Ma numesc Mihaela S si sunt una din pacientele ce am fost diagnosticata cu cancer la san.Totul a inceput in iarna anului 2013 cand la un simplu control al sanului am constatat ca sub bratul stang undeva in partea de sus simt o mica umflatura.In acel moment mi-am dat seama ca ceva nu este in regula.Dar cum era decembrie si mai era inca un pic pana la sarbatori iar sotului meu urma sa-i sarbatorim a 50 a aniversare am hotarat sa mai stau un pic pana in ianuarie .In toata acesta perioada nu spun prin ce framantari am trecut eu, sparand ca nu poate fi decat un simplu nodul si atat.La sfarsitul lui ianuarie i-am spus sotului ca trebuie neaparat sa ma duc si sa-mi fac un control la san deoarece dupa parerea mea ceva nu este in regula.Asa m-am trezit mergand la medicul de familie care m-a trimis la un control de specialitate .Nu spun cu cata strangere de inima m-am dus sa-mi fac ecografia , ceva parca imi prevestea ce urma sa vina .Doctorita la care am fost, doctorita Ghinea bun specialist ,a zis ca ceea ce vede la san nu este deloc bine si imi recomanda doua variante una la Brasov sotii Sporis si una la Cluj fratii Eniu.In timpul ecografiei doctorita m-a intrebat daca pot sa mai stau un pic sa-mi faca si o mamografie ca sa poata sa aibe o imagine mai clara asupra diagnosticului.Bineinteles ca am aceptat, ingrijorarile mele crescand dar in acelasi timp si sperand ca poate situatia nu este atat de rea pe cat s-a vazut la ecograf.Nu povestesc ca am stat pe hol sa astept sa-mi faca mamografia 30-40 minute timp in care nici nu stiu ce a fost cu mine.Gandurile imi erau amestecate ,nu imi venea sa cred ca diagnosticul meu ar putea sa fie de cancer la san.Stateam pe hol si plingeam si realizam ca atat eu cat si familia urma sa trecem printr-o perioada destul de grea.Viata ne daduse multe incercari dar nici una ca aceasta.Dupa ce mi-a fost facuta mamografia doctorita mi-a zis ca nu este atat de rau ,dar recomandarea ei este sa ma duc la Cluj, cat mai repede si sa nu incerc sa aman prea mult.Zis si facut intr-o saptamana am si ajuns la Institutul Oncologic din Cluj la doctorul Eniu Dan oncologul.La consultul la care am fost supusa am realizat ca ceea ce eu simtisem sub brat era un ganglion inflamat si ca de fapt in apropierea sfarcului era tumoarea de 3,5-4cm.Recomandarea dumnealui a fost de a face biopsie de a vedea daca este de natura canceroasa.Spre norocul meu a doua zi am si fost la cabinet la doctorul Popita de a face biopsia. Cu ajutorul unui aparat special mi-a impuscat tumoarea de 6 ori pana a reusit sa ia probe conculdente,urmand ca la 7zile sa vina rezultatele.A fost o saptamana grea pentru mine dar in acelasi timp si saptamana in care am inceput sa ma obisnuiesc cu gandul ca diagnosticul nu imi va fi favorabil.La 10zile am facut iara un drum la Cluj unde teama mea s-a adeverit diagnosticul era carcinom mamar.Cu acest rezultat am revenit la doctorul Eniu oncologul si am si inceput prima sedinta de citostatice cu farmorubicina si ciclofosfamida,prima serie fiind de 4 sedinte .In primele doua sedinte rezultatele au fost foarte bune retragandu-se atat ganglionul cat si din tumoare care a ajuns pana la un centimetru si ceva.Urmatoarele doua sedinte tumoarea nu a mai raspuns la tratament si astfel mi-a fost schimbata substanta ce urma sa imi fie data la chimioterapie.Primele 4 sedinte de chimioterapie le-am suportat foarte bine,usori stari de voma ,o stare de foame permanenta care insista timp de o saptamana dupa ce veneam de la Cluj.Eu zic ca organismul a fost cel care m-a ajutat foarte mult.In toata aceasta perioada am facut plimbari in fiecare seara timp de 20-30minute iar la sfarsit de saptamana urcam Tampa sau ma plimbam in Racadau la ,,Iepure.Acestea erau zonele unde soare nu batea atat de puternic, deci locuri ideale de plimbare .Urmatoarele 4 sedinte am facut chiomioterapia cu Tamoxifen cu substanta alba cum era vorba intre noi pacientele.O parte din paciente ziceau ca nu este atat de daunatoare si organismul nu este atat de afectat.Eu am suportat foarte greu tratamentul cu tamoxifen inca de la prima sedinta.Imi aduc aminte ca la trei zile dupa ce am venit de la Cluj m-am trezit intr-o dimineata cu o cadere brusca de tensiune,o durere puternica in cosul pieptului si stare de rau.Am stat vreo 3minute culcata dupa care mi-am revenit.Durerile de picioare incepusera si nu reuseam sa fac prea multe .Un singur lucru aveam in cap ,cuvintele asistentei,,nu stati prea mult in pat ca durerile va doboara,miscati, organismul trebuie sa se oxigeneze .Abia acum incepeam sa simt efectele chimioterapiei cu adevarat.De fapt ce se intampla, tamoxifenul producea o scadere brusca a leucocitelor.Astfel ca gatul s-a intepenit si nu mai reuseam nici de inghitit sa inghit prea bine.Stiu ca familia mea s-a sperit foarte rau si le-a fost teama sa nu patesc ceva rau.Dar eu incercam sa-I incurajez si sa le spun ca atat timp cat eu ma misc prin casa totul va fi bine .Eu stiam ca atat timp cat reusesc sa mananc si am pofta de mancare voi trece peste aceasta stare de rau.Dupa cateva zile imi reveneam, organismul se recuperat si eram iara acelasi om ca inainte de boala.L a a doua sedinta situatia a fost si mai rea ca am facut temperatura sau mai bine zis un puseu de temperature ca dupa ce am luat algolcalmin temperature corpului a fost normala .A doua zi conform protocolului m-am dus sa fac hemograma si surpriza la neutrofile aveam 0.Eu la vremea respective nu stiam si nici nu am fost informata ca acest lucru arata o infectie in organism.Rezultatele astfel primite le-am trimis la Cluj unde rezidenta de la aceea vreme a zis sa repet peste doua zile analizele si nimic mai mult.Dupa doua zile rezultatele de sange aratau mult mai bine.Cand am revenit la 21 de zile la Cluj am aflat ca puteam face septicemie lucru transmis de aceiasi rezidenta care a confimat ca totul este OK la trimiterea rezultatelor de laborator.Acesta situatie m-a suprins dar in acelasi timp mi-am dat seama ca multe lucruri nu ne sunt explicate nu din lipsa de profesionalism ci datorita faptului ca numarul de pacienti este foarte mare si ca este foarte greu sa te apleci asupra fiecaruia in parte.Fiecare din noi este un caz aparte fiecare din noi ne descoperim pe parcursul bolii.Dupa inca doua sedinte de taxotere mi-am programat operatia care a fost in 21 august tot la Cluj,operatie facuta de fratele domnului Eniu.Totul a decurs foarte bine nu am avut nici o teama stiam ca recuperarea va fi facuta foarte repede mai ales ca s-a facut o operatie sectoriala a pieptului.Decizia de a face o operatie sectoriala a fost foarte greu de luat nimeni nu iti da vreun sfat.La un moment dat esti tu cu informatiile tale nu sti cum este mai bine pentru tine si daca ceea ce vei decide va fi Ok .In spital am stat 3zile dupa care am revenit acasa cu tubul de dren dupa mine.La sfatul asistentei sefe de la chirurgie la 4zile m-am dus la un chirurg-doctorul Hogea de la spitalul judetean pentru a fi in atentia lui pana la scoaterea tubului de dren.Atat asistenta cat si domnul doctor s-au purtat ca niste profesionisti cu mine au facut tot ce la stat in putinta pentru a ma ajuta in rezolvarea problemelor de sanatate.La trei saptamani si ceva a fost scos drenul ,urmand sa fac razele, in momentul in care se va vindeca rana de la piept facuta de tubul de dren.Asa ca dupa ce am facut un ecograf la ambii sani la doua saptamani am inceput razele.Acestea le fac la OncoCard Brasov sub indrumarea doamnei doctor Taflan.Potrivit protocolului se fac 25 sedinte dupa care inca 4 sedinte in total 29.Acum dupa ce am trecut prin toata aceasta perioada pot sa spun ca pe langa socul aflarii vestii ca esti bolnav de cancer gasesti si un sistem care inca nu este pregatit pentru a particulariza fiecare caz in parte.Toata vindecarea mea a inceput cu multe intrebari,intrebari la care ,la unele le-am gasit raspuns in timpul derularii tratamentului iar la altele nu am nici un raspuns nici astazi.Am impresia ca soarta m-a aruncat pe un val de care incerc sa scap.Nimeni nu ne pregateste pentru aceasta boala ,pentru ceea ce urmeaza a fi pentru noi.Ne ajutam noi bolnavele intre noi cu informatii aflate de la doctor cat am putut lua sau de la asistente care si ele incearca cat le permite timpul sa ne ajuteTotul .este foarte greu daca nu esti cu un psihic puternic pot sa si clachezi.Ai impresia cateodata ca esti a nimanui.Te revolti pe tot ce se intampla dar nu stii cum sa rezolvi aceasta problema ca altcineva sa nu mai treaca prin ce ai trecut tu.Si asa se face ca intr-o zi am gasit aceasta asociatie,,Glasul prietenieicare m-a convins ca putem lupta pentru o cauza mai buna a doamnelor bolnave de cancer la san.Ca prin intermediul acestor amazoane vom putea transmite mesaje care vor fi luate in considerare si de catre autoritati.Am gasit o mana de femei inimoase care sunt convinse ca vor schimba atitudinea societatii fata de bolnavele de cancer.Proiectul castigat va fi cel care va arata ca exista viata dupa cancer si ca este foarte impotant de a ne da o calitate vietii.