Arta militar n primul rzboi mondial. Aciunile armatei romne n primul rzboi mondial (1916-1919). OBIECTIVE DIDACTICE Cunoaterea situaiei Armatei Romniei la intrarea n rzboi; Formarea deprinderilor de nelegere i analiz a planurilor de campanie ale celor dou grupri beligerante pe frontul romnesc; Cunoaterea tradiiilor de lupt ale poporului romn i nelegerea corect de ctre studeni a aciunilor militare duse de ctre armata romn n Campaniile din 1916, 1917 i Campania din anii 1918-1919; Formarea capacitii de a desprinde concluzii i nvminte de ordin militar rezultate din operaiile i luptele desfurate pe frontul romnesc. AGENDA I. Campania armatei romne din anul 1916 1. Intrarea Romniei n rzboi. Planurile de campanie de la nceputul ostilitilor 2. Luptele armatei romne n campania din anul 1916 3. Arta militar a armatei romne n campania din anul 1916 II. Campania armatei romne din anul 1917 1. Reorganizarea i refacerea armatei romne. Noile planuri de campanie 2. Btlia de la Mrti 3. Btlia de la Mreti 4. Btlia de la Oituz 5. Arta militar a armatei romne n campania din 1917 III. Campania armatei romne din anii 1918-1919 1. Aciunile militare ale armatei romne din Transilvania i Ungaria pentru aprarea Romniei Mari 2. Elemente de art militar ale armatei romne n aciunile militare din anii 1918 i 1919 IV. Concluzii SITUAIA INTERNAIONAL Confruntare ntre dou coaliii de fore: - Puterile Centrale Germania, Austro-Ungaria i Italia*, ulterior Turcia i Bulgaria; - Antanta: Anglia, Frana i Rusia; ulterior i Japonia i Belgia (1914), Italia (1915), Romnia (1916), S.U.A. i Grecia (1917). Prima Conflagraie mondial, a cuprins 33 de state de pe cinci continente, a durat 52 de luni. 1. Intrarea Romniei n rzboi Hotarrea Consiliului de Coroan de la Sinaia, din 21 iulie /3 august 1914 - Romnia se declara neutr. Intrarea Romniei n rzboi la 15/28 august 1916 de partea Antantei, n baza Tratatului i Conveniei militare din 4/17 august 1916. Conventia militara stabilea: - ca atacul asupra Austro-Ungariei s se produc cel mai trziu" la 15/28 august 1916, prin Transilvania n direcia Budapestei"; - prile s nu ncheie pace separabil;

- Romania urma sa se bucure de aceleai drepturi ca i aliaii si la negocierea pcii; - Cooperarea militar trebuia s respecte strict independena i suveranitatea Romniei iar trupele romne s-i pstreze propriul comandament i zona de operaii distinct. 15 august 1916 Romnia a decretat mobilizarea. Componentele Armatei pregtite pentru rzboi: Marele Cartier General; 4 Cdm. A.; 6 Cdm. C.A.; 23 D.I.; 2 D.Cv.; 5 Bg.Cl.; 1 Bg.Gr.; 2 Bg.Art.; 1 R.i 1 Dn.Art. M. U de art. AA, dispunnd de 113 piese; U Ge.,(1 R.CF; 1R. Po.); 1 B.Sp. Aviaia - 4 Esc., marina -cu Fl. Dunre. Efectivul mobilizat a fost de 833 601 oameni, din care 19 843 erau ofieri i elevi din colile militare. I. Campania armatei romne din anul 1916 Situaia armatei romne la intrarea n rzboi nzestrarea cu artilerie Divizia Romn (1-10) German AustroUngar Rus Batalioane 20 9 12 12-16 Escadroane 1 1 2-3 1 Baterii 15 9 12 9 Mitraliere la un batalion 1-2 14-16 14-16 3-8

1. Planurile de campanie ale celor dou grupri beligerante pe frontul romnesc pentru anul 1916 Armata romn: Ipoteza Z scopul general al rzboiului era realizarea idealului naional, adic ntregirea neamului; scopul strategic - nimicirea inamicului din Transilvania, debuarea n cmpia ungar i ajungerea n vile Tisei i Dunrii pentru a pune stpnire pe zona de hrnire a armatelor austro-ungare. Puterile Centrale: 19 iulie 1916 Austro-Ungaria, Germania, Bulgaria i Turcia au semnat Convenia privind aciunile n comun mpotriva Romniei; Planul Prevedea o ampl manevr pe direcii exterioare. Armata romn: Dispozitivul strategic: de-a lungul arcului carpatic se aflau dispuse: - A. 1 - gl. I. Culcer - 6 D.I. i 1Bg. Cv.; - A. 2 - gl. Al. Averescu- 4 D.I. i 1Bg. Cv.; - A. 4 - gl. C. Prezan - 3 D.I.,1 Bg. Art. Mx, 1D. i 1Bg.Cv.; misiune defensiva pe Dunare i n S Dobrogei: A.3- Gl. M. Aslan, cu 6 D.I., 1 D.i 2 Bg. Cv.; Rezerva general la dispoziia Marelui cartier general - 2 D.I. Puterile Centrale:

19 iulie 1916 Austro-Ungaria, Germania, Bulgaria i Turcia au semnat Convenia privind aciunile n comun mpotriva Romniei; Planul Prevedea o ampl manevr pe direcii exterioare. 2. Luptele armatei romne n campania anului 1916. n noaptea de 14/15 august 1916, ofensiva pe frontul Carpailor. Au fost astfel eliberate oraele Brasov, Sfntu Gheorghe, Gheorghieni, Miercurea Ciuc i Orova; O puternic grupare germano-bulgar, sub comanda feldmarealului Mackensen, a atacat n sudul Dobrogei, cu lovitura principal impotriva capului de pod de la Turtucaia unde se aflau n aprare trupele D. 17 I.; 18 septembrie-manevra de la Flamnda; 13 septembrie inamicul a nceput ofensiva pe valea Oltului. n cursul lunii octombrie, forele germane i austro-ungare au declanat prima btalie pentru cucerirea trectorilor Carpailor - ocupnd intrrile nordice ale defileelor Bran, Predeal i Buzu; 6 octombrie Pasul Oituz i Ghime- D. 15 I.-gl. E. Grigorescu, deviza Pe aici nu se trece !" n luptele din Valea Jiului din octombrie 1916, printre cei ce si-au jertfit viaa pentru aprarea patriei ameninate s-a aflat i gl. Ion Dragalina, cdt. A. 1 romane; noiembrie 1916 inamicul, cu fore sporite, a declanat cea de a doua batlie a trectorilor; Btlia pentru Bucureti; La 23 noiembrie 1916, armatele inamice intrau n Bucureti; In ultimele zile ale lunii decembrie a luat sfrit campania romn din 1916. frontul s-a stabilizat; linia focului se ntindea de pe Carpaii Orientali, pe cursul inferior al Siretul i Dunarea maritim. Acest front era meninut de o armat romn Armata 2, compus din ase divizii i de trei armate ruse. 2. Luptele armatei romne n campania anului 1916 - concluzii. Campania anului 1916 se incheia cu un rezultat nefavorabil; Dou treimi din teritoriul statului romn erau ocupate; In cei doi ani de ocupatie Romania a fost jefuita de 1 140 809 tone produse petroliere, peste 1,7 milioane tone cereale, milioane de animale mari i ovine, maini i utilaje; Puterile Centrale n-au putut totui s scoat Romnia din rzboi; Armata romn a pierdut circa 250 000 oameni morti, ranii i disprui. 3. Arta militar a armatei romne n campania din anul 1916 conducerea politic i militar a Romniei a avut probleme deosebit de grele de soluionat pe plan strategic: - executarea ofensivei n Transilvania; - zdrobirea gruprii inamicului ptruns n Dobrogea; - aprarea Munteniei. Pe plan operativ, armata romn a desfurat att operaii ofensive ct i operaii de aprare:

- Direciile de ofensiv ale armatelor au fost in general, convergente in adancimea aparrii inamicului, fapt care ar fi permis micorarea ulterioar a fiilor de ofensiv i realizarea unei strnse cooperri operative, dac ofensiva nu ar fi fost oprit; - n operaiile de aparare, dispozitivele operative au fost constituite pe un singur ealon, armata pstrnd n rezerv de regul, o singur divizie. n timpul campaniei din anul 1916 armata romn i-a nsuit o bogat experien de lupt.

II. CAMPANIA ARMATEI ROMNE DIN ANUL 1917 1. Reorganizarea i refacerea armatei romne. iarna i primavara anului 1917 n Moldova s-a desfurat o activitate febril pentru reorganizarea armatei romne i refacerea potenialului ei de lupt; conducerea forelor romno-ruse, dispuse pe frontul din Moldova, din Bucovina pn la Marea Neagra, comanda suprem a revenit regelui Ferdinand al Romaniei, dar frontul romnesc era subordonat Comandamentul suprem aliat din rasarit, n frunte cu arul Nicolae al II-lea. ef al Marelui Cartier General romn a fost numit generalul C. Prezan; - s-au putut nzestra 15 D.I. i 2 D.Cv.; - a fost reorganizat i nzestrat aeronautica romn; - s-a continuat instruirea trupelor i a cadrelor de comand; - peste 100 000 de romni ardeleni i bucovineni aveau s lupte n cadrul armatei romne; - starea de spirit a populaiei romneti i a soldatilor romani devenise tot mai exploziv; - voina romnilor ardeleni i bucovineni pentru eliberare i intregire naional. II. CAMPANIA ARMATEI ROMNE DIN ANUL 1917 1.2. Noile planuri de campanie Conferina internaional de la Chantilly; odata cu intrarea Statelor Unite n razboi (aprilie 1917) - schimbarea raportului de fore - economic i militar - n favoarea Antantei; Planurile de campanie - mari operaii cu caracter ofensiv; Bataliile care s-au desfurat pe teritoriul Moldovei n vara anului 1917 au spulberat definitiv planurile comandamentului german i austro-ungar. 2. Btlia de la Mrti intens pregatire de artilerie, care a durat doua zile, n dimineaa de 11 iulie 1917, la ora 4, trupele Armatei 2 romne au declanat ofensiva mpotriva poziiilor germane i austro-ungare din sectorul Marti. FORE: - Inamicul, care dispunea n aceast zon de 21 B.I. i 36 Esc.Cv., (252 mitraliere i 142 g.f.Art.), i sprijinea aprarea pe un sistem dezvoltat de lucrri genistice; - A. 2 : 56 B. i 14 Esc., (448 mitraliere i 228 g.f.Art.) i 21 avioane. Raportul de fore era de 2,7/1 n infanterie; 1,6/1 n artilerie i 2/1 n cavalerie, n favoarea trupelor noastre.

Un fapt demn de semnalat era ca, spre deosebire de campania anului 1916, acum unitile A. 2 romne aveau aproape de trei ori mai mult armament automat dect inamicul din faa sa.

Lovitura principala a Armatei 2 romane a fost data cu Corpul 2 armata care reuseste, printr-un vijelios atac al infanteristilor sai, sa rupa prima pozitie de aparare a inamicului, obligandu-1 sa se retraga la, sud-vest de raul Susita. Deosebit de crancene au fost luptele duse de ostasii din regimentele 2 vanatori si 4 infanterie pentru zdrobirea rezistentelor inamice de pe dealul Marasti, puternic organizat pentru defensiva. Aici au fost angajate inversunate lupte la baioneta, care 1-au silit pe dusman sa paraseasca prima pozitie de aparare. In vremea aceasta, Regimentul 22 infanterie, printr-un curajos atac de front, combinat cu o manevra de invaluire, pe la nord, a cucerit satul Marasti, zdrobind prin lupte corp la corp, duse si pe timpul noptii, rezistentele dusmane. Concomitent cu ofensiva Armatei 2 romane, a trecut la actiune si dreapta Armatei 4 ruse, ale carei trupe, pana in seara zilei de 11 iulie, au cucerit dealul Momaia si satul Voloscani. Prima zi de ofensiva a fortelor romane si ruse s-a incheiat cu un important succes. Pozitia defensiva a inamicului a fost rupta intr-un sector larg de peste 20 km, trupele germane si austro-ungare fiind silite sa se retraga pe un nou aliniament. In zilele urmatoare, ofensiva Armatei 2 romane a continuat cu aceeasi impetuozitate. Intrucat noua linie defensiva a inamicului se stabilise pe un sir de inaltimi care ii asigurau o anumita tarie, asa cum erau dealurile Arsita, Teheraele, Rachitasele, comandantul armatei, generalul Alexandru Averescu, a hotarat sa introduca in lupta Divizia 1 infanterie aflata in rezerva. Noile pozitii defensive inamice au fost atacate si cucerite de trupele romane in luptele din 13 si 14 iulie. Sub presiunea ofensivei energice a fortelor noastre, dusmanul a fost silit sa paraseasca depresiunea Vrancei si sa se refugieze in munti, lasand in urma lui mii de morti, un insemnat numar de prizonieri si o mare cantitate de material de razboi. In ziua de 15 iulie trupele romane si-au continuat efortul ofensiv, infruntand cu vitejie atat greutatile terenului framantat si foarte greu accesibil, cat mai ales rezistenta inversunata a unui inamic bine instalat in aparare, cu lucrari genistice amenajate cu mult timp inainte. Dupa lupte de o rara violenta, ostasii Diviziei 6 infanterie au reusit sa cucereasca muntele Sboina Neagra si inaltimile invecinate. Succesele repurtate de trupele romane in primele zile ale ofensivei au obligat comandamentele german si austro-ungar sa ia masuri urgente de intarire a frontului de la Marasti, deplasand in aceasta zona numeroase forte noi, precum si trei divizii din cele pregatite pentru ofensiva din sectorul Namoloasa. Evolutia nefavorabila a operatiilor militare pe frontul din Galitia si Bucovina, unde trupele ruse incepusera sa se retraga sub presiunea fortelor Puterilor Centrale, a determinat comandamentul romano-rus sa efectueze o regrupare si sa renunte la ofensiva care se

desfasura atat de favorabil. Astfel, in seara de l9 iulie operatiile ofensive ale Armatei 2 romane au fost oprite, iar unitatile ei au trecut la aparare, extinzandu-si fasia de actiune spre nord pana in valea Doftanei. Batalia de la Marasti s-a incheiat cu o biruinta stralucita a trupelor romane. Actiunea noastra ofensiva, purtata timp de noua zile cu o neasemuita energie a obligat comandamentele german si austro-ungar sa renunte la planul de campanie initial si sa efectueze importante deplasari de forte spre zonele periclitate prin ruperea frontului. Bilantul bataliei de la Marasti a fost deosebit de bogat. Rupand apararea inamica de pe un front de peste 30 km largime si pe o adancime de 20 km, trupele romane au eliberat un teritoriu de circa 500 kilometri patati si au recucerit 30 de localitati. Pierderile provocate inamicului s-au cifrat la 2 793 prizonieri, 69 guri de foc, 27 mitraliere, 2 500 pusti si o mare cantitate de munitii de artilerie si infanterie. Cateva mii de militari inamici zaceau morti pe vaile si dealurile Vrancei.. Victoria Armatei 2 romane nu fusese deloc usoara. Ea fusese platita cu pretul a 1 469 morti si 3 052 raniti. Batalia de la Marasti ramane ca un episod stralucit al luptelor din vara anului 1917, o dovada graitoare a cresterii capacitatii militare a cadrelor de comanda ca si a elanului si vitejiei soldatului roman. Acest prim examen la care au fost supuse trupele noastre clupa reorganizarea lor a fost trecut cu succes. O contributie notabila la victoria de la Marasti a adus-o populatia civila din zona luptelor, care a furnizat trupelor informatii despre inamic si le-a calauzit pe poteci de munte necunoscute de dusman pentru a cadea prin surprindere in flancul si spatele pozitiilor acestuia. 3. Btlia de la Mreti Desfurarea evenimentelor pe timpul btliei de la Mrti a determinat schimbarea planurilor de campanie ale inamicului; lovitura principal a A. 9 germane se muta din sectorul Namoloasa n sectorul Mreti; - realizarea unui cap de pod la E de Siret; - grupul Gerock 3 din Armata 1 austro-ungara trebuia s treac la ofensiva n sectorul Oituz; inamicul (A. 9 german) dispunea de 102 B.I.; 10 Esc., 213 Bt. Art., dintre care 31 grele; cele doua armate aliate (1 romn i 4 rus) aveau mpreun 142 B. , 70 Esc. i 136 Bt., dintre care 17 grele. Superioritate n artilerie a inamicului. Ofensiva A. 9 germane, pe direcia Focani-Mareti-Adjud, s-a declanat n dimineaa zilei de 24 iulie 1917, dup o intens pregtire de artilerie.

Batalia de la Marasesti (24 iulie-21 august 1917) Dupa o lupta deosebit de indarjita, la care au concurat cu foc de flanc si bateriile romane de pe malul de est al Siretului, inaintarea fortelor germane a fost oprita. Reluat in ziua urmatoare, 25 iulie, atacul inamicului din sectorul Doaga a fost zdrobit de trupele Diviziei 5 infanterie, care printr-o curajoasa lupta la baioneta au recucerit satele Doaga si Strajescu. O pagina de stralucita bravura din istoria razboiului nostru de reintregire nationala au inscris in acea zi ostasii Regimentului 32 Mircea. Sfidand ploaia de gloante si de obuze cu care ii improsca inamicul, superior ca numar, soldatii acestui viteaz regiment s-au avantat, numai in camasi, cu manecile suflecate si capetele descoperite, intr-un viguros contraatac la baioneta. Surprinsi de aceasta neasteptata aparitie ca si de impetuozitatea actiunii romanilor, dusmanii s-au retras in dezordine pe pozitiile de plecare. Cu acelasi elan au luptat la baioneta si ostasii Regimentului 3 vanatori care au respins inamicul ce atacase satul Doaga. Rezistenta deosebit de darza opusa de trupele romane inca din primele zile ale ofensivei dusmane asilit comandamentul german sa renunte la intentia de a forta Siretul si sa paraseasca directia initiala a loviturii principale, mutand-o mai spre vest. In zilele de 26 si 27 iulie s-au desfasurat lupte crancene in sectorul Diviziei 9 infanterie, de-a lungul liniei ferate Marasesti-Cosmesti. Beneficiind de focul artileriei de toate calibrele si folosind gaze toxice de lupta, trupele germane au reusit, cu pretul unor mari pierderi, sa realizeze o patrundere de 3-4 km. Intrata in dispozitiv in noaptea din ajunul luptei, Divizia 9 infanterie a trecut la contraatac cu regimentele 34 Constanta si 36 infanterie. Inclestarea cu inamicul a fost atat de sangeroasa incat dupa o de lupta, in care au fost folosite, deopotriva, mitraliera, grenada si baioneta, cele doua viteze regimente pierdusera mai mult de 2/3 din efective. In acest sector al luptelor cade ca un erou datorie insusi comandantul Regimentului 36, colonelul Ioan Georgescu, care, desi ranit la brat si la genunchi, continua sa conduca contraatacul pana ce un glont vrajmas i-a strapuns pieptul. Dureroasa jertfa a romanilor nu a fost zadarnica: dusmanul a fost scos din pozitiile ce le cucerise si aruncat cu mari pierderi pe valea Susitei. In ziua urmatoare, la 28 iulie, diviziile 5 si 9 infanterie, impreuna cu doua divizii ruse, au executat o contralovitura in lungul caii ferate Marasesti-Focsani, cu scopul de a reface apararea pe limita dinainte. Desi acest obiectiv nu a putut fi atins, actiunea trupelor romane a contribuit la diminuarea capacitatii ofensive a fortelor germane, lucru recunoscut chiar de generalul von Eben, comandantul Armatei 9 germane. Neputand strapunge apararea organizata de diviziile 5 si 9 romane in fata Marasestilor, comandamentul inamic a schimbat din nou lovitura principala pe stanga, in fasia Corpului 18 armata german, pe care 1-a intarit cu un corp alpin. Cu forte sporite el a reusit in zilele de 29 si 30 iulie sa inainteze in zona de jonctiune a trupelor ruse si romane, cucerind mai multe localitati, printre care si Panciu. Dupa lupte grele, care au durat pana in seara de 3 august, trupele noastre au reusit sa opreasca pe inamic. Rolul hotarator in reusita acestor actiuni 1-au avut diviziile romane 10 si 13 care sub focul ucigator al artileriei germane au inlocuit trupele ruse ce paraseau in deruta pozitia. In lupta sangeroasa de la Chicera, capitanul Vasile Serbanescu, comandantul unei companii de mitraliere din Regimentul 38 infanterie, conducea personal o sectie care inainta in prima linie a valului de asalt, secerand randurile dusmane si cautand sa iasa pe creasta dealului. Unul dupa altul au cazut toti servantii, ultimul fiind bravul ofiter, mort cu degetul pe tragaciul mitralierei. Toate asalturile trupelor germane s-au dovedit zadarnice. Liniile romanilor dintre vaile Susitei si Zabrautului n-au mai putut fi clintite. Numirea la comanda Armatei 1 romane a generalului Eremia Grigorescu, in locul generalului Cristescu, a avut consecinte pozitive asupra moralului efectivelor noastre. El

condusese cu pricepere si energie apararea pasului Oituz in toamna anului 1916, iar celebra sa deviza, devenita acum, in fata Marasestilor, Nici pe aici nu se trece !" insufla incredere in victorie ostasilor romani. Dupa doua zile de relativa liniste, folosite de ambele parti pentru regrupari de dispozitiv si odihna trupelor, inamicul a reluat ofensiva cu si mai multa indarjire, mutand din nou lovitura principala in fasia Corpului 1 armata german, intarit cu noi forte. Atacul dezlantuit in dimineata zilei de 6 august viza ruperea dispozitivului defensiv roman intre Marasesti si padurea Razoare. Lovitura principala o primea acum Divizia 13 infanterie care avea sa se acopere de glorie in crancena batalie ce a dus-o cu un dusman extrem de puternic si ambitios. Desi artileria noastra a produs mari pierderi in dispozitivul de atac al inamicului inca pe timpul contrapregatirii, valurile de asalt germane au reusit sa patrunda in prima pozitie de aparare unde s-au angajat violente lupte corp la corp. La centrul dispozitivului Diviziei 13, inamicul s-a apropiat nevazut prin culturile inalte si a asaltat de la mica distanta transeele noastre care suferisera mult din pricina focului artileriei. in zona cotei 100 au intrat in actiune rezervele de regiment, in cadrul carora se gasea si compania de mitraliere comandata de capitanul Grigore Ignat. Ocupand in graba o pozitie de tragere, aceasta subunitate de eroi a ramas neclintita la datorie, producand pierderi considerabile inamicului, pana ce ultimul tragator, comandantul companiei, a cazut rapus de baionetele dusmane. In Inaltul ordin de zi nr. 41 dat de comandantul suprem al armatei romane se spunea: Capitanul Ignat Grigore, din Regimentul 51/52 infanterie, a fost gasit mort in transee, cu mitraliera in brate, inconjurat de oamenii sai si mormane de cadavre inamice. A luptat ca un brav si tot astfel a si murit... inconjurat de dragostea si devotamentul subalternilor sai care, facand cu piepturile lor zid de aparare in juru-i, i-au dat putinta sa-si manuiasca mitraliera lui draga pana Ia cel din urma cartus". Cu toate pierderile pricinuite de aparatorii romani, fortele inamice au reusit, atacand in valuri, sa cucereasca o parte din padurea Razoare si sa realizeze o patrundere de circa 2 km in dispozitivu1 Diviziei 13 infanterie. Dusmanul se socotea victorios cand, deodata, batalia lua o intorsatura neasteptata. In acel moment critic, comandantul diviziei, generalul Ion Popescu, arunca in lupta rezervele care nu fusesera angajate, executand un contraatac prin surprindere in ambele flancuri ale pungii realizate de inamic. Atacurile fulgeratoare ale romanilor, care nu mai tineau seama nici de focul ucigator al tunurilor si mitralierelor germane si nici de numarul jertfelor ce sporeau vazand cu ochii, produc panica in randurile dusmanului care se retrage in dezordine. Cea mai mare parte a trupelor Diviziei 115 infanterie germana este nimicita, unii supravietuitori fug inapoi spre pozitiile de pe care plecasera. Ostasii romani sunt hotarati sa treaca la ofensiva pentru a alunga cit mai departe pe inamicul demoralizat, dar comandamentul Armatei 1 opreste actiunea si ordona trupelor sa se consolideze pe aliniamentul atins. Concomitent cu luptele ce se desfasurau pe frontul Diviziei 13 infanterie, o inclestare de forte la fel de apriga avea loc in fasia de aparare a Diviziei 9 infanterie, in fata Marasestilor. Valurile de asalt a doua divizii germane au rupt prima pozitie de aparare si au obligat trupele noastre sa se retraga pe un aliniament ce trecea prin fata garii si pe marginea de sud a orasului Marasesti. Aici voiau sa ajunga dusmanii, dar panza de foc realizata de mitralierele romanilor, unele instalate in cladirea garii, ca si focul de flanc al artileriei de pe malul estic al Siretului, au ridicat un baraj de netrecut in calea agresorilor. Ziua de 6 august 1917 s-a incheiat cu o grea infrangere suferita de fortele germane cotropitoare in fata zidului de netrecut al eroicilor aparatori romani. In ordinul de zi nr. 90 dat

de generalul Eremia Grigorescu catre ostasii Armatei 1 se spunea: In lupte crancene si vijelioase, inamicul, intreit in numar, in nesatioasa lui pofta de a cuceri si restul din bogatul trup al scumpei noastre Romanii, napustindu-se furios, s-a izbit 12 zile si 12 nopti de vitejia voastra ca de o stanca neclintita. La Susita si Siret ati naruit sfortarile groaznice ale salbatecului dusman, dovedind lumii odata mai mult ca nici pe aici nu se trece. Aci cunoscu generalul german Mackensen ce este infrangerea. Marasesti fu mormantul iluziilor germane... Ziua de 6 august a fost inscrisa de voi cu litere de aur in cartea vitejiei neamului nostru, afirmand in lumea intreaga drepturile lui nebiruite". Victoria obtinuta de trupele Armatei 1 romane in ziua de 6 august a avut o influenta hotaratoare asupra deznodamantului final al bataliei de la Marasesti. Recunoscand infrangerea suferita in aceasta zi, comandamentul Armatei 9 germane a hotarat sa treaca la aparare in sectorul principal al frontului, renuntand la scopurile ce si le propusese la inceputul ofensivei. O ultima incercare facuta la 15 august in zona Muncelu a fost zadarnicita de actiunea darza a trupelor noastre. In ziua de 21 august 1917 ofensiva inamica a fost definitiv oprita, iar Armata 9 germana a trecut la aparare pe tot frontul. Batalia de la Marasesti reprezinta cea mai mare si mai insemnata victorie a armatei romane din timpul primului razboi mondial. Ea a dus la zdrobirea ofensivei inamice si zadarnicirea definitiva a planurilor Puterilor centrale de a cuceri intregul teritoriu al tarii si a scoate Romania din razboi. Succesul tactic neinsemnat realizat de armata germana prin patrunderea, pe adancime de circa 8 km intr-un sector cu largimea de 30-35 km a fost platit de inamic cu pretul a 65 000 de soldati si ofiteri morti, raniti si disparuti. Pierderile inregistrate de trupele romane s-au cifrat la 450 de ofiteri si 21000 soldati, morti, raniti si disparuti. La baza acestei victorii stralucite a stat patriotismul ostasilor nostri, factor generator al atator fapte de vitejie si eroism. S-a demonstrat si in aceasta batalie ca soldatul roman, bine inzestrat cu armament si mijloace de lupta moderne, a fost superior soldatului inamic. Mai ales curajoasele sale atacuri si contraatacuri 1a baioneta, de care dusmanul se temea cel mai mult, s-au dovedit irezistibile si 1-au facut cunoscut lumii intregi. Adversarii de atunci au fost ei insisi nevoiti sa recunoasca eroismul luptatorilor romani. Generalul von Eben, comandantul Armatei 9 germane, scria in darea de seama asupra bataliei de la Marasesti. Armatele ruse si romane s-au batut vitejeste si fiecare sant, fiecare casa, fiecare inaltime au fost aparate vitejeste. La randul sau, generalul von Morgen, comandantul Corpului german, infrant in lunca Siretului, recunostea ca: Rezistenta inamicului, si in special a romanilor, a fost neobisnuit de indarjita si s-a manifestat prin 61 contraatacuri in cursul celor 14 zi1e de lupte. Ele au dus la ciocniri 1a baioneta si ne-au provocat pierderi foarte mari. Luptele din august au dovedit ca romanii erau adversari redutabili". Victoria armatei romane la Marasesti a avut un puternic ecou peste hotare, fiind apreciata, pe buna dreptate, printre cele mai importante succese ale aliatilor impotriva Puterilor centrale. Exprimand impresia profunda produsa in intreaga lume de bravura, ostasilor nostri, ziarul englez Times" scria la 17 august 1917 ca romanii s-au batut cu un eroism mai presus de orice lauda. Soldatii germani au fost atat de violent atacati, incat aruncau armele pentru a fugi mai iute ca sa nu fie facuti prizonieri. Aceasta este lovitura cea mai importanta pe care au primit-o germanii in rasaritul Europei". 4. Btlia de la Oituz In dimineaa de 26 iulie 1917 inamicul a trecut la ofensiv i n valea Oituzului;

In sectorul de rupere, inamicul ii asigurase superioritatea de forte necesara atacului,

intruct concentrase 54 B. i 200 g.f.(32 grele i 4 s.grele) fa de 34 B. i 104 g.f., ale C.4 A.romn. puternica pregatire de artilerie, n care au fost folosite i proiectile ncarcate cu substante toxice de lupt, forele austro-ungare i germane au trecut la ofensiv. La 28 iulie, introducnd n lupt fore proaspete, inamicul a reluat ofensiva. MCG a pus la dispozitie D. 1 Cav., o Bg. Gr.i un B.V.M. la cererea Gl. Prezan.

Batalia de la Oituz (iulie august 1917) In aceasta situatie extrem de grava au fost introduse in batalie fortele proaspete trimise din rezerva Marelui cartier general. Contraatacul dat prin surprindere la ora 19 de catre Divizia 1 cavalerie si batalionul de vanatori de munte a respins fortele inamice, carora le-a produs mari pierderi in oameni si materiale de lupta; el a dus la recucerirea dealului Stibor si a pantelor de est ale dealului Cosna, redresand astfel situatia in acest sector. La luptele din aceasta zi au luat parte si doua escadrile de aviatie romane care au executat misiuni de bombardament asupra pozitiilor inamice de la est de satul Grozesti. Ofensiva inamicului fiind oprita, iar momentul de criza prin care trecuse defensiva noastra depasit, raportul de forte in acest sector incepuse sa se schimbe in favoarea trupelor romane. In ziua de 30 iulie unitatile noastre au executat cu succes o puternica riposta ofensiva in timpul careia vitezele regimente 15 si 27, din Divizia 7 infanterie, impreuna cu batalionul vanatorilor de munte si un regiment rus au recucerit varful Ciresoaia, silind trupele inamice sa se retraga in panica. Luptele au continuat cu intensitate sporita si in ziua urmatoare, cand ostasii Diviziei 1 cavalerie, lasandu-si caii, s-au avantat in aprige ciocniri corp la corp pe pantele dealului Cosna pe care l-au smuls din mainile inamicului, aparandu-1 apoi cu fermitate. Dupa cateva zile de calm relativ, inamicul a reluat ofensiva, incercand din nou sa-si deschida drum spre Onesti si Adjud. La 6 august, in timp ce Armata 9 germana asalta pozitiile romanesti de la Marasesti padurea Razoare, Grupul Gerock a atacat cu o maxima violenta sectorul de aparare al Diviziei 1 cavalerie. Cel mai aprig disputat a fost dealul Cosna, cheia, apararii noastre, care in rastimp de numai cinci ore a trecut de mai multe ori dintr-o mana intralta. Aici a cazut eroic caporalul Constantin Musat care, desi avea un brat amputat dupa luptele din toamna anului. 1916, ceruse sa fie trimis din nou pe front. Moartea l-a surprins in primele randuri ale granicerilor in timp ce arunca grenade cu mana care ii ramasese teafara. In vremea aceasta, cele patru companii ale vanatorilor de munte, angajand lupta la baioneta, alungau inamicul ce pusese stapanire pe dealul Ciresoaia. Luptele au continuat la fel de indarjite si in ziua de 7 august cand ofensiva inamica pe valea Oituzului a fost definitiv oprita.

Biruinta Armatei 2 romane la Oituz avea ca implicatii imediate facilitarea actiunilor Armatei 1 la Marasesti, contribuind astfel la schimbarea spartei razboiului. Ca si la Marasesti, in batalia de la Oituz dusmanul fusese infrant. Desi, cu pretul unor pierderi insemnate, el reusise un succes tactic limitat, patrunzand pe o adancime de circa 6 km, planurile sale operativstrategice se prabusisera total. Comunicatiile din valea Trotusului ca si intreaga regiune cu resursele ei de petrol si carbune ramasesera in mainile romanilor. Victoria de la Oituz din vara anului 1917 s-a datorat acelorasi factori care au hotarat succesul armatei romane in celelalte doua mari batalii. Ca si la Marasti si Marasesti, s-au manifestat alesele calitati ostasesti ale luptatorilor romani, patriotismul lor fierbinte, dorinta arzatoare de a stavili si zdrobi fortele dusmane cotropitoare. Si la Oituz au fost definitiv inmormantate sperantele si planurile comandamentului Puterilor centrale de a obtine un succes hotarator pe frontul roman. Luptele eroice purtate de armata romana in vara, anului 1917 au avut un puternic ecou in intreaga lume, fiind apreciate ca unele din cele mai importante victorii ale aliatilor impotriva Puterilor centrale. Ele au facut sa creasca prestigiul tarii noastre pe plan international, iar faptele de vitejie ale armatei romane au atras respectul atat al prietenilor, cat si al adversarilor. Generalul Scerbacev, comandantul trupelor ruse de pe frontul roman, care cunoscuse de aproape desfasurarea operatiilor armatei noastre scria: Sunt plin de admiratie pentru eroismul trupelor romane si felicit comandamentul, ofiterii si soldatii tuturor unitatilor pentru felul stralucit in care au respins ofensiva inamicului". In acelasi spirit se pronunta, intrun interviu acordat ziarului Romania" la 23 septembrie 1917, generalul Berthelot, seful misiunii franceze in tara noastra: Chemata la suprema incercare... armata Romaniei a dat nenumarate dovezi de eroism. Soldatii romani lupta admirabil. Ei sunt la inaltimea celor mai viteji aparatori. Sunt cei mai buni soldati din lume". SITUAIA ROMNIEI LA SFRITUL ANULUI 1917 se agrava cu fiecare zi; - cu teritoriul amputat, nconjurat de armate dumane, ara era practic izolat; - La 20 noiembrie/3 decembrie 1917 Rusia sovietic a ncheiat la Brest-Litovsk armistiiul cu Puterile Centrale; - Aprovizionarea armatei romne nu se mai putea face prin Rusia; - Pacea de la Bucureti (24 aprilie/7 mai 1918) prin care Romnia era aservit economic de Germania, iar armata demobilizat i redus drastic. Se ceda AustroUngariei pe toata frontiera Carpailor o suprafa de 5600 km.p.; Dobrogea urma s treaca sub stpanire strin. - Tratatul de la Bucureti nu a fost totui ratificat de regele Ferdinand, iar conducerea armatei a conservat cat mai mult fora de aprare a statului; 5. Arta militar a armatei romne n campania din 1917 Pe plan strategic, planul comandamentului romano-rus din vara anului 1917 urmarea scopuri juste, proporionale cu mijloacele la dispoziie, ceea ce i garanta succesul. Pe plan operativ, caracteristicile operaiei ofensive a armatei romane n campania anului 1917 s-au concretizat n btalia de la Mrti, dusa de Armata 2 n cooperare cu Armata 4 rus. Tactica trupelor romane s-a perfecionat faa de cea din campania precedent, datorit experienei de lupt insuit de trupe i nzestrrii cu noi mijloace de lupt, care au mrit puterea de foc. S-a mbuntit conducerea trupelor, cooperarea ntre uniti, mari uniti i arme.

III. Campania armatei romne din anii 1918-1919. 1. Aciunile militare ale armatei romne din Transilvania i Ungaria pentru aprarea Romniei Mari. Istoria romnilor de la 1859 la 1918 a fost istoria luptei pentru pregtirea desvririi unitii naionale. micarea naional din Transilvania s-a intensificat la nceputul anului 1918; Condiiile interne i internaionale n care se svrise Marea Unire din 1 Decembrie 1918 erau complexe i nu lipsite de greuti. a doua mobilizare i reintrarea Romniei n rzboi (28 octombrie/10 noiembrie 1918). 15 decembrie 1918 trupele romne au atins linia Mureului.

1.a. Desfurarea operaiei ofensive a trupelor romne pna la Tisa (16 aprilie-2mai 1919)

Desfasurarea operatiei ofensive a trupelor romane pana la Tisa (16 aprilie 2 mai 1919)

Concomitent se produc si modificari in structura organizatorica a trupelor romane ce operau in Transilvania. Se constituie la 11/24 decembrie 1918 Comandamentul Trupelor din Transilvania sub comanda generalului Traian Mosoiu, destinat coordonarii operatiunilor militare din aceasta parte a tarii. Punctul de comanda al comandamentului nou constituit s-a stabilit la Sibiu, acolo unde se mutase in 27 noiembrie/9 decembrie 1918 si Consiliul Dirigent (guvernul provizoriu al Transilvaniei ales la 2 decembrie 1918). Oprirea operatiunilor armatei romane pe aliniamentul raului Mures, a prilejuit, atat din partea guvernului roman si a Marelui Cartier General, cat si din partea Consiliului Dirigent repetate proteste si cereri catre Conferinta de pace si Consiliul militar interalist de la Versailles pentru revizuirea clauzelor armistitiului. Aceasta se impunea cu atat mai mult cu cat dincolo pe linia de demarcatie existau organizatii reactioniste, sovine care actionau impotriva romanilor, savarsind numeroase nelegiuiri, jafuri si crime sub ochii autoritatilor unguresti. De aceea, Comandamentul armatelor aliate de la Salonic si Consiliul militar interalist de la Versailles si-au dat acordul ca trupele romane sa depaseasca linia demarcationista si sa ocupe, rand pe rand, un aliniament spre vest, marcat de localitatile: Dej, Cluj, Turda, Arad, Alba Iulia, apoi de Sighet, Baia Mare, Zalau, Sebesul Mare, Brotuna, Zam, Bucova. Pentru desfasurarea in continuare a actiunilor militare, la comanda Comandamentului Trupelor din Transilvania se numeste generalul G.D. Mardarescu, iar sef de stat major generalul Stefan Panaitescu. Mentinerea starii incordate de-a lungul liniei de demarcatie si agravarea situatiei militare din zona au determinat, in cele din urma, Consiliul militar interalist de la Versilles sa decida, la 13/26 februarie 1919, constituirea unei zone neutre intre Romania si Ungaria. Dar, noul guvern al Republicii Ungare a Sfaturilor a refuzat sa-si retraga trupele dincolo de aliniamentul stabilit si a hotarat sa recurga la variate mijloace, inclusiv la forta armelor, pentru pastrarea teritoriului romanesc. In acest scop a declarat mobilizarea generala a barbatilor intre 16 si 54 de ani. Totodata, Bela Kun si V.I. Lenin au pus la cale un atac concentric asupra Romaniei. Guvernul Republicii Ungare a Sfaturilor a concentrat la est de Tisa trupe cu care, in noaptea de 15/16 aprilie 1919, dupa o puternica pregatire de artilerie a trecut la ofensiva in lungul vailor Somesului, Crisului Repede si Muresului. Ripostand prompt, fortele romane comandate de generalul George Mardarescu au trecut la contraofensiva in chiar dimineata zilei de 16 aprilie, au respins trupele ungare pe intregul front, iar pana la 1 mai 1919 au iesit in Valea Tisei, intre Csap si Seghedin. Pe acest aliniament au ramas pana la 20 iulie 1919. Pentru apararea teritoriului pe o linie avansata in cazul reluarii actiunilor de catre inamic si mentinerea in stapanire temporara a spatiului dintre Carpatii Occidentali si raul Tisa, favorabil manevrei fortelor si mijloacelor proprii pe directii interioare, comandantul roman a realizat pe Tisa un dispozitiv operativ cu Diviziile 16 si 18 infanterie in primul esalon. Faptul ca apararea pe Tisa a fost realizata pe front larg, fiecarei divizii revenindu-i in medie 150 km, demonstreaza atitudinea strict defensiva a trupelor romane. In noaptea de 19/20 iulie 1919, comandamentul armatei rosii ungare a inceput ofensiva impotriva armatei romane, cu efortul principal in sectorul central Szolnok. Alte doua lovituri au fost executate in sectoarele Csongrad, la sud si Tokay, la nord. Trupele ungare au fortat Tisa si au realizat un cap de pod in zona Szolnok, patrunzand circa 60 km in dispozitivul armatei romane. Trupele diviziilor 16 si 18 infanterie, datorita superioritatii inamicului, se retrag in contact cu acestea, pana in 24 iulie, cand ofensiva ungara a fost oprita. Comandamentul

roman a trecut la contraofensiva, prin executarea unei manevre dublu invaluitoare convergente spre Szolnok. Ca urmare a actiunilor ofensive viguroase, pana la 26 iulie trupele romane au lichidat capul de pod de la Szolnok, iar a doua zi au inceput pregatirile pentru fortarea raului Tisa. In noaptea de 29 spre 30 iulie, incepand cu ora 03.00, trupele romane au fortat Tisa si, dupa scoaterea din lupta a Corpului 1 Armata ungar, in dupa amiaza zilei de 3 august, un detasament de cavalerie (4 escadroane), comandat de generalul Rusescu, a intrat in Budapesta. Deoarece o parte din fortele ungare reusisera sa se retraga la vest de Dunare, comandamentul roman, din considerente strategice, a apreciat necesara inaintarea unor unitati dincolo de Dunare, unde au format un cap de pod ce punea la adapost grosul trupelor romane ramase in Budapesta. Trupele romane au evacuat Ungaria in mai multe etape, incepand cu 4 octombrie 1919 si terminand in 30 martie 1920. 1.b. Contraofensiva armatei romne (24-28 iulie 1919)

Batalia de pe Tisa (20-26 iulie 1919) Operatiile armatei romane de la sfarsitul anului 1918 si din cursul anului 1919, fac parte din razboiul de eliberare si intregire nationala dus de poporul nostru in perioada 19161919. Desi pe fronturile europene razboiul a incetat la 29 octombrie/11 noiembrie 1918, cand s-a semnat armistitiul de la Compigne, poporul roman si armata sa au trebuit sa lupte din greu, mai mult de un an pentru a-si apara unitatea nationala si teritoriala. Solutia militara ne-a fost impusa de guvernantii de la Budapesta, care, chiar in conditiile imbratisarii de catre ei a ideilor socialiste si a republicii sovietice, au refuzat altor popoare dreptul la autodeterminare. Vointa populatiei romanesti majoritare din provincia romaneasca Transilvania, de a se uni cu celelalte provincii istorice romanesti si realizarea intregirii nationale a romanilor pe vatra lor strabuna, a fost nesocotita de guvernantii de la Budapesta. Ei au recurs la arme pentru a impiedica cursul normal al unei evolutii istorice implacabile. Odata ce solutia militara ne-a fost impusa, comandantul roman, indeplinind obiectivele conducerii politic e a statului, a trecut, fara ezitare, la pregatirea si conducerea actiunilor militare, dovedind operativitate, spirit organizatoric dezvoltat, fermitate in atingerea scopurilor fixate. 2. Elemente de art militar ale armatei romne n aciunile militare din anii 1918 i 1919. conducerea strategic a fost exercitat de MCG romn n deplin independen, nefiind mprit cu nici un altul;

conducerea nemijlocit a operaiilor a fost asigurat de Cdm. Trupelor din Transilvania, ealon de nivel operativ strategic; s-au adoptat soluii originale, care i-au dovedit eficacitatea n construirea gruprilor de fore i a dispozitivului operativ-strategic (2 G. Op.Ta.n op. ofensiv dintre Carpaii Occidentali i Tisa; grupri de fixare i de manevr n operaia de aprare pe Tisa; avangarda, flangarda, grupare de manevr, i grupri de fixare n ofensiva de la vest de Tisa; ofensiva s-a caracterizat prin dinamism i perseveren n atingerea obiectivului fixat: forele au fost angajate pe direcii, gruprile inamicului au fost manevrate pe la flancuri i silite s-i nceteze rezistena, iar localitile mari (Debrein, Bkscab, Nyiregyza etc.) au fost cucerite prin manevra dublu nvaluitoare; aprarea pe Tisa s-a concretizat prin dispunerea forelor principale n adncime, dispozitivul adoptat prezentnd particularitatea c era compus din ealonul nti (doua divizii de infanterie), ealonul doi (doua divizii de vntori) si rezerva general (doua divizii de infanterie i doua de cavalerie), fapt ce a asigurat stabilitatea aprrii i executarea cu succes a ripostelor ofensive; caracteristica principala a operatiilor armatei romane duse pentru alungarea ocupantilor si apararea Marii Uniri de la Alba Iulia a fost ca ele nu au dus batalii sangeroase, cu pierderi mari de ambele parti, prin folosirea pe scara larga a manevrei de invaluire si angajarea inamicului pe intregul front, patrunderea in adancimea apararii lui si zadarnicirea manevrei fortelor sale, acestuia i s-a rapit libertatea de actiune, punandu-l in situatia de a nu putea sa opuna o rezistenta organizata si de a capitula. Decurgand din sorgintea romaneasca, concluziile si invatamintele rezultate din operatiile armatei romane desfasurate in perioada decembrie 1918 august 1919 imbogatesc tezaurul artei militare romanesti, demonstreaza inaltele calitati ale comandantului si virtutile ostasesti ale soldatului roman.