Ermineutica biblică - Arhim. Iustin Suciu

. SAI"]

:.: fI.II!# INTERPRETARII SFINTEI SCRIPTURI

PIiNTRU INSTI'I'IITELE TEOLOGICE $I PENTRTI UZUL PARTICUL.AR

Arhim.' Dr, IUSTIN I SUCILIprolesor lq Academia teologicf, rlin Ared,

lT'EilEFi-sffiEir uitrlr:tDttryr

.WEUTICABTBLICA ffiNg:

BIBLIO'II*v.

Cota nr.

EDITURA AUTORUI,UI

.' IENCI, ARAD, Bul' Re{, Maria

{r

rC,

.:1 l

rrit,iirltec.a InstitutuiulE-l b H oteca I n sti tut u I u I i ; s;t!iid;{d.si; ii,i\*r.W***-,,,,

Ct,4E++

PreIa!5.' Proces,rl de orc..,siune a orienlErilor biblice 'Irebue c6q-

ligol ozi crt mari eforluri. Di., ob.er,roreo celei rnoi imediole

,"ulil6ii noi glim ch azi gliinfo a calculet *ers,rl stelelot 9i

loale generotiile caulS sd se adape di., detcop.ririle qilinfelor

de lot ful"l, dut nu lot aqa gdsim siluatia cdnd ne g6ndim la

cunoa$Ie.ea .,or,r.lo. d" idlcuire u Ca4i Ca4ilot. SJa"tu

Scriplurd, cel moi slrdlucit document scris a[ voiniei di'ri.te,

igi are legile ei d. .*plt"ur., menile u fi bi.,. siudiale qi cu-

noscr.rte mai ales de preoli, co ei sE pool6 fi buni catihefi 9i

brrni cuv6nlbtori.

I. P. C,r,rioqia Sa pdrintele pro[.so, Dr. Ius]ln'Suciu fece

rnore cinsle Academiei. nooslre leologice di.' Atud prin pu-

blicareo ocestui ,tu.r",al, core esle mai necesor ozi co ori cdnd

Ildiuldrrulls.nul seclar este lovit prin normele {'"nt'u" ole oces}ei

c6rfi, a ctirei voloare creqte prin aceea c6 oulorui u*pli"6 rn"he'

din 1exlele udrrse .u pilde penlLu .'*plicut"a .o'melot exege-

tice. Noi 'ii impdrlagim cu pldcere binecuva.ta,ea orhiereosqd

sE poa15 lipdri oceasld carte, curu du sigur inseornnd Inunca

unui bun cunoscEtor ul Sfl"t.i Scripluti'

Atud, "tS

Septemvrie 1939.

I I1.,.u.Jc""

t D". Grigorie Gh, CotrrqaEpiscoPul Aradului'

\

CuvAntul autorului.

Sfdnta ScripturE e cartea grea a vielii intrucAtva

asemenea aceleii din Apocalips, sigilati cu gapte peceti'

Dar pe cAnd pentru scrierile elasice profane existfl

interpret[ri recunoscute de tofi; pentru SfAnta Scrip-

turl se fac interpretlri variate dela confesiune la

conlesiune gi chiar dela om la om,

Astlel gtiinla legilor explic6rii Bibliei, ce este eg--

grg4guliqq, constitue un studiu de importanli. In insti-

i;i;i; "o"stt" teologice in Senere se face un curs de

ermeneuticl de o or[ pe sdptimin[. In unele institute

{nsd s'a redus la cAteva lecfii introductive la exefezd"

Dar aceste cAteva ore in plus ad6u$afe exe{ezei,

nu pot duce la o mai buni cunoagtere a spirituluiintregii Biblii, cdruia i se consacri in intre$ime erme-

neut[a. De aceast5 cunoagtere noi avem mai mult[trebuinf[ decit apusenii, - dela cari se zice c[ s'a

imprumutat reCucerea cursului ermeneutic, - datlIiind departarea noastrd de apuseni giin chestiune de

orientare biblici, De alt{el in apus inc[ tot n'au rin-

cetat si apari tratate de ermeneuticI,Pentru condiliunile noastre actuale ered c[ este po-

trivit un curs de ermeneutic[ complet pi binedocumentat.Tratind in aceastd direclie, mai complet 9i mai exem-

plificat decum s'a ficut pAnH in prezent la noi teoriaerrneneulici, am intenfionet s[ infdligez sistematic me'

lldele de. interpretare a Sfintei Scripturi, pe a

::_:?:._1|aecesar si adaug vechitoi ctasificeri Jin i;:3* !j,!:T:,,.yn er e cra s iii" a,i'

" Jri, r e zuttata r praticei $i experienfii proprii.

pe1 Domnul, La ir"r"r"u aceasta s6 fie o con_

[lt]'-': j:":l'l"T:i,:"":,.:,:i-"i-;;;;"";";;d'#l"j-le*,:g:ri a CnrJilor Srinte ;isJ ffi;,*;,r:::1"_ l';=1

zar ea ^

interprer iri i' U f f i "";' ;;;H. :il:

SY *_:::t cat mai crar ei ?eetinismul nostrusX se reinvioteze.

Arad, Septemvrie 1932.

Arhim. Dr. Iustin I. Suciwprofesor

fntrodrr(ere.1. Noliunea qi problerna errnenerrlicei biblice.

Printre disciplinele teologiei exe$etice se afld ca gtiin{iauxiliard gi ermeneutica biblic6. Ea cuprinde sistematic J3gi"lg-,pentru orientarea gtiinfi{ici spre adevirata interprefare a cdr{ilor

SfffiCl"Silfiiurl.Ermeneutica biblicd este mai cultivatd decdt ermeneuticele de

alte specii, dat liind interesul Pe care il prezintd Certile Sfinte

qi greutatea cu care se interpreteazdl), Ea este o ermeneuticd

specialdz) totugi relerindu-se la intrea{a Biblie are numirea

de generald, spre deosebire de aceea care ar cuprinde direc-

tivele de interpretare numai la unele scrieri biblice (de' ex.

la psalmi, cirfile protetice, epistolele ap. Pavel, Apocalips) 9i care

s'ar zice ermeneuticl biblicd specialdl).

Numirea. adiectivali de ermeneutich (subinleleSdndu'se sub-

stantivul didahi sau epistimi: qtiinfd) derivd dela verbul ermine-

vin, care inseamui a interpreta, Dupi mitologia greac6' zeul

care interpreta voinla zeilor transmit6nd'o oamenilor, fe numeaHermes (Ermis].

Privit6 et.imologic, ermeneutica este sinonimd cu exegezct

(dela exigisihe, a interpreta)a), degi in vorbirea curent6, erme-

neutica a ajuns s5 insemnri teorlaiqlglp5g:t6rii, iar exe$ezaprac'tica acesteia, sau punerea in-E-ffiare a directivelor ermeneutice'Exegetul este deci interPret'

Problerna ermeneuticei bibrice consistd agadar in a fixa prin-cipiile ei re6lulete drpe ';;;;'.;'

.;";#; stabiti de cdtre ex.egetin{elesul biblic adevdrat gi s6 u" inla-1i9Jr"r;. ..1

2. Necesilafea errnrcnerrlicei bibtice.Daci nu sim{im trebuinfa unei cElda ne inleleg" unii pe alfii prin .".,. #1',i""T;""n*,,; ,.:J;:

trebue c5utatd in faptul cd nu t";;";;;" ni se spune ori citim,are puterea sd stArneascl in noi un ir.t"i". deosebit, cd sau decele mai multe orini s'au .p,. o,i ;; ffiil,::f,Uf:;i'j',flir1 i','Ti:: ;1]:;in{eiege;iea unui nurnir considerabir a"

"a4i e s.rficientd curturagenerali gi urmarea.regulelor rut.,,ui: d-e irrt"rp.uture, fdr, vreoalti pregdtire si f5rd ajutorul "r*.".,r,i", qtiinlifice. Se cites;

:H":Tii."";;i:" crasici si ^bt" ;";-;;i; esre nevoe <re c6te oDar c6nd este. vorba de texte de mare interes, de docu_

,

mente importanre, de slieri d; ;;1";;",'ne stmiim inclemnali s6urmdrim in{elesul lor p6nd in celc *ui-*i.i amdnunte gi sd ciu-lr,r, ,",::t9"1ea lor prin mijloacele

""i" ".", adecvatei). A\_esta ecazul Bibliei, tezaurul cornun d" ,;;;;;;i sfinte penrru des6-vdrgirea viefii religioase- morale.Dar necesitatea

r uri o i m p u n; ; ; ;il'J "J il [:' :."JJ,'; ii: "f 1i ^,:i,J,Ti r.",.JI;

9i constant al credinfei.gl *.ororrr.ilo;, ;; condiliunile deosebitein cari s'au scri5 Cargile Siinte.

r"s*"1Eil:,;:".11t',:flil,?:i}l" tot at6tea obsracore ra inre-a) Vechimea ei milenard, in afigAnd tirnpuri gi locuri cu to_tul deosebite de ale noastre; urtori gi

"itiio.i de alti culturi cualt fel .de a gdndi gi cu datini a"or"dit..-"^''

bJ Limbile vechi gi striine, ,r"i"- "triu. apuse azi, in caris'a scris Biblia; arhaisme,e gi idiomere lor.

apuse azl, in caric) Caracterul figurativ, c,riental,

"t Siint"l Scripturi.

^"_..,^4--r".Oir1!iunea, caractcrul

"ur,rr."iul"t al Bibliei, datoriti:ilIi}r;,1 con{ine si adevaruri ce depagesc hotarere gandirii

,,"te ;1, Hlot,1.l" sistematizare a invdldturilor cle credinld 9i de

---liffitU*o .rip. cit, tll. p. 6.

:i fli:tj'f:;,1'il. #::f,,l"rlit bibr. ed, rr, Buc te2z p, e-10

-8- -9-

Chiar apostolul Petru mitturisegte $reutatea de a se in{e-

lede epistolele apostilului Pauel (lI ep' 3' 16')" Sfntii Parinli n'aveau rnare nevoe de aiutorul ermeneuticei

biblice. Ei cunogteau, in intre$ime sau in parte, limbile in cari s'au

scris clrlile Sfintei Scripturi gi erau mai familiariza{i cu impre:

juririle ce se presrlpun cunoscute in cir{ile siinte. Pe l6ngi aces-

t"u, .i "rrropteau mli bine 9i interpretarea lor tradi{ion^l^'Yr'

I)ar cu timpul s'a pierdut aceastd in{ele$ere $1 s a a,uns

la atAta rdticire, incdt, clupE. Vincen{iu Lerineanul (I 432), erau ,,atA-

tea pdreri, cdte secte", iar dupi un alt invd{at, ,,s'a indatinat s5-9i

caute iiecare in SfAnta Scripturi dogmele saie"').Cu cAt sunt cirfile Sfirrte, ca scrieti vechi, mai greu dein'

leles, cu at6t mai ntult ir,terpretul trebue sd iie condus de legi

certe pentrtr a putea cunoagte sensrrl lor, Fer. Ieronim (sec' IV)

zicea cE fira o cale cdl[uzitoare nu se poate intra in Slinta

Scripturds) gi chiar in timpul -'du existau anumite re{ule de i6-

terpretare a cdrfilor Siinte.. Desigur, ermeneutica biblicn nu a pututinldtura toatidiver-

genfa de pireri intre exegeti. Aceast[ riiverSen]i iEi are sor$int"a P11-

te in lacunel" ermeneuticei, in hpsa de unitate a principiilor srabi-

lite pentru interpretore, parte in feluritele stdri de dispoziiie, de

intelect gi cle voinfd a exegefilor. Totulprin qtiinla ermeneuticei'

aceastd diferen![ scade considerabiln], pecAnd {5rd clalduzite'

Biblia clevine isvorril a tot {elul de erori5), I)eci errneneutica bi-

blicd este o qtiinfd loarte necesard, chiar indispensabila'

1) IIilber, op. ed. Ill. p. ?.

') S:muil Wehrenlels (t iZ+0, teotog relormat din E{ve[ia' o spuaeit varsul:

,,Hic liber est, in quo quaerit sua dogmata qu3que'Invenit et pariter dogflata quisque sua"'

s) treroaim scrie: Haeo a me (p:rstricta) sunt breviter" ' ' ut intelli$:-res, te in Scripturis sauctis sine pr.e*io et monstrante semitam non posse

i"g."ai';.tip.5J ad Paul. o-:1, ii mustre Pre+er\ta.d: a iovifa.S".tlpt:]i-1i11ciTeuzire,'cici orice meqtequ$ trcbue invelat. Ieronim s-e

^p.tang-e il, ,9l"trol]ctrtre Paulin cd liecare ,,un"itor, fiecare lemeie crede cd iot:tege Stblra.'. dar

aceasta totug i este o carte inchisd cu Saple peceti' Klhn' Eucyclopaedte u'

Metodolo$ie. Fr. i. B. 1892, p. 165.r) Hilber, op. cit. IIL p- 7-51 ,,O;serualore Romclni" a publicat o intimplar.e- adevirati'p'y::It1j:

oo *urioi ocular demn de iocredere, intors dintr'o clldtorie de alace i drn Sta-.tele-Uoile, Pe corabia ";

-;;;ti;;;;. New York, se aflau qi doi conducdtori

sectari cari discutau asupra unor texte din Biblie' Dificultatea se lvrse

;;;;;i ;;;';';;;i"t"1r' Ii;r""r"i, "o" te va-lovi cineva pcste Ia[a obraztluicea dreaoti, intoaice-i si pe cealaltd" (Mat' 5 3o1 Unul credea ci sensul tre.bue

Iuat litera! prop iu, iar ceillalt suslinea contrariul' Discufi lor se inverqunase 9r.cet

din urmi.'iesindu-si din fire, aplicf adversarului o straqoici patmd peste t"Iadreaotd stripandu:i: ,,Acum line qr lata stinSd, dacd e$tu atat d9 .!ol'''";;-ift"l"r;i t?; lii".ul,';' Cel lovit nu aqteptd sd i se zici de doud ori 9i intinse.

3. FoIosuI erurerrerrricei f,tbltce.' Teoria ermeneu_ticd, cu principiile gi regulele ei cAgtigateprin truda deorinderii 9i " .traiuiri, lrezinte un prefios ajulor.Folosul ei este indoit : negativ Ui"r"r,il. Pedeoparte, indic,nd-eroriie l" iri.rrr",are, ermeneutica neferegte de rildciri gi devieri'; pedealtiparte, stabilind criteriileuriei drepte internretiri,

.ea prornove"re' io1"l.g"rea adevdrald gi-idi congtiinld 9i tlmeinicier).Acest aiutor. prefios il procurl ermeneutica biblicd, indeosebi preotului, c,ci pentru '"i oraiuf ermeneuticei pre_ziatd. o mai mare utilitlfe,

""- .rr_*i ,"r,,., -a interpreta fidelSfdnta Scripturi ca. invlldtor bi..ri.".Ji ci qi pentru a 9ti, caapologet al Bisericii, sd in{6mpin" J"-J combati. rislhlrr,Hcirileereticilor' cu provocare la legire ini"rfr"ta.ii obiective sau rale6lile ermeneutice. opera atdtor bErbafi d" lrulour", indeosebi amarilor pdrinlt $i ,r;ii;ri';;;;,/;;;;l:' '

4. Din isroricrrf errrnerreuricei bihlice.. P":1., interpretarea ]/,echiului Testament existau la Iudeiregule dela rabini (Hillel, Iisma, Elieze.i'laurr"t" in Talmud (sec,II d. Chrs.) iar in evul *"ai, J"f"

"r"g"1,, g", Ezra, Maimonidea).Necesitatea d"

.1 ju directive "lr|tic5rii biblice, a indernnatpe unii scriitori crestini sE compund .*pun"ri

"rmn.r"utic". C"ldintdiu a fost M,lito din Sardes fo.l, , ir'i Chr.) cu ,,i clis,,(cheia).Mai mult s'a disrins OUqi,r.iiSinf ,rr-"r"" a sa ,,peri orhon,,(asup1 principiilor) t;;iv t."tlrj il;r" tAlcuirea biblicd.O expunere ermeneuticd mai de .""*a "u afli in ,,doctrinachristiani." a Iui ,4ugustin

-lt43O). afli fi.;r1i din veacul V liVI au r5mas mult inapoia luis);In evul mediu, din sec. J'X pand in sec, XVI, e.mgr..,1i.,biblicd n'a fost cultivatd aproape d"lo". interprelii s,au folosit

fiffi $,:Jj,flt$"tt":;ifl,?ffi -t:#*tiris##; :f: t;i::i:# #$ i : * : r :,..1, *; ri;,,, s fti :, Ti:'

:f ii;r;, ; ",x. ri;

'J Kihr, op. cit. p. t65... -") ,,lla apostoli Forumque succesor€s columnae Eccle siae que Chrjsti ma_grsterrum vivum, a quo on'o"!. ,""ip"r"-i"i"-o1 iri[i".uon"- suae docrrinae.ru"f'$1ft

;",i#ra$#,iu*+'f;.#;+*t#;{}i:Ij;ereutik, Kempte n lg7 4 p. 6.

-10-- ,1 -

mai mult ori mai putin de re$ulele r6mase. Dar celebrul cance-

1^, Gerson (t L4Zg) de totus indicalii insemnate, intre'altele ca

,"rr,ll unor lo"uri din Slanta Scriptura sd lie ciutat in Sfanta

Tradifie gi in hotirArile Bisericiil)'AvSntul studiilor umaniste 9i mai ales luptele provocate de

reforma{iune in Biserica romano-catolicd, au avut ca rezrtltat$e'

neral r, aprolundare nu numai a teolo$iei, ci 9i a ermeneuticei'

Ori, diferenlele de invdf[turi la catolici qi reformatori, igi aveau

cauza lor adAncd ln diferenta de interpretare biblicd, iar aceasta

in diferenla de principii ermeneuticez). Controversele dintre ca-

tolici qi reformatori, au dat nagtere unei vaste literaturi erme'

neutice, care ia proporf,i pe timpul iotoarcerii protestantismului

spre rafionalism gi criticism, pe la miilocul secolului XVIII3)'

Insemndtate epocalE au cirfile de ermeneutici ale protes-

tan{ilor de pe la iumitatea se'c. XVIII, Semlera), Ernesti6), pentrucd

revenind la principiul protestant primar de liberi interpretare a

Bibliei, au exclus vederile dogmatice dintre directivele expliciiriigi au stabilit ed numai raliunea gi istoria pot {i utilizate la inter-pretare, deschizAnd ast{ei poarta ra{ionalismului in Biserica pro-

testant66),

Fafi de protestantism 9i aberafiile lui, catolicii se {ortific6'

9i prin desvoltarea disciplinei .ermeneulice.

In Biserica rdsdriteand, cultura teolo$icd, din cauza impre-jurdrilor nefavorabile, a stagnat. Abia- tArziu se reculege 9i imp-

reund cu dAnsa, gtiin{a ermeneuticd'

5, No|irrnea intgrPrer6rii'

A interpreta, inseamnd a cduta infelesul unui text 9i a-l

expllne altora, inseamn[ deci a reproduce $Andirea autorului 9i

a o prezenta altora.DacE insugi autorul Iace interpretarea, ori alti persoani

competenti o face in numele lui, interpretarea sb zice autenticd.

Interpretdndu-se textul din aranjareu .,riot"lo' ""t'"-tt"din felul cum a vorbit sau a scris el 9i nu din $6ndul lui,

se. desprinde numai miilocit, adecd mediaf, infelesul pe care l-adat el.

1) Reithmry!, op cit. p. 7.,) Reithmayr, op cit. p. 8.u) Reithravr, op cit. p. 8'

'i Vorbereitriog der theol' Hermeneutik. l76O etc-ti nii"*ti,l"-.tututio interpretis Novi Testamenti, 1761, ed' V 1809u) Relthmayr, op cit. p. 19,

Apoi, fiindcE nu totdeauua se exprima exact ceeace s,a cu_Setat, trebue si. cercetdm cu aten{ie, .a

""r""r" textul, pentru aclariiica cugletarea autorului, Ceeace'" gi"lit autorul, este inte-lesul adevirat al tertului. -

. Astfel, a interpreta, inseamni a a{ra in{eresur voit de scrii.tor sau orator gi apoi a-l eypune cu claritate gi preciziunel),

6. Lirurita irrferpreldrii.

frin definiliunea d.atd interpretdrii e fixatd gi Iimita aces_teia. Interpretarea extra$e gi reproduce nrrrnai ceeace a inlelesautorul, dar ea nu es_te chematl si se pronun{e daci spuseleautorului sunt intemaiate sau daci cadreazd cu vremurile noa_stre' Interpretarea n'are -sE examineze veracrtatea obiectivi a in-felesului dat de autor, nici si.-l aplice Ja fractica vietii,

In problema interpretdrii este datd dar gi linrita ei, Deaceeanumai interpretarea care-$i pro-pune si deterrnine ex.clusiv in{e-Iesul autorului, se zice interprelare propriu zisd sau exegeticdpurd. Depdgindu-se ios5 limita interpretirii prin urmdrirea qi aalto_r tendin{e, ca aceea de a apira infelesur autorului ori de aedifica prin el viala cregtineascd, avem interpretarea apologeticd,sau onzileticd qi catiheticd Felurile acestea de interpretJr" ."numesc interpretdri impure sau amestecate.

7, Felerrife inlerpreldrii propriu zise, exegelice,Numai interpretarea propriu zisd sau ercegeticd, purd., ur-

mdregte exclusrv precizarea inlelesului autorului, a ideii lui cu-prinsd in text.

- Dacd interpretarea se ocupE" deadreptul cu aceasta, sezicereald, Dar pentru a gasi infelesul unui text, trebue ca interpre_terrea si se ocupe mai intdiu de cuvintele textului, de rela{iuneadintre ele gi funcfiunea lor in text. Aceasti interpretare p?*a_labild se numegte uerbald.

Referiti la cititori. interpretarea exegetice este gtiinlificd Eipopulard. Interpretarea este gtiinlificri dac-a se face piirrtrlo d".-Iigurare bogatd gi aplic6.ndu-i-se pe deplin mijloacele errneneu-tice; ea se adreseazd cititorilor cu culturd. Interpretarea sezice populard cAnd este simplE Ei ugoar6., destinai5 mulfimii.1) Dr- C, Chiticescu, Ermeneutica biblicd, ed. Il. Buc. 1899, p. 17.

-12- -13-

' 8. Irnpdrfirea Grrrretreuticei biblice'

Ermeneutica, propunAndu-gi si lixeze principiile 9i re$ulele

cu aiutorul carora se determind iatelesul biblic 9i apoi s[ ni-l

infifigeze, se imparte in doud pdrfi capitale 9i anume:

1. A{larea inlelesului, sau earlslic-o, (dela eurisco, aflu) 9i

2. Expunerea inlelesului sil irophgrt^sli9g (dela profero

sau Proloreo, exPun).Acest cuprins esenfial insd trebue si fie precedat de

teoria inlelesurilor cari peste tot se aIId in Sfinta Scriptur6

sa:u Noematicd (dela noema' sens), ca parte pre$dtitoare

(propedeutice) - +i trebue-si-i urmeze istori:ul interpretdtii

biblice sau al exegezei,

lI lill t.t! i

Ifi. illIIlllt{i 1

lii,,it

i.r

PAR]EA I

Teoria sensuritror Sf. Scripruri'FioBrnaIiea.

CAPITOLUL I,"

f}espre sens in gtener*rE'

9. ldela de oenc.

Infelesul sau sensul exprimat prin cuvinte se delinepte in

diferite feluri. Dupd cei mai niulli autori de ermeneuticf,, sensll

este cugetul exprimat de autor prin a!!ZgTe,**Leldo")'E[E-mfiflor Pe cari autorul vrea si

s6 le iotipireasc6 in mintea celor cdrora li se adreseaziz)' In

[ine, dupi altii, este notiunea cuvAntului ptrsd iotr'un flex oare-

carea),Prin urmare sensul este cu$eiul autorului, exprimat printr'o

propozitiune sau vorbire; este chiar notiunea pe care o desem-

neaza cuvantul din text ca lacind parte din sensul propozifiunii'

Sensul sau inlelesu[ ,,ca produs determinat al spiritului" cuiva'

este de originf, subiectiv. Acest sens original, gtiut numai de

autor, cautf, interpretul si-l stabileasci obiectiv cu aiutorul mii-

loacelor ermeneutice'Este Ials sensul clre fird temei se atribue autorului Daci

de pildn cuvintele apostolului Pavel: ,,Socotim' cd prin credinti

,r" *irrttrio, fdrd faptele legli (Rom' 3' 28), s'ar infeleSe c6 fap-

i;f. ";.t fr ,r"""r"r" p.otro- mintuire, acest sens ar Ii fali' cici

apostolul vorbeqte aici de faptele legii mozaice' In alt loc (Gal'

') ,,Sensus est co$itatio voca5ulis ac phrasibus a loquente hic et nunc

in propositione* *,"t or.til'i"J,""""i""ir'-.".iG'i"t""'. s;6t:1t-"1:.1t:3,.'*tiH;J,;

"" i'ri'i "ii'J', il;;;1;.;i-q'te con-iuctionum, e".o'-:.:li:tfl

.."r;^-- -,," i- .lii" -tii.oro -,'lr " Fr. X. Kortleitner' Hermeneutrlca oro-quas oraiione sua io.aliis ellicerevult"'Fr,lica. Oeoiponte 1923. D. 8.

ermeneutica bib-Oeoiponte 1923, p. 8,

8) ,,Sensus est vis, qq":":::?.'Xi'#;, ";""" ioest in, v-erbc .sermonis^"91t:.tl:-' Dr' Doeller'

Co-p"di"* ri"irui*uiii"l-titti"""' ll[ Paderborgae t9t{ p' 2lr'

.-15-

HIt

i

5. 6) ei pretinde credinsa ce lucreazd prin dragosfe sau credifdptuitoaret).

10. fnsernrranea qi sensul.Sensul nu trebue sd se confunde cu insemn;rrea,

T* .:* :-X-gEs-"-s;rprimi-fieca r.e .-cu-vdnt, - n.of i u n e a . u"a niiiifi

"!i-lt'.:_lS!3.LS_-^!9_-{_9-p-gndent de persoana care

dum consuet-udinem sermonis

",.-::1 =.^l::*19 ^r.no.epe-nctenr de persolna care vorbegte.e Iixati de mai inainte, de uz gi o 6lisim in dictionars,e rlxara de mai inaint"e-, d-g ,, .$i .o ggr,.-ry--i+ -df-c"tionqlj ,--"**"e;ffiii;iffi;f ;i oiba

"hir.'m*t -;oLi"insemniri,

dinrre cariuna este {undamentald, originord qi altele deduse,ori unele suntgramatirale, zise gi lexicale, altele istarice, unele stsnt propriisau ordinare, altele improprii sau imprumulale.

S.gll"l este ideia .ce se -d.99prinde clin juxtapunereatel91 iriii q':i'iiiiiita oi.iir,e in

'piopozifiune sau vorbire,

gi ideia, nofiunei cuvantutui'd;; ;;'i;;sut luat fie caautorrrlui, {ie ca insemnare aleasd de acesta la cuvinte,de autor $i esfe Ia un loc numai unul.

De aici rezultd, cd. poale cineva s6 cunoascd la perfecfiein_semndrile cuvintelor qi totug se nu inteleagd sensul vorbirii. De ,,

ex. cuv6ntul cale inseamni propriu zis drumul pe care_l facem.Astfel: ,,Magii pe alte crile s'au intors in {ara lor,, (Matei 2. l2lDar pentrucd viata se aseamEnd drumului, cal, o inseamni gi direc-tiunea vietii. De ex. ,,Barbatul indoelnic la suflet, este nestator-nic in toate cdile sale" (lac. r. 8). rnurm6cuvantulco/einseamni.gi modul prin care ne aiungr m scopul : le6lea dupi. care avemsE triim, De ex. ,,Acesta era invdfat in talea Domnuiui" (Fapt.Ap. 18.25). ,,Eu sar.ltcalea, adevirul givia{a,, ([oan, 14. 6)g. eqa_dar, autorul prin agezarea cuvintelor sale ue indicd ceeaceavoitsd exprime cugetul sdu gi ne indic5 totodatE gi insemnarea, ce avoit sE dea cuvinteior sale. Pentru a qti pe care dintre insemnd-rile cuvantului a ales-o el, trebue intaiu sd ne fie cunoscute toateacele insemnEria).

1) Sensul ce se dd. de ctrtre cei necredineiogi cuvintelor Domnului I ,,Fe-ricifi.cei sdraci cu Duhul" (Malei 5. :) cd El ar Il iericit aici oe ceimi,ol_aifi la minte, este nu rum.ii lrls cigi'profanar.r. b;;;;i ,i"i f,'rr"*"'r"'f"lce se simt siraci in Duhul sfa t, deci'simt nevoia Duhului Sla"i,-""'"J* r"a-ltI parte il aratd ca darul cel mai de pref ""-t aa O"-""r;;;rI-""" il'";;(Luca 11,:3.)') ,,Slg"ificatio deslinitur idea vocabulo vel phrsi in se spectatis secun-?lt1:t^"S,:_:^ l"rmonis expressa et iu lexicon revelata,,, S"6E;ly;;;iill.lns]etudrnem sermonis expressa et iu lexicon reselata,,,lf D3efler, op cit. ed. tit p. Zt.aJ ,,Finis interpretationis

"si ."r.u*, non signif cationem, quaerere et

l1:p:oere, pliT.ys..agleT- {r-adus ad sensum inven-ieadum est sie"ific"iio"isyerborum co(nitio.,, Sr6hely, op cit, p. 31,

-16-

cajf-a

11. Sensrrl biblic pi impdrtirea lui'

$S:Lq1--_Iihfic,, gste cu$9tu! - pe care-l exPrime luto-

rulbiblie.,, ) r*\t*' "-i;rr;,rt biblic se imparte in{tiggrlqiQgpa) Dacd se exprimi nemiilocit, prin cuvinte' se nume$te

s"ns liierol san uerbal, adeci al cuvintelor, al literii, - salr gra-

matical, cici Sramma lnseamnI literd' Se nrimeqte' mai rar''o-i"ox,.liindc6

se afl6 cu aiutorul legilor cugietirii sau [ale 1o-

Il.tr. S" nurneSte qi isforic, cind se descriu fapte istorice'*""' ;; Du.a u*t"tii biblici exprimi cufetul qi mijlocit' prin luc-

rurile pe care le inseamni "u'i"t"l"' acest nou sens se zice teal

ldela res) saa spiritual, un sens mai inalt sau mislic' ascuns' De

"-,'-r" "iti"" Eqirea (r6, 15) se numeqte "mand"materiacecidea

;;';;;;t in pustiul Arabiei ei o mdncau lztaelt\il In sens real

'*oia ,n".^*rrd h."rru cereascd dobAnditi in SI' eucharistie

(Cor, 10. 3).' S"o.rl literal 11 au toate cdrfile omenegti' Cel real insd

esie o particula{talg a $tiqfei Scrip'tg-ri'':"

"/'attu *".rrrii, afa,i de aeeste doui sunt: cel deriuat'spef

ciol sau consecuent, cancluLdent 9i sensul ocomodat sau aplicot'

dar acestea nu se pot privi ca adevirate sensuri biblice'

Noti. La cei vechi exista o lmpirfire ln trei sensuri biblice' isloric'

moral sart tropologic qi spiritualIn evul mediu f" t"ti"ii"r era in uz diviziuaea ln patru a' sensurilor

uibti""',"lii"'ri-isffi;;"c;;-iiiiiei"ti'' motal sau tropologic qi ancgogic'

Drecum teiese din versul'v""""' l-'-'-,'aiii,o gt"t^ docet' quid credas' alleg-oria''ttiiiti",'quitl agas ; quod tendas' anagogia"

CAPITOLUL II.

Sensul f,ileral'12' Irnpdrlirea serrsului litera!'

1, Cea mai inditinati impdrtire a sensului literal e cea dupd

formd, in propriu 9i impropriu sa:u figurat'

Propriu se zice ;";J literal' cAnd autorul a luat cuvintele

numai in insemndri proprii sau ordinare' De ex' "La incepu! a

creat Dumnnrnu 'n'ii si pdmdnrul" (Fac' i' 1')' $ildcurd foc in

*Arr"t ,"rtii" (Luca 22: 55)' ,,Au pus pe el (pe Simon Chiri-

neanul) crtlcea" (l-u"uiZ' ZO\' ',Eu qi Tatdt una suntemt' (Ipan

10. 30), ,,Sd iubegti pn- Oo*nut Dumneze.ul fdu" (Luca 10' 27)'

Al.i u,rtorul exprimi prin cuvinte ceva direct'

t. Suciu: Erm. bibl' Iarc' tt _ ,, _

cuvln-precumgAndul

depinde

Iiriir lmpropriu este sensul,literal, cAnd. potrivit scopului 9i im_prejurdrilor, in care autorur vorbeqte, folosegte cuvinte cu insem-ndri gramaticale improprii. De ex.: ,,Dumnezeu s,a odihnitinziuaa qaptea" (Fac. 2. z.) ,,Am venit sd. aduc /oc r" na*ari;'i1"1"12. 49) ,,Oricine vine dup6 mine, sd-qi i,^

"rurm sa gi sd_mi ur-meze" (Luca 9. 23) ,,Duce.li_vi gi spuneli uulpei u"".i"iril ii;;"13. 32). ,,Eu su.t uila, voi mtddi{eie" (loan 15. 5). Aici autorulexprirnd prin cuvinte ceva indirect.Pentru unii, sensul literal este nunrai sensul pe care il auinsemnirile proprii ale cuvinlelor.2. Unii impart sensui literal propriu gi impropriu dupd cu_prins- in: isloric, profetic, dogmatii sau alegoric, moral satstrop.ologic ai orogr'ogic

-.u,, "rrni'", dupd curn exprimd fapte, pro_fe{ii, adevdruri de credinfr, acrev,ruri a" *o.ute, ori lucruri vii-toare ceregti precurn,

[^_^_.ir, ,,La inceput a creat Dumnezeu ceruhi prop:

1. Sens isforic] - 9i pdmdntul" (Fac' 1' 1)' I

i, ,o.i.r, "$i gi-a adus aminte Dumnezeu cleilnlpr'. ftoe,, (Fac. g. 1).

fpropriu , "!"'.u:-fecioara oa concepe ;i ua truste

l- . iirr,, (lsaia, 7. l4).

I tr- t'2. Sens profetic i ,.V1 {ocui impreund Iupul cu mielul".

r. (tsaia 11 6).I'.mDroDflu: u| 'ii"1,'iit#'i,'i,X'i,)l[#' ::'i,!.;2.,::Lelor,,(fsaia 11. 10),

, c- [prop.i, , "Domnul Dzett uttttl este" (Defi. 6.4.)

i.; "-l:.r !y::r. i- ' ,,Duh este Dumnezeu,, (Ioan 4. 24).,c sau q t P s o r i c

I

i -p,op,i u, ;::lli ",iX,

? ;;::;i;;,, ; : i: r:,;!:i: : ; ;,lprorriu , ,,Iubegte pe Domnul Dzeul tdu(Deut. 6,5.4, bens moral ,1' ' ,,PdzeSte.porurtcile,, fMatei lg, l7),par tropologic l.- - iirnpropriu,;?'"1,?,"#jXftf

ochui tdu, scoate-l

e^-- - fpropriu i '.'vor.merge aceglia la pedeapsdoesnicd,s3L1 olcgo-l^ ' iu drepliita uialaoesnicdttt"t"iz6. qili.sau cere.sc NuquLe'cJ.(impropriu:;i1.:T:*:{""^:::",:;:,::b*ffi1ffii

5.Eic

-18_- _ i9 _

.::

:)

.i fS. IDterlncliunile loglce tra eensrrl lireral'

.Lasensulliteral'casenslo$ic,suntvalabilegidistinctiu.roile lo$ice' Astlel:

a) Dupi obiectul la care se raport6, se deosebegte seas lo-

,rin -rterial si spirYfaol' De ex, ,,Cel ce va virsa sdnge de om Si*.l"o,ln aceluia se va vdrsa de om." (Fac' 9' 6)' Aicisdngeleate

"..i r"ut"riul, caci se releri la viala trupeascS, Dar in textul:

. Crrut sunt eu de sdngele tuturor, pentruci nu m'am ierit a

l*'t ,iu,rl lui Dtrmnezeu" (Fapt' ap, 20' .27), ,,sdn$ele .tuluror".r. -r.n, logic spiritual, pentruci inseamnl moartea sufleteasca'

irnpczifiuneat Stropi-md-uei ctr isop" (Ps' 50' 18), are sens logic

. pri.iual, peotrued exprimi prin rsop darul dumnezeesc'

b) Dupi caracterull stdnt sau prolan al aqezimAntului' se poate

'v,r.'i;i de serrs teoctatic sarr 6lsericesc ai de sens politic' De ex'

,.,,Os ,ne, bine esie cuvdntat cel ce vine intru numel: ?o:i'loil

i,,i iatd regele tdu vine gezAnd pe mAnzul asinei" (loan 12' 15)'

,ln o rn, politi, ". ia expresia regele ludeilor in propoziliunile :

,,$ i-au imbricat pe EI in hlamidi 9i igi ttiteau ioc zicd'nd't

;,gu"r.a-t" regele ludeilor !" (Matei 27 ' 28-29) ',$i a scris Pi-

iat titlu gi l-a pus pe cruce 9i err scri;: Iisus Na'::rineanul' re-

p,tle lurieilor (Ican 19, 9)'

c/ Dupd concapfia individuali ori comunfl la care se referd'

sz.[:o;ebegte sens subiectitr qi obiegtia' De ox' textul: "Fericifitci.rdroci cu Duhul" (Mat, 5' 3),aresens subiectir',cicisereferi

ia cei ce se simt siraci in Duhul Sfant' Dar in propozifia:

.,,Pe sdro;i ii ave{i pururea cu voi" (Ioan 12' 8)' sdrocii sunt

luaii in sens obiectv, adeci cei recunoscufi ca sir'ci'

d) Dupi caiitatea moralS a persoanelor ia cari se relerd'

se .listinge s"o, bu, 9i sens tdu' De er.' ,,Ce esle ontul' ci l-ai

micpiratlre elmai pu{in decAt inserii" (P1' 8'5-6)'Aici amuLeste

luat in sens bun, dar in propozifiile: ,,Sd nu n[daidui{i spre

,fiii oamenilor" (Ps. 145,2). ,,Deqerfi sunt fiii oamenilor" (Ps' 61' 9)'

,,oamenii" snnt cei rrii, Tot acesta e cazul 9i la cuvAntul rume'ln

"".,rbutsldlumes:,,Lrimeaprintr'insuls'a{dcut"(loanl'10}'-rn sens riu este luat6' lumea: ,,$i /umeo pre dinsul nu l-a cu-

{ro:;ctlt't (Ioan i, 10), ori: ,,f)e vi ur69te pe voi lumea" {Ioan 15'

l8}, adeci lumea instrEinatd de Dumnezeu'

ffi',i

i l.i

sunt pururea mincinogi, fiore rele, pdnlece lenege" (Tit. l. 1Aceastd Seneralizare n'are sd se infeleaSl riguros. In sens largia fiul in Luca (3. 23): ,,Iosif fiul lui Ih", aiec|. ginerele lui

Dupi m[sura claritd{ii no{iunilor, se poate vorbisens c/ar gi de sens , obyur, de sens greoiu gi de sens prfand. Sens clar au cuvintele : ,,lar .lVloise-pagt"u oile socrului sdpreotului din Madian,,(Exod 3. 1). Sens ibrrur,,,Cesevorlacgi ce se- boteazd pentru cei morli, daci morlii nu se vor scula ndecum ?" (t Cor, 15. Zg)t), Sau : ,,Trebue muierea sd. aibipe caD pentra ingeri" (1, Cor, 11. 10)r), Un_text greoiu..t", ,,Toip5catul se va ierta oamenilor, iar hula, "irn nr'tb i^potriu:o"iir:

e/ Dupd misura noNiunilor cari se prezintd, se distingeo6solul sau exclusiu, r.iguros, ori retitiu sau lor{. O",,Nimeni.nu este bun tdra numai Dumnezeu,,(Matei iS, f Zt. AcuvAntul bun se intelege ca absolut bun. Insd in textul , '..pipilde nu grdia lor" {Matei 13. 34), sensul este relativ. ,,Crr

hului Sfdnt, nu se t)a ierta oamenilor'; (Mal. 12. 3l)s).Un fel de sens profund e parad.oxul, care afirml ceva ce,pare imposibil sau contradictoriu, sau declard identic "."" ".,pare contrar, Astfel : ,,Celui ce are i se ua da, iar celuice n,are,,gi ceeace sre se ua lua dela-ddnsuf (M". 4. ZS1a1.,,Spr" |rd".cati am venit in lumea aceasta, ca cei ce nu udd sd iadd', iat

cei ce udd sd fie orbi', ([oaa 9. 39Jb). ,,$i eu trEiam feredelegeoarecdndva, iar oiind porunca, pdcatul a inuiat,,. ,J;;-;;-;;

1) in zidar se boteazd unii in locul celor mor{i in nddej-dea invierii lor, dacd morlii nu invie.

aJ Trebue muerea sd aib6 pe cap invelitoare, ca semn de.stdpAnire a bdrbatului..u.lpr, ei pentru ingeri, cari sunt de fafain bisericd 9i sunt pdzitorii ordinei dela creafie.

3) Tot pdcatul se va ierta oamenilor daci au credinfd inDumnezeu, dar hula impotriva Duhului Sf6nt comisi prin neso_cotirea Lrri nu li se va ierta in veci.

aJ Un proverb l Cel ce ar€ muLt cAqtigi gi maicel ce nu are mult pierde gi pufinul "" uri,

^ - uJ Spre o despirfire,am venit in rume, ca cei sdraci cuDuhul (Mat. 5. 3J, sau pruncii clocili (Mat. ll, ZS), doritori ie

mdntuire, sd. vadi lumina adevdrului dumnezeesc, iar cei m'ndripe in{elepciunea lumeasci sd nu vadi aceea lumind,

-20- -21 -

L^'nn. absurd), un sens la aparenld absurd, dar in$enios' De

,'!i.', Lura morlii sd-gi ingroape mor{ii lor" (Mat' 8' 22)2)' "Cne

utit qi mi s'a allat mie poruncatcare era spre uiald'aceasta a

i, "orn *oorte" (Rom' ?' 10)1)'

' ' O spe!6 a paradoxului este oxymaronul (dela oxi' a$er qr

i{u" ,i"ra" ..ril"trl sa.u pentrrr Mine, tl ua ofla" (Mat' 10'

credin{6 in Dumnezeu'Pe Pimdnt'

lj s)'l'

') $t "u trliarn o:linioari, ci,nd polta era adormiti in mine'

':fera trebuinla legii mozaice dar cAnd a sosit timpul ascul'

tarii d" porunca'iegii mozaice de a nu pofti, polta plcatului s'a

,.detteptaf in mine. Iu, ",-,

m'am cunoscut a fi pdcdtos 9i aqa s'a

uttut "a Porunca le$ii ce imi era datS spre indreptare' tocmai

'ea imi era spre osindd.z) Oblilafiunea de a in$ropa pe cei mouli din familie o pot

'lmplini 9i alfii, cari nu sunt vrednici de a fi chemafi de invS'fi-

cei ai Dornnului.3) Cel ce igi va pierde viafa pentru a Md mlrturisi pe

Minc. va a{la via{a vegnici.a) Ceeace faptuesc nu pot cufrinde cu mintea'5) Care rrai pe sus de nddeirle oameneasci irrtru nSdejcle

in l)urnnezeu a crezttt,61 Deoarece lurnea prin in{elepciunea ei n'a cunoscut pe

Dumnezeu, intru in!elep"ir.,"u lui Dumnezeu bine a vott Domnul

sf, mintuia.scb pe cei credincioqi prin predica Sa' care dupi

cuprins lumii i se Pdrea nebunie'- z; De i se pare cuiva c5. este in{elept in lumea aceasta in-

strdinatd de Dumnezeu, si se IacI devotat lui Christos cel rds-

iilnl , """u"e este lumii nebunie, - ca sE ajun$6 adevirat infelept'

- s) insugirile nevizute ale lui Dumnezeu"' din lipturi se v5d'

t; lrr.a'cdnd va veni Domnul la iudecatd, nuva alladestulS

ib,i. ,,Ceeace lucrez, nu stiu" (Rom. 7, 15)a)' ,,Cate mai pe

iir'a, nddeide, intru nddeide a ctezu-t" (Rom' .4'

18)5)' "!e,ir.r" "" intru in{elepciunea lui Dzeu n'a cuooscut lumea prin

i'ntulnp"ion* pe Dzea, bine a voit Dzeu prin nebunia propoudduirii-i'ndnlui pre tei ce cred" (1 Cor, L.Zt1:s1',,De i se pareafiinge'

'inpit..., ,rdun sd .se focd.,'" (l Cor' 3' 18)?)' ,,Cole neudzute ale lui

,'li*u. ,. din fdpturi... se udd'' {Rom' 1' 20)8)'

; g/ Se maipoate deosebi sens abstractoticoncret'pozitiuori

negot7,t, "i". N"goti" este de e:t' in intrebareat "InsE cAnd va

+.ii pi"f omulu"i, oare ua aflo ctedinld pe pdmdnt''?" (Luca

lat'

fili lI' i

ii'iri'

14, Felrrrile sensufui proprirr.

Este aproape o imposibilitate sd ne exprimem exclusivseasul propriu, Totug se obiqnuegte a se lua in seus propriu exmarea care di iosemnarea aproape totcleauna originare $iprie, dar printr'o inversiune ea se deosebegte de "*pri.ur"" obinuit,, ceeace-i dd putere gi vioiciune. Feiurile acestei "rpri*aii ,rirll, Emfaza {dela emfeno, fac cunoscut) sau accentuarea afectivd a cuvintelor prin care se intenfioneazd a spllne

^ui *uidecAt exprim5 ele. Sau, gdndul e mai ."p.inrato, i.Jafcuvintele. De eremplu: Ziua lai Dzeu (Isaia Z. tZ), ziua a-.

O form6 a emlazei este: ,,Au nu oceo.sfo este dinbea Domnul meu', (Fac. 44. 5i, adeci oare nu aceastacupa din care bea Domnul meu?

Vorbirea emfaticd e mai solemnd.

Emtazei ii aparfine conslruclia pregnantd (concisd, cuprin_zdtoare, bosat6), in care verbul se raporti Ia obiect in agaIel cd mai cuprinde ceva, un .. verb, subinfeles. De ex. :

1) Viala uegnicd in senzul de viati vegnici fericiti (Mat. 19, 16, Ioan 3.15 i 76. 36 Gal, 6. 8) au este emfazi, aceasti insemnare fiind ordinard.

ceeo, ziua Domnului (Matei 7, 22, Fapt, Ap. 2.20 et;.), ade;i7iy1_iude.uelii

dzeegti; ziuq lerusaltmilui (ps. fSZ. 7), ^d:."";;;;Iatale a lerusalimului. ,,Focul _va mdnca pe cei potrivnici,, (Evr.10' 27) adecd focul'iadului. ,,Dumnezeul ogtiriro)", ad"ca al'ogti-rilor ceregti. ,,Eu sunt cel ce sunt,,(Exod 3, l4), adec6

""1 '""11

sunt totdeauna. ,,Cel .ce e-stp,- Cel ce ero gi Cel ce Dine,, (ap*,1, 4-8).,,Au nu egti tu bdrbat?" {I Imp, 26. 1S), a ,is barrid.citre Abner. ,,Intdregte-te 9i fii bdrbat,' litt lmp. )i,. 21, uar"e'nbdrbat adev,rat. a zis David Iui Solomon. ,,Eu sunt i"",irrrr,-ii,uiofa" (Ioan, 11. Z4). ,,Eu sunt .caleo, ocleudrul Si uraya,, (Io,irt!a.- 6)). ,,Doamne, 'au Tu vrei sd-mi speli piuioarele me_1e?"

^(Ioan- 13. 6), adecd Tu, invi{dtorul? ,-,Tu vii cdtremine?" (Matei 3. 14). ,,Rabuni, i.nudfdtorulel,, floan ZO. ti),,.

adecl invdfdtorule iubit. ,,In numele Tdu am proorocit,, (Mat. T.22). ,,Ce este mai lesne a zice: iartd,-li_se pEcatele tale, sau az/ce.'scoald-te gi umbld?.,(Mat.9.6). Aici a zice, inseamnd azice cu efect, a iace. ,,Ci mulfumim Iui Dzeu "a ,li irri ,"U]pEcatului" (Rom. 6. lT), adecd pentrucd nu mai suntefi robipicatului.

-22- .-23-

car€este.

,,Doamne, stri$at'am cdlre Tine, auzi'md" [Ps' 140' 1)' adeci t aizi-

rie-ii *u m6Lntueqte.,,Domnul m'a auzit la loc larg" (Ps' 117'5)

;;; *'" auzit qi m'a scos la loc larg' "Ptofanat'au locaqul

ir,rruf"i Tdu pdnri la pamdnt" (Ps 73' 8)' adecd profanat'au

i"."u"i numelui Tdu dardrndndu-l pAni la pimAnt' "$i me va

,aniol la impdrafiu.so cec cereasco" (iI Tim''4' 18)' adecd me"

.*ru mantoi (de toate pericolele Ei calamiti{ile aceslei vieti) 9i nrl

va introduce in impdrhlia sa cea cereascd'

LIn.e*emplu cle construclie pregnanti la sensul impropriu:

,,EI [poporul) Jesfrdneazd dela Dumnezeu" (Os' 4' 12)' adeci

I necredincios abit6.ndu-se dela Dzeu'

2. Iporbola (dela ipetvallo, arunc peste {inte) sau exagl''

,ornr, llt;ETiliintele din starea de aiecfittne exprimd mai rnult

decit se inten[ioneazi, Satt, cuvintele sunt mai cuprinzitoare

Jecit gAndul. Ast{el ea e contrari emfazei' De exempiu: Lui

Arrr^ni ii promite Dzeu urmagi ,,c"a:r:!!:f:q"Wy.Wkl_ tnil.'13' 16) ei "g1-.''i-i4I.!..r?-'ri!"'s:t''E*'-ieleln"-!erdgll'

[Fac' 22:17)'

,,Niciunul iiiii' i;ili i+ilj[ Egiptenii cari s'au arrtncat in Mar ea

iioEi"- in*uima"fzrffiililffif "n*u

rdmase" (Exod' 14' 281',,$i uo go''l

pe ei sune.tuL f-ilrfr:A,..Se-I#fg(g**Y-9J*Jg91."-."-clim--J,r+g.*49-..:e$""'G;%:Ioi. ,,fiii l,ri E.,u" erai uriaqi in ochii nogtri" (Nunr'

i:. a:1. ,,Era fard numdr mui{imea oamenilor 9i a cimile-

1or" [Jud, 6. 5). Canaanitii qi lztaelilii ridicau altare sub "tol ar-

borele uerde" (Deut. 12. 2, lsaia 57' 5)' ,,$i gezu (Saul) gollootci

ziua Si toata noaptea acelo" (i Imp' 19' 24), adeclr'aproape $oln

numai in cdmage. Expresiunea de extremi dispre{uire' ca pulbere

qi gunoiu {l imp. 2, 8, I Cor. 4, 13)' ,Tu (Nabucodonosore) egti.rejele

regilor, cd.ci Dzeul cerurilor datu-fi-a regiat, putere gi mi-rirl gi tit locul, unde locuesc fiii oamenilor, fiarele cdntpupi gi

pasdrile cerulul' (Dan' 2, 37-38)' ,,$i apele se intiriau {oarte pe

pdmdnt de acoperird toli mun{ii inol{i de sub lot cetuP {Fac'7'ie;, ,,9t regele (Solomon) Idcu si fie ar$intul in Ierusalim' co

pielrele" (lil rmp, 10. 27). ,,$i veniau dela toate popoarele sS audH

infelepciunea 1,ri Solo-orr" [lII imn' 4' 34)' ,,Toate zilele sdro'

cului sunt rele" (Prov, 15' I ), ,,Tare co moortea este- iubirea'

tare ca iadul gelozia, (CAnt. C, S. 6). ,.Mil lesnz este cdmila sd

treacd prin urechtle acului decdt co bogatul sd intre tntru impdrd'

tria lui Dzeu" (Mal. 19. 24). lisus prbzicediramarea Ierusalimului'aslfel:

,,p.u oa rjmdng.s-isjpistr.a..p.e.p.is.tr-d, cgaesd.n#"se.i:lclp"e-qce'{i'

(Mat, 24. ii. ,,$i erau in le^rsalimlocuitoriiudei, b5rbali cucernici

ru]li

I

dintru fol neamul ce este sub cer" (Fapt, ap.2.5). ,,Intdiu mul{umescDzeului meu penlru uoi toli,cdcicredin!a voaslrd se vestegt e trt loaldlumea" (Rom. 1. 8). ,,Sunt inc5 9i alte multe cAte a fdcut lisus,cari de s'ar fi scris cu deaminuntul, rni se pare nici in lumeaoceoslc n'ar incdpea cdrlile ce s'or fl scrrs,, {Ioan 21. 26). ,,Aqvoi sI |iu ancttema (lepldat) dela Christos pentru fra.{ii mei,;(Rom, 9. 3), ,,Alte biseriici am jefuit ludnd cle cheltuiale pentrua v5 sluji voui" (2 Cor. 11. B).

" kg9<l-1"*119 j1-:-9,rj-" - ggeetia- .er.4i.!i. *dsl4 * v4at ehraic,

"+-1d. se nef€"{. ;-eva. *qgi mic ai se afirmi ceva mai

m3,l?""P:"11o exprimareq--gradului comparatiy De ex. ,,Nu utim'a{i trirnis pe mine (Iosif) aici, ci insug Dieu,, (Fac. 45. B),adecd mai mult Dzeu m'a irimis aici, decAt ,oi. ,,y'y'a pe /ine (Sa-mnil) r'e-or lepddat, ci pe lViir:e,, (t Imp. g. T), adeci mai muitp-e Mine m'au leprEdat, decAt pe tine. ,,lvlild voesc qi nu jerrfa',(Osea 6. 5), aCeci m:ri rnult mild. r,oesc, decAt iertld {culi).u,ii autori da ermeneutici, adaugd la iperbol,i gi urrnd.toareleinvifdturi uniiaterale qi ;stfel impreciser) : ,,Cel te crede qi se uaboteza se ua md.ntui, iar cel ce nu cretle se ua osdndi" (Mc 16,16)2). ,,Oricine ua chema nurnele lui Dzett, ua fi scitpatt, ioil 2,32)u), ,,Tot cel ce cere ia Ei t.el ce ccutd ua afla si cel ce batei :;e uu de;thide" {Mat. 7. B}. ,,Cet ce robdd. pdnd in sftirgi/ se.ua mdnlui" (Mat. 10. 2Z). ,,Pe <.ari uoegte (Dzeu) ii miluegle qipe cari uoeEte ii impietreEte" (Rom. 9. 1gJ.r.1.

Dar exagerarea se intrebirinfeazd. nu numai pentru a mdrilucruri, ciqi pentru ale micgora qi ertunci se nume;tl g&#Jitotis),in care autorul din modestie cri din prudenli. spunJ'Tai puiindec6.t inten{ioneazd. De ex. ,,Q;t*qlt^-t-yea.c,.erJinJE_. .a!t grattntule_4: f:y:*,'' (Mat. 17. ZO, 21,. 21). ,,Noi ne vedeam in ochii aogtrifr*Tfffa.r" (Num, 13. 33). ,,Seruu! /da (Fac. iB. 3. S, I Imp.1. 1 1).

Iilgt6-avem gi cAnd se neaga cera pentru a scoate ja ivealdcontrai'iul. Ile ex. .,Nu te teme" (Fac. tS. i), adecd fii cu inimitare. ,,Pe cel ce vine la mine nu-! uoiu scos/e tsfard" (loan 6.37), ade'ci il .pri,resc cu bucurie. ;$i tu Vitleime, pd"mAntul luclei,

it-_drr":, nu eSti mti ltic tntre domnii ludii,, (Mat, 2, 6),

ll Sz6lrety, np eit. prg. 150.,) ln alt loc zice Domnul, ca dupi laprc vr iudeca (Mat. Zi 35-4b).- _

t) Io alt loc s.spune: ,,Nu tot ccl ce imr zice'M,", d"u."",-D;;;;ivr int_r_a in implrl{ia cerurilor, ci cela ce lace voia Tatdlui carele este in ce_ruri (Mat. 7, 2O).

a.) In alt loc: ,,Pe cari mai inainte i-a cunoscut (Dzeu), mai inaiate i-aqi hotirit" (Rom. 8. 28),

adecd e$i mai mare intre cetifile din pdmdntul Iuda' "Tarsus

se

zice cetale, cate nu este neinsemnolti" (Fapt' Ap' 21' 39)'adeci

esle foarte insemnati'

Dar atAt iperbola cAt 9i litota se gesesc ai ia sensul improT

.riu, De ex.: Pe cine urmdrepti? ,rUn cdine mort", "an purictz"l

it t*0. 24. 14), adeci un om lepddat Eineputincios' "Porc"(Mu/il,i, o),- ud""e om necura[. ,,Putere" (1 Cor' 11 10), despre decoru.jp

femeii orientale, acoperdmantul capului' ,,'Irestie sdrobitd nu dirdngu Ef fe;tila ce f rmefid nu o t)a stnpe" (Mat'12,20)' adeci

celui slab ii va reda r.igoarea.l',$i t<tt pamdnlul [toti oamenii] do-

riasi vaCi {:rir lui Sciom'rn" (lll I'np 10'21)',,$i dio toate [drile

veniau in Egipt s[ cumpere grdu(' [Fac' 41' 57)' ,,$i tontd ceta--

tea (toli lo"rilori) n.. ,irnute la uEe" (Mc' 33)' ,,Daci ochiul

tdu cel dr'ept ta sinintegte pe tine, scaate'l pre el 9i i': laapddd

clela tinp . , . gi daci mAna ta cea d|eapti t.e sminteqte pre tine'

tai-o pre ea g,i o leapadd elela tine" (ivlat' 5' z9-3}\adecSdes-tit-te de tot ce ifi este mri scump dacS prin aceasta ai fi indemnat la

picat. ,,In Cariaan a*{e lapte 9i ntiete" (Exod 3' 8) adecl e

ilelgug in toate roadele pimintului' ,,Cretanii sunt ' ' ' fiare rele'

tanteiz !enesp" (Tit. 1. l2l Spclla'u,i in toate nop{ile patulmeu"

(psalmi) A l:oli dup[ cineva (l[ Imp. 13' 2)',,Nici o iofui 9i nici

o cirtd" (Mat, 5, 1B), adecd riici partea cea mai mic5"

Iperbola, ndscuti fiind din a{ecfiune, este o formi de expri-

marc loalte {recvent6.

3, I+qniu ,(gr*irnn[aL-e--s"-]"+ii"9s-q'-+"-tiqa'*'-sg*aspec!.-de"-'ClY";m4r

a I lu1" ..-q.-g51rggg X:e-1Sl"kgil4U-g c o ntr ar iul' E f e c t ul ir o -

"i;i; r.e"t i";;fi?e aceastd infelegere. D;;?'T;TilÂcldffi's'afdcut ca unul din'noi cunoscAnd binele gi rdul" {Fac' 3' 221'

Jrsua--squsticd qi evideni qsllld ,9-e. ggg-Legte-s"s{9trg1- {dgla

Er. sarcazo, t*.it[; iau"a u lua pe cineva peste picior-ceeace

francezii numesc ,,persi[la$e"' De ex.: ,,Dzeu zice I Merge]i qi stri-

gali zeilor pe cari i-afi ales voui, sri uri mdntue in tot timpu

itrilmtordrii uoastre" (Jud. 10, 14). Asemenea zicegiprofetulIlie(tII Imp, 18 271 9i tot ast{el se ironizeazd 9i chipurile cioplite

iDeut, - 32. 38). ,,lar cei ce treceau zicedt ' fu-Sgfg*d-4l1gi

.templul gi in trei zile-."i!.",îd,-"Sll- .n-s-aluê$te:ll* issall" (Mat'

2?Z0f';?triili6-ffiilri -b;ne

am aritat voui dela Tatdl meu'

pentru care dintre aep:qte lucruri aruncolt cu piefie osupra Mea-"

iroan 10. 32). ,,Iatd, tdtui suntegi, iatd, v'a!i imbogdlit, fdrd de

noiafiimpdr|,tit; noi nebuni suntem pentru Christos i iar uoiin-

li,,.

felep_li pentru Christos; noi slabi, iar eroi tari: uoi slduifi,iarnoi,necinst_ifi. (1 Cor, 4. 8. 10).

Nofd. Prin ironie gi prin eu{enrisiil*, rdela gr. ev qi {emio.a zi,ce de bine) se intrebuin{eazd un ctrvdnt sau o lrazi intr,unsens opus celui ar6tat'dupi formd. Acest {el cle a vorbi se numegte-antrf razd (antifrasis). De ex. : ,,BoSatul trdia in toate zilele lu_minat" (.Lca 16. 19) adec6 cheiuind. ,,Ruhen se zice aptt ce spu_

Trga"- (Fac. 49. 4), adeci pdtirr:ag. ,,Te ta binecuudnta in lald.,,([ov.2.5), adecd te va blestenra.'S. Ep"g&g,EgH (epexegisis) sau adaosrli interpretativ, cAnci

unei nofiuni i se adau5ld o alta care o precizeazd, De. e*. ; ,,Be[_safare, spune-mi vizitnile visului meu ce arri vdzut Eideslegarea"(Dan. 4. 9), adeti. deslegarea lui, cEci visul il spurru i,,u,iqi .e_gele (Nabucodonosor). ,,$ezAnd pe asind Ei pe m6nz, fiul celeide strb jug" (Mat. 21. 5), adeci pe nrAnz, etc" Aicigi este epexe_$etic, insemnAnd' ,,adeci" sau ,,anume,,. .,Acela vd va botezapre voi cu Duh sfdnt 9i cu foc" (Mat. j, tr l') acleci cu puterecurdfitoare. Aici 9z epexegetic se alle la iin sens iir.pr.opriu.

5, Aposiopezq (aposiopisis) sau relrce nfa, it care C_in cauzaa{ec{iunii se omite o propozi{ie. De, e::i.: ",LJe ai fi cunor;cut gi tu,micar in ziua aceasla a ta, cele ce sunt r{tre pacea tal,,(Luca19. 42). Aici, in urma durerii sale adAnci. lisus nu exprimi partea doua a propozi{iunii: ,,cdt de bine {i"ar {i1,,. ,,pdrinte, devoegti s5. treac5" paharul acesta dela &tine : irsd nu ur.tiu Meo,ria Ta sd fie" (Luca 22. 4Z). f,a prima propozifiune lipsegte apo_doza (partea concludenti): ,,sd treac5,, ,, Iiaci. ve[i r,edeape FiulOmului "uindu-se, unde era mai inainte ?,, (.Ioa., 6. 62), i."bu"addu$at: ,,ce veli zice ab,s,nci?,, ,,sufletril lreu s,a rutremurat p6ndla, rnoarte- 9i Tu Doamne pAni cAnd ?,, (Fs. 0, 3) psalmistui in_telege; pAnE cAnd intdrzie ajutorul Tiu i

6'€g*J$**dlistrIse,u suprinrarea unui cuvant t:ri aunei pdrti de propozifiune. De ex.; in parabola. smochinului ne-

lldifyr: ,,$i 9:,va faceroad5,,(Luca 13. a) lipsegteparteadoua,apocloza; cru!5.-1,'

Elipsa provine fie din caractereie limbii, fie din terminoro-gia poeticd. De ex.;,,Pentru ce dd (Dzeu) lumin5" celui migel?,.(lov. 3 2O). ,,Cil de mult s'a prolanat (numele meu), da, nudau gltuia mdrirea mea" (Igaia 48, 11). Adesea se omite verbul,

.. .) Eulemismut sau- imblinzirea expresiei. ia.locueste un delecl orintr,ocalitate sau prin ceva indiferent gi se iti*"nte.'?i-iil'- i"t"i-rl"1"i"lr]necdoci,, De,3x. g .ac_operi picioarile (Jud. 3. z+), prnrru"tr";;;;il:-i; t"";i;

Easagu drn vechrul lestament, picioarele prtzir,{{ pXrlile genitale {Dtut. 2g57, Rut. 3. 17).

-26-

cu deosebire in textul original, cici in traducere s'a lEcut deia

compldctarea.

15. Felurile sensului irnpropriu.

Sensul impropriu se ivegte la intrebuinlarea de cuvinte inru-

dite intre ele dupd sens, adecf, dupd insemnarea lor aleasd de aulor'

Aceasti inrudire poate sd fie obiectivi, adeci si se aile in insugi

obiect, cum este la sinecdocd gi Ia metonimie, ori poate s[ Iie subiec-

tivl, adeci si se a{le numai in concep{ia celui ce vorbeEte, cum

este la meta{ord. Ifirudirea poate consta intr'o coherenfi a Iu-

crurilor insemnate prin cuvinte (precum a intreSului 9i a piirlii,ori a caazei qi a efectului etc.), ori consti ..umai intr'o asemi-nare a lucrurilor insemnate prin cuvinte,

De sensul impropriu se {in fropii (dela trepo sau tropeo.

intorc) adecd intorsdturile sau tigurile de cuvinte 9i ceie de stilsau de propozi{iuni.

Ambele feluri de iiguri, de cul'inte gi de propozifiuni abundd

in Silrnta Scripturh, cd,bi la Iudei aveau mare trectre. Pe linpdci ele erau o caracteristicd a limbilor primitive, erau preferate

cle scriitorii iibli"i, crientali cu iriragina{ie fecund5, ca toate po-

poarele {&rilor caldel). Ele servesc intui}ia gi olerd auzului mi-nunate armonii linguistice.

16. Tropit.

fropul este schim-bar.e.l-.914-v..qntului cu qn .lttrl,i."-ltf:t.".ti$*.--.--'-.'.-Iuat cu insemnarea irnp-_p..pp1i.q 9! e.stfgl, .tf -eZgslg, .in. *i_"!-".._p_-r-9p.r,e;.

zenlare mai ptrternicd,t. Qinesglgleg*sau sinecdohea (dela sinecdehome, iau irn-

preund), este schimbarea expresiunilor inrudite dupi propot{iaobiectelor ce inseamni ele, Astlel se ia :

o) Partea in loc de itrtreS. De e*, : ,,Intr'una dln Sdmbe/e"(Mat.28. 1. Lca 18. 12;24. 1) adecd intAia zi a sdptin"rAnii,punAndu-se ziua Sdmbetei in loc de s6ptdmdn1,' Ora (loan 5' 25)

ari ziua (Fac. 2. 4) in loc de timp. Curte (in psalmi) in loc de

lemplu. .A.coperdmdnt (Lca 1.6) ln loc de cas6, Zduar (lov. 17.

16) in'loc de uqe, Trupul (ps, 55. 4), picioarele (Rom. 10. l5),genunchii (Filip. 2. l0), fala (Fapt. Ap. 20. 25), capul (Lev. 79.

32), dosul (ps. 20. 1p), in loc de omul' ,,$i cuvAntul trup s'ald,'cut" (Ioan l. l4). Pdrul ctuunf (Lev. L9, 32) in loc de omul

,f V'""Ue lanovlci Ermeneutica biblicl generald, Viena 1867,p.259'260'

bit,'An. b'ata Slonu/ui (Zaharia 9, 9), in loc de locuitorii Ierusa-limului, unde era muntele Sion. .leraso limul in loc cle {ara Iu-deilor, Lapte qi miere (Exod 3. 8) in loc de bund.t[file pimAntului.

Aici intrd qi intrebuinlarea unui numd.r delinit in locul al_tuia indeiinit. Astfel numirul doi sau trei (Osea 6. 2, Mat, lg.19), in loc de cA{iva; ostdzi sau md.ine (Lca 13. 33) in loc decAtva timp i a treru zi (Lca 13. 33) in loc de mai tdrziu i de Eopteori in loc de adeseori, iar de paptezeci de ori cdte gople in locde nenumi.rate ori sau totdeauna (Fac. 4. 24, Mat, rc, ZZ1. O"aseryreni num[rul zece in loc de mri mul1i. O rrtie de ani(Apoe.20. 2), in ioc de un timp mai indelun5i at. ,,fulii de miiqimiriadede miriade il serveau', (Dan, 7. l0), in -loc de nenurnira{i.

6l Tntregul in loc cle parte. De ex. ,,IntrAnd Iisus in templu,,(Mat. 21. 12), in loc cle in curteatemplului. Toald lumea (Lca2.1) in loc de imn5"r-dlia romand.

r/ Specia in loc de gen. De ex.: pdineo (Mat. 6. 11, Is.3,7), in loc de hrand. ,,Pdinea noastrd cea de t.o,ale zrlele", Asiniisdlbatici (Ps. 103. 11) in loc de anipalele shlbatice.

d/ Genul in loc de specie. De ex. Fdptura (Mcu. 16. 15),in loc de om.; euanghelia, veste bund (Mc. 1. 15) inlocdeevan-ghelia, vestea cea buni despre imp5rdlia lui Dzeu.

ej Individul in loc de specie. De ex. Carmelul (lsaia32. 15),in loc de far6. roditoare. Dzeut lui Auraam, lsoc gl .Iaco6, inlocde Dzeul poporrrlui evtelu. Tarturico qi rdndunica (ler. 8, ?), inloc de intreaga specie a fiecdreia.

f/ Specia in loc de individ. f)e ex. : Muntele cel sfiinl (inpsalmi) in loc de rnuntele Sinai ori de muntele din Ierusalim inpartea pe care era ternplul. Psalmistul in loc de Davicl ; uAn-zdtorul in loc de lucla lscarioteanul (Mat. 26. aOi urdjmaEul(Mat. 13. 25) in loc de diavolul. Astfel, atributul este in. ioc destrbiect Ia Mdntuilot.ul, la Fiul Omului, la Domnu!, la Messiasrn.[/rislosin loc de Iisus, la Ziditorul in loc de Dzeu, la aposto-lul nea'murilor in loc de apostolul Pavel ; la inudldcelulcel iubitin loc de a.postolul loan. Punerea atributului patronimic sau anumelui speciei in locul numelui propriu se zice oulomosie sautropul colexoften (catexohin)1),

g/ Singularul in loc de plural. De e*. ; Caiaaneul (Fac.'126), in loc de Canaani'fi. Prov. 31.24, Va depirta Domnul pe 7u-decdtor, pe bdtrdn, locuitor al cortului (Isaid. 3. 2) in loc de .

1) Alte exenplei Galileanul, Nazarineanul despre lisus (Lca23,6, Ioan19. 19, Fapt. ap. 3. 6).

-28*

pe judecdtori, pe bdtrdni, locuitori ai corturilor' ,,-A,supra tdo-mului voiu aruflca incaltamintea mea" (ps. 107 9).

h) Plt;:alul in loc de singular, De e*.1 Au murit ceicecdu'loa sulietul pruncului" (Mat. 2, 20), in loc de cel ce a cdutat

via[a pruncului.Aga dar'in exemplele sinecdocei, cuvintele se iaucuinsem-

narea mai largd (insemnAnd mai mult) ori mai restrAnsi (insem-

nind mai pulin) decAt dupd propria gi obignuita lor lnsemnare.

De altfel sinecdoca, sau tropul proporfiilor, este numai ospecie a metbnotniei, a tropului ce exprimi. raportul dintre in'semndri, gi de care uneori abia se deosebeqte,

2. M_:J,r*!*Lg-(dela gr. meta gi onoma sau 9i onima, iaracestea dela metonomazin, a numi altfel) sa-q ,sshi#fhf,Igade nume, a-l_q'gqror

. U$--p" ef i..pl gU* U-!{s. J* gituri- intern 6,' sau.

t9ffi,-'Aitii-i"-i. "in"li-i."le

se ia I

a) Calza ln loc de efect, De ex, : ,,Pe Christos l-a fdcutpdcal pentru noi" (lI Cor, 5. 21) ln loc de jertla pentru pdcat.

Suflare a buzelor ln loc de cuvdnt : "C-la*;ullg#9*-bpzsls1-Fale".""a

ucide pe cei nelegiui{i" (lsaia l'1. 4) in loc de ,,cu cuvAntul sdu",Sfi-gril;'fi*16t.*dE*i:dffH' Iacuti de sdpieatd: ,,5dgeata imi este fdrEvindecare" (Iov. 34. 7). Moise qi Proorocii (Lca 16. 29 i 24, 27)in loc de cdr{ile lor. Pleoapele in loc de privire: ,,,Pleoapelesalecealci pe liii oamenilor" (ps, t0 4). Sdq.enf.qjn.,loc*.d.e,se,min6..turd (Mat. 13. 20. 22. 23): ,9-e-s.;emd,ns{d.ig,"Jgg'"pigl;=9:1,"11",".-,":.:*eg!9--ggre*atrde"'euvintul. . . "

b/ Electul in loc de cauzd. !g!1u sgfop3;q-l$gl (Fac. 3. 19

in loc de: prin muncd, Sdngele in loc de ucidere : ,,Neviuovatsunt eu d.e sdngele acestui drept" (Mat.27. l4). Frica de Dzeu

in loc de Dzeu: ,,S'a jurat pe frica lui.Isoc" (Fac. 31. 53)inlocde .' pe Dzeul Iui lsac. Ochiul rdu in loc de invidie : *Au este

ochiul tilt rdu, pentrucd eu sunt bun?" (Mat. 20, L5).Legdmdntin loc de mif locitor de le$dm6at: ,,Te voiu lace legdmdntul po'porului (lsaia 42. 6).

c/ Abstractul in loc de concret. De e*, : ,,DAnsul era o.t-

teptareita popoarelor"(Fac. 49. 10) in loc de cel aqteptat,.Mdntui-/eo in loc de MAntuitorul: ,,Ochii mei vizur[ mdntuirea ta,(Lca:2. 30). Tderea imprejur (Fi1ip. 3. 3, Rom, 2. 26) in loc de cei

tiiafi imprejur. Miia in loc de cel milostivl ,,MilabTrue$le asuprajudecEfii" (Iac, 2. 13). Smintelile in loc de cei ce dau sminteald" ;

,,Trimite-va Fiul Omului pe ingerii Sdi gi vor culege din impi-r6!ia Lui toateismintelile gi pe tofi cei ce fac f6rddelegea". (Mat.

qt

13. 41). Credinla in loc de cel credincios, ,,Dreptalea lui Dzeu',se descopere printr'insa (prin evan{helie). . . spre credinld,, (Rom,-1. l7) adeci tot celui ce crede. ,Rrsipirea lui lzrael in loc de ceirisipifi ai lui Izrael, ,,Domnul risipirile lui lzrael le va aduna'o(ps. 146. 2). Alegerea (Rom. 11. 7) in loc de cei alepi.

Deasemeni .se ia abstractul in locul obiectului nofiunei. Deex,: Auzul in loc de cele auzite, de veste, qtfue. ,,Auzului nostrucine a crezul?" (Isaia 53. l). Bundtate in loc de obiectul bunl-tetii. ,,Fd bundlate" (ps. 36. 3). Prinderea sau udnarpo in loc depradE, ,,Bine este cuviintat Domnul, pentruc6 nu ne-a dat prenoi spre udnare dinfilor 1or" (ps. 123 6). Lauda in loc de obiec-tul lr.udei. ,,Iar: Tu in cel sfAnt locuegti, lauda lui lzrael" (ps.21..3), Sperotfio in loc de obiectul speran{el.,,Doamne ndd<,jdeameadin lineretele mele" (ps. 70. 6).

d/ Concretul in loc de abstract. De ex. : Porfird qi uison(Lca 16. 19) in loc de ,ux, Mdini omardle Si picioore tremurd-toare in loc de sldbiciune. Pdrul cdrunf (Lev. L9. 32) in loc debEtrAuefe.

e/ Accideniul sau am[nuntul, in loc,de substanld. De ex.:Carne gi sringe (Mat. 16. 17) in loc de iira omeneasci. Tronul(ps" 44. 8) in loc de inrptrdlie. Sceptrul, toiogul (Num. 24. 17ps, 44. 8) in ioc de domnie. Jugul io toc de servire, ,,Cb, jugulMeu este bun" (Mat. i1. 30). Cheile (ivlat. 16. 19) in locclestE-pAnire. Lirnbd in loc de Sraiu. ,,lat5 un popor gi tofi o limbd au"(Fac. il. 6) in loc de: un 5lraiu au.

f/ Substanla ln loc de aminunt. l)e ex. : ,,Junghiafi posco"(E9ire 1 2. 2|) in loc de mielul Pagteh,i.

g/ Maieria in loc de produs sau fabricat. Lemn in loc cle

cruce, ,,Pe Iisus voi l-ali omorAt sp6nzurAndu-L pe iemn" (Fapt,Ap. 5. 30). Lemn (Egire 7. 19) in loc de vase de lemn. Piatrd(Epire 7. 19) in loc de vase de piatrS. Aur 9i orginl (Fapt. Ap.3. 6) in loc de monedi. Alabastt'u (Lca 7 3?) in loc de vas de

alabastru, amforE. Porfird gi uison (Lca 16. 19) in loc de haindde purpurS. 9i albituri de vison. fdrdnd (Fac. 3. 19) Si pulbere

fi c"nug€ (Fac. 18. 27. ps, 102, 14) in loc de om.

h) Proprietatea sau insugirea io loc de obiect. De e*,: Usca- 'tul in loc de phmdtt. ,,Voiu clati eerul gi uscatul (Ageu 2, 6).

i/ Insuqirea in loc de subiectul ce o posed6. De ex. :

Cel uechiu de zile, cel preainalt (Da* 7.22) 9i cel puternic(Lcal. 49) io loc de Dzeu.

-30- *31 -

w::h) Proprietatea in loc de proprietar. De ex, ; Sftir

de zeii pdsdni cdrora li se aducea jertla sub stejari. ,,Vi'vefi ru-qina (de dumb.ravele) de steiari, pe cari (acum le) iubi{i" (Isaia

.*,!'2e)'l) Proprietarul in Ioc de proprietate. De'ex.: Faraon (Egi-

rea 14. 10) in loc de oastea lui, ori (?ac. 47. 22) inlocde servii lui.m/ Semnul in loc de lucrul insemnat, De ex; Toiagul qi

uarpa in ftrc de pdstorire. ,,Toiogul Tdu Si uargaTa m'aumAn6!A-iat" (ps. 22. 5). S:eptrru (Num. 24. 17') qi tron (Evr. 1.8) in locde domnie, Foc in iec de proces de curS.fire. ,,Foc venit-am s5.

arunc pe pdmAnt" (Lca 12. 49'). Sabie in loc de risboiu sau tur-burare. ,,N'am venit sh aduc pace, ci sabie" (Mat. 10. 34). Crucein loc de cregtinism. Apostolul Pavel zice t ,,Cuvirntul cru-cii celor pieritr:ri estc rnebunie" (1 Cor..l. 18) Cheile (lsila 22.22, Mat. 16 19, Apoc. 1. 18) in loc de stap6"nire. Cununci (lsaia28. 5, Prov, 4.9, ll Tim" 4. 8) in loc de risplati, onoare. $ede-rea de-a dreapta (Col. 3, 1) in loc de participarea la onoareacuiva, Sp ;lareo m6.niior 1Deut. 21. 6, Mat. 27. 24) insemnulnevinovifiei, Plecarea genuncholui (Filip. 2. 10) in semn de inchi-rrare. A face dos pe cineua (ps, 20. 13) ia loc de a-l pune petugd", Corn in loc de putere. ,,$i ne-a ridicat carn de mAntuire,'(Lca 1. 69).

n) Cupinzdtorul in loc de ctrprins; deci spafiul, locul gitimpul in loc de ceeace cuprind ele. Da ex.: ,,Pthtrul Domnu-1ui" (L Cor. 10. 21 Ei 11..26') in loc de. sAngele Domnului inSlinta CuminecE"turE, ,rdosii in ioc de m6.ncare. ,,Gatii.aiinainteamea nroso" (ps. 22. 6.). ,,Urla{i cordbii" (lsaia 23. 1) in loc decoribieri. Lume (loan 1, 10) in loc de oameni. ,,Acest ueac" I(Rom. 12. 2) in loc de oameni stapdnifi de duhul acestui veacsau timp. ,,Atunci a egit la d6Lnsul lerusalimul gi tauta ludea qitoate impreiurimile lordanuluil' (Mat, 3. 5) in loc de locuitoriiaeestor locuri, ,,Impiira{ia cerurilor', (Mat. 3. 2) in loc deimp6-rdfia lui Dzeu,. Munlii ni indltimile in loc de idolii ce se adoraupe munfi gi indlfimi. ,,C)u adev6rat indeEert (se agteaptd mAntuire)d,ela indlfimi (9i dela) rnullimea munlilor', {ler. 3. Z3). ,,[nima girdrunchii" in lrrc de cufetirile gi simfimintele cele mai intimeale oamenilor, ,,Cela ce cerci inimile gi rdrunchii,, (ps. 7 10).,,A vorbit dupi infnro ei (Fac. 34. 3) adec6 dupi dorinfa ei(Fac, 50. 21, Iud, 19. 3, It imp. 19. 7, Isaia 40.2). Trupul, inloc de sensualism. ,,[ar. eei ce sunt i.n trup nu pot si placS luiDzeu" (Rom, 8. 8).

o/ Cuprinsul in loc de cuprinzdtor. Eoonghella in loc decartea Evangheliei. Testamentul in loc de cir{ile Testanrentuhri,scrierile stinte.

Nota 1, Mai multe feluri de metonimiiimpreund.: Acestpa-ior (cuprinzdtorul in loc de cuprins) este legea cea noud (eiec-

tul in loc de cauzi) intru sdngele meu (cauza in loc de efect gi

totoclatd' semnul morfii lui Iisus, Luca 22, 20, I Cor. 11. 25J. Ra-portul cauzal dintre sAngele gi le$ea Domnului este ci prin sdn-

Seie Lui, adecd prin moartea Lui pe cruc€ a primit invd{hturaI-ui putere de lege.

Nut.r 2 Metonimia gi sinecdoca impreun{ t ,,Intru sudoareafelii tale uei mdnea pdinea /o" (Fac. 3. 19), adecd prin truda taai s[-[i cagtisi hrana

3. Merafora.

Waela meta gi fero, strdmut), este inlocuirea unuiq"3:ffiffi] c.u--uf,-j"119-l. i-rr-rPropriu ca'e-i

-ieim-iia ii. .""i,D;;fG;;;;ffi16-rui"-di;;.emdnarea. Ea e mai mult deidf ii com-

paralie; ea identifici cuvAntul propriu cu unul impropriu. Astfelse ia lumina ca icoand materiali a invd!5.turii celei dumnezeegti ,

(Mat; 5. 14. 16), date liind lrnprejuririle analoagle ce existi laambele lumini, Ceci lumina din afari prin radierile sale risipegteintunerecul qi vivitici - Ei tot astfel invd{Itura dumnezeiasc5. inde-pdrteazdinturrerecul sulletesc din om, negtiinfa, picatul gi re-varsd adevdratd via{d, Meta{ora e tropul asemindrii.

Metafora se nagte din'tendinla de a imprumuta vioiciuneexpuneriil), ea fiind sensibilizarea materiei pe care o exprimdun cuvAnt.

Metalora se prezinfd sub patru lorme princifale': o.i Prinsfera materiald fdri viatd se inf5{igeazi sfera ideaid. Astfel pen-tru efectul lor invioritor se iau fenomenele luminii din lumeadin afard pentru a infifiga bucuriile lumiqii lduntrice, sufletegti,

iar intunerecul din afard pentru electul sdu apdsdtor, rreliniqtitor,se ia ca echivalentul nenorocirii. De e*. t Sggg!2d1_gB"trtiii (Mal.4. 2), adecd bucuri'a mAntuirii, Dimineala fi-ulffisatul zorilor(ps. 48. 15), adeci bucuria sosirii mAntuirii. kdprS glbilpr (Luca4. 1'8) adeca bucurie de mAntuire celor nenorocifi, ,,Poporul, ce

umbla in intunerec, uede lumind mare" (lsaia 9. 2), adeci po-porul ce era in rltieire se bucurd de o maremintuire',,Soarele

1) E Kiiatg, Hermeneutih des alten Testaments, Bonn 1916 pa{. l00.,,DieMetafer, die aus der nach Verlebendigun$ der Darstellungsweise strebendenZusammenschau von Momenten des sinalich wahrnehmbaren und des ideellenGebietes geboren wird . . ,"

-32-

ua apune asupra profefilor falgi 9i ziua se uaintuneca peste ddn-

gii,, (Miheea 3. 6.), adeci prolefii falgi se vor osAndi. Addncul sall

odarrc,rt apelor se ia ca imaSinea nenorociriii' ,Dintru addncuti

strig,cdtre Tine Doamne" (Ps, 129. l), adeci in mari nevoi strig, etc'

b.) Prin unele fenomene ale lumii materiale anor$anice se

tnfi|igeazi elemente ale lumii vie{uitoare. De ex, i Apele puter'

nice (lsaia E. ?, Ier, 4i. 2l spre a infdliga cetele de vrdimagi,

Pustiul (ler. 2. 31) spre a insemna {iinfa lipsiti de simlul bine'

facerii.. Toamna ilov. 29, 4) spre a ima$ina vdrsta maturl a bir-billiei. P!ql.ro."dj#"".tt4g.b!!1. (.$1!: 21, ,14. sple a incpqlle.".s?p*oi t

"i T';i^ unele eiernente-7e "isbitoare

aseminare ale lumii

viefuitoare se imagineazd alte elemente' procese 9i insugiri diir

aceali sfere, De e*: Ireul (lov. 4. 10) pentru dugmanul .pgt:t:--nic.Vulpea (Lca. 13. Sj) ilEiltiii dm'ui vicleaa Parumbila (Cdnt

CAnt.2. l4t 5 2i 6. g) pentru iubitd. Mielul lui Dzeu (loan 1'

29) pentru lisus Christos ,.!^SS.Lsrs!.."ffiaesh,J*,".Lo"as*-1"q-.il)-.B.e,.Lt:trq. gog{ucitor.

d) Prin unele pdr{i ale corpului omenesc, se in{X{igeazX

pdrfi ale naturii qi chiar 9i ale fiin{ei dzeegti, Astfei copul munfilor(Fac, 8, 5) pentru a insemna v6rrful lor. Inima mdtii' (E"od' 15'

8) pentru miilocul ei, Limba mdtii pentru strimtoarea mdrii :

,,Dr"u ra despica limba mdrii Egiptului" (lsaia 11' 15)1)' Guro

infernului (Is. 5, 14). Gura mormdntului (Ps' 142' 'l)'z)'

Personificdrile in care se atribue lui f)zeu chip qi exterior

omenesc ee zic antropomorfisme (dela anthropos, om 9i morli

chip); iar personilicigile ln cari se recunosc lui Dzeu insugiri 9i

stiri sufietegti ale omului, se numecc antropopalisme (dela an-

thropos, om gi pathos, afecliunel afect).

4gt-fp,p-g-fgqr-tiS!.ng ;- "Oshj:i l.ui .D**..ti urechile lui (ps' 33

r s) p eliiu-' atrGtliiii; 1i,i, Ci, " biii"t"t,'fdirl?ii""dreptatea lui

,,Gura lui Dzeu a vorbit acestea" (lsaia 1. 20)' Mdna Dom'

nului, bralul Domnului (Iov. 19, 21.; Isaia 53, 1, Luca 1' 5 ),

pentru puierea Lui,, Aitropopat-iSzu:*W-nip--"tyl-"0;:t (in mai multe locuri)

pentrrr*ffidfiii -iui

peclepsitoare. Cdinla lui Dzeu lenttu nea-

scultarea oamenilort,$i s'a ciit Dzeu cI a llcut pe om pe P5'ioart gi s'a intristat(' (Fac' 6, 6). Dotmirea lui Dzeu penlru t6'-

cerea iui, ,,Scoald'te Doamne, dece dorml Doamne?" (ps' 43' 24)

adeci pentru ce nu md asculfi?,) D*" va despica Marea R.ogie.

'i Kdtg, .j. lii- r, 100-101.' Pa(ea releritoare la lelurile principaleale metatorei.

I Suclu: Erm. bibl. lcrc lll _ 33 _

ll'r

Metafora fiind o asemtrnare lnchis6, acoperitd, invelitd.r) 9i oaleasi lormI de iatuifie, este tropul eel mai frumos, mai viu;i mai ciutat. Mai ales cI . adeseori impodobegte exprimareacu imaXlini iraprumutate dela obiecte 9i subiecte pline de amplo_are, de demnitate gi biaefaeere. f)e ex.: Cuvintele Dr*nutuit,crgint cu foc lamurit" (ps, t I 6), adeci sun| de mare pref.,,Eu suat pd.storul cel bun,( (toan 10. ll), sau eonducdtorui celedevIrat, Apa ceo oie (Ioat 4. t0), adecd apa de isvor. Evreiigi tofi orientalii adorau apa_ de isvor, r6urile, ploile (ele fiindrare), apoi roua cdmpului- gi pdstoritul,

O spefd a metaforei este calachreso (dela catachraome, in-trebuinfez rdu', abazez) sau abuzul de metafori. De ex. z a botezu.ca Duh sfrinf 9i cu foc (Mat 3. 11). E metalora care pIr{seEteima$inea imprumutath, In poezia ebraici e frecventl, ,,Oomoulploua-ua peste cei p6c5togi lafuri" (curse) (ps. 10. 6), adecl. iiva incerca,

Metafora este simpld, cumulatd gi omplificatd.Metafora simpld se restringe la ima6linea urr*i cuvaut sau

a unei expresiuni, f)e ex; ,,Pui de uipere, cine v'a zis vou&,,etc. (Mat. 3. 7).

Metafora cumulatd este in$rimddirea n ai multor metaloreindependente la acelagi subiect ori la diterite subiecte. D.e ex i,Voi suntefi sarea pdmdntului,.,, ,voi sunte{i lumina lumii.,.,, gi,rnu poate cetalea a se ascunde deasupra muntelui sfdnd,, (Mat.5. 13. t4).

Metaiora amplificatd euprinde mai multe metafore cu acaeagiimagine la un subiect, De ex t,,A cdruia lopatd este in m6na luigi ua curdli aria sa qi ua aduna grdul in jitni{a sa, iar pleauao uq arde cu focul nestins" (Mat. 3. l2), ,,$i lumina in intune-rec lumineazd gi intunerecul nu o a cuprins', (Ioan l, S.). ,rfiuam sddit, Apollo a udat, iar Dzeu a fdcut crogterea,, (I Cor, 3.6), ,,Ca un inlelept megter mai mare"temelie am pust iar altalzidegle" (l Cor 3. 10t,

NOTA. Metafora imbinatd. cu metonimia ori cu sinecdoca :

,,Era luminu cea adeudrafd" (Ioan l. 9), in loc de lumindtoruladevirat(abstractin loc de concret-metonimie) gi pria aseminareluminatorul in loc de invEf5torul (metaforl). ,,periniele meu, de ecu putinf6, treaci dela Mine paharul o,cesta,' (Mat. 26, 39), inloc de confinutul paharului acestuia (metonimie), iar prin asem[-nare continutul piharului Domnului in loc de patimile Lui

a.r"irijl.I" metaforS. nu se arattr. caracterul de aseminare ca in aseminIrilc

-34- -35-

(metaforb). ,Rdsdrltul din indlfime" (Luca 1, ?8)' la loc de soarele

{proprietatea sau insugirea in loc de obiect : metonimie},iar prin ase-

oinare soarele in loc de htessia (metafori). ,,Parlile iodului" (Mat.16, 18), io ioc de irnp{rifia iadului (parte in loc de intreg-sinec-docS), iar prin aseminare iadul sau loca$d morfii in loc de o

lmpdr6tie cu porfi (metafor{).

lf. Erpltcarea rropilor.Sinecdoea qi metonimia se infele$ ugor pentrucl se bazeaztr

pe le[dtura obiectivd a lucrurilor. Metafora se intelege mai greu,pentruci igi are temeiul in analogia dintre ima{ine pi obiectullnfeti$at, deci intr'un cuprins, care difer6 dupi individ gi dup{.timpl), Deaceea nici invdficeii nu infelegeau pe Domnul c6nd lezicea {d. se fereasci de aluatul Fariscilor 9i o/ Soduclreilor [Mat.16. 6) qi credeau ci Isus ii opregte sE cumperi pAine dela Fa.risei gi Saduchei.

1, Unii tropi se explici de autor. Astfel Dornnul explicE elinsugi sensul cuvintelor Sale l Lazar, ,,prietenul nostru, a adormit"(Ioan 11, 11) despre moartealui(v. 14). Cuvintele Lui: ,,Feri[i vid,e aluatul Fariseilor gf a/ Soducheilor" (Mat. 16. 6) le explicIdespre invilitura lor (v.-12)"

2, Cei mai mulfi tropi se explici din nexul cu cele pre-mer$Etoare qi cu cele urmitoare sau din context, din care se va'cunoagte care e temeiul de leSdturl obiectivtr (metonimic6) intretrucruri, ori temeiul de legituri subiectivd (metaforici), punctulde asemdnare lntre ima$ine gi obiectul eiz) sau nofiunea ln carese ating lucrurile asemEnitoare. Firegte, trebue cunoscut obiec-tul ce servefle ca imagine. De ex.: ,,Si nu socotifi ci am ve-nit si pun pace pe pimtnt, ci sabie" (Mat. 10. 34), Tropul metonimic sobde, se explici prin antiteza poce qi astfel iuseamntrrEsboiu. In Luca 16. $ expresia metaforie[, fiii luminii, se pre-cizeazd.prin exfresia opusd, fiii oeacului acesluio, In Mat, 7. 3,paiul Si bdrna din ocidu inseamni gregelile; in legEturi cu celedia v, 1 r Nu judecali,

Aceiag trop metaforic, in locuri diferite, se intrebuinfeaziln mod diferit, temeiul de aseminare fiind felurit. Prin uunare

ti"tul dq"seminare trebue ciutat.in context ,De ex, t ,,Ferili-oii,) Mader, op. cit. p, 17. Astlel sunt {rele metalorele t pdinea durerii

[ps, t2-6. 2) despre lacrimi: oglirea cerului (IV Imp. 17 16.) despre st.:le ,.felele [erusalimului, Tirului, Edomului, despre cettr[ile, cari atiraE de cetifilecapitale.

'1 Temeiul de asemloare este indicat la apuseni cu.,,tertiuri comparatioaig".

fl"r .il',ir

,tl

de cdini" (Filip. 3 21, ,iar afard c6inii,,(Apoc. ZZ. lS). Dupd con-text, in primul citat temeiul de aseminare esie firea a6iresivl aciinilox iar ia al doilea loc temeiul de asemdnare este necuri-fenia cdinilor, Deci in primul loc se vor intelegie ereticii, in aldoilea necurafii, CuvAntul lapte, in 1 Cor. 3. Z qi Evr, 5, 13,lnseamnd elementele inv6.{Sturii.cregtine, potrivite celor incepdtorioiar in 1 Petru 2.2, laptele inseamnH. puritatea invifdturii cregtinel)"

Din context cunoagtem gi extensiunea asemindrii. De ex,:,,Aveti intru voi strre" (Mcu. 9. 50). Sarca are insu$iri diverse,deci tot atdtea analogii posibile. Dar continuarea: ,,9i pace aveli-inlru uoi", evidenliazd insugirea sirii de a da piust mAncirii, deciprin analogiie, puterea ce di pldcere viefii (Confr, Col. 4. 6:,,Fie cuv6ntul vostru dres cu sorek adecd cu in{elepciune),

3. Unde in context nu se gisegte nici un jndiciu pentru ex-plicarea tropilor, cercim temeiul de asem6nare gi de provenienfi.al imaginei prin alte mijloace ermeneutice l prin natura lucrului,prin uzul limbii, prin imprejurdrile istorice, prin locurile paralele,prin scopul autorului, prin impreiurdrile vorbirii etc. De ex.: ,rEusunt pdsforul cel bun,, (Ioan 10. 11). Baza asemdnErii fiind grijapentru turmE gi popor, dupl natura lucrului, prin pds/ori se in-feleg conducitorii poporului, precum se cunoaqte gi din VechiulTestament, unde Dzeu, reSii gi mai marii poporului izraelit se numescpd.stori. Patriarhul Iacob pe patul de moarte laudd pe liul siuIsahar, c6nd il aseamind eu asinul robust (Fac, 49. 14), asinulfiind la Evrei imaginea puterii, a ribderii gi a p5cii. ,,Am cheilemorlii Si ole iaduluio (Apoc. 1. lB). A aoea cheile inseamnE at6tdup5" natura lucrului cAt gi dup6 Iocurile paralele, a avea in sti-pAnire. Aceste locuri sunt:,,lfi voiu da lie cheile imp.drdliei ce-rurilor't (Mat, 16, l9). ,,Voiu pune pe umdrul sdu cheia caseilui Dauid gi ua deschide gi nimeni nu ua inchide gi ua i.nchidegi nimeni nu ua deschider, (Isaia 22, 22, Con{r, Apoc, 3, 7), Alteexemple: ,Porfile iadului nu o uor birui. pe ddnsai (BisericaMea) (Mat. 16, 18). Por{ile cetdfii insemirau in Orientputereaei,cetdtile fiind intdrite mai ales Ia porfi, uude se {ineau 9i jude-citile. Iar in Isaia 38. 10, regele Ezechia din Iuda .e plinge ci.

lln"ffnnra.yrr.op. cit. p. 156,.-Mader, op. cit, p. lB. Lamina se ia93nd c-a rmaginea luminii mai inalte (Mat. 5, 14) cdnd ia imaoinea ouritltii(loan l. 5), clnd ca a bucuriei (Isaia 60. r). uleiul s*o unrdelemiul este i-rii-nea-.multor lucruri, astlel a-fecundrtdfii (Deut,32, l3). " b;;;i;ip"-'-+"--Sl,a^sfin{irii

,(ps. 8j. 21). a. rafiaeriei lingugitoare fp.. Si. Zel, -" -pfa'i*ii -ibaiil

uant. t. 2j. a pdtrunderii.(ps_ 108, 8), 9i a lericiiii (ps. 96. tt), 'Dormirea' este

r.ma.grnea linigtei (ps, 3. 5), altlori a nep4,sdrii $i tra;dilviei (.|{aum 3, t), alteddfi a morfii (loan 11. ll; I. Tess. 4. i3),

-36-

J

,,1n lloarea ziletor (lui) so duce Ia porlile iailulyi. .Si..

iifa{+3111tt:1,,

io,i"tca o impirrfie a morfii. Deci infelesul pasagiului din Matei 16.

:,,,, .18 este; Pe dAnsa (Biserica) nu o va putea birui nici puterea

lr, tmparrliei mor{ii, ,llntru care {intflr Duhul sfint) u'ali pecetluiti' ,or" ziua rdscumpdrariir' (Ephes, 4' 30), DupE natura lucrului',', iecetluirea se flcea gi se face de cineva- la un document nu nu'

, mai pentru a conlirma ce este pus de ddnsul, ci uneori 9i pen-

tru a recunoagte ceva ca proprietalea sa (conf' Apoc' 7' 2 Si

, urm.). In acest sens Duhul Sldnt reprezinld pecetluirea dit par.I t.a lui Dzeu, prin care cei botezafi sunt recunoscuti ca lii adop-

tivi ai Lui.4. Uneori pentru a explica, e nevoe de translormarea

pului metaforic intr'o asemdnare deschisi, De ex,: ,,luda pui.leu esle; fiul meu, din prdzi te'ai suil" (Fac' 49' 9), adecl pre-

cum puiul de leu cregte din prdzi, tot aga 9i tu, Iiul meu Iuda,

drr, prezi te ai ridicat, ,$i . zis Amos: Dzet ua mugi din Siou

pi uc rdsano t)oces sd din Ierusalim gi locagurile plstorilor vor

Loci 9i vArful Carmelului se va usca" (Amos 1,2) DacI gtimc6

orientalii cv mulirile lui Dzeu insemnau amenin{irile Lui, atunci

aceastd metaforX este clar6. Adec[ precum leul mu$ind amenin{i

animalele cu moartea; tot astfel ameninfi gi Dzeu pe oameni

prin prolet cu mari pedepse 9i cu slArqitul. ,Fiutr omului, iatd'

eu voiu sldr6ma toiogul pAinii" (Ezech, 14' 13)' ade'E pdineacatoiag sau tirie-, ,trimifAnd foamete"l).

18. Figuri de cItI.1, Alegoria,

Ale1oria.(dela alla 9i a6lorevio, a spune altceva),'9.-Sl-g-vpr*

birea tffiffica extinsd 'la

mai multe propoziliuni, care Printr'o

'"Ii6 iil--J-ilfuisilii Oa"ji*ieiil* '.iu;U -4in--qrini-e "$!-a!$ ,ie.tili*:'"

Iafipriqfi. ;ifti'i"i,. iJ.i,..raevdru'ri +i indem.ng5i r ligiegle- fqlpl-e:"' Al"goriu are deci scopul sd lnveNe impresionind 9i delectind

,eufletele. Ea e figura de stil cea mai ornamentat['In Vechiul Testament se allS multe alegorii' O alegorie

ce pune in lumiul picdtogenia Judeilor este cea despre aia

cea slearpii, ,rVie auea iubitul meu Pq o cdmpie mdnoasd foarte,

Et a sdpat-o de pietre, a curdfit-o gi a sddit'o cu uilele cele

mai alese, Zidit-a turn in miilocul el 9i leosc sdpat-a intu'inss'

Atunci a asteptat sd focd struguri, dsr a fdcut struguri sdl'

bateci" (Isaia 5. 1-2). Via este imaSinea impirifiei lui Dumne-

zeu, Era bioe ingriiitE de Dzeu, totug la ludei nu a Produs roa'.dele credinfii, ci ale picdtogeniei.--- ') lvtui mult dupE RellhmeyrrrcP' cit' p, 154-156'

- J' -.

tro-de

1i,,.

il..r,:

Astfel dealegorii sunt: Vro ceadeulastatd(ps. ?9. 9-17). Vilol3afiird folos(Ezech. 15, 1-8). cei doi uurruri g-i ramurire rra*iui(Ezech. 171. Pdstorii cei rdi ai lui lzrael (Ezech. 34) si ;it"l;.E frumoasi aleXforia cu pdslorii cei rdi ai lui izrael: uAupdstorii nu trebue sd pdsloreoscd turm."tle? Voi mdnca{i grdsimcagi ud imbrdcafi cu l6na, junghiali.oile cete ingrdyti," do, p.t-urJnd nu o pdslorifi: pre cele slabc nu le intirili gi pre celcbolnqae nu le aindecalt, pre cele cu picioarele frd*i nu le legali9i nici nu cdutali pte cele rdtdcile, ci le stdpilnili cu sfli 9icu asprime. $d cle se imprdslie cdci n,au pdstor gi ojung i,mdncarc luturar fiurelot cdmpului gi se imprdsfie, Aile-melerdtdeesc pe toli munlii gi pe tot dealui inalt . .. $i nu eslc cinesd intrebe de tldnsele gi sd le caute,' (Ezech, 34. 2*6r. Aicieonducltorii lui Izrael se zugjrivesc in cuiori vii ca fiind nigteptrstori rtri cari caut6 numai sd profite, firi sd._gi implineascE-datoriile citrl turmE.

Alegoria se formeazf ln dou6 chipuril) :c,l Sau desvoltAnd una gi aceeagi metaford prin descriere

sau povestire, precum e cazul ir alegoria despre ure la Iscio {5.t-21, ori in alesoria despre ,ira de uie ces fdrd faros ra Ezechiet(15. 2-5), qnde prin icoana vifei de vie ttriati din butuc, ca*e

""._" }ql{ decdt pentru loc, se infe{igeazi Ierusalimul 9i lo_cuitorii lui;6/ Sau se ingiri mai multe metafore pentru construirer

tabloului alegoric, cum e in alegoria despre pocea timpului me-sranic (Isaia 11. 6-8), cu convieluirea animalelor silbatece cucele domestice gi cu oameoii gi i' alegori a ostagului Domnului(Ephes. 6, 13-17'). C_a-{qa CAntarea Cdqt6rilor in-treagi esteo aleglorie in care--se rdfi;"$G,jn'biiei lui Dzeu Iafide-oameoi.

Sunt alegorii pure Si impure sau mixle, In alegoria pardtoate pirtile ei sunt improprii, sau obiectul zugirivit nu ,"' po-meneqte. ln alegoria impurd sau mixtd, se amestec5 vorbirea im-proprie cu cea proprie sau lucrul infifigat se pomenegte. Exem-plu de aleSorie purd este alegoria despre uia cea s{earpd (Isaia5, l-Z), unde Iudeii sub imagioea viei sunt mustrafi pentru ptr-catele lor, Exemplu de alegorie impurd sau mrxld este alegoriadespre uia cea dcoastald (ps. 79. g-17), unde pria vila adusl diraEgipt gi frumos desvoltatd se infifigazi poporul izraelit gi princiteva expresii proprii se recomandn iusriiirii lui Dzeu. Sau ale-goria despre ostagul Domnului (Ephes. 6, l3*l?), cea despremdslin (Rom. 11, 16 9i urr.r.),

r) Drp[ lledor, op. cit. .p. 12,

-36-

Alegoilile biblice peste tot sunt de o frumusefe mlreafh'l)Cele din Vechiul Testament sunt uneori prea abuodente 9i iper-

bolice. Astfel profgtul loremis folosind imaginea despre pustiirea

lumii intregi, ameninfi reSatul iudeu cu distrugere din partea

Chaldeilor {4. 23-29).Alegoria pe l6nSi ci este o figurd specialE de stil, mai este

9i o denumire generald pentru figuri de stil.

Expllcarea alegoriilor gl a metaforelor ampllllcate.intiiu alegoriile gi metaforele amplilicate trebue recuuoscute.,

De ex,r ,,Nu poate pomul bun sd facd roade rele, nici pomulrdu sd fqcd ruade 6une" (Mat.7. 18). Iisus Christos aduceacestexemplu nu pentru ca sd spunb in mod figurativ ctr omul bunnu poate sivdrgi fapte rele. Aici av.em numai un exenrplu cu ln'feles propriu 9i nu o metaford amplificatd. In /saio. 11' 6-10avem insE de a lace nu cu o descriere proprie, r'um sustin exe-gefii iudei, ci cu o zuSr6vire ale6loricd, ir1 cste fiarele reprezintlpe oamenii vitiogi, cari leplddnd vifiile in timpul messianic, se

vor imblAnzi gi vor locui impreuni cu cei buni.d Multe alegorii sunt explicate de autor, eum e ale(oria

despre uio cea slearpd (lsaia 5, 1-O la v. 7-8), cea despre

oila de uie fdrd folos (Ezech. 15, I-5, la v. 6-?), cea despre

cei doi uulluri gi ramurile cedrului (Ezech. 17.l-l0t la v. 11-21).

^A.legoriile mixte sau impure se explici ele insegi. Astlelin ale(oria oslagului Domnurui (Ephes. 6, 14-17), in cea despre

uila de uie si mlddi{ele (Ioan 15. I ss), pirfile proprii aduc lu-minii asupra celor improprii.

6l Alte alegorii qi metalore amplilicate se pot explica dincontext, din ideia principali, din scopul autorului, din impreiur{-rile vorbirii gi din alte aiutoare ermeneutice, [n alegoria din /sola11. 6-10, ideia principali, qi scopul alegoriei este pacea univer-sal{ a timpului messianic. Prin urmare cohabilares lupului cu

mielul, a leopardului (panterei) cu iedul, pdscutul impreund oluacii cu ursoaica Si bdgarea mdnii copilului inldrcot in uizuinabaziliscului (garpele labulos), inldfigeazi timpul messianic cAnd

oamenii nu ie vor mai dugm{ni de moarte, ci vor viefui pagnic,Metalora amplilicatd: ,,Tu eqti Petru 9i pe aceastd piotrd uoizidi Biserica Mea gi porlile iqdului nu o uor birui pre ddneo"

!) Totugi unele ale(orii din Vechiul Testament sou[ ae ruut prer vul.garc gi indrceutc, dar cuat exemple ale culturii primitive a poporului cvreu.Profetul Ezcchiel ia cap. 16 al ctrrfii sale cearli pe Iudei pentru idolrtrie, ln-Iafil&udu-i prin ima[inea unci fcmei adultere, deelrAoate.

-39-

ll''1, l,

I

ll.l,l::

rl

'll

i

(Mat. 16; 18), se lnfele[e din impreiuririle vorbirii (v, 13. 16),Metafora amplificati din Ioaa 11.9-10 derpre umblareainlim-pul zilei gl al nopfit, se infelefe din v. 8.

ci DaeI obiectul alegoriei nu e indicat, ceeace e loarte rar,el trebue ctrutat. Se cereeteazi ideia principali 9i scopul alego-riei, din care se poate cunoagte punctul de asemdnare gi exten-siunea acesteia, Pir{ile alegoriei irebue sE se acorde cu id'eiaprincipali sau cu scopul alegoriei,

d) Acele pirfi ale alegioriei care servesc numai ca decor,nu se explic[, iar cele care adau$d ceva la clarificarea ideii prio-cipale gi la consistenta ei, trebue evideufiate 9i elucidate, Ast{ello Ezechiel c. 16 se descrie ln cele mai vii culori o femeie in-gratd, care a fost ridicat6 din cea mai mizer[ stare, a fost de-ruitd gi a tost luati apoi in cdsitorie, dar ea a rispldtit pe bine-{ictrtor cu cea mai abjectd inlidelitate. Natura imaginei imprumu-tate din felul de a g&ndi al Iudeiior, aratd clar ci ima[inea inesenta ei reprezintd perlidia popc,rului iudeu fafi de Dzeu, cd-zAnd in idolatrie, Deci sin6luratecele irna6iini nu sunt lipsite devigoare $i servesc la ilustrarea 9i prorrrovarea ideii principale. To-tugi ar gregi interpretul dacl qi pdrfile ceie mai urio prezentated.e prolet le-ar interpreta cagi cdnd amdouniele vietii ugoare a a.eeleifemei ac{ultere ar contribui cu ceva Ia esenfa lucrului, sau cagicind liecare din purtdrile ei ar viza un eveniment din istoriaIudeilor. Aceste pirfi sunt numai un decor al imaginei.l)

2. Parabola.

k*bda*@ela paravallo, a pune aleturi, a asemina) i#*.s"Bg*1**f.m.q*.Efe"ti"S-.."1e_qnls€q-qa,,is, fq1mn. d"9 p9ye.,^sljge_,.9.31e

"TF-l-19 ill+_+p-14.r,-. $LJapte"..omeneetin*s9a .cum. qe.- Bet1eg.*.sle-""i:nviafa de toate zilele, "t+pe IaC{ sa lie adevhrate, ci numai vero-

Eigilgg. SCopril';i-;ste didactic, de a ldmuri adevdrurile'di"iil*"asupranaturalE, ideile religioase, morale, cari liind prba abstracte,n'ar Ii putut str lie infelese de ascultitori prin:itivi, neinstruifi,cum erau orientalii timpurilor bibiice, dacd se spuneau direct.

E va sJtheliile Ble z !*t e s tr q {iti e " d q pjr r tbs h d 3*lq.r_iJe- _M an -

tpitorulgtrsqre= dqgsgge-rq--ude-el€-ius4qtqilqj+piiitiei n.e-uwire-, 1) Ios,_ Kottg.rrf,s1l Herrneneutica biblica generalia, Viennae, 1850.p. 111 . trieithraayr.. op. cit. p. 15?-t58.i) Numirea de parabold nu se la totdeauna in acest oens io evarghelii,

ci 9i la sena de proverb lLca 4,23;5 39) 9i de invEfiturl sentenfioasi-(Lcal{. 7-10).

-40* _41 _

' Unele parabille evanpihelice sunt asem[nlri perfect inchise,

acoperite, De ex : Parabola semdndtorului (Mat, 13. 18-23,Mcu 4. 4-B L 8. 5-8). Alte parabole au aseminarea numai

in parte deschisl, descoperiti, prin vreua termen de compara{ie

pus la iuceput (,,Imtdrd{ia lui Dzeu e asemenea",/, cutn e Para-tola cu semdnla gi neghina (Mat, c, 13 24), - ori printr'un

termen de asem6nare pus la sfdrgit (,,ogc ai"), cum e parabola

cu ooio cea ratdcltd (Lca 15, 3-7) 9i cea cu drahma pierdutd

[Lca 15. 8-10) ; ori pria termene de comparafie puse 9i la in-

6eput gi la sfdrqit (,,Asemdnutu-sta impdrdlia cerurilor' - ,,dgo

gi"), precum e parabola eu seruul nemilos (Mat, 18, 23-35)Alte parabole sunt ascm6nEri mai mult deschise cum e parabola

cu {rduntele de mugtar (lvlat. 13. 31-32),) Iar alte citeva pa'rabole sunt oumai pilde sau exemple morale, cu inleles propriu,cum e parabola cu Samariteanul milostiu (Lca 10, 30-37), ctuams'gul gifariseuJ (Lca 18, 10-14), cu bogatul 9i sdracul Lazdr (Lca

16. 19-31), cu bogatul nebun (Lca 12, 16-20), cu judecdtorulnedrept (Lca 18, 1-1i), cu prietenul nemilos (Lca 11. 5-A).',

AitS deosebire intre parabolele evangheiiilor eate cE unele

sunt mai desvoltate gi reprezintl dramatic unele idei, ca Para-bola cu fiul pierdut (Lca 15. 1l ss), pilda cu Samarileanul mi-lostio, etc. Alte parabole sunt mai scurte gi limitate la o Per-soand gi infd{igeaze un mornent, sau numai o parte a lucrului,ori cuprind o 3im:li int6mplare. Alte parabole sunt compuse. O

parabold compusi este cea despre nunta fiului de impdrat(Mai.22. l-1l41, cu istoria despre cei chemafi la cind 9i cu intimplareadespre cel neimbrlcat in haind de nunt6.

$*raho.la"..esue., o-povesti re' imaginarr 9i . se' ..deoseb-ei?t-e" .,.dealegoria pto,p-r"i-1l..pisq F{in,.car:acterul ,ei exclusiv de--.por,estire Qi

piil*il"r-qimJ,itatea faptelor, ps-ve,s,l,iJ-9:L p,e- g4qd.. a"lego"rie-,.p,rqprju

zisi- une ori d.€scr"ie, alt e o,ri . e nar.e"a,a4., ,4ar" . lgldg ag-ga., infefi$e.aze

stdri si faot<Ei t"*"e}S., r..c-a.l*,"'fi,r'rqtryq r-!q iyee4*sjgdlcsee--F.t-d"esilta-vatetqlrlqt:qsare$ nal*fasq-mai*uqs-r-de-Spje*l-es*Ei de-islcg!*d*A*rile tla:ssple le*a b.srracte+i-"iudeesleje* .-rydi- .

t*li$ elEcia" gL-es.east&- exprimarea,p a;3!3!rq1-gsseeltgdjslt:l:gglyj,*"xpgg]-are*a,jjgsitg-4l-e--A-1d-e-yfr,ului,. -sqJ-e-*impersonalS"-Sl8**nemiiaale.are

') Vczi explicarea c.mparatiunilor, alineatul a).

'i Heinrich Weinel, Die Glcichnisse lesu, Leipzig und Berlin 1918,pag. 24 9i 30-31.

i.ii.i.iiiirll

L

iqs.ult *gAtti-lq !4 f119u--cSlfr-rEi.@ ex.: parabola despre lucrdtorii ieirdi ai uiei, Mat. 21. 33-44i, Ctr acest scop a rostit gi profetulNatan citre Davicl parabola sa despre bagatul, care e rap* mie-lugeaua sdrqcului (It Imp, 12. 1 ss). Ea atragea asentjmentul ascul-tdtorilor, cari firi vilul parabolei, s'ar fi sim[it directatingi(cume cazul gi la parabrla cu Sornoriteanul io Lca 10, ZS-37).

Parabola se potrivea deci la popoarele orientale, cari aveauo deosebitE inclinare spre fantezie

Expllcarea parabolelor,).

a) latre parabole sunt unele explicate de autor, cum e pa,rabola profetului Natan despre bagatul care r'dpegte rnieluseiuaadraculiti (II Imp. 1,'2. 7--10), pirabola cu semdndtarul (Ma{, 13,18-23), ca semdnla gi rcghina (Mat. 13. 3g-43)..

b) Alte parabole se explici din context, gi anume in primulrind din imprejurdrile vorbirii. Astlel parabola cu oaia rdtdcild(Lea 15 l-7), cea cu drahma pierdutd (Lca 15. 8-- 10) 9i c€acu fiul rdtdcit (Lca 15. 11 si) se explici din v. I-Z; .parabola

ca seruul nemilos (Mat, 18. 23-35) din v.2l ,.parabola cu iq-lanlii (mnalele, Lca 19, 12*27) din v,. 11, parabola se poateexplica gi dintr'o observafie, care o precedeazd ori ii urmeazd,aga ci adeseori parabola este o ilustrare a unui indemn, cum bcazul la parabola despre, udlauul slugilar lMat 24. 44), ori oilusirare a unui avertisment, cum e parabola cu bogalul neinle-lept (Lca 12. 15), eu smochinul neroditor (I.ca 13. J).

In toate aceste cazuri rXm6ne sE limurim pirtile paraboleiin armonie cu ideia principali gi cu scopul parabolei, ambelefiind in str0nsi legiturd,

c) Uoeori se intimpli ca toate aceste indicii sd lipseascd, iarideia lundamentali si nu lie destul de evidenta. in cazul acestarecurEiem la aceleagi mijloace, ca Ia explicarea alelloriilor fEriindicii explicative. Trebue si eiutdm ideia principali, cercetAndcontextul mai indepirtat, In sf,argit se va *niliru farabora ins{gipentru a afla ideia ei cenlral{ din care ,a de"urie apoi inter-pretarea pirfilor, Astfel se va proceda la parabola despre bo-gatul gi sdrocul Lazdr (Lca 16. 19 ss), Ideia Iundamentali a a-cestei parabole este ci boSiiia, dacd. nu se intrebuinfeazE cumtrebue, duce la nenorocire. Ideia are doui pdrfil una, despre---l m"i -ult dupe Relthraayr, op, cit. p, 156-160-

-42- -43-

intrebuinfarea rea a bogifiei gi alta, despre rtrsplitirea de drfp5,

moarte cu osinda veguic6, de care bo$atul ln ztrdar caut{ s6

se scape,d) Pdrfile parabolei se explicd dupi insemnitatea ce o au

pentru ideia fundameatalI a parabolei. Parflle secunclare sau

decorative nu se vor explica. Astlel nu se va erplica numdrulzece al tecioarelor in paraboli,

3. Fabula.

Fabula este o alegorie luati din aaturi pun6nd si vor-beasci*pll6iitii^$fHfrmrat' 9i lnfif igazn prin povdstire -'tlri " rideVHi

moiall " in- B'lb'fi8*B'tifif"tumai dou6-'{abule ; Uria in caie ciipacii'iiiaki$ ?egele (Iud,9.8-15) 9i alta despre scaiu 9i cedru (lI Pa:

ralip, 25. 18). Ambele sunt explicate de autor'..

Fabula are comun cu parabola caracterul de povestire

imaginari, Se deosebegte de paraboli prin mediul din care i9i ia'

subiectul gi, prin faptul ci iotimplarea povestitd, iictivi ca ln pa-

raboli, nu se putea intAmpla qi deci este neverosimild. Prin ur'-mare fabula este inferioari parabolei.

20. AIte ftqrurt lingrrlcrlce. ]

1, Gnoma.P''

StAnta Scriplura cuprinde multe sentinfe. sclltg 49-.yfigq::1,axiomelor Si Slr,.ine."g11.r.ete!p"e.de:.,{-e-Eqle m-o[,fl..I& EIe se fin de

Seribul impropriu, lntrucdt au de bazE sinecdoca gi me{afor4 gi

totdeauua inseamni altceva, Ast{el de adagii insenioase gi fecunde'

cari infifigazi intr'o sinsuri liguri un adevir general cunoscut:

sau o invitituri aplicabili la chzuri analoage, se numesc gnoms

(dela gignosco, cunosc). Biblia e bogata in astlel de sentinfe, iarDomnul te intrebuinteazi mult. De ex.: ,,Au Si Saul este intre

profefi$ ? (I. Imp, 10. 12 9i t9.24) pentru a descrie impresia

pe ""r" o lace un intrus. ,Se code a lntreba Abelul (lL

Imp, 20. 18), adeci sfatul s[ se ia la locul potrivit' ,,Pdrinfiiaa mdncat aguride (struguri gi poame acre) 9i dinlii fiilor s'au

strepezit" (Ezech, 18. 2), de unde reese ci Iiii trebue s[ isp6-

geasc6 pieatele plrinfilor, ,,Doctore vindecd'te pe tine insuli"(Lca 4, 23), adecd iadreptarea si inceapi intAiu cu Persoanaproprie gi cu ai nogtri pAllul esle cel ce seamdnd Si altul ccl

ce secerd" (loao 4, 37), adeci unul face 9i altul profiti' ,,Unde

os fi trupul cel mort, acola se uor aduns uulturii" (Mat' 24' 28)r

liriitl1,1

,..l

il adeci unde vor fi pdcdtogi, acolo se va da qi iudecata Domnului.,,Scoole tntdiu bdrna din ochiul tdu gi atunci uei aedea sd scofipaiul din ochiul fratelui fda,, (Mat. 7, S), adec| numai cAndcauli serios si.fi lepezi gregala ta cea mare poti si te ocupi deindreptarea gregelei celei mici a aproapelui.- ,,pulin aluai do-speqte toatd frdmintdturo,, (Gal. 5. 9), despre puterea de con_tagiune a rdului.

Gnomele adeseori sunt iperbolice, Astfel ,,Sd nu gtie stdngata..ce fuce dreopta ta.. (Mat. 6, 3), adecd sE nu te mdndregti iumilostenia ta.r)

Expllcarea gnomelorrl.Explicarea 5lnomelor este adeseori anevoioasi, Ele trebue

si fie bine examiaate gi interpretate cu ingleaiozitate, cici dac{s'ar explica dupX literE, ludndu-se pr"u ,"Jtrars ori prea pe larg,ar da infelesuri absurde.

1, IntAiu cercetdm dac5 avem de a face cu o 5!nomi, orinumai cu o axiomd sau proverb cu iafeles propriu. De e*,1 Sen-tinfa proverbiald: ,rtry'u ce intrd in gurd, spurcd pe om,, etc,(Mat, 15, ll), arc in{eles propriu. Dar zis'a: ,Dq.j9."_g,q^!o_-u_!- ci-::::*#*!"! falq-e$7.qzq.!.si

.c-e-g. {yggp!i,,,il,toarce-i tui si-iie cea-lffff- (ivlat 5. 39), este o g"";, ,r"ritrbila, reprezentAnd o re-guli generalir mai bine supoarti o noue vdt[mare de onoare,decAt sI te rEsbuni.s)

2, La interpretarea gnomelor avem sd observ5m natura (in-suqirea) Snomei de a confine o sinecdoc6: specia in loc ie gen,infdfigAnd astfel prin parte intregul, - sau de a confine o ."t"-Iord.. De axt eCel ce.le ua sili pre tine sd merEi o mild doloa,me?gi cu ddnsul doud.t. (Mat, S, 4l). Aici expresiuneat a sili amerge o mild de loc, std in locul termenului: a sili la tot felulde servicii personale, Deci l fd servicii mai mari, dec6t cele ce!i-se cer.

3. Extensiunea ima$inei se cunoagte din context qi din na-tura lucrului, gi nu are a se depdgi. De e*.1 nDacd, achiul tdu,rl !:rpt t, smintegte pre line, scoale-l pre el gt depdrteazd-l

. t) Cu ast{el de.gno.me_ se pot asemlna $i urmtrtoarele lraze iperbolice I

"! ".lfryr.l linlarul gi a inghist camila" (Mar. 23, 24), adeci a {i iedant inchestiuni lipsite de importanfd gi superficial in cele esentiale. ,,Aziie(emfaliclmunlelu.i sd, se. mute g se mutd,, (Ma-t. 17,20 9i 2t.2ll,adice a birui orice,,,Moilesne este cdmila sd tre-acd prin urechile acului,decdil.. "despre greutatea ce a mai mare.

') DupE Reithuryr, op. cit. p- t6O-162,:) Th. Inaltzer, Kurzgelas_sler-Kommentar zu den vier heiligen Evaa-gelien III Bd. Aufl. IlI. Graz-u. Wi"",1sii. p, iSS.

'

-44- -45_

dela line" {Mat. 5, 291, Aici ochiul std ca sinecdoci in loc de

tot ce-i este mai prefios omului, Scoaterea gi lepddarea ochiuluilaseamnd dupi context desfacerea omului de tot ce'i este mai

scump, daci prin acesta ar fi indemnat. spre pdcat, .,Au doardaor culege prin spini struguri sou din ciulini smochine ?" (Mat,7. 16), inseamni prin generalizarc t dela nimic, nimic, deci nicidela om s5. nu ne agtepttrm la mai mult decAt poate da.

2. Comparafiunca. '

Comparaliuneo este asemdnarea deschisE, descoperitS, intredoufl i;;;;iT;;:trT-a:e' ctdrif ici

"i""- i"it"[ - ci-

"

aiemdi{etiirulpre-s"up_'$:dq:,6_f;;t-A;;dffi ;d666"iiidiaIt'e-piiii'aii,ilintElfi "de

iiiffiarafie: ,,catt, slprecum", ,,ega gi", ,rdsemenee gi", etc, Prinprepozi{ionarea (punerea inainte) uneia din aceste particule,metafora se transformi in aseminare deschisd, descoperiti,

Existi lnsd. unele comparafiuni, in care nu se face prepo-ziNionarea comparatiunii (Isaia 49, l4).

Ca {igurd retoricl se considerS numai comparatia arnpld,sau asemdnarea exlinsd. la mai multd propozitiunil) De ex.t ,Pre-cutn a fost in zilele lui Noe, aEa ua fi Si in ziua Fiului Omului,Mdncau, beau, se insurau, se mdritau pdnd la ziua in care ainlrat Noe in corabie qi a uenit polopul Si i-a pierdut pe ioli",(Lca 17. 26-27\. O.-.fr.urrlsas.E--e-o-glpat4ig*.alpp-lfeste4lcea-desprei .

meabryt,9- gglpllyi ll 9-or,. 12, -14.ss),-in..care*reperts!. 4i41r9 gI:Ltti9-i,,j.a-15,-d1i-Jifieiise".ldm-d-e-*..,^L$L--esj.e,*s.o'mp..+reJ3s,."i.epor

1'

tulme_m!_r^e,].-e-g..f at6.-d,e..corp.+i,.f at5."-de-"e._1_g_,i1.:.gli:_,.- AJemaaarea de rind cuprinde u*en inai"a intre doud gAn-

duri sau propozifiuni pentru a se declara egale (in esenfi, cali-tate sau cantitate)s), De ex.:

"V3_lqilnit.prd*yni.ca oile--itl^fii!o-:-"-il"

lapilstl', "Fi1i-*isfu.1"9pji-sal53rprL[L*b-837,.i-.es*.,p'o-tg"g.Wt:

(Mat.10, 16). Precum trupul fdrd de duh mort este, aEa gi credinlafard de fapte moartd este" (Iac. 2. 26),

Unele comparafii biblice sunt abundente, ceeace treceala Iudei drept eleganfi. In Ciotarea Cdntirilor (4' 2), mirele lau-ddad dinfii miresei zicet ,,Dinlii tdi, ca turmele celor tunse caris'ou suil din scdlddtoore, loale gomeni nosc Ai stearpd nu este

tntre elet'.

I .Srefely, op. cit. pag. 136. ,,Comparatio est similitudo (ad eandemimadinem oerti.ens) iu olures sententias extensa",- r) S;6kelyr'op. cit, pa!. 134. ,,similitudo est aperta declaratio parita-tis [esentialis. qrililatls vel quantitatae) duarum id.earum vel sententiarum".

r'l

' ]'l

L Evident, como,araiiunea aparfine sensului propriu,

- In comparafiune aseminarea este descoperit5, iar in meta-:{or5, -alegorie, parabol.6, fabulE qi gnom{ asemEnarea e acoperitE,

Expllcarea compai.a!lunllor,

. La explicarea comparafiunilor lucrul principar este tot cunoa-gterea temeiului asemlnErii,o) La unele asimini.ri gi comparafiuni se indici temeiul

.asemindrii sau nota co*runE a ambelor .luc?uri ce se asen:hni.

.De ex.: ,,Fiti intelepti ca gerpi 9i blAnzi ca porumbii,.(Mat. I0.16). ,rFemeia ta, ca. uila de uie roditd in laturile casei tiale,, (ps,127. 3), in as'mdnarea grduntelui dc mustar (Mat. 13, .rr, af -32),temeiul de asemdnare se 5iisegte in descrierea grdunterui de mug-'tar care este msi mic decdt toate semin{ele, iar dacd cregt:e,.cste mai mare decdt toate buruenile gi se {ace copac tnare,,.

6) La comparafiunile al cdror terneiu cle asem&_rare nu eardtat, trebue cdutat acest rr'roeiu din context, din impreiurErile.istorice, din natura Iucrului sau din alte mijroace ermeneutice.De ex, ip Apoc. (16. ,5), se vestegte ci Isus Christos va veni,-a furul. Terneiul asemtrnirii este deci dupE natura lucrului,venirea fdrd de veste. In Isaia (L 8) se zice: ,,Fata Sionului arimas co o colibt in uie". Punctul de asemdnare este aici sta-,rea ei mizer[. In psalmi (ps. 127,3): ,,Fiii tdi ca ramurile deoliu impreiurul mesei tale,i. Punctul de asemin3re este aicimul[imea-.

") Sensul comparafiunilor se poate afla din cunoagtereaobiecte]or cu care se face compara-rea, gi din a insemnErii lor, Deex. in Cd.ntarea Cdntdrilor 0. $ mirele laudAnd lrumFsefea mi_'resei zice intre altele: ,rOchii tdi, co locurile din Eseuon..,, nasultEu, co turnul Libanului, care cautd spre Damosc,,. I.acurile dinEsevon (sau Hegbon) erau limpezi qi pldcute, iarturnulLibanului,oferi in partea Damascului o priveligte grandioasd.

21. Fiecnre pasaj biblic are serrs literal.Cuvintele puse in ordine logicd, au sens literal. Tot astlel

.au gi cuvintele Sfintei Scripturi, E cert cH. Iiecare pasaj biblicare sens literal, propriu sau impropriu, dupi cum ideia se exprimidirect, prin cuvinte cu insemn5ri proprii, ori indirect, prin cuvinte

-

"cu insemniri improprii sau figurate.Iu privinfa acest'ri adevdr cd. Iiecare pasai blblic are infe-

les literal, comentatorii sunt de acord, Afar6 de iudeul philon

-46_ -47-

sia[ar arigene (1- 254), celebrul scriitor-bisericesc, a lScut ex-

ceptie pentrucd lui i se p[rea imposibil, din punct de vedere

moral, sensul literal al unor pasagii, Cercetind insd exemplele

citate de ei' ne convingem cE Origene a luat ca sens literal nu-

mai pe cel propriu, nu gi pe cel impropriul).,

22, Flecare ;rasaj btblic are rlrr elngtun senc tlteral.

o) Oamenii obigfiuesc ca prin orAnduirea loSici a cuvinte-

lor sd exprime un singiur sens literal. In SIdnta Scripturi e totagi. Fiecare pasai bibl.ic aqe- dupi in!9n!!-a qu!ory]-q1' gn sin$utsens liieral, propriu o_ri irnpropriu. Altfel, dacl s'ar admite lntr'untloi;ti mulie lensiiii tii"iut", cu siguranld cE nu s'ar putea cu-

noagle gAndul adevSrat al autorului gi s'ar zlddrnici scopul lui.de a {i in{eless). Biblia gi-ar pierde valoarea 9i prestigiul, deve'nind inlerioari gf,rlilor profane,

b) in Biblie nu existi pasagii cu mai multe sensuri literale.Cele cAteva pe care unii autori le consideri a fi astfel, au un sin$ur

sens adevdrat, iar celelalte seusuri posibile ce Ii se atribue, sunt

sensuri inventate, ceeace se intAmpli la texte cu sens mai bo$at

gi rnai vasts). Cuvintele profetice ale lui Caiafa : uDe folos este

noud sd moard, un om.pentru popor", (loan 11. 50), cSror cu-vinte Duhul sfAut le di un in{eles mai inalt (v. 52), nu se potinvoca drept contra-ar6lument, cici arhiereul a intenfionat si dea

cuvintelor sale un sin6lur infeles, anume, ch mai de lqlos era ca

- ,) Or.g"ne greSeSte, cdci exemplole citate de el ca imposibile pentrusensul literal, au acest sens, fie el propriu,fie impropriu. Astfei purunca deaucide coprii aetfiialr impreiur (Fac. 17. l4), se va infele{e in sensul propriupotrivit eoncepfiei'morile primitive de pe timpul Vechiului Testameut Poruncadati da l)umnezeu prof-tulqt Osie (c. l.) ca si-qi ia sofie deslrinatd, ar€ sensIiteral prcrpriu, desigur pentru a o aduce la iadreptare. Porunca l)omnului ci-tre cei-gaptezeci invildcei ai Sdi ca sd nu ,alule pe nimeni ln cole (Luca 10,.4), are infeles propriu iperbo ic, adeci si nu ziboveascd ln cale'

,) Ma.dor, op. cit. p. 20.8) Ca astfel,de pasa{ii se citeaz[:a) ,,Acesta pdca[ele noastre le poarld. gi penbu noi rabdd durere", (lsaia

53.4). Evidentci lsaia profelegte aici cE Messia va sulerichinuripentruis!'d-.sirea picatelor omeuirii. Matei ltsi, citind (8. 17) partea intAia atextului, aratd.ia prof"ti" s'a implinit cu vindecErile luilisus.Deci Matei scoate un sens de-rivjt. Petru in ep. I 12.241 rcdn, selsul adevllat al locului citat din Isaia,

b) Alt exemplu citat esie: ,,l.ar neamul lui cine-l vo spuze" (lsaia 53,8).Aic! unii au lnfetes aagterea dumaezeeasei, diq eternitate a lui Christos, altiina$rerea lui omeneasci, temporald, alfii oeamul acelora cari cred intr'losut.'

c) Alt loc ester ,,FiuI- Meu egti tu, Eu astdzi Te-am ndscut" (pe- 2. 7),pe .care apostolul Pauel il citeazi. de trei ori, odatl in infelesul de nagte,ea lui Christos din eteraitate (Evr. 1. 5), altddate in intelesul de preofia Lui(Evr. 5, 5), 9i altE datd de iavierea Lui (Far:t. Ap. 13. 33) sau de trimitcrcaLui ln lume.

fl'l lri l ,

r'lil

t,

tl.l,i

i

un om si fie iert{it pentru poporul iudeu. ,,Dacivorbele caoitd si'un sens mai adinc, acesta a fost dincolo de voinfa a.hier"rloi ,;{

c) Nici sfinfii Pdrinfi n'au susfinut mai muite sensuri. {it&i,rale ln acelag loc biblic. Fer. Augusrin2) tocmai p.rt;;-;;:";6-;ritatea Bibliei ii admile mai multe sensuri8).

d) Nici infelegerea jii"rita a unor declaralii ai,r,fi!UAll*,lndreptdfegte la susfinerea mai multor sensuri tii*r"f#oacl-.EibiJ;insigi considerd ca (regit sensul pe care autorul ; ,^tt "'rngindul siu, Astfel loan (2. 19) aratE ca gregit ualdeclarafiei Domnului : ,,stricafi ocest teiplu' Ei in tr^ti z?n il upiiridica", Domnul respinge sensul propriu al cuvintelor .*!",."Etr.invificei ude a se feri de aluatur Fariseii.lor gi o/ saduc heilor,,(Mat. 16. 6. t2).

e) Nici in ligurile de stil nu pot ti doua sensuri literale. prinalegoria uilei de uie gi a mtddifetor (Ioan 15 I s), MAntuitorulnu .ne

invafd ir acela$ timp gi curtura viei gi regEtura uoora cudinsul, ci numai legdtura sufleteascE cu El. In alegorii avem agadar numai un sens literal, pe cel impropriu, Numai dac6 amlua separat, despirlite de texlul lor, cuvinteie despre vila de vie9i mlddifele gi le'am prezenta indcpendent de legitura lor din text

-gi de scopul pe care I a avut autorul, numai atunci ar avea sen_sul lor propriu, cici ne-am g6ndi numai Ia vifa de vie 9i la mld-di{ele propriu zise. Dar aturci cade gl intenfiunea morali, pecare a avut-o Mantuitorul cu aceste imagioi ca sE {inem stransleg6tura cu D6nsul, irecum mlldifa e legat5 de vifn.

Nici la parabole nu se ia in seami sen:.tl lor propriu, cagi-cdnd ar reprezenta,,niEte observafiuni desp?e starea naturii saudespre via{a omeneascd zilnic6,,a), ci se socot:.;te numai sensulimpropriu, reprezenldnd exclusiv ,,nigte ilustra{iuni ale unor ade-viruri inalte, religioase morale", pen{ruc6 sens,l acesta este dupdintenfiunea autorului, iar ,,invh{dtura paraboiei nu este s"n.ul ei,ci consecven{ar'6)

Tot astfel 9i gnomele au un s.ingur sens, pe cel impropiu,r) Hilher, op. cit. ed. |1. p.22,

- _,)__D_e doctrina christiana L. III c,2?. Astfel o face el la Fac. 1,l.coo-fess. L. XII c. 31-

" ) 31* lnvlfat cre.gtjn, abatele Vilhelm de Ville{roy tt.177Z) a lost del,1T?.", "l

jn unele profefii s'ar (trsi doutr sj:.suri literald, unul iirperfect lialtlrl".pertect, p-re_cum suat acele locuri din Vechiul Jestament,la citareacErorase aila in Noul restament formula introductivi: ,,ca re ,e implineasca -r.i.ltura'' (Mat l,-22 i !- l'r i 27, 9). _sensul literal peifecr ar ii .ii.J- pr"r"tiiiI.lmplinite. tn Noul Testament in'.Christos -Es1e evid"rt ci Viil"f;;; ;-;;i;i;;ca sens. lit_era-l perfect - pe cel tipic. (N. A),r) Maderl op. cit, p,22.

5) Arhim l, Scribaa, op. cit. ed. II p, 50-51.

-48-

3. Regule lDerrlru eeneul litcnal'

Se presupune ci autorul vrea si iie infeles peste tot in sens

piopritr qi sa dea cuvintelor saL2 insemniri proprii' Dar cAnd are

:ie u*p.i*n ceva miref 9i supranatural, ca sd poatd Ii in{eles, in-

iatrineazi ceva cunoscut ascultdtorilor sau citi.torilor' $i -tot astfel

-oencl voegte s[ impresioneze' se vede silit s[ recur$d' la lnsern-

ildrile iraproprii sau imprumutate ale cuvintelor, adeci la ielurile

sensulu-i imProPriu. 1)

De'ci regula fenerali a senstrlui literal este: Intdiu avem si

incercEm sensul propriu al cuvAntuiui 9i numai unde 'acesta ar

fi imposibil, ahsurd 9i potrivnic adevdrului qi cugetului autorului,

avem si-l ciutdm pe cel impropriu' Astlel, sensul este impropriu

in trazelet ,,Cu lapte u'am hrdnit pe ooi" (I Cor' 3' 2)' ,,Desbrd-

cdndu-ud de amul ce| uechiu" (Col. 3. 9)' ,,Iatd sectlrea la rddd-

cina pomilor zace" (Mal, 3. 10). ,,A cdrrtia lapatd este in mdna

Lui 9i ua curd{i arla So 9i ua aduna gtdul in iitnila Sa' iar

pleaua o ua arde cu foc nestins" (Mat' 3' t2l' ,, Cel ce nu-gi

poartd ctucea sa qi nu uine dupd Mirte, na poate fi invd{d-celul

Merr" (Lca, 14. 27). ,,Imbdta'uoi sdge$ile mele in sdnge" (l)eut'

32. 42)' ,,Sobia mea ii .ua mdnca trupul" (ibid)' ',Tezautele

pe

care le-a inghitit, iardEi le ua udrsa, din pdntecele lui le ua scoole

Dzeu" (Iov 20' 15).

Dela sensui propriu ne abatem in urmitoarele cazutit

1. Unde predicatul ar cupriude ceva ce nu poate sta a!d-

turi de subiect. Astiel nu putem alla sens propriti acolo unde lui

Dzeu i-se atribtre calit6fi 9i ac{iuni orreneqti 9i chiar aoimalice'

f)e ex.: clespre Dzeu se zice cd' muge;te din Sion tAmos 1' 2)'

sau face sd rdsune Docea sa din licagul S6u cel sldnt (ler. 25.

30), ori unde Christos zice Apostolilor: ,,Voi sunte{i sarea pd'

mdnlului,luminalurnii" (Mat,5. 13-14)' Aici soreo pdmdntului Ei

lumins lumii au insemniri improprii, pentrucd' acestea le preiinde

raportul dintre subiect 9i predicat' Ori unde Pavel zice clespre

uir,", ,,d lrri Christos bund mireasmd sunlem" (2' Cor' 2'

15), Ori unde patriarhul lacob zice despre liui siu: "Benia-min este lup rdpiti:or" (Fac'49 27')' Evident, aici predicatele sunt tropi'

TcrttrE cuvintele Domnului: ,,Lua{i, mdnco{i' acesta este.tru-.

pul irt".t" (L Cor' 1l . 24-25), avem si le lui'm in sens literal

proprirr, pentruci suntc enun{rre testamentard; pentruc[ Dornnui

u.tiut t"-a inNeles gi pentruci 9i doctrina Bisericii astfei le in{ele$e'

tl Reithmaytr oP. cit, P- 151-15?

I. Stclo: Erro. Libl. frsc lV - 49 -

'i.1li

2, Unde sensul propriu ar contrazice doctrina Bisericii, Deex,t ,,Dacd achiul td.u eel rlrept te smintepte pre tine, scoate-Ipre el" (Mat. 5. 29). ,, 8i dacd. mdna ta cea d.reap{d te smintegtepre tine, tai.o pre ea gi o lcapddd dela tine', (Mat. 5, 30). ,,Suntfameni cari s'au castrat pe sine pentru impdrdlia cerurilor,, (Mat,19' 1'2). Doctrina Bisericii opreste distruserea ori mutiiarea cor-pului omenesc, deaceea scoaterea achiului, tderea gi lepdriareamdinei, precun qi castr.area au sI se infelea$d in sens impropriu.

Sensul propriu se afl5 rnai ales in ci.rfile istorice, ir, u"urt.u,autorul {olosegte expresiriniie cele mai sirnple 9i indici lucruriiecu numele 1or. In scrierile didactice deasemeni e covargitor sen-sul propriu, ctci insLruirea cere concepte clare, totugi uneoriintelegerea e faeiiitata tocmai prirr schimbarea nofiunilor si ideilor,deci prin sensui impropriu, de ex, prin parabole.

lJe sensul impropriu se {ace mult uz, mai ales in cdrfilepoetice ale sfintei scripturi, cum e in psalmi, unde autorul pen-tru a ridica pe ascultitori gi pe cititori, incearcd toat6 putereaianteziei, dand cugetdrii avdnt, gi expresie sentinrenteror de careeste insu{le}ii.

24. $irerEsuqH deriwal saur sprecf;aE qi ceE aff,edess saEaeoorrefr cndpmtr, SerecerE aprlicaE Eialnn rlc(,Emodaf .

t. $ensul derivat sau speciai gi cel detlus sau concludeni,

a) .Sensul literal este uneori atAt cie abundent, incAt e sus_ceptibil <le deriviri. Astfel este cdnd are cuprins general gi sepoate desface in piir{i sau se poate speciiica sub dlterite rapor_turi,l) dAnd nagtere unor sensuri speciale. f)e ex, ; ,,La inceputa creat [)zev cerul gi pdnt6.ntul,, (Fac. 1. 1.), adec5 iurn.. upi_rituali gi iaateriaiS., deci.pe inseri gi Lre oameni. ,,Tocte printr,in-sul s'au fi.cut" iloan 1,3), clec! cele v5zute qi ne"Lzul.e. ,,Celorce iubesc pe Dzeu, ft:rofe li-se Iac spre bine,; (R.om. g.2g,y, decigi nenorocirile" ,,Profet din miirocul ttiu, din irafii tdi asemeneamie va scula {ie Dzeul tE",;,, (Deut. 1g. 15), deci in special peMessia, Mai ales rneta,forele, alegoriile gi paraborele au uneoriseas atdt de general gi ahundent, inc6.t adrnit sensuri speciale.

6) Sensul iiteral e susceptibil gi de declucfie pe cje de ra-{ionamant, <iAnd astfbl nlgtere sensului cancrudent sau consecuent.sensui concludent este consecven$a sensului veritabil care for-

={:=: cirprinde in cuvinteie textu,lui biblic, dar se deduce

r) S{nelor, op. ci!, p- 24.

50-

dio ele pe cale de rafionament corect.l) In acest ,ra{ionamentseasul veritabil din textul biblic reptezittd o premis[ la care noiad6ugAnd-o pe cealalti din rafiune ori din experienfi, deducem

sensul concludent, Evident cE sensul concludent, degi nu este

cel original, totugi fiind dedus corect, este obiectiv adevirat'

$i Domnul s'a folosit de sensul concludent cAnd din denu-

mirea lui Dze,u', ,,Dzeul lui Auraam, Isaac Si lacob" {Exod 3'

6), cu ajutorul premisei Sale ci Dzeu nu poate fi al celor mortil'ci al celor vii (Mat, 22, 32), scoate concluzia c[ to{i acegti

patriarhi tr[esc. Apostolul Pavel di ca exemplu cuvintele Legii

Vechi :,, 5d nu legi gura boului ce tre erd" (Deat, 25. 4) 9i cu aiutorulpremisei sale, cd nu de boi se ingrijegte Dzeu, conclude cd celor ce

,erratg"t" cele sfinte nu trebue a le relsza subsisten{a (I" Cor'

9. 9-r4).D-rcd premisa noastrl e adev6ratd qi concludem drept,

atunci trebue s5. fie adeviratd 9i concluzia. De ex':

La inceput a creat Dzeu cerul qi pSmdntul (Fac' L 1);

Crearea presupune putere nem[rginiti ;

Tot cel ce a lSsat cas6, sau lrati, sau surori, sau tati, sau

muiere, sau ieciori, sau holde pentru- numele Meu, insutitva lua 9i viafa vegnici va mogteni (Mat' 19' 29)'

Cei deplin religiogi au l5sat ujlsi 9i frafi sau surori, sau tati,

___ siu muiere,. etc, pentru Christos'

D-""i" ";i d"plin religiogi insutit au luat 9i viaga veqnici au rnoqtenit3).

Dacd. premisa noastrE e ialsd, ori concluzia e gregitH', ra-

fionarnentul este fals,a) SE evit5rn aceste erori'

Se observS. cd pot sX fie scoase din Slinta Scripturi amAn-

doui premisele, Precum

,) Szdke,rv, op. cit- p. r9. ,,lensus consequens est consectarium sensus

,"r;, q,,ioi'-r-*ui.'iu,*ir. io.irr',lit"t'^'rn inest, sed- ex iis ratiocinatione le$itima

colligitur".,) Kortleitmet, oP. cit. P. 34..j Michuel [Ietzonauer, Epitome exe{eticae biblicae cathoiicae' Oeni-

ponte J903 P. 16'{l Dacil oremisa ooaslri e I,,lsd, ra{ionamentul $reEit se numegte parher-

*rnnuir. Daci concluzia cste neinten{lonat gteqil6, rafionamentul lals se .nu-meql. parologism (paralo$ism-us exe{eticus), in opozi{ie cu ralionanrentul lnten-

{iouat irls, cire este s"fismul,

( k itEl+j nnurrnrscort!i (': : ;'e i'4.:LuJ I

- ul j- D lD L ir.)'t i. ,-'.r*-'-l1 s.*3'4 i{ lnv. nrL-*t-__-___^. I

Din Maria s'au ndscut Iisus (Mat, l, 16).

Iisus este Fiul lui Dzeu (Mat. 26. 63-64).Deci Maria a ndscut pe Fiul lui Dzeut),

Sensul concludent al ra{ionamentelor drepte; in cari deci:sunt adev6rate gi premisele gi concluzia, este un seos de valoarg,.cici implicit sau virtual, el este cuprins in sensrrl biblic. El sepoate folosi gi ca ar6lurnent in sprijinul unei teze religi,oase. crxajutorul sensului concludent, a scos gi intins scolastica tezele doc-trinei Bisericii apusene2).

Interpretarea practicd a Sfintei Scripturi poate face tz d.e_

i.*1ild:.id deducfiunile, nemijlocitd 9i miilocitd, de sensul special$I cle cel concludents),

ll. Sensul aplicat sau acomodat.

CAnd cuvintele S{intei Scripturi, cu infelesul lor liter;,I bo-fat sau plin, se potrivesc la alte persoane gi lucruri la cari au-torul nici nu s a gdndit, pentru aseminarea ce existd intrepersoane gi lucruri, aceastd extindere a in{elesului riteral bibriceste aplicaliune extensivd, iar sensul aplica{iunei acesteia 3e nu-uregte sens extensiu sau aplicala). De ex.: philon raporteazi celepatru rauri ale raiulr-ri (Fac.2- r0-r4) ra cere patru virtufi car-dinale cu care trebue sE fie impoclobit sufletrrl,

Se cunoagte gi o aplicafie prin aluziune, cAnd cuvintele.sfintei Scripturi se intrdbuinfeazi pentru a insemna lucruri cutotul deosebite, in urma asemdndrii ce se gdsegte numai in cu_vinte, Astfel cuvintele aplicate igi pierd in{elesul 1or original bi_blic. Sensul aplica{iei prin aluziune se nurneqte sers a/uzlu.r) Deex.: ,,Cu ce! cuuios, cuuios uei fi Ei cu cel i.ndd.rdtnic, inddrdt.nic aei fl" (ps. 17, 26-21). Aceste cuvinte sunt inclreptate citreDzeu gi arr sensul cd, Dzett va fi bun cu cei buni gi aspru cucei rdi, DacE. ele s'ar raporta la societate gi li s,ar da inlelesulci ea va iniluenfa pe om spre bine sau spre riu, s,ar ."Li*b"Aj"trl_..osul original biblic despre atitudinea c{reaptd a h,ri

1J lletzoaa.uer. cD_ cit. p-\ 16- Iaasceas Hermeneutica sacra ed. VTaurini 1a29 p. 333... Hllb_er,-op. cit. ed. IIl. p. 3Z_38.li ,9:"T, Gasser, prakrisches Bibelsrudium, Brixen, 1919,', t\orlterr[er, op. cit. p,30.,,Si verba librorum divinorum.,, ad aliastersonas vel res referunrrrr ac-.icriptoi biblicue ,"tuiit iaq* ;;;;i;; ;ili[:dinem, -.quae inter eas inte rcedit-';-i5e".".' riiri"rrrJ") Kortleitner.. on, cit, p.'J0.-;S; ;;;;'irb;rr. divinorum.,. sua sJid_nificatione p-rivata ad ,"ri o-ni.o aii;|i."-.ig.iii;;;;;;';;;i#;,rr""?d;,*;propter similitudinem, quae in solis verbis'.i1il;i;;;-lb;;.r_li,ii,i""fl. '"""'

-52-

',Dze r. fald de om, Frazat ,;[nima mea este totdeauna ?n mdi-

nile mele$ {ps' 1i8, 109) cu infelesul: viafa mea este in pericol

coatinuu, daci s'ar aplica prin aluzie in sensul c[; sufletul meu

,il am totdeauna in puterea mea, sensul biblic al frazei s'ar schimba

'cu totul.Sensul extensiv il au qi autorii biblici, Sfinfii Fnrinli dease-

.rneni s'au folosit de el, pentru scopuri practice, in omiliile lor'Aplicaliunea biblicd este gi aztdzi in uz la'diferitele expuneri in

legatura cu SIAntd Scriptur6, cLrm e 1a omilii, predici' Aitfel de

pe amvon, observa{iunea Domnului: ,,inimicii omului sunt cssnicii,iui" (Mat. 10. 36), se potrivegte pentru poltele omului' Indruma-

rea Lui ailresati leprosului: ,,Mergi de te aratd preotului" {Mat'8. 4), se potrivegte pentru ardtarea pdcdtosului inaintea preotului

la S{Anta Mdrturisire. Grddina'raiului {Fac. 2,8-14), se potri-

vegte sufletuiui cu bune porniri, etc'

Aplica{iunea sensului biblic se lace chiar qi in graiul par'ticular, de ex. t ,,$arpele m'a ispitit" [Fac. 3, L3)' ,,CAfi bucurie

t.nri rsa fi mie, care qed tn intunerec Si lumina cerului nu o odd'"

( Iob. 5, 12). ,,Iatd un adeudrat izraelitean in care nu eg{e uicleSug"

Ioan l, 47),,Cu Christos impreund m'amrdstignit, Iar uiez nu de

,acum eut ci rtiazd intru mine- Christos" (Gal, 2' 20), etc'

). lmpfrrlirea aplicaliunilor autorilor bihlici'

Aplicafiunile autorilor biblici le putem imp[r[i in aplica$i

.piin generalizare, prir- alternare qi prin specializaret)'

;) La aplica{iunea sensului prin generalizate, ttn' loc biblic

eoncret se raportd la ceva {eneral. De ex, cuvintele cari s'au

spus despre m'ana din pasfie (Exod 16. 18), apostolul Pavel Ie

raporti la iaptele de milostenie creqtini (II Cor' B' 15)' In epis-

toia cd.tre Evrei (13. 5) se aplicd cregtinilor cuvintele lui Dzeu

zise cdtre Iosua : ,,Nu te uoi pdrdsi, nici le uoi ldsa" (Ios' 1' 5)'

b) La aplicafiunea prin alternare, un loc biblic eoncret se

potrivegte la alt caz concret. De ex' Cuvinteie lui Oseo {10' 8):

,Atunci uor zice munlilort Cddeli asupra noastrd, 9i colinelot:acoperiti-ne pe noi<.,pe cari proletul le-a raportat la sfArgitul

Samariei, Domnul le aplici la sfirqitul Ieiusalimului (Lca 23' 30)'

Expresiile : ,,Lhemalu-te'am spre mdntuire" ' , " zise de Dzer't

d"spr* Messia (Isaia 42, 6), Pavel qi Varnava le aplicd la ei,ingili (Fapt. Ap, 13. 47), cei doi mdslini qi cele doud candelabre

,l O. Oottfried Hcberg, Katechismus d:r biblischen Hermeneutilt, Frei-.bur{ i. U-r:,rrU p. 33-35.

-53-

..il.

dela proletul zaharia (4. 11 s.), infelegAndu-se Zororraber gi Iosua cafruntagi ai poporului, in Apocalips (11, 4), se aplicE la cei doim_artorin cari se impotrivesc lui Antichrist. cuvintele psalmistului:,,fn tot pdmdntul a egit uestirea lor gi la marginiie lumii cu-uintele /or(, (ps, 18, 4), infelese ca vestirea mAririi lui Dzeu princerul instelat, apostolul Pavel in Romani (10. 1g) le aplica JardspAndirea evangheliei in lumea inireagd.. {Ori, Deut. 13, 5 qi ICor. 5, 13).

c) La aplicafiunea prin specializare, un loc biblic generalse raportl la ceva special. Astfel reflexiunea psalmistului; ,,AIDomnului este tot pdmdntul gi plinir.ea lui,' (ps.23, 1), apostolulo aplici la un caz special (I Cor, lO. 26).

: b) Hegute la apticaliunea bihtica.

Pentru a nu se denatura caracterur sfintei scripturi, trebueobservate regulele urmEtoare pentru aplicafiune :

1. Aplicatiunea trebue sd, fie naturald, adec5 intemeiatd peanalogia imp rejardrilor. Astiei cuvintele Domnurui despre cuvioasaMaria ci ,,si-a ales partea cea bund. care nu se ua lua deladdnsa(t (Luca 10. 42), se pot aplica prea bine la femeile cuvioase.

Aplicatiunea prin aluziune pi orice aplicaliune care nu sereazemd, pe analo5lia imprejurdrilor, este fa.lsd gi se respinge, Deex.: promisiunea MAntuitorului : ,,Va fi o turmd gi an pdstorr(loan 10. 16), se aplic5. uneori ia unirea cle ori ce fel al oame-nilor qi popoarelor, degi sensul adeviirat al acestei promisiuni sereferd numai la unirea oamenilor in Biserica rui christos, uniculstaul al oamenilor gi popoarelor.

2, Aplica\i:unea trebue sd, Iie demnd, raportAndu-se Ia lu-cruri dernne 9i fiind folositi pentru inillarea morald.

3. Aplica{iunea nu se poate da ca sens original al SiinteiScripturi.

4. Aplicatiunea fiind un lucru numai spiritual omenesc, nu. se poate folosi la demonstrarea gi intdrirea dogmelor, ci numai la'a indemna spre bine, de pe amvon gi in viala zilnic1l)

. 1).$z6k9ly, oq. cif. p. 261-262. ,,Sensus accomodatus pro {enuino, a.bauctore intento non fiabeatur, geque in dogmatum dernonstratioae-vel coniir-matione tamquam testimonium.divinum prop"onatrr. . . a.""-.J"ti."" ".-Jririad veritatem et pietatem et sine iactura li;ri; Scriptururum ;Ad;;$.

-54- -55-

5. Aplicafiunea se poate {ace nu numai la sensul literal' ci

gi la cel real al Stintei Scripturi, despre care vom vorbi,- atAt prin

extinderea sensului simboiic, cat gi a celui tipic. Astlel slclrra v[-

uftA de Nabucodonosor in vis, cu capui ei de aur 9i cu picioa-

rele de lut (Dan, c, 2), se aplicS. creqtinului care are credinti'

dar nu 9i iapte.l)Aplicaliunea se obignueqte a se {ace 9i prin ale$orizarer nu

numai ia tipuri, ci gi la parabole, cum vom arEta la figurism'

CAPITOLUL iII,

Sensunn rG.!X. i--- -

26' ldeta de se-s rean 6i irnpdrfirea Etri'

sensui real este un sens mijlocit, ce rezlcl| in realitatile in-

semnate prin cuvinte 9i este iJspirat de Duhul SiAnt' Acesta es{e

sensul specilic al slintei scripturi. La Greci se numea seos misric

{dela myo, ascund), cdci este intruc0tva ascuns' nefiind luat lite-

ral, este itristerios. El se numeqte 9i sens spiritual' raportAndu-se

la lucruri mai inalte, de ordin spiritual satr duhovnicesc'

Dupi raportul acestor realitdli cu cele spirituale' i4."tl":

supranaturalu, "1" ," cleosebesc in simboluri 9i tipuri' iar cle aici

urmeazi cd gi sensul real se imparte in simbo-/i1 .qi tipic'

E" Serqss,E snrc!fuoflic-

27. ndeia de simbol 9i iuaprdrfiren simEroHuri[or;P)

Simbolui (dela symvallo, arunc impreuod, aseeimEn) in sens

lar$ este orice semn, obiect, ce reprezitld ceva asemin6tor ne-

,rxi.rt, ubrtruct. Astfel simbol natural este ramul de oliv' sim-

bol al picii; ramul de finic (Ioan 12' t3), simbol al victorieli

rnielul, oaia [Mat. 10, 16), simbol al bldndefei 9i ribdirii; vulpea

{Lca 13. 321, simbol al vicleniei; lupul (Fapt' Ap' 20' 29' Mat'

io. tO), simbol al striciciunii 9i garpele, simbol al inlelepciunii

(Mat. 10. 16).SimboJul in sens r1gut99 Sste semnul care -r-eprllig!1*j3fg

osrezrmmiffi-frNi6'i?fi n or dinE- maffi alti' A ce st c eva nevi -

,f-r"pr"r"rtat prin simbol, este un adevir abstract religios mo-

ral, ori o persoanE, un lucru ori o acfiune trecut6' prezenti san

--q l. n*itiat. Predici 5i Paoegirice t' I pa[' 171'

'i S;et-;ty, tl. cit. pi. zze-)tt qi Kortleitner, op' c' p''12'

lll ri:,t,i

tt"'

,ll.ir,iil,i

i

viitoare.lJ Obiect simb,olic era de pikld. Iamura de aur de lre{runtea arhiereului 1ot"u..; lr;;;;;,,i1j.,"r,i,,,iJ"r,,"i,,*.

prezenta puterea lui de ispdqire (Exod. 2g. 3g).

bolr.r|""ii, ca popor o.iental, ."' "*pri-*, adeseori prin sirn-

Se rleosebesc trei feluri de simbolur.i in sens ri$uros: ri-luale qi qltfel de simboruri, uiziuni ,i*ooti* q:i acte sirnboriceProfetice. ---- -\ e'-'s"' dtt"

1. Sirnbolurile- {tgle sunt pg_rggane, obiecte sau acte dectrlt, cari-16ilrd,zinta, rrrr trecut .iigio., "' i..irfr, ;; ";";,;Fgi de mcravuri, ori dispozi{ii, .in limirrtu- a" evlavie,2) d,e ex. iccrtul sfdnt, simbol al imp5riliei ir.ri Or"r, ; punerea mAinilor, alconsacrdrii ; spdlarea_mAinilor, al r:evinovdfiej; jertlele; lderea im_

fliill,,;;,.r.Oitorile i br:tezut, siriibol oii"!r,r.,, cu Christos yi cu

Simbolurile rituale se-impart in Lqlcr1g..gr d,o1matice gi mc,-rg_t_e, .CeJ

eb r area pas rilor jid oveeti ";o;i; l; i;,:io,t Ji r.ri" J," ; l, oureaminteqte desrobiroa

.Izraerifiror ai, pg,rrt li mantuirea ceror.intdi-n6scu{i (Exod._rz;. SarUato;r;; ;:;.,rilor aminrea de cor-t,rri]e strimopilc,r Evreilor, din ,;o"l pribegiiei prin pusiiulArabiei {Lev, 23. 42_ 43), Bot"rrl .ffi n reprezentdHd moarteaomrrlui vechi. ir,oreunii c, christos rii"*. o 3-6), este sim-bol dogrnriic' J".irul" Legii veclii ."0i")""rrrra sentimentere .re-ligioase de cari erau a-rairnafi jertfitorii, sunt simboluri morale.Tderea imprejur sirnboriza iu."atugu.", dl ,"nr'-,alitate gi astfer,k:gdtura cu Dzeu in Vechiul L"rtj--rt.-"Alte simbolut.i reprezentl.ncl fapte sau fenornene e>rtraordi-nare, sunt:

'Sarpele cel vechiu iFac, 3) reprezentAnd pe Diavo-lul ; cu,pto*rl fumen5tor.

!l^:. ,5, irl,' ,"il, arzdtor (Exocl, 3J,coloana cle nor. fErocl. i4) 9i adiere"' ,Jriirfri (III finp. 17. lZ)simbolizAnd prezenfa lui Dzeu; ,rt;";;;,drnbelului ie botezulDcrnnului (.ltar. 3), simbclizinci o" O"[ri Sfdni; ]ir,rbile de foc(Fapt' Ap' 2) simborizand .e.,r..sarea--Jurr,,lto. Duhului sfAntpeste Apostori;schimb:rrea Ia fai5. rpr^r-..ilr simbolizanri clurn-l:1girgr,_lui Iisus

.",., "'r['ru*lfi"'X;, "Jl'.ll-c.. 22.e. ,,Sv.nrbolum es! scnsu. Jato rirrine signum,

.eosib;lis,-r,,m'i."liiir"il'lits st5ini' sciiicet pcrsolta, res (rrrationalis) vcl actio

;ifuii*ii:ijH.fi :ffi tll j[F l!]j:tl,r, ",:,)tit,Jif ,"&k.Tx[ i ?:l

""ti" 931.",1,.i;;:li,Jl"o;l".'jji,r'"1.i ilii,lii.i er rnbrum), t,'";;.-.;;-;;" ;;i. ., o,efiety, ofr. cit. paS, Z!! .,symbolum riluale est persona vel act.ioad cultum _divinum pcrtinens, cveDtus ,;figi;;r;

"rr"imoru,r, vel pio. ,r,i-i ',Tt-u"tu" .i,nu"ri""'?"r.,.,*;;1:::,1:"., doctrinas fidei ac

-56-

2. lkjunq-a simbolicd sau uedenia, este o ima6line adevd-

rat[ de intelect"imp{iieEiti A;'TZAil;-ilfrfi9and in chip simboEc

o invi{dturi, un lucru, ori un eveniment care nu se poate cu-

noagte pe cale naturald. Ima6linea aceasta, vizutd cu mintea, nu

are fiin{5 in lumea din alar5, ci in sufletul excitat in mod supra-

natural al vizionaruluil)' E o vedere spiritual[ in stare de extazori in vis.

In Vechiul Testament se gdsesc viziurri in istoria revelaliu-

nii Ei mai ales Ia Prooroci' iar in Noul Testament, mai ales inApocalips. Astfel viziunile lui Iacob, scara pAni la cer (Fac. 28.

12-15) 9i ltrpta lui cu ingerul Domnului (Fac. 32. 24-29),toia-gui de rnigdal (ler. 1,.i1), cele patru animale {Ezech. t qi 10),

viziunea lui Miheea (IIl Imp. 22. 19 ss), a lui Pavel (Fapt. Ap'16. 9) etc. In viziunea s;r, profetul hliheea vede pe Dzeu gezAnd

pe tron gi toatd ogtirea cerului s{And impreiurtrl Lui gi cum per-.mite prole{ilor ialgi, insuflali de duhui Satanei, si"l indemne pe

regele Alrav la pornirea trnui rlsboiu contra Sii:ienilor, in care

,sa piari. O viziune mai scurti este aceea a lui Pauel care vede

in vis un rracedonean care:l ruga sI vinli in ajutorul Macedo-nenilor,

Sunt viziuni istorice, didactice .sou alegorice qi profetice.

a) /sforicd este o viziune cAnd replezinti un adevhr istoricsau o intdmplare, Viziune istoricf, a avut Dauid cdnd a vdzut pe

ingerul care a secerat poporul izraelitean printr'o molimi. begandu-Si,sabia in teacf, la porunca lui f)zeu, simbolizAnd astfel inceta-

rea ciurnei, (I' Par. 21, 27). Aceasta este o viziune istorici ade-

viratd. O;:usd viziunei istorice adevdrate sau reale, este viziunea

istoricd iictivd, o viziune poeticd Cespre care vom vorbi,b) Didacticd sa:u alegoricd,2l e vizitrnea care prin oarecari

semne de arltare sau de ima$ini date de Dzeu, reprezinti un

precel>t sau .un adevdr religios-moral. De ex. in Faptele Apos-

tolilor (10. 11-16 qi 11, 5-10), vedenia lui Petru: vasul slobo-

zit din cer cu anirnale' curate gi necurate, prin care se aratd cE

I)zeu nu {ace deosebire intre Iudei 9i pESAni la imphrt[Eirea Da-

rului Sdu, astiel evanghelia are si se vesteasci nu numai Iudei-lor', ci gi pdsAnilor. Viziunea celor patru animale la Ezechiel (cap

I ti 10), descoperd fiin{a Cheruvimilor,

') Sz6hely, op. cit. p. 212. ,,Visio simboli:a est vera imago intelectua-lis revelata, doctriranr, rem vel cventum rnodo nal-urali noa cognoscibilemsyrnbolice repraesentans. lmafo, quae mente cernitur' non €st res in mundo€xterno existens, sed mera speeies sensibilis in anima videotis suplanrtura-liter excitata".

!) Se numeste astlcl perttrucl diferi in sens de ceeace exprimi cuvintele.

i,l ,iil

il,|"c) Prafeticd. este viziunea care reprezintd vestir:ea unr-ri ade-

vir sau a unei intA.mpldri in viitor. De ex,:Yiziunea cAmpului plincu oase, care la cuv6,ntu.l proietului prind c:rrr:e gi invie (Ezeth,.37). Viziunlle lui Daniit despre succesiunea imp5"riliilor (Dan. c.7 9i B). Vizitlrrile fui Zaharia. Viziunea hi jacob; scara pAni lacer' (Fac. 28) Visul paharnicrrlui qi brutarului (Fac. c. 40) ; viselelui Faraon (Fac. 41), ale lui Nabucodonosor despre statr"rE 9i ar-borele net5,i:rt (Dan. c 2 Si 4).

NOTA. De viziunea simbolici se deosebestc :

. at Vrziunea pocti<d. seu retorici. Eu.u "Jte

viziune purl, ci.numai o.imagioafie v.lu-ntari. qi o descriere vie. i)e pilcJd in Iov. (;.6_12) viziu.eadup5. care la sfatul lui Dzel qi al ing,:rilor asista qi Satana 9r acesiuia i-sepermit,. sd distru{A av-erile iut Iov. etc. Prjn aceaslA imaIine se decoreaziideia cd l)zeu pern,:te satanei sE ispiteasca pe lov. Aceastr" viziu,e poeiicd.estc totodatI Ei o v-iziune istoricri lictivi.

.b) ,\ziy2e1_ apari{iei exteroe,. Scrisul mi,sterios pe peretele casei regelui,Uelsatar {L)aniil 5).

3. Actele simbolice profetice sunt actele neobignuite, mira.culoase pe cari le s6vdrqeau profe{ii, trimiEi de Dzeu, sau in slujbalui Dzeu, spre a degtepta atenfiunea oamenilor, anuntrand prirele vreun eveniment viitor gi ddndu.i o {ormi simboiici.l) Astielprin ruperea vestmantului siu, profetrll Alrio prevestegte des-binarea statului iztaelitear. (ill Imp. 11. 30). /soia uiabla gol qidesculf (Isaia 20), iar leremia igi pune lanfuri de gAt qi trimitepopoarelor invecinate aceste lanluri, prezicdndu-le astfei viitoa-rea lor supunere gi robie Qer, 21. 2 ss). Proletul leremia, peeAnd Caldeii asediau Ierusalimul, la indernnul lui Dzeu, cumpErilarini,, indic6nd prin acest simbtrl cI Iudeii dragi in rdsboiu sevor reintoarce in patrie ([er.32. 1-15). Intr'alt pasaj (c. ZS. 15ss), profetul Ieremia prinregte din m6na lui Dzeu cupa de vin aminiei gi adap6 Ierusalirnul gi cetdfile Iudei 9i pe reSii lui, pre-vestind astfel calamitifile ce vor veni asrrpra .1or.

Apoi diferitele lucrdri ale lui Ezechielsprea simboliza jude-cdfile dumnezee$ti, cari aveau si vin5 asupra Ierusalimului (Ezech.4 Si 5). Profetul Ezechiel la porunca lui Dzeu iese seara pr.intr'odeschiz{tur5, it zLd, simbolizdnd soarta pe care o va avea regelefedechia impreunS cu locuitorii Ierusalimului (Ezech. I2. i ss).Blestemarea gi uscarea smochinului celui numai cu frunze qi iirEroade din partea lui Christos (lvlat.21. 19), prevestegte lepddarea

llt,hS"Iet:uJ Agab igi leagi mriiuile 9i picioarele cu br6ul

. ,..') Sz6hely, op. cit, p, 232-233. ,,Actio simbolica proletica est opus.insolitum ac mirum, quod propheta a Deo iussus ellicit ad aninadversion'emaequalrum excitandamt et eventum aliquem luturum ellicaciter annuntiandum.atque simbolice praeligurandum".

--58- -59-

lui Pavei, pentru a-i prezice inchisoarea care-l aS[epta in .Ieru-sahm (FaPt. AP. 21. i0 s),

In Not,l Testament se aild, 9i acte simbolice de naturd di'dacticS. Astlel e botezul lui Ioan Botezdtorul (Mat. 3' 11), repre-

7entend pociinfa; intrarea lui lisus in Ierusalim cdlare pe asin

{[vlat,. 21. 1 s), reprezentdnd pe Messia.

Deosebirea simbolului, a viziunii simbolice, a aetului simbolic, de

alegdrio 9i de Parabol[.

-Ejpghglo.! El a"9-tu1 glmbolic.sunt lapt-e - sau fenomene realg,

"uri t;iu."up.iins,.-cu-titolur-ile, !a.hotez,El..!g!--lisus, Duhul SI6nt

s'a aretat real in chipul unui porumbel pentru a Ii vdzrtt de oa-'

iuni, io, u.rp.u Apostolilo. sL coborie El real iri chipul limlhilor"de-fug..La 'schirirbarea la {a{i, po*nrrl s" irita apb'stolitor

in' loiii"itialucirea Sa divind.Viziunile simbolice sunt revelalii divine interne, sau ima$ini

re"elitiil""iu,i;Flei..]#i.l; cai.d,-s.-e, "v"-{.{_i* .i!-q" d9 exlaz, i"l

_".1]i;gbiiil6" sunt numai qpmbina{ii"dp..|A"1gi1i, -ain

naturd 9i din niiita

suu de inlelespr-i impr-oprri.-als*#,uvini;tor:Jstlel siobozii<ja din

cer' a vasului cu animale curate gi necurate (Fapt. Apt. c. 10) e

o ,tiziune, ce in mod minunat descoperi voinfa lui Dzeu' Iar

psalmul 19- g-17 este o ale6iorie in care poporul izraelit e inli-figat prin vila de vie adusi din Egipt 9i frumos desvoltatd' -Vi-*zrU!"-e"e..-g- q .revel.afie,- ale gol ia o- . a-r-q"a_l4J-!"ht c,1 r

Intre actul simbolic qi cel de paraboli, deosebirea e ce cel

&ntdiu e adevdrht qi inspirat de Dzeu, iar cel din urmd e numaiplismuit de oameni.

28. Sensrrl sirnbolic ai irnpdrlirea lrri.

Sensul simbolic este sensul real care ce_-clelin_i^p-.ttn",s!"!g.b-s"h:.r-t,*-SEnfiI. :ffi56ffiGT4;ffi ii;ffiJ*" d" =

""i*a' 3l a " ctici, To -

tug, dup5 curn el se cuprindc in diferitesimboluri, viziuni sau acte

simbolice, se imparte in is/oric, doctrinal sa:u alegoric, 1i ptofetic.1. Sensul simbolic istoric il au de pildi sdrbXtorile iudaice

cu sirnbolurile lor releritoare la trecutul Izraelifilor,2, Sensul doctrinal sau alegoricl) cuprinde un adevir moral

ori dogmatic, De ex. : spelarea picioarelor Apostolilor de cEtre

Domnul reprezint6 un adevir simbolic moral, umilinfa (Ioan 13.

14-15) 9i are un sens moral. Botezui aregtin simbolizAnd moar-

') Numit ast{el pentruci diferd de ceeace exprimd cuvintele.

tea omului vechiu gi trezirea la o viafi. irou5 (Rom,6,3-11;Col. 2. 12), are un sens simbolic dogmatic.

3. Sensul simbolic profetic i[ au simbolurile, viziunile gi ac-tetre sirnbolice cari au in vedere viitorul. De ex.: SfdrAmarea va-snlui olarului prevestea dirAmarea Ierusalimutui (Ler. 19.l0- 1l).

Sensul sinabolic intr'un text este nunrai unul. IncercE"rile dea scoate dilerite inlelesuri simbolice, nu dovedesc cii ar Ii mainrulte sensuri simbolice in aceiag loc, ci reliefeazd,subiectivismur,uneori arbitrarul gi.fantezia interprefilor.

E*Sl-:Slgti" "tj:-Y3.. Ii-ra^ca sens literal impropriur).Sensul simbolic. c4 s€rrS ii.fir"i, ," f;lr.*i" i;;;;ilr"-

rea credinfei. Astlel ardtarea Sfintei Treimi se {olosegte la de-rnonstrarea dogmei despre SfAnta Treime.

29, Explicarea sirrrbolurilor, wlzirrmifor 6i a aclelorsirn6oXire2).

In primul rdud trebue [i"cutd distinclie intre simbol gi alterealitdti. Astlel asina lui Balaam care vorhegte (Num. 22. Z0 s)este o minune, dar nu un simbcl (r acfiune simbolicd).

1,. Simbolurile, vizi:,:.rile gi acte'le simbolice in cele mai multecazuri se {dsesc explicate pentru scopul lor apropiat, ln EzechielV, 5, profetul aratd' in rnod clar ce ati insemnat simbolurile 1r_ri

(Ezech. III 22*V 4J, Daniil explicd viziunea sa simbolicd cu celepatru fiare (Dan. 7). Pro{etul Osie (c. 1), la porunca lui Dzeuigi ia de so{ie o desfrAnatl gi chiar Dzau aratl pe sofia profe-tului ca simbol al larii infidele, iar pe Iiul lui, Ezreel, pe iiicaI-oruchama gi pe fiul Loammi, ca s;mboluri ale pedepselo,

"" *"vor abate peste Izrael. In Ioan (13, 4-17), spilarea picioare-lor Apostoiilor de citre Domnul, se arati ca simbol al umilin{ei,In Fapt. Ap. (21. l1), profetul Agab prevestegte prin iegareapicioarelor sale cu brAul lui Pavel, in chip simbolic Intemni{area luiPavel. Botezul Legii celui noui, instituit de Christos, se explicb

t PrAfgom. 6, 4) astfel r ,,[mpreund cu .Ei (cu Christos) ne-1) Mailer ia compendiul siu de ermeneutici trece sensul simbolic. la

seosul literai impropriu, ,,fiindctr are in vedere nu {aptul ca atare ci motiveleinterne, pentru care Duhul Siint a luat chip de porumb sau s,a ari.tat in chipde limbi de {oc", (Dr, vasile Gheorghiu, pror. 1a lacultatea teolog. din cernduf)'

') DupI Kohlgrub*r, op. cit. 291 -?92 Reiihrnayr, op. cit. p. 168.169

til

-60- _61 -

srfi ingropat prin botez (prin cuiundare) intru moartet ca in-

fiu innoireauielii sdumbldrp".In Apoc 1, 20 cele gapte stele 9i

cele gapte slegnice vdzste de loan, sunt explicate de insuqi

Domnul, ca fiind qapte episcopi gi Biserici din Asia Mici' In Apoc'

1'1. 8-18, iiara misterioasi ce se ridica de pe pdmAnt 9i purte

o femeie este aplicatd de in$er desple o cetate mare phginh,

Babilonul (Roma), care persecuta pe creqtini'

2, Explicarea simbolurilor 9i a viziunilor simboiice rhmase

f6rd interpretare. se face din cunoaSterea contextului, a impreiu-

rdrilor sau a istoriei, din natura lucrului 9i din alte posibiliti{iermeneutice. La ier, cap. 21 qi 28 gasim urmetoarea acfiune sim-

bolici: Ieremia poarti un iu$ de lemn pe care avea sl-i trimitiretl{ilor 9i regilor. Ju$ul este .s{iriimat de un proiet mincinos,

dar leremia, la porunca lui D.zetr, il inlocueqte printr'un jug de iier'Aceastd acfiune profeticd are sensul, atAt dupi nalura lucruluicat gi dupa context, cd robia popoarelor la inceput rra fi uqoard,

dar mai tArziu va deveni mai {rea. :

3, Peste tot in descrierile apocaliptice mai mari se .va clu-

ta din context, ideia principali, de care se vor lega pdr{ile, f5-

cAnd distinclie intre cele esenfiale qi cele numai decorative, Astfelse va proceda la descrierea cet5{ii lui Dzeu, a locuin{ei sfinfilorin cer, ctr douisprezece porlL Ei cu doudsptezece temelii impo-dobite cu pietre scumpe, cu rAul cristalin al vie{ii, etc. (Apoc,

21. 10-22. 5).

If. Sensul ripic.

30 ldeia de lip, lrnpdrfirea ripurilor.

Tipq!-ldela typtin, a imprima, a 16sa urnri prin iovire sau

apdsard de aci typos, intipdrire) dupd infelesul originar eqte u1..,

chip abla conturat, sc!r!{a!,. care 3p-9!.--d"g-yi1e.".-.9,biectyl'..*d"arie termina t, d"ieglft!-^dg.--g4le- -sgSl"Pt-o$Jyl--..-ACeijf

' sUibst

... . !: :e-s)fililiPat'In ordinea mdntuirii, tipul sau prototipul este o realitate a

Vechiului Testament - o persoani, lucru, actiune sau intdmplare,+-- care din orAnduirea divind se implineqte in, mod perfect ira

Noul Testament gi astfel preinchipueqte persoane, lucruri 9i in-

ll'l iii ,L I

,'i'.i

'' ir, I

' r 'ii i:. . .|

....

.. timpliri similare din tYoul Testament.l) Aceste impliniri desdvirqitesuot anpitipurile bil'rlice. Tipulsereferl la Christos {scopulLegii Vechi,Rom. 10. 4) gi impird{ia Lui, ca la desivArgirea religioasi. Astfelcuvintele din F-'xod (12. 46) spusq

;nu .s_drabili dintr'iinsu/" sunt relerite de ev36)zeesc ."- iolosei-'""$i*i{6'^ realiietri" p;nil;'-.i*-prege[ omenireapentru idealul rnAntuirii religioase sau pentru supranaturalul, carenu se putea prevedea de minte omeneascX.

Prin urmare,in ideia de tip biblic se cuprind: existenfa luiistorici, aseminarea cu antitipul gi inten{iunea Duhului SfAnt dea-i {i dat destina}iunea tipic6.s)

Dupd. raportul lor cu antitipul, tipuriie se impart in :

o/ "Tipuri proietice istorice sa,4 ale{orice, cari prevestesclucruri gi intAmpls.ri viitoare'$i{niaioales' p€'Christos gi irnptrd.{ialui. Ele sunt uumgroape. De ex. $arpele d,g gfgm[--_-ridicat cleMoise in pustie, p.d+aii"u inil{area O";;"f"i pe cruce. (Ioan 3,14) Nesdrobir-ea. oaselor mielului pa,scal prg-i.qgh.l.pgia nelrangereaoaselor_igi Christos (loan. 19, 3),

Deosebirea tipului de sirnbol gi de exemplu.

Atat tipul, c6.t gi simbolul sunt realiti{i carirnistic ceva aseminS.tor din ordinea mai inaltd, ,r*!.,, i'r

Totugi tipul este o realitate care are in sine rafiunea de a[i, iar simbolul nu-gi are ratiunea de a Ii in el insuqi, in alari

'1,

, .._.. i1, b,l Tipuri morale sau tropologice, cari prefigureazl. mo-/'-" '' ih.vurile viefii creqtinegti. De ex. Teerea imprejur preligura ti-

erea imnreiu' " l:iitt din timpul

1e;;iani1(Col.2. 11).

c) $puri ctna1ogice cari pr6iribhipurisd cele ceregti, De ex,Ierusalimul din teocralia judaici prevestea Ierusalimul cel. nou,eeresc care avea sd vind cu Christos, (Apoc, 21, 2il,

Tipurile morale qi anagogiice se gdsesc rnai rar in SlaotaScripturd.

_ ') Sz6kely, op. cit. p. 233. ,,Typus est res historica (persona, res irra-tionaJis, vel actio seu eveatus) prioris foederis oeconomiae salutis, personas, resvel eventus siriiles novi salutis ordinis ex institutione divinr-sensu spiri-tuali praeligurans"

,) Mader op. cit pa[. 26- 27 Doeller op. cit. p. 31,

:vanohelistul Ioan [1-.+,,*,.P--!,rl,$.i-qi@'- \

(1e.

; ra crriiil_os.,,aie-t#iii t;;';; r;-;; ;e;;firD!,r;;r Dumne-;

reprezintiI . i.,. ,r:., ,/

,il.e. insernnltatea lui simbolici. De ex.: ,,I)eaceea tu, fiul omului,

pregdtegte-fi uueltele de lug[ qi fugi z-iua inainlea ochilirr lor din-

11'un loc intr'ait loc" etc, (Ezechiel 12. 3 ss)'

Tipul se deosebegte qi de cxemplu, Iiind inierior acestuia.

Mintrritorul ne-a ldsaI exeilple mire{e de irnitat, pe cdnd Adam'

David, Solcmon, .au ,fcst perloal: , j1flrl9arg antitipului lor

Clrristos, itl:".,,..,..,,,,.' i,t.t. '' ' '!'t'; )'t / ' "lr'' : {

31. Mds'turii gremlru exislerrfa tinrur:iEor in VechiulTeslarmenl.l)

l).D.ia cdrfile Vechiului Testarnent admit tipurile. DjrI[Lseia ca tipul iui Messia . gi. se vorbegte de domnie lui viit'-'are,.cAnd aceastanu rnai putea exista,,,Vor servi pe Dzeul lor qi pe

Dauid regele lor, pe care il uoiu scule".Ier. 30. 9 (Conir. Osea

3. 5; Exechiel 34. 23).

2). a) Scriitorii NoulLri 'Iestament susfin in general carac!:erul

tipic al Veoliului Testanrent, Astfel apostolul l)avel vorbind de-

"p." ,,l"1" ageztrntirite ale Legii Vechi (t'ol. 2. l6-17) spune

ce el" sottt ,,umbra celor uiltoare (skia ton mellonton), iar tru'pul e cl lui Chlistos" (soma tu Xristu) adecdr'acele aqeziminte.se impiinesc in Christos.

Acelag apostol zice (,Evrei' 8, 5) despre cortul sfAnt 9i tot'ce-i aparfinea cd ..slu7esc inchipuirii celor ceregtj", adeci suntinchipuiri ale lrrcruriloi rrrai inalte ce aveau si vitrd cu Christos(ipodigma ke skia ton epuranion), Tot ei mai ziee (Evrei 9. 24)

c5. ,,sfintele fdute de mdini erau i.nchipuiri ale .celor odeudlate"(antitypa in loc de typi, ton alithinon), o-i chlar despre Le$ea

Veche, cd era ,,Llmbra bunitdfilor viitoare" (sitia ton mellontonton agathon, Evrei. 10. 1).

b) In Noul Testament adeseori se spune cX intr'insul se

implinegte'!tiiidulU."lbt"'din Vechiul'festament, Pentru ca acest

loe si iosemne alt ceva decdt ce inseamnd in sens iiteral, trebuiasi mai aibd un sens care se referi la Noul Testament, Aq.^t&I,scoaterea Izraeliiilor din robia e6iipteand (Osea 11. 1), se ia ca

' 1) Dup6 Kortleltoer, op. cii. p. 22-24, Enilber, op, cit, II[. p.26-28,M*der, op. cil. "p, 27-28.

-63-

l['r i ri,ll , 'd;lii,."-

lrtl',i b,

j'.. , '{liy .ff

.ll

. \-

| .tl l,"' 1'.:i 1.,

'il l; t. (. r

' '1 ': t;r!. \-t\,

' ii 'l '''' Ii" '

it','; ;'l : ' ilr '

impliniti in readucerea lui Iisus din Egipt t,,cti sd se plineascdc9 s'o zis prin profetul ce zice: ,,din Egipt am chentat pre fiulrneu" (Mat, 2. t5). Pasagiul din Ieremia (31.15), unde Rahela igideplAnge neamul siu izraelitean. se ia de Mateiu (2. lS) ca locultipic pentru vaietul mamelor din Vitleem pentru uciderea co-pilagilor 1or (,,Atunci s'a implinit ceeace s'o zis de leremia pro.rocul, ce zice: Glos de Rama s'a auzit, pldngere Si tinguira Si{ipet mult, Rahela pldngdnd pre fiii sdi gi nu urea sd se m6n-{6ie, penlrucd nu sunt*/ Prohibifiunea din Exod ( 12. 46. 9i dinNum.9. 12) de a se sdrobi oasele mielului pascal, se ia de evanghelis -

tul Ioan (19. 36) ca pre{igurarea nelrAngerii oaselor iui Christos pecruce (,,S'tra fdcut aceste ca sd se plineoscd Scriplure .. ,,Os nu se Lta

sdrobi dintr'insul"). Astfel mielul pajcal a {ost tipul lui Christos,De aceea zice apqstolul (1 Cor. 5. 8): ,,Pogfele noastre, Christos,penlru noi s'a ierlfil".

c) Deqi nu cu aceiagi claritate, totuq se dau ca tiptri per-s.oane qi lucrtrri din Vechiul Teslament. Aslfel Iona in pAntecelechitului se ia de iisus ca tip al coborArii Lui in mormAnt (Mat.12, 40), iar qarpele de arami ridical de Moise, se ia ca tip alindlfdrii Lui pe cruce (ioan 3. 14). Adam e tumil ,,chipul celt.tiuiitor" (typos tu rnellontos), adecd chipul lui Christos (Rom.5. 14). Arca lui Noe preinciripuia botezul creqtin (1 Petru 3,20 s). Melchisedec ai Solomon preinchipuesc pe Christos(ps. 109,5. Evr.7,3 qi 1,5). Agara qi

-Sara, cele doud femei

ale lui Avraam, se aratl ca tipuri (alligorumena) ale celor doud.Testamente (Gal. 4. 24 gi wm.). Stinca din care s'a scos apain pustiu preligureazi. pe Christos, (,,piatra pra Christos,, 1 Cor.10. U, apa din stdnci (,6dulara dnhoontceascd', I Cor. 10. 3)gi mana (.,mdncarea dithouniceascd" 1 Cor, 10. 3), preinchi-puind sfAnta euclraristie,l)

ir.r,:i,.,i..,,, ,

3, Sfin{ii PArinli, cari sunt martorii Tradiliei, qi Scriitorii bis, cle-

asemeni sus{in existenfa tipurilor inVechiulTestament.Astf el Clemenl

Romanulz), Juslin Martiruls), Tertuliana), Irineu, Clement Alexan-[1D, Aug. Bieulog. Erkl2irung des ersten Briefes an die Co:inther ed.

IIL. Miinster. 1883. p. 171. Dr Grlirhr I[. tsand Die Briefe an die Corinther,3. n. 4. Heft. Graz u. lcfiea 1922 p. 241-242

') Epist. ad Corinth. par. 12.3) Dial c. Tryph par. 42.' 4) Advers. Marcion. L. 5. c'1 .

-64--

ilrinul, Origenel) qi loan Hrisostomz) intre rds[riteni, iar intre

apuseni Ciprion,e) Ieranim gi .4uguslr'na),

Chiar si [udeii recunogteau tipuri in Scriptura lort Philon,: I o s if F la u itt, Ta l mu d u 16). Ig*1lgg1g.g"Slr.lls-Jigqreaz5.-No-e.- g

-t-i--,

nul Domnului; sacriliciul lui Isac ca tipul sacrificiului adL.ls de

fuat"itor"-t; ionu "a

tipui morfii qi al invierii lui Christos; ma-

na ca tipul sfintei eucharistii6).

32. Nou![ Tesfaruere] rru <orr]ieue tiprrri.Sfin{ii Pariltri lpresc pe contimporani dela ciutarea tipurilor

in Noul Testament, Astlel lrineu combate pe gnostici, pentrucivecleau in iaptele Dornnului tipuri pentru lucruri mai inalte 9i

ilie cd adevdrul sau ceeace infdliqeazh perfec{iunea ideal5 nu

poate sA devind iar69i figurd a altor realitali, fdrd a inceta s[ Iiece este.?) Au{ustin printr'o asemdnare arat5 cd venind Christos

lmplratul nostru, nu mai sunt necesare [iRurile'8]" Este iiresc ca tipul, ca ,,icoand intunecoasd a celor ce lre-buiau vlzute in Noul Testament," sa nu se 6idsease5 in NoulTestament. Totugi unii tl caut[ gi aici, in fapte 9i intAmplXri, cari

pe lange sensul lor literal ar plrtea fi puse in leS6turi cu desI"-

virgirea impdr[{iei lui Christos.s) Astiel cina eucharisticE, ei o

reier[ la fericirea cereascd,lo.); d-evastarea Ierusalimului (Mal, 24)

ia siArqitul lumii.* D". cei mai mul{i carrti in Noul Testament, nu tipuri ve-

ritabile, exegetice, ci tipuri in alt sens, de ordin didactic-moralsau tipuri .practice: asemaneri, ,,simboluri" qi exemple de aplicat.ll),Astfei

"or^bi. agital[ de valuri (Mai. s. 23 ss), se ia ca ,,tip"

pentru Biserica persecutate; pescuirea minunati (Lca 5. 1 ss) pentru

readucerea oamenilor la credinfa in Domnul; blestemarea gi us-

1) De principiis IV, q,.) Omilia IV 9i 54 la Ioan.,) De bopo patientiae 250 ed. Baluzll+) De Genes c. 15i Zapletel, Hermeneutica biblica Frib. 1908' pa$, tl6,) $z6kely, op. cit. pag. 251

') Adversus haereses IV, n, I*j S".*o 74 par, 5 ed, Mautitor, ',Quia veniente imperatore, ima{inesur de medio Ibi spectalur imo$o, ubi imperator praesens nou est' -Ubitollrntrr de-meJio'lbi spectalur imo$o, ubi imperator praesens nou e"st' .Ubi

tur antequam veniret tmperaiot .o.i"t Dominus lesus Cbristus,

tolluntur de medio lbi spectalur imogo, ubl lmperator praesens nou esr' -uDr..f uut.. ille, cuius est imago, imag6 removetur, Ima-gines erSo praelereban-trrr anteorram veniret rmDeraior .osi"r Dominus lesus Cbristus, [ma$inibus sub'latis, Iuldet Draesentia imperatoris',

0)-Fr. Hilber op. cit. ed. lll. p. 32.,;) Ioal DannaecenuX, Asupra credin{ei ort 4. 13-

',j g;"k*br, op.c. p.23ti,,,lasuper in insiitutionepractica (catachesi, conci-oou etc) i.l iine* f"augogil"* et ihetoiicum rationes tipicas ultrr lypos certos. eti--

u* i" "'nii.i*it".

ext' Jddt", id esl tipos accomodatos seu misticos constituere licet"

I. Srciu: Ero. bjbl, fasc, V. _ 6j _

,, l;,

I rl r:

tediiy.n e q D qhul"i..Sta"i-inchipue d".ararrii" u- N;;1,, t' i;;; ";;Deaceea sensul tipic se numegte giserrs spirituar catexohin.Astfel prin arca lui Noe, prin apa ce a {Agnit din stAnci., prigarpele de arami, se inseamnd alte lucruri, inalte, supranatural

_ Q"91sul tipic.in esenfa sa este de naturi. profetic5, dar, dupdcum se cuprinde in tipuri pr<lfetice sau ilegorice, o.'ri mor,al,s3g.tropglogice gi anagoSice, se imparte in sens prof etic, alegoric sasdgEmatic,.apoi in sens morcl sau tropologrc gi in sens o"nogogic,

carea smochinului (Mat. 21. 19) pentru lep6darea celor idlarntdlharul cel bun depe cruce (Lca 23. 40) pentru primirea po

semna tiPic cerul (Evr' 9' 24)'1)",=--

Sensul tipic deasemeni este intemeiat pe cel literal. Intr'untext se $isegte un singur sens tipic''"^" -S"it'-tl'tipic

se iitrebuinfeazd la demonstriri do$matice in-laomAi ca sensul literal' cdci asemenea acestura este 11 eI ade-

i,ir"ili"t""tionat de auior. Evan$helistul rVlateiu (2' 15)' demon-

,t "urd infierea dumnezeiasci a lui Christos prin cuvintele pro-

ietului Osie (1 1. L): ,,Din Egipt am chemat pre fiul meu"'luate

|o ,"n, tipic. In sensul lor literal, ele se 'referi la desrobirea

poporului izraelit. Epistola cdfte Eurei (1' 5) dovedeqte tot ace-

tuE to"tu prin cuvintele, infelese tipic, ale lui Dumnezeu despre

,"Soio.rro.r, spuse prin profetul Natan : ,,Eu ooi fi lui tatd gi acela

imi oa fi mie fiu" (lI. Imp, 7, l4), Tot astfeldemonstreazdapgs-

t;olsl Pauel in epistola cdtte Eorei (c' 1) preofia eterni a lui

Christos t ,,Tu e$i preot dupd rdnduiala lui Melchisedec"'""'*poi"i*" dJ argumentare, o au fireqte numai cuvintele Nou-,lui Testament, cdcilrin ele se iustificE iosemnarea tipic6'

34.'Eleepre erorilc ce se fme lt senarrl tEpic'

l.Nuto{icregtiniiaurecunoscuttipurileSlinteiScripturi.Astlel in timpul vechiu a[ Bisericii au ne$at tipuriie Marcionifii

qi Meniheii, iar io timpul rnai nou, Rafiongrligtii, cari spun ciLpostolii prin interpetarea ale$oricd Juo tipi"a s'au acomodat ex-

plicerii Iudeilor din- acel timp, urm&nd forma arbitrarli de apli-

care. obignuitd in cirfile iudaice2),

Cel mai vechiu teolo$ care a desconsiderat sensui tipic, a U -.*' i 'ii'-' '

Iost leodor an Mrprunrtrr'(+%s8).Bxemplul lui il urrneaz&teo- r,,"-n;; ti,i:,logii pr,testan{i prin Hugo Grotiur ''t1

1O+Sl, care reier{ mai }rt-r.u{{i"'i{-r{i'

tbate proleiiile messianice din Isoio la alte persoane 9i intdrn-

plari ii abia pufine le rapc,rti la Christos qi imp6riiia Lui' El a

iost combatui 9i teologii protestanli de pini la sec' XVIII {ine-

au inci la sensul tipic, De asemenea 9\ Richard Siman({ l7l2lera un adversar al sensului tiPic'

- Ta"t"-ii vechi de ermeneuticd s'au [o osit de excm5lul_a.dus de.loanCassian t+ 418) pentru ilustrarea celor trei sensuri tipice.Astlel lerusalimu-l'

"or" io."rt tipli pr<:{etic sau-ale[oric es-te Biserica lui Uhristos; in sens tr-

;i;-";;r;i-;;" i*pltogi",-o.te Bisiica sulletului omenesc i, iar io .sens..tipicI""u.o* ".t. Biruri"u'riitoare, s.ru cetn.tca cureasc[ ,,noul lerrrsalim" (Apoc,

zr' -z i Ew' tz' lluiror,,;3r'9) Hermen. sacra Lip- r7e.7 paf.?8-2e' ,,-u-bi::1::,"

enim aoostoli tlledoricam ex:licationem pr.lerunt, aut ad typos provocant'

"ri'f".'*, irtrrae'adumbratae siat, ad interpretandi ratirrnern ilio t, mpo.re ln-l#fi i.;;';;;;;i; ;;;; ;;;.m rdl"t'' f ormulam aplicandi in iudaicis libris'consuetam sequrirtur, quae, cum per se improbabilis et prorsus arbitraria slt

rnerito re udianda est"'

in{ei intirziate ; vindecarea bolnavilor gi invierea mor{ilorpentru intoarcerea plcitogilor, pentru invierea din moarte spiritualE, etc,

Aceste ,rtipuri" , alese pentru zidirea credinciogilor, aparsensului aplicat.

33. $onsrrl lipic pi irnpErflrea lrri

1) Peotrucl diierd de ceeace cupr.ind cuvintele.

1, Sensul tipic profettc sau alegcricr) sau dogmolic se o,p:.lia*in tipuril : cari se reierd la Christos 9i la Biserica I ui. D; ex.igarpele de arami ridicat de Moise in pustie, la vederea cdruiase vindecau tcli cei raugcali de gerpi (Num, 21. g), figura peChristo; ridicat pe Cruce (Ioan 3. 14

's), Mielul pus""f (E*od,

1,2-46) inchipuia pe l)omnul, ca fertfi neprihdnitd p"rt.o i.fa-girea p5':atelor omenirii (loan 19, 36;1. 29;1 Cor. S. Z;. Iar Mel-chisedec inchipuia preolia lui Christos (Fac. 14. fg; ps fOS,-r;Evr'. 7. 3).

, 2, Sensul'tipic, moral saa tropologic se cuprinde in tipu_rile cari insea.mnf, ceva releritor ra docJrina mor:al5 a Bisericiicregtine. De e.x.: Ti.erea imprejr-rr (Fac. 17. f0) {ilura ta;;;l;projur a inirnii din timpul messianic (Col.2. tt. FiUp:. S1.i-ri.." Sensul tipic anagoglc (dela anago, a sui) se

".rp.i"a" i, fi"gqrile_ _eari se re{erd. la bunuriie din via}a viiioare ."oorr"a. aJ_ ,

fel odihna din c:naarr, deia care eriu ei"tuli u.."ii1ii"""l"ai"-ciogi, emigrali din Egipt (ps. 94. ll) inseamnd tipic odihna ceavegnicS a credinciogilor ([ivr: 4, 3.), Odihna S6mtetei inchipuegteodihna sAmbetei celei ,veqnice (Evr:. 4, g-ZO), in care ,a' intrapoporul lui Dzeu, Ia siargitul vremilor, iar S[6nta Slintelor in_

*66_-67 -

Dela jumitatea sec. XVlll, de cdnd teo.logul t. G, Rou edi-teazd, cartea sa referitoare Ia acest sens,l) aproape to{i teolo6lii pro_testan{i contestd. sensul tipic ai il socotesc ca un f.l d"

"Iplica-re.a_unor oameni ingeniogi gica un sens aplicatal autorilor Nou-lui Testament.P) r ,i r, :t-r ir, .',,-, u .

t.

,- .)r

.ti

2. Alti teologi cad- in alti. exagerare qi extind sensul tipicaproape Ia fiecare loc din Vechiul Testament. Astfel a facutC-!e.m-ent Alexandrinul (in sec. ill) qi mai ales Origene 9i intreaja+c|ald alexondriand, urmAndu-i in apus qi Amiroziu' (in sJc.lV) iar in parte qi Gregorie cel Mare. l- Protestantul L Cacce.ius (Koch f 1669) dinOianda a fdcutla tel' cocceias da ca prezise de prolefi evenimentele cere maiinsemnate ale timpultri siu,). Aceastd direc{ie de exagbrare tipici,numitS alegorizare, o cultivau in sdc. XVll tederali;iii in Olandagi in sec. XVIU figaristii in Franfa (Duguet qi d'nifeld).

Alegorizarea se cultivd gi azi penLu o mai bund edificare,ludndu-se persoane, lucruri gi evenimente din ambere restamen-

3:1_,^* FlqT {-,","or adevdruri.mai inatte, mistice.a) D" u*,,

' Astief interpretarea devine un ioc ar ianteziei, duce ra dis-prefuirea sensului literal, a adevdruriror bibrice ist.rice gi d6 re-zultate absurde, De pildn autorul epistolei lui Var:naua (sec. ll)vedea ln pomul de lAngi ape din psalmul i, inchipuitd

""u"""gi botezul. lpolit din Roma (sec, lll) interpreteazd astfel carteanecanonici a Suzanei (Daniil 13): Suzana " tit;i nf."ri."i. S"1"isuzanei Ioachim, e tipul lui christos. Gridina e ceata ch6matda stinlilor cari stau in bisericd asemenea unor'pomi incarcafide

'l ,frririithige Untersuebung iiber die Tipologio,,, Erlan(en 17g4, adecd cer-cetare sinceri asfupra tipicer-') Eotlleltner, op, cit, p, 28.

moartea qi invierea lui Lazar. se ia in sens mistiic ca un,,tip" alpociirei pdcdtosului,:ei pdcdtosului,Cu acest.s.cop de a_edifica, se interpreteazf mistic, rchiar gi alegoriile gi paraboleles;.

s) Cornelly, Introductio etc. ed. II em. par. 1925 p. 741,{) Korll"itnet. oD. cil. o. 28-)a M.oita. ^^ ^i* '- .,ll H_"ftl,*:f-T. :,t, p.,ia4b. iiiii sr.-;,.i, 3,l T:i "g#l,i{r.]|".:nri;,?;,"11,.,.,';,H,1:',i*",ir:ll;sou,,li;",l*ericesrilpriee.ne,fytbro1iu,.ti*niii"ri-siii,";;f i""i;l;i;;Iil;ill""#ili:Hfi lii

tului, preotul. q.i levitul reprezintd. Vechiul f".tl-""i, L"O*; ir;f;ii-"#;;p-uteau lamadui pe om. .-amariteanul e Iisus insusi care-l-a mantrrir'de nIca*plteau tdmidui pe om. .-amariteanul e Iisus insusi "^."-l-u ;a.trit?";d;;;ulerut-$l vinuI sunt cuvintele de mingdere are lui christos. ospltrria e'Bise-

iar gspdtarul e preofimea. Duod ADzeeqti, iar lerihonul desfatarile lumii

Iui Christos. Osoltlria eAphrantes. ospltiria e birrica, D-r. Iloberg, op cit. * 4\-q.: D"pi Apiri"tes osp6tiria;1t;;L

llj-:Tdl1"J :, nre9fime3.. Dypd Auanciii, teius"limui ,"ii"ri"Ia- l;;;tl.

9^T.y,,--.,-ldl1 -(natura omeneasEe).;. t"ro.uti."f

" l"r"ai.,Ifl- ""t"t";;;;*'j":t"!:l tur,rlu,crnstrte $,r paltricej. lerihonul e lumea, cetatea mizeriei qi a os!e_.l"lllol,l"*1" plini dc chinuri). Tilha-rii sunt demcnii, cari ripindu-i omuluil:i:.,::^:L1,.1T",11,",1: lg:'bTil.g}-l,de, virru{i), t-au_aruncat ijr ranete pdca-

:i

', l:'

,,1

_68_ -69-

: roade. Babilonul e lumea. Cei doi bdtrAni cari au jurat str6,mb

irnpotriva Suzanei, sunt cele doud popoare cari dugmi.meau Bi-serica, Evreii gi Pdgaplir) ,. . ,.

Aceste alegorizdri" sau interpretdri misticealegoreme.

au-gi'nurnirea de

*'.'' Origene a fost combdtut de leranim pentru excentricitdtilelui in aceasti privin{lz) 9i defa Tertuliqn {sec. 11) ziceat ,,Nonomnia imagines, sed et uerilates, non omnia umbrae, sed et cor-pora",a) Tot astfel zice 'gi fericitul Augustin.a) Iar sf6ntul .Ioon

Hrisostom care fdcea parte din gcoala ant iohianS, numea inter-pretarea figuristd a gcoalei.alexandriene chiar; ,,uneltire diavo-.leasc5t'.5)

E adevdrat c5. in general Ve_chiul Testament este tipul celui Nou,dar de aici incii nu rezult5 cd iiecare pasagiu al Vechiului Tes-tarnent are sens tipic, sau c{ tipica acestuia are sd se intrnddla extrem,

Allri, antifiguriEtii, luau sensrrl tipic in limite inguste de

tot, numai la locurile interpretate tipic de autorii Noului Testa-

ment, cagicind acegtia ar ii avut de gAad sd cuprindd toatelocurile iipice.

'In urmd cabaligtii (dela evreescul cabal, a primit), sau cei.cu explicarea zis5. tradifional5, cauti aderdrul dumnezeesc in sen-sul mistic pe care literile gi ciilele il dau Sfintei Seripturi. Ast-{el autorul epistolei lui Varnava din num[rul de 318 al servilor.lui Avraam scoate numele lui Iisus 9i crucea. deci sensul mistic,

,aleSoric, pentru moartea Mantuitorului pe cruce.6)

35, Regutre lre.mill'r aflarea censului tipic.Pentru a fi scutili da gregelile ce se lac ia ciutarea sensu-

lui tipic Ai pentru a feri S{6nta Scripturi de'batiocura gi dispre-.{ul necredineiogilor, ne servim de regulele ursnetoare:

1, Sensr rl tipic il avem in pasagiile in care autorii NouluiTestament, Sfin{ii Apostoli gi Evangheliqti ?1 arat6. {'t' ''

2. Sensul tipic i[ recunoagtem in pasagiiile.unde lbprezentantiiBisericii $i martorii Traditiei, Sfinlii Pdrinfi, [-au declarat expresiv

1) llader op. cit. p,34 Klhn, cp. cit. p, 171.j?) ln leremiam, lib,'V.2. XXyLl. j.9 $i-XXIX c, 14s) De resurectione cirnis c. XX{) ,,Non sane omnia, quae 6lesta narraotur, aliquid signilicare putanda

'sunt"- De ciuilale Dei L. XVI e, 2 par. 3!l Gtlly. Preci* d'introduction, tom 11, p' 52, dupi A. I. Scrlhanop.cit.

cd. ll. p. 66' E lloder, op, cit. p. 34

rl

l

i

il

prin consensul unanim. Astlel sacriliciul lui Isac pe munteleria a fost luat ca tipul sacrificiului Fiului unui nEs,cutlui Dumnezeu,l; iar jertfa lui Melichisedec in pAine gi vin (F74. 1,8), ca tipul jertlei lui Christos la cina cea de pe urm6.

_ 3. $_ensul tipic, ob{inut dupd indica{iile Sfintei Scripturqi Tradi{iuni se poate 9i specifica. Astlel deoarece duod 1 Cortr rraarllunl se poate 9r specitica, Astlel deoarece dupd 1 Cor.10, 2 trecerea lzraelililor prin Marea-Rogie este tipul botezului,apa Mdrii-Rogii poate sd {igureze apa botezului; mAntuirea Iz_raelitilor de robia lui Faraon poate inchipui mAntuirea prin bo-tez de stApdnirea Satanei gi toiaSul lui Moise, cu care s'a des-pdr{it apa, poate si inchipuiascd crucea ce dd apei .rutere.s)

4. Sensul tipic se aflE ciutend asemEnarea intre tip 9i an_titip prin credinN[ gi nu pe cale naturalE, De ext pomut uielii(Fac. 3, 22) ca tipul Sfintei eucharistii i azima ca tipul puritejiicreltine (1 Cor. 5. a;.a;

O explicafiune tipici exemplari. ne of+r d apostolul pauelin epistola sa citre Eurei la cap. 7, unde Melchisedec (Fac. 14.18), dupd a cerui r6.nduialt se numeqte arhierei:r lisus (Evr, 6.20), se descrie astfel : ,,fdrd. tatd, fdrd mumd, fdrd arborlele nea-mului, nici inceput zilelor, nici sfdrsit uieNii au6nd, ci asemdnotFiului lui Dumn.ezeu, rdmdne preot purureo,, (v;3), prinurmare,nefiindu-i ardtatd nici originea, nici moartea, ca preot permanent,Melchisedec este prototipul lui christcs, al vegnicurul arhiereu.

Sensul tipie se {isegte in cdr{ile istorice ale Vechiului Tes-tament. EI nu existd in cirfile didactice qiln .cele necanonice sau.neinspirate.

)

1) R-eithurayr, op, cit. p. l7l.4) GI.Eent Alexandrlnut libr. lV Stromala, p. 439 edif, paris, 164rIoan Hris-oetour . omil. 36, c""ezu

-s. ct"iini"*il d"inur,- lit- li.

-Gi""h;:rorum in Genesim, Ciorlrn, epist. 63 ad Caeciliu;.-re"""i"ir'.pi.i."d fi;l-cellum,

!) Mader, op. cit. p, 33a) Lesar, op. cit, ed, ll, p- l0

jt

-7A_{,,_{tr#{r}}.

-71 -

PA}ITEA II,

flflanea fiNn$eHessEBEE* seEE eexr:fisE&ca"

{,uprinesoE eunn'fis{ieei qi imnp#r}irea ei'

Euristica traleaz| rniiloacele sau normele dupfl cari se poa-

te afla sensul literal biblic,Cuprinzindslanta scripturdc5rNi, de-

oparte scrise de oameni in limbaf omenesc, de alt[ parte inspi-

,^t. du Dzeu, con{inAnd adevdruri supranaturale, - sunt de

dou[ Ieluri gi normele ei de irrterpretare',A,sttel sunt norme Senerale, cele rafionale, dupi cari se ex-

plici toate cirlile omenegti gi sunt norme sPeciald, cele dogma-'ti." ,r* de credin{6. care se referd la explicarea adevirurilor

dzeegti,Deci euristica ermeneuticei biblice se imparte in doud, ex-

punAnd in partea ei generald, principiile ralionale in Seneral in-

trebuinfate ca norme pentru in{ele$erea omeneasci' iar in partea

ei speciald expundnd principiile do$matice intrebuinlate pentru

inNelegerea adev6rurilor de credin{f, ale Shntei Scripturi'

A. Euristica gerleral{, rationalH.

Principiile generole ralionole de inte'pre'tare'

Raliunea pietinde ca pe;itru a cunoa'te sensul cirfilor ome-

negti, adici ideia pe care a voit autoruJ s'o exprime' trebue :

1. se se eunoasca intaiu iniemndrile in $eneral intrebuinlate

ale cuvintelor qi exPresiilor,2. Si se alea{i dintre insemni;ile cuvintelor aceea care se

potrivegte cu a9ezarea acestora in propozitiia9acum pretindlegi-

ie gramaticale gi sinct;tctice, le$ile logice 9i psihologice'

3. Se se lixeze $Andirea autorului 9i din cunoaqterea im-

prejurdrilor, persoanelor 9i lucrurilor in chestiune'

4. Sd se caute clarilicarea atAt la autorii insigi cit 9i la au-

1,.,j

,,

t,,i't:,lirl.

)alii' ';:,,, '

,i, -

,iir,

,'i

i'li,'li,,li1,,'

:

rl

l

li

I

torii de mdterie similard,Deci aceste principii sau norme 6lenerale de tratat sunt|r*!L{uorbi.r.ii"*2:"-L.q€qtgr-a..te-xJului sau . c.ontextul .$i. pi-4to-gyele- lai.3. lmpfeiurdrjle istp.r-ic.e_.$i ...a'Il'*Ismat'Interpretarea dupl aceste principii, bazAndu-se a{At pe gti

in{a gramaticii gi a loSicei, cit qi pe istorie, se numegte dL obicei gramcticald-isloricd. sau istoritd-literalo, Mai precis s,artea numi interpretare istorici-lo6iic6-literah.

CAPITOLUL iV..

Uzul vonbirii.36. (e iclsearrrmd ulz{lt voEbinii.

Nu putem 9ti inlelesul unui text,lnsemnarea cuvintelor.r) La cunoagtereaunii pe care o are un cuv6,nt la autor,rea limbii in care s'a compus textul giuzului vorbirii acelei limbi.

fdri s5. gtim mai intAiuinsemnirii sau accep{i-

ne ajut6. inlAiu cunoagte-in special cunoaqterea

Ioco

constans modus eadem vo-

Uzul vorbirii in genere este modul constant de a lega ace_leaqi cuvinte de aceleagi nofiuni sau insemrrdri.sJ La uzul vorbiriia ajuns societatea prin obignuinfd.

Dar insemnarea cuvAntului cu timpul poate se se schimbeori chiar sd. dispard. De ex,: CuvAntul eclesiu (dela ec Si cateo,chem) insernna la inceput adunlrea oamenilor alegi. Cu timpuleclesia a primit un inleles oou, de adunare reli{ioasd. Mai tdr_ziu capH.td.insemnarea rie BisericE cregtini (Mat. 16. lg I Tini.3. l5),

Uzul vorbirii este agadar gi func{iunea limbii, in virtuteacS.reia unor cuvinte li se ldrgegte insemnarea cea veche, ori chiardesfiinfAndu-se, li-se d6 insemnare noud, in{eles nou.a)

Peste tot, cuvAntul are insemnarea ki fund.amentald zis| qio,iginard gi poate avea una sarr mai mrrlte insem ndri derioate qideduse, insemniri gramaticale, lexicale gi ele gi primesc cu timpul sut\intlu.en{e noi,,insemnd.ri noi, zise istorice.!i insemndrile cLvinte.Ior le aratd dicfionarul,-- ,i*-^r-- -

^^-^,_.')_!:.Fely, op. cit, p.51.,,Non enim sensus vocum cerfo aliquoperclpl potest, antequam sidnific?tio vocrrm in se.^dn^c..r,r..potest, arrtequam significatio vocum in se coAnoscatur,,,

'.) Lessf,, op. cit. p.21. ,,Usus loquendi est c&stans mo_ ') Leser, op. cit. p.21. ,,Usus loquencabula cum iisdem notionibus coniungenidi,,.

|:

i.

:,

,

i'

l

l

l.

"i,

i

il'rill.,

rtl,

11 {.!tf, I. Sc.iban, op. cit. Jd. I pag.72*77.r) Reithrnayr, op. cit. pag. ZO.

-72 - -73-

Uzul vorbirii se imparte in uzul general al vorbirii, pe care

il observd to{i; in uzul particular de a vorbi, propriu unei clase

sociale gi in uzrrl indioidual de a vorbi, pe care il are un sin-

dur autof.' Urol general al vorbirii, fireqte, diferi dupd timp, apoi du-

pd regiune sau loc (de ex.: cilicismele apostolului Pavel)'; dupl

ieligiune (de ex.: asah, a face, inseamnd in religiunea mozaicd" a

sncrific-a, Lev' 9. 15,) i dupd constitulia civilS. ori bisericeascd

(de ex,r legiuitari, cdrturari, bdhdnii paporului, iudecatd l\4at, 5.

21) i dupd moravurile qi datinele poporului (de ex.: Unsttl lui'Dzeu despre rege, despre preot gi profet la Evrei; a rltrage mA-

,o, t. Irnp. 14. i9 inse'nna Ia Esiei- a inceta de-a se ru6ia, rude-

niile se numeau la llude'r fra{i\.[Jz particular al uorbirii este uzul profetic. De ex.: ,,Fosl-a

cuudntul lui Dzeu cdtte rnine" fiet, L. 11), adec5 m'a chemat de

profet. Profe{ii obiqnuiau sd vorlreascd despre intunecarpa soa-

)efui qi a lunei, despre cdd.erea stelelor 9i despte tulr.emurateapdmfrnlului, pentru i iotaliqo prin aceste ima{ini schimbiri mari,

ciJerea gi risipirea unor cetili qi irnp6rSlii (lsaia 13, 9-10 ; 34

4-5, Anros 8, 9-10; Ezechiel 32' 7-8; \oiI2, lA).

Uz particular de a vorbi este 9i uzul poetic al vr:rbirii'De ex.: Sfitpii ceruloi (lav. 26, 11) despre muntii inal{i i

luarea aripiiar tle diminealrl (l's' 138' 9) despre minecarea larevdrsatul de zori i spdlaroa in laate nop{ile a patului sriu (Fs'

6, 6) despre ciinld; stropirea cu isop (Ps. 50' 9) despre darul

curdfirii dzeegti.LJz indiuidual al vorbirii gdsim de pildi la apostolii Ioan 9i

Pavel. Astlel a cunoagte adeudrul (It Ioan 1.1)' a face adeudrul,([oan 3. 21, I Ioan 1. 6), a umbla tnadeudr (l[ Ioan l' 4), adecd

a tr5.i adevirat, conform religiunii ad,evdtate, A petrece in lu'mind (I Ioan 2. 10), adec5 a trEi in eurd{enie, A umbla tn intu-neric (Ioan 12. 35, I loan 2. ll) adecd a trdi in rdt[cire ori inpicate, Cuudntul (loan 1. 1) despre Cuvdntul ipostatic' Unul nds-

cat (loan 1. 14 I Ioan 4. 9) despre u-nul niscut fiu al Tatdlui

ceresc, Inuierea uie{ii gi inoierea osdndirii (loan 5' 29) despre

Iericirea 9i osAnda etern5. dupfl inviere. Dreptate {Rom' 1' 17' 3'

22 etc.) despre dreptatea prin Dzeu' Infiere (Rom' 8' 15) dqspre

.adoptarea de c5.tre Dzeu, etc.

37, UzuI biblia aI vrorbirii,Autorii cirtiior SIinte, ca gi cei profani, au scris pentru

: ;'n

contimporanii ior gi au voit sd fie in{elegi de semenii lor, deaceeanu puteau sd nu respecte tJzul curent al vorbirii din acel timp,d6ncl cuvintelor insemndrile pe cari le cerea uzul

"orrti,nporan ai

limbii.l)in Sfdnta Scripturd se observd mai multe uzuri ale vorbi-

rii, intre cari mai ales uzul ebraic in ambele Testamente gi uzulcreqtinesc in Noul Testament,

I Uzul ebraic al vorbirii. Ebraisme!e.

Aproape tcli autorii biblici erau evrei, cresculi in mediulevre€sc. Dia acest motiv poartd gi Noul restarnent, cu toate ciaproape intre5! s'a scris in 5lrecegte, pecetea uzului ebraic de_avorbi.

Lisdnd la o parte idiomele gr.amaticale ale lirnbii cbra-ice, vom ingira aici numai exemple de ebraisnte lexfua!e sau deidiome ebraice de diciionor, piie,.:um:

Nunte - fiin{i. fJrrmele lui Dzeu (Mat. 6. 9r) : {iin{a luiDzeu.

Zidit's : om {Ephez. Z. 2l).Neamurile, ginlile : pegenii {l_ca Z. 3Z)"Frolii : r,:deniile in 5lenere (Fae 13. 9).Sdmin{d: urmaqi (Fac. 13, 15 etc}. A ridica sdmdnla

suit)q -- a continu). neamul cui.r,a (Mat. ZZ. Z4).Fiu: descendent, urmag in genere (Iviat. l. 1. 21, getc).

Fiii lui lzrael : urmaqii lui Iacob (Lev. 15. I etc). Fiii'.luiAron : preofii (Exod 29. 35 etc), Fiii tui Dzeu : oamenji ceibuni rFac, 6. ?). Fiii oomenilor

- oamenii cei slabi (Fac,6. Z.Ps. 13, 3).r) Fiii profelilor: discipolii profelilor, (iVimp, a, 3g),Fiii 9i fiicele cetd{ilor : losullorii cetdfilor, asttel fiica Si{)nuluisau a lerusalirnului : locuitorii Ierusalimultri lZaharia 9. g).

_ Ldrtylgr, logiuitor.: inv5{Etor al Legii mozaice. (Mal, 23. ZLca 1O. 25).Indreptore : poruncd (ps. 118. 73).l)reptate : evlavie reliSiozilate. (Mat 5. 20),Pqce : norocire (lvtcu 5. 34). Poce lie, uoud. - fonnuld de

salutare.Inimd : minte. A cugeta in inimo sc : a cugeta in min-

tea sa (&lat, 9, 5). A pdslra ?.n inima ss guuinlsls - a pdstra

in mintea sa cuvintele (Lca 2, Sl), A zice i,ntru sine, inlru in[ma-

1 1"h"7 Enchridion Ermeneuticae (eneralis, Ig,?, S 7.

rr . ,) Dar Iisus se.numegte pe Sine--Frril Omuluii tn ioli,sul ideal sau dervresra cum se numegte Mesia io Daalil, 7. 13_14.

Ii

ti;

t'',',"','t',

'rr, :a cu*rera (Mat, 3. 9;21. 38; 24, 48\Offi;;r,Puteri lt semne (ale lui Dzeu) : minuni (Mat. 111&Corn: putere (ps, 131. 17),Corn de mdntuhe-mdntui-

tor puternic (Lca 1, 69),

Vas : trup (lI Cor 4, 11.

Sufiet : viatd (Mat. 16. 25), A cduta sufletul cuios : a

umbla de a omori pe cineva (Mat. 2. 2A).

Cuudnt: 1u6111 (Lca'1, 37, etcl,Veac : lume (Rom, 12, 3).

Duh : vdnt (Ioan 3' 5, Ps. 102' 16).

Vocea Dor,nului - ureori tunetul (II Imp.22. 14, ps.28. 5)

A se mdrturisi Domnului : a lduda pe Dzeu (ps. 135. 1)

A-qi sdruta mdna s.o -.- a adora (lov. 3L. 271

A ridica mdinile so/e : a se luga (ps, 140. 2)

A strdnge mdinile sole : a inceta de-a se ru$a (I Imp.

14. te).A ridka pdcalul cuiua - a aduce ispSgire pentru picate'

e cuiva \loan L, 29)

A pregdli ori a stinge candela cuiua - a-i procura ori a-i

lua bucuria (lll In:p, 15. 4lov" 2l' 17' ps 13l, 17)'

A aduce efodul: a cel€ siat dela Dzeu (l Imp.30.7)A intra rsi a egl : a se purta (Deut' 28' 6 I Imp' 18' 15'

16, Fapt, Ap' 1, 2l; g.28). (Expresiunea e sinecdocS' pentrucd

sepun ac{iuni sin$uralice penlru via{a qi ccnlactul cu al{ii in (erere)

A egi inaiatea popiornlor :-'a condtice (IImp' 1'2' 2)

Uzul rabinic al vorbirii Rabinismele'

Sfdntul lui Dumnezeu (Lca 4. 34), I

Mdngiierea lui izrael (Lca 2, 25i, iCet ie uine (Mat. 11. 3), )

""*'-"' Corne gf sdn$e : omul (Mat' 16, 17 Gal' 1' 16)'

A se nagte de sus (Ioan 3 3) : a se renaqte dela Dzeu'

Nosrerei cea de a dtua (Tit' 3' 5) : rena$terea suilete'

asci dela Dzeu.Fdpturd noud : om nou, inoit .(Gal 6' 15)

ll' Uzul aramaic al vorbirii' Aramaismele'

A lega gi deslega: a declara ce e oprit 9i ce e ing[duit

(Mat, 16. 19 9i 18, 18); a stiPdni.

- ,f, -

i lir,iit)I I:

tiL

:'

ilt;i ill

i

tit'.. t,ir'iil:ll

rtii

i,iii

rlt,ilt I

1:i

ti.!tit ,

irl.

A ierta datoriile: a ierta plcatele. ,$i ne iartd d.atoriinosslre" (Mat. 6. 12).Sdmbita: sdptdmdna (i\,lat. 2g. l).

lll. Uzul grecesc al vorbirii. Grecismel6.Bucurd-te : forina de salutare.-( Mil. 26. 49 Lcl' 1. 2SlA rdspunde : a lua cuvdntul tl_"^ i. +Oi

-

Provincialisme grecegti. Cilicisme.Ziua omeneascd : judeclta omeneascl, opinia publich (lCor. 4, 3).

lV. Uzul persan al vorbirii. persanismele.

A sili a merge o mild pe loc : a sili la serviciul de(Mat. 5. a1).

Paradis : raiu (Lca. 23. 43).Magi : in{elep{i (Mat. 2. 1)

V. Uzul rolnan al v0rhirii. Latinismele.Tu uei uedea - ai griia de tine insuli (t!tat, 2? 4)Tu ai zis : aga este (Mat. 26, 64).

Vl. Uzul crsqtin al vorbirii. Expresiile cregtin0gti.

- Srrb influenla stirii lor sufletegti, in ireqtinism, scriitorii cir-filor Noului lestaruent dau unor cuvinte qi lraze grecegti insem-ndti noui, creind o cugetare nou5, creg[inii, Acest uz de a vor-bi, potrivit concepfiilor inspirate, este irzul cregtin,

Cuudntul (Logos), Mielul (Apoc. S. 6), )

Chris,tosttl {Unsul), Eomnul, l: Ivlantultorut

Duhul Sf<in, - a treia persoand. d,inDzeire [Fapt. Ap.5. 3).Apostolii : trimi$ii lui lisus.SfinNii (Rom. 1 . 7)..atesii (L pe, 2, 9), fraNii (Gal,, t.

cregtinii (Fapt. Ap. ll. 26), robii {/+poc, 1, 1) : adep}iiChristos.

poqtd

i,

I

,llI

ri

2)'lui

'rl'

I

.:

.,1):,)i,,

i,.

tr:1 il r

:il ri

Antichrist : diavol (I Ioan Z, lB),Impdrdlia lui Dzeu, d cerurilort a lui Lhristos - Biserica

intemeiatl de Christos.. Euanghelie - vestea cea bund despre mdntuire gi cele

patiu cirfi, cari o cuprind.Epis c op (supraveghetor).Presbiter ftntrdn).Diacon (slujitor).

.- Persoahq siinfite sauIefe bisericegti.

- 76--77 -

Botez {spilare, cuiundare) - aclul deincre$linare (Ephez 4,5)Eucharislie (mul{umire) (1 Cor, 11. 24.1 |Cina Domnului (1 Cor. 11. 20) i_ Sfanta

. Pdharul Domnului (1 Cor. 10. 2l) !- Impirtdganie' Mosa Domrrului (1 Cor. 10. 21) lTrupul lui Christas - trupul eucharistic (1 Cor. 10. 16) 9i

cel mistic al Donnului, Biserica. (1 Cor. XlI., 27, Ephez. 2. 16).

Hirotonie (punerea m6inilor) - Taina consacririi persoa-.nelor bisericegti (I Tim, 5. 22).

Credinia, iubhea, nddejde o, pacea - credinla, iubi?ea, nd-deidea gi pacea c6qti(ali prin Chrislos (Col. 3. 15),

Via{a : via{a cea veqnicd (Apoc, 22. 77,Ioan 6, 35. 48),Taind : invd{dturi dzeiascd (Mat. 10. 11), qi sacrament

@phes. 5. 32, 7 Cor 4. 1).

Mdnluire, rdscumpdrare : mAnluire, rdscumphrare prinChristos (Mat. 20. 28).

Ziua acoeo, Ziua Domnului : ziua judecn{ii divine (Mat.7, 22 Fapt. Ap. 2. 20).

Ziua Domnulai : Dumineca {Apoc. 1. 10)' A se imbrdca in Christos, (Gal. 3. 27 Rom, 13. 14) : a

urma pe Christos in cugiettri 9i {apte,Omul intru Christos : creDtinul (lI Cor. 12. 2).A se mdrita inhu Damnul : a se mdrita in lepiea lui

Christos, deci dupd un cregtin (I Cor, 7, 39).

Toate aceste rtzuri ale vorb.irii poarli timbrul timpului lor.Deci, a cerceta uzul biblic al vorbirii inseamni a ci.uta

insemnarea pe care a avut-o cuvdntul sau expresiunea in tim-purile biblice.

,

38, Mijloacele crrnoaprerii rrzrrlrri f,itrlic altL #,rftr,fir

ifi8fi*ft{tre*@*,"- -

Uzul biblic al vorbirii, considerAnd cd limbile cari,'il ,{il-a-i ", ,,

postesc sunt moarte, il putem ob{ine din izvoare gi din ajutoa- ' J.,,*"ft.

. '}". ,re linSuistice. f

A, lzvoarele principale. fL lzv oarele directe

Tzvoarele directe dau chiar ele m5rturie despre lnsemn[rilecuvintelor. EIe sunt :

1, Cdr{ile Vechiului 9i Noului Testament.2, Tiaducerile giecegti ale Vechiului Testamentpi indeosebi

Alexandrineana.

3, Scriirorii iudei: phito-l..ti-./r:it .Flspjtl, gllt-ag_ !r?ir in,timpul cAnd s1a ivit Cregtinis"iil"-'

Astfel dela-7osif Flauiu gtim intre altele, cd judecata (Mat.5. 21) insemna forul de judecata al celor gupt" -ugirt.uti insti-tuifi fn fieclre cetate a. Palestinei. Iar deia phitrn $ti* i.rtr" al-tele ci innoirile([oan 10 22) insemnau sirbitoarea curafirii" trim-plului, iar postul (Fapt, Apost, 27. g) insemna postul ser.!{ioriirmpacaru,rl

- 4. Sfinfii P5rin{i gi alfi scriitori bisericegti, c ri au trlit peeind limba Noului Testament era ia uz,

5. Scriitorii pdgdoi, cari au scris in dialectulNoului Testament (Polibiu din s. IL a. Chr. Diodor

grecesc aldin Sicilia,

pentruc[ ex-Strabo 9i Flutarc din s. I. d, Chr.)

6. Scrierile apocrife ale V, qi N. Testament,priml ideile la fel.

ll. Izvoarele indirecte:Izvoarele indirecte nu clarificd deadreptulinsemnare& cuvin-

telor, ci numai aiuti la aceasta. Ele srrnt:

. 1,. VB-if1lg .!5g{uqeq!. f!.qute direct dup[ grlglqllul grecesc in!5ynte crr Pelito -(siriacd) 9i Vulgrta (latin[).

2.&H'*:s*I.*,-a.c*ustse.rr"e-L++,i jfl ip_If gd:S,:'l).3. .M1jLo^lS-g^!"_ literare, precum dicfionrre,r) pimatici,s) con-

cordanfe bibrica, sdotii,-Eto.L, (r{e ex.: latlvaiitiil "iiB

(Ma"t. s.18), com:niarii.th"i' {" ({

B. lzvoarele- secundars.

l;,ftiln,gkgJ*..,Cu ajutorul etimoiogiei se cerceteazd cuvdn-lul in pirfiie sau elementele din ca1'e e coinpus, anurne la rd-ddcine gi {lexirroi. De e*,: Verbel zogrin, (Lcr 5, 10) a vinr,este eornpus din zaon, iiinf[ vie $i agrin, a .prinde, Cuvdntulmetihesia, este compu.i dt1._meta $i ihesia', (dela metihizo,a) fac cain alt ioc sa locuiascx), ;;*.Gi;;e, rnutare.

Astfel se afli iosemnarea iundamentald a expresiunii.Dar etimol<-,$ia nu poate intotdeauna stabili insemnarea

fundamrntrld, decarece cu tirnpul cuvintele gi-au. ilrodi{icat in-1) In cartea: Viaf a lui {oise.al Dicfionarui Grimno Leipzi{ t90} 9i Cromer Kogel. Got\a 1911.

.. _ . . s) _G.'em rticele d: i4liner (G5tting: r 1391 $i 18 )7); Bla.r* G6ttingen

(19tl), Vrlearrx, Etud sur la Grec du NouveauTestamaut (Paris 1893), lbloul-loa, New-testament Crammar. lll ed. Edinbur{h 1906,+) iLizo, inseaurni: fac si locuiasci.

€emnarea lor originari' Astfel cuvintul profet, care dup6 etimo-,,1ogie este prericdtor, a aiuns sf, insemne in $enere: cel ce spu-

ne voia lui Dzeu'2. Analogia limbii. Cu aiutorul analo$iei limbii, ne iSmurim

asupra *ffiIffiffitffiffifiti cal al cuvdntului, din aseminarea forme-

iri'ti*Uii, pre"u*- sunt in limba ebraicl terminaliunile substan-

tivelor abstracte gi in limba $reacd terminatiunile verbelor pasive :

me, se, te. Totug aceste termina[iuni ale verbelor nu totdeauna

inseamni pasivul, ba se $6sesc Ai verbe eu infeles activ avind

aceste errninaIiuni.3. Alt aiutor linguistic sunt dialeclele inru-dite' De ex.; Ex-

presiunea ebraici ; ,,cs sd inghit scuipatul meu" (lov. 7. 19) se

infelege clin limba arabi, unde aceast5. expresiune e pqoverbiali

gi inseamnd: timpul cel mai scurt, Expresia ,,uei mdnca pdmdn-

tul" (Fac, 3 14) se ldmuregte din limba asiriand, unrle inseamnil

a {i irAnt, birttit. Cuvdntul ebraic : hangalmoh (isaia 7. L4), fe-tioard,inseamnd tot aceeag qi in limba arabi gi.iriaci. Ast-Iel rdmdne neverosimil5 insemnarea ,,tdndr6" ce o clau cuvintu'lui traducdtorii iudei.

Totug cuvinteie ebraice de muite ori Ei'au schimbat de totinsenrnarea in dialectele inrudite, De ex': Amat in, evreeqte in-searnnb : a zice, in limba arab[: a porunci, Zachar in evreegte i

a-g, aduceaminte, in li-:.rba asiriani: a/vorbi,.I irrra. Damanu ill.

'ebraicl : a tdcea, in limba asiriand (damam) inseamnd.:a intreba. Abad in evreegte: a pieri, in limba arabd (abada)

inseamnS: a rdmailea. Abah in evreegte ' u ge i11voi, in iimba

arabi (abd) inseamnd; 4 111 voiy deci contrariuloPrin urmar: nici cu dialectele in,rudite nu ne putein aiuta

cu si6luranfd.

ss. k_*y.BS-.r_,-ynjru .d.**l:::. yzee{yi b.i6lt: lf

t,{DPMII'II.

1. Pentru ca sf, afle ,Ht6TffiT*#.bi.ii, i.terpretul va

trebui inainte de toaf si citeascE SfAnta Sc-ri-plyri de1 li .9u+tggk Prin repetatt'gi aterita ei citire va da de locuri paralele,

undJ cuvAntul obscur se gisegte mai l6murit' De e',: Semne {Ps.

73. 6, lO), inseamn[ zile de sirbdtoare, ceeace se vede din Exod.31, 13 9i Ezeehiel 20. 12. 20. Astfel rcarneo ta" in Isaia 58. 7.se inlelege despre conafionali precum se invedereazd in Rom.

11, 14. Ceeace inseamni', ,,Inima mea totdeaunatn mdinile mele"(ps, 118. 109) se cunoapte din Jud. 12,3 9i I Imp. 19,5 Ei 28.21, anume: via{a mi-am pus-o in pericol,

i 2. Interpretul trebue s[ prelere mai des.-:t

*';*-*--","-"""J"-uzral oriental

l:"ililttl

,i::,:,li

t::.:;ll

i.

l,

ili,

;1i,L

llr

l,[rilll

al vorbirii, Astfel, a muri in pdcate (Ioan 8, 21, 24) nu este du-p,6, u:.lr:i. 6irecesc : a se desp[rfi de viafd in stare de p[cat sau.r persista in pdcat pAnd la moatte, ci dupi uzut ebraic al vor-birii : a se pierde sau a se condamna in picate, Adulteri se in-|eleg (lac, 4. 4) nu cei trupegti, ci cei sufletegti, cregtinii necre-dirrciogi

Totus nu se va lua in{elesul intotdeauna dupl .uzul orien-tal al vorbirii, Asifel in Luca 14.32 Fapt. Ap. 12.20 irini, seva infele$e dupd uzul grecesc de vorbire ca pac(', in insenrnareaei ordinari. !,c-d.aua in I Tim, 5. 9 se va lua in sens de diaco-nisd, dup6'uzul cregtinesc al vorbirii.

Deci de natura vorbirii atArnd care dintre uzurile de vor-bire lrebue si se aleagid..

3. Interpretul si compare Sf, Scriptur5 cu vechiie ei tra-duceri qi si cerceteze Jiiiaiit" Stinlitor Pirin{i iecute asrlpra ei,cdci ei au svplicat multe cuvinte bibl;ce in scrjerile lor 9i aup6"strat 9i stilul biblic).

Sd cons,rlte gi dic{ionare biblice gi comentarii, cici autoriide dicfionare, de Slosarii gi de comentarii, au cunoscut limbile ori-ginale ale Bibliei.

4. Interpretul si caute insemndrile cuvintelor +tAt in direc-lia etimologicd, pentru . a cunoagte insemnarea fundamentali,cAt qi in direc[ia isloricd, pentru a gti cum qiamodificat cuvdn-tul insemnarea sa in decursul timpului, insemnarea istoricd fiindtocmai cea rnai intrebuinfat6'). Astfel cuudntul, luat em{atic in-semna cuvAntul dzeesc, iar duph timpul Domnului inseamnd maiales cuv6ntul cel ipostatic (Ioan 1. 1). Sau, liturgin, etimoiogiceqteinseamni I a Iace slujba poporului (erpon tu lau), iar dupd in-semnarea sa istoricS: a sdv6rqi slujba freo]easci de iertfa (Filip,2. 17). Astfel dupd insem.narea istoricE la pneumatica (L Cor.14, 1) sunt darurile Duhului Sf6nt sau harismele ; eacharistia(mulfumire) este celebrarea Sfintei Impdrtdqiri ; haris, este (ra{iadzeiascd, Bqtezul este incregtinarea; dealtfel insemna spdlarea(Mcu 7. 4 Evr. 6.21 9. 10)i agope. (Iuda v, 12) inseamni os-pelele de dragioste dela serbarea cuminecdri'i creqtinilor vechi,

5. Interpretul sd se lamiliarizeze eu uzul tropic al limba-

') Padovaai in Brevi Cenni di Ermeaeutica Sacra, Torino 1904, pag.ll zicet ,,Siinlii Plrinfi nu numai cE au l5murit-doctrina Sf. Scripturi' dar aup5strat gi acelaq stil, aqa ci de multe ori cilind un PArinte al Bisericii. fi separe a citi un Profet ori un Evan{helist ori un Apcstol cu cea mai mateclaritate",

!) Reilhmayrr op. c, p. 113. Partea lilologiei care sludiazi evolufia in-semndtii cuvintelor, se nume$te semanticd sau semasio/ogie. Au+orul.

-80-

I iului autorilor biblici, atdt cu cel gener;ri c6t 9i cu cel particu-

iar, Astfel pdhar se zice in loo de soarld omenea'sc6, Iericiti ori

vitredS. (ps. 10; 6; 15. 5;22. i;74.8 Isaia 51' 17' 22 ler' 25'

tS, 17 Mat. 20,22-23;26' 39; Apoc, 14. 10;16. l9)'6. l)acd intr'o pericop6 nn cuvAnt a primit insemnarea da-

H de rrzul vorbirii, in acelag text sf, nu i se ia aceasti insem'

nare ld.rd, motive serioase Acesta e cazul in Romani, cap. 5'

12; 6. 12 gi cap. ?; unde amartia are insemnarea de pdcat in-

nhscu! sau strimogescr), d%t$sJarrlrJ-"kt -ri casto*uu-sens-ssnJla."r.rzului--stahiUt$

el-ss*tuii*. .rr ._; + t,_]t

40. X.irn&ile $finlei Scripxuri-*--;**i!'- ol'.;, .:...-", y. t 't

Cu unele excepfii, Vechiul Testament e scris"ipj't]'it\1,u '"-- f :'iil*t;'"-' {'' }

--=*-** *! ;,braic6, iar Noul Testament, in limba greaca,

1. Limba ebraica. {J t'^ \o *'. n

trinobra ebraiai e o limbd semiti cdreia aparfin mai ales

aramaica?/, asiriana gi arab.a,

In Vechiul Testament apare limba ebraicS' in toate lazele

ei de-'via!i, atbf in laza primiiive, pe timpul lui Moise, cdt 9i in

culmea ei de inflorire, pe timpul lui David 9i Soiomon Precumqi in decaden{a ei dela exilul babilonic. ln ultimul timp este in-

iocuiia cu dialectul aramaic, astlel in leremia (10' 11), Doniil(2'2-7,28), Ezra (4' 17-6. 18;7. 12-26), iar in unele cirti ne-

canonice, cum e Inlelepciunea lui Solomon, 9i a II Macabeilor,

e inlocuitS cu limba $reach. In urmi, cu un secol inainte de

Christos, €a dispare cu totul din Sura poporului ittdeu, fdcAnd

loc limbii aramaice. Ca limbd moarte, se invatrd in gcoalele ra-

binilor.Limba ebraici se prezintd in Biblie serace, atAt in cuvintes)

cAt 9i in formeJe Sramalicale gi sintactice.Spiritul limbii ehraice il cunoaqtem nu numai dio uzul ei

de vorbire sau din idiomele ei 'lexicale de dicfionar, ci 9i din

particularitdlile ei de. lorme gramotitale gi sinlaelice, reproduse

,) Rellhmayr. op. cit. p. 114.,i ln literatuia iudaicd se zice caldeicd, iar inliteraluracresttna,_srrraca.

"i b;;". 'A

intra gia egi, in loc de.a. se purta (Deut' 28' 9lI,1Tp;]8^'13. 16 frapt. Ap. 1, 2l t'i ZAy A egi, a umbla inainlea popoatelor' ialoc de a

conduce (I lmp. 12, 2).

I Suciu: Err. bibl. fasc lll

-81 -

'l ';ff" I

Efllllllli I lll I

ffinlililflil'

lliliilll t il,lI rilii-r,llf

ilii,l:ilrii

,,iilt.ii

I il:i,'

i,lilii

il,

rl r:

: .,:

rl,l',i,

gi in traduceri. Ebraismele gramaticale gi sinctactice mai de sesuntr) :

l. La nume, numerale gi pronume.1, Repetarea substantivelor pentru a exprima mulfimea

totalitatea. De ex : ;,Amin, amin (ad,evd.r, adezir) zic ooud,, (l,ta5. l9), adec6 mult adevir, mare adev5r zic voud. ,,Neamulnenmul va lEuda lucrurile Tale,, (ps, 144. 4), adec6 toate o"umurile, Prin repetare se inseamnd gi caractcrul bun sau rdu aIucrurilor. De ex.: ,,Buze viclen e in inimd gi i,n inimd au 6irdit

2, Substantivul abstract in loc de cel concret. -De

ex.; y'fe_

fiul in[elepciunii (Luca 7, 3S), adec6 cel evlavios. Fiul(Mat. 8. gr, adecd nuntagul.

4. Co.mparativul se exprim5 I

- a) Prin gradul poziliv : ,,Bine (este) a se ioirede in Dzeu,decdt a-gi pune increderea in oameni,., ,,6ine (este) a se incredein Dumnezeu decAj a se increde in cei mari,, (ps. ll7. S_9),in loc de : Mai bine este a se increde, etc. ,,Biie este s;. intriin viafi qghiop sau ciung, dec6t.,.,,(Mat 1g. g),in loc de;maibine, etc, ,,Micul fiilor lui, adecd mai micul, etc,,, ,,Bi"n;u;;";;;;egti tu inlre muieri,, flrica I Zg), adecE mai binecuvdntata egtitu int_re muieri (dupe. Kohlgruber se gdsegte aici rrn superlativ).

b) Prin dec6.tt Decdt mareas,a inmulfit.(Is. Sir. Z+.5q, ^a"_c5. mai mult s,a inmullit,

e) Prin aceea cE se afirm6 ceva mai mare qi se nea6ld ce_va mai mic t ,,Auraam nu ne-.a gtiut pe noi gi izrael(t""-"i)r"ne a cunoscut pe noi, ci Tu Doamne, pdrintele nostrui, (Is. 63.

, *"I;ny:tr, ;oi u"r'l i: ii :i ;' s mrgelszrrr, ErmEneu tic a b ib ricn dupx

tderea imprejur in loc de cel net5iat imprejur (Rom. 2. 26).3. Genitivul substantivului pentru adiectiv. De ex. Judece_

torul nedreptdlii (Luca 18. 6), adecE judecitorul nedrept. Vasulalegerii (Fapt, Ap. 9. l5), adecl vasales, Duhul sffnpiiei (Rom.1. 4), adecd Duhul Sfdnt. Omul pdcatului (II Tes. Z. :), ua""aomul ptreitos. Berbatul sdnlliuirilor (ILImp. t6. Z), adeci birba-tul insetat de singe. Mamona nedreptdfii ilca 10. 9). adeci ma-monul nedrept; trupul umilinfei, adecl trupul umil.

^ Fiut in legiturd cu un genitiv pentru a exprima adjectivul.De ex.: Fiul pierzdrii (toan {2. n1, sau oI gnr;"ri(iui'ii. rii,adec5. cel ajuns Ia os6.r,da pierii. Fiul lumi*nii (Luca 16. g, ;;i

.l

,.'

i,

itr.

i rilr

-82--83-

adecd Tu egti pirintele nostru mai mult decAt Avraam 9iadecd mai mult mild.,,lWild uoesc Ai nu jerlfd" (Os, 6, 6)'

iertfl rituald sau inchinare.

d) Prin aceea cd se sus{ine contrariul la ceva mai mic din

,,Pe lacob l-am iubit, iar pe Esau l-am urdt" (Rom, 9.

tr3), adecl pe Iacob l-arn iubit mai mult decit pe Esau,

5. Superlatiuul se rostegte:

a) Prin repetarea numelui in genitiv, De ex.: Cdttatea Cdn'

idritor, adec6 cea mai sublim{ cdntare. DegertEciunea degertd'

ilor (Ecl, t.2), adecd deqertdciunea cea mai mare. SfAnta Sfir',lelor, adec6" partea cea mai sf6nti a bisericii ludeilor, altarul.

,Negura intunerecului (II Pe. 2, l7),adeciintunerecul celmai mare.

b) Prin addugarea numelui lui Dzeu (1n c6rlile poetice).

Munfii lui Dzeu (ps. 35. 6) 9i rdul lui Dzeu (ps. 64. 10), ad.ecd.

ununfii cei mai inalti gi rAul cel mai mare. ,,Nimrod era vinltor'puternic inainteu lui Dzeu (Fac. 10. 9), adeci cel mai puternii,van6tor, ,,Ninive era cetate mare o lui Dzeu" ([ona 3. 3), adec6

cea mai mare cetate' Cedrii lui Dzeu {ps.79. ll), adecl cei mai

fi, ,,Om tare gi puternic lui Dzeu" (ls. 28;. 2), adeci cel mai

tare om. ,,Pl6cut lui Dzeu" (Fapt, ap. 7.20), adecd cel mai plicut,c) Prin repetarea simpli sau dubld a adiectivului: ,,Sfdnt,

sfdnf, Domnul Sabaot" (Is. 6. 3), adecd eel mai sl6'nt, etc.

d) Prin verb impreuni cu un nume din acelag verb t ,,Cu'..moarte uq muri", adecd cu cea mai erudi. moarte, ,,Cu . poftd

am poflit" (Lca 22. 15), adeci cu cea mai mare pofte. ,,Cu fu-',.tgd o* fugit", adec6. cu cea mai mare iufeal6, ,,Vdzdnd 'sd uazd,

';. aEleptdnd oqleptam" (ps' 39, 1), etc. Uneori numele verbului este

complectat printr'un adjectiv. De ex.: ,,S'a infricogatcufricd ma-.re" (Lca 2, 9), ,,5'a bucurat cu bucurie more" (Mal.2,l0), adec6.

'cu bucurie Ioarte mare.6, Numd.rul qapte era un numEr s[6nt la Evrei in loc de

mul{i. $opfe mii (|il Imp. 19' 18), in loc de multe mii' Numirul'?7 in loc de nenumdrafi (Mat' 18. 2l-22).

J. Numeralul cardinal in locul celui ordinal care lipsegte,

',Ziua una" (Fac, 1.5) in loc de ziua intdia.,,In una zias[ptd-mdaei" {Mat. 28. 1), in loc de intdia zi a s6pt[minei.

8. Pronumele personal in cdrfile poetice prisoseqte, De ex,:

,,Aduce{i Domnului mdrire, numelui lul" (os, 28. 2) in loc de::.Aducefi mirire numelui Domnului,

9. In locul prrnumelui relativ adeseori std cooi. ,,9i" cu Pronu-rnele demonstrativ. De ex, ,,Era un iudeu gf numele acestuia Mardo '

{'lI

I

l

i

il]

i1.

,lti

i

ti1,i -

il.2.''l;

I

heu," ,,Era acolo un orn gi mAna aceluiaceadreapt6 era u(Lca 6.6) in loc de: a c{rui mAnE era uscatd,

10, Adeseori pronumele relativ este neacordat, iarrea se.face prin pronumele demonslrativ ori personal. De e,,Care simAn\d, intr'inqii" (Fac. 1. 11), inlocde: in carisdmdnAcest pleonasm de pronume a trecut qi in ,jreaca Noului Ttament. De ex., ,,O femeie a cdrei tiica acesteia a a.vut duhcurat" (Marcu 7. 25), ,,$iiatigloatd mult5 , pe care sH. o nure pe ea nimeni nu putea" (Apoc. Z, 9), ,,$apte munli unilede femeia peste ei" (Apoc. 17. 9) in loc de: peste care gade.

11, Nominativul, genitivul, dativul, acuzatir,ul absoltrtneacordat. Aceste cazari se rezolvd- uneori prin nominativulacuzativul absolut sau neacordat 5i prin pronumele personaldemonstrativ, pus in unu! din aceste

"uriri. D" "*.i ,,piairacare nir o' au begat in seaml ziditorii, aceasta s'a {dcut inpul unghiului" (Mat. 21 , 4Z). ,,Cel ce biruegte voiu' da lui"(Apoc. 3. 2l), adecd celui ce birueqte voiu da, ,,$i tineiii acepatru, dat:a Dzeu lor gtiin{[r. (Dan. 1. 17), adecd, gi celor patr

ill"i;;:r1".t3;"" qtiinfs' "Pre cet rdi' cu rdu ii va pi"'q"

12. Dativul comunitd{ii. De16,10), adec5" ce am eu cu voi?,,Ce mie gi lie ?" (Iaan 2. 4J,

ex.: nCe mie ;i uoud ?" (II Im,,Ce noud gi !ie?" (Mat..8. 29

13. Adverbele se exprimd io chip diferit,oJ Adeseori prin nume. De ex,: ,,doschidere,

chis ; ,in pulere in loc de puternic.b)-_Pin circumscrieri. De ex,: ln tot ueacul adec6 totdeauna. ,,Mcl' in ueacul aceslo, nici in ueocul uiitor', fm"t. fZl,

adecinicioda16,.,,Fold tn fold",adecddirect.,,p6nd. la maarte,,, adeci cel mai tare, ,rCo,, se circumscrie printinnume de, Deex

,_ . b),Uneori trecLrtul se ia in loc de viitor. De ex.: ,,trirrumrna ta qi adevdrul tiu, atunci m'a poudluit gi m,a adus

in Ioc de

{

,,Cine lrimegte pe profet in nume de pro{et,, (Mat. 10, 41)ca pe un profet.

ll. La verbe gi expresiuni-1. Timpurile se schimbd,a) 'trecutul se ia in loc de prezent, care lipse$te in lim

ebraicd, De ex.: ,,Fericit birbatul care n,a umblit in sfatulcredinciogilor gi in calea picdtogilor n,a sld/af gi pe seaunulzitorilor n'a gezut'' (p.. 1, l) in loc de: nu umbia . , ,", nu ;td,,,,gi nu gade,

-84- -85-

tele cel sldnt al Tdu 9i la locagurile Tale" (ps' 42, 3) in loc

, atunci md va pov6{ui gi mf, va ac{uce, etc,

c) Viitorul se ia uneori in loc de prezent 9i de trecut, De

uex,: ,,Nu numai cu piine uo lrdi omul" (Mat, 4. 4), in loc de:lrbeqte, ,,Nici un cuvAnt ua fi cu neputinld la 'Dzeu" (Luca 1,

37) in loc de: este cu neputinli etc. ,,Am smerit cu pobt sutle-

tul nreu gi ru$a mea in sAnul meu se ua reintoorce" {ps, 34' l2lin loc de: s'a intors'

2, Se repetd in participiu verbul indicativ. pentru a exprima

insisten{a Ei rndrimea acliunii, f)e. ex ', ,,Certdnd m'a certat Dom-

.nul" (ps, 117. 18) adecd m'a certat aspru,Veninduaoeni(Avac.2, 3) adecd grabnic ai sigur va veni, Pl1ngdnd a pldns (PlAnS.

l. 2), adecd' cu pldns mare, ,,BinecuvAntat egti Iiule, cE fdcdnd

aei face gi putdnd uei putea" (I Irnp' 26, 25), adecS multe vei

{ace gi multe vei putea.3. Verbul a adaus cu iofinitiv se intrebuinleazd. penl,ra a

cxprima repetarea ac{iunii. De ex,; ,,$i a adaus a trimite pe alt,servitor" (Luea 20. t1), adec6 iardqa trimis, etc.

4. Verbul in infinitiv substantivizat in loc de gerundiu. Dedormind oa-',', ,ex,i

,,,,1n dormire oamenii" (Mat. 13, 25), in loc de

i. {nenll,

lll. La Particule.1. Prepozilia tpQntrtt" qi,,cdtre" inloc de: ,,despre".De ex,:

,,T61cuia lor toate Scripturile cari erau pentru Eli' (Luca 24, 271.

.Domnul a grdit cdtre Davidt' (lII Imp. 3, 18). ,,$i cdtre inQeti

zice" (Evr. 1.1),in loc de: despre i*peri zice-

2, Prep,ozilia ,,tnaintea" cuiua dup'a verbul a pdcdtui, inlocder impotriva cuiva a pdcitui, ,,A pdcdtuit inaintea lui Dzeu"(l Imp, 7. 6).

Uneori se intrebuinleazd',,inainteot' cttiua, in locul pronume-lui posesiv, De ex,: ,rA9a a lostbunivoinlainainteaTa" {Mal, ll,26), in loc de bunivoinfa Ta.

3. Prepozifia npd.nd" I6rE sd exprime limita, De ex,i ,rN,este cel ce face bundtate pdnd la unul" (ps. 13, 4), in loc de Iniciunul. ,,$i el nu o cunoscu, pdnd ce a niscut pe liul siu"{Mat, 1. 25), adeci nu o cunoscu nicidecum,

4. Conjuncfiunea ,,qi" stl uneori ln locul conjuncfiunii cau'eale: ,,pentruci", ori in locul celei finalel ',pentruca",

De ex':',,Infelep{egte-mtr givoiuinvifa iodreptlrile Tale" (ps. 118, 73),inloc de r pentru ea sI invif indreptdrile (poruncile) Tale. ,,Ci a

ui este marea gi El a ficut-ope ea,, (1s. 94. 5),-in locde;trucd el a fdcut-o,

5, Particula ,,det, ori ,,dacd', sti in loculde,,nu,,maia]esjuriminte gi juruinfe, iar ,,de nu,, are in{eles alirmativ (de afir*rre), De ex,t ,,Adev6r zic voud, de se va <ia generafiei acestr

:11]' !M* 9. 12), adecf^nu se aa da, etc. .-M,am' iurar intmAnia'mea, de vat intra intru oAihn"-tu"; frir.-il. fij,nu vor intra, etc, ,,Alinge toate (nimicirdu-le) ce are el, dete va binecuvdnta in fa{n (ov. 1,11), adecd te va binecuvdnumai in fafd sau te va blistema.

_ 6, Prepozilla ,,tnlra" sth ar eseori in lr cul altor prepozi{ii, r

ales in loc de ,,prin',. De e x: ,,Inhu Christos,, 181 he s. t, 3),loc Ce ; prin Christos.

B. Limba Noului Testament.Limba 5lreaci in care s'au scris c6r{ile Ncului ilt,

cu €xcepria evangheliei lui Mateiu, ru este lirrba elrrd clasicnici dialectul comun sau vulgar, pc.pular, zis dialect alexandrio amesteciturh a dialeclelo.r girece-gti, iviti dtrpE Alexai:ciruM".. -ciso-:r'3';,"

6h;:j:';i ":i

: " :?:,i. :llul alexandr in in lelul cui11,.:"i|it de Evrei in. Alexantlri" ;;;-i; ;i;;iil':*;.i;' ;:l_.-?!yJ

",b:o",cirin ebtaizcnr_..a.u ,in"irt.;.;;i;i;li..t in"'"'u'r"'lscrisd gi traducerea al,exandrineana u V""hiult i T"rtan,"nilrr-s"-lII. inainte de Christos, "ru .uro..ui qii"'nri..irrl. Ei^r."'.-o

1e caracteristici.Ca limbd glreacd, acest diale ct prezint| in cdrfile }.,iouh

Testament 9i ,nele icliome gramatica.re mai cre soamh'cari sen,,mesc oflcrsr,e de c5{re unii autori m;i ncrii de ermeneulicdlAstfel;

- a) Adjectirul 9i participiur nerilru se pun acleseori inde substantivul abstract, De ex,: ,,Cele nebune ole lui Dzeu,ocor' 1' 25), in loc de nebunia, adec[ sfaruri]e ltri Dzetr carim^enilor-li se par nabunie. ,,Ce e cungscut lui Dzetr,, (Rom,

i''

i,ll

l

ili

iilrrr:

i.l.1.

t',t,:

"li

)

i,l, i

l

t:.

l i r'i.lii,flir

ll), tr, .lo"- {" cunoagterea lui Dzetr,,,Crt, iir,6lir"L,r'iiiil,

(Rom. 1. 2A). ,,Ce e mai malt ludettbz,,(Rcm. 3. 1), sau ceste intdietatea Iudeului

b/ Adeseori ia loc de Iorrna re6lu-latI gi sinrpld, dupd datina aticd (ori ebraici), se pune impreunE participiul cu verbul, oe puuv rurprcuEa parlrclpiul cU verbUl.De ex,: ,,5'a oflal ou6nd in-pdntece', (Mri, t. tb), i" l";-;;javea in pdntece. ,,Am fost la uoi tnudid;;l, (M;; ril +s)j,,i".de: am invdlat intre voi.1J Szekely, op. cit. p. 81-85.

-86--87-

Aceste idiome Sramaticale se numesc de cEtre autori mai

vechi de ermeneuticdl) numai ebraisme imper{ecte qi sunt puse

alituride erpresiunile : ,rin ueac,inueci" (Luca 1.33, Ioan 6. 51,58). In deosebi insE limba Noului Testament, pe l6ngi cE pds-

*eazd snele expresii ebraice gi arantaice cari se rapottE la cullul gi

stirileiudaicez), 4re cuvinte grecegti cu sensebraic, cw e;irini,cu sensul : bunH. stare, noroc (Fapt. Ap. 16. 36), pneumq cu sen-

sulr vAni (loan 3, 5)i yios cu sensul pirtag, astfelyios tisuasi-Iios (Mat, 8, 12), tis gtennis, etc,, apoi rima cu 6;nt, cu sensul:

lucru (Luca 1, 37)l diheosyni, dreptate cusensul:supunere voieiIui i)umnezeu sau eviavie (A{at. 5. 20) etc.

Limba Ncului Testament chiar intiteazd uneori expresiuniieebraice. De ex.: enatizeslhe (Fapt" Ap. 2, 74), a bdga in urechi,a asculta i prosapon lamuanin, a fine la fa{a cuiva, a fi p[rtini-tor (lac. 2 l, Luca 20.21); zitin tin psychin tinas, a atenta Iavia{a cuiva (Mat. 2. 2A) t eurin harin, a alla har (Luca 1.30);arton esthiin, a prdnzi (Mat. 15, 2);'oftholmos ponlros, invidie(Marcu 7. 22) etc.

Tot astfel se observ6 intr'6nsa ioiluen{a ebraic6 gi lapartea sintactich, intrucit in ocul perioadelor Srecegti cu

Iegitura cle subordinare intre propozi{ii, se aild. Iraze cu pro-pozi[iuni legate ugr:rr intre e1e prin conjunc{iuni simple de coor-dina,e, iritiebuin{:rte rlefectuos. De ex.r ,,$i ce a vdz,,tt gi a au-z7l, aceea rnlrturisegte 9i rndrturia lui nimeni nu o primegte"([oan 3. 32), in loc de: dar mirturia lui, etc. ,,$i mie Dzettmi-aardtat" (Fapt Ap 10.28), in loc r1e: dar mie Dzer, etc.,,$i tuqezi jLrclecAndu-rli dupi Le,Je'' (Fapt. Ap. 23. 3), in loc de: Chiartu qi:zi etc. ,,Tat5i meu pir-rd acurn lucieazL gi eu I'rerez" (loan5, L7),in loc de: aga.gi eu lu: ez. ,,Ce m'a7i f,zut pe Mine ginu credefi" (Ioan5. 36J,iu loc de: totu$ nu credeti. ,,Au nu gtiNi

ci stinteti caser lui Dzeu gi Dr"rhLrl lui Dzeu iocuegte in{ru voi(l Cor, 3, 16), in loc de: f iindc6. Duhul lui Dzeu locuegte in voi.,, l)ecdte ori va gregi fralele meu gi voirr ierte. lui" (Mat, 18.21), inloc de.' c: si-1 iert. ,$i cine 't a dat mai inainte gi ii va rdspldtiLui" (Itom. 11. 35), in loc de: ca sd i risplSteascd.

Se intAmpld ca gi ccnjunc{iuni subordinate se irrtrebrrinfea-25. Sretit, Conjunctiunea ,,co" se {,:losegte uneori in loc de: .cu

,) Kohlgrnber, op- ci[. pa{. 94.zl Astiei-I4essios, Unsu] so/anos, pArAqul, cLavolul, mamonas, zeul avu- "

\iei: sauualon sAmbita, Forisseii, Saducheii; omin, aga este, adevirat es e, ar-uo, plrinte i uar, liu; alliluia,lSudafi pe Dza:ui horuan,vistieria tenrplului; ar-rauon, artwdi osannq. ural i saoaoth, ogtirile certqti t rautti si tauouni, iwtrl6'-torule ; pcsc/rc, pagtele, trecerea i aheldanoh, ogorul sangelui i raha, prost I ue-elzeuulsauueelziuuu, diavol: ualiol netrebnicie igeena,iad;lzumi, scoalS-te;offa-.lfro, deschide-te ; Iisus, MAntuitor i ntanna, mand, etc,

acel efecl" -qau.,rurmeazd sd,,. De ex.; ,,Le$ea a intrat co s6inmulfeasci gregala,, (Rom. 5. 20), in loc de : cu acel efects.'a irrrnul{ t gregeala. ,,Ca sd vinX asupra voastrd tot san5ieldrept' (Mat. 23, 35), in loc de , urm.azd. si vinf,

"rup.r ,ooft,

etc. Conjunc{iunea ,,cc,, este unoeri in loc de , ,,prrrr*,, 1ir-r',6. 7), iar.tproctttn" in loc de : ,,pentrucd" (Rom. i. 2Bl. ,,$i';r.;:cum n'au Sdsit cu cale sd.l cunoasci pe Dzeu d"uprrrp.,'uguDzea i-a l5sat in mintea lor netrebnicd. ltc.

I'imba Noului Testament imireazE.uneori gi construcfia obscur{a{razelor ebraii:e. De ex.: in Rornl.tl ,,e;r" "^r; J;'kui-l;:rul . qi apostolia spre o" rrito* o

-' ri"i, tl i' i" rr"'ri7rrZ"|,;;;" ";;N?:i:i f:::,: !!.. :!:"^s d aduc in numeie L.,i i;

-;;ii;;4;;;din{ei toate neamurile.

Pe lAngd ebraisme, limba Noului Testament cuprinde qi ex-presii cregtine, fie ca expresii'noui, de pildd. Antich'ristos, 'anti-

christ; christianos, cregtin (Fapt. Ap. ti. ZO),_ {ie ca "*pr".l,rnigirecegti vechi, insi, c.u insemniri noui, exprimAnd idei creqtine.

?-" "*. Apostolos, trimis al Domnului;priu*o, duh,seiacaDuhSfAnt; iosmos, care in limba elend. clasice. inseamnd o lume bi-ne ordonat,, in limba Nourui Testament exprim[ de murte ori olnme instrdinat5 de Dze:u; palingenesia, regenerare, in Noul Tes_tame nt inseamnd" 9i invierea din mor{i (Mat, 19, Zg); porusia,care insemna venirea unui domnitor, in Noul Testament se ia inintelesul de zi'a sosirii lui Christos la judecatd ; metania, carela Greci insemna schimbarea gdndirei, in Nour restament aresensul de prelacere morald, de convertire (Fapt. Ap, 5. Sf ; fl.l8i 20. 21; II Cor. 7. t0 II Tim. Z. 25:,Evr. O. i)t i^n*' in-riahi, ziua domneascE., se ia ca prima zi a sdpti.m6.nii (Apoc. .1.70) i hyriahon dipnon, cina domneascr, ca sf. eucharisti".." inr"*-na mulfumire (1 Cor, tl. ZO); chiras epilithene, a pune mdinilepeste cineva, are sensul de consacrare Ia un oficiu'bisericesc lITim, !. l4)i pisteuin, a crede, inseamnE a crede in Christos._ * Prin inlelesul nou, cregtinesc, al unor cuvinte, Iimbr Nou-lui restament difer[ nu numai de greaca cea comunE, postcrasici,numiti 9i dialect alexandrin, in caie au scris polibitr'17] tZiin'.Chr.), Di-o Casius, ci gi -de limba Evreilor elenigti, in care s,ascris traducerea alexandrineani.

-88- -89-

' ,,Nurnai cunoagterea uzului vorbirii, pu aiunge per,tru a a-lla sensul, c5.ci uzul vorbirii aratd numai insemnlrile cari se no_trivesc cuvintelor gi expresiunilor, dar nu aratd pe care din ele a

, voit autorlr[ s'c exprime intr'un loc dat, pentru a o cunoagte pe' aceasta, trebue interpretul sd {ind seamf, de intrea6ia ."ri"r",de pdr[ile ei

_9i de legdtura dintre ele. Ci"i ""f cu minte igi aran-

. leazd cuvintele astfel ca pdrfile si stea in legrturd qi sE vizezeo anumit5 !ini5. De aceea o parte atArni de celelalte, e deter-minatd de acestea gi se inlelege bine numai dintr,Ansele. prinurm:rre iaterpretul are sd dea Iocurilor sin$uratice 'sensul careconcord6 cu pirfile celelalte ale scrierii,,l).

,) S-zekely, op. cit, pa(. 96.'?) Kortleitnor, op, cit. ., 55, ,,Coatextus sive nexus qrationis, i. e.

coniurctio et mutua ratio coSitationum ab auctore verbis expressarum"") Kortleltnerl op. cit, p 55.a) Szekely, op. cit, p. 97. ,,Nexus 6rama icus est coojunctio membrorum

orationis, congruentia formarum, particulis verborumque ordine desi{nata".

Legdtura gi raportul reciproc al cuget6rii sau ideilor a_rto_lului exprimate prin cuvinte, se numegto. cantextz). Deci contex-tiil este legdtura unui text cu pErfile premergdtoare, sau cu celeurmdtoare."- Coatextul e mijlocul principal pentru aflarea sensului ade-virat al Slintei S'cripturi. Suu, n ui mult de el depinde infelege-rea unui text3)

42. lolpdltf irea corrfexf rrlui. Irn;rorfanfa felu rilorconlexlrrlui,

Cea mai gienerald impEr{ire a contextului este in contextexiern Si intern,

In contextul extern sau gramatical qi sintacllc, pdrfile tex-tului stau intr'olegitturE gramaticald. 9i sintacticd, iar in contextul.intern leS5;lura pirlilor dintr'un text este ldcut6 dupd caoze in-,terne.

1. Contextul extern saa gramilical gi sin/ocfic este le(i.turapirfilor unei vorbiri; acordarea formelor, legitura prin particule,9i ordinea de cuvintea), De ex.: Propozifia atributivd din I Tim.

I 3, 15 r ,,srdtp gi intdrire a adeudrulu{', se raportd la cele pre-

CAPITOLUL V,

Corailexturl.

41. Fiinla confextrrtrui.

,l

cedente t ,,Biserica Dzeului celui iiu", Ccnjuricliunea ,,gi" nu

in calea acestei leSdturi,E iirescca interpretul sd considere intdiu contextul extern

Sramatical gi construcfia sintactici a unui 1oc1), fiind de cea

mare insemn6tate pe4tru infelegerea corecte a textuiui.Contextul extern este:a) Contextul isloric sau cronologic, ln care

expun dupi ordiuea lor in timp sau dupE cumprecum vedem in cdrfile istorice.

intAmpldrile

Cootextul istoric este deterrninat orinedel.erminaf, dup6 cu

1 si anume insemnarea potriviti pentru predicat, complement, su''fiect gi atribut. De e*.: ,,Nimeni nu este bun, fdta, numai unul

",' "Dzeu" (Mcu 10. 18), Aici din subiectul Dzeu se explici predi-

,': :catul bun, in sens de absolut bun, uCel ce face ade'

':, gldrul, vine la luminS" (Ioan 3, 2l), Din subiectul cel

ce f ace; urmzazd ci prin complernentul adeudr se in''. lele$e adev6rul religios moral sau bundtatea. ,,Trupul Meu cu

adeudrat esle mdncare, gi sdngele Meu cu adeudrat este bdutu-

rd" ([oan 6. 55)' Pentru adverbul cu adeudrat, mdncarea trupu'

lui gi bdutura sdngelui Mdntuitorului este m6ncare 9i beutur6

f- in sens propriu iar nu in sens impropriu despre invEldtura Dom-

nului. ,,Fericifi cei sdraci cu Duhul" (Mat' 5, 3). Aici sensul su-

biectului cei sdraci il determind atributul cu Duhul, ,,Deprinde-rea trupeascd este pufin folositoare" (I Tim. 4, 8). Din adiecti-

vul bupeascd, se eridenliazd cd e vorba de deprinderile lizi.ce

gi nu de cele duhovnice$ti, ',Lumea p:intr'inssl s'a fdcut" (Ioan

1. 10). Din predicatul s'a fdcat urmeazd cd prin subiectul /ume,

se infelege lumea iizicE 9i nu cea morald. ,,Nu ptite{i servi luiDzeu Ei rnamonei" (Mat. 6. 24), Mamona in opozi{ie cu Dzeu

nu poate insemna ceva onest, ci licomia dupi bo$ifii, care e

contrard lui Dzeu. ,,Nedreptatea am urdt, iar le{ea Ts amiubit"(ps. 118. 163). Aici nedreplatea nu este orice nedreptate, ci nu-

mai greqeala ialn de Dzeu, cum rezu,ll[ din cuvintele ce-i urme-

azi, opuse : ,,iar legea Ta am iubit",Contextul logic depdrtat este inldnfuirea de idei sau le-

!6tura dintre mai mull.e propoziliuni or.rsecutive, cari ca pdr{i

ale'clestiunei despre care se kaleazd, se lin una de alta, cum

e caz:ul unui period, al unei pericope. Contextul acesla este deci

mai mult ori,mai pu{in depdrtat.1. Din contextul logic depdrtat se poate cunoagte loarte

adeseori sensul cuvdntului. Expresiunea ,,plir,d de dor" (Lca 1'

28) inseamod: plind de darul lui Dzeu, dupd cum se vede dinv,30. ,,Cuudnlal" (Logos), Ioan 1' 1, inseamndpe Fiul lui Deeu,

cum se arati mai ales in v, L4t ,,$i cuudnlul trup s'a fdcut 9is'o sdldg/uif tntru noi Ei.om udzut mdtirea Lui, (mdrireca au''ntuia ndscut din Tatdl), ptin de'dar Si de adeudr", Prin seruul

lui Dzeu (lsaia 52, 13), se inlelege Mesia, precum reese din con-

textul urmdtor p6n6 la c. 53, 12. ,,Fsceti-ud prieteni din mamo-

na nedreptd{ii" (Lea 16. 9), Cuvintele 'mamona nedrep{dNii" na

aratd bcg6{ia ca nedreaptS, ci ca neadevdralE, mircinoa-sd gi ingefitoare, dacS nu o intrebuin{Em cum trebue, dupi voia

s'au su

intervalul de timp intre singuraticele evenimente se arat6 exnlicit ori nu. De ex,: ,,In zilele acelea venit,a loan prebiclnd fi

pustiu" (Mat, 3. 1). Acesta este un context istoric nedeterminabl Context extern este gi contexlul reol (nexus rerumJ,

context este agezarea la un loc a ttnor {apte sau invd{6tr.,ri dLr

ordinea rea]a, adice pe temeiul asemdnirii ce o au intre el

Iaptele sau invdfdturile, cari nu s'au intdmplat, sau nu s'au

tit, - in acelag timp. De ex.: in.Isoio, cap. 13-21 se all6preun5 profe{iile lui despre popoarele striine. ln fuiatei c. 89 se gisesc la un loc vindecirile de bolnavi a.le Donrnulrri.

Contextul real dacd cuprincle material istor c, se zice co

text istoric-real.Contextul istoric din evanghelii, alAt ce! cronolouic, cAt

cel real, cAnd e condus de adevdrul credinlei, de do$ma c[ Iia lost Christosul, se numegte context istoric-dogmatic,

2. Cu mult mai insemnat este conlertu! intern, care conslin legdttrra ideilor. El se imparte in context lagic, psihologtc, iarin Biblie gi in opiic.

o/ Contextul logic, grupeazS ro{iutile 9i ideile, dupn legigAndirii corecte sau logice2). Se irrparte in apropiat $ depdrtat.

Csntextul loSic apropiot este le$itura lo$icd intre noli:

unile sau elementele unei idei (cuge{dri), deci intre pdr{ile uneipropozi{ii, prectm este raportul intre stibiect gi predicat, com-plement, atribut, etc, Tot la contexlul apropiat se socotegte gi

leg6tura unei idei sau eugetiri cu cea imediat premergitoare, decare at6rni, - ori cu cea imediat urmitoare cu care se intrdeci le$dtura cu propozifia antecedentd, sau cu cea urmdtoare.

Astiel din contextul apropiat se cunoagte sensul cuvintelor

I

I

{

I

{I

-90* -91 -

lt.i

i;

i

I

I

i:

il

l.,i

j

I

i'lit:

irr

iil

l

I

I

It:

lui Dzeu. Aceasta se vede din antiteza dia v. 11; ,,DacI intrucel nedrept mamona n'a{i fost credinciogi, pre cel qdeudrat cine-lva incredinia voui" ? A.{ecd n,a{i gtiut chivernisi averea care eingzldtoard gi de un pref re,:lus, atunci crlm se poal.e ineredin{avouS chivernisirea unorbunurimai inalte ? In Gal, 3. 3, zice A_postolul I ,,Aqa de fdrd minte suote{i? lncepdnd cu Duhul, acumin trup sf4rgifi ?" CuvAntul trup dupd. contextul depirtat gi chiardup5. v. 2 eare este mai apropiat gi unde se arnintesc : faptele le-gii, inseamnS. pdzirea prescripfiunilor LeSii iudEice cari se migc5in'sfera celor trupeqti. ,,Oricine va zice cu.,rAntlmpotriua Duhu-lui Sfd.nt, ru se va ierta lui" (Mat, 12, 32) DupI contextul pre_mergdtor, cztudntul impotriua Duhului Sfdnf era pd.catul Farisei-lor de a vorbi de rH.u f rptele lui f)zeu, atribuind faptele Duhu-lui Sf6nt unor pr-rteri satanice.

2, Din contextul logic depirtat se poate cunoaqte indeosebigi insemnarea ce trebue dat6 unui trop. De ex,: ,,Alualul Fari-seilor gi Ssducheilor" (Mat. 16. 6) dupd contextul depirtat, esteimaginea unei puteri rele, a invii.fiturii lor (v. l2),

3. Contextul logic deplrtat aratd in ce iimil.d se vor luacuvintele De ex.: ,,Drept aceeat nu ud ingriili de viafa voastrice vefi mAnca sau ce veti bea, nici de trupul vostru, cu ceVd vefi imbrEca" (Mat. 6, 2SJ. Aici Domnul opreqte con-form celor ce urmeazd (v. 3l-33) numai ingrijirea exage-ratd gi cu suflet neincrezdtor in Dzeu de trebuin{ele tempo_rale, Exprimarea; ,,dintrulotneamul ce este sub ce/,(Fapt. Ap.2. 5) n'are sE se inNeleagi riguros, penttuci mai jos (la v. 9-ti).se numesc numai neamurile cunoscute, ,, ToNi ale sale cautd, iarnu ale lui' Iisus Chiistos" (Filip. 2. Zl) ln acest loc expresiu-aea toli nu se ia absolut, ci restrdns, pentrucd. mai departe (iocap, 4. v, 3) sunt ldudafi mai mulfi cari conlucrau cu Apostolulla evanghelizare.

Din contextut logic in general se poate cunoagte ce plr{isunt destinate de autor pentru intregire sau suplinire. De

"*.,,,Nimeni nu poate serui la doi domni ,, (Mat, 6, 24). Din celece urmeazd rezultd infelesul: la doi domni contrari, cari vd o-bligd Ia datorii contrare, Faceli bine gi d.afi imprumuf nimic ag-'teptAnd" (191 6: 35), adeci lacefi bine inamicilor gi dafi-le imprumutnimic agteptdnd dela dingii, ,,$i de ua face fruct in uiit'or I iar'de nu,11 vei t5ia" (Lca 13, 9), adeci de va face fruct in viitor sd nu-ltai, etc. ,,De i.a vorbit duh sau inger, s[ nu ne impotrivim luiDzes" (Fapt. Ap. 23, 9), adeci de i-a vorbit duh sau inger, nu

*92- *93-

.pulem qti gi indoindu-ne, nu cumva sE ne impo{rivim lui Dzeu.

,,lar dupd doud zile a eqit lisus de acolo (din Sihar) qi s'a dzrs

in Galtlea, cd insr E Iisus a mdrturisit, cd" prooroc in patria sasin5fe nu are" (166r, 4. 43-44), adecd s'a dus in Galilea, darnu gi in Nazaret, cici insugi zi ese, cd. prooroc in pirtria sa cinstefr1l are, Din cuvintele Ilomnului r ,,Amin, amin Srdesc \ie, de nu seua na$te cineua.de sus, nu ua pulea uedea impdrdfia tui Dzeu"(Ioan 3. 3), reese cd Nicodirn l-a intrebat pe Domnul cum va pu-tea {i cineva pirtag Ia impdr5fia lui Dzeu gi cii evanghelistul aomis a scrie despre intrebarea aceasta.

Contextul logic in 5leneral precizeazd insemnarea particule-1or copulative, De ex.: ,,Scoate-vd-vor pre voi din sinagogi, dorva veni vremea cd tot cel ce vE va ucide pre voi sE i se paricd aduce sluib5 lui Dze:;l, ([oan 16. 2). Pfin ,,ddr,, se inNelegeaici; ,,ba chiar".

6/ Un altfel de context intern este contexlul psihologic, un-de legitura intre idei este in{luenfatd de leSile asocia}iei lor, dupicari o ideie atra$e pe o alta printr'o oarecare asemEnare saucontrast, etc., - gi de aiec{iuni cari imprimd o direcfie a desfdgu-ririi ideilorl), De e*.: Iisus stdpdnit de bucuria de a lucra lamAntuirea Samarinenilor, 7e tice invd{iceilor cari il invitard simdnAnce : ,,Mdncarea mea este sd foc uoia Celui ce m'd lrimis".(Ioan 4. 39). In vederea ritului sdrbdtorii corturilor, ce se des-figura (aduc6nd preolii i pd din Iacul Siloamului qi vdrsAnd-o laaltar), a spus Domnul cuvintele memorabile: ,,De inseteazd cine-ua sd ute la ll4ine gi sd 6eo" (Ioan Z. 37). Stdpanit de emofie_Luca aminteqte (3, 2Q) de inchisoarea lui loan Boterhlorul. desis'a intAmplat mai ldrziu qi nu inainte de botezul lui lisus, care r.ri*"j-'25, Cuvintele ; ,,Atunci gi-au adus aminte ucenicii Lui cd esle scris.;rduna casei Tale m'a mdncat pe mine" (lo, 2,17), sunt un con-tex,f_psihilogic, ce intrerupe istorisirea curd{irii templului (v, 14-21)j._ Contextul psihologic dd materiei cilduri. Se afli mai alesin c5r{ile poetice gi profelica.

c/ 0 varietate a contextului psihologic este la profe{i con-textul optic (uizual) sau profelic, in care evenimentele asem5.n6-toare din viitor, apropiate gi mai depdrtate unele de aliele, seprezic ai se infd{igeazi impreunE pr€cum s'au vdzut de profefi,nedespdrtite2). De ex,: Liberarea Iudeilor de c[tre Ciru din cap-

1) Szekely, op. cit. p.97. ,,Nexus psihologicus est iuterdicta le{e asso-ciationis idearum et le(e allectum conjuncta".

') Szekely, op. cit, pa(. 97- 98..,,Ne.xus opticus uoit praedictioae-s e-.ventuum propiorum et rembtiorum in una ima$inevisotum ac desctiplorum..

1;,15-:.. .1.'

,1, 1;1. \n

\'tivitatea babilonian6 se leage de desrobirea ce avea si vind. prinMessia (lsaia 45). Domnul urmeazd. gi El uzul proletic cAnd lea-Sd slArgitul lerusalimului de cel al lumii (Mat. 24 9i Luca 21).

43. Crrnoaqlerea confexlrrlrri.. Contextul il cunoagtem, daci citim cu atentiune vorbirea,scrierea, ori pericopa gi o analiz[m crrnoscd.nd astfel persoanacare vorbegte gi cum se schimbi ea,. de ce arglumente se folo-segte, ce concluzii tralei care este idei r conducitoare de care atdrndcontextul depirtat cu pdrfile lui, rrnele esenfiale gi altele secundare.

Avern insi s5. ne d6m seama in SfAnta Scripfuri de Sreu-'tatea cunoaqterii contextului dep[rtat din cauza particuleror de-lectuoase de context. Adeseilri aflem intre propozitii numai conjjunc[iunea ,,gl'," chiar inNoul Testament, Acest delectse atribue

- cum am vizut - sirdciei iimbii ebraice, dar uneori gi pro-Iunzimii de expunere, ca in evanghelia lui loan,

Si. nrr trecem cir vederea nici impdrlirea uneori defectu-'oasi a Siintei Scripturi in capitole, cari din punct de vedere lo-gic ai istoric ar trebui unite la un loc ; erlteori sunt unite celece ar trebui separate, De ex.; In evanghelia Marcu vers. 1, cap.9 aparfine capitolului 8. Versetul 30 al cap. 22dinlapt.Ap. tre-bue considerat ca vers, I al Cap, 23, iar vers, 26 din cap, 5al epistolei cEtre Galateni ca vers. t din cap. 6. Vers, . 1 alcap. 7 din II Cor, ar trebui si fie sldrgitul cap. 6. Cap, 5 dinep. citre Evrei ar trebui sE ineeapi cu vers. 14 din cap. 4. In.Mateiu, eap. 24 partea d-,la v. 42 p6nd,la slArgit se tine de cap, 25.

44, f,legule prenEru conlexf.Pentru a putea reconstitui gdndirea autorului trebue s6 ob-

,servim regulele urmitoare .pentru context i

l, Nu e permis a citi in text mai mult decdt a intenfionatautorul. sd spuni. In texi s'a citit mai mult, de pildi [a aleSoriz{:rile gccalei alexandriene ori la ale rabinilor talmudigti, cum ci-tesc ai a.stEzi interpretii moderni gi ereticiil).

Dar nu se va citi nici mai pufin in text, cum e cazul in-terpretirilor superliciale.

2, Trebue rcluzatd, insemnarea cuvintelor, care este in con-tradicfie cu contextul, cici o minte normale nu intrebrrinfeazEnofiune sau sens contrar celorlalte pirfi din vorbire sau scriere,.

3,' Dintre mai multe interpret5ri potrivite contextului se pre-

, Hilh66, o.:. cit, ed. Ill. p. a6W

I

-94- -95-

6 cea mai bunh, c5ci pot sd segiseascdgisensuriialse, cari sE,

;se potriveasc6. contextului. De pildd, leza de credinft a calvini-1or, c5, Christos nu a murit pentru to{i, la aparenfd se potrivegte.cofltextului (Evr, 9. 28).

4. Nu e permis a fraSmenta tertul gi a-i-se da unsens contra.r contextului, Nu se porte deci scoate din con-textul ei vorba : *Yy.,-LsJe-naea" (ps. 13. 1) qi s5. se aduci dreptdovadd biblici la demonstrarea ateismului. Deasemenea nu epermis a scoate din contextul lor cuvintele : ,,Toate ?.mi sunt slobode,.

I Cor. 10.23), pentru a se dovedi libertatea absolutd a omului.9i dispensarea lui de orice legel). Nu e permis a aduce cuvinteledin Prouzrbe 7. 14-20 ca un indem Ia adulter, cdci suntcuvin-tele unei adultere,

5. In special, se va cerceta in context natura subiectului 9ia predicatului, determinafiunile gi expresiunile opuse, precum gip[rerile 9i explica{iunile adause, pentruci de ele atArnd sensulcuyintelo. gi expresiunilor, Astfel I Cele ce se spun omenegtedespre Dzeu ci ,,s'a cobordt co sd uadd cefutaa gitu nul pe care-lzidiau fiii oamenilor" (Fac, 11.5) 9i cd.,,Dzeu e u$or lamdnie"{Exod" 32, ll), se vor expiica din uatura subiectului. Astiel pri-rirul citat se infelege aga ci Dzeu cunogtea planurile, scopurile

' oamenilor cari zideau turnul Babilonului, iar al doilea citat seinlelege astfel ci stricdciunea oamenilor aducea cq sine pedeap-sa lui Dzeu Ispititorul prinrei femei, se cunoagte din eele ce se

. spun despre el cd a vorbit cu femeia, c6 a rafionat cu viclenie"Deci rezulti c5. garpele era Diavolul insuqi, duhul cel r5uz), ,,pen-tru c6. rru suntefi din lume, ci 8., u'am ales pe uoi din lume,pentru aceasta vd urEgte pe voi lumea" (Ioan 15, 19). pentrucEMAntuitorul se pune in contrast cu lumeo, aceasta nu poate in-semna aici omenirea in $enere, ci numai societatea care,l duq-menea (Confr, Ioan 1, 10). Cuvintele Mariei cd,tre ingerul vesti-.tor al nagterii implratului etern dintr'insa : ,rCum va fi aceasta,.de ureme ce nu gtiu de bdrbat" (Lca 1, 34), explici castitateaei. In rd.spunsul ingerului : ,,Duhul Sfrint se va pogori peste tine,i-puterea Celui de sus te ua umbri" (Lca 1, 35), - Duhut

. Sfdnf se lnlelege ca puterea Celui de Sus. Lui I"honia, iegelet) C rrnelly, Hrstorica et s.rcra introducfio etc, ed. II. parisiis 1925 n.

585, Slenful Iorn Hrisostom zice.: ,,Non sutfrcer_e, ut dicrtur aliquid scriptuinesse in Scriptura sed totam seriem esse le(endam, qru"doq"ii"1"-ri-""it"*{un.et nexum, quo inter sz coniuocta sunt Interrumpere veliemus, multa pra-{un.et nexum, quo inter sz coniuocta suntlnterrumpere pra-va do(mata crearemus". Hom. in lerem. lO. Zl.. _.') Ceza.ro Pepe, Le:tiones io Srnctam Scripturanr, ed. II Tu:io 1909pag 515,

flti l,:t.l s1,]a cald,cuvinrele Iina,e ate _Domnului (Mat. 22;

7. La vnildli contextul nu se ra lua mai limitat decdteste 2. Subiectul ce se expune indici dacd sensul trebue luat14).:.,,Cd mnfi_i sunt chemafi, dar pulini ale;i",." .^po.ta- n,r-

pfopriu ori impropriu. De ex.: ,,Voi sunte[i sarea pdm6ntului.,.vbi rtrnte{i lumina lumii..." (Mat. 5. 13-14). Aici predicatelemai la^r,ersetele in.ediat premergitoai". li u"..t ;;;;;;;;i;;,u sens irnpropriu. ,,Ferici{i'cei sdraci cu Duhul,, (Mat. 5. 3).xpresiunea cei sdraci cu Duhul, se ia in sens propriu. dar su-iecliv: cei ce sirnt c5. n'au destul Drrh S{Ant.

3. Din tema ce se trateaz5, se in{ele$e oxinroronul. De ex:Cel ce gi-a ailat sufletul sdu, il ta pierde pre el qi cel ce gi-o

tronul lui Dauid", Ceeace inseamrrd. la Marcu !4, 27 a se smti trtru C_h'zstos",se.explicdlav.30 prin: a se lepdd.ade Christ,

din I'uda, i se zice ,,fdrd. copii', (Ier. 22.30), degi a avut c<dar se sptrne mai cleparte eE. ,,n,a auut fiu care sd soadd

tivul scrierii sau a1,.vqdbilii, \i(\\ ( '-Ll

$i[1.; ]t,'' I. Terna de rrarar.fir-*/ 45. Fiinla pi imperlonfa ei.

Lui (Ioan 3, 14) in{eleSe rdsti{nirea Lui 9i cI Apostolullege 9i faptele Le{ii in epistolele ehtre Romani 9i Galateni

lege le6iea mozaicd qi jertfele ei rituale a$a c{ protestanfiilau drept sd recurgi la Pavel pentru negarea laptelor'bune. Intul: ,,Tot ce nu este din credinld, pdcat este', [Rom. 14. 23),a credinld, pentru materia premer(dtoare, se inleleSe conqti-

pierdut sufletul sdu pentru Mine, i/ ua afla pre el" (Mat. 10. 39).,Suflelu!. e luat .cAnd in sensul viefii pflmd.nteqti, cAnd in sensulvi'e1ii eterne,vie{ii eterne,

uv vzi|. ,,1,4 Y

mai pre sas de doscdlul sd'a,,, la Luca 6. 40 in qtiinfd,la Mat. 10. 24 in virtutea srrferinlei. nCel ce are i-se na da

Iqi (Mat. 13, l2), adec6. celui ce are mult, i se va da qi maimult, rCu ce mdsurd ueli mdsuro, ie ua mdsura uoud,, inMat,,2,t co ce misurE de judecatd vefi misura, vi seva rndsura de

Dzeu, iar in Marcu 4,24t in ce mdsur6 ascultafi invE{dturaMea, ln aceea misurd ve{i avea cunoagterea ei. ,,Mulfi sunt che.

6. Se va ""r""4 gi rela{iuuea cu pdr.{ile contextului dephtat gi mai depdrtat.

dintre ingigi membrii"Bisericii itrmai f"1i"i ." vor m6ntui, pecdnd contextul pretinde sd se raport"

".ri iotor" {rnrru- lu- i.rir#ga parab-old, deci la to{i invitafii la nunid (v. 3_6).

CAPITOLUL VI,

Aiutoa*etre confexrufrri.Ajutoarele contextului, strgt: tema cle tratat, scopul gi mo-

qipulinialeqi". ,,$i cei de pe urmd oor fi intd.i qi cdidintdieste ideia principali a cdr{ii sau a unei .pericope, prectrm gi urmd'( (Mat, 20, 16), adecd" la mAntuire.teria, in care igi desvoltd autorul ideia principall ce str

Tema de tralat esle lucrul despre car€ scrie autorul, Iie i:cartea intrea6li, fie inlr'o parte a ei. In special, tema de trata

intrealia carte sau o perieopi a eil),. Agadar tema de tratat ir parteaei a doua este una cu partea esenliali a contextului,

1, Din cunoagterea temei ce se expune, se explicl sensu

tre Maria : ,,$iputerea Celuimaiinalt te ua umbri.'t (iuca 1:35),expresiunea obscurd : le ua umbri se llmureqte din materia cu-

i 5, Din tema cb se expune, se cunoagte limita celor spuse,Astfel rispunsul lui Iisus I ,,De vrei sd fii desdvArgi t, uindeli a-

cuvintelor, mai ales la mistere, Astfel in cuvintele in6ierului -ci-, pentru c6gti$area fericirii (v, l7 - t9), - nu se ia in sens

auclor orationeexponit,- illuslrat ve1 demonstrat et materia suu rulatu, asserra et plrclta, quaeauctor de thesi et circa eam dicit",

tale Si le dd sdraci/or" (Mat lg, 2l), pentru materia ces'a tratat ln eele prem rgdtoare,'unde Domnul prescrie alte mii-

porunc6, ci in sens de sfat. Astfel gi declaratiile iperbolibe

vdntnJii, dupd .care }laria avea sd conceap[ nu dela bfubat,use prin cuvintelel ytoli gi nimeni"n'ausd infeleagdin sens

dela Dzeu, Astiel, dia materia temei rezujtd, cI Iisus rr:i;-llr;:t, De ex.,' ,rToli s'a:u abetut, nu este cel ce face bunEtate,

reu dreptolii (Mat. 6, 1) infelege faptele cari{I{ii, iar prin indLu este pAni la unultt, adeci nu mul{i oameni merg pe calea

-- I S".*elyr. op, cit. p, 110. ,,Per -ar{umentum'orationis intelligitur ifii /ps,'13. 4). Uneori infetesul are sI se extind[ unde se

alld termenii z mulli qi mai rnulli. De ex,; ,,Fiul Omului a v'enitres, quam auctor in sermone suo vol aliqua eius parle lractat. DuaJ ante:urt qyl:.. a_rgumeuti. propositio vel thesis-principalis, quam auctor oratio: qi.dea suiletul slu rdscumpdrare pentru multii, adeci pentru

i (Mat, 20. 28). Ar contraiice su'biectul ce se trateazai daca

-96-

: Erm. bibl. Iasc. !I1.

-97 -

ffi

t:

H..

l

i

i:.1

;I

i',

I

i

,.

i,

cuvdntul mul{i s'ar lua in sens restrAns, doar evan$heliiletrateazH despre venirea Domnului pentru r5seumpirarea tuturor.lel gi in Rom. 5. 15 ; ,,De au murit prin gregeala unuia (a 1

Adam) cei mufti" etc. Tot astfel, pentru subiectul ce se exptermenii mult Ei more despre Dzeu se vor in{elege ; ,rnemlr$initEi ,,a tot mare" (Num, 14. 18; ps. 47. 1).

6. Materia sau subiectul aratd uneori o condifie subinfeleas6. Asttel la anun{area proletului Iona (3. 4): ,,Incd patrde zile qi Niniue se ua rdsturna", are si fie subinfeleas5. condifia: dac[ nu face{i penitenfd.

7, Materia gi forma exprimirii aratl unde nu se drH cu numele, atAt persoana vorbitoare, cit gi aceea c6trc case vorbegte, De ex.' in lsaia 58, 3, ,,Curn postim Ei TunuChinuim sufletul nostru qi Tu nu fit seantd? Iatd in zilele pos.turilor uoastre ud gdsiti placerile uoastre 6i ndcdiili pe loli se

uii uostrii" ! Partea intAiu redl cuvinl.ele Izraelililor c6trepartea a doua rdspunsul lui Dzeu. Cuvintele Domnului (Mat.25 qi urm.j; ,Pentru aceasta Yd zic vou5, au ud ingriji{iviafa voastrd ce veti m6nca gi bea, nici de trupul vostru,ce v6. vefi imbrEca etc., dupi v, 30 se adreseazd ,,pulin credinciogilor".

8, Materia gi forma exprimdrii . arald. ci p6Lnd la carese vorbegte uuei persoane. Altfel in GaL 2, .l 4 qi urrn. Pavorbegte cdtre Petru pAnd la cap, IiL v. 1, unde Apostolulvorbegte cdtre Galateni.

46. Cunoaqferea fernei de fnaiat.Pentru a cunoagte tema ce se trateazE, {rebue i *1. A observa cd uneori autorul insuq declard la ince

ori in decursul scrierii despre ce va trata. Astfel Pavel in Cor7. 1 incepe [ratarea priri cuvintele; ular pentru (despre)mi-afi scris: bine este omului de femeie sd nu se atinpd",c5. sE triiascE in castitate i ceeace constitue tema sauintregului capitol. Sau in 1 Cor. 12, 1 t ,,Iar pentru (despre) ce-le duhaunicegli, adecd despre Daruri sau harisme I nu t)oesc.-nu gli[i uoi",

2. Ideia principald este de multe ori ascunsiinCdrtileSIinte gi trebue allatd prin analizd, 9i prin compararea pdr{ilorteriei, Astfel in epistola cdtre Eurei ideia principal{ nu e,cizat6,, totug rezulti din intreaga materie dogmatici (cap. I-X

I

t.

I

1...fl

-98- -99-

.ad mintuirea e fdgdduiti qi asigurat6 de credinfa io lisus Chris.tos. Prirdsirea acestei credinfe duce la nefericire gi osind6. Ideia.conduc[toare a apologiei arhidiaconului $[e{an in Faptele Apos-,tolilor cap, 7, este aceasta; Neamul iudeu a lost dela inceput:inddrdtnic ai rdsvrS.tit fafi de Dzeu, deaceea a fost astfel gi {atide lisus Christos.

3, Se intdmpld ca qi p5rfile subordonate ale materiei sE

aibi o ideie conducdtoare care deasemeni trebuie cd"utatd.

. 41 , Reguld trrenl:u lema de fraraf.Regula pentru tema de tratat e urmdtoarea:Sensul unui cuvdnt sau declara{iuni care repuSni subiectului

'"ce se expune, nu noate fi adevdrat. De ex,: Emisarii sinedriuluiintreabd pe IoanBoter"Itorul de ,,esfe el profetul?" Ioan rdspun-de ci. nu este el" ([oao 1. 2l), Aiei prir, profetul (construcfiepreSnanti) se io{elege profetul agteptat de toli ludeii, Messia,.Rispunsul lui Ioan enunfd deci cd nu este el Messia, dar nuspuoe, 'ci nu este prooroc, Sensul cd gi-ar fi ne$at chemarea de

rprooroc ar contrazice subiectul materiei ce sc trateazi.

trl- Scop.,l.

*gp_*L-*gte.1q-!ni.reZtd_+,- i! g?".+g" _ urm[Jg9!e. sn . .scriitor,s a.g .y-orb itor.,in.*x-q-un 919-4 i {eitor,.|,1l: :),

S;op'r[ a+torului, daci-i este propriu, se numegte scop.soecialz), El poate Ii felurit t didactic, {ix6nd idei, dAnd inv5fd-turi, qi indemouri, profetic, poetic exprimdnd entusiasmul reli5lios,istoric, etc..Scopuri didactice sunt: cel polemie, de a cumbate

.erori, cel apologetic de a apira,Scrisul sau vorbirea poate avea chiar mai muite scopuri

speciale, coordonate, Astlel in epistola c1.tre G,tlateni, Pavel inc.rp. 1-2. 14 are scopul de a-gi intdri autoritatea apostoleasci;in cap, II. 15-ltl 24 de a evidenlia, cd Legea mozaicd gi-a pier-dut valoarea, iar io cap, V 25-YL l8cle a invdla virtuNile ade-

, vdrate,Dar gi pir{ile scrierii sau vorbirii pot sd-gi aibi scopul lor.

:Scopurile particulare sau ale pdrfilor sunt de reguli subordona-te scopului scrierii sau lorbirii.

1l Sz6kely, op. cit, p, 17, ,,Res vel eventus, quem cauza a{ens elficereintendit, vocatur /lnis",

s) In opozifie cu cel imprirtigit de alfi scriitori, care se numegte scop"general, Un scop {eneral estecel istoric-dogmatic al evan(heliqtilorde a ardtaviafa qi messianitatea lui lisus.

' t-.'

i

I

I

i

I

I

Scopurile autorului se mai inrpart in primare Ei secundare.-Astfel scopul primar al evangheliei lui Ioan era istoric-dogmatic,iar un scop secundar sau particurar ar sdu a fost scopul p"oremicindirect contra ebionifilor gi doche{ilor, remarcAndr-* t""ai"llui Ioan de a combate erorile lor.

o/ Sc"pul autorului ne ajutd sd gtim dacd sensul vreunuiloc este propriu sau impropriu. Cuviniele Domnului , ,,D" ,u-'r..ua nogte cineua din opd gi din Duh, nu ua putea sd i.ntre inimpdrdlia lui Dzeut, (Ioan 3. 51, pentru scopul didaetic pe carel-a avut Iisus ca sd explice l.ui Nicodem inlrebarea .r, poa_te s[ {ie primit omul in impirdfia lui Dzeu, _ nu se va.intele-$e in sens impropriu, despre renagterea din apa spirituald sauprin doctrina evangheliei, cum le in{,ele6i unii (irotestar,lii), cil;sens propriu: din apa botezului. cuvintele tainei eucharistice(Mat, 26, 26-28), se iau in sens proprtn, pentruci exprimi vo_infa testamentard a Domnului.

b) Scopul autorului ne inva{d cum si mdsurd.m cu_vintele lui. Astfel Apostolul voind prin epistolele catre Ro-mani 9i Galateni s6 arate necesitatea legii cregtine gi inutili-tatea iegii mozaice pentru mdntuire, curri,tlle lui despre t"i;;;_larea prin credin{d (Rom. 3. 28, etc.) nu se in{ereg

-"*"rusirlqiin contrast cu declara{ia apostoiului .iroco6 d"rpr" mdotuireaprin {aptele. credintei, Astiel, clacd apostoi ul loon'zic", ,,$i ,,Jungere ave{i dela Cel SfAnt gi g&li toate" (I loan Z.20}, cuvAn-tu'l ,rtoate" se refere nuu ai Ia curoaqterea adevdruri]o,'invelateprin comunicarea apostolicd gi nu la alte gtiin{e gi cu at6t malpu{in la lumina internd a pietiqtilor, Deasemoea 9i in I Cor, 4.7: ,,Ce ai, care nu ai luat?,, prin ,,ce o1,,, trebue. iofeleasd cu-roaqterea religiei creqtine, cdci in aceast6 parte aposiolul se si-leqte si indemne pe Corinteni sE nu se lase condugi de spiritulde partid cdnd e vorba de aprecierea invdfdtorilor ti."ri""Ei.'--

c/ Din scopul autorului vedem ce este esenfial qi ce'este.secundar. Astfel din scopul lui Christos ln parabola d"spre fe_cioarele inlelepte .;i nebune, de a indemna la veghere (Mat. 2b.t-12), urmeaz[. ci num5rul zece al fecioarelor "rt"

'r""rrd"r,.fird. o insemndtate speciali. Astfel ia Apoc, g. I 9i urm, ,nigapte ingeri gi cele gapte trdmbiie servesc numai ca decor, ne-constituind un detaliu care s[ fie necesar ideii generare cu care.este in legiturd scopul autorului.

,^,-- d) Din..scopul autorului vedem dacd cele spuse trebue in_;etese condifionat ori absolut, Ast{el, cuvintele Domnului t ,,Maf

- lc0-

-101-

;ufot este cdmilo sd treacd prin urechea acului, decdt bogatul sdintre inlru impdrdlia lui Dzeu" (Mat. lg, 24), se vor inlelege.condifionat, precuin insugi Domnul spune in v, 26 (,,La oamenieste aceasta cu neputinfI, la Dzeu toate sunt cu putinfd,,).

e) Dfu scopul autorului se infelege cd o comunicare se ia,ca precept ori uumai ca un sfat, Astfel, cuvintele Domn:rlui cL-tre tdndr: ,,De uoesti sd fii desdudr$it, uinde-li aueriletale gidd'le'sdracilor" (Mat. 19, 2l), se in{elege nu ca o porunci., ci nu-'mai ca un sfat, pentrucd Domnul prescrie alte reguli d,e pdzitpentru a obfine fericirea (v, t7-19),

f/ Sco,^sl autbrrrlui ne spune dacd autorul vorbeqtedin indemn' propriu sau nu. In Eclesiastul autorul igi propuneca'scop sd arate ci ornul trebue sd fin5 la Dzea (12, i:-t+tDe aceea el nu vorbegte in numele sdu, ci in al contemporanilorepictrrieni 9i fataliqti, cari priviau pldcerile ca binele principal'cAnd zice : ,,Cunoscut-am cd intr'aceste nimic nu este bun, d.e-cdt omul sd md.ndnce, sd bea $i sd fiuste,, (3, 12-13), gi mai.departe: ,,Soarta fiilor oamenilor este ca soarta vitelor, cummoare unul, aga moare gi celdiali; un sullet au toli qi nimic maimult n'ure omul decdt uito" (3. l9).

Tot astfel apostolul Pavel ardtdnd (Rom, c, 7) marea lui,decadenfi gi neputin[d de a face binete pe timpul legii mozai-ce, Ru vorbegte nunrri in numele sd,r ci $i in al conafionaliloreii, cEci a voit si. arate inutilrtalea le$ii mczaice gi necesitateaIe$ii cregtine,'

g) Dio scopul autorului se explicd de ce s,au spus unele,gi s'au trecut altele sub tdcere. Iisus voind s5-gi impun[ p6n6Ia un timp o atitudine tezervatd,, infeleSem d" "" poruo""qG

"u-lor vindecafi de Et sd. pd.streze td.cere gi s6 nu trAmbi{eze mi-:nunea fdcut5 (Lca 8. 55. etc).

49, Curroaqreroa ocoprrlrri aulorrlrri.o/ Scopul autorului e declarat uneori la inceputul scrierii

{Lca 1.4, Iuda 1. 3-4), ori la sfArqitul ei (roan 20. 3ll I pe.5, l2). Cr.teodatd se declarl gi scopul particular al siaguratece-lor pir[i sau pericope (l Cor, 12. I i 14, 1 : I Tes. 4, 13). AsFIel Domnul declarl cu ce scop a spilat picioarele invdficeilor,(Ioan 13, 15), deasemenea spune scopul ce-l avea cu unele pa-rabole, a servului nemilos (Mat. 18, 35), a celor zece lecioare(Mat 25, 13), etc.

b/ Degi autorii orientali, mai ales aghiografii Vechiului Tes-

Ii;.l

li, tament, nu prea obignuau a-gi divulga scopul, el se cunoagte,indirect din context, De obiceiu el se desprinde din reflexiuailegi din adunarea dovezilor gi exemplelor intr'o anumit5 direcfiune,de citre autor. Evanghelistul Marcu arati {oarte des, cum Iisus po-runcegte celor vindecafi sX nu descopere minunea ce le-a ldcut(I. 4. IIL t2. V. 43. VIL 36 VIII 26. 30. IX. 9). Evanghetistut Ma-teiu rccurge adeseori la Vechiul Teslament cu lraza : ,,sd se pli^neascd ce au zis profefii". Autorul epistolei cdtre Eorei in, cap.11, enum6ri eroii de credinNd ai Vechiului Testament.

Din context reese gi scopul parabolelor. Aslfel parabolele.din Lucq c. 15, in IegELurS. cu cele relatate in v. 2, au scopulde a.invd|a cd Iisus a vorbit cu cei picdiogi ca sE-i readucd ladreptate, In paraboia despre bogatul Si sdracul Lazar (Lca 16.19-31), in prima parte se arat5 intrebuin{area iea a bogdfiei,iar in partea a doua rdspldtirea dupd moarte a acestei purtdri,.cu osduda eterni, din care nu este mintuire. Scopul ambelorpE"rii este de a ardta Fariseilor increzuli primeidia avuliilor, du-pI cum reese din v, 13 gi a 14.

c/ Scopul autorului il evidenfiazi gi materia ce se lrateazd,pri:cum in cartea Iov,. al cirei scop nu se declari expresiv. Dinmateria tratat6 se in{elege ci autorul a voit s6 invefe ci moti-vele din cari cei buni se ceartE cu nenorociri, iar cei rii. sunt.ferici{i, sunt atAt de nein{elese, cd nimeni nu le poate cunoigtedeplin gi astfel nenorocirea nu e o dovade a vinovd{iei, nici no-rocirea dovadd a bun6l6fii. In acelag chip se cunoagte, c[ pre-dica.de 99.mr1irt-e. (Mat. 5-7), a avut icopul si piopuni prin-.cipiile religiunii Mdntuitorului, intrucdt difeia de doctrina Iudei-lor contimporani. De acest mijloc (materia tratati) ne folosim si la.stabilirea scopului mai ryultor psalmi In 1 Cor,'13, v,4qi urm.se cunoagte scopul din iosugirile descrise ale iubirii cregtine.

d/ $copul autorului il iunoagtem indirect Ei din impreju-rdrile externe. Scopul psalmului 50 era exprimarea durerii gi apociinfei. Acest scop se cunoaqte din imprejurdrile in care Da-vid a lost mustrat de proletul Natan, ciruia i se supune smerit..Daci gtim referin{eIe eredinciogilor din Corint, cari in parte is'au I6cut cunoscute lui Pavel prin ,,ceiaiChloiei,, (l Cor, 1, 11),in parte Ie-a inleles dela alfii 91 dace gtim gi intrebdrile p"

""i"i le-a pus comuna din Corint, atunci infelegem scopul pirlilorsinguratice ale-primei epistole cEtre Corinteni. Din iaplul ci dug-manii lui Pavel spuneau Galatenilor cE el nu e apostol adevirai,deducem cd. un scop al epistolei citre Galateni tiebuia s6 lie dea apira apostolatul lui Pavel.

-to?- -,03-

' e) Scopul Scrierilor Siinte ni'l mai aratl 9i Tradifia Ei a-

nume m6rtllria demnd de credinfd a Slinlilor Parinli.

50. E*egErI6 **-n.", observarea scoputrrri aurorrrlul.Interpretarea care repugn[ scopului autorului este fais[.Scopul autoru'ui nu permite un sens contrar gie9i. Daci

apostolul Pavel a avut in epistoia citre Romani scopul de-a con-

vinge cI nu prin le$ea mozaicd se ajun$e la dreptatea inaintea

hi Dzeu, ci prin credinla in Christos, atunci cuvintele lui din

epistola citre Romani c. 2 v. \3; ,,f dcdtorii legii se uor indrepta"

nu se pot infele$e despre indreptarea celor ce observi le$ea mo-

zaicd. Cuvintele din paraboia cihei ; ,,E$i la drumuri gi la Sar-duri 9i-i sflersle sd inlre" (adeci pe cari ii afli) (Lca 14. 23), nu

se iau in sensui cd Iisus a poruncit predice,torilor Evangheliei sX

sileasci pe oameni cu forla s[ intre in Biserica Lui. Parabola

aceasta n'are scopul s[ invefe crr ce miiloace si fie oamenii su-

pugi chemirii dumnezeegti, Christos a vcit numai sd indemne lp

cdgtigarea de credinciogi pentru Biserica Lui.ReSulE pozitivi nu .se poate stabili, pentruci mai multe in-

terpretiri pot fi potrivite scopului autorului.

EBfl. SXooiwul

51. Flinta, felrrrile gi irnporEanfa lrri'Motivul autorului rezidh in ceeace i-a indemnat sd scrie

ori s5 vorbeasci. Motivul e in strAnsd le$dturi cu scopul,Motivul este intern gi extern.Motivul infern consistd in simfirea sau migcarea l6untric[,

in pornirea de care e iniluenlat cineva, Acest motiv se zice im-.

puls. De ex.l motivul pentru care a poruncit Irod rnagrlor s5'iarate unde este in Vi{leiem pruncul Christos, era pornirea lui ca

si-l piardd (Mat, 2. 13). Motivul pentru care a trimis Ioan Bo-

tezitorul doi discipoli la Iisns cu intrebarea: ,,Tu egti cela ce

uine sau pe altul sd 3gteptam ?" (Mat, ll,2) era desigur,intern,adeci el doria ca Iisus sh. intdreasci.credin{a acestor discipoli.

Motivul extern ',tl scrierii sau vorbirii se 6ldseqte in impre-

furirile externe, in care trdegte a.rtorul gi cari il iniluenfeaz5,

El se numegte ocaziune sa:u prilei, Prileiul prolefirii lui /soiadespre nagterea lui N1esia dintr'o fecioari, era starea de indoialra regelui Ahaz (c, 7). Pe apostolul_Pavel l-au determinat maiales impreiur6rile ca sE scrie epistolele sale didactice.

H;i

f,t"

['1,'

l''

lI

II

i:

l

. Ambele motive, intern qi extern, impulsul gi ocaziunea, rneadeseori .impreunE,1. Prilejul scrierii sau al vorbjrii Ee ajuti si cnoagtenr dacd textul trebue_ inleles propriu, ori i*rrooriPrstfel daci ne dim seami 9i de prilejul'",rranHrii Iui Iisusdppte.mdnca,reo,,.uour,,"i."?iu'l,ii"iiilil\r:::^;.2;'_';;1,'l'J'ol:

cuv6nt trehue sd conchidern ci aceastd mAncare are si s" irtl1eag5. in sens propriu. Cu toate cd Iudeii scandalizati se irt!1u

cum loate.sd-;i.dea trupul ,eu .pr*--mAncare (v. 53),n'a spus cd vorbele lui se inlelegi*propd;,ci dimpotriva insis

}i^:::.,.11",, .".u,pr;u in{elegierii

.lor in sens propriu, DeclarafiDonrnutui : ,,Sunt fameni iri s,aiu i;r;;'f;*;;;"r)" ,rl"r"orii)tmp.drdfia cerurilor" (Mat, l9 12), se in{el:ge irnpropriu, rlesprcelibat, pentruci a lost roslitd in legdtura cu pdrerea apo.tolicE: ,,Nu este de folos t se insura" (v. 1O).

2. Moti,iul scrierii . sau al vorbirii ne ajuti sd gtimdacd cuuintele au un in{eles "nr"f,,,

'.ri nurnai relativ, Decx. ctrvintele : 'Nu ceeace intrd in gurd spurca ,n o*,, (nl- t.15. 1 1) au inleles relativ, cici au {o"rt spr* ca rdspuns ia iovijnuirea fariseilor cd invd{dceii lui Iisrrs nL se spald cAnd m5n6_rr-ci. ltezLrltd deci infelesul ci m6.ncar.ea nu spurcd pe orn,

52. (rrnoaqlerea rlloEiwurlui a ulorelf,rriMotivui ce I-a inclemnat pe autor sd scrie sau sd vorbea-

scd se poate clrnoagte : 4.

a) Uneorl din deciara{ia autorului, Astfel LucalAmurit cu ce prilej a sc.is evanShelia.

(1.1) spune

bJ Motivul vorbirii se poate cunoagte gi indirect, clin con-text. Astiel Luca spune cu.ce ocazie s,a rbstit rugldciunea Dom_nului {11. 1) Din contextuf parabolei despre oaia rirdciti (Lca15'

.2),.apare deslugit er risus a spus pur"bolu din motivul cd

larlseii cArteau impotrivaLui pentru cE se infovirdgea cu vame_trr $r cu pdcdtogii.

c/ Motivul scrierii sau al vorbirii il evidenfiazE materia tra_tat6..Din psalmii 3 gi 4 putem deduce cd motivul compunerii1or, l-au dat calomniile multora pe tirrrpur rdsvr[tirii ]ui Apsa-lom. Pentru calomniile iudaizanfiior, parrel qi_a apirat autoritatea in cap. 1 gi 2 al epistolei cdtre Galateni.

d/ Motivul scrierii il aratd 9i Tradifia prin mdrturiile Sfin-{ilor Parinli.

CAPITOLUT ViI,

Impreiurfirile islorice.53. Fiinla, innpdrfirea qi irrrporlanfa lon.

Scriitorul sau cuv6.nt5tr,rrul igi exprim5 ideile sale potrivitcondifiunilor lui, sau condifiunilor acel,ora in numele cdrora vor-begte.; potrivit condiliunilor cititorilor sau auditorilor qi potrivitnaturii lucrurilor din l"impul respectiv. E firesc deci ca ioierpr"_tarea Cdrlilor Sfinte sd. se facl cu consideraliune gi la aclsteimpref urdri numite istorice, cari in Cdr{ile Sfinte se presupun cu_noscute.

I. Prin condifiunile autorului, ale scriitt rului sau ale vor-bitorului, se inlelege individualitatea lui, astfel nu numai irirpre-iurdrile externe, cum e patria, lirnba, nafionalitatea, virsta, felullui de viali ci gi impreiurt"rile interne, cum ar fi felul iui de a cu_geta, de-a simii gi voi, ce se manifestd in cuvinte $i fapte, dupdgradul de culturi sau dLrpd starea sufleteascd gi caracterul lui.Unde nu este culturd morald, acolo sunt inclinaliunile bune 9irele, cari exercitd 9i ele o influentE. asupra desvoltdrii caracie_rului. ajut6ndu-l ori impiedecd.ndu-1,).

Cunoscdnd toate aceste condi{iuni ale autorului putem in-felege de ce el vorbegte sau lucreazi intr'un fel sau altul.

o/ Fiecare vorbegte gi scrie despr" ceeace cu$etd, cunoag-te gi in m5.sura in cnre gtie, bine ori rdu. prin urmrre

"uno*i-terea gradului de culturd a cuiva ne dd putinfr sd stabilim sen_sul trnor declaralii, expresiuni 9i cuvinte ale luia). Deex.t Cultu-tura lui Prlat justificd intrebarea lui scepticd t ,,Ce este adeud-rul" ? (loan 18. 3B), adeed. nu este adevdr. Cuvintele ostapuluipiAdn dela crucea iui lisus; ,,Cu adev5rat omul acesta fls al lutDzeu a fosf" (Mcu lS, 3g), n.'au sd se ia in sensul cregtinesc,din dectaraiia Apostolilor, ci in sensul pdgAn c6 a fost un semi-zeu. Dacd gtim ce principii politice profesau Irodianii pi Fariseiicari s'au insof,t, inlelegem de ce ei impreund. au pus lui lisusintrebarea : ,,St cade a da dajdie Cezarului,. ? (Ma,t, 22. l7),

6J De gradul de culturd morald gi religioasd, de caracterulcuiva, depinde gi {elul de manifestare a lui. Daci gtim cd. Irodcel ,vlare era un rege viclean, fi{arnic, Selos gi tiran gi cd pilat,

. ^ 1) Krrsuh Lolllol, Katholikus Szeotir6si Hermeneutika, N.-V6rad 1g9lp,63.,) Krrach Lolltoa, op. cit. p. 64-65.

lli'l,l.

I.,f,

degi dupd natura lui era drept, totr.rgi abuziv, gi un dire6l5torIu$, - ne explicdm atitudinea lui Irod fatl de Magi, precria gipurtarea lui Pilat lafd de christos atunci cand a fost acuzat de.I,idovi $i cuvintele gi faptele Arostolilor vor fi judecate partedupi inclinaliile lor iireqli, parle dupd caracterul jor. Astfel pur-tarea lui Petrtr in grldina din muntele Olivilor gi in curtea Ar-.hierului, ori purtarea iui Toma cel necredincios, care a zis Dom_nului ,,Adu-fi degetu! tdu incoace Si uezi mdinele Mele" etc.(Ioan 20. .27 . Caracterul Apostolilor se de dvdrgeqte abia clupdpogorArea Drrhului Sl6ntr).

cf Starea suileteascd arormald, afectivd, explicd manifes-tirile extraordinare ale cuiva, cdci e cunoscut faptul psihologicc5 fie din cauze externe, fie din cauze interne, se ivesc afec_te gi sentimente cari ne stdpAnesc, De ex.: Ruga Dor:rnuluiin gridina Gethsi,iani : ,,Pdrinte, de este cu ptttinld, treacd poharulacesla dela Mine" (Lat. 26. 3g), se explicd prin 6iroaza pe careo are omul de moarte, Apostolril Pavel gi Varnava in clurerealor sufleteasci pentru rdth.cirea celor din Listra cari voiau s[ leadued jertfe de inchinare, ,,9i-au rupt hainele" (Fapt. Apost . 14. 14),

d) Starea de brnofie explic5 exagerarea autorului, vorbirealui iperbolicd gi astfel in aceastl stare sufleteascd anormald, cu-vintele, expresiile. lrazele lui, nu se iau in considerafi*ne stric-to sensu. De ex.: Iou in chinurile lui igi blestenrE" ziua nagterii(c, 3;, Exclamarea Domnului pe cruce: ,,Dzeule, I)zeule de cem'ai ldsat't (It4at. 27. 46), este exprs5i4 durerii Lui cunrplite ginu dovada unei credinfi slnhite. Apostolul Pavel in durerea luipentru conafionali scrie : ,,AE pofti ca eu insumi sd fiu onate_mc fiepddatJ delc Christt>s pentru fralii mei, rudele mele dupdfrup" (Rom, 9. 3). Apostolul ar dori si jertleascd tot ce aveamai scump pentru a readuce'pe conafionalii lui la cregtinism. Chris-tos cu durere zice:,,,t\|ai lesne este cdmila sd treacd prin ute-chea acului, decdt bogetul sd inlre intru ?.mpdrd{ia lui Dzeu,,(Mcu 10. 25). Pavel cu indignare scrie: .,Cu neputinld este ce-lor ce s'au luminat odctd,,., 9i lolu9 ou cdzuf, ca iordg sri seintoarcd spre pocdinfd" Evr. 6. 4-6). Inv[fdceii sii din geloziei'au zis lui Ioan BotezEtorul, ci. Iisus, pentru care a mlrturisit,boteazd 9i toli il urmeazd (Ioan 3. 26). Ioan Euanghelistul iniubirea lui peniru Domnul se pl6.n{e, cd mdrturia lui Ioan Bote-zitorul despre lisus ca Mesia nimini nu o primegte 13. 32). TotIosn euanghelistul cs alecliune scrie, ci ,,iu*no- intreogd n'ar,

r) Karsch Lollion, op, cit. pag. 64.

I

L

l,'l

cuprinde cdr{ile" in cari s'ar Iiscristoate faptele Lui(21. 26),',:,i n) Starea de emolie explic6 qi retdcerea unor pdr{i din ide'

ce se exprimd. De ex.: ,,Pdrinte, de uoegti sd lreacd pdhorul|acesta dela Mine (se retace: sd lreocd); insh nu voia Mea, ci a

Ta sE fie" (Lca 22. 42),

Ii. Prir condiliunea celar penlru cari Si.ou scris autorii''s{infi cdr{ile, se infele6ie deasemenea starea lor individuali, ex-

tern5. $i interni, patria nalioralitatea, cultura, carac'erul lcr, Ne',u,n mira c6, Apostolh n'au inleles cuuintele Donnuluiprincarileprev stea clar polimele Si moartea Lui (Luca 9. 44-45), dacd

n'am 9ti cE gi ei .erarr stdpAni{i de ideile {alse despre Messia a9-

teptdndu-L ca pe un Messia pdmdntesc. Penttu caracierul exclu-

sivirt al ludeilor, Iisus a oprit pe inrEficeii Sel sa se ducd in

rnisiu.ne eoangheitcd la Scmarinent gi la pdgrini (Mat. 10, 5)"

Mintuitorul fine apoi seamd gi de greulatea de'a {i in}eies de

popor gi i se acomodeazd folosindu-se de pilde ugoore. DupE

, cur[ eei cdrora ]i se adresa elau iudei ori pd6lAni, se expiicdi schinrbarea cuvintelor lui Iir us de citre evansheligti : ,,celui ce

ilt ia cdmaqo, nu'i opri ;i haina" (Mat. 5' 40). Ilvanghelistul Iu'ca le reproduce astlel t celui ce ili ia haina, nu'i opri lui gi cd-

', maf,a" (6. 29), pentrucd pentru pd$6ni cimaga era mai imporlantS,

Pavel ii vorbegte lui Felix desple dreptote, in{rdnate Si despre

iudecata ce uo sd fie' (Fapt Ap. 24. 25), IiindcE Felix era un

,r vi{ios. Domntrl nu s'a apdrat in Sinedriu,liindu-i acesta impo'rivd.' III. Prin lucrurile despte cori troteazd Carfle Sfin{e,se in-

feleg toate agezE.mintele culturale ale timpurilor biblice ; familiare,politice si bisericegti. Trebue si cunoagtem deci nolura lucruluidespre care se vorbegte. Fdrd aceastd cunoagtere ar fi ridicol un loc

e*tius din SIdnta Scripturd, cum li s'a inl6mplat de alt{el celorI ignoranli. De ex,: expresia din profe{ia pahiarhului Iacob (Fac,

c. 49): ,,Isohar asinul robust", se explicd din opinia bun[ ce oaveau Evreii despre asin. ln Cdnlarea Cdntdrilar (2, 7) t ,,Vdjur pe .tdlbatzcii cerbi de cdmp", adecl pe tot ce aveli maiscump. Sau: ,,Cc puiul de cerb iubiul meua' (Cdnl, CAnt. 2. 9)'

Numai avAnd cunogtin|E de modul de construire a caselor la E-vrei putem inlelege cuv ntele lui lisus citre inviticei cind le

spune sri uesteoscd deosupra caselor ceeace aud dela DAnsul(Mat, 10. 27), Sau t ,,Cine estepe acoperigul cosei, sd nu se co-boare se ia ceva din casa sa" (Mat, 24. l7). Sau : Au venit la

Iisus aducAnd un sl[bInog care era dus de patru oameni gi ne-putdnd a se apropia de El, fiind mult popor, ,,au descoperil cqsar

*107 -

I

{6,1

l4lt1

l.ill'LIil'r'tij

i.

li "l"t'lt.

l

l

i

l

unde era, gi spfugdnd (acoperigull au ldsat in 7os patul in cz5cea sldbdnogul" (Mcu 2. 3-4). Numai gtiind daiina Iudeide a sta Ia masi pricepem cuvintele luiloon (13,23),,rEru ,odin invdfdceii lui culcat pe sdnul lui lisus", precum gi cele diLuca (7. 38): $i stdnd (femeia) la picioorele Lui, plAngdnd aceput a uda picoarele Lui cu lacrimi,, etc, D""ru*"ri"" ,.,eunosc6nd ceremoniile lungi ale salutului Ia rEsd.riteni, putemfelege dispozi$ia lui Iisus ca invifdceii ;,sd nu salule pe ninin

-cale" (Lca 10, 4). Cine nu cunoaqte dispozi{iile Lrgii jidove

referitoare Ia cei necurati, cu greu va inlelege carrzele purtErezervate a femeii ce suferea d? scur€:erea singetui (Lca g. 4Din crrnoagterea stdrii morale decezu]e a peqanetetii se explideciziunea conciliului apostolic dln Fapt, Ap. (". li. ZO1, ,ogdnii sd se fereascd de desfrdndri. Iardgi numai cunoscdndracterul partidelor religioase ale Iudeijor, iu{e1e6lem de ceBotezltorul intdmpind pe Farisei qi Saduchei, veni{i si prici dela dAnsul botezul pocf,ia{ei,

- cu cuvintele, ,,pui de ;ip;r;;:[S,tl._

r;_rl Avdnd ideie de filosofia p[(in6 de pe timpuiAportolilor, in care prin /ogos ,; J;;;;;"""""*"r+li"d;;;:;;creatoare a lumii, infelegem. qi mai bine de ce folosegte Ioan t,menul logos pentru a cuprinde pe Fiul lui Dumnezu .prin cas'a fdcut iumea [1. 1-3).

Mai ales la irnagini gi asemdniri trebue cunoscutd natura lcrurilor. Temeiul de asemdnare nu se poate cunoagte decdt din natra iucrului asemhndtor. Domnul ." folu."gt.'JJ ;;k" ; ;;;;Qineaz ,,pdcdfogii se uor crunca in intunerecur cer mai din arrd,.unde ua fi pld.ns gi scrdpnire de dinfi" (Mat. g. l2i 22. 1

etc), Imaginea e luatd din obiceiul Evreiior de a fine ospefe.noaptea, Dornnul asemdna fericirea cereasci cu un osp6f decare cel nevrednic e dat afar5, rrnde e intunerec ai lrig.'Din-cnoalteLea serbdrii Paqtiior (Exod, 12 Ei L3, 3_l0t se inleleg

*lild.ll".:;l/" td mielu_l lui .Dum-neze.u ca,re ridicd pdcatele lum9""_11 " 1 .,2 ! i +i,,, C

".i q l 1t i, t u

"t u i.. iii 1 ; ;i i,,' i:'# f :i T iZiri "'ilucatoase cte mai inainte), ca sd fit; frdmfrntoturd noud, precun

i!:"!, !1:d a,tuat (.san" curafi_si sfinfil, ii pitit, "iiii,{'iiit,tost pen.tru noi s'o jertfit,' (1 Cor, 5. 7),

. . lnterpretarea fEcutd cu ajutorul cunoagterii imprejurdriloistorice, se numegte interpretare istoricd.

54. fzyoarele <rrnoagterii imprejrrrdrilor iclorice.lzvoarele pentru cunoaqteraa imprejur5rilor istorice ince privegte Sfdnta Scripturd sunt:

-. 108 -

-109-

o) lntroducerea in Cdrlile Sfinte sau lsogoglo, care di cu.nfele.necesare despre autori, cititori, etc,

',,. b) Arheologlo gi geografia biblicd, care con{ine descriereaitlfilor familiare, politice gi bisericegti ale Evreilor, precum

;descrierea {drii Ior 9i a localitdfilor din timpurile biblice.c) Geografia qi istoria ldrilor uecine cu Palostino. De pikln

tru intele6lerea Exodului e nevoe gi de cunoagterea impreju-r Seografice ale Egiptulrri qi Arabiei. Pentru cartba lui Da

e necesard istoria imperiului caldeic,d) Sfdnta Sc,ipturd ins5gi sau autorii biblici, cari reflectd

lumind . asupra impiejurdrilor de pe timpul cbmpunerii,filor S{inte.

e) Ca iz.voare pentru cunoagterea imprejurf,rilor istorice re-itoare ia Noul Testament, servesc scriitorii contemporoni ai

olilor, Philon qi ,Iosif Flaoiu, qi cei ce au urmat autorilorlui Testament, Pdrinlii opostoliceEti, Sfinyti Pdrinli qi Scri-ii bisericegti, iar Ia Vechiul Testament ser\.esc ca izvor bor{at;

'almudul rabinilor qi comentariile ludeiLor erudifi ; .A"benezra,barbanel, Mcimonide elc,

fJ Vin apoi scrierile profone, cari se refer6. ia cer|ile- bibli-Astlel asupra cuvintelor apostolului Pavel din ep. I cdtre Ii-

cd. preotul se cade ad fie bdrbat al unei {enei (3.2),re-varsl lumini scriitorii contimporani cari ne sprn ci a doua cd-

ie se socotia necuviincioasd in acel timp. Din Suetoniu(Cla-28) avem date mai precise despre destribdlarea lui Felix,t16ia in adulter cu Drusila, Iiica Iui Irod Agrippa I, (sora

i ASrippa II) 9i solia lefitinrd a principelui Aziz din Emesa,

55. RcgrrEe pcplru of,servarea irrrprejrrr&ritrorislorice.

1, La interpretarea Bibliei trebue sd ne reprezentdm inimprejuririle in care au luat fiinf{ Cdrfile Sfinte,

In contra acestei re$ule pozilive adeseori se lace o eroarese citesc Carlile Sfinte ca nigte cdrNi moderne.2, NeSativ are valoare re6iula: Orice seDs care contrazice

rul persoanei vorbitoare, ori al cititorilol, precum gi na-lucrurilor gi datinelor, opiniile din limpurile biblice, trebue

De ex,, cuvintele Domnului : ,,Ae mie ,gi lie femeie, in-n'a venit ceasul meu", rostite cdtre maica Lui la nunta din

,.iii,lllrl:t:,:li, p)rti

.1.,,trriS.lll,.jri

|,t:

t.:

riii

i

ii

Galileii, (Ioan 2, 4), nu au si se infeleaS5 nepotrivit ca-rului Lui ca o respingere brutali gi necuvincioasd, Acelag

I

l'.1ll

i:lt'

:iir',1:

,lI1

.t

. , it,i

'rti{j

l{'11 l[

iL]]I

tn

liii

,;il

tl

illl

l

in: "li,:.

ili

i

,,,1

iirt,i

ii

Iii;

i,i,ii:i

lucru gi despre locurile analoage: Mat. 12, 49-50 Luca 11.

Cuvintele apostolului Pavel; ,,Ori cine ar fi fost ei (apcstoliifrunte) ntam nici o grijd" (Gal. 2,. 6), nu trebuesc luate insul cipentru ceilalfi apostoli Pavel ar fi tost indiferent, ei in sensulnu lor are sI le mulfumeasce evanghr" Iia. Cuvintele Apostolului ;cutu-m'am celor ntoutincioli ca un n ro ttincios, ca sd-i dobdn(1 Cor. 9.22) 9i prirt',,Cine e;te slab gi eu sd Stu fiu? Cine isminteSte gi eu sd nu md aprind?" (2 uor. 11. 29), nu se

infelege in sensul cI Apostolul s'ar-fi acoinodat greqeliloraltorcici ar [i fost nepotriv,t cu earacterul moral superior al Atolului, ci se vor infeleSe aga ce s'a acomodat la preocupagi Irica lor gi c5. i-a compdtimit pe cei slabi io credinfi. In MaVI. 31.r ,,Nu ud gniili zicdnd ce L,om mAnca sau ce oom beasau cu ce ne uom imbrdco", nu trebue sH. se infeleaSd inca si nu avem nici o grijd pdmAnteascd, cici fdr6 aceasta friinu poate s5. existe so'ietatea, ci sd nu avem $rii5, exagerapentru cele pd.mAntegti. In Mat. 7. 1, prin cuvintele t ,,Nu icafi",nu se opregte orice judecati despre al1ii, ceci fdr'6 a

nu s'ar prrtea face educa{ie gi restabilirea ordinei, ci se in{elca s5. nu ludecim fird buni.voin{n. Nici in Mat. 19, 24 nu trebue in{eles ci e absolut irnposibild mdntuirea bogatului, cdci a

vufiile nu pot fi o piedecS de neinvins la mAntuire. Deci ntrebue si Se desconsidere natura lucrurilor.

CAPiTOLUL VIII

FaraEelisrnul.

56. Fiin;a, ffmpirfirea locuritor pranalele, fiixrla gii^porlanf a p aralelisrnulrri.

Scrierile SIinte nu sgnt scrieri sistematice, ci ocazionacari aduc in discu{ie de rnai multe ori acelag lucru, Deaceeaaceste scrieri se Sdsegte adeseori nu numai aceeagi expresiediferite intrebuin{dri, ci se istorisegte acelaq fapt intr'o lormd diferiti qi se trage aceeat invdfS.tur6 intr'o legdturd diferitd. Aces-te texte diverse avind o asemdnare intre ele, Iie in cuvinteexpresiuni, fie in cuprins, se num3sc fexle sau locuri paralele,De ex. Cuvintele lui loan Botezd.torul t ,,Iq.td mielul luicare ridicd pdcatele lumii" (Ioan l, 29), igi au paralelele in53. 7; 11-12, lI Petru 2, 24.

DacI aseminarea este in cuvinte, paralela aceasta se

- I10 - - 1ll-

uerbald. DacS asemdnarea se Sf,segte in cuprins, paralela aeeastaleste reald. Paraleld reald este de ex.: intre Mat. 24. ls,giLuca21, 20 cuprinzdnd viitoarea asediere a Ierusalimului.

Paralelele reale se impart dupd. cum confin fapte ori fdei giinvd{5turi, in paralele istorice gi didactice, paralele is/orice suntmulte in Vechiul Testament in cEr{ile impira}ilor gi in paralipo_mene, iar in Noul Testament in S{intele Evanghelii, paralele di_dactice se 6ld.sesc in toate cdrtile Sfiniei Scripturi, dar rnai alesin cele didactice.

. .?e*eeiarea locurilor paralele ig-_t_re- e!g* ,s_p1g 3 se clarilica

chestiunile obscure gi mai pufin clare, se numeste paralelisma\t.-'ol'Paralelismul este un mijroc insemnat feniru' ctirificarei

sensului biblic, in primul r6,nd poralelisrtul uirbal, fiindcd scri_itorii biblici urmeaze aproape aceldg uz al vorbirii, deaceea sepot explica unul pe altul. Cuvintele decalogului; ,,Sd nu ieinu_mele Domnului in degert,, (Exod. 20.7;, se explicd prin Leuiti_cul 19. 12 astfel: Sd nu iuri str6mb. uVdzut_am pe Satana, caun lulger cdzdnd dm cer,, (Lca 10, l7). Frazat ,iacddeadincer,,se alle gi in lscio 14. llt ,,Cum a cdzut Lucifer...,', dar in alt6relofie explicativE, cici se descrie sldrimarea gi nimicirea re$e-lui seme{ gi temut al Babilonrrtui. Deci ,,a cdd.eo din cer,, ins"am-nI sfdrmarea gi nimicirea puterilor acelora cari .in seme{ia lorse. credeau atotputernici gi nebirui{i. ,,Iald, fecioata ua concepegi ua nagte fiu" (lsaia 7- r4). Lici fecioara se nunregte evreegteangalmah, Din Fac. 24' 43 unde e vorba de Reveca c" ,"

"hia-md fecioard, vedem ci acest cqvAnt ,u inseamni tdn6ri, ci vir-Sind,

b) Poralelismul istaric duce Ia cunoagterea clar5 a celoristorisite gi a cauzelor intamplerilor, Ast[el din Mat. g. 1g-26Marcu 5, 22-43 9i Lca 8, 4l-56, avem o ideie clarE despreinuierea fiicei lui lair qi despre uindecarea femeii ce urr"u ,*r-gerea siogelui. Cauza p,imirii lui Iisus cu triumf in lerusalim'(MaL.2l.8-ll), se cunoa$te din locul paralel din Ioan lZ. 17-18, unde se spune cE ea a fo;t invieiea lrli Lazar, E greu degtiut de ce a ldsat David mult timp nepedepsite uciderile 1uiIoab, istorisite in IL Imp.3. Z7i 20.9;lli, Imp. 2.5, d.arepo-.sibil cE David n'a voit si pedepseascd. pe un Eeneral viteaz caIoab al cirui eroisme relatat in I. paralip. U:6. la IL lmp.Z4,

')..1)e acest parrlelism ermeneutic diterd, pararerismu/ brblic zis armem-orelor' dlo. cerlite po; tice ale vechiului Testament. Folosul paralelismului memlorelor pentru ermeneutice consti in faptul ci exphci con[extul apropiat.

rll'i.

tll

ll

l, se istorisegte ci Dzeu l-a indemnat pe David sd nunrere po_porul, totu$i David se c[iegte ci. a numdrat poporul (ll lmp. 24.10-16J. Aceasta se explicl in alt loe, in I par. 2t. 1, dupa carenu Dzeu ci Satan i-a ademenit pe David sh numere poporrl.

c) Poralelismul didaclic ajutd la inlele6ierea invalaturilorbiblice. Botezul in numele lui Iisus clin Fapt, Ap. 2. 3g se cla-rific5. prin.locul paralel Mat, 28. 19, unde se aratd cd boleznlporuncit de Domnul se dA in numele Sfintei Treimi. In Gal. 5.6 se scrie : ,,In lisus Christos nici tderea inprejur nu poate ni_mic, nici neldereo improjar ci credinla care lucreazd prin dra_gosle". In 1Cor. 7, 19 scrie: ,,Tderea imprejur esle nimic gine-lderea imprejur nimic, ci pazu ordinelor lui Dzeu,,, primui ci_tat se explic5 astfel, cE in legea Iui Iisus christos are varoare,,credin{a care lucreazd. prin poza ordinelor lui Dzeu".

d/ Paralelismul ajutd la cunoagterea sensului irnpropritr. Deex.: ,,Fiii lumhtiit, (Lca 16. 8), se precizeazd prin paraiela dinIoarl 12. 36: ,,Pdnd c6nd, aueli lumina (pe Chiistos), crpdeti inlumind, cs fiii luminii (adecd urmEtorii Lui) sri fiJi". pasagiul dinI-euilicul 17. 7 t ,,$i ei sd nu mai sacriiice sacriliciile ror domo-nilor, cu eari au trdil in desfrdndri", se in{ele$e despre cuitul zei-Ior straini, ceeace se observ5. din scriitorlii Jinli .uri infaligeazicultul lui Dzeu prin imaginea cisitoriei lui Iehova cu Izraelifii.Astlel in leremia 2, 2, i,Aqa zice Dzeu: Adusu_mi-am arnintede tine, de credinciogia Ia in tinerelea ta, de iubirea ta in tim-pul logodit'ii tale, cdnd ai venit dupi mine in pustiu(J. (La felIsaia 54, 5 9i urm.; bZ, S), Chiar qi in Noul Teslament Bisericae prezenlatd ca mireasa lui Christos (2 Cor, 11. 2; Ephez, S.23-32 Apoc. 19. 7; 21. 2).

e/ Paralelismul indici uneori limita sensurui cuvinteror gi aIrazei, Astlel in Luca (4 Z) se spune ce post trebue in{eles in Ma_tei 4. 2: ,,Nimic n'a mdncat lisus in zilele acelea,,, Din paraleladin ll[orcu 10.74 vedem dacd prin pasagiul din lulatei 1g. Z+,,,Mai lesne este cdmila sd treacd prin uieLhile acului, decdt sdintre bogalul intru impirdlia cerurilor", trebue sl infele6lem con-damnarea tuturor boga{ilor ori nurnai a celor ce igi pun- n[dej_dea in a'ulii. In Marcu 10. 24 se spune ; ,,Fiilor, cai de oneuoeesle sd intre inlru impdrdlia lui Dzeu cei ce ndddjduesc intruauulii"" ,,Duhul Sfrinl din Mat. 1. 20 se determind in Lca 1.35 ca uputerea ee'lui de sus,,. Din Fapt, Ap, 5. 4 incd rczultdci _lnvi{{Jura datd de Iisus tAnirului avut (Mat, lg, Zl) era nu-mai un sfat.

57, Regule lrenlrrr paralelisrn,1. Cuvintele cu sens obscur gi echivoc se iau ln sensul pe

care iI aL in locuri mai clare. De ex,: Fiii tui Daoid in I parali_pomene (18, 17) se intituleazd.: cei dinldi t6ngd ngele, dar inII Imp, (8. 18) se numesc guuernatori. I, E*od. 3t]tg cel. douatable ale Legii se zic scrise cu degetul lui Dumnezea. Din Lucill. 20, unde christos spune cd. cu deg-tur rui Dzeu scaote dra-cii, vedem cd prin degetut lui Dzeu ." ir1"l.g" puterea dumne-zeiascd., In lsoio (31. 5j cilim cE or6ianele pedeisei dumnezeegtise numesc ,,uasele nrdniei lui Dzeu,,, Deaici u.ala* ci ,,ur.sulalegerii" din Fapt'Ap,9. 15 ca atribut dat apostoluluipavel in-seamnd or$anul ales, de care avea Dzeu sI se foloseasc5 la con-vertirca pSgAnilor 9i Iudeilor,

2, Locurile obscure, ori neclare, trebuesc ldmurite prin pa_ralele mai clare luAndu.se in sensul pe care il au in l";uri ;;_ralele, Astfel gorpele ispititor din Fac. c. 3 se erplicd pr;r, i"_ralelele Apoc, 20. 2 ss., Inlelepciunea tui Solamo) Z. 2+ s; I[o,,8. 44, dupi cari garpele ispititor era diauolul insugi. I"'hl;;;;11, 18 se spune despre Ioan Botezttorul: ,,A venit loan nictmd,n_cdnd nici bdnd,,, Aceste cuvinle o, ," ,o, lua in sensul abso_lut, ci fn sens relativ. Lui Ioan Borezitorur i se den"aga numaipldcerea painii inddtinate gi a bEuturii, ceeace se vede mai crardin paralela d,ela Luca 7, 33. ,,A venit Ioan Bot.ratorui, nir.pdine mdnc6nd, nici ain bdnd". In Luca Z. 41_43, SA loon'l-,45, Iosif se_nulnegte tatdl lui lisus. In ce s€ns era Iosil tatil luillsus, se vede din Luca 3. 23, unde se zice cE Iosif era socotiica tat5.l lui liuus, Prin pdcatele mulrort din Evrei 9. 2g (,,a;;;-tos odatd fiind iertfit, ca sX ridice pdcatele multora,,), se"in{elegpdcatele luturor, cdci aposlolul invali cJar in allE parle (R"r]5. 18 ; I Tim. 2, 6 etc,l cd Christos s,a jertfit pentru toli. iasa_giul din Mat. 24. 15-_16: ,,CAnd ve{i vede uririurro 'Orrrii)ii,care s'a zis prin Daniil proorocul, st,nd in.Iocul ."t.taot,

"fuo"icei din_Iudeia s6 fu(6 la mun!i,,, se elucideazd prin pasagiul dinLuca 21, 20 s.: ,,Cdnd. vefi vedea lerusalimul tncontjirot d, ;"-fagl, atunci... cei din ludeia sd fugi in mun{i,,.3, Textele cafi trateazd, ceva cu caracter gieneral trebue.complectate cu ajutorul paralelelor amEour,fite. Oii """f"1".rf-ln care o chestiuni se atinge numai sumar, se explici. prin lo-curile ln care chesliunea se exFune cu preciziun e. In IVat. lg29, Iisus,zicet ,,Tot cel ce a ldsat toate pentru numele meu, l.n_

lSuciq; Erm. bibl. Iarc, VIlt _ ll3 _

i'ri

sutit ua /uo..," Acesttext se explici prin locul dinMarcu 10.30.t,,insutit oa lua in uremea oceos/oi,, adecd ir,l viata pdmAnteas-c6. Astlel gi locurile Marcu lO, ll-12 Luca 16. 1g 9i I Cor.7. t0-11 cu ordinul D.mnului despre nedespdrlirea cdsd.toriei,trebue com^lectate cu cele ce se spun in acest sens in Mat, 5.32 9i 19. 9, cd despdrtirea sofilor e permisi de Domnul in cazde adulter, Locul Ioan Z. lT despre trecerea 1umii, are o para.lel[ explicativd in II Petru 3, r0. Ardtarea Dornnulii dupd iin-viere, descrist sumar in Marcu c. 16. lZ, trebue intregitd cuami.nuntele din Luca 24, 13 9i urm.

4. Numai locu.ile cari de fapt srrnt paralelele, se vor soco_ti ca atari, cici unele sunt numai la aparenli paralele. Nu sevor considera paralele locurile cari se aseamini. numai in formd,nu gi in fond. De pildd locurile dio Marcu 6. 13, 9i lacob 5. 14,,undenu evorba deaceeagi ungere, cain Luca7. 37-50 qi lcan 12..1-8, in locurile despre ungerea lui lisus cu mir .prelio.s. Cu-rdlirea templului dela loan (2. 14-16), diferi de cea dela si-noptici (Mat,21,, 12, Mqu 11, 15, Lca 19. 45). ArdtareaDomnu_Iui dupd inviere mai multor femei, amintitd in Mat. Zg, 9, dilerl,de cea povestit& in loan 20, 14_18, unde Iisris se aratE numaiMatiei Magdalena, Una este parabola simpld despre o cind more(Lca 14. 16 gi urm.) gi alta parabola compusi despre nunta fiu-lui de impdrof (Mat. 22. L qi urm.).

5, Cdt despre ordinea Ia folcsirea paralelelor lo/ Sunt mai folositoare paralelele din acelag autor, pentru-

cE liecare este pentru sine cel mai bun interpret. Din iaralelaGal, 5. 6, unde Pauel zice ci inaintea lui Dzeu are valoare,,credinfa care lucreozd prin dragloste", se vede bine cd aposto-lul n'a intenlionat in Rom. 3. 28 gi Evrei 11. 6 s6 declare cre_dinta ca sinsura posibilitate de mantuire, cuvintele apostoluluiln Rom, 5. 15: ,,Ci de au mirrit prin greqeala unoiu *i multi,,,se explicd intiiu din altele din acelag capitol (Rom..S, l2) .. ,,prin picat'a intrat moartea tn toli oameniiu. Insemnarea cuudnturui d,era

!or-n 1. 1, se qtie 9i din I Ioan 5. ? : ,,Tatdl, Cuudntul 9i SfantuiDuh" gi din Apoc. 19, 13,: ,,$i cel ce gedea pe cal, (era) imbr6-cat in hainE vopsitd cu s6.nge qi se chiam[ numele luit ,,,Cuudn-tul lui Dzeu". Ce treLrue si se infeleagd prin stihiile lutmii diaG.al. +, 3, se poate gdsi confruntand tJxtul cu Col. 2. ZO_-.21,adecE prescripfiunile iudaice.

5/ Textul unui autor biblic s6 se compare cu paraleleleautorilor biblici mai apropiafi in timp gi in materie similard, Ast;

-- I 1,.1 - - 115-

i, {"1 ra se confrunte evangheliile ori c6rfile ImpEratilor gi Parali-pomenele din Vechiul Testament.

c/ Deasemenea s[ se confrunte paralelele din cii{ile carictau in legiturd spiritual5, precum cele din evanghelia Luca gi

Faptele Apostolilor cu cele din epistolele lui Pavel,d/ In urmi se va recurge la explicarea ce o pot da parale-

lele celorlalte cdr{i din acelag Testament gi uneori din ambeleTestamente,

58. tzvoarele (rrnoaqlerii locr.rrilor paralele.1, Primul i:vor pentru cuuoagterea paralelelor es[e Sfdnta

Scripturd insdgi, cititd de repeiite ori,2. UrmeazS" apoi concordanlele biblice. Cu ajutorulaeestora

ise cunosc mai ugor paralelele, precum gi prin diclionarele biblice,o/ Concordanfele biblice strnt de doui feluri r reale sau

,didactice qi uerbale,Concordanlele reale sat didactice sunt culegerile de para-

lele biblice cu materia orinduiti pe chestiuni, inlSfigate in ordi-ne allabeticd qi cu indicatia locului, adeci a capitolelor gi ver-.setelor de unde sunt luatel),

Concordanlele oerbale sunt culegerile de cuvinte paraleledin Sf6nta Scripturd, orinduite 9i ele la lel,

In unele Biblii se gEsesc indicafii subliniare ori marginalede paralele reale ori verbale.'

b) Diclionarele sau lexicosnele limbilor biblice aduc cuvio-tele gi expresiunile cu insemndrile ce le au acestea in dileritelocuri biblice. Diclionarele sau lexieoanele reale sau ale lucruri-tor, contin locuri biblice cari trateaz6 despre aceeagi materie.

B. Euristica speciale, dogmatici.

Principiile dogrmarlce de inrerlrrerarc bi6licd,Principiile dogmatice de interpretare biblicd sunt consecin-

fele unor do6ime ale credinfei cari se releri la SfAnta Scriptrrri.Aceste dogme sunt:1. Sfdnta Scripturd este inspira$i.2.

-SIA.rta Scripturi sinuuri nu contine intreE cuvintul luiDzeu ci numai impreund cu S[Anta Tradifie,,apostolici,,

3. Biser4ca Domnului este oiganul infailibil de pr.opagare acredintei.

,) O oou[ carte de concordanfi la Nodl Testament, avetu de Al. Lar-carov Mold"vau, Buc, 1932,

O mare carte de concordanfi ln intrea$a Biblie ia l. germand: Cal-ver, Bibelconcordanz, Calv. Stuttgart r905.

Dogma despre inspirafiunea Bibliei fiind recunoscuti detofi cregtinii afard de rafionaligti, consecinfele ei pentru interpre_tarea bibliei se numesc ptincipii dogmatice cregline de inteipre_tare, iat do6imele despre sfanta Tradifie gi despre infailibirirateaBisericii fiind recunoscute deplin numai de ortodo"gi,

"oo."-cinfele lor pentru interpietarea biblicd se numesc principii dug_matice orlodoxe de interpretare.

Interpretarea Siintei Scripturi dupd principiile dogmaticeesle interpretare dogmaticd,

f. Frincipiile dogrrmafice <repiine deinlerprelare.

Consecinfele doSmei despre inspiraliunea Bibliei, conside*rate ca principii ireEtine de interpretare biblicd, stnt urmd-toarele I

1, SIAnta Scr.irturE e lipsitl de rdtdciri.2. SfAnta ScripturE e lipsitd de contradic{ii.

_ 3. Sf6nta Selipturd cuprinde o doctrind armonici de cre-dinli, ceeace ingit due confruntarea texturui ctr doctrina biblici ade-ci interpretarea prin anologia biblicd (mdsura credinlii biblice).59, Sfanla $criprrrrd e ltpsird de rdrdciri.

Infailibitatea Slintei Scripruri este recunoscutd in mdsuraintinderii inspiraliunii, Inspirafiunea, dupi conceplia ei bldndIde originE dela Slinfii pdrin{i dela Rasaritt loan Chrir;:;;;,Vasile cel Mare qi Grigore de Nazianzr), etc., gi definitn la fijnea secolului trecut de Francois Lenorinand, _ e restr6nsd lacuprinsul doclrinal al Cdrfilor Sfinte,

De unde urrneazd, ci in chestiuni istorice, arheologice, as-tronomice, 6ieologice Biblia poate sd cuprindd gi inexacitafi stre-:"1t: din izvoare gregite, cum sunt pHrerile contimporanitorl, iu,deaici nu urmeazd. ci ea cuprinde o doctrin6 neadeveratE saufals5.

.,)_H. Roveufa. Curs de Enciclopedie ermenere z- a,.' y a, i ili ;;;i,;",-i .,., u mi

1 i a d rir i land il;.;illt ",1Hl1:

1, 3i",,X,njbilitatea gi Scriiroriror stirti Je"ii -*]r"L*^t"ri."'ilrpu ",guror.a conceotie

#:1:,titi,,','.1''fl iiii',Ti!iq,:t6,{iJ.i:;;if a;'i;';j:lsll,i,"ffi') Nu incaoe nici o indoialtr ce VecLiul'TJ.t.r"rt confine gi eroriisto.rice, geologice 9i-astrooo*ice. n" pitaa'i"'""rt* p.""rii se spune cd, soarele.

-116-*117 -

' 1. In special enunf[rile scriitorului inspirat gi ale persoane--'lor vorbitoare infdligate ca inspirate in Sfdnta Scriptirr[, suntinfailibile, Veracitatea.celor spuse depersoanele infdtigate de au-tor se judec6. din contexf. Astfel, absolut adevirate sunt: o/ cu-vintele lui Dzeu gi ale persoanelor inspirate d.e Dzeu, precumerau Apostolii gi Profe{ii,cAnd ei vorbesc ca trimigi de Dzeu. Prinurmare absolut infailibil esle sfatul pe care l-l di proletul Natanlui David, sL nu zideasc[ el templul lui Dzeu (II Imp, 7,4-17),un sfat tocmai contrar celui dat mai inainte, cdnd Pro{etul nuvorbise din inspiralie. Tot astiel judecd.m Ei declara{iile Aposto-Iilor, Inainte de-a primi ei pe Duhul Sfdnt, nu pot ii socotifi cainfailibiii, afard" dacd contextul arati ca inspiratE vreo declarafiea lor. Astfel mirturisirea lui Pe{ru in numele Apostolilor in Ce-zarea lu.i Filip, era inspirati (Mat, 16. 16). E inspiratd gi hotE-rArea conciliului apost,,lic din Fapt, Ap. (15, 23."-29), EatrebueprivitS. ca declarafia Bisericii Noului Testament,

6/ Deasemenea se numesc inspirate in context gi cuvintelealtor persoane, cari nu erau dintre trimiqii lui Dzeu, ca ale pa-triarhulrri .Iacob (Fac. 49), ale lui Vileam (Num. 23), ru6iiciuneaAnei (l lmp. 2. 1-10), crrvint+le lui Tobia bdtrdnul (Tob, 13,14), salutul Elisabetei (Lca l. 42 ss), cuvintele Moicii Domnului{Lca 1. 47 ss), ale lui Zaharia (Lca 1. 68 9i urm.), ale bdtrdnu-lui Simeon (Lca 2. 29 s. s, 34-35), ale arhidiaconului $tefan(Fapt. Ap. 7. 2 qi wm,).

c) Declarafiile pe eari le fdceau arhiereii din Vechiul Tes-

.gi luna sunl cele mai mari corpuri ceregli (1. 16),iar inalte ctrrfi se vorbegtede rniqcarea soartlui unie se sgune cd, el a fos! oprit o zi (Iosua 10 . 13) ; ctrsoarele rd.sare qi apune (Ect. t. 5); ori ci aleargd ca un uriag (Psalmi.).

-'Dar aceste erori se vor c,nsidera aumri ca acomoddri la ideile timpu-

lui gi ca expresiuni ale limbaiului poporal. Daaltfet dele celebrii astronimiCopernic pi Galileu pAnd azi tot se-nui vorbogt€ despre naturd aga. cum seprezinti ea siofurrlor exlsrne,9i au dupi liiofa ei seu dupd adevirurrle cos-mice curoscute gi zicem cu totii ci soarele rdsare gi apu rL, cdci lraza a de-venit uz al al vorbirii, Apoi SiAnta Scriptu.i nici nu este ooerl qtii:fificd, cipoporald; ea nici n'a avut scopul do-a i rvdfa adevdr.rri naturale, ci reiiEioase,

Strnfii autori au vorbit dupi id:ile tinpului qi nu dupd realitate cumspune gi Ieronim.Dacd daci Christos zice despre grduntele de mugtar, ci. e.sdmdn[a ceq mai mlcd [Mrt. 13. 32), nu trebua si in[ele(em c{. n'ar fi altagimai micd, Drcl vofbegte El despre' sare stricald tMat. 5,-13 Marcu 9. 49,, L;.ca 14- 34), nu trebus sf, infelegern clorur5. de natriu purd., care neatrdgAndumezeala aerului nu se prate strica, ci in[+1e$emsarealurtidin Vlarea,,M-oar-tf,", care pe lAagi c[orur5. de natriu co tine $i alte elemente cari atragA'rdumezeala, pot strica sarea $ti n apoi c[ ga'pele ucide cu dintele siu plin dev_enin qi nu cu limba. Totuq se zice in Scripturtr c6. gorpeie ucide_ci limbe[Iov 20. 16 corfr. cu ps* 13). 3)- Mri gtim cd gerpi sburdtori iru sunt in plr-file risdtitene totug se face amintire de ei in Isaia (14. 29 i 30, 6l intr'o ies.cricre poetic{,

;tlrrirr

i,,irilll,,iiiil,lili

"iI

,i,

tl'i li'l,i:

] ,]l;

i,],li

lri

.. i

'i

iri

il

lfi

il'lll

',,'il

il;l

ffil

tament, erau inlailibile numai cdnd le fEceau dup{ consultareasorlilor sfinte,

d) Opinia persdnali a unui autor in stare de inspirafie deasemeni poate si aibd. veracitate. De ex.: la I Cor. {7. l2): ,,Iarcelorlalsi zic eu, nu Domnul". Apostolul exprimi ceva ce nu ede provenienld divin5, totug era iretut ca bine. $i din contri,pirerea unui autor in stare de inspirafie poate sE nu aibi veracitate. Ceeace a zis Pauel presbiterilor adunati Ia &iilet ; ,,Eugtiu cd nu oeli mai uedea {aNa ntea uoi toli" (Fapt, Ap. 20. ZS),nu s'a adeverit, fiind o presimfire subieciiv6. Nemul{umirea pro-Ietultri Iona se mustri de insugi Dzeu (Iona 4, 3-4).

2, Pentrs a cunoagte dacd cuvintele persoanelor neinspiratesunt ori nu sunt obiectiv adevdrate, ne ajut6 tot contextul, lncontext sunt aprobate chiar gi cuvintele unui scriitor pigAn (Tit.1. 12-13), precum gi ale arhiereului Caiofa {Ioan Il. 51) 9i{e-sim reprobate chiar enunfdri de.ale Apostoiilor (Mat, 16.22-23pi Luca 9. 54-55), ale profetului Natan (lI lu:p. 7. 2 9i urm.),gi ale pro{etului Ilie (II1 Imp. 19. 10 9i urm,), cdnd acegtia nuerau inspirafi. Din context rezuhd, cd cuvintele lui Iov gi aie prie-'tenilor lui sunt reprobate mai tdrziu, chiar'de Dzeu (38, Z; 40"2-8 t 42. 7) qi Iov insugi se cdegte de cele declaratel).

Uneori revarsd qi paralelismul lrLrnind asupra caracteruluifaptelor gi persoanelor din Biblie. De ex,: Uciderea egipteanuluide Moise (Exod. 2, 12) se judeci din confruntarea cLl Fapt. Ap,7. 24-25.

60. Sf6..fa Scripiur& e liprsiEd de cornrrmeiceri,

In urma inspirafiei restrArsen SfAnta Scripturd e lipsitE decontrqziceri sau de antilogii (dela antilegc, contrazic) doctrinalegi se infelege gi profetice, 'Dar.

autoritatea gi fidelitatea CdrtilorSfinte ar su{eri dacd ele s'ar contrazice chiar in texte istorice,

E cert c6 in Sfdnta Scripttrrd sunt multe locuri contradic-torii. Cercetate ins{ mai de aproape, ele sunt contradictorii nu-mai in aparen{6 9i pentru aceasta se numeau enantiofane .(dela.enanlios, coirtrar Ei fenin, a apare),

Ca antilogiile sd iie cu adevirat contradictorii, se cere:1. Si se relere la acelag subiect,2. Sd cuprindii acelag punct de vedere.3, SE se contrazici autorii. :

r) Madrr, op. cit, pafi, 52.

- 118 - - 119-

4. Se se contrazice adevdrurile sigure de undeval,l,Dar cu unele exceplii juititicate antilogiile biblice nu evi-

d,enliaz6. c5 se potrivesc la aceste criterii de contradiclib,Ele sunt astlel contradicfii numai la aparen{E, dintre cari

urele se reduc la texte defectuoase2)., gi la traduceri inexacte,

cele mai multe insd la desorientarea cilitorului in materie didacticd,proietici gi istorici.

Nu sunt deci locuri cu adevdrat contradictorii, - dintrecari unul sd fie fals, urmetoarele :

o/ Cdnd e vorba de persoane cu doud nume, Rds6riteniiobignuiau sd ia in cazsri excepfi nale un nume nou In I Imp,(21. 1-6), acelag preot care aduce lui David pAinile puneriiinainte, se numeste Abimeloh, iar in Marcu (2, Z6) A.biatar, Dtt'pX Mateiu (23, 35) Zaharia, care a {ost ucis intre templu 9i altar,

era liul lui Baruhia, iar dupd. II Paralipomene (24. 20) era liull:ui loiada, Vamegul care l-a urmat pe lisus, in Mat, 9. 9senu-meTte Mateiu, iar in Luca 5. 27 qi Mcu 2. 74 se nume;te leui.

bi CAnd predicatul aiirm[ 9i nea6id ceva desnre subiect, in-

sd in sens diierit, In Ioan (7. 8) Iisus declarl ,,fra{ilor" sdit ,,Eunu md ootu sui la ziua sdrbdtorii", iar mai ios (v. 10) evanghe-

listul istorisegtet ,,alunci gi El s'o suit la sd.rbatoare". Daraici se mai spune cd a 'mers pe ascuns la Ierusalim, Pe cand ,,fra-

fii Lui" i-au cerut si mearSd oe Ia{E (v.3). In loan (1,21}, Ioan

Botezdtorul rispunde trimigilor sinedriului c6" ,,ntt este el profe-

tul", iar in lVlateiu (1 1. 9) e numit profet d,e Domnui insugi' Darln loctrl intAiu loan nu se infelege pre sire ,,profetult' ci pe

Messia,c/ C6nd intr'un loc sensul e propriu, iar in ait loc impro-

priu. Astfel in Mateiu r5, 39) t ,,De te ud loui cineua peste falaobrozului cea dreapld, intaarce-i lui gi pe cealahd", avem de aIace cu o 6[nom6, deci cu un inteles impropriu qiastleltextu] nupoate sE {ie in contradic{ie crr protestul Domnului la pdlmuirea

Lui in fafa arhiereului Ana (Ioan 18,23). fupd I Eetuu (2.22),) L"*r1 op. cit. p. 39' ,,Repu{tantia vero vel pu$na S, Scritttrae di-

cilur locus qui vel aliis locis eiuscem auctoris. de eadem re' eodemque subrespeclu traitaatibus vel veritatibus aliunde certis contradicit.' o) Astlel de contradicfii pirute -la lexte corupte, explicabile prin de'copierea veacuri deardodut. Cirfilor Slinte,se(5sesc in numere cari precumse gti*, erau inlocuite cu litere. ln I Imp. t3. ! i.9 spune cI fiu de un on (lJ

era'Saul cAnd a inceput a impirnfi 9i doi ani -ll) a imperetit- p'ste.. IIael,adecd patruzeci Si doi, sau mi, unde litera m--s'a omis' Tot astiel ln ll Paral.22,2 iamerul 42 lrebu" cil:d. 22, precum in lV Imp. 8, 26, Cu conlundareahterelor se va explica gi dilerenla intre lll lmp, 4. 26 [ctr Solomon- a. avut40.000 de graiduri de cai) qi intre II Par. 9, 25 (cd a avut 4.000 $raiduri).

Iisus ,,n'o auut picat", iar dupi II Cor. (5. 2l), Christos ,,s,a fd-cut pdcil pentru noi',. Dtr, in locu[ al doilea prin picol se in_telege jertfa adusi de Domnul pentru picat.

d/ Cind intr'un loc sensul se restrAnge ori se m6regte, Deex,: Drpu Mat. ll, 18 li Lucr T,33,,.Iorn Bttezd.torulnumiln-cd. $i na boa", iar dupi tlrt. 3. 4 ,,mdnca ldcuste gi miere sdl-baticd''. Apa dar Ioan ducea o viald. austerE, dar nu se lipseade hrani. D.rpi Forn-3.32: ,,nimtni nu primeste mdrturiai.ui,,,a lui Iisus, inr drpi lcaa 3. 25, iovdld.:eii lrri Ioan Botezdtoruise plAng c6. ,;toli se duc la lisus". Dupd Evrei 6.4_6 e cune-putinld unui cdzut dela credinld o se pocdi, iar dupi II Cor, 2.6-3 trebue reprimit chiar gi incestuosul din Corint,

- e) cand cele spuse numai ipotetic se iau in sens absorut. Astfe lIonr. a prezis nimicirea cetdtii Niniue pentru ca locuitorii ei sdse pociiasci. (3. 4,, Ei au lndepl'nit condilia qi cetatep s'a mdn_tuit (v. 1l)..-Domnul susline.precepiul Legii Vechi a",i"Ui'].aproapele ('\,tt. 22...39) qi- chiar il- intdregt"e prio p."""ptut' ,i"de iubire a dugmrnilor (VIat, 5. 4l Lca 6. 27 si 35). Totus duoaLuca (14. 26) a inlemnat la uri fafd de pdrin{i, f.agi etcrl, DLraici se,presr: ra. pirinfii, fr,afii etc.' potrivnici 'inuaghturii 'D;-nului. lisus iuvafi le Met. 5. 34 gi urm , a nu f.rra urmdndu i.$i apostolul Iacob la 5. 12, Aceste rocuri insd nu contrazic aceljurdmAnt eare i s'a luat MAntuitorului (in Mat. 26. 63), ciciDomnul a condilionat preceptul Seu de-a nu iura de creiarea.unor st5ri morale, cari sE faci. de priso.s jurdm6ntuiz).

f/ Cand o persoand vorbeqte odatE. din inspirafie, altddatidela sine, dupd judecata sa. De ex.: profetui Natan cu dela sinevoinfd aprob[ pianul lui David de-a zidi templu (II Imp, ?. 3),dar in stare de inspirafie il abStu pe David dela acest plan (IiImp, 7. 4-17),

d Cdnd o persoand odatd vorbegte in numele altora, altd._datl in numele siu. De ex: ,,De mdrturisesc Eu pentru lvline,mdrturia M:a nu este adeudratd." (Ioan 5, 3l). Aici Iisus ex-primi"pdrerea_Jidovilor, ca gi cind ar zice; dupi voi mirturiaMea despre Mine nu e valabild, Dar in Ioan B. 14 "o.t;;i;-;;numele Siu cdnd zice.; ,,Degi eu insumi vorbesc pentru Mine,adeudratd este mdrturia Mea".

ft/ Cend persoanele cari vorbesc sunt diferite., Astfel dupdI Imp. (31.4 9i urm.) Saul r6nit in lupti, ca si nu ajungi in

,).,uptr unii exe[efi gi autori de ermeneuticd. verbut rnisln, care setra-duce alci: a nri, ar insemqa: a iubi mai pufin. asemenea verbului evrcesc :,,tone".. * .

M,insr} '":r"Jnlu?:ft:g' Erkliiruog des Evangeliums nach Matth[us 1I'

miinile dugmnnului, a cdzut in sabia sa, iar dupn II Imp. (1,10)un amllecit se leuda lui David c6 el a ucis pe Saul.

i) CAnd se urmaazi izvoare diverse, Dupd Fac, (46, Z7),familia lui lacob consta din 70 de suilete la iepirea din Canaan,iar dupi arhiJia.conul $tefan, care urma tradifia, consta din Td(Fapt, Ao, 7. 14).

I CAnd intr'un loc se recomnodd un mijtoc de mentuire,intr'alt loc altul. Dcmnul insrgi inuifa miatairea cdnd prin cre-dintd (Mcu 16. 16: Ioan 3, 18), cAnd prin fapte bune (Mat. 25,35 gi urm). Deasemenea qi apostolul Pavel accentuiazi credinfa(Rom. 3. 28), dar fine seami qi de {aptele bune (Rom. Z.2SiICor. 7. 19 Gal. 5. 6; Frlip. Z. lZ), iar apostolul Iacob accentu-iazd. taptele cedin{ei (2. ru; 24).

m) CinI se istbrisegte variat i intr'un loc vorbindu_se nede-terminat intr'altul precis; intr'un text pe scurt, sumar sau incuvinte generale, iar intr'alt text mai amplu gi exact, Dzeu i-a,zis lui Avraam cd urmagii lui vor rimAne 400 ani in EEipt (Fac.15. 13), iar Moise zice cd. Izraeli\ii au fost acolo.430 ani (Exod.12. 4A). Fup5. Mateiu (21,2) Iisus trimite inv{fi.cei ca s5_i adu-ci din Vithfa$e o asind cu mi.nzul ei, iar dupd Mrrcu (11, 2) seface menfiune numai de mAnz. Dupd Mateiu (26.8) tofi invi-ldeeii se plAng de risipa mirului turnat pe capul lui lisus, iardupd {oru (12. 4), nunri luja [scarioteanul. Dupd M*eiu (27.41) 9i Vlrrcu (15. 3i) arni.riloi tilharii de pe cruce au luat pertela betjocorirea lui lisus, iar dupl Luca (23. 39), numai unul.Mrrcr (10. 11\, Luca (16. 18) 9i Pauel (1 Cor. i. 10) aduc nu-mai re6iula nedespirNirii cd.sd.toriei, iar Mateiu (19.i; 9 9i 5, 32)aduce gi exceptia dela aceastd reguli.

SiAntul loaa Gqrd de aur zice: ,,iLna este a istorisi diferitqi alta este q. istorisi contrar. Cazul int6,iu nu aduce nici o in-curcdturd, nici o turburate"r),

n/ Cdnd lntr'un loc se omite ceeace in ali loc se soune,Dupi Fapt. Ap. (9. 2$), Pavel a mers din Damasc la lerusalim,iar d,rpi propria se mirtu,:isire din Galateni (1, lB), s,a dus maiinain,e, in Arabia. In Mateiu 27. 5 se spune cd Iuda sra sp6n-zurat, iar in Fapt. Ap. 1. 18 ci a cizut qi a plesnit peste mij-loc...Mrtciu aratd (5. t-2) predica de pe munte ca ro;titi dupi-ce lisus s'a stit pe munte, iar Luca (6: 17) dupdce s'a coboiat.

o/ Cand nu se pbservd aceeagi ordine de istorisire, AstfelIoan (12.3 s) pune ospHtarea din Vitania inainte de intrarea in

1) Omilia despre paralitlc, Nr. 3,

Ierusalim, iar Mateiu (26_, 6 s) dupl intrare. Ispita Domnului de pearipa templului, Mateiu (c, 4) o istorisegte ca a doua, iar Luca(c, 4) ca a treia. Dup5. Mateit (26. 21. ss) 9i Mcu (la. 18), Iisusi,descoperi pe vdnzitor inainte de agezarea tainei euchlristiei, iardupi Luca (22. 2L s) abia dupd aceasti agezare.

Referitor la aceste contradicfri, zice fericitul Augustin : ,rNue contrazicere, cdid cineua tgi ordnduegte oltfel materia, nici,atunci cdnd unul istorisegte ceeace altul a omis"l),

p/ Cand int'un loc se inliligeazi chesiiunea sub un aspect,in alt loc sub altul, Domnul vorbind despre Sirre ca Fiul luiDzerr zice'. ,,Eu Ei Tatal una sunlemil (ioan 10. 30), iar ca omspune : Total mai mare este decdt Mine" (loan L4,, 28) qi cid6nsul ([isus) nu poate spune timpul venirii Lui Ia judecati (Mar-cu 13. 32). Dupe Marcu (15. 25) Iisus a fost rdstiSnit la ora. o

treio,'tar drrp5 Ioan (19. 14) era ora o iospo, cAnd a stat incila judecald inaintea lui Pilat, In cazul prim insi se socotestetimpul dupd calculrrl ludeilor, iar in al <ioilea Cupd calculul Ro-marrilor. Declaralia lui lisus : ,,Nu a trimrs"Dzeu pe fiul Sda inlume ca sd judece lurnee, ci ca sE se mdnttriasc5 lumea prin El(loan 3, 17), nu contrazice cuvintele lLri: ,,$i Tatdl tt dat lui iu-decotd sd fccd" (loan 5. 22), pentruci aici se in{elege iudecataintern6, ce se va face prin El gi iudecata externd dela s{Arpit,

pe cAnd in locul intAiu se in{el"ge judecata externS, ca scop alvenirii pe pimAnt a Domnului2).

r) Cdnd se vorbegfe de uoele lucruri in timpuri diierite,Astfel mdncarea carnurilor la sacriliciile idolilor dupi Fapt, Ap,(15,29) e oprit6 cregtinilor, iar dupd I Cor. (8. 4-13) esteingS- :

duiti, Dupd Ioan ('l ,31.33), Ioan Botezdtorul nu lla gfiui pe

Iisus ca Messio, iar dupi Mateiu (3. 14) ii zice la Botez i ,,Ett '

am trebuinla a md boteza de Tine gi Tu uii cdlre Mine"? Darin locul intdiu se aratE neqt'iin{a 1ui Ioan Botezdtorul pdnd laBolezul Domnului, iar in locul al doilea se indici . cunoagterealui Io:,n Botezdtorul in momentul botezlriis).

$i aga mai departe, Sunt multe, nenum[rate cauzele dincari s'au ivit a.ntilogiile biblice.

Sfin{ii Pirinfi, cari totdeauna accentuiazd, c{ SiAnta Scrip-turd e lipsitd de contraziceri, cdutau s5. armooizeze gi sE impa-ce astfel de diferenfea). Deaceea ir:terpretul are datoria sE le

') De consesu evangeliorum II. 2.!) Or. The.'dor fnnllzer, Kurz$efaster Cornmentar zu den vler Evan-

ghelien IV Band,Wien 1928 p, 17u qi 125.8) Innllzer, op. cit, lV p. 73-74.a) Hllher, op. cit III p. 6{1. Kortleilnet, op. cit, p. 87.

-122- -123-

cerceteze gi sd le aplaneze, ceeaee unii exe$efi mai noi o fac

cu multe competint5r).Cunoscdnd cauzele cari stau la baza cootradicfiilor aPa-

rente, vom a{la Ei miiloacele peutru armonizare, Aceste miiloace

sunt tot principiile ermeoeutice Seuerale. Astfel;I Dzut uorbirii ne dd cunoaqte rea dileritelor insemniri ale

cuvintelor. De ex: ir Fapt, Ap' [9, 7) se zice despre bdrbafii ce

cdlEtoreau impreund cu Saul Ia Damasc, cd' ,,au auzit glasul 9ipe nimeni n'ou udznt", iar mai ios (22, 9). insuq Pavel istoriseg'

te cd cei ce erau impreunf, cu el ,rau udzut lumina, dar nu att

auzit lilasul Celui ce grdla". bupd uzul votbirii se dd rezolva-

rea acensta : ei au auzit numai sunetul, dar n'au inleles qi cu-

vAntul articulat. In locul int6iu st6 adec6' ahuin ct foni in ge-

aitiv, insenrnArrd a oscu/ta, iat in locul din urmd stS c&uin cu

foni in acuzativ, insemnAnd a auzi cuudntul articulalz)'ll Contextul ne bjuti a observa in ce sens se vorbegte in-

tr'un loc Ei in ce sens intr'altul. Astfel din context reese cd inRomani (3. 28) 9i Galateni \2. 16) se fixeazd . credin{a vie ca

principiul indreptErii qi nu {aptele ceremoniale ale I e$ii n ozaicel

iar in Iacob (2' 24) se declard indrepi[toare faptele ceditfei,deci tot fiinfa credinlei gi nu credinla tcoretici. In Marcu (1 6'

16) Domnul inva{d rn ntuirea prin credin}d, iar in Mateiu (25'

35 ss) prin faptele bune, dup6 con{ext tot ale credinfei in Christos'

lll Terna de tratat, Cuvintele apostolului Pavel cdlre Ro-

mani: ,,Prin gregala unuia au mr:rit cei mulSi" (5, 15). contrazic

cuvintele din acelag capitol ; ',prin gregala unuia inlru toli oame'

nii a intrat osAnclit"ea" (v' 18), Dar subiectul ce se trateazd' ex-

clude inlelesul cE numai mulli oa:L\.elli stau sub urmErile pica-

tului strdmoqesc' Deci autorul s'a EiAndit la toli cdnd a zis mulfi'IV Scopa/ autorului. Conttazicerea intre profetul Ezechiel

(18, 20), cd fiul nu oct purta {drddelegea porinteiui 9i intre &oi'se (Deuteronom,5. 9), cd' Dzeu pedepseSte pdcatul pdtinlilor tn

fii pdnd la a tuerc 9i a patra generatie, se aplaneazi astlel, cd

in locul intiiu s'a avut in ledere dreptatea distributivE, iar iu

locul al doilea se descrie cursul ordinar al provtdentei, dupi ca-

re',Iiii se pedepsesc pentru picatele pirinfilor' Tot cu diversita-

tea scopului se impac[ 9i contrazicerea ch in Fapt' Ap' (Z-' 3S)

Petru tnvald botezul tn numele lui lisus, iar in Mateiu (28' 19)

Iisus indeamni pe Apostoli sd dea botezul Sriu in numele Sfin'1) Innilzer. oo. crt. I.V vol.'j ne^thmayr, op. cit, p. 180. Kortleltnern op, cit. p, 88

I

t

tei Treimi. In iocul intAiu Petru voegte ca ascultE.toril sdi iudeisi se boteze cu botezul lui Christos, iar in al doilea loc lisustine si descopere inv,4{dceilor Sai inseqi fiinfa botezului Sdu, de-finin,i mai exact formula lui.

Y, Indiuidualitalea sau diversa inzestrare a autorului de aobserva lucrurile, explici de ce unii evangherigti istorisesc uo"le l

intdmplS.ri pe scrrrt, numai sumar, nedeterminat iar alfii relatea-zd mai amplu, exa'ct gi difuz, cu detalii ori in alti ordine, Ast{eldupi Matei (9. 18) fiica lui lair murise deja c6nd acesta chemf,pe lisus, iar dupl Marcu (5. 23) si dup5 Luca (g. 421 ea nu eraincd moarti c6.nd lisus Iu chemat in ajutor. Mateiu (g. 2g) rapor.teazd despre doi demoniza{i, Marcu insd /5, 2) 9i Luca lg, 27) :numai despre unul in pirfite Ghergesenilor sau Gadarenilor. .

Dupd Mateiu (20. 30) la [errhon s'au vindecat doi orbi, in timpce dupi Marctr (10. 46) gi dupi Luca (18. 35) numri unul, Decievangheligtii din rrrma cari n'"u fost martori oculari au trecutcu vederea numf,rui gi au inreSistrat numai faptul .minunii,DupdIvl.ateiu (26. 34) Domnul a prezis lu1 Petru ci in aceiaq noapte ,,

inainte de-a cdnta cocogul se va l.eplda de EI de trei ori, pe " i

cdnd dupi Marcu (14. 30) inainte de-a cdnta cocog,ll de a"ra ii

ori. Dupf, Marcu (6. 8) lisus lr prima trimitere ii indrumf, peinvdfiicei sd.gi ia numai toiag in cale, iar dupi Mateiu ( 0. fblqi dupi Luca (9. 3) n'aveau sd. ia nimic cu sine. Aceste diferenfesunt neinsemnate gi expr:imd aceeal idere de a se ldsa in $rifa luiDzeu. In parabola vier,lor nacreJinciogi nu importd dacd pe liulstdpdnului l-au omorit atarE, de vie (Mat. 2l , 39) ori in vie (Mar-cu 12. 8).

Yl. Impreiurdrile istorice, La inceput Domnul cu consi-derare la ludei gi-a o rrit Apostolii sE se duci in misiuneevanghelici la Sama.rineni 9i 1r pdgini (Mat. ,0. 5), iar maitArziu ii trimite la toate neamurile (Mat, 28. l9). La inceput a-postolii au oprit mincarea cdrnurilor iertfite idolilor (Fapt. Ap.15. 29), din pruCenfd fa{d de Iudeii cu preiudifii, dar mai tdrziucu schimbarea impreiurdrilor o admit (l Cor. 8, 4-13 Rom. c, l4). I

YIt. Doctrina biblicd gi bisericeascri, Dupd. doctrina Biblieigi a Bisericir, Iisus Christos a avut doui naturi. El s,a ndscutdin Mrria 9i tolug a iost inaintel lui Avraam (toan 8. 53) dineternitate. Deaceea a putut zice: Eu gi Tatal una suntem (loaa10. 30) ii; ,,Tatdl mil mtre este decdt Mine" (loar 14. 2B). ti-sus ne a inv5.|at sd ne ru$f,m lai Dzeu, ,,sd nu ne ducd in is-pfld" (Mat. 6. 13 Lca ll, 4), iar apostolul lacob ziee cd, ,,Dzeu

- t21-

gi confrunt6ndu-se codicii gi traducedle veitrl, 1N. A;.

nu i$pite$te pe nimeni, ci fiecare se ispitesle de pofta .ro,,. (1 ,13). Doctrina biblicd gi a Bisericii mdr{urise,qte sfin}enia lui Dzeu,prin urmare cererea de mai sus, ca Dzeu sd nu ne ducE in is-pitd, are infelesul t Dzeu si nu in(iduie sI fim ispitifi. In Facere(32. 30) patriarhr:l lacob zice cd ,,a udzut pe Dzeu falo infotd",la lel gi Moise zice despre sine cI ,,a uorbit cu Dzeu falo in/old" (Exod 33. 1 1), iar lisus declard in Ioan (5. 37), cd ,,niciglasul lui Dzeu nu s'a ouzit oreodolci, nici chipul lui nu sroudzut"...La fel -se exprimi 9i apostolul Pavel (l 'Jim. 6.16). Doc-trina tsis.ririi de asemeni mdrluriseSte spiritualilatea lui tzeu.Prin urmare Iacob Ei Moise L'au vbzut numai simbolic peDzeu,iar au in fiinta Lui spiritualE. DoctrinaNouluiTestament prezinld.toate teofaniile sau aritdrile durrnezeegli ale VechiuJui Tes.ta.-ment ca vederi numai de ingeri (Fapt. Ap. 7.30. 38. 53; Gal,3. 19 Evr. 2.2).

Intre Vechirrl gi Noul Testament exis{6 un progres al revela-.{iunilor gi al cunoagterii, Astfel intre doctrina ambelcr Agez5-rninte pe lAngd unitate existh gi deosebire, Iisus vede unele dis-pozilii ale Legii vechi ca necorespunzltoare des5v6rgirii Legiidzeegti gi opiegte de pildd desfacerea arbitrari a cisdtc,riei (Mat.19. 7-9 qi 5. 32), ceeace in Vechiul Testament, pentru ,,inudr-logarca inimii" se ing5due, Noul teslamrnt abrc5i therea irrpre_jur (Gal. 5. 2) introdusd in Vechiul f estemert rlac. lll, t}*t4)precum qi alte le(il).

Dar inainte de a recurge la mijloacele etmeneutice de apla-nare sarr la ,,inlerpretorea di armonizare,'r), si se cerceteze;

1. Daci ln locurile iontradictorii din'chestiune este vorbade unul 9i acelag obiect, ori de lucruri diferite. Astf"ll" ";p*tea cunoagte ci una e 6leneaior,ia lui lisus din }fateirr (c. I) Si

31t1. e 9ea djn Lu-ca (" !),_ cici in prima se ingird strEmogii lui

tosif, al tatdlui adoptiv al'lui,lisus, lar in a doua strdmogii Mai-r.ii Lui. Una e curdfirea templului din loon (2, 13 ss) 9i' aha ecea..djg sinoptici (Mat.21. t2 s, Mcu rt. 15. Lca 19.45 s). Unae pdc6toasa care a uns picioarele Domnului (Lca 7.3? s) qialtae Maria sora lui Lazar, cari a uns capul lui Iisus (loan 12. 3 s. tvlit. i6,6. s. Mcu 14.3 s), Ceeace se istorisegte in Luca (24, l-7), cd.au vdzut doi inseri la mormdntul lui Iisus dupd ce Maria Mag-dalena s'a reintors in cetate (ceeace se evidenfiazi din Ioan 20,I. s.), n'are si se confunde cu ceeace se istorisegte in Ioan (20.:- .t n"frtrrayr., op. cit, pa{,_184. ExisfE-o ngtemice intre luCei gi creg-._ r) Reittmayr, op. cit, pa{, 184. ExistE o polemictr intlni, pe lema contrazicerilor inlre Vrchiul qi Ncul Testament,8l Fellhmryr, op. cit p. t?3,

La indrtolarpa dtrsolilnr rlin rLa ind'€ptarea gregelilor din tert se cere aiutorul stiirlei crjticii ver-bale' cerceldndu-se si confrrrnf6ndrr-se codicii si +'",t',^"'it. -a.1,i tN Al

iii

,llI :'' ll

l:,i,rrl'i

,t,i

.ttl,

r.lir,

,lilri

l rti

;t !r

':)litrl

;l

iirlii

''li]ri'I

' 'l:itrlll

I ,lli,,11,

:il',

r]lll

,iil

l,il

;iil

lI

,llllll

irli

llll

iH

th

lIri:

i ili

i,rril

,ffiI

11-16); ci Mariei- Mag.dalena, dupE ce s'a reintors din cetate,i-au apdrut Domnrrl 9i doi ingeri, Una e aritarea lui lisus dupiinviere in lafa femeilor (Mat, 28. 9) 9i alta e ar[tarea Lui in fa-

fa Mariei Magdalena (loan 20. 16).

2. Si se vadi dacd predicatul e luat sub acelag raport saunu. Dupi Fac. (22." 1) Dzeu a ispitit pe Auraamr, dupi Exod.(15.25) q. istitit pe popor, iar dupd Iaeob (1. 13) Dzeu nu ispi-tegte pe nimeni. In aceste locuri predicatul e diferit, cdci in pri-mele locuri inseamnd: a incerca, iar in locul ultim are infelesul:

,a indemna la rdu, precum se eviden{iaz6, din lacob c, I v. L4,cd. ,,tiecare se ispitegte de a sa poftd". In Fac. 2. 2 se zice cdDzeu s,a odihnil tn ziua a qaptea de loate lucrdrile So/e, iar inIoan (5. 17) cd' Dzeu pdnd acum lucrcazd. Dar in locul intiiuse in[alege ei Dzeu a contenit in zi.ta a gaptea opera creafiei,iar in al doilea loc ci nu inceteazd sd conduc[ lumea,.

Nofd. Cu ajutorul principiilor ermeneutice vom aplana gi

contraziceri intre scriitorii biblici gi iotre cei profani' Astfet

dup6, Mateiu 14. t-12 lrod a aruncat pe loao Botezitorul ininchisoare qi I-a ucis, pentrucd a lost mustrat de el pentru Iro-diada, femeia fratelui s6u, Dupd losif Flauia (Anticit, 18. 10)

Ioan a fost decapitat de Irod pentru influenta, ce avea asuPra

poporuluil), Dar e evident, ci aceasta divergi:nfi despre cauza

uciderii lui loan Botezdtorul, se reduce la observafiune divers6,

101. lConlrailicpile inrre Bibli€ 6t priirrfd,

Intre Sldnta Scripturd qi gtiinfi nu pot Ii contraziceri' fiinditnposibil ca adev[rul si se contrazicd,

' In special, nu poate fi contradictie intre Biblie 9i gtiinfa

naturalS.

Cd totug pare cA ele se tont(azic, aceasta se explic5 prin

doui cauze:o/ Sau pentruc[ se da ca aclevdr sigur al Bibliei ceva ce

inc[ nu e dovedit. De ex.l Rornano'catolicii respingeau cindvaadev[iul despre rotunzimea gi migcarea pimdntului, pe motiv cd ar

.c,rntrazice Sfinta Scriptur5. Dar motivul lor era fals, cdci Biblia

aicliri nu spune, ci pirnintul nu s'ar invdrti in .jurul axei sale'

b/ Sau pentruci se dd ca rezultat definitiv al qtiirifei natu-

') ,Crrrl arl audiendum eurn (Ioaunem Bapt.) perplurima multitudo con-currer"i, veritus H:roCes, ne lorte doctrinae eius persuasio'le populi a suoregno discederent, melius credidi!, priusquam novi-aliqui-d fieret,. praevenirehotinem ([oarnem Bept.) necc,,, Ex-sola liaec suspicione.'. Ioannes obtruncatur"'

-126- _ 1)'-

,rale ceva ce nu s'a dovedit incd gi astlel are'numai valoare dqipotez6. sau de pdrere. Astiel e teoria derivd.rii omului din mai-mufi sau teoria transformistd, despre translormarea speciilor.

In special SfAnta Scripturd confine minuni, sau {apte caricontrazic IeSile naturii. Dar apologetrca cregtind aplrd veracitateaminuoilor biblice 9i astfel interpretul cregtin nu le va respinge.

62, Teortlle rafionalictel).Sub puterea cugetdrii ra{ionaliste, prin care se stabileqte

ratiunea ca principiu suprem de interpretare, unii inv5fafi, filo-zoli gi teologi din veacul XVt'l iocoace, au nEscocit teorii, cariaplicate la interpretarea Bibliei, in special la Nt,ul Testament,resping minunile, profefiile gi misterele explicAndu-le in mod ra-fional. Aceste teorii sunt:

,, _L*_qrgllqg|'*jgryi, Dupd aceasti teorie Moise, Piolefiigi Apostoiii erau ingelitori, iar loan Botezitorul gi Christos incEgi conspiratori. Nei,butind rizvrltirea lui Christos, El fu pedep-sit cu moartea, dupi care inudfEceii Lui n6scociri o istorie mi-nunate a vielii Lui, zugrlvindu-L ca pe un mAntgitor dzeesc aiintemeietor al unei religii revelate.

Susfinir,d ce o mare parte din istoria lui Christos, mai a-les minunile Lui, ar Ii avut scopul de a am6Si qi ingela, teorialnseldciunii a trebuit si ne6!e gi vrednicia de credin{i a evan-gheliilor.

Autorul acestei teorii a lost Samuil Reimarus din Ham-burg (t 1768) cu cartea saz) publicatd de poetul Lessing in fra{-mentele wolf enbuetleriene anonim e (17 7 4- 1778),

Dar Reimarus nu aduce dovizi in sprijioul afirmafiilor sale,precum Lessingi insugi o spuoe.

a) hlr'adevdr Moise 9i Prolefii nu puteau Ii amEgitori, de-oarece nu rAvneau la foloase personale, Ba pe urrna activitdfiilor au avut neajunsuri gi unii diotre ei au sulerit cele mai marinecazuri. La Apostoli se poate arita o mesurd gi mai mare desuferinfe de pe urma evangheiizerii. Cum s'ar fi putut dar, ciApostolii, inlnfigafi ca oameni vicleni qi ISrE l)zeu, si se fi lip-sit de toate pentru o amegire nhscocitS. de ei insigi gi s5. suferepentru ea cele mai grele patimi gi chiar moartea ?

b/ Contra acestei teorii este gi m6rturia contemporanilor.Moise $i ceialalfi profefi gi-au dat seama de faptele lor in fata

,) Mai ales dupE SzeLeIy, op. cit, pa(. 275-320.r) ,,Schutzschrilt ltir die verniinltigen Verehrer Gottes".

contemporanilor f6ri sE fi fost contrazigi, Cum srar fi pu{ut apoici Apostolii si fi minNit inaintea unor martr ri oculari ai faptelor 'Domnului gi si fi aqteptat dela ei ca sd accepte ca adeviratelucruri gi fapte despre cari qtiau c6 nu au avut loc sau nrr s'au'inl6mplat,

c/ Imposibilitatea ipotezei cI Aposlolii au inven{at confinutulEvangheliilor, se dovedegte prin insigi mi.refia acestui conlinutzugr6vind ai6t de sublim via{a gi caracierul Dcmnului. Cum arIi putut nEscoci acest cuprins nigte bnrba!i simpli 9i neinvdfafi?Apoi unele dintre evenimenlele evanlhelice sunt confirmate chiarde scriitorii iudei gi pi{Ani; de Iosil Flaviu,. Tacit, Suetoniu,Macrobiu etc.

Teoria irgeldciunii evangheliilor era susfinuti de cdtre de-igtii gi naturaligtii englezi, precum gi de ateigtii francezi din veaCUI XVIII.

2. Teoria acomoderii. Neizbutind cu teoria ingel6ciunii, ra-fionaligtii iecuig Ia teoria aco-baarii.

DupI aceastd teorie, lisus gi .Apostolii, trdind in mediul pre-iudicios gi superstifios al ludeilcr, p€nlru a i cAgtiga pentlu pri.mirea evangheliei, s'au acomodat in mulle puncte erorilor, phre-rilor false Ei interpretirilor greqire date Slintei Scripturi gi nu,mai s'au prefdcut ed lac minuni gi scot ciuhuri necurate.

Prin urmare numai religia naturali gi etica ei ar ii de pri-mit din cuprinsul Noului Testament.

. .- Reprezentanfii acestei teorii despfe o infeleciune mai scu-zabild di1-nartea lui lisus gi a Apostblilor, erau Semlerl){l7ZS.-17911 9l Kantz)- (t 1S04), pirintele interprethrii moralb (pitn carese lnlele(e referirea_ locurilcr biblice Ii principiileraliuniipure)"

E adevdrat ci f)omnul gi Apostolii i'; u folosit d" u.o*o-deri, dar numai de acelea.aii r,, sunt aproblri ale erorilor iu-daice. As{fel:

o/ de acomodarea oedogogicd la pulerea de-a infele,ge aascultdtorilor (Ioan 16, 12. I Ctir. 3. 2 9i Evr. S, 12-14);

b.) d,e acomodarea reloricd, c6nd se folosesc cuvialeie ad-versarilor (Mat. 9 13).

c,i de .acomodarea morold, cAnd se {acsau se omitlucrEri in-diferente, numai ca allii sE nu se scandalizeze, Pentru aceastan'a trimis Domnul pe Apostoli intre pd$6ni (Mat. 10. 5) 9i de-aceea s'a silit apostolul Pavel si observe unele prescripte cete-moniale ale legiii mozaice (Fapt. Ap. 16.3 i2l.Z0 i Cor. d. tS;S. ZO)

,) Ia cartea sal De demoniacis, quorum io evansheliis lit mentio,- t) In cartea sa Die Religioa ianerhalb der Grealen der blossen Ver-

ouaft,

-t28*- 139-

De acomodarea condamn ablld,, do(lmaticd pozitiud,l) in carese aprobd erorile Iudeilor contra convin6lerilor proprii gi se mdr-turisesc ca adevdruri, nici christos qi nici Apo.toti nu s'au fo-losit,

Nici nu-qi puteau permite aceasti acomodare, pentruc5 fi_ind o prefdcdtorie gi rninciund, nu se potrivia:

Nici cu natura invd{Eturii lui Christos, care era in multe pri-vin{e potrivnici pErerilor iudaice.

Nici cu scopul lui lisus, de-a mErturisi adevdrul ([oan 1g,37). Cu acest scop au {ost trimigi 9i Apostolii in lume.

Nici cu iniransigenfa, cu care Domnul igi apdra invElituragi respingea er"crile cErturarilor gi Fariseilor (Mat. 15. 5 ss. Ioanc. 5. 8. 9i 10), Acelag lucru l-au fdcut 9i Apostolii atAt intre Iu-dei cAt gi intre pdg6ni (Gal. 1. B-10),

Irr urmi se opuoe unei acomodlri dogmatice pozitive gi ca_ractertil lui Iisus qi al Aposlolilor, Ei au suierit prigoniri 9i "lriu,moartea pentru invi{dttrra lor gi pertruci s'au impotrivit r6tdci-rilor gi ii{iilor.

CercetAncl locurile biblice, pe cari Semler gi ucenicii lui igispriiinesc sistemul, vedem cE ele sunt in mare parte locurilecari se referd la acornodarea formale (ca I Cor, 3. l_Z; Evr.5. 12; I Cor. 9. 20 Mat. 9. 2 s; 71. 14 etc).

3. Teoria psiileofogied smur in*eryr retrarea nraluxraIisid.Teoria psihologic5, ca sd arate minunile biblice ca lapte

naturale, le lea5id de st5ri p.siholcgice extraordinare.Dupd ieoria aceasta reprezentatd mai ales de E. Gott_

lob Paulus de Heidelbe,,€ (t tgsl)r), Apostolii, au fost oannenidesdvirgit onegti, dar au luat iruzia drept realitate, socotindmorli pe cei inviafi gi stdpdnili de duhuri necurate pe cei in-drdcili, degi acegtia nu-mai pdreau a fi ast{el. $i minur:ile eraunumai aparente gi trebue explicate printr'o exeSezd. naturalistE,care sd" le scoat5 ca {apte naturale cu ajutol.ul unor irnprejureriinexistente in tertul biblic.

Deci problema exegetului trebue si fie a scoate la iveard

--*^,,..') 9!l.t::,-t,_4qostolii sdi n'au Jd.cut uz nici de,acontodarea dogmaticdn-egaliad' prin neincpotrivire Ia erorile artora, Rdspunsur evasiv p" -"irl--i:"dat..lromnui invi{iicuilor.sdi in F,apt. Ap. !.6-T'cu p.ivir"ia tl;di';,";":zErii impdrdfiei iui lzrael", e t_xpliiabil cu timpul o"oportu, pentru a-i clari_fica, Iiind sosit tocmai mom-entui despdrfi:ii,_d! u uu'irafp I"-;;r.-. -_,) In cartea sa: Das. Lebcn Jeiu ,ls GruoJlrge einer reinen Geschichtedee Urchristrntums. Heidelberf 1828.

Suciu; Fro. },ibl. &sc IX

I

tocmai imprejuririle externe, cari se omit in text, curitind ast:fel faptele de ,,{algul lor elementsupranatural". In felul acestaarlisiseexplice toate faptele Domnului. De ex.: La sdturareainpus-rtiu a celor cinci mii de oameni numai cu einci pdini gidoipeqti,,ar trebui adiugate 9i r6migitele de provizie aduse de acasi.Umblarea lui Iisus pe mare ar trebui privitd ca rellectarea si-luetei lui pe apd la razele de lun6, umblind pe firm, Banul, ce,trebuia s6 fie dat ca daidie din partea lui Iisus gi pe care Petrudupi indicarea Domnului avea sd-l alle intr'un pepte incd neprins, debund seami va fi iosi cdgtigat de Petru din vinzarea regteluil).

Darcu presupuueri subiective, cu schimbiri gi adaosuri intext,nu se face interpretare obiectivE. Textul nu poate fi schimbat_afard numai dac5. s'ar Ii constatat ci este lals sau neautentic.'Teoria psihologicd sau a interpretirii naturaliste, este o forfareqi distrugere a textului biblic, pentru a scoate inlelesuri voite deinterpret.

Apoi autorii biblici nu numai ci istorisesc minuni, ci le 9i ,

raport[ La cauze supranaturale gi se reierli la acestea ca la do-vezi supranaturale. De ex,: in Mat, li. 2-5, Luca 7, tr7-22,

1) Sz6l*ely, op, ci!. n. 287-291, aminteqte urmdtoarele ,pecimene d,e irterpretara naruralistS: Zaharia sltrjind in templu, preocuprt Iiind de gdadul ,

de a avea succesor ar Ii vizut pe cinrva inlumui dela alrar sau si-ar-li in- icnipuit a-l vede.qi l'ar fi socotit inger. Acum (induril: sarr il preocupari le i

crede rlrept cuvinte ale ingerulur cliora le r6-punde. Totug peniru "e ,'. si

indoit, gi-ar fi impus insugi tdcere pini la nugi"r*u pruncului cri s'ar ti in.credin{at cd gi ar {i pierdut graiul. Ingerul, care s'a ird.tat piislorilor inci. arti- Iost.numai pdrut in Iumul-din iocul, cel lacuserd p,istorii. La botezul lui/isus s'ar".Ii" ard.tat iotAmpld.lor Ja Dor. u,, Iulger gi un porumbel. Ispitirea luilisus ar tr tost de r,aturl interui sau o viziune in vis sau ch.ar o iageliciunedin partea unui lariseu, Penl;a nunla din Cana lisus ar fipregitrtincd in.pus.tie vrn pentru irvS{dceii sii, cari nu ernu chemati la uuati. P;r,nurma.eaies.ta ar fi iost vinui ce1 bun, care a iulocuit vinut drn casd, iar vasele s'ar liumplut c r api nunrai in glu 5. Pescuirea minunald ar {i fo.t numai int6.m-pidtoara ori chiar visar.d,. \iforul de. pe mat1.a Tiberiadei s'ar li liniqtit de sine,iar ou prin rnniune. Indrdcilii ar fi lost niqte eprl,:ptrci. Porcii dir- Gadara atIi fost a,ungati iu mare nu de demrnii, cari l'ntraserd io ei, ci de insus omulcel obsedat, carele ar {i fost alieuat, Schintbarea la fald s'ar fi intimrlat asa:Christ.,s ar ii iutiinit in nrunte lr revdrsatul zori or dli prieteni si s'ar f, in-trefinut cu Ei iu fafa celor trei invaflcai iatimi ai sii- inaint.: rle a veni aceibXrbrfi lisus incepu sd. se roage, iar invd{riceii obosifi Iiind ad.rmirX. Sosind

ia iB lumioa risiritului dq soare., pSnd c; nu li acoperi uq nor. IndepirtAn-du-s cei doi birb"fi inspre cealaitd parte a mrrntelui incd irainte dj a seimprdqtir norul, apostolii crezurS. c5 ei au dispirut io mod mirunar. C6t des-pre electul culremtrula-i dela moarlea Domnului cd s'au descoperit mormintele,p^porul de aceea a crezut ci mor{ii dqsg,rperifi au inviat gi s'au aratat prini1r1, fientruci morfii din a.:este mormiote ai Ii iipsrt, r{pifi {iind de animales*lbatece, Christos au ar fi murit pe crwce, n:i ar-[i tost-cuprins de a,rne]ealI,din care revenicd,r-gi in mormdnt s'ar fi sculat gi ind pnrtit, Ard.tareaDo'mnu-Iui prin u;ile_incuiale in lafa invlfEceilor sr Ii sd se infeleagl aga, c6 ei ar fi.inirat in mod neobservat mai lnainie, cind ugite nu erau incuiaie.

apoi bdrba{ii aceia apostolii acum drgteptafi ziriri pe [isus imprcuni cu ace-ia in lumirta tisirituJui.lc soare. o6nd c; nu li acooeri rra nar InrlonirlAn-

.-- 110 --.. 131*

11, 20, Ioan 5, 36 ss. Pescuirea minunati, chiar Petru gi tova-:r6gii lui, martori ai impreiurdrilor, o vedeau ca miraculoasi (Lu-ca 5. 8-11). Apostolii erau buri cunoscetori ai mi.rii gi ai vio-'turilor, totug socoteau ce viforul numai prin minune s'a linigtit(Mat. 8, 25-27).

Tot dupd aceasta teorie Christos a vindecat bolnavii prinimaSinatie, cum s'ar zice azi prin suSestie. Dar cum a vindecatIisus gi pentru credinla altora, pentru credinla pErinfilor pi bol-

o navii fiind chiar absenti?Apoi cei inviafi de Domnul sunt numiti de teoria aceasta

morti numai in aparent5., Dar cum se poate ca din intdmplaretofi sd pare mortri, aceia pe cari Iisus i-a inviat ?

Prin urmare interpretarea naturalisti intdmpini cele mai,mari greutS{i.

4. Teoria mitrrrnilor sarr a lradi;iilon religioase,

Teoria aceasta intrebuinfatd p6nd in timpul de azi, consi-,clerd toate minunile biblice gi mai ales cele ale Noului Testa-ment ca mituri sau pl[smuiri ale inchipuirii sau far.teziei popo-'rului, cu care inbracd., orneazd. ev€nimentele dintr'un trecut uitatr).

Reprezentantul cel mai de seame al teoriei mitice a tostDquid Friedrich Slrnass (t 1874) care a aplicat-o mai mult la'Noul Testament $i a expus pe baza ei istoria Domnuluiz).

Dupi. teoria aceasta lumea iudaicd deatunci in dorul dupdscuturarea jugului Romanilor, avea trebuinli de intruparea ideilorrnessianice. Atunci lisus, un simplu rabin instruit in aceste ideide cEtre loan Botezitorul, gi-a sugerat ci El este Messia cel fe-g6duit incredinfind gi pe alfii despre messianisruul SIu' E1 eracel urai distins gi ca spirit gi ca moral intre lu,lei. A cutreieratcu inv5{Xceii Sdi toatE Palestina chemAnd pe oameni Ia impdrd-

{ia messianic6. Era mult cinstit gi simpatizat de popor, dar pro-vocaod invidia Fariseilor, fu acuzat de rdscoali gi executat prinrdstignire pe cruce.

Aceasta era i.storia tr)c,mnului, iar ttrate celelalte sunt nu-

1) EEoXror*r, (t 1827) consideri ca mituri primele capiiole a1e Genezei.DupA tr{. de Wette [t 1849) Pentateucul i,tre( trebue privit ca o epopeienatiouali a ooporului evreu redatd in mituri. A tiet de mituri istorice ar fiexodul izraeiilrlor din Egrpt, le{iferarea sinaitici, nenorocirea lui Sen,iher bete. Iar cdderea protopdiinfilor ce explic6 oriSinea rlului moral; potopul, ni'rnicirea Solomei etc' sunt miluri iilozofice,

') In cartea sa:-Das Leben Jesu publicatd la 1835, la o vdrstd numaide 27 ari.

(

I

I

mai mituril), Chrisios a lmbrlcat deci in persoana Sa ideile mes-sianice str[vechi.

Dar teoria c5 Iisus ar fi putut imbrEca un rol mitjc incdin viafd, poart6 semnele imposibilit5fii, iar dela moartea lui Iisusgi pAnn la ivirea scrierilor evan5ihelice, incd nu era timp de aiunspentru a se forma mituri, c6ci e' dovedit cE evangheliile s'auscris deja in secolirl intdiu.

In zilele noastre un profesor german, Arthur Drews, du-cAnd mai departe teoria miturilor cregtine, a aj*ns si nege chiarpersonalitatea isioricd a lui Christos, Ludnclu-se duph. exempleanaloage la alte teligirrni din orient, el socotegte pe christos nu-mai ca o-incorporare_fictivi a ideilor messianiee strivechiaJ.. . Cd_ direc{iunea_ datd de c6tre Drews e lipsirl- de ;;i;;' p."-tenlie gtiinfificd, o da.monstreazb qi teologul piotestant Th, irar_ker, ca(e aplicAncl o la evenirnentele istorice de seamX, ai,n€esi nege chiar existenla istoricH. a proclamdrii ird+";e;;i"iStatelor-Unite$),

5. Teoria legemdelor. &iai cunoscuti cstedupd care faptele supranaturale trebue privite camuite cu bundcredinfd,

teoria aceasta,legieride plds-

Teoiia aceasta care reunegte qi {eoriire ra{ionaliste anteri-oare, e reprezentatd., rnai ales de francezutr Ernesi R.enana) (!1892) din jtim6tatea a doua a secolului XIX, in deosebi tu NoriTestament, DupI dAnsul, viala Dornuului era naturald, totug aajuns s5. {ie supranaturald clin cauza dispozifiilor sufletegti alecelor cari il insofiau

,,lntre acegtia erau bSrbafi qi femei nestdpAni pemintealor,alfii necinsiifi, cei mai mul{i supersti[iogi, faotagti, foarte sensibiligi aproape in deiir, ca Maria lvlagdalena, o istericE, Inchipuirilece-qi {dceau despre Iisus acegti b5rba{i gi {emei, cari il vedeauin lumind ideald, au dat nagtere le$encielor evan6ihelice,,s),

Dar nici Renan nu se intemelazd" pe ar$urnente, ci maimult pe avAnt literar; ,,gravitate simulatd, declamaliune patetici,vorbe r5sundtoare, cu care irnpune celor simpli gi slaul d" *io-te('6). ,,Fdrerile lui sfau sau cad cu sistemul [rnaierialismului), de--,^.^-,^])-.sl_9T: ?l- "it. p. ?9. Dintre vorbirile Iui Isus, Strauss accepti calsrorlce.ilumar predlca de pe munte qi parabolele,

') Arhm. I. Scribam, op_ cit. ed.'ll p 136-. -_ ") In carlea sat (,riiisc^he u uermiscite Sihrtfto, p. 36g_3?0, TeoriileIri l)rews le-a .--ombdrut si Chwatsan, f;;a ;;"i;;;;; p;i.;;;rg ;i, l"rrr"i'"IWeiss, prole scr in Heidelterg-

a) In cartea sa ltie de-J,isus,5) Arhim. Schriban, op. cit. ed jl o- 140c) Sz6!*ely, op. cit. Ld il p, ste

-132- -133-

eare se !ine, dupi cum el insugi mirturisegte (Vie deJ6sus,pre-fafa p. VI qi IX), Pentru aceastd laptele istorice nu sunt cerce-tate dupd m5.rturii, ci sunt primite sau respinse, dupd. cum sepotrivesc sau nu cu pdrerile sale {ilozofice"l),

6. In rrrrnS. este teoria adaosurilor sau a evoluliunii, repre-zentati de teologul Adolf HarnacA (t 1930) din Berlin, rafio-nalistul faimos al zilelor noastre. Dupd teoria aceasta miuunileevangihelice ar Ii numai niqte adaosuri din partea invdfdceilorentuziagti, {anatici gi chiar halucinafi de {aptele sirnple gi natu-rale ale Mdntuitorrrlui' qi tot aqa s'au f6cut adaosuri din partealor gi la invifdtura lui lisus, care se md.rSinea la dragostea giimpdr[iia lrri Dzeu, - cu dogrna rescumpd.rlrii gi cu institufiilepriurare ale Bisericii gi astfel aceste adaosuri au ajuns fapte uni-versale in predicile lui Pavel.

Totug titnpul. Scrierilor Sfinte este dup[ Harnack timpul re-cunoscut de BisericS, secolul intAiu,

In afarE de ideia evoluliunii el susfine qi o mare. parte dinideile ra{ionaliste vechi.

Dar gi teoria adaosurilor miraculoase, do{matice qi discipli-nare este iipsit[ de temeiu. Inc5. in via]d fiind martorii oculari,nu se puteau f5uri fapte supranaturale nici intenfionat, nici ne-inten{iona.t, fdrS a nu provoca contraziceri din partea lor. Ei de-sigur ar {i contrazis adaosurile. I)ar ei nu le-au contrazis, batocmai erau convingi despre adevdrul lor, precum o recunoagteinsupi Harnack2).

Prin urmare interpret5rile ralionaliste nu pot sE surpe cre-din{a in adevdrurile supranaturale ale istoriilor biblice,

63. Anatrositr bibni(6.I)in adev[rul inspiraliunii Sfintei Scripturi urmeazd. ,gi ar-

'monia doctrinei biblice sau c5 adevirurile biblice lac un complocde doctrini unitar. Armonia aceasta ingiidue interpretarea prinanalogia biblicd adecd prin confruntarea textului cu anumite ad,ev6,-ruri ale doctrinei biblice de credinfi (mdsura credinfii biblicbl.Astlel pasagiile doctrinale obscure se limuresc din coraplexuladevdrurilor biblice,, Neprimind protestanlii Tradifia ea izvor d.e credin{d ci.numai Sfinta ScripturS, la explicarea locurilor doctrireale ei 'r$e

1) Arhm- I- Scriban, op- cit. ed. 1l p, 140.

') Sr6kelyn op. cit. ed, ll p. 319.

I,i

t:l

I'i

)

-spriiinesc exclusiv pe analogia biblicd, care este un lel de para=

lelism doctrinal.Dar pentru ortodoxi, Iiind doctrina Bibliei numai o parte.

din doctrina revelatr, analogia credinfii biblice nu este d"aluns,Totug pentru a cunoagte anumite adevdruri revelate 'ale siint"iScripturi, se poate lace uz de analogia biblicd. De ex,l CuvinteleDomnului cdtre Petru in Mat. 16. 18-19 9i in loan 21. ls_l|.nu pot avea sensul favorabil primatului papei, ci luipetru i s,arfi dat conducerea supremi in Bisericd, dupi cum susfine doctrinacatolic5, pentruci acestui sens i-se impotrivegte gi doctrina NouluiTestament. Astfel :

a,/ In Mateiu 18. 18 9i in Ioan ZO. 20-23 se de tuturorApostolilor puterea stdpdnirii ln Bisericd,

6/ In Mateiu 21. 42, Domnul se considerd el insugidin unghiu, sau de frunte a temeliei, deci conducitorulal Bisericii.

piatrasuprem.

c/ In Epheseni 2. 22, Domnul e recunoscut ca piatra din.unghiu, iar Apostolii ca temelii,

d/ In Apocalips 21. 14 se mentioreazl 12 temelii in zidulcetdfii (Noului lerusalim) qi intr'insere numele ceror 12 Apostoliai Mielului.

e) La cearla Apostolilor pentru intdietate (Mat. 1g, l_6,.Mcu 9. 33-37 Lea 9. 46-48), precum gi Ia cererea Iiilor luiZevedeis ca si fie pugi de-a dreapta gi de-a st6n6ia Lui [Mat. 20..20-281Mcu 10, 35-45, Lsca 22. 24-27), Domnul invafl pe.Apostoli si fie modegti qi umilifi,

La revelafiunile biblice trebue si se facd, doui distincfiuni:1, Intiiu la misura in care s'au dat revelafiile amielor

Testamente.o) Deoarece numai adevlrurile fundamentale de credin!6

suit comune ambelor Testamente,. de analogia biblicn Ia intrea-sa Scripturi se poate fiace uz numaiinprivinfaacestoradevEruri,

Un adevir luudamental de credintd, comun ambelor Tes-tamente, este itleia ed. Dzeu este o fiinin perfecti, prea sl6uiI, imu*hbiln. Potrivit acestui adevEr lundamental ar trebui prin urmaresd se explice toate antropomorlismele gi antropopatismele, sauexpresiile de acomodare la priceperea omeneasci, cari se afl6 ia.Sf. Scripturi despre Dzeu. De ex: Lui Dzeu i se atribue ochi,miinir picioare ori stare de somn (inseamnI nermplinirea cere-rii) ori stare de trezbe din somn (rnseamni venire in ajutor) orGpIrere de r5u pentruci a fdeut pe oameni (Fac, 6, O)

'(fasean-

- 134- -135-

ni neascultare din partea oamenilor) etcl), Iar daeE in Vechiul

Testament se zice cd Domnul a dat duhul rninciunii in gura pro'felitor (l\l lmp. 22. 23), aceasta inseamni potrivit ideei despre

Dzeu (l Imp. 15. 29), cd El a in$dduit pe aceqti profe{i sE liefalgi. Dacd se spune cx Dzeu a " inudrtogat inima lui Faraon(Exod' 7, 3), aceasta inscamni ed a admis neeredinfa lui impie-

trit6. Iar cu cererea t Nu ne duce pe noi in ispitd (Mat' 6' 13),

cerem dela Dzeu sd nu lase si aiun$em in ispiti,b/ In privinfa altor adeviruri de credin{i, Vechiul Testa-

ment se ai15. pe o treaptd mai inferioari de revelafie decAt No-

ul Testament, a c[rui levelafie e desivArlitd, Astfel in Vechiul

Testameot, mai ales in cirlile Profetilor anteriori, Dzeu, e inl6fi-gat ca risbunitor, iar in Noul Testament ca induritor gi iertdtor'

Legea iubirii aproapelui in Vechiul Testament era particulari 9i

exclusivistd, referirdu-se numai la raportul dintre Iudei' cea a

Noului Testament este universalS, referindu'se la raportul dintre

tofi oamenii, Mai departe preceptele morale ale Vechiului Age'

zdmdnt se raportau mai mult la viafa exterioari, ale Noului Tes-

tament mai ales la viafa interioard.Prin urmare la acele revelafii sau invlldturi dzeegli, in

privinfa cirora se di iatre ambele Testamente o deosebire Sra-

dual6, nu se poate lace uz de analogia biblic6, adeci invEfitu-

rile inlerioare ale Legii Vechi nu se pot aduce spre ldmurirea

invifEturilor din Lepiea i\oui 9i invers. Astlel psalmii de bles'

tem ai lui David (de ex : ps, 68 9i 108) nu pot fi aduqi spre

limurirea Noului Testament, cd.ci Domnul respin$e le$ea talio-

nului (rdsbunirii) date de Moise in Lev. 24. 19-20 (Mat; 5'

38-42).2, Alte distincfie ce trebue ldcrrti intre revelatii, este cE

unele arlevdruri dzeegti trebue privite ca nemijlocite, precum

sunt le$ea lui Moise, unele vorbiri profetice, invifdturile MAn-

tuitorului, Iar alte adevEruri dzeegti trebue privite numai ca mii-

locite, fiind numai desvoltdri ale celor dintai,' ficute prin bEr-

lafi inspirafi gi ei, de pildn invifiturile din epistolele Noului

iestament. t

Prin urmare analoSia biblici trebue sE prefere revelafiile

nemijlocite celor mijlocite'

1) Vanlle lanovlc[ Ermeaeutica. bibl' Een. p 324'

iflri:l',11]

ril. ttui

,'iii

;jl

lrll

'iil l

{

CAPITOLUL X.

Il. Fe.inqipii[e e[ogryrmEice on[odoxe cfief, mf eu.grrcrtdE F(8.''-

'terpretul ortodox are sd mai cJnsicler" *rr.""irr1"i";;;;;g;;recunoscute deplin numai de cregtir,ii ortodoxi, ;"r*";l_ ;:;mei despre sfdnta Tradifie ea al aoil"u iroo, de eredin{i gi aledogmei despre infailibilitate, Bir";;; if ir,rra6ruu cuvAatuluidurnnezeesc,

Consecin{ele acestor clogme, considerate rirept principii dog-matice ortodoxe de interpretare la textele doctrlnale d";;i;ale Noului Test4ment, sunt nrmdto*rl.i. irui,1, SfAnta Tradiliune apostolicl este un aiutor la interpre_. tarea doctrinei biblice.2. Biserica iovild.toare este organul de iuterpretare ;ruten_tic ai infailibil al doctrinei biblice, 9i

.^.-_-,, - 3i ATlloqia .credin{ei Btsericii prin care au si se explice Io_

Bi:l:,^1r.t'inale dogmatice rdrnase ta.a- iotorp."t"r; - d;;. ;;;;.D15eilcil.

64, S$,&ntm T'nadi[lorme aprosilotiq&, ea a.$uttor de&rrflerXrrefa re bibliq,il.

E o docirini a Bisericii ortodoxe care spune cI invIfdturaDonrnul*i gi a Apostoliror se cuprinde ,rr- rrurrrai in sirinta scrip_turd a Noului restament, ci qi in cuvdntul olal transmis de cf,_tre sfinfii Apostoli si p,strat in Bisericd, A";r; ;;;;i'^,." a."-trinii orald ca'e sub asirtenfa Duhului sf6nt s,a pistrat in gise-ricd totdeauna gi pretutindeni de cdtre tofi se nurnegte TradiNiu-ne opostctlicdl).' Noul Testament insugi se relerri direct la inv5fdtura apos-

,T":,: ,::::::ti.,r'f cfraiu viu si o recunoaqte ca izvor inrregitor

rn .ale creclinfeis). De aceea sfin{ii pdrinfi (lrineu, Clen ent Aleian_drineanul, Vasile cel ,Mare, Grigor" Nurlurrrunul, Ioan Hrisostomqi alfii) 9i scriitorii bisericegti ,-ucomrrrde Tradi{ia apostolicE caajutor Ia aflarea adevdrului biblic3).'. Pentru recunoagterea ca apostolicE a uneiTradi{iiin Bise_

- ') Vlnceafiu de Lerin zice: ,,Doctrina, quae semperr ubique ab omni-ous colse,rxrla "!!, {dL "ui

f,"alii" ,;;;;i;Iil,,c;;mon,torium., r uor- tL. zi ll .l.ess.

2, 15 i ll fim. Z. Zi lt loan t. li.,:- :_

81. Irlne.u feriad de invafdtura .rutl"iior'r-i""l ,,Noo potest ex Scriotu_'rs rnveniri veritas ab his, qui nLsciunt t."aiti"""* I A'i;;;r". H;."liff]il,I]i"

-136- - 137

ricI, sunt decisive urmiitoarele condifiuni ; sd fie veche, apoi, pre-cum zice Vincenliu de Leiln, si se [i pistrat continuu in Bise-ricd gi s5. nu contrazicli Sf6,nta Scrip{urd.. A.stfel credinfa in mi-nuni s'a susiintrt totdeauna in Biserica intreagd. Aceste criteriinu le au tradifiile particulare bisericeqti din Biserica papal5, carea admis unele inovafii.

Mai tdrziu Sfenta Tradi{ie apostolicd s'a depus in-scris, in sim.bolurile de creclinfd, in hotlrArile sinr,adelor ecumenice, in prac-ticile bisericeqti gi in scrierile Slinlilor Parinli.

PdstrAndLr-se SfAnta Tradifie ia Biseric6, principiul Tradi{ieiapostolice ca ajutor de interpretare bjblicd aiunge lavaloareprjninterpretarea Bisericii, organul chemat sd inve{e gi sd. interprete-ze cul,dntul iui Dzeu.

65. Bisea,i<a* fierwdi$6Eoa!'@ ca elrgrelr de inEerxrr€fareaslserrili{ qi ira$afili&$X aol S{'irrnei ScriprEuei.

Biserica lui Christos, care plstreazd, invdldtarile LuiinSfAn-ta Scripturil gi Tradifiune apostolic5., in menirea ei da a le rds-pAndi gi a le apdra, nu poate rd.tEci, deoarece capul ei e insuqDomnul, care u conduce prin Duhul sidutl),

Din clogrna infailibilitafii Bisericiii) rezrrltd ca principiu er-meneutic c5. Biserica invdlEtoare este chematd ca organ de in-terpretare autentic ai infaiiibil al Bibliei, Acest principiu erme-neutic este reclamat de viafa de toate zilele, cxe la explicareaSiintei Scripturi are trebuinfii de o autoritate vie, Mul]i voescsf, (iseasci. in Bibiie p5rerite lor proprii. Aceasta s'a' iatAmplatqi pe timpul Apostolilor. Pentru a evite deci rS.tEcirea la inlele-$erea cuvAntului dzeesc, era necesar ca Biserica invd{5.toare, pebaza succestunii apostolice, sd.-qi exercite chemarea gi s[ inter-preteze autentic Ar iniailibrl Sfanta Scripturd la toate textele cdriie raportf, Ia inudiS.tura de credinNd 9i de viefuire,

De aceea cei rnai rna.ri scriitori ai Bisericii recurgleau nein-)cetat la interpretarea'Bisericii, de cAte ori era trebuinfi de a'combate pe eretici, cari abuzau de cuv6ntul Bibliei, Astlel lrineudin sec, ILt Acolo, unde darurila Domnului sunt depuse, se cu-oine sd se inoele aleudrul. Lc cei insdrcinali cu aceasls estecoedce oine dela opostolit succesiunea Bisericii. Cdcr ei ne in-

ir:lil

i,, fti::l'll

,lll, !:i

,1,,]

',;,li

:,ili

"l.li'iii

:i

:lii

ri!ii',lil

,l'i.l.';:1

:'il,,lrli::'

1l

rir

tir

r,fllrlii

,lliir

ittllilllll

,{'l

'.f,lfl.l,Hfl

,,tilI

'ilrII Llil

luilr

ffii,Niil

itil

il[

tli

;ii

ili

i4l

t) Mat. 28. 20; loar- 14. 26.' rl Errcielica patriarhilor rEsS-riteni (cap. 2) cornentirrd canonul 19 al Si-nodu'ui V[ ecumeric iotre altele declari:,Ornul, care.le vorbegte aumai delasine,poate gregi, ;roate si ingrle gi sd se-iogele, Biserica ecumenici insicareniciodatd nu a vo.rbit qi nu. vorbeqte dela, s-ine, ci dela l)uhul lui Dzeu {pecarele ea il are qi i[ va avea neincetat ia.pe invifitorul siru pAnd lasfirgitulveacului), aiciodatd nu poate Sregi, nu poate s5. lnqele, dimpotriva este infai-libili asemenea Dzeeiegtei Scripturi, gi.nicicdatd nu pierde dia insemndtatea

fdliseazd Scriplurile f drd pericol" L). Iat Vinc e n{iu Lerineanul (1' 450}zice', Deoorece din cauza ind$imii ei nu toli iau Scriplura inunul Si acelas infeles,... penlru aceasta o foarte necesar ,, . cainterpretarea profeticd Si aposlolicd sd se cdlduzeascd de.repulainlelesului bisericesc qi uniuersalz.)

Acest infeles bisericesc Ai universal se numegte gi s€ns ge-neral bisericesc,

Deasemenea declard gi sinodui {inut la lerusalim in anul1672, in canonul 2: ,,Credem cd Sfdnts qi dzeiasca Scriptura afost inudlatd de Dzeu gi pentru aceasla datori suntem sd cre-dem tntr'i.nsd fdrd a ne indoi gi nu altfel, ci aSa precum a ex-plicat-o gi predat-o Biserica uniuersald"s).

Din cele ardtate urmeazd. ci este dreptul Bisericii invlfi-toare sd decidd ea insigi inNelesrrl pasagiilor biblice cari se ra-porti la doctrindal sau la chestiuni de credinfS qi de moral6,, _lnterpretarea Bisericii invdfEi.oare s'a gi ldcut la unele texte

ale Slintelor Scripturi: 1. prin hotirArile lornrale ale Bisericii giprin practicile bisericegti gi 2. prin consensul unanim al slinfilorPerinli.

66. ffolf,rArile formale ale Bisericii qi praclidle bi-sericepri.

Biserica invdfdtoare s'a pronunlat asupra unor lexte bi-blice dogmatice gi morale, prin deciziuni sinodale, de cdte oris'au ivit rdt6ciri in Biserici, condamnAnd ristdlmicirile biblicepe cari se rezemau ereziile, Astfel hotdrdrile sinodale erau mai

sa de totdeauna"' Ed. din 1848 p. 14-15 citat de Dt, Nicodim lllilo1, Canoa-nele Bisericii ortodoxe insotite de comentarii vol. I partea IL traducere licutide Urog Kooincici gi Dr, Nicolae Popooici Arad, l9-t p.373-374.

1) ,,Ubi cbarrsmata f)omini posita sunt ibi discere oportet veritatem,apod quos est ea quae_ est ab apostolis, Eclesiae succesio., , Hi enim., , Scrip-luras sine periculo oobis exponunt., , " Adversus haereses, lib. lV, cap,26. nr, 5,

r) Quia Scripturam pro ipsa sga altitudine flon uro eodemque sensuuniversi accipiunt, . ,. aliter namque'Novatiaous, aliter Sabellius, aliter Dona-tus expoait, aliter Arius, aliter postremo Nestorius. ,. idcirco multum neces-se est,,. ut proleticae et apostolicae interpretationis linea secundum eccle-siastici et catholici seosus normam diri$atur". Commonitorium, cap- 2.

3J ,,Pistevtimen tin thian ke ieran grafin iae theodidakton ke dia tutotavti adistaktos pistevin olilomen uk allos menti, all'i os i katholiki ekklisiatavtin irmenevsen ke paredoken". Drp6. Reilhmayr op. cit. p. 82{. In Biserica apusean6 in urma decretdrii idailibiritefii papale dela 18Iulie 1870 -9i papa este socotit ca organ de interpretare intiiti8if al SlinfeiSctipturi, degi un eminent autor de ermeneutictr apusean, Ghercon (t 429>contestl oricirui episcop 9i chiar qi papei ialailibilrtate la interpretarea Bi-bliei (vezi Reithmayr op, cit. p.7). Ceeace a zis Domnul ctrtre Petru in-pasagiul diaL1ca22,32, cd dupdcese va intoarce sI inttrreasci pe frafii sii, nu se poatereleri la chertiuoile de invifEturi gi cu atAt n ai pulin ta episcopii din floma,socotili ,,urmitori de scaun" ai lui Petru.

- 138-- t39 -

mlrlt negatiLte, declardnd ca fals. eutare sens atribuit textului bi-blic, Sinodal II constq.ntinopohtan a excomunieat pe Teodor de.Mopsuestia pentruc6 interpretase locul din loanA\, 22: ,,lisus asullat asupra lor gi a zis: ,,Luofiduh Sfdnt", ca o imFertdgirecu Duhul SfAnt aApostolilor numai in viitorgi numai in modli-giurat (scftimofr)r). Totodati a respins gi interprelarea literald acdrlii Cdntarea Cdntd.rilor. Deasemenea a osandit Biserica gi pechilia$ti, pentruce se sprijineau pe nedrept pe locul din Apoca-lips (20. 4) : ,,$i au viefuit qi au ?.mpdrdlit cu Cfrrrstos o mie de-

ani".Dar hot[rAri]e sinodale erau uneori Si pozitiue fixAnd qi de-

Iinind solemn invdfdtura Bisericii 9i bazAnd-o pe locuri biblice.Astlel a explicat sinodul din Sardica (343) cuvintele Domnu-lui din loan (10. 30)t ,,Eu qi Tatdl tlna stnrtemu, in lnfelesulunit5tii substanliale a Tatilui 9i a Fiului iar nu numai in inte-lesul despre coDsensul Lor, Sinodul V. ecumenic hotdrdgte unsens alegoric sau mistic peotiu Cdntarea CAntdrilor, SinodullflIdin -lficeo (787) a explicatporunca adouaa decalopiulul Sdnu-fifaci chip cioplit, nici asemdnareo t)reunui lucru etc,, ca reteri-toare numai la Iudei gi nu impotriva icoanelor creqtine.

Prin urmare interpretul biblic va avea in vedere deliaitiiledogmatice gi morale date de Sfintii Pdrinli in sinoadele ecume-nice ori in sinoadele particulare conlirmate de cele ecumenice,.cici din ele se cunoagte interpretarea bisericeaseE $i Tradifiaapostolic6 ce se de prin hotlriri aduse cu Enauimitate, Nu vaconsidera insi ca interpretiri normative gi dispozifiile disciplina-re ale Sinoadelor, cici ele fiind luate in vederea impreiuririlor'gi necesitifilor timpului, cu schimberile ce au survenit, parte s'aumodilicat, parte au incetat de a mai fi in vigoare.

2. La unele texte dogmatice Biserica invifitoare a {ecutinterpretarea in mod unaoim prin anumite practici rituale. Ast-Iel cuvintele Domnului citre Apostoli in Mat, 28, 19 r ,Merg6ndinvitafi toate popoarele botezdndu-i pe ei", Biserica le-a inter-pretat prin botezarea de adulfi, gi de copii. Referitor la infelesuttextului dh loan 20, 23 t ,,Cdrora ueli ierta pdcalele, se t)or ier-la lor gi cdrora le oeli finea, uor fi tinute", s'a rostit Biserica ln-treagi prin deslegarea obignuiti la misteriul pocdinfei. Infelesullocului din lacob (5, 1a-15)r ,,De este cineva bolnav intre voisd cheme preofii Bisericii gi si se roage pentru dinsul unSdndu.l'

,) Rcllbroryr, op. cit. pad.S3.

I

cu untdelemn inlru numele Domnului", l-a dat Biserica prin tai-na Maslului, Sensul cuvintelor din ep, II cdtre Timoteiu, (1. 6) I

,Pentru care pricind ifi aduc aminte, ca sd. reincdlzegti darul iuiDzeu, care este intru tine prin punered md.inilor mele'., Biserical-a dat prin taina preoliei.

Prin urmare aceste fexte do$matice trebuesc luate in sen-sul pe care l-a dat Biserica intreagi pe baza I'radifiunii aposto_lice, prin uz'l unanim al Bisericii. .Acest uz al Bisericiiinfafigea-zd, deci Tradilia apostoiicd insigi sau lelul cum a fost propus5gi infeleasd dela inceput o invifd.turd a Bibliei.

67. Conserusu[ SSimEaIor SD;6r.i"n1i-

Prin hotd"rAri sinodale gi prin practici bisericegti s,au inter-pretat prea pu{ine pasagii doctrinale ale Bibliei. Sfitta Scripturd.e interpretatd de Bisericd mai mult prin aga nurnitul consens aIsfinlilor Pdrinfi, cand sfinfii Fdrin{i cleclar[ unanim in scrierilelor un sens anumit pentru un lcc dopimatic sau moral din Sf6n-ta Scripturd, aceastd acceptare unanimd. a lor se numegte con-sens unanim gi trece ca mfrturia Bisericii insHgi.

Deja Clement Alexandrineanul (in sec. III) invinuia pe ere-ticii conternporani ci s'au depdrtat de autoritatea sfinfilor parinlir;,iar Ori$ene pretinde cregtinilor si. nu se depdrteze nicidecum de'tradifia bisericeascd, pf,stratd prin succesiunea apostoliciB).

Consensul Pririnliior este recuuoscut ca reguld de interpre-tare biblic5 de cdtre sinoadele generale. sinodut ytI ecumenic(787) a o:Andit pe cei cari in chestiuni de cercetare a SfinteiScripturi disprefuiau autoritatea.perinlilor, iar sinodul VI ecu-menic (trulan, 692) in canonul i9 a stabilit regula cd ,de s'ariui neinlelegeri la tdlcuirea scripturii, sd nu fie tdrcuitd altfetdecdt cum au tdlcuit-o lum,indtorii gi inudNdtorii Bisericii princdrlile lors).

Prin urmare consensul Sfiulilor pirinfi inci. trebue s[ fieprivit ca un sens general al Bisericiia),

Consensul Siinfilor Pdrinfi ca re6lulE de interpretare bihlicl,se cuprinde in insiigi fiin{a orgianiz5rii bisericegti gi a Tradifiuniivii, circi fericitul Augustin spune: ,,Quod inuenerunt (patres), inEclesia tenuerunt, quod didicerunt, docuerunt, quod a patribus' ') Strom, VL 15.

, .) Tract. in Matthaeum.XXrX*n. {6: ,,Nec aliter credere. aisi quemad-rnodum per succesionem Ecclesiae Dei tradiderunt nobis,,.3) Relthmryrl op. cit. p. 81.

1/ Arhim. L $cribarrn op. cit. ed, II p- 1I5.

--140 --141-

acciperunl, hoc filiis tradid.erunt,,l). Deci e evidentihinaltS. a rnErturiei Sfin{ilor pErinfi. Ei transmiteau gi sf6.nta Tra-di{ie, erau gi martorii Tradifiei,

Astfel, sinadul din Ephes,Lerineanul, a ir,rat hotdrAre dupdNestorie (can. 29).

precum mdrturiseqte Vincen{iuSfintii Pirin{i in chestia lui

-['ot ei, cari in caiitate cle episcopi iinpdrttgiau invEfdturaBisericii, trebrriau sd ldmureasce gi lc"i,ri bibl ce,'pr""rm o fA_

, ceau qi Apostolii, ilespre cari z.ice un invd{at bisericesc: ,,Apos_tolii sb-siJeau nu nunrai sd transmiti c,vintele, ci sd gi tatcitas-cd adeudratul inNeles acelar pe cari i.i alegieau co sucr:esori pen-lruca qi areqtia sd fctcd 9t pe allii rnagtenitori ai tnud;dturii,,z).

Consensui Sfinfilor P5rinfi lrebue respoctaf. Vincingiu Le_rineanul spllne, ,,,4.to1o, r. nde Riseric{}. nu a hotdr(it nimic astt-pra sensulwi, interprelii sd urmoze , ,, pd.rerile ca$rtltre ale tnud_ldtorilor mari gi rnulli, rJ,e cari {in6nd-u-ne temeinic gi cu griiX,nu cu_-multd $reutate pi-rtem inldtura rdti.cirile ereticilor,,s).

Un loc interpretat de S{rn}ii pIrinli e cel din loan 6. 2.1

-60, in care Iisus inritd inrh{dceii ja n,dncarea trupuluiSdueu-charistic. cuvintele Dornnurui dela cina cea de tain5 au {ost in{eresede cei nrai vechi Pdrin{i ca prezen{d realE. 9i substanliald a cor-pului gi s6ngieltri Seua). Ieorloref mustr5. pe invifitorul sdti Tec-dor de Mopsuestia cd a dat in{eles istorii c6r{i i Cdntarea Cdn-tdrilor' gi nu gi-a subordirat pErer.ea sa Slin{ilor Fatinli de maiinainte, cari au luat cartea aceasta in in{eles mistic sau tipic6),_. Fericitul Augustin 9i Pdrin{ii din sec, V 9i VI, contra p"frgiu-

nilor arr interpretat cuvintele f)omnului din Ioan 15. 4 s , ,,prur'r,*--ll O*rra Iulianura trI, 9.

') tr.azarn P.roe citeazd ctrvinlele lui Bernardus Lamy din ApparalusBilrlic. Tyrnav lt'tz Lib. Z Cap, rt p. aiO', ',,S"#g"lr"r

Alostoli non sorumverba {radere, sed.et verborum suorum ver;m mrntem exolicare iis, o,ros pli_

f"^li,1t_r: succesor€s..ut et ipsi alios do.tiir"! l;:;; h#;;;;.,i:i;;;;]ff;Lectrones in Sacram Scrpturam Turjn lor Z o.5O1.

,_r^ -') IJupd trlcIltrrnnB.y!', op, cit, p. g6. C'ommonitorium ig: ,,, , tunc de_rDfle se.quanruf rn le rpr€ Ics : qund prr ximr,m est, mul{or um aique maEn. rumconsenlientes sibi sententios 'Mogisirotunz,

qriU,i. "J;rur"i" n"]"il. fiiliri",sobrio, soilicite observatis ,o, ,,lgru aifficuii^te

-quosque exsurgentium hae-reticorum de1>rehendcmus errores,,l

_--, ,'_l--Qrou krohlgr'rolrer,. op, cit. pag, 237, AstIel lgnatie inep. cdtre .gmir-nenl arala ca ereticr ne toli acei cari nu urErturisesc- truptrl eucharistic alIHAntrritorului nostru Chriiio, D;;.;;;;;, ii-ir"ri"'i. A1 ot. i; trineu tibr.\ladv, haeres, cao. II n. 3. Terlulion 'iar.-;"';".r;;;.'."rris cap. VIII et libr,IV advers. r'vlarcion i Clement abxoni,l;in'ii,it-iil,i I en"arg. cap- V, i Ciprion

1^^:^o:- ",i. !1q;itiu^m . Ciril lerusalinitaanul ii -C"tu"t"..-*'y.i"i"e.

fV.''E j_sosront ln Umll. 60 etc.

') &eifhoaayr, op. cit. pag, 86-87.

)

mlddilele nu pot aduce rod, dacd nu sunt in ui{a de ufe, ogo gr'i,,r

uai, de nu ueli rdmd.nea intru Mine", despre necesitatea Daru-lui sau gra{iei divine la toate faptele bunel).

Prin urmare c;nsensul Sfinfilor Pdrinfi trebue socotit ea oiilierE a sensului biblic, Interpretul are sE inteleagi gi unele qi

-altele din lccurile doctrinale biblice potrivit consensului SfialilorPerinli, fiind ei ca episcopi reprezentanlii cei mai insemnafi aiBisericii invi{dtoare imprIgtiate gi astfel invdtdtura lor este mir-turia Bisericii insiqi qi are aceiagi autoritate pe care o au hoti-rdrile formale ale Bisericii. Ei fiind totodatd pi martorii Traditiu-.nii apostolice, consensul lor unanim este dovada c5. e intemeiatpe Tradifia apostolicd.

68, Regrlrle Ia aplioalre& clrrnserrs*rlcli $fimtilorPdri'r;i.

1 Sfinli Pdrinfi sunt numai acei conducitori ai Bisericiivechi cregtine, cari au {ost recunosculi ca S{in1i Parinli ai Bise-ricii pentru invir{dtura lor curatii gi pentru sfin{enia vietii lor.Deci intre ei uu intrd gi conducdtorii Bisericii numi{i nuorai Scri-itori bisericeqfiz) Md.rturia acestora are valoare numai in legi5turieu mirturia Siinfilor Parintri.

2. Interpretarea dati de Sfinfii Fdrinli e primiti de inter-pretul biblic numai tra texte dogmatice sau in leglturd cu vreodoSmri, pe cind in alte chestiuni, de ex ; de qtiinfd naturald gi

istoricS, unde credinfa si buna viefuire nu sunt de loc tn cauz6,

interpretul e liber, - pentruci in aceste privinNe opiniunilepot diieri, Astfel explicarea celor gase zile ale crealiunii, asupra

c6rora Siin{ii Pdrin}i nu sunt de acorcl, interpretui o poate }ua

tie ca zi\e nattiraie, fie ca epor:i, Astfel chestiunea c[ Maria luiLazat, Maria lta{daiena gi pdcitoasa (Luca 7.37 s) erau unagiaceeagi ori dilerite persoaue, e iudeca{i diferit in Biserica apu-

sean6. qi in cea rdsilriteand,3. M5rtulia Sfinfilor Pdrin[i n'"i trebue sd fie absolut una-

nimi, ceeace este gi irnposibii, cXci pufini dintre ei au iirterpreiatSfAnta Scripiurd, - ci ajung': sE {ie o ui-ranimitate relativd saumoralf,, Mdrtur:ia lor este unanimi cind cei rnai mulfi gi mai ilLrgiri Pd-

rinfi clin dilerite pXrfi sunt de acord asiltrr:a explicdrii unui text do$'rnatic alsfintei Scripturi, fere a {i conlrazigi gi izolafi de c5.tre ceilalli,sau cAnd intemeiazl oarecare tez[ docirinal5 pe acelaq pasaSiu

1l Kor{lei{ner, op, cit. p. lIE.'j Din categorio sciiilo.ilor bisericegti lac patte t Origene, Tertulian, Eu'

sabiu din Cezarec, Ru{in, lercnint, Aagusfin, etc.

-- l"1l -

biblic; Dar utilizarea diferitd de cdtre Sfinfii Pdrinfi a aceluiaqloc bi-blic, dupri scopui practic ori dup6 cei dogmatic, istoric nuse considerd. contradictorie.

4. Consensul Pdrin{ilor neizvordnd din gtiinfi sau erudilie,ci din izvorul slAnt al Tradilieil), interpretarea Pdrinfilor se spri-jini pe cei vechi, sau Sfinfii Parinli trebue si vorbeascE cu mar-fori ai Tradifiei. Era obignuit ca, pentru a cunoagte sigur o in-vEfdturE tradifionaiE bisericeascd, sd. se recurgd la predecesoriirecunoscufi. Astiel Episcopii Sinodului I din .lficeo (325) s'aurelerit la Fririn[ii_primelor trei secole, iar episcopii dela sinoa-dele.ecurnenlcg_IV (a5l) 9i V (553) la parinlii recunoscufi dinsecolul IV 9i V.

5. ,,Unde consensul unanim nu se poate gdsi $i din contra,deosebirea de pd.reri e vedite, aga c6 de ur, -."is comr,rn tradiifional ou mai poate il vorba, acolo simplele majoritdfi nu maipot avea autoritate normativd. ln acest caz asemenea locuristau.supuse autoriidfii lJisericii universale"2) care are sf, decidd.

9. Interpretarea Perinlilor trebue sd. fie clard si precisi, nuipol:ticd gi .echivoed. Pentru siguranfd interpretul v" "iti pe SIin-fii Pdrinli gi Scriitorii bisericegii in original, nu in citatiuni sauin vreo traducere, cici aici se pot strecura {regeli, chiir inten-fionate.

7, Opiniile teolo€ilor sau a unei gcoli a lor, intrucAt nu aufost aprobate de Biseric5, nu sunr in{aiiibile gi se pot primi nu-mai pe temeiul rnolivelor 1or.

69.,&.rral*rgla credim4ei.La pasagiile docirinale, sensul ci.rora n'a fost fixat de Bi-

serica i'viidtoare, nici cleadreptr-rl pri, hoid.rArile qi practicile ei,nici'prin consensul Sfinlilor Perinli, interpretul ortodox vainter-preta prin atalogia credinyei, Termenul este luat diu epistolacitre Romani (cap, 12, 6t, analogis tis pisteas, mdsuracredin{ei),

An.al.ogia credinlei €sie confruntarea unuia sau rnai multortexte doctrinale iriblice cu doctrina bisericeasci., deci cr.r com-plexul unor aunmite adeviruri revelate in Sldnta Scripturd. gi iuSl6nta Trarliliune apostolcds),

.. t) Ranoider zice: ,,rrnaciuris rrrim viroruur horum inpienio, cuitura na_tione, aetat.:, loco. ub invicern dif{ereniium consensus, tton e sdentia aroueeruditione eorum deriuandus,est, sed eodem traditionis aposlolicae fonte diuitiii,,llr- 4oann,es a{an rlder. LI:rm.-n:utrcaa brblicae gzoeralis p.incipra iationa-lia chnst,anr et catirrrlica ed, Il BuJae fe,u pig. i;rf.,) Reithm*yr, op. cit, p:g. (il-92.

, ,. ,3/ Lese,rr op. cit. pag. 5r"), ,Aual^gia fidei est cr:ngruentia eorum, quaead tlJem pertln?nt seu coavenierrlia urius vel plurium veritatu q cutn sutnmaveritatu n relig(osarum, qurs .'Cxclesia credeadai tradit iidelibus,,.

Asttel analogia credinlei este interpretarea indirectd a Bi-selicii. Ea e normE de interpretare {iregte Ia textele doclrinaledin Nc,ul Testament, iar din Vechiul Testament cel mult ia ter-tele cari conlin aclevdruri fundaruentale de credin{d comune am-belor Testamente,

Precum nu poate Noul Testament sd cuprinCl invdlituricontra sistemului sdu de creclinlE, tot astlel el nrr poate sd r:on-

find revela{iuni nici contra sistemului de credin![ al Bise-ricii, Doar Sfdria lliserici este agezat6 Ce I)zeu, i condusd deDuhul Sfdnt gi e riepoziti:ra Sfiutei Tradi{irrni care flu poate ficontrazisd de SfAnta Scripturd,

Deaceea, dacd o interpretare biblicd ar contrazice credin{aBisericii, trebue respins5. Astie:l sprJlorea 7tlciaarelar ApostolilarIoan c. 1,3, 4-5, nu se poate interpreta aEa cf, Iisus ar fi insti-tuit prin ea un rit sacrarnental. I{ici fr"crfil /ul "Irsus (&lat. 13.

55 lilcu 6.3l.ca 8, 19) nu se pot ltra drept frali proprii, niciatribtrtul de tntdiu ndscut dat lui Iisus ,{Mat, 1. 'tl) nu trebuesocoiit cE El ar ii avut fra{i, fiindci aceasta al contrazice doc-trina Bisericii clespre {ecioria Maicii Dornnului. Nici cuvinteleapostolice t lrtdeplinesc lipsurile suferinliiar lui Chrisios in cor-pul nle* (Col. 1. 24J, nu pot cuprinde ideia ci" rdscurnpdrareaMAntuitorrrlui ar Ii fost neindestulHtoare, ci inseamnd numai c6 insuferin{ele lui Pavel pentru Christos sunt intrupate su{erinfelelui Christos, intrucAt irr corptrl mistic al lui Christr:s, c+ este Bi-serica, existi corouniunea dirrtr.. cap gi me,nrl:;re1). In ulmd nicicuvintele Apostoiului din epistola c5.tre Romani (3. 24 9i 28), c5amul se indreaptd prin cre dinld sau prin dor, rru au se in{elegein sens absolut, cdci ar contrazice invd{dtura bisericeascd despremAntuire.

Ast{ei analogiri credin{ei. Bisericii este o normX mai multnegativli 6i o filier5 a infelesL,lui biblic.

ICAPTOLUI. Xr.

VaBom*em prirucfipfiflHon" enmsef,BeuuEfi(e.

Valoarea principiilor ermeneutice este nagatit)d gi poziliud:a) Regula generald. negaliud este: Orire interpretare, care

nu corespunde tuttrrol' principiilor ermeneutice gi se impotdvegtechiar gi unuia dintr'insele, nu poate fi adevEratd, De ex ; Lir cles-

pirtire, trisus preg6tinclu,gi invStriceii peutru timpurile de prigoan5,r) Dr. [, Ola*irl, Exp]icarea epistolelor Apostoklui Pavel, tom. II. Ca-

ranqebeg, 1913 p. 69--70.

* 1{.t -

le zice, cd. cel ce n'are sabie sd-gi udndd uestmdntul co sd gf-ocumpere. Apostolii i-au adus atunci dou6 sdbii, iar Iisus a .rds-puns scurt: ,Destul este't (Luca 22. 35-38). Sensul cd cele dou5.sdbii ar fi fost destule, ca invdld,ceii s[ se apere, se potrivegtecontextului, dar nu se potrivegte uzului biblic al vorbirii, precumnici analogiei credin{ei.

Iudef O"-1in .fraza: destul esfe, iqi exprimau neplicerea. Decidupi uzul biblic oriental alvorbirii rdspunsul Doinnului are in{e-lesul : s5" l5.sdm, nu m'a{i inleles,

Cercet6nd aualogia credintei ne convir:gem cI Iisus nu pL1-

tea s[ vorbeascl de sEbii adevdrate, cdci tocmai dAnsul zicecdtre Petru ct s6-qi bage sabia in teacd, c5ci ,,tofi cei ce apucisabie, de sabie vor pieri" (Mat 26, 52) qi s'a lisat prins, legatqi ristignit, fdrA a se impotrivi. Apostolii deasemeni vorbesc inscrierile lor numai de armdtura spirituald a lupt6torilor lui Chris-tos (Ephez, 6. 13-17) 9i de sabia cuvdntului Domnului (Evr. 4,

12), pi au sulerit 9i dAngii pentru Christos,Prin urmare considerend analoSia credinfei biblice rezultd.

interpretarea aceasta a textului: Iisus anunfl apostolilor ci vorsosi pentru ei vremuri prirnejdioase gi le pretinde si fie {a-ta de suferirle gi de jertfire de sine pentru a invinse pe adver-sari cu arme spiritualel). Aceste arme de biruin{6 le inva}d qi

doctrina bisericeascE.Cuvintele lui Ioan Botezdtorul despre Messia : ,,Care mai

insinte decdt mine s'a fdcut" (Ioan 1, 21),in sensul ce Christosera mai mult decdt Ioan Botezdtorul in demnitate gi autoritatear corespunde bine contextului, totug uzul biblic oriental al vor-birii nu inS[due decdt insemnarea cea veihe a expresiunii : nnlaiinainte decdt mine", cu privirelatimp (Iud.21.2III Tmp, 3. 12

lV Imp. 18. 5), precum se vede gi in locul paralel <iin Ioan 3,

28 etc,zl,

b) Regula {enerald pozitiud este : Numai interpretarea care

corespunde tuturor prinqipiilor ermeneutice' Poate se confini in-

telesul avut in vedere de autor, Daci aumai o interpretare co-

respunde acestor principii, ea trebue a se socoti ca adevlratE-

Dar dacd mai urulte explicaliuni se potrivesc normelor de inter-pretare, are se se aleagii cea mai potrilitd dintre ele.

1) I. P6lz!, Kirrzgelasster Commentar zur Leidens u- Verkl2irungs (eschich-te Jesu Christi, Graz 1892 p. 151,

') los. Kohlgtubei, Hermeneutica biblica $eneralis Viennao, 1850paf.141.

I. Suciu: Erm. bibl. Iarc X

_ 145 _

)

7 1. flBi$er.a:mf*r e*uoem,e*afiice.

Mulfi observd alte procedeuri ermeneutice, cultivAtcl unila-teral u*ele'ori allele. dintre princi;:iile er*reneutice. Atari proce_deuri au insd cri urnrEri diferite abateri dela corecia interpretarebiblic6. Art{el: ':..

1. Unii neagd-.fhspira{:iunea divind 9i Tradi{iunea gi inter-preteazd S{Anta Sr:r.i-plurE nurnai din punct de vedere ra{ional,dupE priceperea 1or.'.Acegtia suni rafi:.nc.liqtii maderni.

IJar in chestie.de interpretare biblici" nu este suiicientisimpla ra{iuire individ.uald, ci ea trebue sd !in6 socotealE 9i decaracterul divin al Bilciiei gi si se supuni Duhului dzeesc carevorbegte pri, Bistric5 9i feregte de rdticire gierpricafiuneairibricd.

$laliunea trebrre si se orienteze dupi interpretarea pe cs(rea dat-o Biserica, Doar scopul Tradifiunii autoritare explimateprin interpretarea Bisericii, este a lupia irnpotriva cienaturErii gimicgorErii subiective a chipiriui Donrnului gi a conserva pe su-praornenescui Christos, a$a cum cele rnai mati personalitifi aleBisericii L-au in{eles Ei rnirturisit de cornun acoi.d.

Acolo insi uncle judecd raliunea individuald, urmarea estedisirugerea credinfei in Christos qi disolu{ia culturii cregtinel),

2. Dar gi dintre exe6iefii cari stau pe terenul pozitiv ai re-velatiunii divine, adeci cred in inspira{iunea Bibliei, unii cad inaberaliuni gi anume:

a) Ur;ii protestanli recunosc inspiratiunea Cdrtilor Sfinte girecunosc c5 raliunea individuald a interpretului nu poate s[ de_cid5. interpretarea biblici. qi .c6. aceasta nu se poate intemeia ex-clusiv pe aparatele gtiinfifice, cerandrr-se gi colaborarea DuhuruiSfent. $i totug dupi dAngii este suficient ca Biblia sd se explicepe ling5 mijloacele gtiinfifice nurnai prin analoSia credinlei bi-blice fdrd a mai {ine cont gi cie principiul Tradifiunii,

Acegtia sunt proleslon{ii artodoxi Ei bibliciqti.b) Alti protestanfi dau o importanfE exagerati inspiraliunii

gi susfin ci acelag Duh sfAnt, care a inspirat pe autorul bibliccAnd a scris, va lurnina gi pe cititori pentru a cunoagte sensulintenfionat de Duhul sfdnt.

1) Prof; Fr. W. Fanrsler; Autoritiit und Freiheit, Ziirich.Robert Sai/sc&incfr se exprim5 intr'un studirr deipre-" iiistotr ,,Tolstoispune cr-el in{e.lege invifitura cregtiad. a$a, curl e depusd .. i" ""ilot"iiiid.ar-flproptinduse numai cu roliunea de cuuintele lui chrlstos, el nu ooate"scoa-le din ele, decdt nurnai. tndrumdri la o proceCare. morald iittit"iiti..,,"pZ,ii"

Tolstoi... Christos e in lonrl numai inoiisdtoru!. morail "a-^i[ iiiU,-ii"C;;;;;;:Mdntuitoru! lurnii".., Cit. Cupi Arhim I.'ticrtd"; ;;. cit. ed, ti plg.-rSa_it-5.

- i4it --147-

Adepfii acestei interpretiri sunt prolcslcnfii spiritualigli saumistici, ca pietigtii, quiikerii, baptigtii, adv.eatigtii etc.

Spiritualismul plutegte insd introun *ic,vitios stabilind prin-cipiul sdu de interpretare. El pleaci delalc{ffa ce nu poate {i de,monstratl). Pe lAngd aceasta nici interprcEtile spiritualigtilor nusunt in armonie unele cu altele, degi ar tfeBui sI lie in armo-nie, dacE fiecare in parte ar fi luminat d+Duhul SIAnt.

c/ In sfdrgit e adevdrat ci unii obse*t analoSia credin{ei,num:te de ei ,,regula {idei". dar au uo". ristem doctrinal preasubiectiv, o tradifie bisericeascE ce nu rfirl corespunde criteriilorardtate ale Tradifiei apostolice, precum este de pildd intrebuin-{area azirnelor Ia Si6nta Eucharistie.

Acegtia sunt romano-catolicii.

1) Reit&nrayr' op. cit, p. 73-74.Spirituarigtii recur( indeosebi la evangh"lia lui, loan cap. l. v, 9, unde

rse spune c ,,Cuu6.ntul fadectr Cbristosl lumineazd pe tot omul ce uine in lume",Dar daci luminarea aceasta a sulletului se infele{e ca o luminare deosebiti,atunci de ce ziue apostohl cd ,,Dzeu a pus pe unii apostoli, pe unii prooroti,pe allii inudfdtori,, I Cor. 12,28-29), inzestrindu-i cu o lumrnarespeciald iaale crediofei ?

De altfel locul din Ioan cap, l. v, 9 nu vorbegte despre vreo iluminareinterni speciali, ci despre lumina ce se revarsi din cuvintele lui Christos intot sufletul care primegte cuvintele Lui.

Spiriiualigiii se bazeazS. qi pe alte locuri. Astfel pe loan 14. 26, :uo.de.Iisus promite pe Duhul Sfint, d,r aici se promile Duhul Sldnt Apostolilor qiastiel gi urmagrlor lor, iar au credinciogilor. Ei se referi gi la locul I Gor, 2,70t ,,Iarnoud Dzeune-adescoperit prin Duhui Sriu", $i aici cuvintele se refer{la Apostoli, cici lor le-a descoperii Dzeu misterele Lui. Spiritualigtii recur{,.pi la I loon 2, 2A. 27, uade prin ungere se inJelefe darul drrmnezeesc pe ca-,re-l primesc cregtinii prin doctrina dzeiasci ee li s'a predicat.

t,arj

,I, PARTEA III.

fixpurne#sa irrtelesului sarr;lr,o;lf,norisIica.

Cugrrinsul prophoristi4ei.Problema prophoristicei este de a ardta formele prin car&

sq obignuegte a se expune sensul stabilit al Sfintei Seripturi,Formele acestea sunt .diverse, potrivit trebuinlei je expli*

care pe care gi-o propune interpretul, Propr.iile forme de exou-nere ale sensului biblic sunt: pirafraza, sioliile, glosele 9i Lo-mentariul,

Se _obignuegte a.seconsideraca oarecari forme de expunere.qi tractatul exegetic qi omilia,

Prin unele forme se urmdregte o expunere teoreticd qi eru-dit6, prin altele una practici gi poporali.

CAPITOLUL XN.

Forrne de expurrere ale sensului bihtric,72, Farafraza.

Paralraza (dela parafrazin, a circumscrie) este circumscrie_rea -telfsls;, pentru a-l reproduce mai clar- Paralraza se referd,atat la cuvintele gi errpresiunile obscure, cat gi la contextul diiicil,

Astfel ea lEmuregte uzul de vorbire, ialelesul dificil, neclar,Iigurile, complecteaz[ lacunele, restabileqte cursul fluent al idei-lor prin intercalarea potiivitd de particulb gi de cuvinte interme-diaie expundnd aceeag, dar in alt chip. paralraza este deci re-p._loj":"r.:" cfara fl completd a _texru]yi, T" -rg"iu9i oidt" ?u,unde ir'ijbubl cu' alte' irinidG-'prft" il. "

tuia anrpru-ll+i1).

.. .1) Sz6Letyl op. cit. p.367. Dupe Erasmus (1467-l137l, celebrul uma_ntsr gt paratrazator, - cel_ce parafrazeazd. are urmi,toarele de lmplinit:,,hia_tus supplere, involutas evolver-e... sic.aliter dice"", ui no"di""t"i-i'";;,'*;l;;hL. op. cit, p' 83-. ,,Parafrasis est explicati" *".r.' -intra lirnitls

-L.t".-r.-Jr.

-q:1;l j1t::"_T- Ioquentem suaque dicta pluribus

-

et ;l;;i..i[;-;" ;;i;;;ilincntem lnoucens-._ Hilber, oq' cit ed. I.lt. p. gf Die paraphrase ist eine erweiterte durch.Zwischensaetzl eiklaerte wi;d;;g"b;;"- i;;[. d;r'ririi[;. S;;;trt t" ,;.;;':nenhaen{euder Form.,,

*148-

-149-

Ea este forma cea mai scurti de expunere a expliclrii 9itrebue s{ fie rezultatul examinirii dupd normele errneneutice gi-al consultirii explicirilor mai ample, al izvoarelor arheologiceiStorice, etc, Feri a trece prin retorta acestor elaborlri, estefird valoarel).

Paralraza trebue sI fie :

a) Clard, reprcrducAnd limurit gi f[ra greutate textul gi le-gdtura lui.

b) Ea trebue s6, Iie fideld, rEmAnind la ideile autorului,neschimbdnd intru nimic sensul cuvintelor gi neadd.ugAndu-i cevadela sine

c) Ea trebue si fie scurld, evitAnd prolixitatea gi m5.rginin-du-se a explica numai acolo unde e necesar.

Exemple de parafrazl.i. PuafnzH, <aro oxptrloi infelec obe<ur').

La Mat, 5. 21-22.,,Auzit-ali ci s'a zis celor

,de demult t sd. nu ucizi, iar.c,el ce ucide, vinovat va Ii ju-.decdlii.(

,,Eu ins6 vd. zicvoui, c[tot cel ce se mAnie pe fratele.sdu (in' degert), vinovat va fijudecdlii: iar cel ce va ziceIratelui s5u l roca; vinovat vati sinedriului.' iar cine va zice:nebune, vinovat va fi foculuigheenei".

Afi auzit citindu-se Le-gea lui Moise ludeilor in si-nagjogi, care ziee cE ucigdquls5. se pedepseasci cu moartede citre judecdtoria localE so-cotindu-se uciderea de crimacea mhi mare.

Dar eu v5, zic vou6 cLinima rea 9i invrdibitd estedeasemenea vinovati, peotrucd.drrce la faptele uciderii.

Drept aceea tot cel ce(firI cauzi) poarti mAnie 9iufe asupra aproapelui, este deasemenea vinovat gi vrednicde pedeapsd de moarte, caucigaqul judecat de iudecito-ria locald. Iar cine purtat demdnie prin vorbire il face (f6-ri cauzd) pe aproapele sdude batjocurE, acela meritl mai

1) Dr. Lernme {Isegte cI paralraza e azi d.e putin lolos stiiatific5i pra_cticr ,Ftir die Ge{enwart ist dieles Zwischending'von l}bersetzungund Kommentar wenig brauchbat, da es weder wisselchaltlich.zureicht]noch praktischer Verwerdunf, dieostbar Semacht werden kann,,, Op. cit pa(. 185.

infific cit qi practic. (Nota autorului).') Duptr Vas. Innovlcl, op. cit p.366-367.

t. Panafraz& caro explfc{ uz creqllnesc st inrEividrral r{c vorbire,

(IoanLuIgi4-5)v, 1,

"La inceput era Cu'

udntul gi Cuudntul era la Dzeuqi Dzeu era Cuadntulu,

v. 4. ,lntru dAnsul uroldera gi uia{a era" lumina oame-nilorr'.

v. 5, ,,$i lumina luminea-zd intru intuneric Si intuneri-cul pre ddnsa nu o a cuprins(,

$rea pedeapsd, asemene ace*luia pe eare Sinedriul, ca fo-tul cel mai inalt de judecatd,il osindeqte la ucidere cu pie-tre, Iar cine in ura sa (ferdcauzd) il defaimd pe aproape-le ca pe un om clat fdridele-gilor 9i inchindrii de idoli 9iprin aceasta il duce la dispe-rare, acela se face vinovat ingrad';l cel mai inalt, ca si liejudecat, de inshgi Judeca{a luiDzou, cu focul nestins al ia-dului, asemdni.{or acelui loccare ardea in Valea Gheeneide lAngd lerusalim.

La inceputul lurrii gi aX

timpului, cdncl DumnezerT acreat toate, exista din vesni-.cie Cuvdntul -l"iul lui a Dum-nezeu. EI exista impreund cuDumnezeu Tatdl gi

-era de ofiinfd cu ELIn Cuv6ntul -Fiu al lulDzguera via{d vegnic5. giadevdrati,Aceastd viafS era lumina, decare se cdlduzia sufletul ome-nesc dela inceput.

Iar lumina Lui se revir-sa cu putere asupra sufletuluiomenesi, ma.i ales dupd c5.-derea omului in pdcat, povi-fuindu-l si se reintoarci laDzeu, dar oamenii stipinifi depicat n'au putut cuprinde che-marea Lui la mintuire gi sdimbrifigefe cu adevS.rat leSd-tura cu Dumnezeu,

73. GIoseIe pi scolille,Glosele (dela g/osso, limbe, graiu,) su.n.t s-cgrtglB-_ -e-xp_ljsali..

uni linguistice restr6nse la cuvintele vechi qi qgre,,,grele de in{e* _

-150* 151 --

rI

les. Coleciiunile de glose se nrimesc glasariit)"Sc<tiiiie (dela scfto/ion, pilur. scholia, note explicai.ive pen-

tru tr:tbuinfele,qp-o-l$n--) sunt expiicatiuni literale-isiorice, arheologice, gecgrafice, {r7ct{ire,le la pasagiile. rnai grele aie texirilui,deaceea ele, in opczilie cu Siosele, sunt explicafiuni r,:a/e, Sco-liile aveau s[ fie .rcai'fe, clare gi precise.

?4. fl.lou:mex*IariuE.

Comentariul (cr-rrnenlarius scilicet iiber vel comentariumleste interpr.'etarea amdnur{iid gi lernainic6, f5ctrld or err.rdifie, printoete mijloacele ermeneuiice, la textui unei cdr{i biblice intlegi,ori la n parte dintr'in:;a,

In irrtroclucere se dau datele istorice asupra c6r{ii ce

se interpreteazf,, inire cari 9i cuprinsul ei sumar, preclrffl gi oimpErfire a lui. Apoi cu airrtorul criticei textuale {verb;,le} se

examir:eazd starea tr:xluiui gi se r?constitue unde srrnt va.riante

textul adev6rai.2),

TrecAridu-se 1a irterpretale, ca ;rjuloml tregiior ermeneuticese in.lStuLI greuta!ile in{elegerii 5i se ;rlatd sensul cuvintelor, alpropoziliilor, al po:ricopelor, intregrrl curs ;il ideiior cuir.inse,

Se alilaneazi arritilo$iile cari obvil.Se ex;rrnineaz[ inierpret{rile dilerite cari s'au idcut la tex-

tul in chestiurlc, in cleosebi ceie ra{ionaiiste. Fe urur6 se aratEinsernndtetea iocului explicat clesprinzAnrl ,1in crl evenluala doc-trin5.

Coment.rriul tlebrte sd cuprinclS 9i traclrrcerea textr-rlui,Comentariile biblice sunt de multe fellrri, intrr.rcAt se octtpi

mai teineinic Ce o rarnurl a doctrinei erfirenexrticei de pild[ rnai

mult de accepfiunea cuvintelor, ori rnai muit de icleiic sau de

inv[{dturiie cirprin:e. Deci unele comentarii sunt mai muli: Iilo-logice, aitele doctrinaie; iar altele practice, cari trecdnd la apli-ealiunile ideiior cautd s[ sa{islaci trebuinfele practice'

Un bun comentariu trebue sE se ocupe. in toate direcliiiesarr ramrrrile gtiinlei etmencutice'

Un bun cornentariu este fidel, expunAnd sensul veritabil;este complet nelSsiqd nimic necomentat ceeace ar mai reelama ex-

,) Glosarii la partea Ereaca a Bibliei surrt: alfui Wahl,Grimm$V{ilheLa partea ebraicd: il lui Buxdorf, Sirrreon gi Gosenias. Glosariu la irireagaBiblie este al lui Ernesli.

o) V. Ianovibl. op. cit. p. 383, Critica textuali examineazE variantele.cu aiutorrrl codicilor sarr manuscriselar biblice celor mai bune, cu al tradu-cerilor celor rnai vcchi gi cu al ciiatelor l,liintilor Parinti,

plica{ii ; este lemeinic, este clar Ei precis, ca sE fie uqor de in_leles; nu este prea amplu, qi nu confine lucruri cari sunt deprisos.

Un comentariu adevirat, denn de incredere, se poate facenumai ia textul ori6iinal, nu gi Ia traducere. Aceasta se eviden-{iazi din insugi caracterul gtiin{i{ic al cornentariului, Traducerilebiblice nu pot satisface cerin{ele interpretErii gtiinfifice, Textulin traducere se poate comenta numai dup6 ce avem convin$e-rea ci traducerea e bun5, fidelb originalului.

75. Tractolrrtr cxegrelic pl ormilia.

AIte {orme de expunere ale sensului biblic sunt tracfufulexegetic qi omilia.

1. .._Tr_qs^ts"t-a!.,,e.{eg.errc sau dise rtal fu q x e gqtic g,t este interpre-ta1g.1_3gepuntit-4 a, unuj l.oc.."pblp-!lt.ti g-91"!*ygrsat, caie a aj unste.igl*qtt 9 Problemd biblicd'

Tractatul exegetic este pur qtiinfific, semindnd comenta-riului, ba chiar gi intrec6.ndu-1, inlrucdt nu numai expune in-felesul unui .loc, dar il gi ciari{ici din toate punctele de vederepi susfine adev6rul siu in fala tuturor obiecliunilor

, Tractatul exe6ietic documentat cu intre6iul aparat gtiinfific,nu lasd in urma sa nici o indoiald gi deaceea el este o

"*pii.u-re biblicd a timpurilor rnai noui..

Tractatele exe6letice se fac la chestiuni difieile, cum evorbirea ln limbi (i Cor. 14), instituirea sfintei eucharistii, con-vorbirea cu Nicodirn (loan 3), pdcatul original (Rom. 5), invie-rea morfilor (l Cor, 157 etc.

2. Omilia (dela omilin, a convorbi), este interpretarea omi-letici gi practicer amdnuntit5, verset de verset, a unor pericope,gi chiar cdrfi biblice, pe infelesul gi pentru edificarea tuturor. apoporului. Ea dd interpretarea textului, cuprinzAnd gi invd{ituripractice gi indemnuri. P1,in urmare omilia are ca scop nu numaisd explice ci si gi hotirascd voin{a pentru a implini invdfnturilecuprinse,

In tinrpurile cele mai vechi ale erei cregtine c5r{ile NouluiTestament se citeau continuativ la cultul dzeesc, In timpul pa-tristic, omiliile, erau scrise qi ele continuativ gi cuprindeau cirfiintreSi. Sunt celebre omiliile lsi loan Htisostom (t 407)"

f'rin omilii se propagd cunoagterea S{intei Scripturi in popor,

- 152 - - 153 -

76. A,plifudinea exegrefic6,

_ interpretarea biblicE sau exegeza este artd ale cHrei punctcde orientare gtiin{ifici le de ermenlufica. orientarea ermeneutici.sin6iurd insd nu este suficienti. poate cineva si gtie princiipilegi reSulele ermeneutice gi totuq st nu le aplice cum tr"bu", ,uu_vdnd exercifiul suficient al exeflezei.

Aptitrrdinea exegieticE este necesari nu numai pentru co-mentatorii de profesiune ci gi pentru predicatori,

Pentru a putea cAgtiga aceasti aptitudine trebue exercitareexegeticd.

Exercitarea exe6leticd se face in chipul urmitor :

1, Se va traducp textul.2. Se va analiza gi se va paralraza textul,3, Sensul biblic expus in formE de paralrazi se va exa_

rnina dupi normele eiegetice, consultAndu"se gi izvoare istorice,arheologice.

4, Sensul astfel stabilit se va compara cu sensul dat de co_mentariu sau de exe{ei.

5. Textsle cari admitaplicatiune, se vor explica scofdndu-seinvd{ituri pentru via{i.

Exercitarea va incepe cu textele biblice mai ugoare.

77. (alirdllle inte;rprerrrlrri 6iblic.Pentru a putea aplica irormele interprettrii biblice, inter_

pretul are trebuinfi. de urmdtoarele cunogtin{e premerglitoare :1. Cunoagterea limbilor ebraice, aramaice gi grecegti, adeci.

a limbilor originale ale Sfintei Scripturi, cici interpretare ade-viratr se poate face numai la textul original gi chiar de s'ar facela traducerea cea mai bun;i, totug este necesarl pe alocurea cu_noagterea textului original.

2. 9unoagterea Arheologiei biblice gi a Introducerii in cdr_

!11", Sf;"t"i Scriptuii, precurir -9i a scrierilor contemporane

Apostolilor, pentru a in{eleSe mediul, imprejuririie isto;i;; in91! llau ivit Cdr{ile Slinte qi pentru a cumpdni lucrririle cu mI_

. sura.lor de atunci.3. Cunoagt*e_fsa Criticii textului biblic, pentru a qti care din-

tre diferitele variante este textul adevi.rat.4,- -Q9-,n-pSnlS*ea doctrinei ortodoxe sau a minunehiului doc_

rtrinal, cuprins in SfAnta Scripturi gi lradifiune.5. Cunoagterea comentariilor mai insemnate ale Bibliei.

Pe i6nSn aceste cunogtinfe prernergSloare interpretul biblicare trebuiufd de iste[ime spiritrrali pentru ca si aplice bine ieSile

ermeneutice.Interpretul trebue sE aibi Ei calit6[i rnorale datorite

Duhului siint mijlocit prin Bisericf,, Pentrr a putea respecta ca-

racterul inalt al Cdr{ilor Sfinte, inspira}ia, minunile ,*i pro{e}iile'

- prectlm gi sensul 6leneral bisericesc ai ciuhrrl de interpretare alEisericii.

Aceste calitdti, m.enite a nrhri congtiin{iozitatea interpretulnibiblic, sunt n:ai ales doud:

1, Credinta. ,,De nu veli crede, nu ve{i infeleSe" (trsaia 7' 9.)"

2. Iubirea de adevdrl) qi lipsa de patirnd'

1) Karsch Loltloo, op cit, p. 24. Riicherl cere impcsibilitalecAad pre-tinde ci exe6ietul si fie inditerent lal6 de Sfinta Scripturd, * cdci exe{etulare numai o-datoriel sE reproduci ceeace spuue autorul' (Commentarzum Rti'nrerbrieie IX. 1).

-154-

A DAOS.

Hsforfictn$ firn*er1De @ffi&e'fifi &fihHfice"

Istoricul interpretf,rii biblice sau al exe$ezei este foarte util,ci.ci el ne descoperd atAt pe marii exe$efi, al ci,ror exemplu

gi metod[ avem s'o urm[m, cit gi erorile exegetice pe care avenl

si le evitdm

' L Exegeucr fcr Jeedef-

Iudeii cultivau ambele sensLrri ale Scripturii, pe cei literal

gi pe cel spiritual sau rnistic, cu deosebirea ci Iudeii palestineni

prelerau pe cel Titeral, tradifional, iar Iudeii elenigti pe cel spi-

ritual. Aga 9i sectele lor, Fariseii interpretau literal, Saducheii e-

rau mai liberi, Esseii gi Terapeu{ii explicau ale6[oric sau mistic.

Interpretarea Scripturii o ldceau la inceput preoNii, dar insec. II a. Chr, chemarea ile a interpreta Biblia gi-a luat-o clasa

cdrturarilor, o clasd indtpendenli <ie preotime' care i9i are ori-gina in ,ei<ilul babilonic, Ea fEcea in sinagogi interpret6ri oralela pericopele sabatice din Penlateuc. Unele interpretdri se numesc

halache (purtlri), deci norme care se releri la preceptele Le$iigi erau obiigatorii, altele te numeau haggade (indica{ii) 9i se re-IerE mai mult la alre pdrti ale Scriplurii pi erau mai libere. A'ceste interpretdri mai tdrziu s au depus in scris. Totugi cdrturariin'au ir:telesrostulVechiului Testamentqi gi'au permis multe abu-

zuri,Primele incercEri de exepiezi (alegorici) Ie-a iEcut filozoful

iudeu Ardsfobui (f 180 d. Chr.) in Alexandria. La o insemndtate maimare a ajuns alexandrineanul Philon (t pe la 40 d. Chr,) care a t61-

cuit alegoric sau mistic inlrea6la lege mozaicd gi a ciuiat sd inl-pace ideile Iilozolice Sreceqti despre Dzeu gi raporlul Siu cu

l.rli

,,l

1l

lumea, - cu credinfa Iudeilorl). DupE dAnsul istoria patriarhilors'a scris pentru a da idei in parte speculative, in paite morale.Persoanele vechiului Testament qi chiar locurile qi vietdfile suntprivite de el ca simboluri ale inimii omenegti2J.

De mentionat sunt i1, Comentariile Midraqim (interpretiri din sec. II-X), in cari

slau d_epus mai mult explicafiunile alegorice,2. Parafrazele aramaice numite Targumim (traduceri) la

unele pdrfi ale Scripturii. Ele redau sensul literal,Ambele interpretEri erau necesare, edci Iudeii dupd exil qi-auschimbat limba cu cea aramaici.

_ 3. Talmudu! (doctrina) cu pdrfile lui: MiEna (repelire, altilege) .qi Ghemara fperfec]iune, adeci a doctrinei),- cariea tradi{i-unii Iudeilor, din secolul II d" Chr., in care s'a adunat de rabinitdlcuirea Legii in formd istoricd, precum gi cazuistici gi alegorice.

^ In secolul VII 9i VIII au inceput a se deosebi de talmudigtiCarai[i,, Saducheii mei noui intre Iudeii babiloneni, lepidAnd tra-difia. Ei admit nurnai Scriptura, resping halachele, nu insd qi haS-gadele. cari erau o spefl de explicaliuni mai li.bere.

Cam din velcul X incepe a se desvolta o interpretare mai ri-guroasd istoricd-literoli scofand in{elesul pe care-l dau cuvinteledupd insemnarea 7or din timpul scrierii.

Din veacul XIII pAn[ in XV a inllorit tAlcuirea iudaicd zisi.cabalisticd, sau tradilonald ca simbolica mistic5 a literelor gi acifrelor, care tAlcuire a avut o influenf[ asupra Iudeilor din evulmediu, In aceasti explicare ldcutd dup6 trei metode ale rabinilor, fieluAndu-se ca initiaie literele cuv,ntelor (dupd rnetoda notaricon),Iie combinindu-se forma lor sau trecdndu-se in ciire, gi f6cdndu-secalcule (dupf, metoda 5lematria din geometria), lie schimbAndu-secu alte litere (dup[ metoda Temurah;, se formau alte cuvinte gise scoteauinvS.{dturi ascunse, misterioase. Cabaligtii au .respinscategloric sensul literal, pentru a scoate doctrioele lor oculte.

Cel mai de seam5. intrepret cabalist a fost rabbi Moses Nach-mon sau Nqchmanides(Rambam t 12S0) in lerrrsalim.

- - il"pd Phiion paradisul plaotat de Dzeu este puterea principali a su-Iletului, care e plin ca gi gridina de plante,- de nenum[rate virtu],i. Pomuloielii este evlavia, cea dint6.iu drntr: vrrtufilel prin care sufletul devin- nemuri-tor. Pomul cunogtinlei binelui gi a rdului eite-irudenfa, prin care se deosebescIucrurile contrare. $arpele care a sedus pe protopdrinli, este vuluptatea, pentru-ci acela poartd. ir d,rnfi venin ucigetor, Deaceea omul supusvoluptifiie vioo-vat de toate relele, Libr. Mund. opificio vol, I pa(. 107,

No!, 1l drept{f ri, Sara, al virtufilor Iemeegti, lieveca, al io{elepciinii etc.,Egiptul, al trupului. Canaanul, a[ iericirii; turtureaua. al infelipciunii divine; po-rumbelul, al inf ;lepcrunii omenegti, Cornely op. eil, p.'22,-

- 156--J57-

In secolul XVI 9i XVII cu lepiclarea Trandifiei, interpretareaiudaicd inclind spre ralionalism,

Mai nou Iudeii se impart cu privire Ia aprecierea gi explicarea Bibliei, ortodoxii cred in inspiratia Bibliei qi mai ales aThorei (a Legii lui lvloise) 9i in Talmud, ca in cartea Traditiei,Neologii. sau reformafii socotesc Scriptura ca o carte sf6nti, darexplicd alegoric (mistic) multe dintr'insa. Din Talmud sunt accep_tate ahia unele pd.rti. Ra{ianatigtii consideri. Biblia ca np"r6 ome_neascd gi desconsiderd. Talmudull).

cei mai insemnafi reprezentanfi ai interpretirii istorice ri-terale la Iudei suot: In sec. XtI rabbi Sal. Ilscloft zis Rcqi qilarchi (f 1 105 ), Abr. Abenezrc sau Rabe {! tl67), cel *"i io_semnat exeget al Iudeilor in evul mediu, Mose ben Maimon sa:uMairnonide sau Rambam, (t lZ04), cel mai invifat iudeu,

In sec. XIII: David Kimchi sau Roda& (t l24O).In sec. XlVr Levi ben Gerson (t 1344).In sec, XV: Isaac Abarbanel (t l50g).In sec, XVII: rafionalistul gi panteistul Baruch Spinoza.

$ 1617l,.

In sec XVIII: Moses Mendelsohn(t l786), invdfdcelul lui Spi-noza gi pionerul unei reforma{iuni,

In timpul mai nou s'au distins intre exe6lefii iudei: Sam.Dav. Luzzato (f 1865), Enric Graetz (f 1g91), Arn. Ehrlich.

II. E.x_egeza la. cregrrrri-1- Mdnlultorul 9I .epostolll-MAntuitorul a interpretat Vechiul Testament

dar uneori gi in sens spiritualz),

-,-_,^jl-,!?6!_g.l1-og. cit, p.410.-411..1n special, ce privegte interprerarea mes_

::iitj*F.l-l,l^:I-Iodoxrr a$reaptd pe. un Me9s1a. personal qi impnrdfii Lui pamin-:"-?:,11.:r::e1,-_:o::t:." pe Messia ca o ideie sau in genere ca repiezentatprrntrun om sau mai rnulti, cari..vor relorma qi vor promova gtiinfa ii *"rr_vu-rile, RofioncLgrii.aeagi i"""t1iii" rrpi"""t"r'"r",-"^ 9i promisiunile messia-ntce,..trl spun caa$teptarealllessiei a fost numaio sperintt si o dorirt{ de li_oertate $r -prosperrtate cetife_neasctr, o dorinfa avenirei unei lumi mai'bune sia epocei de aur si cI nu a'fost agteptat un'alt liberator;;;-M;;;J;";ffi;;Iehova,.ori unul dintre profefi,,.

- ,) Perrtru explicarea Lui gramaticali. qi loBic{ menfiondm locurile Mat. t5,

!;5; t9 .4 ssi 22-,42-45; iar pentru.cea spiriiuali a"df"rrti.-fri"ilr'-i"*24, 44 9i locuri speciale; ca Mai. tA 40. I;; a. J4.,) De ex. Fapt. Ap. Z,Z5.:comp- cu, ps- 15, g_ll.

in sens literal, rll

,ilf:

itl

il:

\:,

rllrlli

,t"l

iiitlii',i

rrl

tt,tt:

il,;,llr

ri,ri:i,i,

ri:

1,,

1:i'iri,

i.il

Aceast5 rrietod6 au primit-o 9i Apostolii. Acolo unde eiaveau si apere din Vechiul Testament invif[tuti de credin{6,gi moral5, fin str6ns.la sensul literals). UrmAod exemplul Dom-

l

I

l,

II

l

liifl:

$,

IIIli'ii

H

IE

II$t:

&

nului, fac uz $i de senslll spirituall)' MoCele de interpretarea spi-

rituall a lor 'sunt epistola citre FvreizT 9i Apocalipsul'2. En tfr.t:rpul Pdtristt'lc.'l'Erintii apostolici 9i Scriitorii bisericepti din sec' IL n'au ldsat

lurcriri txe{etice propri, zisa alarS' de Teof it dn Anfiochie' dar

in scrierile i-o,- apologatice (lusiin Martirul), pclemice ([rineu) qi

moratizatoare (Clement Rc'aenul, Ignaiie 9i Policarp)' ei se refer5'

il-*"f," lo".rri din Sfanta SeripturS' Ei preierau sensul literal'

iotl'rpi it scrierile lrr\ Cltment Ronttul 7\ia epistola lui Varnaua

Sdsim expliclri ale$orice sau mistice'- Co inceputul veacului at llt'lea urmeazd un periodexe$etic

prodr"tirr, .tjt io Orient cit gi in Occident'- in care se ivesc

ii ," "ri.i"fi

zeazd. mai ales doud direcfiuni de interpretare hiblici'

Una pune temeiu pe interpret:lrea ale$oric6 sau misticd'

p""tr,'iiiii "r r"

"arUa.ia"ur-in1JI".rri mai iialte, neobig,uite cdt

ii p.rtro' vaza e\ urrre inainr.ea Iudeilor gi ereticilor gnostici, cari

;;";-t;" iavingi. Direcliunea aceasla e reprezentatd de teolosii

si scriitorii bisericeqli grupaNi in iurrrl qcoalei dir. Alexandria' in-

temeiata in veacul al doilea'

Prin ale$orizarea pitimaqi ciutdndu'se pretutindeni un sens

ascuns, adancl s'a micacrat, s;a negliiat 9i i'rtiit sensui .literal'

".r"'iJt.,ii" m"i in.eL-nat' pentru demonstrare,r adevdrurilor.

AceastE i.tturpr"r*t- "Lil"tu'ule 9i d[unitoare a teolo$ilor

ai" r"o^ir-urexand;in;;;, fi-u ajunsapo$eul cu scriitorul bise'

;::'-.'6'?s;;; it);ii, ;;'J a erplic*'apr'oTp" intrea$a lfan!a5;;*1,,|6 ;" ""oiii ei lo*"nluiii, ddnd .

tiat h" mare -preferinfd;#;i;i-;i;tii-i""it ii

"^uta nu numai in Vechiul Testament'

"i Ui trl Evangheliis) 9i trecea peste limitele permise' incdt nici

i"p'r.r"rr,uot,i"r"uri"i 9loli nu primeau toate principiile lui'

Dinire rdsirite'ni aparlineau Fcoalei alexandrinene urmitorii:

Eusebiu ,7in cezarea (t- 340J, dupi unii gi Atanasie cel Mare

(t irst, Didim Alexand)ineanul (1397), Liril Alexandrineanul lt aaa)

9i al$ii,Comb[tind direc]ia aleSorici exa$erati 9i cu urmiri neiaste

aEccelei alex rnJrine're, '" Io'mtuzi cealaltd direcfie de interpre-

I"'*, " i""rlei antiohene, urmdnd mai mult interpretarea istorica-

--- ,t;;"". Ioan 19. 116'

rl Reithmlyr, op"c-it' p:$' 227' Crre eoisroli orin ace''st[ intcrpre-

tare dovedegte ir,r"'-.""s'"ilit5"it-;;;'-Vli- X' c-a tisus cste arhiereul pro'

[15 s1 iertla'cu adevl'at im'icetoare a toata lumea'.r) [.ocu[ Jin tut.t"iu'ii.ir)-!i tr"r (t.]i). unde Botezltorul spune.cinu

"rt" ,.i,rll" l',iil'[!.'i'"iL9,eJi"'"1" i'i-'Ti'os'-.

"^"t* pus in le(6trrri cu intru'

oarer $i p:{r'irer " i*i -i"'-oloi-iin

M*t"iu (t9' 3 -si urm') unde e vorba

i. deso{rtenie. Oridena ;";;"ti;-;;;t" "eta:oiiusutlitrtui cu in$erul ptrzitor'

A.him' /.'scriban op' cit, ed' It p' 174'

-t58-

literal6 insi recunoscAnd crracterul tipic al Vechiului Testamentl).

$coala aceasta a interpretS.rii islorice-literale a clat bunerezultate {inff,ird Ia plincipiile mosienite prirr tradi{ia" Bisericii.

Dintre reprezentanfii gcoalei antiohene iuiemeiatd de citreDiodor dirr lcrsus (J'394), se Cistin{e mri ales SIArtLrl loan Hrisos-tom(1407), cel inai mare gi mai productiy exegei risiritean, cu ex-plicafiunile omiliilor sale rnai ales asupra Cdrfilcr Noului ]lestament.Din gcoala aceasta mai fac parte Vasilo cel Mare {1379), Gri-gorie de Nisso (t394), dupi unii qi Ataaasie cel Mtre ('i373) 9imai ales Teodoret, episeopul Cirului ('ia58) qi Ioan Demascenul(f7sB).

Dar gi gcoala antlohianE. a Iost discreditati anume prin uni-lateralitatea gi exagierarea unor teolo$i ca Teodur Mo'psuestia

ff429,) care reluza un sens mai profund, spiritual qi irrclinindspre rafionalism, a ajuns in contrazicere cu invE{dtura bisericeascE.

Arroape de gcoala antiohiand stdtea Sf, Efrem Sirul (tintre373 9i 379), ucenic al gcoalei din Edessa.

Dintre apuseni in pepiodul acesta s'a ocupat mai muit cuexegeza t lpolit (fpe la 235), Tertulian (t pe la 240), l/orle (t367) piAmboziu de Mtlan (t3q7), cariurmau pe Origene, apoiAugustin(t 430) care e mai original 9i prin tractatele lui temeinice asuprascrierilor lui loan, apostolul, se impune ca indrumS.tor al inierpre-tirii istorice-literale. Dar cel mai celebru exeget al Apusului aIosl leronim (t420), ale cirui comentarii asupra cirlilor proleticeqi a unor plrfi din Noul Testament sunt cele mai iosemnate inliteratura bisericeascd apuseandz).

Dintre exegefii apuseni ,uri amintim pe Prtru Hrisologul(1451), Cossfodor (1578) qi Gregorie cel Mare (t604), eare iasdface exces de alegorizarei Isidor dinHispania(1636), Beda Vene-rabilul (t735) eti.. Notd.

_ Cfi,ad explicdm Biblia trebue si tinem seama gi de operele

dogmatice ale Pdriafilor biserieegti. Ele cuprind ioterpretiri prefioase isupratextelor doSmatice.

3- In er:u! tnedfiw-Periodul de activitate e{egetice prodigioasE se incheie deia

in veacul V atdt io Risirit cAt gi in Apus. Dupi acest tirnpexe$efii se mulfumasc cI extrrse din operele inaintagilor. Aceast[metoCi se contioud gi in evul madiu. Din secolul IX pini insecolul XVI interprefii rds6riteni fac u7r 9i ei de exegeza patristicdprin imprumuturi ldcute din scrierile Sfin{ilor Pdrinfi, mai ales

-- L nfa,l"r: op. cit. pag 7?.s) Rudoll .C_ornely Historicaet critica Iutroductio in utriusque Testameati.librtrs sacros, ed [I. emend. Paris 1925; ,,lnter latiuos sac"oruri librorum in_,terpretes sine ulla controversia primumrlolum oO,' t,;10-. OSL).

-_ -""--'-- '".

{{

I

din operele Sfantului Ioan Hrisostom, Astlel Folizr (tg91), Oecumeniu.(secc. Xt, Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei (tl 10?), EutimiuZigabenul (f pe la 1118) 9i alfii.

. $i Ia exegetii apuseni din aceasti epoci se gEsesc extrase gi pre-lucrdri din exegeza patristicd, mai ales din scrierile lui leronim, Au-gustin qi Gregorie cel Mare. Aceste adundri de explicdri ale exe-gefilor mai vechi, ale Sfinlilor Perinli, se numesc catenae sau cc-lenae sanctorum Patrum, sav comentarii de catene (lanfuri).

Comentariile din evul mediu in leSf,turdcu materialul luat clinscrierile sfinfilor Pdrin{i se numiau Postillae, in ele in legdturi crrmaterialul luat din scrierile sfinlilor Pdrin{i se puneau dilerite ches-tiuni teologice. comentariile aganumite sco/csrice aproiundau cu-prinsul dogimatic al Slintei Scripturi, iar unii exegetii mistici aagtiut si ulllizeze infelesul mai profund al S{intei Scripturi gi audat textului aplicafiuni multiple.

Dintre exe6iefii scoiastici qi nristici amintim pe Hugo a St.Victor (ll!41), Petru Lombardul (tfi69; Hugo a Saita Coro(tQ6A), Albertus Magnus (tI280); Torna d'Aquino (tt274tBonauentura (11274). Acestia'ins6 nu cunogteau limbile biblicegi,intrebuinfau explicare alegoricd,

Cu toate acestea unii exege{i evitau metoda scolasticl 9i audat rezultate insemnate, astfel Rupert de Deutz (tl 135), Diony-siu Churthusianul (t1471), gi cel mai de seami exeSet al evuluimediu, Iranciscanul Nicolau de Lyra (tl340j cu comentariul,,post illa in uniuersa Btblia", bine rlspdndit, Acesta cunoqteabine limbile biblice gi punea temeiu pe sensul literal, firl a ig-nora pe cel mistic.

4- In tfunpurile ,os., nour-a) La catolici,Incd in decursul sec. XV, cu mutarea multor greci in Oc-

ciclent, se stArni prin curentul qmanismului interesul pentru cla-sicism gi pentrtr limbele clasice. Tot in acest veac s'a inventattiparul, iar in secolul XVI s'a licut reformatiunea Toate aceste

momente au dat impuls 9i desvoltdrii exegeze|Catolicii au lost silifi si ia apirarea Sfintei Scripturi

9i sd rivalizeze cu protestanfii in aprofundarea Ei interpre-tarea ei, pe care in materie de credinfi o fac aeum dupd direc-tivele date de conciliul tridentin (1545-1 565) de acord cu Tra-ditiunea, cu definifiile Bisericii catolice gi cu consensul Plrintilor.

Fafi de explicarea protestanfilor, exegeza catolici a rimas

-:- 160 - *t6l -

aqadar tn mare parte la principiile vechi, folosindu-se de sensulliteral-istoric pe care-l ia ca bazd la ar6lumentdri dogmatice.

Astfel Biserica papall in sec. XVII a ajuns sE aibe o exe6lezi insemnati, Un exeget catolic distins al acestui timp a fostbelgianul Cornelius a Lapide (t 1632), care a explicat intreaglaScripturd.

In veacul XIX exegeza catolici a luat avAnt cu aiutorulmetodelor noui ale qtiinfelor profane, anume cu ajutorul criticeiistorice (examindtoare a adevdrului istoric), intemeiatd de Ri-chard Simon (t l7l2) gi cu ajutorul critrcei filotogice a izuoa-relor (Wolfl. Comentarii catolice mai noui sunt de t Knabenbauer (laV. 9i N. Test), Bisping (llvolumela Noul Test.), Piilzl {laevan-Shelii), Innitzer (la evanghelii), Gutjahr (la evanghelii gi epistole-le apostolului Pavel), Aornely, Fillion (la V. pi N, Test.) etc.

b) La protestanfi.Relormiqtii din veacul XVI au decretat principiul libertXtii

la interpretarea Bibliei, abandonAnd Tradi{ia ca al doilea izvorde credin{H, precurn pi prerogativa Bisericii la explicare. Ei audat dreptul lieciruia sH afle sin5iur sensul biblic ai dogmele cre-din [ei

Dar tot ei, in{elegA.nd ci acest fel de interpretare duce laturburarea unitfl{ii doctrinale, au gisit cu cale sI pretindi delacredinciogi ca explicirile biblice sE treacd prin filiera cdr|ilor lorsimbolice, iu cari s'au deprrs punctele principale ale credirrfeinouilor confesiuni. 1'otugi unii dintre protestanfii de mai tArziu,incepAnd cu secolul XVIII, se deslac Ai de aceastd barier[ a in-terpretdrii libere,

Exege{ii protestanfi sunt impirfi{i in trei tabere, numitegco/i sau direclii, anume 7t qcoala ortodoxd, pietistd pi liberald.

1. Ortodacaii {in la descoperire, la minunile, prolefiile qi in-spira{ia Bibliei qi la credinfa confesiunei lor', depusl in sistemulteologic al cirfilor simbolice. $coala ortodoxl are ca reprezen-tanfi; in sec. XVI pe Luther, (f 1546), Melanchton (t 1560) qiCaluin (t 1564),' in sec. XVII pe .F/ago Grotius (t 1645), careincepe interpretarea filologic[, Cocceius (t 16691, etc,i in sec,XVIII: pe Bengel; in sec. XIX pe: Delitzsch (! 1890), Heng'stenberg (t 1869) combatantul rationalismului, Kurz (t 1890), Keil(t 1888), Lange etc.

., 2. Direclia pietista (mistic[, spirituali) pune temeiu pe sen-

]tpg,nlul reli6lios gi i9i asumd puterea inspirafiei la interpretareabiblicd.

3. Exegefii protestanfi liberali sau ralionalisti rcprezinld.

Scoala crtticd 9i inriuriti de concepfiile lor filozofice, ,neagd ca-racterul supranatural al Bibliei (inspirafiunea, r;velatiile, minu-nile gi profefiile) gi o trateazd ca orice produs literar; cultivindo exe$ezd. IilologicE gi istorici".

,,Unii dintre ei sus{in cd Iisus gi Apostolii s'ou acomodatpirerilor timpului, preiudec6tilor iudaice (de ex. Semler t 1791),

Altii v5d in istorisirile Sfintei Scripturi curate mituri, cari s'auinventat nuruai pentru a ilustra ideile religioase (de ex. Eichornt 1827, de Wette t 1849, David Slrouss t 1874, ChristianBourt 1860). Al{ii cautd sd. inlH.ture minunile evanghelice printr'ointerpretare psihologicd, afirmAnd cE ele se reazemd. numai pe

amdgiirea sim{urilor, (de ex. Paulus de Heidelberg t 1857) 9i pejocul {anteziei (de ex. Renan t 1892) cu leoriq legendelor. Kant(t 1804) a venit cu interpretarea morald, plecAnd dela presupu-nerea cd numai principiile ra{iunii pot sd lie arbitru la explicareaBiblieil)".

,,In timpul mai nou exegeza protestantd liberaif, cautd si se

ajute prin teoria intpruntuldrii din alte religiuni (Delilzschz t 1890gi Jensen!)",1iar interpretarea panarmonicd, pentruca si pun{capit desannoniei qi si impiedece rarnillcarea credinfei, nu nu-mai din adevS.rurile declarate in SiAnta Scriptur:[, ci gi cu ajut6rulminfii s[nitoase din principiile universale despre Dzeu, suflet gi

datoriile morale, cauti si stabileascd apriori sistemul adevdrurilorde credinfl cari trebue sd se giSseasci in Biblie. In consecinfi

') trIilbar, op, cit, ed, III p. 96.

') In,,Bobel und Bibel", dou6. corrferin{e tiplrite in Leipzig 1902 qiStuttgart 1903, Delllzech, zice cd, istorisirile despre crearea lumii, despre po-top, despre plcalul celor dintAi oameni, despre agezimintul Simbetei gi de-spre nurnele Iui Iehova, suat luate.din izvoare babiloniene.

Aserfiunea aceasta nu se poate adrnite,. peotruci deqi multe isturisiri aleVechiului Testament seanrtrn[ cu istorisirile din alte religiuni vechi, sunt maitrumeroase insi acelea c:re nu seamiai, iar asrminarea se reduce la izvorcomun, la revelafia prinri sarr la tradifie, care la poporul izraelitean s'a con-servat in intregime, iar la alte neamuri s'a corupt, Kortleltaer, op. cit, p.151-152.

e) Hllber. op. cit. ed, Itl pag. c6. Dupd Jensen. profesor la MarburgCilgalepos in der Veltliter tur, Strassburg 19061: ,,Moise, Iisus gi Pavel sunttrei itrcorporXri a'e lui Dzeu om (Gilgamesch), ,,Jensen cautd si ara(e cd celemai multe istorii d:a Vechiul Testament suat labule gi se reduc la cinteculepic babilonean numit Gilgameseh", Korllcltner, op, cit. p. 152

Dr. Lndvlg Lemme, insi numegte maniaticd aceast{ pdrere : ,,Es gibtauch in der Exegeze Slriimungen der lllode, Gegenwaerlig is! der BabilonismusMode. Der sclilimmste Auswuchs derselben, schin in Gei{tesuerwirunp ausartend,isl Je.nsens Erhlaerung der ,,Jesus-sage" aus dem ,,Gil4amesch". T-ireologischeEnzyklopaedie nebst l{ermeueutik, BCrlin 1909. p. 177.

-t62-* 163-

accepti numai sensul care consun{ pedeoparte cu alte locuribiblice (mai ales cu spusele Domnului), pedealtEparte cu prin-cipiile rafiuniil).' Inceputul acestei interpretd.ri l-a pus F. Germarz) intre anii182l-1834 9i a fost continuat de Hauernich (t 1845),

In urmi vine gcoala criticd mai noue a l:ui Hq,rnach(t 1930),care degi se apropie de Traditiune, totugi ignoreazd caracteruldivin al Bihlieis).

Pe cale rnai mult tradifionali au comentat Noul TestamentTheodor Zah4 din Erlagen, Bernhard Wbrss lost in Berlin. Uncomentator bun e Adoll Deissmann din Berlin prin ,,materialulsiu bogat ;:entru limba Noului Testament.,a),

... . pxegeza protestaotd, are la bazi multd criticd istoric5. 9iIilolofici,c, La reseritoni.

Exegeza risiriteani din evul nou, clin catlza impreju-rErilor nefavorabile in care se aflau Bisericile rlshriten:, nu s'adistins printr'o desvoltare fecundE ca exegeza apuseanf,. In tim-pul mai nou tctug se observd o recule$ere

Este de remarcat avdntr.rl Iuat de interpretarea biblici inBiserica ortodoxe romani. Noul Testament e comentat aproapein intregime, iar comentarea c[rfilor Vechiului Testament este incurs. Urmand qi izvoare apusene, interpretarea se lace dupS mo-

todele mai noui istorice 9i filoloSice

I- Comentarii in limba romanA.5)

Milropolit,rl Veniamin Costache, Trudrcureo comenlariilor lui

Teofilact, publicot6 inire 18O4--18OO in 3 volume Bucurei;li.

Gherasim Ierodiuco,r I Costache Poniciu' T6lcuiLea celor palru

""orrgh.lii, Iraducerb iagi 1805,

Teodosie Atanasiu, arhimandril mai l6rEiu a.hie.eu gi episcop.

Trud.,c...u comenlariilor Sfdntului loan Hrisoslom la epis]olele aposlo-

lului Parel, in 10 volurne, publicala inhe anii 1901 1923 in iaqi 9i Bucuregli

') f" p.sagii doctrinale se acceptd deopotrivi analo{ia credinfei bibliceqi adevirurile religiunii naturale, dar amAndoui ar alArna de inteligenfa inter-pretuiui, In practici acest principiu de inlerpretare este subiectiv, nesig[ur qiiSre Iolo", cdci multe locuri biblice n'au analogie gi atqnci explicarea s'ar Iacein diferite cbipuri.

,) In caitea sa; ,,Die panharmonische Interpretation der Heili{en Scbrilt,ein Versuc\ zu einer trilaren und griindlicher Aufldstrng der Streitigkeiter, iader christlichen Kirche beizutralien". Schleewid, 1821.

') Hllber, op, cit. ed III pag. 96.t) Arhim, l, Sqrlban. op. cit. ll, p, 178.5) Aici nu sunt cuprinse uumeroasele teze de lieenld ln materie

exegeticE.

lir

-.t:'

tii

{1

Constantin Morafiu Si $iefan Sagh n, Trud,r..r"u or,,ilitlor Sf.

Iosn Hrisos'tom lo epislola aposlolului Pavel c6he Romani, Cernduli. 1889.

Constantin Morariu..Trud,r."..u comentariilor Sf, /oan IJrisos-tom la epislolele aposlolului Pavel c6lre TiI qi Filu,ron, Cherla. 1888,

Pr. Const. Grigore gi Sauo Saru. O traducero dupd EulimZigabenul la c,omentaiirl .ru.,gh.lioi Maleiu. R. Vdlcii te31.

Vasile loanouiciu, ]sloricd - lileralh l&lcuire a cdrlilor Nouluil"eslamenl, ;i anume u Sfinlelo, E,runghelii qi a Foptelor Aposlolilor in 5Iornuri. Cernduli 1856-61

Dr. Iuliu losif Olariu, Mu.,'.lol exegelic lo S[.ScLiptur6,: N, T. Ei

nn.nte la Evang}-telii qi la epistolele Apostolului Po.rel in .{ volu,neCnro.r"ebeE. 1804-1913

Dr, Gherasim Timug, o1-,is.,,Jrul Ar.geqului, Nole qt meditaliunnsupr,r Psalrnilor. 3 vol. Buc. 1896,

Isidor de anciul-Voiufchi, Cortea Psalmilor, CernEufi 1898.

Dr- Emilian Voiufchi. Profetul loel, trad. i;i explicnl, Vteno 1882.

Pr,r".,.bele lui SrLrnrorr, had. 9i expl. Cernbuli lgOtDr. Vasile Tarnauschi, (]t,r*zu Introd.'si Cornenlar Cunduli 1ut)7.

t, ti ,, [*od"l, T.od, qi cornenlar, Cern. 1g13.

,, tt ,', I.eviticul ,, 1023,

Dr. Siluestru Octauian Isopescul, Cartes IoL,, trad.r;i explicaiieCern6uli 190,1.

Profetul Obodiu,, lrad. 9i ex-plical. CernEuli 1901

Pl6ngerrle lui Ieremia, Irod.

explica[ Cern. 1909.

Muluhiu, lra<1. ex. Cern. 1911'

h.ri luda, Inlrod. si com.

Cern. 1910,

c6lre Romani. inlr. Ei com.' C. 1se3*24['ungelio Mateitr 0 -9).C tses-sz.

I. C. Beldio, Epistola c. Galaleni. lexl Ei com. Bucuregli 1996.

c. Til. Intr,>cl. tr.od. 9i com. Colali 1e98.

G. Ghio, Epislolu "[.

Iudo, inlrod, 9i com. Craiova igg7.D., H. ,Rouenla, Epi"t. c, Efeseni o s[. Purel, introd. 9i com. ljuc. 19p9.'G. F. Ciougon, Conrenlariu asupro epislolei sf- Aposloi Pai,el

clihe Evrei, lrod. dupd A. F. IultrnsuLy, Craiovo 1998.

P'of. /. Popescu-Mdldegli. Studii si comentarii.

], II Proorocii, noliuni inlroduclive

Dr. Vasile Gheaighiu, Epi"rolu

-i'164 - -165-

P."f. /. Papescu-Mdtdeqti, lll, IV proorocia lulregli 1926-27.Proorocia Iui Obadio, proorocia

Iui Icrel, fi*plicur.u episl. c6lre Efeseni. (in Bis, orl. rom. 192O)Arhim. Iuliu Scribafl., Comenlalii gi lraduceri de comenlari,

us,,p.a sf, .E,runghelii in iBis. orl, rom,,. 1929, tgg3, 1gg4 1995, qi 1997, 1998Ioan Mihdlcescu, S[6nta Er.ghehe de]a Mateiu Bucureqli:Nicolae Colan, Sf. puvel cdtre Filimon, Sibi,, tses.

^ Nicolae Neaga, C6rtu.uu C6.,td.ilor, in anuorul Andreian, Sib:1g3o_31D.. A. C. L, Muntean. P.edico de pe munte. Clu;. 185e.

'. , -- -'

ll. Comentarii deosebite in limba greaoe,l)Nicolaus Damalas, Expli.aruu celor lrei evu.,ghelii cljnl6i,2 vol, l8gp.Emanuel Zolotas, Exp.licorea epislolei c6tre Calaleni, 1gO4.Nicolaus Louuaris, E*plica.eu epislolei cdtre Coloseni, lggO.

lll. Comentarii ln limba ruaa.i)Nicolae Glubocou^sch,, prof. la Acad. spirtlual6 rlin pelersburtl.

Binevestirea S[. Apostol Pavel.

Episcop Vqsile, Comentoriul Evangheli.i S[, Ma]ei, Kiev 1e15. ln-cercEri penlru inlelegerea S[. Scrtph-rri a NouluiTeslamenl 1911.

Prof Voscresenschi, E,ru,gheliu Sf. Marcr, S"rghiev posud. 1Bg+M. T'ibeischi, Comenlariul E,rungheliei Sf. Murc,, Ei Mateiu.Io.o.no.,ah Eudochim, Sf Aposlol loan Teolog,rl, Serghi.v posud

1898 si sllii.

lV. Ccmentarii ln iimba aarba-o)Dr. Dintitrie Stefanouici, Erpli"uruu e,rangh"li.i Mnteiu gi a epis_

Iolei c6lre Sol:neni.* Boja lauanouici. [-j*plico.ea sfin]ei scrrptur.i a Nourui Tesramenr,Beogrod, Igtp.

Ceda Mialourcl, Comentarii la Evanghelii,Liubomir Stoianouici, Comenlarii.

V. Comentaril Tn llmba b.ulgar6.1)]n lilerohrra nou, bulgarb ntr exisl. comenlsrii bibrrce .rc seam&

Lucrdrile exegelice exisrenre (in num6r mu.e) au numai' un caracler rli-daclic general (de menuale penlru seminarii).*-l)

C*rnicate de Dr. B. S/efanirfes, prof. Fac. de teologie AlenalJ Dupa. Inlroducorea in Noul l'eslament'de DL.

- \oistai -lori"i.- .-f .r,-

Beo.grad, lg94_,_pag. ?6. El ma! citeazd $i "fti ""f"1-iira";;;;,r"';;":;i:,) Dupa Dr, Voislau lanici op. c,t. l). eO 5i 'u,m.

a) Dup6 informaliuneo -primird

rlela 'io

pro1,r..r, nl Fncuh6iii rle reologiedin Solia. prio consulalulronrarr.

i"o;u, 8,,"r, -

I

l:

Bibliografie.

Fronciscus Xav. P atrittus, t)e inlerprelolione Scripturor,-,m So"rur,, *lib. I Romae 1844.

Dr. Iosef Kohlgruber, F{ermenerr}ica biblicu g..,..uljs Viennne 1850

Dr. Franc. Xav. Reitma,/r, Lehrbuch der blbli"cl',en Hermeneulik'

Kemplen, 1874.

l)r. KarschLollion, Katholikus Saenlir6si Hermene,.rlika Nagyv6rad 189t

Dr. ]ohu.,n Mader, Kompendium dur bibli"chen l-lermenerrlic.

Paderborn 1898,

D.. Iosephus lesor, Co-pe.,diu- Hermeneulicum, ed. Il Labaci lB99

D.. Slepha,lrs Szdhely, Hermeneulica lri]rlicu g1..,..ulis. Freiburg 1909.

Lozuro PePe, Lectiones in sonclom Scripluram, Turin. 1909.

Mihael -F/efzenauer, Epilome exel;elicae biblicue colholicae. Oeni-ponle 1903.

Padouani, Brevi Cenni D'Ermener:licu Su".u. Torino 1904,

Fr. V, Zaplefcl, Hermeneulica biblica e,l. II, F eib,,,E1 l-lelv. lgo8.'

Dr. Ioannes Doeller, C.r-pundi,r,rr Hermeneulicae Libli"uu, .d.Ill PodeLborn 1914'

Eduurd Kiinig, Hermene,rlik des uhen Teslomenls. Bonn 1016,

Dr. F.anz Hilber, Biblische Hermeneulic. III A,,[l' Brixen' 1921'

Dr. Gotlfried Hoberg, Kolechismus do. biblisc,hen Ermeneulic II r.r

III AuJl. E"ibutg in Br. 192?.

Franciscus Xav' Kottleitner, Hermeneulico biblica, Oeniponte 1923.

Rudolph Cornely, $. l. Hislorico el crilica Introductio in uhiusquel

Teslamenli libros sucros, vol' I 'ed. II Parisiis 1995'

1. H, Ionsens, Hermeneulice sacra. Turin, ed' V, lSss.

Vasilie Ionouiciu, lrmeneulica biblica gene.ul6, Viena 1867.

Dr. Const. Chiricescu, Ermeneulica biblica, ed. II Buuurestl. 189Q'

D.. Victor Szmigelshi, Ermeneulica biblica dupu Ubaldo Ubaldi,

Bloj 189e,

Rom,rl Goroforiu, Ermeneulico bibhc6 sar-t socr6 drp; Reuscft

profesor in Bonn, manuscris, A,ad tsoo.Ro*rl Ciorogariur lslorio exegezei qi un inceprrt lo E*eg"au T.

V, d.rp6 Reusch, p.o[' in Bon.,, monuscris Arad 1904.

Arhimondrit,.rl Iuli,r Scrd6on, ,ror,.,ul de ermenetrii:6 biblicE penlru

.luou VII-u seminoriolir ud, ll B.t"t-,.uEli 1999.

-156--157 -

Dr. Heinr;clr Kihn, E""yklopudiu .,. Melhodologte de. The.,logiu,

Freihurg in Br. 1899.

Dr, Ludvrg Lemme, Theologische Enayklop"die nebsl HermeneulikBerh., tSO9.

D.. Cotneli,-,s Krie g, Enzykl.rpedie der }heoloqiscl.e., Vt"".n*.hufl..nebst Melhodnnleh.e, II Aufl Freibrrrg in Br. 1910.

Diuc, Haralumb, Rouenta, prnfesor. C,l,r ,1" [ncirJoperlie Ei Ermeneulicb, Fu". de leol. Buc. 193()-31.

Preotul Dr, Mihail Bulocu. $coal,i exeqelicr-r lriblicx ,l:n Anliohia-

Rrrcrrresli 1931.

11. Weinel, Die Cleir:hnisse les,, IV. A,,[. I,eipzig rr. Rerlin 1918,

I)r. Aug. Bisping, Exegelisclres l-lun,lb,,,J, 2rrnr Neuen 'l"eslarnenl

N{ii,.rs}er. 1807-1876.l)r. l. Olariu, Nlor.,ul exegelic lo Sfantu Scliphu6 a Teslrrmenlu-

Itri Nou. "ol. I-lV, Colr,r,sebe5 1894-1913,

Dr. Fr. Pdizl. Kurzgefasste,r (]om..er-rltrr zu Eun.,g]reli.n, I -VBiinrle, di[erile edilii, Cruz. 1887-19OO

Dr. Theodor Innilzer, Kurzoel,rssler Comnrenln, zu tlerr vier livt,r.r-

gh.lten, dtlelile editii, Vie.r ,,. Croz 1922-1928.

Dr. F. S. Gutjahr, Dio Bri.[e .1." heiligen Aposlels l)o,,1,.,".

C.ue ,. \Wien 1904-1997.Caluer Vcrlogsuerein. Honrll,rch d.' l3iL*lu'klarrns I[ [],1. Di,.

L"h.bi].lre, u. Prophelen de" nlten Teslt rrienls VII Aufl. Colv. Shrll-

garl. 1898.

Dr. Ni.odi,.t IVIilag, Cu.tou,luI" Bisericii ,rrtodoxe insolile cle co-

menlorii, lradlrcere fiicu]E d* Urog Kouincici si D.. Nic.,io.,Popoutci, t. I. p. ll. A.od tg3t

Errata.

La pag. 8 rAndul 8 de sus in loc de cd s u se va citi soa cd.La pag. 10 rdndul 4 de fos in loc de Alli Pdrinli se va

citi Al[ii; Pdrin{i.La 6iag. 25 rAndul I I de srls in loc de din toate ldrilo se

va citi toate ldrile.La pag. 25 rdndul 17 de sus in loc de prin aceosta se va

cili prin acesta,La pag. 28 rAndul 5 de jos in loc de automasie se va

citi autonomosie.La pag. 32 rindul 17 cle sus in loc de comparalie se va

citi asemdnare,La pag. 45 rAndul 15 de jos in loc de asemdnarea se va

citi asemdnarea deschisd.La pag. 67 rdndul 2 de sus deasemeni se suprim6.La paf 68 rdndul 19 de sus in Ioc de ca ttn ,,lipil se va

citi co un ,,tip" - simbol,La pag. 69 rAndul 1 de jos in loc de expresiu se va citi

precis.La paS, 72 rilndul 3 de ios in loc cle lexicale 9i ele qi

primesc se v& citi lexicaie gi ele, gi primegle.La pag. 78 rdndui 19 de sus in loc de originalul Erecese se

va citi originalul ebraic gi grecesc.La pag. 78 rAndul 3 de jos in not[ in loc de Etud sur la

Grec se va citi Etude sur le Grec,La rag, 79 rAndul 4 de ios in loc Ceeoce se va citi Ce.La pag, 83 rAndul 1 I de jos in loc de era sfdnt se va citi

era intrebuinlal,La pag. 86 rAndul 3 de sus in loc de in locul de se va ci-

ti tn loc de.

La pag. 93 rdndul I 1 de jos care urmeazd seurmeazd a fi istorisit.

La pag. 96 rAndul 6 de sus in loc de gi maiva citi Si cu ale celui moi depdrlut.

La paS. 97 rdndul 5 de jos dupi odecci se vas'au abdtut $ nu mulli oameni.

va cili core

depdrlat se

citi mulli

-168- *159*

!" p"d. 98 randul ig de ios se suprima. cd. :rw,

"u, ,!ir!r?rg.

I02 randul 20 de sus in t;; ;; f,*prnrru s" ). La pag. 106 rdndul 7 de sus in loc de core a zis Domntt_/ui se va citi cdruia i-o zis Domnul,

La paS. 110 rAndul 7 de sus prin se suprimi,ta pag. 113 rdndul 10 de jos in loc d,e ueli uede seva eiti.ueli uedea.La paS. 125 rdndnl 14 de jos in loc de al tatdlui se vaciti tatdl.

, La pag, 125 rAndul 2 de jos in not6 in loc de criticii uer.bole se va citi criticii texluale.La pag, 130 rAndul 5 desusinlocdeadusese vaciti odusd.La pag, 132 rAndul 2 de ios in not6 se va citi Citat deArhim L Scriban.La pag.144 rdndul 11 de jos in loc de atr se inlelege seva citi au a. se infelege.La pag. 149 rAndul 3_1 de jos se va citi: porafraza

este deci reproducerea explicatiud a unui lext, in ordinea origi-nald, dar inlocuind - unde esre necesor * expresiile prin urteremqi elore qi mai la inNeles,La pag. I48 r6,rdul 3 cle jos d,upd aceeaq se va intercala

ideie.Lc pa{. 149 ranclul 1T de sus se va citi A1i auzit citindu-sein sinagogi ludeilar Legea lui Morsa, care zice.

La pag. 151 r6ndrrl 6 cle sus in loc de auean sd /iB se vaciti trehuia sd fie.La pag, 151 rindul 4 de jos in loc de sti se ocupe in

toate direcliile sau ramurile se va citi sd se ocap e cu toaledirectiile sau ramurile.Aici s'au indreptat mai mult erori de infeles.Erorile de tipar le va indrepta cititorul lnsuqi,

ffi

.iTabla de materli,

Preltrlir

Cuv6nh rl oLilorr.Jr.ri

INTRODUCERE

1. Nolirrnea 5i problema ermeneulicei Liblice

2. Necesitoleo ermeneuticei biblice

3. Folos,,l errnene.ticei biblice . l4. Dln isloricul ermeneulicii biblice

5. N.r1i.,n"u interprelirtii

6. Lirnila inlerprei6rii

7. Fel..rrile inlerpreldrii propritr zise, exeqelice

8. LnpErlirea euneneuiic:ei bil:lice

PARTEA I.

Teoria sensurilar Sf, Scripturi. Naemelico'Capilol,rl I.

[)espre sens ,in general,

9. lcleio d. tert.1('. lnsemnurea gi sensrrl

11. So.,".l biblic si imp5rlilea lui

Capilolul I[.

Sensu/ litersl,

12. ImpErlirea sensrJrti lileral

13. Dislincliunile loqice lo "en"u[

lil".ul

14. Felurile sens,rltri propritt

15. Feh-rrile sensulrri irrrpropriu

16, Tropii

17. Figuri de slil

18. Alte fiiguLi linguis]ice

19. Flecale pasai bibl:c are rrn sens lile,ol

20. Fiecore pasai biblic are un sinp;ttr otn" lilur.ul

21. Regtrle penlr,r sensul literal

22. Se.,"ul derival sar.r special 9i cel dodtrs sut'

Su,rs,.,l oplhol sou acomodol

Capilolul III.

Sensul real.

23. I,:leiu .le sen" retrl 5i impdrlirea lui

L Sensul simbolic,

24 ldeia de si,nbol 9i impdrliree simbolurilol

Prr,.l. 3

5

7

B

l010

tll2t213

l516

17

t719a2

2727

c..ncl.,clenl.

37

434647

49

50

,, 55

.. 55

25. S".,r.,1 simbolic ai imp6direa lui

26, Explicarea simbolurilor, viziuriilor si a aclelor simbohce

IL Sensul tipic,

27. ldeia de lip. Imp6rlirea lipurilor

28. Mdrlurii pentru existenla Iipurilor in Vechiul Teslamenl

29. Noul Teslamenl nu cr.rprinde liptrri

30. Sensrl lipic ai irnpdrlireo lui

31 Despre erorile ce ". fiec lu "unsrl

lipic

32. Reg"l" penlnt o[larea sensului lipic

PARTEA II.

Aflareq inlelesului sau euristica'

C.rprirsri eurisiiqei gi impErfirea ei

A) Euristica generald, ralionald'Principiile guneral" rolionale de inlerprelore

Copltolul lV.Uzul oorbirii.

Pus. 59

,, 60

6t6365666769

11

7l

7273

77

79

81

33. Ce inseomnE ,z,J 't,o.birii

34. Uzul bibli. ol ',o.birii

35. Milloacele cunooqlerii uzului biblic ol vo.bi.ii

36. R"grl. penlru cdulareo uzulr-ri biblic ul .rorbi.ii

37, Limbile S[intei ScripturiI

Capllolul V.Contextul,

38. Fii"lu corrlexhrhri

39. ImpEdirea conlexlrrlui. imporlanla felurilor conlexlului

40. Cunooqlerea contexlului

41. Regule perrlru conlexl

Copilolul VI'Aiutoarele contextului.I. Tema de lratat.

42. Fiinla 9i imporlonla ei

43. Cunoaglerea lemei de halal '.

44. Regula penlru lema de iralal

IL Scopul.

45. Fiinla, felurile qi imporlonla lui

46. Cr:nr:roElereo scopttlui artlorului

4?. Regula penlr,-r observorea scopului oulorului

89899494

969899

99101

103

IiI. Motktul autoralui.48. Fiinta, [eLrrtic gi imporlan]a lui49. Crrn,:a1}e-'rea rnolivrrltri arrlorului

Capiirl,rl VI[.

5o Fiinlo, impdrlirea ,, ,fi:,:,:'.:;',,' ,"'*,*n' .

51. Isvoarele cunoaSlerii imprejurdrilor islorice52. Regule penhrr observarea imprejur6rilor islorice

Pog. 103

.. 104

,, 105

,, r08.. 109

53. Fiinlo, implirlireapar.rlelisrn tr lui

Capitol,rl VII[,

Paralelismul.

locurilor paralule, [iintn ii importan]a

11054. Re.J,,le penlru paralelism.

55. Isvoarele ",,nor6toiiii

io.,rriloi pa.alele

.'.8. Euristica speciald, dogmaticd,Principiile dog^uti.n d,r tnlerpretare bibhca

,, 113

,, 1r5

,, 115

116118

126127133

: Capitol.rl, IX.

[, Principiile. dogmatice iregtine de inlerprelare.

56. Sfanto Script,irii e lipsith de rdtdciri

57. S[antu Scliph-u'.5 e lipsll5 de conlraaiceri58. Conhadicliile dintre Biblie qi qliinlrl

59,'l-eoriile rationalisle

60. Analoqia biblicr

CapiloLrI X.

IL Principiile dogmattce .ortodaxe de interprelare,

61. S[a,llu 'l'ro.1i1i,,.,. apos]olic8 ajrrior de inlerprelare biblicx ,, 13662. Biserica in.rEk'rtoar.e cu orgo., ,le inlerprelore aulenlic gi

in[ailibil ul Sfi.,tei Srrripluri ., lZ7fi3. l-{o}6r6rile [ormul" ale Bjser.ir:ii gi practicile bisericesli 13864. Consens,,l Sfi.tlilo. Pxrinli ,, l4O65. Regule Iu uplicar.u consenstrlui S[in1ilo. Pa.inli. ,, l4Z66. Anologta credin;ei 143

Capitohrl XI

6?. Volocrea principiilor ermeneulice.

68. Diferenle ermeneulice... 144., 146

PARTEA ]II.

Expunerea tnlelesului $au W ophoristica,Cuprinsul prophorislicei.

CopilolL,l XIL

Forme de expunero ale sensului biblic.

Pas. 148

69. Parofrazo.

7.0 Glosele ei71. Comenkrriul72. Traclalul exegelic 9i omilia,?3. Apliluclinea exegeticd.74. Coliulile interprclulut btblic.

Adoos.lsloricul inlerpr.e,idrii biblic..

scoliilo.149150151

t52153

153

155

Ermineutica biblică - Arhim. Iustin Suciu

Documents

Transcript of Ermineutica biblică - Arhim. Iustin Suciu