I\G\M\A\A\U\MASONERIA UNIVERSALĂ

MAREA LOJA NAŢIONALĂ DIN ROMÂNIAOrientul BUCUREŞTI R\L\ C\A\ ROSETI Nr.127

GÂNDIRE, COMUNICARE ŞI COMPORTAMENT ÎN FRANCMASONERIE

În interrelaţionarea Fratelui, atât cu alteritatea sa proximă - Fraţii săi din Lojă - cât şi cu alteritatea neproximă, Masonul trebuie să îşi releveze evidenţa faptului că procesul cunoaşterii se realizează pe două paliere: cel al cunoaşterii şi studiului individual şi cel al intercomunicării, determinat de a exprima în enunţuri logice şi coerente cunoştinţele proprii şi de a recepta mesajele primite, cu un sens cât mai apropiat de cel originar, intenţionat de emiţător, această condiţie de discernământ aplicându-se atât situaţiilor de comunicare discursivă, între cel puţin doi participanţi la actul comunicării, cât şi situaţiilor de lecturare şi încercare de decodificare şi înţelegere a unui text.

Precizăm şi o altă diferenţiere, între o cunoaştere implicită, imediată, şi una explicită, dintre care numai cea de-a doua este propoziţională. Aşadar, prima se referă la trăire, experienţă nemijlocită de şi prin limbaj, ea constând în contactul direct cu ceea ce se relevă simţurilor. Am subliniat existenţa acestei diferenţieri deoarece în determinarea conceptului de cunoaştere intervin şi alte condiţii, precum cele ale adevărului / falsului şi întemeierii. Aceste condiţii se referă şi ele la o cunoaştere enunţiativă şi sunt inerente conceptului de cunoaştere în sensul că este necesar ca subiectul să diferenţieze între adevărul şi falsitatea unui enunţ şi să poată justifica acest lucru. În această concepţie, este considerat cunoaştere enunţul adevărat şi întemeiat.

Procesele intelectuale transformă informaţia în cunoaştere şi cunoaşterea în înţelepciune. Definiţia termenului de „informaţie” este bazată pe interceptarea şi definirea unui alt termen, şi anume acela de „dată”. Datele sunt repere pe baza cărora informaţia se poate constitui, astfel ca datele investite cu scop şi relevanţă, organizate şi interpretate constituie de fapt informaţia, de unde rezultă că organizarea informaţiei organizează ceva ce a fost deja organizat. Prin urmare, am putea afirma şi faptul că informaţia este conţinutul unui mesaj. Un mesaj fără conţinut nu transmite nicio informaţie.

Comportamentul informaţional al omului modern, apt, în condiţiile exploziei informaţionale, să selecteze optim informaţiile provenite dintr-un număr considerabil de surse, se sprijină pe însăşi etimologia termenului „legere” – „a citi”: în limba latină „lego” înseamnă şi „a citi”, dar şi „a culege”. Lecturile sunt selective şi sistematice: lectura presupune urmărirea legăturilor logice dintre lecturile prezente şi viitoare.

Excluzând cazurile în care Planşa de Arhitectură ce intenţionează să fie trasată constituie, în fapt, o poezie sau un alt mijloc de exprimare artistică (tablou, sculptură, etc.), etapele în conceperea şi redactarea acesteia sunt următoarele:

1. Alegerea temei;2. Formularea exactă a subiectului;3. Identificarea şi lectura critică a principalelor lucrări din tema aleasă, culegerea

de material informativ începând cu cercetarea principalelor lucrări de sinteză pentru orientarea în problemă şi pentru a găsi puncte de plecare. Se studiază apoi lucrările de specialitate, ce vizează aprofundarea unor anumite sectoare. Se alcătuieşte o bibligrafie

1

I\G\M\A\A\U\MASONERIA UNIVERSALĂ

MAREA LOJA NAŢIONALĂ DIN ROMÂNIAOrientul BUCUREŞTI R\L\ C\A\ ROSETI Nr.127

care este bine să fie cât mai cuprinzătoare;4. Lectura critică a bibliografiei şi alcătuirea unui plan de lucru cuprinzând

problemele mari. Dacă este cazul, în acest plan trebuie să existe un capitol referitor la istoriografia problemei;

5. Organizarea materialului presupune stabilirea articulaţiilor şi corelaţiilor diferitelor evenimente utilizând deopotrivă analiza şi sinteza. Este etapa creaţiei propriu-zise, enunţarea tezelor fundamentale ale Planşei;

6. Planul schematic anterior şi ipotezele de lucru sunt definitivate în vederea redactării finale. Acum trebuie să luăm în calcul destinaţia finală (comunicare orală, tipărire), caracterul ei, etc.

În privinţa corpului conceptual şi textual al Planşei, facem următoarele recomandări:

- Titlul informează în privinţa conţinutului Planşei;- Introducerea se realizează în general la sfârşitul muncii de redactare. În cadrul ei se

va scoate în evidenţă importanţa temei alese, istoriografia problemei, sursele folosite, lucrurile noi aduse în discuţie, etc.;

- Cuprinsul – reprezintă partea cea mai importantă a unei lucrări. Trebuie să fie bine structurat, organizat în subdiviziuni, care să marcheze cu claritate paşii de lucru, ideile convergente sau divergente, în speţă să uşureze lectura sau studiul unui potenţial cititor. Trebuie acordată atenţie şi ideilor secundare sau detaliilor, care pot „încărca” inutil textul;

- Concluziile constituie partea finală a lucrării. Aici trebuie să se rezume rezultatele la care s-a ajuns, importanţa lor în cadrul problemei tratate;

- Aparatul ştiinţific sau critic constituie o parte integrantă din lucrare. Acesta poate fi ataşat la sfârşitul lucrării (sau, dacă este cazul, la sfârşitul fiecărui capitol) sau în subsolurile fiecărei pagini. El cuprinde trimiterea exactă la lucrările şi la izvoarele folosite şi reprezintă o garanţie ştiinţifică a lucrării. Tot în note se mai pot da o serie de indicaţii bibliografice, se pot reproduce fragmente din diferite documente, se pot face diferite completări care în text ar strica fluenţa expunerii;

- Anexele – acele materiale care nu sunt cuprinse în textul propriu-zis al lucrării, dar la care se face referire sau sunt analizate. Cuprinde grafice, planşe, imagini, etc. care susţin argumentaţia şi la care se face explicit trimitere în textul prezentării.

În privinţa subiectelor care pot fi abordate de către Ucenici în Planşe de Arhitectură, fără nicio intenţie exhaustivă sau imperativă, considerăm oportună orientarea către principalele puncte pe care trebuie să le cunoască temeinic un Ucenic Francmason:

- Definirea Francmasoneriei;- Principiile Francmasoneriei Speculative;- Diferenţa între Francmasoneria Regulară şi cea iregulară;- Criteriile de regularitate şi recunoaştere;- Landmark-urile Francmasoneriei Regulare Universale;- Jurisprudenţa masonică;- Rolul Francmasoneriei în societate;

2

I\G\M\A\A\U\MASONERIA UNIVERSALĂ

MAREA LOJA NAŢIONALĂ DIN ROMÂNIAOrientul BUCUREŞTI R\L\ C\A\ ROSETI Nr.127

- Diferenţa între Francmasoneria Speculativă şi cea Operativă;- Originile Francmasoneriei Operative;- Originile Francmasoneriei Speculative;- Fondarea primei Mari Loji;- Istoria Francmasoneriei române;- Rolul pe care l-a jucat Frncmasoneria în fondarea statului român modern;- Personalităţi de vază ale Francmasoneriei române şi universale;- Condiţiile de admitere în Ordin;- Simbolistica elementelor specifice Gradului de Ucenic – Tabloul Lojii, Şorţul,

mănuşile, Uneltele, iniţierea, etc.;- Organizarea Francmasoneriei;- Patronii Francmasoneriei Regulare Universale – Sfinţii Ioan;- Cele trei Mari Lumini – rol şi semnificaţie;- Jurământul Ucenicului;- Drepturile şi îndatoririle Ucenicului.Menţionăm faptul că un Ucenic nu este obligat să traseze numai Planşe

Filosofice. Mai ales dacă excelează într-un anumit domeniu de activitate, el poate să comunice şi împărtăşească cunoştinţe tehnice, potenţial necesare Fraţilor în dezvoltarea şi evoluţia lor pe plan social şi profesional.

Când ne întâlnim în Lojă, suntem toţi pe acelaşi plan orizontal („on the level”), iar inegalităţile şi diferenţierile sociale nu îşi au locul şi rostul aici, obiectivul Ordinului nostru fiind să unească oamenii şi să îi facă mai buni, nu să îi dezbine. Prin urmare, sunt interzise în Ţinută Regulară sau Albă orice discuţii care aduc spiritul dezbinării şi disputei, caracteristic societăţii civile, în acest mediu sacru, în care domneşte concordia. Prin urmare, sunt interzise discuţii cu subiect sau caracter politic şi religios, cât şi de orice altă natură care promovează lipsa de toleranţă, şovinismul, semitismul, exclusivismul, extremismul, ultranaţionalismul şi rasismul.

Înainte de orice operaţiune enunţiativă, în care se plasează pe sine în postura de emiţător, Fratele trebuie să fie conştient de aceste lucruri. De fiecare dată când urmează să traseze o Planşă de Arhitectură sau un proiect, să comunice un anumit lucru Fraţilor din Lojă, ori să ţină un discurs cu o anumită ocazie, ş.a.m.d., orice Mason, indiferent de vechime, instrucţie ori Grad, trebuie să se pregătească în prealabil, astfel încât informaţia pe care urmează să o transmită să fie documentată, verificată (dacă e posibil, din mai multe surse) şi, mai ales, întemeiată şi argumentabilă.

Esenţial pentru orice Ucenic este să înţeleagă faptul că nu există nicio incompatibilitate între drepturile constituţionale, garantate de Constituţia României, pe care toţi Francmasonii din M. . L. . N. . R. . au jurat să o respecte, şi „lipsa” de drept de exprimare caracteristică Gradului I. De fapt, Ucenicul se poate exprima, însă prin metoda specifică a Sacului cu Propuneri Tacite, la care poate să recurgă, în momentele consacrate (circularea conform ritualului a Sacului, votul în privinţa admiterii de candidaţi la iniţiere, diverse voturi cu caracter administrativ ş.a.m.d.). În afara acestora, respectiv în privinţa Sporurilor de Salariu şi a alegerii Maestrului Venerabil, el nu îşi poate exprima opiniile, căci, să nu uităm, Francmasoneria este un Ordin tradiţional

3

I\G\M\A\A\U\MASONERIA UNIVERSALĂ

MAREA LOJA NAŢIONALĂ DIN ROMÂNIAOrientul BUCUREŞTI R\L\ C\A\ ROSETI Nr.127

iniţiatic, iar criteriile de selecţie şi alegere în cazurile respective implică un anumit stadiu iniţiatic şi se bazează pe legi străvechi şi imuabile ale Breslei. În mod faptic, restricţiile se aplică la discursul efectiv în Lojă, căci Ucenicul „nu ştie să scrie sau să citească, ci doar să silabisească”. Însă, dacă Maestrul Venerabil îi acordă dispensă, el poate exprima verbal, conform procedurii de luat cuvântul în Lojă. Această decizie depinde exclusiv de modul în care fiecare Maestru Venerabil în parte hotărăşte să îşi guverneze Loja.

Cuvântul se cere Supraveghetorului Coloanei prin lovirea Şorţului cu mâna dreaptă şi ridicarea mâinii drepte. Cuvântul este acordat numai de către Maestrul Venerabil după ce Supraveghetorul l-a anunţat că un frate cere cuvântul. Fratele căruia i se acordă cuvântul, se ridică în picioare, ia poziţia La Ordin şi execută Semnul Penal, începându-şi alocuţiunea cu „Venerabile Maestru”, face Semnul Penal şi se aşează la locul său. Un Frate poate lua cuvântul o singură dată la acelaşi subiect din Ordinea de zi a Ţinutei. Niciun Frate nu mai poate lua cuvântul în aceeaşi problemă după concluziile Oratorului, pe care Maestrul Venerabil le supune votului. Fraţii care se depărtează de subiect pot fi chemaţi la ordine de Maestrul Venerabil.

În mod regulamentar, atunci când un Frate Ucenic are de prezentat o Planşă de Arhitectură, acest lucru este menţionat în Ordinea de zi a Ţinutei. Maestrul Venerabil hotărăşte dacă îi va acorda cuvântul pentru a-şi prezenta direct lucrarea sau dacă aceasta va fi prezentată de Naşul său masonic sau de Secretarul Lojii. În cazul în care Maestrul Venerabil hotărăşte că Ucenicul îşi poate prezenta singur Planşa, în mod tradiţional, la ordinul Maestrului Venerabil, acesta va fi condus de către Maestrul de Ceremonii între Colonete. Înainte de a vorbi, Fratele Ucenic ia poziţia La Ordin şi execută Semnul Penal, începându-şi alocuţiunea cu apelativul: „Venerabile Maestru, ...”, după care trece în semnul de fidelitate, în care rămâne cât timp îşi prezintă Planşa. La sfârşitul alocuţiunii, Fratele spune „Am zis, Venerabile Maestru”, face Semnul Penal şi aşteaptă comentariile Fraţilor din Lojă în semnul de fidelitate, între Colonete.

Pe parcursul alocuţiunii sale, Fratele trebuie să acorde importanţă legilor oratoriei, să varieze tonul vocii, intonaţia, să accentueze anumite pasaje relevante, să vorbească clar şi suficient de tare, să se focalizeze asupra argumentelor cheie şi să ia notă de reacţia auditoriului. Ar fi de dorit ca în timpul discursului său să se uite cât mai mult către Fraţii din Lojă, în principal către Maestrul Venerabil, însă fără ca acest lucru să afecteze coerenţa celor citite. De asemenea, ar fi de dorit să facă o succintă prezentare a lucrării înainte de a o prezenta, să indice motivaţia alegerii tematicii, iar, în încheiere, să sublinieze concluziile. Este indicat ca orice vorbitor să îşi analizeze permanent gestualitatea, şă îşi controleze mimica şi eventualele ticuri, luând în calcul cât de important este limbajul trupului şi al semnelor.

Cu excepţia momentelor şi a procedeelor menţionate mai sus, în Lojă nu se vorbeşte, decât dacă există o solicitare expresă a Maestrului Venerabil în acest sens. Fraţii se ridică, salută, execută anumite secvenţe ritualice şi se aşază numai la ordinul Maestrului Venerabil, semnalat şi dublat de Ciocan. În Lojă este interzisă întreruperea Fraţilor sau derularea vreunei discuţii în şoaptă.

În privinţa intrării în Lojă a Ucenicilor, trebuie făcute câteva precizări de natură

4

I\G\M\A\A\U\MASONERIA UNIVERSALĂ

MAREA LOJA NAŢIONALĂ DIN ROMÂNIAOrientul BUCUREŞTI R\L\ C\A\ ROSETI Nr.127

protocolar-rituală. În mod normal, atât în participarea la Ţinutele Lojii-mamă din care fac parte, cât şi în participarea la Ţinute comune, Ucenicii intră de la început în Templu, prin urmare înainte de deschiderea Lucrărilor şi aprinderea Luminilor. În toate aceste cazuri, se intră în semnul de fidelitate, fără a se face niciun pas ori semn de Ucenic (Poziţia la Ordin) şi, mai ales, fără a se face Semnul Penal, apoi, după ce s-au făcut câţiva paşi în Templu, astfel încât poziţia locativă să fie între Colonete, se salută Orientul cu o mică plecăciune a capului, apoi, tot în semnul de fidelitate se merge pe Coloana de Nord, unde sunt locurile Ucenicilor. Aici se rămâne în picioare, în semn de fidelitate, pentru a saluta Fraţii care urmează, conform protocolului şi tradiţiei, să pătrundă în Templu. La ieşirea din Templu, Ucenicii sunt cei care rămân ultimii (se presupune că au salutat de fiecare dată, în mod regulamentar – cu Semnul Penal când Luminile sunt aprinse şi cu semnul de fidelitate când Luminile sunt stinse – pe toţi cei care au ieşit din Templu înaintea lor). Fiind ultimii care ies, Ucenicii nu au altceva de făcut, decât să circule regular, de la Nord până între Colonete, iar aici să salute Orientul cu semnul de fidelitate, după care părăsesc Templul.

Însă, dacă situaţia este de aşa natură încât intrarea în Templu are loc după deschiderea Lucrărilor şi Aprinderea Luminilor, Ucenicii vor intra în Templu în felul următor: în Poarta Templului stau în semnul de fidelitate; fac câţiva paşi normali, în aşa fel încât să se plaseze în linie dreaptă cu centrul Orientului, lăsându-şi loc până între Colonete pentru a face cei trei paşi de Ucenic; iau Poziţia la Ordin în Gradul I, fac cei trei Paşi de Ucenic până în apropierea Colonetelor şi, evident, a Pavajului Mozaicat; după finalizarea celor trei Paşi, salută Orientul cu Semnul Penal, apoi Coloana de Sud şi Coloana de Nord; după aceea revin în semnul de fidelitate şi se lasă conduşi de Maestrul de Ceremonii la locurile lor pe Coloana de Nord, unde rămân în picioare, în semn de fidelitate. Dacă situaţia protocolară presupune ieşirea din Templu şi a Ucenicilor înainte de închiderea Lucrărilor şi stingerea Luminilor, ceea ce nu se întâmplă decât în cazuri extrem de rare, Ucenicii se lasă conduşi de Maestrul de Ceremonii până între Colonete, unde iau Poziţia la Ordin, apoi salută Orientul, Coloana de Nord şi de Sud cu Semnul Penal, urmând ca după aceea să se lase conduşi de Maestrul de Ceremonii în afara Templului.

În privinţa indiciilor ce arată că Lucrările sunt deschise, precizăm că cel care menţionează acest lucru celor aflaţi în afara Templului este Acoperitorul sau Maestrul de Ceremonii care preia Fraţii de la Poartă şi îi conduce înăuntru. Dacă, într-un caz excepţional, acest lucru nu se poate întâmpla din diverse motive, există indicii care reies din catagrafia Lojii şi din modul în care sunt poziţionate cele trei Colonete; Planşa Lojii de Ucenic este aşezată pe Pavaj, între Colonete; cele Trei Mari Lumini sunt poziţionate conform Gradului I; lumânările de la cele trei Colonete sunt aprinse; sfeştnicele de pe pupitrul Maestrului Venerabil, Primului şi celui de Al Doilea Supraveghetor sunt aprinse.

Poziţia în care se stă pe scaun în timpul Ţinutei este astfel încât partea superioară a corpului să fie în echer faţă de cea inferioară, de preferinţă, cu palmele pe genunchi.

Nimeni nu este admis în Lojă, în Ţinutele de lucru, fără Şorţul specific Gradului, în cazul de faţă, Şorţul de Ucenic. Această obligaţie nu se aplică în Ţinutele libere

5

I\G\M\A\A\U\MASONERIA UNIVERSALĂ

MAREA LOJA NAŢIONALĂ DIN ROMÂNIAOrientul BUCUREŞTI R\L\ C\A\ ROSETI Nr.127

(Albe). Indiferent de ritualul urmat de Atelier, Şorţul se poartă obligatoriu pe deasupra hainei şi absolut niciodată pe dedesubt. Doar în cazul în care Fraţii din Lojă poartă frac, iar acesta nu acoperă parţial Şorţul, precizarea anterioară nu îşi mai are sensul.

Codul vestimentar la Ţinutele Rituale este următorul: costum negru, cămaşă albă, cravată / papion / lavalieră de culoare neagră, pantofi negri. Ofiţerilor li se poate permite să îşi poarte uniforma, iar călugărilor straie preoţeşti. La Ţinuta Albă, costumul este obligatoriu, însă nu se mai impun restricţii în privinţa culorii acestuia sau a cravatei, deşi ar fi preferabil să fie de culoare cât mai închisă.

Bibliografie:Ritualul Ucenicului, Marea Lojă Naţională din România, 2004, pp.15-16.Manualul Ucenicului, Marea Lojă Naţională din România, 6008, pp.139-146.

6