArticolul 10: Bătaie la tribunal cu pistoale şi poşete în cap, între clanurile ţigăneştiwww.gandul.info/societatea/bataie-la-tribunal-cu-pistoale-si-posete-in-cap-intre-clanurile-tiganesti.html?3932;2617184

bătaie - 2 ipoşete în cap / bătaie cu poşete - 3 izonă de război - 1 ipirandele - 2 ipretenarii - 1 inervii le-au cedat - 1 ia lovit - 1 ia încercat să scoată pistolul - 1 idreptate cu arma - 1 iurlau / urla - 2 iau vrut să ne omoare / să facă mortăciune de om - 3 i

- 64 -


Articolul 11: Încăierare între maghiari şi ţigani pe uliţele localităţii Căpeniwww.gandul.info/societatea/incaierare-intre-maghiari-si-tigani-pe-ulitele-localitatii-capeni.html?3932;2608505

încăierare - 1 iviolent / violenţă - 2 iconflict - 2 ifurturi - 1 iscandal / zurbagii - 2 ibeţi - 1 iau atacat - 1 ibeligeranţi - 1 i

- 65 -


Anexa 4: Termenii pozitivi / negativi / neutri referitori la rromi identificaţi în comentariile la

articolele selectate din ziarele online româneşti


Articolul 1: Încăierare între rromi la Tribunalul Timiş www.adevarul.ro/articole/incaierare-intre-rromi-la-tribunalul-timis/350908

popor ratat genetic - 1 gnu merită să trăiască în Europa - 1 gArticolul 2: Scandal într-un cartier ţigănesc http://www.adevarul.ro/articole/scandal-intr-un-cartier-tiganesc/350039

să se omoare / căsăpească / măcelărească intre ei - 5 g"nishte tzarani" nomazi - 1 gse bat - 1 iscandal - 1 i"cantareti" manelisti - 1 gse razgandeste - 1 ginaripatele - 1 gtrimis la cazne in Infern - 1 gspurcaciuni negre - 1 gcancerul negru - 1 gArticolul 4: O mare ţigăniehttp://www.jurnalul.ro/articole/123582/o-mare-tiganie

nimeni nu-i stapaneste - 1 gpoame - 1 gau fost convinsi sa voteze - 1 gau facut averi fara numar - 1 gsunt plecaţi din ţara 0 1 imafia ţigănescă - 1 gimputititi + 1 gsa se taie / omoare - 2 gdihaniile - 1 gfac bani negri - 2 gcomertul la negru - 1 gproxenetismul - 1 gtraficul de droguri - 1 gtraficul de arme - 1 ginselatoria - 1 gjocurile de noroc - 1 gfurturile - 1 g

- 66 -


sa terorizeze comunitati intregi - 1 gsingurul tzigan bun este mort - 1 gsunt pedeapsa divina - 2 ghoarda 2 gpriviri tampe 1 gpriviri iscoditoare 1 gcocosati 1 gcu accente de raget si scheunat 1 gdepravati 1 gcriminali 1 gucigasi 1 gdispret fata de religie si legea laica 1 gse imperecheaza primitiv 1 giubitori ai haosului / anarhiei 2 gbeţivi 1 gleneşi 1 grasă inferioară 1 gscursură a speciei umane 1 gprobleme 1 gimi este frica 1 gneavand autorizatii de constructie 1 gfura curent electric 1 gtaie padurea 1 gnu se vor schimba in vecii vecilor 1 gArticolul 5: România şi Italia, condamnate pentru discriminarea rromilor www.adevarul.ro/articole/romania-si-italia-condamnate-pentru-discriminarea-rromilor/353460

au venit indienii din tara lor mizerabila - 1 gsă îşi bată joc de oameni - 1 gafară cu ei - 1 gparaziţi - 2 gn-a putut fi integrata - 1 gcoloratii - 1 gnu se vor spala / jegul e mediul lor de viata - 1 gse izolează - 1 gArticolul 6: Rromii protestează www.adevarul.ro/articole/rromii-protesteaza/351023

craa...craa...craa.. - 1 g

- 67 -


trebuia sa le aplice si-o bataie buna - 1 gArticolul 7: La furat de fier vechi in Frantawww.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/92595/La-furat-de-fier-vechi-in-Franta.html

ne compromit - 1 gsunt cativa oameni de treaba intre ei + 1 irefuza civilizatia - 1 grefuza convietuirea - 1 ginevoluati / defazaj evolutiv - 2 gne cuceresc / ne invadeaza - 2 gse intrec in a face multi copii care nu pot fi educati - 1 gse impusca - 1 iArticolul 8: Romii si homosexualii sunt discriminati in Romaniawww.romanialibera.ro/a125703/romii-si-homosexualii-sunt-discriminati-in-romania.html

nu lucreaza - 1 gfura - 1 gminte - 1 ginseala - 1 gurla - 1 gviitorii teroristi - 1 gborati - 1 gArticolul 10: Bătaie la tribunal cu pistoale şi poşete în cap, între clanurile ţigăneştiwww.gandul.info/societatea/bataie-la-tribunal-cu-pistoale-si-posete-in-cap-intre-clanurile-tiganesti.html?3932;2617184

ţipă - 1 gnenorocita asta de rasa - 1 gse macelaresc - 1 gciori / cioroi - 2 gplaga - 1 ganalfabeti - 1 ginfractori - 1 gviolenti - 1 gmurdari - 1 gnegri ca dracu' - 1 gimputiti - 1 ggunoaiele lor de manele - 1 gse inmultesc necontrolat - 1 gArticolul 11: Încăierare între maghiari şi ţigani pe uliţele localităţii Căpeniwww.gandul.info/societatea/incaierare-intre-maghiari-si-tigani-pe-ulitele-localitatii-capeni.html?3932;2608505

- 68 -


s-au bătut - 1 iconflict - 1 ifurturi - 2 gneam de maimutoi - 1 gaţi venit să ucideţi - 1 gsunt o problemă - 1 gnu au nimic sacru / nu au nimic sfânt - 1 gnu sunt oameni - 1 gsunt un cancer - 1 gau mai mari drepturi aici decit noi - 1 gau ajuns sa ne dirijeze - 1 g

- 69 -


Anexa 5: Paginile de internet ale articolelor analizateMarea Britaniehttp://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/30/thegreatmeterripoff

http://www.guardian.co.uk/politics/2008/may/21/economy.taxandspending

http://www.guardian.co.uk/society/2008/may/21/socialtrends

http://www.guardian.co.uk/politics/2008/may/14/economy.taxandspending1

http://www.guardian.co.uk/society/2008/may/14/socialexclusion.incometax

http://www.guardian.co.uk/politics/2008/may/13/economy.labour1

http://www.guardian.co.uk/politics/2008/may/07/labour.jamespurnell

http://education.guardian.co.uk/egweekly/story/0,,2277917,00.html

http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/brown-pledges-shakeup-of-social-care-826518.html

http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/minister-rules-out-free-care-for-elderly-826997.html

http://www.independent.co.uk/opinion/leading-articles/leading-article-dignity-and-.htmlnt-care-from-cradle-to-

the-grave-827018.html

http://www.guardian.co.uk/politics/2008/may/30/fuel.poverty

http://www.guardian.co.uk/society/2008/may/20/longtermcare.socialcare

http://www.guardian.co.uk/society/2008/may/29/equality.discriminationatwork

http://www.independent.co.uk/opinion/leading-articles/leading-article-equality-in-the-air--and-elsewhere-

510682.html

http://www.independent.co.uk/opinion/leading-articles/leading-article-final-straight-829939.html?r=RSS

http://www.guardian.co.uk/society/2008/may/24/localgovernment.socialexclusion

http://www.guardian.co.uk/media/2008/may/07/bbc.television

http://www.guardian.co.uk/money/2008/may/12/workandcareers2

http://education.guardian.co.uk/egweekly/story/0,,2279450,00.html

http://education.guardian.co.uk/schools/story/0,,2280189,00.html

http://www.guardian.co.uk/environment/2008/may/15/solarpower.ethicalliving

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/20/stemcells.medicalresearch

http://www.guardian.co.uk/money/2008/may/24/workandcareers.graduates

http://lifeandhealth.guardian.co.uk/family/story/0,,2283137,00.html

http://www.timesonline.co.uk/tol/sport/olympics/article3946860.ece

http://www.guardian.co.uk/uk/2008/may/07/immigration.immigrationpolicy

http://www.guardian.co.uk/politics/2008/may/06/immigrationpolicy.immigration

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/07/pointsmeanprizes

http://www.guardian.co.uk/uk/2008/may/08/uksecurity.immigration

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1020835/One-new-British-passport-handed-minutes.html

http://www.guardian.co.uk/uk/2008/may/05/immigration.immigrationandpublicservices

http://music.guardian.co.uk/news/story/0,,2277550,00.html

http://www.independent.co.uk/opinion/leading-articles/leading-article-disgraceful-sexual-persecution-

832808.html

http://www.independent.co.uk/arts-entertainment/books/reviews/spicing-up-britain-by-panikos-panayi-

828938.html

http://www.independent.co.uk/news/uk/home-news/bishop-attacks-immigrant-policy-821687.html

- 70 -


http://www.independent.co.uk/news/uk/politics/immigration-system-targets-skilled-migrants-821738.html

http://www.guardian.co.uk/uk/2008/may/20/immigration.immigrationandpublicservices

http://www.guardian.co.uk/politics/2008/may/17/immigrationpolicy.immigration

http://www.guardian.co.uk/politics/2008/may/10/immigrationpolicy.law

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1020660/Over-200-000-Britons-fleeing-UK-year-record-160-000-

foreigners-granted-citizenship.html

http://www.guardian.co.uk/politics/2008/may/21/immigrationpolicy.immigrationandpublicservices

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1020832/More-200-000-Britons-quit-country-year-new-life-

abroad.html

http://www.independent.co.uk/student/career-planning/getting-job/relocate-turn-over-a-new-leaf-in-a-life-

down-under-831845.html

http://www.guardian.co.uk/uk/2008/may/26/law.discriminationatwork

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/28/unemploymentdata.welfare

http://www.guardian.co.uk/politics/2008/may/27/welfare.conservatives

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/01/cmonzarajustaskhim

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/04/crosspurposes1

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/24/sometimesitshardtobeawoman

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/26/law.discriminationatwork

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/28/soangryicouldstrip

http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/may/29/arayofhope

http://www.guardian.co.uk/media/2008/jun/01/bbc.television1

http://www.guardian.co.uk/world/2008/jun/01/1968theyearofrevolt.gender1

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1020553/Why-does-Harriet-Harman-hate-marriage.html

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1020343/How-3-800-women-FOUR-abortions-operation-turns-form-

contraception.html

http://blogs.mirror.co.uk/science/2008/05/abortion-to-cut-or-not-to-cut.html

http://www.guardian.co.uk/society/2008/may/20/health.stemcells

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1020809/Christian-registrar-threatened-sack-refusing-conduct-gay-

marriages.html

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1020854/Gay-refugee-wins-asylum-bid-boyfriend-hanged-Iran-

sodomy.html

Româniahttp://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/91028/MISA-revine.html

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/803414/Fuga-de-munca-sport-national/

http://evz.ro/articole/detalii-articol/804389/A-fost-infiintata-institutia-avocatul-saracilor/

http://www.gandul.info/actualitatea/un-bucurestean-a-zgariat-mai-multe-masini-de-lux-cu-un-cutit-motivand-

ca-uraste-bogatii.html?3927;2625834

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/91835/Concursul-Miss-Travesty-Romania-2008-a-fost-castigat-

de-un-clujean.html

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/93090/Fara-violenta-la-Marsul-Gay-din-Romania-.html

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/92813/Marsul-homosexualilor-este-contestat-in-instanta-.html

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/93521/Un-dascal-gay-acuza-preotul-din-sat-de-victimizare.html

- 71 -


http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/92489/Mars-impotriva-homosexualilor-.html

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/92809/Homosexualii-si-preotii-la-aceeasi-masa-in-cadrul-Gay-

Fest-2008.html

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/93049/Gayfest-2008-o-manifestatie-a-fortelor-de-ordine.html

http://www.adevarul.ro/articole/parada-gay-si-marsul-antigay-supravegheate-de-fortele-de-ordine/352858

http://www.adevarul.ro/articole/parada-gay-pazita-mai-ceva-ca-summitul-nato/352989

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/92216/Olimpiada-Inocentilor.html

http://www.adevarul.ro/articole/incaierare-intre-rromi-la-tribunalul-timis/350908

http://www.adevarul.ro/articole/scandal-intr-un-cartier-tiganesc/350039

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/92597/Festival-de-jazz-si-muzica-tiganeasca-la-Paris-.html

http://www.jurnalul.ro/articole/123582/o-mare-tiganie

http://www.adevarul.ro/articole/romania-si-italia-condamnate-pentru-discriminarea-rromilor/353460

http://www.adevarul.ro/articole/rromii-protesteaza/351023

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/92595/La-furat-de-fier-vechi-in-Franta.html

http://www.romanialibera.ro/a125703/romii-si-homosexualii-sunt-discriminati-in-romania.html

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/93509/Senzatii-rrome-la-TIFF.html

http://www.gandul.info/societatea/bataie-la-tribunal-cu-pistoale-si-posete-in-cap-intre-clanurile-tiganesti.html?

3932;2617184

http://www.gandul.info/societatea/incaierare-intre-maghiari-si-tigani-pe-ulitele-localitatii-capeni.html?

3932;2608505

http://evz.ro/articole/detalii-articol/804560/UDMR-vrea-afise-doar-in-maghiara/

http://www.gardianul.ro/2008/05/26/societate-

c12/medicii_romani_pot_fi_obligati_sa_dea_examene_de_limba_maghiara-s114510.html

http://www.gardianul.ro/2008/05/17/politica-c7/in_secuime_marko_bela_a_sustinut_reorganizarea_regionala-

s114112.html

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/93526/Panoul-cu-Tinutul-Secuiesc-aprobat-in-CJ-Covasna-

la-o-zi-dupa-amplasare.html

http://www.gardianul.ro/2008/05/30/actualitate-c24/panoul_tinutul_secuiesc_a_fost_amplasat_a_doua_oara-

s114758.html

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/92715/Marko-Bela-regreta-ca-nu-a-propus-un-candidat-pentru-

Capitala.html

http://www.ziua.net/news.php?data=2008-05-08&id=6377

http://www.gardianul.ro/comentariu-113374.html#cm173288

http://www.gandul.info/politica/un-african-de-culoare-pe-listele-de-la-iasi-ale-partidului-romaniei-

europene.html?3928;2634703

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-05-15&id=237306

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/91430/Mitrea-Romania-este-o-tara-de-misogini.html

http://www.gandul.info/actualitatea/marsul-mireselor-impotriva-tabacirii-nevestelor.html?3927;2623638

http://www.cotidianul.ro/politicienii_nu_vor_sa_incerce_si_cu_femei-45167.html

http://www.jurnalul.ro/articole/125893/vor-sa-ajunga-primarite

http://www.jurnalul.ro/articole/124728/femeia-cu-pantaloni

- 72 -

Imaginea minoritatilor in presa online - studiu comparativ intre Romania si Marea Britanie

Documents

Transcript of Imaginea minoritatilor in presa online - studiu comparativ intre Romania si Marea Britanie