1

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 2014

CMYK

1

Omagiu Eroilor din Voislova cãzuti pe câmpul de luptã, la împlinirea celor 100 de ani de la izbucnirea

Primului Rãzboi MondialÎ n anul 1914 a izbucnit cel

mai mare conflict mondial, cum nu s-a mai văzut până la acea vreme. Dimensiunile acestuia aveau să devină colosale după ce luptele au început pe toate fronturile. Primul Război Mondial a luat naştere din cauza disputelor dintre marile puteri europene. Pretextul sub care a pornit acest război este asasina-rea moştenitorului tronu-lui Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, la data de 28 iu- nie 1914, de către membrii unei organizaţii naţiona- liste sârbe. Austro-Unga- ria s-a folosit de acest pri- lej şi a înaintat un ulti-matum Serbiei, însă, deşi aceasta din urmă l-a res-pectat, Imperiul Austro-Ungar i-a declarat război o lună mai târziu. Înain- te de pornirea celui de-al Doilea Război Mondial, primul s-a numit simplu „Marele Război”, „Războiul Naţiuni- lor” sau Războiul menit să pună capăt războaielor, iar cauzele sale adevărate îşi au locul cu mult timp în urmă. Nici o revoltă anterioară nu a mobilizat atâ- ţia soldaţi şi nici nu a implicat atâtea părţi în câmpul de luptă. Conflagraţia mondială, prin proporţiile şi distruge-

rile provocate, a marcat definitiv în-treg secolul al XX-lea.

În această bătălie cu adevărat glo-bală a intrat şi România, în anul 1916. Intrarea României în Primul Război Mondial a înăsprit măsurile luate de autorităţile austro-ungare împotriva intelectualilor români din Banat şi Transilvania. Numeroşi preoţi şi în-

văţători au fost pedepsiţi şi arestaţi în 1916.

Atât Voislova, cât şi întreaga vale a Bistrei, au trăit acele vremuri care au fost destul de tulburi pentru fiecare cetăţean. Aproape fiecare familie a avut acea teamă de chemarea fiilor dragi ai satelor pentru a ţine piept

inamicului pe fronturile de luptă. Câte un membru sau uneori doi membri ai unei familii erau nevoiţi să plece de acasă pe front, pentru a lupta cu pieptul înainte ca să îşi apere frumoa-sa lor patrie. Aceştia îşi lăsau în satul lor minunat pe cei dragi, în speranţa că într-o bună zi se vor revedea cu toţii bucuroşi. Unii s-au întors întregi, unii

răniţi, iar alţii au rămas pe veci acolo, pe câmpul de luptă, apărându-şi ţara şi pământul lor drag.

Locuitorii satului Voi- slova au simţit din vreme freamătul sinistru şi înce-perea războiului. Acest prim război a fost pentru voisloveni ceva străin, murdar, un calvar care tre-buia străbătut şi îndurat. Atât în prima conflagraţie mondială, cât şi în cea de-a doua, Voislova a pierdut mulţi fii dragi ai satului, care au lăsat în urmă fa-

milii îndurerate. De aceea, prin acest articol, vreau să ne aducem aminte de strămoşii noştri iubiţi, care s-au luptat şi s-au jertfit pentru noi, pentru ţară şi pentru satul lor natal.

Petru OPRUŢ

– Continuare în pagina 2 –

„Eu sunt oftatul care plângeAcolo-n satul meu din deal.” Octavian Goga

Glasul Voislovei

Nr. 4 l Anul III l 2014

,

Revistă a comunităţii locale din satul Voislova, comuna Zăvoi, judeţul Caraş-SeverinPeriodic afiliat Asociaţiei Culturale „Grănicerii Văii Bistrei”

şi Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat

Fotografie de pe front. Primul din stânga este Păunescu Ilie din Voislova, împreună cu camarazii săi

2

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 20142

CMYK

Omagiu Eroilor...– Urmare din pagina 1 –

Fiii satului Voislova care au pierit în sângeroasele lupte din Primul Răz-boi Mondial, devenind ulterior Eroi ai patriei şi satului lor natal, au fost următorii:

1. Găină Rusalin2. Opruţ Petru3. Opruţ Gheorghe4. Sârbu Ion

D eclanşarea Primului Război Mondial, în vara anului 1914,

a adus un şir de suferinţe şi privaţiuni populaţiei din Banat, fără deosebire de naţionalitate. Un foarte mare nu-măr de bărbaţi din toate localităţile sunt mobilizaţi şi trimişi pe câmpuri-le de luptă, în timp ce campaniile de rechiziţionare a produselor agricole se desfăşurau fără încetare, familiile de ţărani rămânând adeseori şi fără strictul necesar. Autorităţile revin mereu cu noi ordonanţe, prin care dispun aspre pedepse împotriva celor care ascundeau produsele agricole şi refuzau să le predea statului1.

Războiul a avut urmări dintre cele mai grele asupra populaţiei săteşti da-torită dificultăţilor materiale multiple pe care le-a generat şi a intensificării politicii de deznaţionalizare promo-vate de cercurile dominante austro-ungare. Războiul a implicat practic în treaga populaţie. Zeci de mii de oameni au plecat pe front, mii au

Via]a satelor b@n@]ene în timpulPrimului R@zboi Mondial

pierit, au fost schilodiţi, alte mii au fost internaţi în lagăre de prizonieri, din Siberia şi până în Italia.

Mobilizările masive au avut con-secinţe negative pentru agricultura bănăţeană. O primă consecinţă a con- stituit-o faptul că s-a ajuns la o acută lipsă a braţelor de muncă, multe gos- podării ţărăneşti ruinându-se. În ase-menea condiţii, greutatea activităţilor apăsa pe umerii femeilor şi copiilor, care făceau faţă cu greu muncilor agricole. Multe gospodării ţărăneşti au intrat în declin, apoi, datorită rechi- ziţionării unor animale de tracţiune, îndeosebi a cailor. Drept urmare, su-

prafeţele însămânţate şi implicit pro-ducţia agricolă a scăzut. Pentru a face faţă necesităţilor şi alimentării popu- laţiei de la oraşe, s-a dispus rechizi-ţionarea forţată a produselor agricole2.

Potrivit legilor adoptate în 1914, guvernul şi autorităţile locale puteau interveni în producerea şi desfacerea mărfurilor, în stabilirea preţurilor şi

repartizarea forţelor de muncă, potri-vit necesităţilor producţiei de război. Începând din anul 1915, au fost for-mate comitete comunale conduse de solgăbirăi, cu sarcina de a susţine prin toate mijloacele producţia de război şi cu dreptul de a recurge în acest scop la forţa armată.

Printr-o ordonanţă dată de contele Tisza, şeful guvernului maghiar, la 14 ianuarie 1915, fiecare producător era obligat să anunţe cantităţile de grâu, secară, orz şi ovăz care-i priso-seau, pentru a fi vândute, cu preţu-rile stabilite de autorităţi. Cei care le ascundeau urmau a fi pedepsiţi cu închisoare – 2 luni şi amendă – 600 de coroane3.

În ianuarie 1916 s-a hotărât rechizi-ţionarea rezervelor de făină şi grâu4, iar la sfârşitul anului s-a trecut şi la rechiziţionarea slăninei şi unturii din toate gospodăriile. Se lăsau doar 4 kg slănină şi 5-8 kg untură de persoană, pe timp de un an5. În vara anului 1917 s-a hotărât ca întreaga recoltă să fie sechestrată. Ţăranii erau obligaţi să strângă recolta şi apoi să declare can-tităţile obţinute. Din întreaga cantitate îşi puteau păstra 15 kg/lună pentru persoanele ce au trecut de 15 ani şi 12 kg/lună pentru celelalte. Restul produselor cerealiere erau puse sub sechestru, urmând a fi predate pentru producţia de război6.

Populaţia rămasă la sate s-a con-fruntat cu mari probleme: „De la începutul rezbelului (în) 1914 atet au urcat şcumpetea încât de necre zut

5. Balia Ion6. Sârbu Petru7. Mihuţ Nicolae8. Boran Păun9. Boran Nicolae10. Şolon Afilon11. Boran Todor12. Mohaci Anghel13. Sârbu Alion14. Petrescu Dumitru15. Mohaci Petru16. Opruţ Nicolae17. Sârbu Iacob18. Boran Petru

Acestor eroi voisloveni trebuie să le aducem un omagiu şi să-i păs-trăm în suflet zi de zi, amintindu-ne cu mare drag de ei. În viitor, aceas- tă aducere aminte trebuie să se con-cretizeze într-un frumos şi falnic mo- nument care trebuie ridicat în mijlo- cul satului spre aducere aminte a acestor eroi şi a actelor lor de vitejie. Trebuie să le aducem „Glorie eternă bravilor eroi, fii ai localităţii Voi-slova, căzuţi în luptele din Primul Război Mondial (1914-1918), pentru întregirea şi eliberarea patriei.”

Bozovici, în anul 1910

3

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 2014

CMYK

3

ale multor biserici din zona Făge- tului7.

Cel mai greu a fost oamenilor să se despartă de clopotele bisericii, re-chiziţionate şi ele în anul 1916. Era ne voie de metalul lor pentru fabricile de muniţii. Satele le petrec şi je lesc ca la mort. Era o atingere, o profanare cum nu se mai auzise până atunci, o

faptă de anticrist şi ea s-a notat pentru a rămâne în eterni tate la Ruginosu, la Corneşti, la Plugova, la Chizătău, la Murani8.

Rechiziţionarea clopotelor biseri- cilor din satele de pe Valea Bistrei, mobilizarea învăţătorilor şi a unor preoţi au dus la diminuarea serviciu-lui religios şi închiderea unor şcoli9. Episcopul Caransebeşului, dr. Elie Miron Cristea, în 1917, a solicitat bisericilor din eparhie „strângerea de fonduri pentru orfanii de război”. Ca atare, s-au alcătuit liste ale credin-cioşilor români – sute de nume de intelectuali, ţărani şi muncitori din valea Bistrei, au fost alcătuite de preoţi, iar banii s-au strâns la Oficiul protopresbiterial din Caransebeş. În

timpul războiului, activitatea „Aso-ciaţiunii” în lumea satelor s-a di-minuat mult, au continuat prelegerile populare în rândul ţăranilor. Intere-sul ţăranilor de pe Valea Bistrei era orientat mai ales pentru creşterea vi-telor şi cultivarea pământului.

Prof. Ioan TRAIA25 aprilie 2014

NOTE1 Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca,

Marian Sârbu, Banatul şi Marea Unire, 1918, Timişoara, 1992, p. 33;

2 Ibidem, p. 33;3 Drapelul, an. XV, nr. 3 din 6/19 ia-

nuarie, (1915), p. 3;4 Idem, an. XVI, nr. 3, din 5/18 ia-

nuarie, (1916), p. 2; 5 Idem, an. XVII, nr. 11, din 26 ia-

nuarie/8 februarie, (1917), p. 3;6 Idem, an. XVII, nr. 96, din 2/15 sep-

tembrie, (1917), p. 2-3;7 Dumitru Tomoni, Contribuţii bănă-

ţene la Marea Unire, în Analele Banatului, serie nouă, arheologie, istorie, XVI, 2008, Timişoara, p. 290;

8 Valeriu Leu, Carmen Albert, Banatul în memorialistica „măruntă” sau istoria ignorată, 1914-1919, Reşiţa, 1995, p. 16;

9 Petru Opruţ, Voislova (monografie), Ed. Marineasa, Timişoara, 2008, p. 85.

ar fi. Chila de cucuruz au ieşit la 5-6 coroane care nainte de rezbel au fost 8-9 cruceri. Aşa to(a)te s-au scumpit! O pereche de oi care costa 7-8 florini s-a ridicat la0 200-300 florini. Perechea de boi care costa nainte de război 200-300 florini se vindeau cu câte 5-6 000 florini, adecă cinci-şase mii florini”. Acţiunea de rechiziţionare se desfăşura fără milă şi era de multe ori însoţită de abuzu-rile autorităţilor locale. În multe sate, pretorul „bătea oamenii cu biciul”. Rechiziţiile se făceau zilnic: bucate, vite. Aceleaşi abuzuri sunt consem-nate şi la alte sate, unde notarii nu distribuiau sarea, tutunul şi făina tri- misă pe seama locuitorilor, sau distri-buiau preferenţial.

Starea de nemulţumire era sporită şi de specula efectuată de unii co-mercianţi cu produsele de strictă ne-cesitate pentru gospodăriile ţărăneşti, cât şi de distribuirea nedreaptă a pro-duselor naţionalizate şi a puţinelor ajutoare acordate de stat văduvelor şi orfanilor de război. Specula se făcea în colaborare cu unii comercianţi, în cea mai mare parte evrei, prin pră-văliile cărora se desfăceau mărfurile deficitare, la preţuri mult ridicate, deşi se primeau direct de la stat, cu preţuri fixe. Nu întâmplător, în toamna anului 1918, printre primii care au căzut victime violenţelor populaţiei revoltate s-au numărat astfel de comercianţi, precum şi no-tarii din satele bănăţene.

Pe lângă produsele de strictă necesitate, au fost rechiziţionate spre a fi topite şi folosite în industria de armament şi clopotele de aramă

În articolul de faţă, încercăm, pentru a nu ştiu câta oară, să su-

bliniem rolul deosebit de important pe care îl joacă creaţia populară spi-rituală, în general şi în special poe-tica autorilor anonimi de la ţară, ca material de informare a cercetătorilor din varii domenii de activitate. Căci atât genurile folclorului muzical, cât şi speciile creaţiei de sorginte populară

ale literaturii abundă în informaţii de tot felul, utile în redactarea articolelor, studiilor şi comunicărilor ştiinţifice.

De astă dată am ales, aşa cum reie-se din titlul materialului, tema „Rolul banilor exprimat în câteva versuri populare din Banat”, a unor pasio-naţi culegători precum: Enea Hodoş, Dumitru Jompan, Nicolae Lighezan, Nichifor Mihuţa, Emil Petrovici şi

Nicolae Ursu. Exemplele folosite pro- vin atât din zona de câmpie, cât şi din cea montană a Banatului.

Că „Banii nu se fac uşor” o ştie toată lumea, dar nu mai mult decât muncitorii forestieri, căci: „Banii se fac la pădure / Din firiz şi din secure” şi lucrătorii din fabricile de altădată: „Banii se fac la Reşiţa / Şi-i mănânci cu găzdăriţa”.

Rolul banilor exprimat în câteva versuri populare din Banat

Vedere din Ciacova

4

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 20144

CMYK

În poezia populară de dragoste: banii, coroanele, criţarii, galbenii, piţulele, talerii şi zloţii au îndeplinit funcţii diferite, potrivite cu contexte-le în care au apărut. Căsătoriile din interes, pentru bani şi avere, au fost nenumărate, ca şi reproşurile tinere- lor adresate părinţilor, mai ales ma-melor care le-au obligat să păşească în faţa altarelor în astfel de mariaje întotdeauna nereuşite. Iată câteva exemple: „Mamă, când m-ai măritat / În fântân’ să mă fi dat / N-ai avea

nici un păcat / Cu banii de la-mbunat / Să fii luat scânduri de brad / Cu banii de la căpară / Să-mi fi luat lumini de ceară”; „Sucile, mărită mucile / Miile, mărită câile1”.

Un tânăr din satul Goleţ ar fi făcut orice pentru a-i câştiga încrederea mamei iubitei sale: „De-aş şti eu pe maică-ta / M-aş băga slugă la ea / Ş-aş sluji mare robie / Fără bani, fără sâmbrie / Numa să-mi fii dragă mie”.

Ce n-ar fi făcut badea din versurile următoare ca să-i fie pe plac drăguţei sale: „Măi, mândro cât am putut / Luam şi bani împrumut / Toată voaia ţ-am făcut”.

În ceremonialul de nuntă din loca-litatea Iosifalău, judeţul Timiş, tine-rii scandează următorul distih: „Trei piţule 2 ş-o cireaşă / Noi mergem după mireasă”.

Un sfat bun este întotdeauna bine primit, cu condiţia să fie urmat întru-totul. În textul care urmează, unui proaspăt căsătorit i s-a pus întrebarea: „Badeo la ce-ai lăcomit: La urâta, la pământ? / La urâta fetelor? / La un rând de gălbeniori? / La o holdă lată? / La năroada-mpiegicată? / Lasă holda, umple-o spinii / Pă năroadă mânce-o cânii!”. Mai există însă şi o altă so-luţie, aproape imposibil de realizat: „M-aş duce nevasta la târg / Nici dracu nu-mi dă nimic / Aş da-o cu ştric 3 cu tot / Dă mi-ar da pă ea un zlot 4”.

Aţi ştiut oare că dorul (aleanul), acest sentiment nobil, intraductibil în alte limbi, este la fel ca norocul? Iată trei citate în acest sens: „Când eram mai micucel / Purtam doru-n lăibărel / Dar dacă mare crescui / Mă pusei şi îl vindui / Şi-l vindui şi fără bani / La păgânii de duşmani”; „De s-ar afla cineva / Mie, dorul să mi-l ia / I-aş da bani cu ghiutura”; iar norocul: „…Eu l-aş fi plătit cu banii / Dar nu l-or vândut duşmanii”.

În genul epic am întâlnit mai mul- te valori mone- tare de veche cir-culaţie. Astfel în balada „Gruia lu’ Novac”, un sărac i-a cerut lu’ Aniţa C r â ş m ă r i ţ a : „Adă-m’ vin de şapte zloţi”, iar bogatul: „Adă-m’

vin cu vedrile / Că depun (plătesc n.n.) paralele 5.”

În altă baladă, „A lu’ Ienăşel”, lada Ilenei era plină cu gălbiniori şi „Pă d-asupra cu scrisori.”

Mârza, din cân-tecul bătrânesc cu acelaşi nume, cau- tă să-i convingă pe ascultători că mai valoros decât gal-benu este o altă unitate monetară: „Dar în frunte-i taleru”. În fine, în alte două poezii din aceeaşi specie literară, „Ianăş Bulia-năş” şi „Tanislav”, s-a făcut vorbire de: „criţari 6” şi „sfanţic 7”.

În descântece, banul îndeplineşte, în concepţia agentului magic, o func- ţie vindicativă. Descântătoarea, în formula magică următoare, făgădu-ieşte cauzelor bolii: „Cu pită v-oi sătura / Cu apă v-oi adăpa / Cu flori v-oi kici / Cu miere v-oi îndulşi / Cu bani v-oi plăci”.

Într-un bocet cules de folcloristul Nicolae Ursu din Ohaba Bistra, în anul 1938, femeia cu durerea în suflet se adresa celui decedat să se roage de copil, „să-i cumpere un cocoşel ca să-i cânte”, că: „… Noi bine l-om plăci / Cu bănuţ’, drago, mărunţ / Şî cu florinţ’ 8 de-i băluţ’ / Că-i avem, drago, făcuţ’”.

Să cunoaştem şi câteva părimii (proverbe şi zicători) referitoare la bani: „Banu-i lăcomos”; „Cu rându-ială / Şî cu sococeală / Să beau banii buni”; „Dacă vrei să ai duşmani / Să dai bani împrumut”.

Lăsăm să urmeze două texte versifi-cate în care banul apare ca element component al costumului popular al bănăţencelor: „Cobori mândro-n vale-n jos / Să-ţi arăt un ban frumos / Că e banul găurit / Să ţi-l puni mândro, la gât” şi „Asta mândro, nu-i girept / La cine banii pă piept / La mine curăua lată / Şî n-am bani să bieu odată”.

Şi, stimaţi cititori, cât de actuale sunt versurile de mai jos, culese cu mulţi ani în urmă de folcloristul caransebeşean Nichifor Mihuţa din comuna Căvăran (astăzi Constantin Daicoviciu): „Toate bunurile lumii / Le-au strâns astăzi numai unii / Aur scump, comori grămadă / Şi le ţin ascunse-n ladă / C-ăi săraci să nu le vadă”, puteţi aprecia şi dumneavoastră.

Prof. Univ. Dr. Dumitru JOMPAN

NOTE1 Câie – aici în sensul de fire le-

neşă.2 Piţúlă – monedă care a circulat

în Transilvania şi Bucovina până în anul 1914, valorând zece creiţari.

3 Ştríc – sfoară groasă de legat animalele.

4 Zlót – unitate monetară polone-ză în valoare de 30 de parale.

5 Pará – valoare monetară. 6 Criţár – (creiţar) a suta parte

dintr-un florin. A circulat înainte de Primul Război Mondial în Transil-vania, Bucovina şi Banat.

7 Sfanţíc – (sfanţ) monedă aus-triacă veche, cu o valoare aproxima-tiv de doi lei.

8 Florínţi – (fiorint) monedă care a circulat în Imperiul Austro-Ungar.

5

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 2014

CMYK

5

F amilia preotului Ioan N. Chioariu descinde din frumoasa şi istorica

zonă a cetăţii Chioarului. Oameni vi-teji, cu o coloană vertebrală dreaptă, erau oneşti, fideli împăratului Austriei.

La părinţi au fost cinci fraţi şi o soră (un frate a decedat de mic). Pe Ion, cum i se spunea, părinţii au vrut să-l facă stâlpul familiei, în munca moşiei şi sprijinul bătrâneţii lor, dar el, cu dragoste de carte şi foarte ambiţios, la 12 ani, a fugit de acasă la Sibiu, unde, ajutat şi sprijinit de un văr, s-a înscris la renumitul şi prestigiosul Colegiu „Gheorghe Lazăr”. A urmat Academia Comercială din Sibiu.

În timpul războiului a fost încor-porat la Şcoala de ofiţeri în rezervă de la Lipova, luptând în bătăliile de la Ineu, gara Arad, Radna-Lipova, Păuliş. După război, bolnav fiind, a urmat cu examen de diferenţă Acade- mia Teologică din Sibiu, terminând-o la Caransebeş, din cauza refugiului după luarea Ardealului.

În anul 1948, se căsătoreşte cu Maria Ardelean, din Rusca Montană, având naşi familia Pr. Pavel Luca şi Aurora din Glimboca. Este hirotonit ca diacon în Veştem (jud. Sibiu) şi ca preot la Sibiu, fiind numit în Parohia Jidvei (jud. Alba), apoi s-a transferat în Valea Bistrei şi pe urmă în Paro-hia Voislova, filia Valea Bistrei, după moartea preotului Gheorghe Adam. A păstorit Parohia Voislova, filia Va-lea Bistrei, până în anul 1973, când s-a pensionat de boală, urmat fiind de preotul Lazăr.

A avut doi copii: pe Horia-Pavel, născut în 1950 la Rusca Montană, absolvent al Facultăţii de Arte din Timişoara şi al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Facultatea de Muzeologie – profesor de desen, lucrând ca mu-

zeograf – expert artă, la O.J.P.C.M. Caraş-Severin din cadrul Muzeului Banatului Montan din Reşiţa în pe- rioada anilor 1981-1991, în prezent profesor de desen la Liceul Bănă- ţean din Oţelu Roşu şi pe Niculina-Aurora, născută în anul 1955, absol-ventă a Institutului de Medicină din Timişoara, Facultatea de Stomatolo-gie, în prezent medic dentist la Dis-pensarul comunei Zăvoi.

S-a stins din viaţă în anul 1974, la Spitalul Judeţean din Timişoara, suferind de probleme renale, moşte-nite încă din timpul războiului, în vârstă de doar 53 de ani. A fost depus în Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din Oţelu Roşu, unde şi-a stabilit domiciliul.

Era un om popular, ştia să se co-boare la nivelul fiecărui enoriaş, să-l înţeleagă, să-l ajute material şi cu sfaturi bune. Era harnic, inventiv şi foarte tenace. A scris două caiete monografice, cu arheologia şi istoria, arta şi cultura, datinile şi obiceiurile, arta populară şi folclorul din Parohia Voislova şi filia Valea Bistrei, răma- se în manuscris şi păstrate în Arhiva Mitropoliei Banatului din Timişoara, în fondul de documente „Pr. Cotoş-man”. În viitor aceste caiete ar putea fi publicate, datorită informaţiilor cuprinzătoare. Caietele de predici au fost folosite ulterior, ca model de învăţătură, de preoţi mai tineri de pe Valea Bistrei, între care: Pr. Ştefan Poliţă, originar din Voislova şi paroh la Măru – decedat, Pr. Matei din Băuţar, actualmente slujitor la Mănăs- tirea Colţi (jud. Hunedoara) şi alţii.

În multe din casele unde a păstorit, credincioşii îi păstrează la loc de cin-ste fotografia sa, alături de membrii familiei şi de toţi cei dragi.

(Informaţii primite de la prof. Horia Chioariu – fiul preotului Ioan Chioariu)

Prof. Ion CUBIN

Oameni ai loculuipreotul Ioan Chioariu

(n. 1921, Sângãtin, judeþul Sibiu – d. 1974, Oþelu Roºu, judeþul Caraº-Severin)

Preotul Ioan Chioariu

Comuna Zăvoi are în componenţa sa, 6 sate pe care o să le amintesc mai jos menţionând anii primelor apariţii în documentele oficiale (atestările documentare) de la acea vreme.

ZĂVOI – se aminteşte prima dată în anul 1430 sub denumirea de Zaboy. În 1444 – Zawoy, 1579 – Also Zawoy şi Felsö Zawoy, 1583 – Zavay, 1602

– Zawoi, 1690-1700 – Zavoy, 1840 – Savoj, 1913 – Závoly. Actualmente localitatea se numeşte Zăvoi, judeţul Caraş Severin şi este reşedinţa de comună unde se află sediul Primă-riei, Poliţiei, al Dispensarului medical dar şi Şcoala Gimnazială cu clasele I-VIII.

VOISLOVA – se aminteşte în anul

1397 sub denumirea de Wazylyowa, 1544 – Whezyowa, 1690-1700 – Voiszlova, 1840 – Voislova, 1913 – Szörenybalázsd. Localitatea Voislova a sărbătorit în anul 2012, cei 615 ani de la prima atestare documentară a satului.

– Continuare în pagina 8 –

Localit@]ile apar]in@toare comunei Z@voi din jude]ul Cara} Severin

6

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 20146

CMYK

Din neamul românesc au răsărit mulţi oameni de seamă care au

făcut onoare românismului orişiunde ar fi slujit. Despre un astfel de român adevărat vom vorbi în continuare.

Alexandru Lupu s-a născut în anul 1838, la Lugoj, într-o familie de har-nici şi buni gospodari, recunoscuţi ca proprietari fruntaşi în Lugoj. Tatăl său Ioan şi mama Ioniţa doreau să-i dea micului Alexandru o educaţie aleasă, după amprenta timpului. Dorinţa lor a fost oarecum îngreunată, deoarece Alexandru rămâne orfan de tată şi astfel rămâne în grija mamei şi a fra-telui Ioţa, care continuă să se ocupe de educaţia lui. Ioţa, fratele său mai mare, era bine văzut în oraş, ocupa un loc important în centrul unor afaceri, sprijinea mult biserica şi era foarte apreciat de cei din jur1. Se pare că el este acela prin care micul Alexandru primeşte recomandarea marelui ierarh transilvănean, Andrei Şaguna, ca aces- ta să fie triumis la şcoli. În anul 1848 Mitropolitul Andrei Şaguna face prima vizită la Lugoj, când îi recomandă fa- miliei Lupu să-şi dea copilul la învăţă- tură, apreciind că tânărul Alexandru să fie destinat studiilor2. Vâltoarea evenimentelor din 1848 îl împinge pe Alexandru spre cariera militară.

Astfel este dus la Şcoala Normală de matematică din Caransebeş, prin grija fratelui său mai mare. După absolvirea Şcolii de matematică din Caransebeş, Alexandru intră, în anul 1857, cadet la Regimentul Româno-Banatic nr. 13, regiment în care este înaintat în gradul de sublocotenent (1859). Acum ia parte la războiul din Italia, ca primă participare pe câmpul de luptă, cu Regimentul Româno-Banatic nr. 13, batalionul I.3 Imediat, în anul următor (1860), este ataşat corpului de adjutanţi de la Comanda generală din Timişoara. Dând dovadă de energie, zel, activitate neobosită şi un caracter ferm, intră repede în atenţia superiorilor şi în 1862 îl întâl-nim la Regimentul 61 Infanterie, unde a funcţionat un an şi ca profesor la şcoala de cadeţi.

Între anii 1864-1865 serveşte ca adjutant de batalion şi de cordon la

Orşova. Este transferat apoi, în anul 1865, la Regimentul 64, unde a făcut servicii curat militare la trupă, şi pro-fesor la şcoala de cadeţi. Anul 1866 îi aduce gradul de locotenent şi în acelaşi timp participarea la războiul împotriva Prusiei, luând parte la lup-tele de la Koniggratz, Biskupitz şi Blumenau în Boemia, cu Regimentul nr. 64.

Pentru faptele de arme dovedite pe câmpul de bătaie, în mijlocul ostaşilor, este apreciat de superiori şi răsplătit cu ordine, medalii şi decoraţii. În anul 1881, comandantul său de batalion, Iosif Wellesacher, îi face următoarea caracterizare: „I se pot încredinţa ori-

ce sarcini independente, fără nici o rezervă. Iscusit, a obţinut foarte bune rezultate şi în cele mai grele situaţii. Ca şi comandant dovedeşte că este ingenios, cu multă independenţă şi foarte minuţios în organizare. Nu are alte preocupări în afară de serviciul militar. Este foarte zelos şi harnic… are un caracter solid şi foarte corect. Este înalt şi sănătos, fiind astfel apt pentru activităţile de campanie. Este un căpitan foarte inteligent, stăruitor, fapt care mă convinge că poate fi un ofiţer de stat major”4. În anul 1882 luptă, în Bosnia, alături de acelaşi Regiment nr. 64. Este distins cu Or- dinul de Cavaler „Vulturul alb de Saxonia-Weimar”, ordin al Casei Ar-hiducale de Sachsen – Crucea pentru merite”. Urmează apoi înaintarea la gradul de căpitan (1877), maior (1887),

lt. colonel (vicecolonel) (1892), colo-nel (1895), când, după 41 de ani de serviciu, se retrage din activitate, mo- ment în care Majestatea Sa îi acordă rangul de general (1896)5. Pentru me-rite deosebite mai primeşte Medalia de război şi Meritul în Serviciu cls. I (decoraţii austriece), Crucea de Cava-ler cls. I (germană). În anul 1890 i se face un raport din care reiese: „Faţă de superiori este ascultător, în mod conştient. Faţă de camarazii săi, de acelaşi rang, este amabil şi gata me-reu să îi ajute, iar faţă de subalterni este sever şi pretenţios, fără a fi răz-bunător. Ţine în mod consecvent la disciplina trupei, fiind însă îngădui-tor, binevoitor şi cu multă putere de înţelegere. Se îngrijeşte îndeaproape de starea trupei, astfel că a câştigat încrederea acesteia. În corpul ofiţeri-lor şi în societate se bucură de înaltă stimă şi respect. Îşi desfăşoară în mod exemplar viaţa în familia sa.”6

În decursul carierei sale de militar a îndeplinit mai multe funcţii de con- ducere ceea ce a demonstrat capacita-tea sa de strălucit strateg şi bun militar. A condus mai multe şcoli de ofiţeri din diferite locuri ale Imperiului, a fost comandant de batalioane în dife- rite confruntări armate şi, aşa cum pomeneam mai sus, a fost şi coman-dantul de cordon al Dunării de Jos, cu sediul la Orşova.

Generalul Alexandru Lupu cunoş-tea mai multe limbi. Astfel, pe lângă limba germană şi maghiară, ştia limba română, limba ţării mamă, apoi obli- gatoriu, fiind un ofiţer care se respecta, cunoştea la fel de bine italiana, fran-ceza şi spaniola. Pe vremea aceea ofiţerii adevăraţi erau obligaţi să cu-noască atât limba aliaţilor, cât şi limba inamicilor, fiind mereu la curent cu desfăşurarea evenimentelor, mai ales în teatrul de luptă în care se aflau.7

Generalul Alexandru Lupu avea pre- ocupări permanente în toate dome-niile, mai ales cele militare. A fost un militar desăvârşit, dedicat trup şi suflet carierei pe care o îndrăgise. Se ocupa şi de cartografia militară, iar la Viena urmează o şcoală de echitaţie din care a ieşit un adevărat călăreţ.

Generalul Alexandru Lupu(1838-1925)

Generalul Alexandru Lupu

7

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 2014

CMYK

7

Cu tot devotamentul cu care şi-a servit tronul şi împăratul, n-a uitat niciodată că este român. Asta l-a şi determinat ca în anul 1878 să se căsă-torească cu o româncă de prin părţile Aradului, Blanca: „Fără îndoială a avut de suferit de pe urma faptului că a rămas în credinţa străbună şi datorită faptului că, în 1878, şi-a ales drept soţie tot o româncă, pe Blanca, originară din Arad. Dacă soţia sa ar fi fost din Germania sau Austria, dacă ar fi trecut la romano-catolicism, alta ar fi fost situaţia” este mărturia unui urmaş de-al generalului8. Alexandru Lupu s-a căsătorit la vârsta de 40 de ani şi n-a avut copii.

După o carieră militară de invidiat, generalul Alexandru Lupu rămâne la Viena, simţind că acolo poate fi mai de folos naţiei române decât dacă s-ar întoarce în ţară.

În urma rangului său înalt şi a legăturilor sale distinse, socotea să fie de mai mare folos neamului său românesc aici, la Viena unde era o nume-roasă populaţie românească şi care parcă aştepta pe cineva să-i ridice fruntea. Acum are ocazia să susţină mulţi tineri români în cariera lor, cu îndemnul şi cu intervenţiile sale pe lângă forurile competente. De aseme-nea sprijină mulţi meseriaşi în stră-duinţele lor de afirmare.

Aici, la Viena, a stat în fruntea miş-cărilor pentru consolidarea coloniei române, pentru deschiderea Capelei române şi a înfiinţării parohiei ro-mâne: „Un român bănăţean, cu inimă şi suflet mare, Alexandru Lupu, fost colonel apoi general, în armata impe- rială, care trăia ca pensionar la Viena a întreprins paşi importanţi pentru organizarea unei Colonii Române aici în capitala imperială. În 1892 Alexandru Lupu convocase românii locuitori la Viena, constatându-se o mare masă de suflare românească”9.

Doleanţele acestui grup, de a înfiin- ţa o comunitate bisericească, ajung şi la primarul Vienei de atunci, dr. Karl Lueger, care avea sentimente favorabile faţă de români. Aşa se ajunge în 1902 la întemeierea „Clu-bului român de la Viena”, ca formă

legală a acţiunilor de solidarizare a românilor vienezi. În anul 1906 româ- nii au închiriat o locuinţă în Palatul Dietrichstein 1, Lovelstrasse 8, unde s-a amenajat o capelă care se folo-seşte şi astăzi. Din Memoriile sale, referitoare la înfiinţarea Capelei ro- mâne din Viena, desprindem urmă-toarele: „…am hotărât a compune o listă a românilor din Viena. În de-cursul anului 1898 am făcut extras din Dicţionarul Lehmann, care cuprin-dea toate adresele româneşti, apoi am trimis tinerii de la România Jună prin toate districtele Vienei, ca să se convingă despre identitatea româ- nească a familiilor. Am intrat personal prin mănăstirile catolice şi mă con-

vingeam câte fetiţe române se aflau în ele, apoi am cerut să-mi facă cu- noscut numele elevelor greco-orien-tale române de la şcolile medii şi poporale din Viena…

În trei mănăstiri au fost peste 60 de fetiţe internate care nu primeau nici o instrucţiune religioasă românească că se creştinau tot în sens romano-catolic. Directoarele sunt în cea mai mare parte din Francia, care însă au funcţionat mai mult timp ca in-structoare prin mănăstirile catolice din România şi după ce au făcut mai multe legături amicale cu familiile fruntaşe de acolo, devin în funcţiuni tot mai înalte prin mănăstirile din Viena, Dresda şi München. Aceste directoare atrag tot mai multe fetiţe din mănăstirile preparative din Româ- nia, în care se tolerează şi catihezaţia în stil gr. ort. rom. şi sărbătorile româneşti. Părinţii trăind în credinţa că în clasele mai înalte a mănăstirilor din străinătate tot aşa se respectă re-

ligiunea şi sărbătorile ca în cele din România, trimit fetiţele prin aceste internate, care le absolvează la 16-18 ani, cu următorul succes: a) unele se catolicizează şi rămân prin mănăstiri ca şi călugăriţe, unde în timp atrag şi averea de la părinţi; b) altele se duc acasă catolizate gata; c) acele care rămân credincioase religiunii străbune, trebuie să-şi deie cuvântul că nu se vor căsători fără voia direc-toarei din mănăstire”.10

Generalul Lupu are preocupări pen-tru cultura poporului român. Astfel Ilustritatea Sa este membru fondator al Asociaţiei pentru Literatura şi Cultura Poporu-lui Român, al Societăţii pentru crearea

fondului de teatru ro-mân, al Clubului român din Viena, al Societăţilor România Jună din Viena, Petru Maior din Budapesta, Academia orto- doxă din Cernăuţi. Este mem-bru onorariu al Societăţii bise-riceşti din Viena, al Clubului Român din Viena, al Societăţii România Jună şi Academia or- todoxă. A fost ales şi deputat la sinodul Eparhiei Caransebe-şului11, pe care o finanţa continuu. A fost deputat al cercului electoral Jebel.

„Alexandru Lupu, colonel în pen-sie, membru fondator, contribuie Aso-ciaţiei pentru literatură şi cultura poporului român, Viena, 20K.”12

În anul 1902 a pus bazele înfiinţării Casei Naţionale, un fond destinat des- chiderii „primului muzeu istoric şi etnografic al Românilor de sub Co-roana Sf. Ştefan”.

Dar meritul său incontestabil este acela al înfiinţării Asociaţiei româ-nilor din Viena care avea ca obiect „construirea unei biserici româno-greco orientale”, fiind preşedintele acestei asociaţii.

Toate eforturile lui Alexandru Lupu erau îndreptate pentru asigurarea in-tereselor românilor din Viena, pentru deschiderea capelei, pentru înfiinţarea parohiei române, pentru afirmarea na- ţiei române ca una demnă între cele-lalte naţii ale Imperiului. Toate aceste eforturi şi-au aflat răsplata în stima generală cu care era înconjurat în Viena şi mai ales că a fost desemnat preşedinte al comitetului Societăţii ro-

Mormântul generalului Alexandru Lupu şi al soţiei sale Blanca, în Cimitirul Central din Viena

8

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 20148

CMYK

mâne ortodoxe jubiliar imperiale din Viena. Iată un fragment din Raportul anual al numitei societăţi:

„…O vârstă şi o experienţă de aproape 60 de ani* îmi apasă şi îmi uşurează totodată sufletul şi inima. Mă apasă, pentru că îmi pare rău, că nu mai e corpul tânăr şi verde, cum îmi este sufletul. Mă uşurează, pentru că în decurs de 70 de ani, cât am umblat în lume, slujind lui Dumnezeu, împăratului şi neamului, am încercat să văd, să înţeleg şi să pătrund, cari sunt factorii, cari susţin şi edifică un popor. Şi am aflat, că popoare se nasc şi trăiesc, dar numai prin credinţa în Dumnezeu şi cu puterea proprie. Am aflat şi am simţit, că cimentul cel mai puternic dintre fiii unui neam este credinţa în Dumnezeu, în legea strămoşească.

Legea strămoşească este traversa cea puternică, care leagă şi susţine toate ramurile de dezvoltare ale unui popor. Legea strămoşească este trun-chiul cel nepieritor, din care mii de mlădiţe tinere şi pline de viaţă răsar şi pătrund ca nişte fire de oţel prin toate încheieturile vieţii culturale ale unui popor. Legea strămoşească este chiagul, care ne ţine legaţi. Ea este grăuntele de muştar, care mic este la început, dar crescând şi făcându-se mare, păsările cerului află adăpost sub umbra lui.

Şi ajuns la acea vârstă, unde mi se poate permite a da sfaturi, daţi-mi

voie să Vă dau un sfat, pe carele să-l săpaţi în inimile D-voastră: Ţineţi morţiş la această credinţă strămo-şească şi nici porţile iadului nu Vă vor birui. Să ţinem morţiş la această credinţă strămoşească, pentru că ea ne-a făcut ceea ce suntem: un popor civilizat cu speranţe într-un viitor mai bun.”13

Generalul Alexandru Lupu se stinge din viaţă în anul 1925 şi este înmor-mântat în Cimitirul Central din Viena. Înainte de a muri generalul şi-a plătit mormântul pe veci şi a încheiat un contract cu administraţia cimitirului care se obliga „să-i cureţe permanent locul de veci şi să-i pună câte o lu-mânare şi câte o floare la căpătâi în fiecare an de Ziua Morţilor, lucru respectat cu stricteţe până astăzi”.14

General, de origine română, al ar- matei austriece, cel care, dacă şi-ar fi ales o soţie catolică şi dacă ar fi acceptat o altă credinţă decât a stră-moşilor săi, ar fi ajuns cu siguranţă mai sus în ierarhia militară. A rămas însă adeptul credinţei ortodoxe, un stâlp al românismului pe arena Vienei de atunci. Pentru a întări aceste idei, încheiem această alocuţiune cu mesa-jul său testamentar:

„Să ţineţi morţiş la credinţa stră-bună pentru că ea ne-a făcut ceea ce suntem: un popor civilizat, cu spe-ranţa într-un viitor tot mai bun şi mai consolidat”.

Prof. Gheorghe RANCU-BODROG

NOTE1 Ghinea Nouraş Cristian, La Viena, pe

urmele legendarului general Alexandru Lupu, 2005;

2 Calendarul Românului, 1915 – Gene-ralul Alexandru Lupu, p. 125;

3 C. Diaconovici, „Enciclopedia româ-nă”, vol. III, 1904, Ed. W Krafft, p. 144;

4 Trinţu Măran, Liviu Groza, Docu-mente vieneze referitoare la Banatul gră- niceresc, Ed. Nagard, Lugoj, 2005, p. 46;

5 C. Diaconovici, op. cit., p. 144 şi urm.;6 T. Măran, L. Groza, op. cit., p. 46 şi

urm.;7 Ghinea Nouraş Cristian, La Viena, pe

urmele legendarului general Alexandru Lupu, op. cit.; vezi şi Calendarul Româ-nului, 1915, p. 126;

8 Ghinea N. Cristian, op. cit.;9 Biserica Ortodoxă Română din Viena

(articol Online);10 Memoriile gen. Alexandru Lupu

aflate în posesia fam. ing. Lupu Alexandru, Lugoj;

11 Calendarul Românului, 1915, p. 127;12 Analele: Asociaţiunii pentru Lite-

ratura Română şi Cultura Poporului Ro-mân, nr. IV, iulie-august 1902, p. 141;

* Aceasta era în 1908.13 Raportul anual al Societăţii Româ-

ne-Ortodoxe jubiliar-Imperiale 1, an admi-nistrativ 1907 1908;

14 Constatare făcută la faţa locului de ing. A. Lupu, 2005, urmaş al familiei dis-tinsului general.

– Urmare din pagina 5 –

MĂRU – se semnalează în anul 1694 cu denumirea de Merul, 1717, 1723, 1753 şi 1761 – Merul, iar după anul 1900 – Mörul. Aici s-a născut, copilărit şi format ca om Dr. Nicolae Table care în anul 1980 a scris o amplă monografie a satelor Măru şi Poiana Mărului. Nicolae Table a fost Primar şi Secretar al Primăriei Municipiului Timişoara, având o con- tribuţie majoră la dezvoltarea turis-mului în staţiunea Poiana Mărului.

POIANA MĂRULUI – se menţionează pentru prima dată în anul 1632 sub denumirea de Poinamarul, 1640 – Poiana Marullia, 1829 –

Pojana, 1909 – Poiana Mărului şi Pojánamörul. Astăzi se numeşte Poiana Mărului fiind o staţiune turistică foarte frumoasă din punct de vedere al peisajelor şi al locurilor care sunt străjuite de falnicii munţi dar... foarte slab dezvoltată pentru turismul montan.

MĂGURA – se arată în documente în anul 1430 sub denumirea de Korchoma, 1492 – Kyrczma, 1499 – Korchmafalwa, 1603 – Korczma, 1699 – Kircsma, 1919 – Crâjma, 1964 – Măgura.

VALEA BISTREI – se aminteşte în anul 1501 sub denumirea de Valemare, 1534 – Walemare, 1578 – Nagypatak, 1580 şi 1603 – Valemare,

1613 – Vale Mare, 1690-1700 – Valleymare, 1769 – Valiamare, 1829 – Valliamare şi Valyemare, 1840 – Vallemare, 1913 – Bisztránagyvölgy.

Petru OPRUŢ

BibliografieIoan Haţegan, Dicţionar istoric al

aşezărilor din Banat: sec. XI – XX. Atestări documentare şi cartografice. Ed. ArtPress, Ed. Banatul, 2013.

Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. II, Ed. Academiei Republicii Socialiste România.

Nicolae Table, Monografia satelor Măru şi Poiana Mărului, Timişoara, 1980.

Localit@]ile apar]in@toare comunei Z@voi...

9

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 2014

CMYK

9

Încă din secolul al XIX-lea a fost semnalat un castru roman pe

terasa din faţa gării Voislovei. Din păca-te acesta nu a fost cercetat arheologic până în prezent. Se cunoaşte că ziduri- le sale au fost construite din piatră de râu legată cu mortar, dimensiunile castrului auxiliar fiind de 35 x 47 m. Garnizoana care a staţionat aici este necunoscută, iar numele castrului şi al aşezării aferente este doar presupus: Pons Augusti. Această localitate apare menţionată pe o celebră hartă romană (Tabula Peutingeriana), Ponte Augusti fiind poziţionat pe drumul imperial, care mergea de la Dunăre spre capitala Daciei romane, mai exact la VIII mile romane de Agnavie (Zăvoi?) şi la XV mile de Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Constantin Daicoviciu era de părere că la Voislova nu s-ar afla castrul de la Pons Augusti. Astfel, ceea ce se vede pe terasa gării ar fi ruina unei construcţii mai mari, o clădire privată/un post de beneficiarii sau chiar o statio. Pons Augusti, în opinia marelui istoric, ar trebui căutat mai la est de teritoriul Voislovei de astăzi.

Descoperirile arheologice din zonă (ce-i drept puţine – fără o cercetare arheologică sistematică!) indică însă prezenţa unui castru.

Un altar votiv dedicat zeului mili-tar, Marte, a fost descoperit la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial de către Ion Pârvu din Voislova. Altarul (care astăzi nu mai există) a fost pro-babil ridicat cu ocazia unei inspecţii făcute la castru de guvernatorul Daciei sau chiar ca urmare a unei acţiuni militare. Inscripţia oferă următoarele date:

MARTI[pr]O SALVT[e][impe]RATOR(um) [Severi][et Ant]ONINI [f(ilii) conserv(atori)][aug]VSTO[rum][do]MINO[rum][nos]TRO[rum]

[C(aius) I(ulius)] GALLVS LE[g(atus)]eor]VM PR(o)P R(aetore)cu]M S V I[s][v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito)] Traducere:„(Zeu)lui Marte, în sănătatea împă-

raţilor Severus şi Antoninus fiul (?),/ păstrătorul auguştilor stăpâni ai noştri, C(aius) I(ulius) Gallus legatus al lor propraetore,/ împreună cu ai săi (din familia sa?) juruinţa a împlinit-o cu plăcere după merit”.

Profesorul Ioan Piso a reluat recent acest altar, oferind o citire uşor diferită şi îl identifică în rândurile inscripţiei pe guvernatorul Daciei Ti. Claudius Gallus. Această identificare duce la da-tarea inscripţiei între anii 205/206-207 p. Chr.:

„Marti/ [pr]osalut[e/ Impe]rator(um) [Severi/ et Ant]onini [f(ilii), conserv(atori)/5 Aug]usto[rum/ do]mino[rum/ nos]tro[rum/ Cl(audius)] Gallus le[g(atus)/ eor]um pr(o) pr(aetore)/10 [cu]m sui[s/ v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito) ]”.

Tot din apropierea castrului provin cărămizi romane ştampilate cu nu-mele AVIVI şi PR COS. În cadrul Imperiului Roman materialele de construcţie ceramice (cărămizi, ţigle, olane etc.) puteau fi produse atât în atelierele militare, cât şi în cele civile (sau private). În cazul cărămizilor ştampilate cu AVIVI se consideră că ele au un caracter privat, provenind dintr-un atelier civil (officina) din Ulpia Traiana Sarmizegetusa (unde mai apar asemenea piese) şi nu au fost produse de către unitatea militară auxiliară care a staţionat la Voislova.

În ceea ce priveşte cărămida cu ştampila PR COS, aceasta s-a păstrat pe o lungime de 27 cm şi a fost scoasă din ruinele castrului de la Voislova. Cele cinci litere se află într-o tabula ansata, asemenea exemplarelor găsite la Ulpia Traiana Sarmizegetura, în forumul vechi (forum vetus):

(după Piso 2006)Până recent s-a considerat că aceste

cărămizi PR COS au un caracter privat şi nu militar, provenind din atelierele unora dintre numeroşii meşteri-proprie-tari de cărămidării din Ulpia Traiana, un fabricat privat, care aparţinea fami-liei Procilii. Totuşi, până în prezent nu cunoaştem la Sarmizegetusa nici un membru al acestei familii care să aibă cognomenul Co(n)s(---).

Pare mai verosimilă ideea că avem de-a face cu cărămizi din proprietatea consulară a unui guvernator al celor trei Dacii, ştampilele citindu-se: pr(aedia) co(n)s(ularis) sau (ex) pr(aediis) co(n)s(ularis). Acest tip de materiale de construcţii au fost fabricate în timpul lui D. Terentius Scaurianus (reprezen-tantul împăratului Traian încă de la întemeierea coloniei) sau în timpul fiului acestuia D. Terentius Gentianus (şi cel de-al doilea favorizat de către împăratul Hadrian, la începutul dom-niei sale).

Prin urmare, cărămizile ştampilate ar data construcţia romană de la Voislova încă din primii ani ai provinciei romane Dacia, mai exact din perioada lui Traian – începutul domniei lui Hadrian (106-117). Altarul ridicat în anii 205-207 atestă şi faptul că în perioada dinastiei Severilor castrul roman încă funcţiona. Bineînţeles doar cercetările arheologice viitoare vor putea confirma aceste datări timpurii şi vorbele marelui savant Constantin Daicoviciu: etiam lapides loquatur (şi pietrele vorbesc…).

Bibliografie:

D. Benea, Banatul în timpul lui Traian, Analele Banatului, 3, 1994, p. 309-321.

Inscripţiile Daciei romane. Dacia Supe-rior, III/1, Bucureşti, 1977 (coord. I.I. Rusu).

I. Piso, Fasti Provinciae Daciae, I, Bonn, 1993.

I. Piso, Colonia Dacica Sarmizegetusa. Le forum vetus de Sarmizegetusa, I, Bucu-reşti, 2006.

S. A. Luca, Descoperiri arheologice din Banatul românesc. Repertoriu, Sibiu, 2006.

Dr. Lavinia GRUMEZA,Muzeul Judeţean de Etnografie

şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş

Voislova în epoca romană

(după http://ro.wikipedia.org/wiki/Tabula_Peutingeriana)

10

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 201410

CMYK

SânzâieneleUn loc foarte important în cadrul

sărbătorilor de vară îl constituie Sân-zâienele, vechi obicei care se practica pe Valea Bistrei, în luna iunie.

În dimineaţa zilei de Sânzâiene (24 iunie), fetele mergeau în grădină, îmbrăcate în cămăşi albe până la glezne şi se spălau pe faţă cu rouă, pentru a avea faţa curată, ca roua de

dimineaţă dar şi pentru a avea „un bărbat ca roua de curat”.

În continuare, fetele mergeau pe câmp şi împleteau cununiţe din flori de Sânzâiene pe care şi le puneau pe cap şi se înapoiau acasă. Cununiţele erau puse la intrarea în gang (coridor), unde erau ţinute până se uscau. După relatarea femeilor bătrâne, cununiţele uscate erau ţinute ca leac pentru animale.

Obiceiul Sânzâienelor este strâns legat de bunăstarea fiecărei gospo-dării dar şi de viitorul fetelor. Astăzi obiceiul nu se mai practică în forma sa veche, arareori, în mod izolat, se mai împletesc doar cununiţe care sunt puse la porţile caselor.

PăpăruiaPe lângă obiceiurile de peste an

legate de anumite date fixe, în toate regiunile ţării noastre se desfăşurau o serie de obiceiuri fără a avea o dată anume, ci în funcţie de muncile agricole, de necesitatea acestora.

Dintre obiceiurile de acest gen

practicate pe Valea Bistrei dispărute astăzi a fost Păpăruia, Pipiruia sau Piruruia, cunoscut în alte zone sub numele de „păpărudă” sau „păpă-rugă”, a fost descris de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei sub numele de „papalugă”.

Obiceiul se desfăşura în verile sece-toase, când culturile erau ameninţate. În aceste împrejurări fetele tinere (de

obicei ţigănci) se îmbrăcau cu târşi (crengi subţiri de anin), se încingeau la mijloc cu o „brăcire” şi plecau pe la casele oamenilor.

Fiecare gospodar ieşea în faţa casei cu o vadră (găleată) cu apă

şi o aruncau peste aceste păpărui, pipirui sau pirurui. Acestea erau în-soţite de băieţi şi fete ce dansau şi cântau în jurul lor. Cântecul păpăruiei

avea menirea de a aduce ploaia şi, în general rodirea. În acelaşi timp, era şi o urare de belşug pentru gospodăriile oamenilor.

Redăm mai jos două variante ale cântecului păpăruiei pentru a înţelege mai bine sensul acestui obicei:

Prima variantă„Păpăruie, ruie,Ploaie de ne udă,Ploaie, Doamne, ploaie,Pământul să-nmoaie,Bucatele să crească,Pământul să rodească”

A doua variantă„Pipiruie, ruie,Ploaie, Doamne, ploaie,Ploaie cu ciubărul,Cerne ciucurelul,Bumbureu de-argint,Ploaie Doamne pe pământ,Bumbureu de ceară,Ploaie peste ţară,Unde-i valea largă,Apă să se facă,Unde-i valea strâmbă,Apă să se strângă,Unde-i valea lungă,Apă să se-ajungă.”

Obiceiul descris s-a mai practicat până în urmă cu 40-45 de ani şi cei

care-l practicau credeau că, după trecerea păpăruiei, în câteva zile va ploua.

Prof. Avram BOŢA

Sânzâienele }i P@p@ruia

11

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 2014

CMYK

11

Liceul Bănăţean Oţelu Roşu a fost gazda unui important sim-

pozion ce a avut ca temă „Identitatea gugulanilor”.

Simpozionul s-a desfăşurat în ca-drul seminarului „Didactica”, ediţia a XXII-a, în data de 15 iunie 2013 la iniţiativa domnului profesor de geografie al Liceului Bănăţean Oţelu Roşu, Ion Cubin, fiind susţinut şi de doamna Prof. Rozina Ghiorghioni, director al Liceului Bănăţean şi pre-

şedinte al Despărţământului ASTRA Oţelu Roşu, reuşind ca acest eveni-ment să se bucure de participarea unor distinşi oameni de cultură ai văii Bistrei, ai Banatului şi profesori ai renumitului liceu care s-au reunit pentru această frumoasă şi minunată manifestare. Grupul profesorilor şi oamenilor de cultură a fost alcătuit din următorii: renumitul dirijor şi muzicolog Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan, de la Marga, Prof. Dr. Octavian Mândruţ de la Universita-tea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Dr. Laurenţiu-Ovidiu Roşu, şeful Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale, cu sediul la Caransebeş, Prof. Tudor Deaconu, directorul Casei Corpului Didactic Caraş-Se-verin, Dr. Adrian Ardeţ, directorul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Ca- ransebeş, Prof. Dr. Nicolae Borcean, city-managerul oraşului Caransebeş,

Constantin Brătescu, fost şef al Ser- viciului Judeţean al Arhivelor Naţio-nale, Prof. Ioan Traia de la Muzeul Satului din Timişoara şi preşedinte Asociaţia Publiciştilor Presei Rurale din Banat, Prof. Gheorghe Groza, Prof. Ion Boldea, Prof. Avram Boţa şi Prof. Valentin Sandu. Cuvântul de salut şi început al evenimentului a aparţinut doamnei director Prof. Rozina Ghiorghioni, care ne-a urat un bun venit, la prestigiosul liceu de

pe Valea Bistrei, după care ceilalţi distinşi domni prin comunicările lor au susţinut că această adunare de la Oţelu Roşu trebuie să de- vină o tradiţie.

Î n c a d r u l simpozionului au avut loc discuţii orga-nizate pe baza materialelor şi a comuni-cărilor prezen- tate de către toţi participan- ţii. Secţiunile au fost Istorie-Geografie şi Etno-grafie-Folclor. După toate acestea domnul Prof. Ion Cubin, organiza-torul acestui eveniment, a decernat diplome de participare tuturor celor prezenţi la eveniment, adăugând că acest simpozion de anul acesta este

un început promiţător pentru celelalte întâlniri culturale care o să aibă loc pe valea Bistrei, iar de la an la an să aibe un impact mai puternic asupra tinerilor care iubesc cultura, tradiţiile şi portul popular din mirificul Banat de munte.

În final s-a vizitat muzeul de Geo-grafie Literară „Tiberiu Boşcaiu” şi muzeul Etnografic „Tradiţie – Cre- dinţă – Veşnicie, în Valea Bistrei”, din incinta liceului, iar după această vizită am fost invitaţi pentru a servi prânzul la „Gura Jgheabului” din Oţelu Roşu.

După această masă copioasă orga-nizatorii ne-au transportat înspre sa- tul Măru unde s-a vizitat şcoala gim- nazială din localitate, singura moară pe apă de măcinat porumb şi grâu, funcţională de pe Valea Bistrei, hidrocentrala de la Măru (nefunc-ţională), apoi ne-am deplasat la Po- iana Mărului unde s-a vizitat Schitul cu Hramul „Naşterea Sf. Ioan Bote-zătorul”, iar finalul acestui periplu a fost poposirea la o pensiune. Aici s-a preparat o mâncare gustoasă pregătită la ceaun şi bineînţeles o delicioasă „coleaşă făcută ca la munce”, dar nu înainte de a ciocni câte un pahar „ge răchie”.

Simpozionul s-a încheiat cât se poate de plăcut, fiind apreciat de către toţi participanţii, iar organizatorilor le dorim să aibă multă putere de muncă pentru a putea susţine şi organiza astfel de manifestări culturale.

Petru OPRUŢ

Gugulanii – identitate istoric@, etnografic@ }i cultural@

Oameni de cultură ai Văii Bistrei

Fotografie de grup în faţa morii pe apă din satul Măru

12

Glasul Voislovei n nr. 4 - anul III - 201412

CMYK

Colegiul de redacţieRedactor-şef: Petru Opruţ

Redactori: Prof. Ioan Traia, Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan, Lect. Dr. Ovidiu Roşu, Jurist Firuţ Mihuţ, Drd. Claudiu Călin, Etnolog Aristida Gogolan

Adresa redacţiei: Str. Viorelelor, Bl. D14, Sc. B, Ap.3, Timişoara, Jud. TimişTelefon: 0740.195.236, e-mail: oprutpetre@yahoo.com

Tiparul executat la Timişoara, Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26 n Tel./fax: 0256-204 816 n E-mail: edituraeurostampa@gmail.com

ISSN 2285-9853

Revistă editată cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local al comunei Zăvoi

Liceul „David Voniga” din comuna Giroc, a fost gazda

Simpozionului Internaţional ce a avut ca temă Primul Război Mondial. Data de 22 februarie 2014 a strâns la un loc membrii Asociaţiei Pu-bliciştilor Presei Rurale din Banat (A.P.P.R.B.) dar şi alţi oameni de cultură ai frumosului nostru Banat. Organizatorii acestui eveniment au fost Primăria Comunei Giroc şi A.P.P.R.B. Simpozionul a început prin cuvântul muzeografului Ioan Traia, preşedintele A.P.P.R.B., care a prezentat o frumoasă şi intere-santă expoziţie de fotografie veche a colegului de asociaţie şi vice-preşedinte al acesteia domnul Prof. Gheorghe Rancu din localitatea Şo- potu Vechi de pe superba vale a Almă-jului. Expoziţia a avut ca temă doar ilustraţii şi documente din timpul Primului Război Mondial, deoarece anul acesta se împlinesc 100 de ani de la izbucnirea conflagraţiei mon- diale. Toate fotografiile şi documen-tele prezentate publicului sunt strânse de către domnul profesor de-a lungul timpului de la familii de pe Valea Almăjului şi nu numai.

Participanţii la simpozion şi cei care au mai avut de prezentat dife-rite comunicări pe această temă au fost următorii: Prof. Ioan Traia (Mu-zeograf – Muzeul Satului Bănăţean Timişoara), Prof. Univ. Dr. Ioan Viorel Boldureanu (Universitatea de Vest

din Timişoara), Conf. Univ. Dr. Ioan David (cercetător ştiinţific), domnul Vasile Barbu (poet, scriitor din Uzdin – Serbia), Prof. Pavel Panduru (Prigor – Caraş-Severin), Traian Trifu Căta (Vladimirovac – Serbia), Prof. Octavian Gruiţă şi Prof. Ion Murariu (Giroc – Timiş), domnul Duşan Baiski (site-ul

Banaterra), Prof. Gheorghe Rancu (Şopotu Vechi – Caraş Severin), Prof. Gheorghe Lungu (Timişoara), domnii Ghiţă Blejuşcă şi Ştefan Tomoiagă (Săcălaz – Timiş), domnul Octavian Suciu (Serbia) şi Prof. Alexandru

Gyuris. La final s-au oferit diplome de participare tuturor participanţilor la simpozion „pentru aportul adus la promovarea şi cunoaşterea trecutului istoric al Banatului”.

După încheierea acestui eveniment reprezentanţi ai primăriei şi ai liceului din Giroc ne-au oferit o masă tradiţio- nală giroceană. Concluzia întâlnirii de

la Giroc, este că aceste reuniuni sunt cât se poate de benefice şi necesare asociaţiei pentru a creşte în valoare, dar şi pentru a putea ţine la standarde ridicate cultura noastră bănăţeană.

Petru OPRUŢ

Simpozionul Internaþional „Ecouri ale Primului Rãzboi Mondial, reflectate în

presa scrisã ºi memoriile combatanþilor”

„Fotografia de grup” a participanţilor la simpozion