Florile Raului -Charles Baudelaire

8/9/2019 Florile Raului -Charles Baudelaire

1/267

CHARLES BAUDELAIRE

FLORILE

RULUI

si alte boeme


2/267

TRE CITITOR

eeala i pcatul, minciuna i prostia

bntuie fiina cu aspre frmntri

r noi hrnim nevolnici domoale remucri

m ceretorii-n zdrene i cresc pducheria.

catele-s ct munii, cinele mrunte,

rturisirea la ne-o rspltim apoi,

rentoarcem veseli greelilor din noi

eznd c biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.

pernele pierzrii, Satan neltorul

leagn fptura de tain, ca un voal,

r al voinei noastre nepreuit metal


3/267

voia-i se topete cum se destram norul.

, fr de oprire in jocul su ne leag!

suflet ne ptrunde cu tot ce e mrav

scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,

r cloaca ne cuprinde cu-mpuiciunea-i neagr.

m desfrnatul muc, dorind mpreunarea,

btrnita a tirfei, hid trofeu,

cerile oprite le procurm cu greu,

n stoarsa portocal ne-mai-zimbind licoarea.

ind ca milioane de viermi in rscolire,

cap ne chefuiete un ocean de draci

Moartea ne respir i-o respirm buimaci

rind in negrul fluviu, gemind a neoprire.

mnalul, siluirea, incendiul, otrava,

n-au ajuns a-i pune blazonul de ponos

pinza ce ne-o ese destinul ruinos,

semn c-al nostru suflet ncet ii stinge lava.

r printre ri, pantere rnjindu-i bucuria


4/267

cali, maimue, scorpii i vipere-ateptind,

hnii fioroase urlind, scrnind, mucind

sufletului nostru sporind menajeria,

nc o jivin, i poate cea mai rar!

chiar de nu se zbate iar chipu-i pare ters,

ce plcere-ar sparge ntregul Univers

lumea-ar inghii-o cu pofta lui barbar;

zgustul e! Cu lacrimi din preajm adunate,

seaz eafoduri fumndu-i pipa lin;

monstru-acesta ginga tu 11 cunoti deplin,

O, cititor farnic, tu, semenul meu, frate!

Fii preamrit, o, Doamne, i d-ne suferina

un divin remediu eternelor cderi,

en din esene ea-i pentru noi putina

ne cluzete spre sfintele plceri!

tiu c ling tine i are loc Poetul

rnd cu heruvimii, sortit la venicii,

l chemi la srbtoare s-i mistuie regretul


5/267


6/267


7/267


8/267

r toate-acestea, ns, de muze plsmuite!

pot opri vreodat ca rasele-ostenite

aduc tinereii un imn de preamrire

Preasfnta tineree cu fruntea de uimire,

ochi de limpezime, ca un izvor sclipind,

toi, la fiecare sperane druind,

florile, ca zarea, ca psrile-albastre:

resmele, i dorul, i-ndemnul ctre astre!

LARE

asupra: pese lacuri, deasupra: peste vi

peste muni i codri, deasupra peste mri,

ai sus de mindrul soare, de-albastre etherri,

ceruri mai departe, de-a' stelelor vpi,

-nali acum miestru, o, suflete al meu,

ecum nottorul ce-n unde se rsfa,

spici cu frenezie a netiinei cea,

aspr brbie cu-nsemnul tu de zeu.

ergi n purificare cu zboru-i preacurat,


9/267

dic-te i-nvinge miasmele morbide,

bea divinitatea licorilor limpide

n focul ce strbate cel Infinit visat.

urma ta untul i vastele mhniri

min-n a lor noapte, in ceaa ei miloas;

, fericit acela cu-arpa viguroas

ereu n cutarea prea-sfintei nluciri;

ale crui gnduri spre cer i iau avlnt

emeni ciodrliei n zarea dimineii,

El poate s-neleag, plutind deasupra vieii, j

lucrurilor tain i-al florilor cuvnt!

GATURI TAINICE

tura e un templu cu stilpii tritori

auzim adesea cuvinte printre goluri,

nd zi de zi strbatem pdurea de simboluri

impinai de ochii si proteguitori.

lungi, prelungi ecouri unite-n deprtare

r-o ntunecoas i-adnc armonie,


10/267

necuprins, ca noaptea dorind lumina vie,

lori, parfume, sonuri se vor cu nerbdare.

nt proaspete miresme ca fragezii copii,

i dulci precum oboiul, sau verzi cum e cimpia,

Iar altele viclene, trufae-n bogii,

rtnd in ele-avintul etern i bucuria,

smirna, moscul, ambra, tmia-mbttoare,

nd simurilor noapte i spiritului soare.

RURILE

u al uitrii, Rubens, grdin-n enevire

pern ds trup fraged, lipsit de sru,

r unde viaa curge cu r-de-oprire,

aerul spre ceruri, ca apele spre sud;

Vinci, dinspre sine, intr-o oglind sumbr,

nd un cer de ngeri, fermector i blnd,

operit de tain n transparenta umbr:

gheurilor ar i-a pinilor tcnd;


11/267

mbrandt, spital durerii cu vaiete-n uvoaie,

numai o podoab: un crucifix de lemn;

olo plinsul rugii se-nal din gunoaie

b nemicata raz cu-al neputinii senin;

onarroti, vagul nedesluit n care

rculi cu Chriti alturi nal chip de zei,

n nserarea goal nluci de nchinare

degete de filde rup giulgiul de pe ei;

ei n ncordare i fauni n amoruri

nc: frumusee lichelelor a dat,

bil i palid, ins, cu capul printre noruri,

get cel melancolic, stpin pe-aa regat;

atteau, un bal-minune de suflete ilustre

urind ca nite fluturi in dans carnavalesc,

cor al ameelii luminilor din lustre,

perb nebunie pe care o iubesc(MIE SCUMPA AMINTIREA ACELUI EV...)

-e scump amintirea acelui ev i-1 sui!

nd Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.


12/267

unci, fr de grij, In toat-a lor minune,

rbatul i femeia iubeau fr-a supune,

drgostit i cerul, i-i sruta din slav

r stirpea cretea falnic, nu se tia bolnav.

blim n rodire, Cybela, ca o var,

Terrei fii, mulime, nu-i socotea povar,

admirind lupoaica i druirea sa,

lele-i preapline natura invita.

a omul in puterea deplinei tinerei,

pn pe viaa-i toat, pe-acele frumusei

roade pirguite, la trup catifelate,

carnea de lumin, voindu-se mucate.

um Poetul nostru viseaz fr rost

a tainic grandoare; prin locuri unde-a fost

ar goliciunea-i plimb, de suflet, omenirea;

simte-un val de scirb ntunedndu-i firea

zind tabloul simplu i fr de scpare

strpituri ctndu-i vemintele sumare!


13/267


14/267

florile, ca zarea, ca psrile-albastre:

resmele* i dorul, i-ndemnul ctre astre!

RURILE

u al uitrii, Rubens, grdin-n lenevire

pern ds trup fraged, lipsit de snii,

r unde viaa curge cu fr-de-oprire,

aerul spre ceruri, ca apele spre sud;

Vinci, dinspre sine, ntr-o oglind sumbr,

nd un cer de ngeri, fermector i blnd,

operit de tain n transparenta umbr:

gheurilor ar i-a pinilor tcnd;

mbrandt, spital durerii cu vaiete-n uvoaie,

numai o podoab: un crucifix de lemn;

olo pinsul rugii se-nal din gunoaie

b nemicata raz cu-al neputinii semn;

onarroti, vagul nedesluit n care

rculi cu Chriti alturi nal chip de zei,

n nserarea goal niuci de nchinare


15/267

degete de filde rup giulgiul de pe ei;

ei in ncordare i fauni n amoruri

nc: frumusee lichelelor a dat,

bil i palid, Ins, cu capul printre noruri,

get cel melancolic, stpn pe-aa regat;

atteau, un bal-minune de suflete ilustre

urnd ca nite fluturi In dans carnavalesc,

cor al ameelii luminilor din lustre,

perb nebunie pe care o iubesc;

vis de groaz: Goya! cu huri mari cscate,

prunci arznd pe ruguri sub flcrile-n dans,

babe Ia oglind, copile despuiate,

ngerii cei negri dorindu-le-n balans;

lacroix: o balt cu diavoli uzi de snge,

preajm o pdure de brazi privind mhnit

alturi, sub cer negru, trecind, fanfara pllnge

un suspin din Weber dar neacoperit.

taze i blesteme, noian de lacrimi sfinte,


16/267

-Deum-uri de-a valma, pestrie srbtori,

ens ecou adun din mii de labirinte

mnezeiescul opiu al celor muritori.

strigt! i-1 repet mulimi de santinele,

ordinul ce trece de mii de ori mrit,

arul ce s-aprinde pe inii de citadele,

strigtul ce-1 scoate un vntor pierit!

pllosu-acesta, Doamne, amar mrturie

demnitii noastre ce-ar vrea seninti,

rere mindr care din veac n veac nvie

ngndu-se la sinu-i n reci eterniti!

UZA BOLNAVA

i, muza mea, eti trist in ast diminea,

ochii ti vedenii mai bntuie, nocturne,

rind pe rnd, ca valuri, i se ivesc pe fa

minteala i oroarea, i reci i taciturne.

-nveninat iasm ori ce strigoi de ghea

nd groaza, cnd iubirea i-au rsturnat din urne?


17/267

marul, pumn despotic, parc ivit din cea,

-mpinse n adincui strvechilor Minturne?

, mai revars, Doamn, miresme de-nviere,

r pieptul s-i tresalte putere n putere,

s-i ritmeze-n vene domn-singele cretin,

imnele scandate n meter vers latin

vind pe Phoebus, tatl cntrilor totale,

apoi pe Pan, stpnul pe-ntinderi pastorale.

UZA VENALA

muza mea, amanta palatelor bogate,

iarna viscolind, cind bate Ianuar

nopi de neagr veghe, vei izbuti mcar

i nclzi la vatr picioarele-ngheate?

armoreeni-i umerii vor mai zimbi cu har

b luna de tristee ce-n cas-abia rzbate?

rac i flmnd, din ceruri nstelate

mori mai aduna-vei, tu, harnic aurar?

trebui, vai, ie, spre-a ctiga o pine


18/267

cni pe la biserici trind de azi pe mine -

-Deum-uri tiute, ci fr sentiment,

u ntr-un circ, alturi, fcind-o pe paiaa,

rizi cu plnsu-n suflet i, blestemndu-i viaa,

faci s se amuze un public indecent.

UZA BOLNAVA

i, muza mea, eti trist n ast diminea,

ochii ti vedenii mai bntuie, nocturne,

rind pe rnd, ca valuri, i se ivesc pe fa

minteala i oroarea, i reci i taciturne.

-nveninat iasm ori ce strigoi de ghea

nd groaza, cnd iubirea i-au rsturnat din urne?

marul, pumn despotic, parc ivit din cea,

-mpinse n adncul strvechilor Minturne?

, mai revars, Doamn, miresme de-nviere,

r pieptul s-i tresalte putere n putere,

s-i ritmeze-n vene domn-singele cretin,

imnele scandate in meter vers latin


19/267

vind pe Phoebus, tatl cntrilor totale,

apoi pe Pan, stpnul pe-ntinderi pastorale.

muza mea, amanta palatelor bogate,

iarna viscolind, cind bate Ianuar

nopi de neagr veghe, vei izbuti mcar

i nclzi la vatr picioarele-ngheate?

armoreeni-i umerii vor mai zmbi cu har

b luna de tristee ce-n cas-abia rzbate?

rac i flmnd, din ceruri nstelate

mori mai aduna-vei, tu, harnic aurar?

trebui, vai, ie, spre-a citiga o piine

cini pe la biserici trind de azi pe miine

-Deum-uri tiute, ci fr sentiment,

u intr-un circ, alturi, fcnd-o pe paiaa,

rzi cu plinsu-n suflet i, blestemlndu-i viaa,

faci s se amuze un public indecent.

LUGRUL NEVREDNIC

ziduri afumate, btrna mnstire


20/267

ia icoane de Adevruri sfinte,

nd austeritatea in fr de rostire

ngea acelor chipuri rceala dinainte.

a atunci cuvintul lui Christ In nflorire,

nd muli, vestii clugri, ce nu se mai in minte,

mldiau talentul sculptind prin cimitire

Moartea preamrind-o cu simple, vechi cuvinte.

Mi-e sufletul asemeni unui adnc mormnt,

el ne-mpodobit srmana mea chilie;

vrednicul su schivnic i sunt de-o venicie.

putincios n toate, cnd voi avea cuvnt

n trista-nchipuire s-nal o srbtoare:

ochilor iubire i-a miinilor lucrare?

UMANUL

reaga-mi tineree doar o furtun neagr

fost, si prin aceasta rar soarele de jind;

dina mea sub tunet mincat-i de pelagr,

doar cfteva fructe abia se pirguind.


21/267

iat-m in toamna ideilor supreme;

sapa i cu grebla va trebui, zeiesc,

mintul dintre ape s-adun, spre-a nu m teme

gropile-mprminte ce-n fat se ivesc.

r cine tie dac acele fiori de ginduri

r mai gsi in solul splat ca aspre prunduri

mnezeaisc hran spre-a le nsuflei?

Durere! O, durere! cum ne mnlnc Timpul,

man ascuns in inimi, temeinic zi de zi,

m singele ce-1 pierdem ii strlucete nimbul!

DARNICII

, n-am curajul tu celest,

sif, s port aa povar,

rmite pentru-a multa oar!

s longa vita brevis est.

cicum, nu voi mormint celebru

spre un cimitir pustiu

ma, toboar trziu,


22/267

i bate-n ritm de mar funebru.

O, cte rare nestemate

rm, pe vecie ngropate

ngurtilor, sub stnci,

cte flori cu-aleas hain

rfumul straniu ca o tain

dau tcerilor adinei!

VIATA ANTERIOARA

m locuit, lungi zile, sub falnice portice

splendid aurite de soarele marin,

cror nali pilatri se-asemnau din plin,

nd seara-i umbrea faa, cu grotele antice.

lazuri cu rsfrngeri din cerul opalin,

chip solemn i mistic amestecau complice

muzic de ape n rezonri ferice

-amurgurile triste n ochiul meu declin.

, am trit acolo plcutul efemer,

conjurat de-azururi, de valuri nspumate,


23/267

sclavii goi n juru-mi cu trupuri miresmate

rcoreau cu frunze de fraged palmier,

gindul lor acelai, mereu srguitor:

-mi afle taina care m subia de dor.

GANII PEREGRINI

ofetic, seminia cu ochii arztori

n nou la drum pornete spre alte zri visate,

r pruncii sug dulceaa din ele bogate

u dorm la mame-n spate, de ei netiutori.

rbaii merg alturi de carele-ncrcate,

armele la olduri i strlucind fiori;

leagn sub pleoape un cer de srbtori

luci de fericire topindu-se, ciudate.

greier, prsindu-i culcuul de pmnt,

cint din vioar cu nrudit avnt;

bela, ce-i iubete, covoare verzi le-aterne,

vor le d din stnc i-mbrac-n flori de var

stiul ce-i petrece spre jinduita ar,


24/267

suflet locuind-o visrilor eterne.

MUL I MAREA

m liber, pururi fi-vei namorat de Mare,

, propria-i oglind! Si cugetul i-1 vezi

luciul de soart, etern legnare:

maru-i fr margini n suflet l pstrezi.

te-adnceti in unda-i ca-n propria-i icoan,

o alini cu ochii, cu imnuri o rsfei,

r inima i uit nefericita-i goan

nd marea-i url dorul i-adncile-i tristei.

unecai i vajnici, i mndri fa-n fa:

Omule, n fire genuni fr sfrit;

Mare.-ascunzi in snu-i comori, ca intr-o cea,

amndoi misterul nu vi-1 lsai privit.

totui, lupta voastr-i mereu neostoit:

ci remucri, nici mil, de mii i mii de ani

r-ncetare, Moartea v duce n ispit:

ligerani de-a pururi, o, frai mereu dumani!


25/267

ON JUAN N INFERN

nd Don Juan ajunse in zri subpmintene

i-a pltit lui Charon al trecerii obol,

ceretor cu ochiul trufa, de Antistene,

peile apuc vslind spre-adincul gol.

desfcute rochii, cu sinii de tcere,

b cerul ca o noapte 1-ntmpinau femei,

ecum o mare turm mpins la tiere

rmnea in urm un plnset ctre zei.

pretindea simbria rizndu-i Sganarel

i Don Luis, i-acesta, de parc da porunci,

arta mulimii de mori pe fiul cel

re-i batjocorise btrna frunte, -atunci.

voalul ei de doliu, Elvira, -nfiorat,

turi de perfidul ei so, ce-1 adora,

rea a-i cere-un ultim surs ca-ntia dat

edin cnd jurase, pe care o trda.

lt n armura-i sumbr, un om de piatr, parc,


26/267

a-nalt la crma brcii tcut Inintind,

sprijinit in spad, uitnd a morii arc,

oul privea valul, nimic nemaivznd.

DEAPSA TRUFIEI

vremuri minunate, pe cnd Teologia

flori nemaivzute pulsindu-i energia,

spune c un doctor, preamare nvat,

Ce-nnobilase inimi supuse la pcat,

uncindu-le adncul cu-aleas miestrie

dup ce ajunse prea-sus, la slava vie,

ci necunoscute, de nimeni cercetate,

unde Duhuri pure cndva de-au fost umblate,

omul ce n piscuri cuprins e de-ameeal

rig, dezvluindu-i satanica-i sminteal:

suse mic, Isuse! prea-n ceruri te-am suit!

dac slbiciunea-i a fi adeverit,

ine ai culege, nu gloria mrea,

fi de risul gloatei, o biat mogldea!


27/267

ci nu-i sfrise vorba i mintea-1 prsi.

mina lui de soare c-un vl se adumbri;

regul haos, parc, ii npdi gndirea,

inioar templu boltit n strlucirea

eilor de aur ce-i rnduia; acum

cerea, noapte-adnc, se-nstpini precum

r-un cavou cu cheia uitat undeva.

vitele asemeni, de-atunci, n calea sa

ecea fr tie, i nu vedea nimic

cimpuri dac-i var sau iarn pe colnic;

a o biat zdrean n colul unei vetre:

huiduiau copiii i-1 alungau cu pietre.

UMUSEEA

umoas sunt, ca visul n piatr: o minune,

r sinul meu, spre care toi au aflat pierirea,

enit e s inspire poetului iubirea,

ateriei asemeni, care nicicnd apune.

onez n zri ca sfinxul, mereu neneleas;


28/267


29/267

ar tu-i placi Lady Macbeth n crim-mpurpurat,

, cea-ndelung visat d'Eschil n antici ani

u tu, statuie-a Nopii, vis michelangelesc,

, ce-i mldii fiina, ai semnul tu zeiesc:

rsul pentru gura ne-nvinilor Titani.

RIAA

mult, pe cnd Natura se druia trufa,

dind copiii-montri cu trupuri de titan,

-ar fi plcut alturi de-o fat uria'

stau, ca-n poala blindei regine, un motan.

-ar fi plcut fiina-i s-o vd cum nflorete

sioas-n jocuri cu sufletul avid,

inima ghicindu-i: un foc ce prjolete

n umeda-i privire ce m voia avid;

mindu-m-n plimbare magnificele-i forme,

urc, abia, versanii la pulpele enorme,

nd, vara, moleit de-aprinii sori pgni,

tins-i pe-o cimpie sub zrile informe,


30/267

-adorm la adpostul imenilor si sini,

un stuc in valea acelor muni stpni.

evrat tezaur de graii florentine

-n marmura aceasta cu trup melodios;

neea i Vigoarea, dou surori divine.

ndu-se femeia cu chip majestuos,

iasc robustee, ginga-alctuire,

cut-i s troneze in patul somptuos,

elai s ingenunche i prini de-aleas fire.

ASCA

Privii sursul tainic i-adinc voluptuos:

crederea de sine i-a-ntiprit extazul

mindra sa privire i gale sfdind

ca un fruct din vluri ivindu-se, obrazul

n ale crei linii i semeete gnd:

umele meu Plcerea-i i-ncununez Iubirea!

r faa-i druit cu-ascunsul farmec rar,

vrji rscolitoare ne-ngduie pornirea!


31/267

s-i privim de-aproape ameitorul har.

urisit art! surpriz infernal!

monioas form, cel trup ncinttor

mai in sus de umeri, o fiar bicefal!

nu! e doar o masc, nchipuit decor:

brazul de lumin-i schimonoseal blinda,

vete-1 cum se strmb fr-a voi ceva,

r capul, stind, aievea-i luminii lui crescind,

b falsa-nfiare prind a atepta.

rman mare art! Precum un fluviu care

lacrimi se sfirete, cu-amarul lor rotund,

nciuna ta m-mbat precum o revrsare

apelor Durerii cu ochii si pe prund!

Dar de ce plnge, oare? Ea-i doar perfeciunea

poate s-ngenunche tot neamul omenesc,

ru nefast o roade ameninnd minunea?

Cum nu-njelegi! Ea plnge apusul timp ceresc!

traiul su de-acuma! Dar ce o ngrozete


32/267

i scutur genunchii de piatr, blnzi i goi,

c-o s dinuiasc, cu tot ce-i omenete,

mine, i poimine, ntruna! ca i noi!

N FRUMUSEII

din supreme ceruri, din tainice abise,

Frumusee! ochiul divin i infernal,

belugat revars i crime dar i vise,

terea ta ca vinu-i: n toate triumfal.

in priviri, deodat, amurgul i aurora,

rspndeti parfume: un uragan tcut;

rutul i-e licoarea iar buzele amfdra

nd celui slab trie, celui puternic scut.

sri din huri negre sau te cobori din astre?

jit, Destinul, merge biet cine,-n urma ta;

semeni, la-ntmplare, miminile-n dezastre,

pn eti i nimeni nu i-a-ndrznit cndva.

calci, Neasemuito, pe mori zmbind senin,

re podoabe, Groaza o ii la mare pre,


33/267

tot la fel Omorul breloc fr' de rugin,

pntec i danseaz mereu mai ndrzne.

re flacra-i divin s-azvrl efemeride,

vindu-te in clipa cind nu mai au cuvnt;

bitul ce-n dorin aleasa ii cuprinde,

muribund mi pare, mormnu-i alintnd.

vii dinspre azururi sau din infern, totuna!

Frumusee! monstru mre, grozav, candid,

pturii tale mindre m dau pe totdeauna

trind in Infinitul de tain i avid.

tan sau Zeu, Siren ori Heruvim? Ce-mi pas!

nd tu-mi oferi o, zin cu ochi sublimi, de stea

rfume, ritm, lumin tu, unica-mi crias!

ci lumea mai minune i clipa mai a mea!...

RFUM EXOTIC

nd, nchizndu-mi ochii, n toamna cu-nserare,

spir parfumul tainic al sinului tu pur,

d rmuri de miragii cu ape mprejur


34/267

soarele din slav curgnd cu-nflcrare.

nsul-i acolo de lene i splendoare

arbori de minune i fructe de azur,

mei cu ochi de vraj i trup fr cusur,

rbaii de zveltee i proaspt vigoare.

rfumul tu m-ndeamn spre-acele zri ferice,

re porturi cu corbii i-ngustele caice

site de din larguri in obosire lin,

timp ce tamarinii miresme rspindesc

fiorate-n aer, n nrile-mi, grdin

pindu-mi-se-n suflet cu-n cnt marinresc.

RUL

plete, ca o turm pe umeri revrsat!

bucle! o, parfume plutind struitor!

taz! i-i plin alcovul de tot ce-a fost odat: .

lci amintiri in prul dormind, pe care, iat

aer voi s-1 flutur, nfram-a unui nor!

a languroas i Africa-n dogoare,


35/267

ume-ndeprtat, stingndu-se domol,

iete n adncu-}i, pdure-aromitoare!

m duhul altor oameni st-n muzici de candoare,

unda-i miresinat, al meu devine sol.

i merge unde oameni i arbori cu-a lor soarte

ene se rsfa sub arie de cer;

r minunat, fii valul ce lin o s m poarte!

abanos eti, mare, i netiind de moarte,

steaguri i catarge, cu brci i cu nieri:

port sonor n care vrea sufletu-mi s beie

emeni unei flote: culori, parfume, vers,

nd navele de aur, plutind sub curcubee,

re glorie tind brae, ca brae de femeie

re-un cer mai pur din care al vieii frig s-a ters.

, fruntea doritoare de-acea beie sfint

i scufunda-o-n blndul ocean, spre-a mi-1 ivi

cel ascuns; iar gindul ce bine-te-cuvint

ti s te gseasc, tu, lenea mea fecund,


36/267

n mngieri nespuse plceri a ne vrji!

gre-n-albastru, plete, tenebre ondulate,

i druii naltul de vis i diafan!

rmul vostru iari dorina mea rzbate

sorb cu-adinc nosaiu arome amestecate

mosc, ulei de cocos i, nc, de catran.

ereu! De-a pururi mna-mi cu-aleas mngiere

coama ta va pune podoabe strlucind,

re-a-mi adsta dorina in tainic veghere!

-mi eti tu dulcea oaz de vis i de plcere

vinul amintirii nu-1 beau aici cu jind?

I-ETI SFNTA TOT LA FEL CU...)

-eti sfint tot la fel cu cea bolt de-nstelare,

, doamn de tcere, tu, vas de ntristare,

te iubesc, minune, cu-atit mai mult cind pieri,

cit mi pari podoab a nopilor de ger,

atornicind ironic o deprtare-adlnc

braele-mi desparte de-albastrul cer, i nc.


37/267


38/267

cicnd nu te fcur s dai napoi cu spaim,

znd cum c natura, mrea-n gind ascuns,

plmdeasc'-un geniu din tine, a ajuns,

Din tine, desfrnato, regin-n preacurvie?

splendid mocirl! cereasc mirvie!

D NON SATIATA

udat zeitate cu trup misterios,

tain plmdit de-un Faust de savan,

reasm ndoit, de mosc i de havan,

blim vrjitoare cu olduri de-abanos,

s altora, i opiu, i-al nopii cer stelos;

ctarul gurii tale l vreau in clipa van,

nd poftele spre tine-s grbit caravan,

virea ta izvor e din care beau setos.

demon fr mil, d-mi flcri mai domoale

n ochii mari i negri, ferestre firii tale;

nou ori, ca Styxul, nu pot s te-nfor

nu pot, furioaso, superb libertin,


39/267

ufia s i-o nrui n brbteti strinsori,

-n patul tu infernul s fii o Proserpin!

NVEMNTAT-N VALURI...)

vemintat-n vluri cu sclipt de argint,

trece fr zgomot, ciudat unduire,

erpii lungi pe care, fachirul, n alint,

magica-i baghet i face-a dnuire.

tristele nisipuri i cerurile seci,

suferina lumii total nepstoare,

valurile mrii ritmndu-se n veci,

i consum clipa mereu netrectoare.

etalic lucire n ochii si vibrnd,

mbolic natur, strin, fr gnd,

mestec de sfinx antic i nger fr vini,

n aur, diamante, oeluri i lumini,

mlne-n strlucirea-i ca steaua inutil,

meie majestoas, dar rece i steril.

RPELE CARE JOACA


40/267

neo, ce mult mi place

upul tu frumos,

o stea ce-a prins s joace

oglind, jos!

rul tu, ce unduire

parfume-adnci,

re marea-n despletire,

luri negre-n stinci,

o nav-n zori trezit,

nt uor aud,

fletu-mi de dor palpit

zuind spre sud.

hii ti nimic n-arat

lce sau amar,

u perle reci, curate,

er i aur, doar.

, i mersul tu mi pare

oaspt abandon,


41/267

un arpe-n ondulare

-o nuia de somn.

untea de copil dulce

m i-o legeni blind,

i de elefent s-1 culce

taine cnt.

fptura-i se mldie,

va mea de dor,

gnndu-i, armonie,

nzele de nor.

topesc gheari i crete

a peste mal,

a, gura-ji potopete,

nii, albul val,

rc-a bea un vin de grele

orii, dulce,-amar,

fletul e-un cer cu stele


42/267

uturate-n dar!

N HOIT

aminteti, iubito? Era o diminea

t proaspt i blinda ca i-acum,

nd, la o cotitur, ni s-a ivit in fa

hoit scrbos la margine de drum,

lpele deschise ca intr-o desfrtnare,

sine zemuind pe-ngustul grind,

desfcea spre lume-n cinism i nepsare

havul pntec aeru-mpuind.

soarele-n suiu-i, incet, putreziciunea

rscocea in rou-vineiu,

re-a-napoia Naturii, parc-nsutit, minunea

ndva, de-aceasta, strns-n trupul viu.

vea din slav cerul la stirv cum se desfat

nflorire-n tainele-i drceti,

atit duhnea de tare, c am simit pe dat

m se nvirte totul, i-ameeti.


43/267

nsau in roiuri mute pe burta-n puroire,

viermii negri unduiau ca-n ghiol,

cindu-se-n scursoare, in grasa ei bltire,

-a lungu-acestui nclit atol.

lta-n cutremurare aprinsa viermuiala

opintiri i zvicnete adinei,

parc trupu-acesta trezit din toropeala,

ia multiplicindu-se, atunci.

muzic ciudat vuia in cloaca hid,

vintul i ca opotu-n piru,

intr-o larg sit, cnd se pornesc s rida

vnturare, boabele de griu.

forma de fiin aproape dispruse,

pindu-se ca-n vis in timpul vast,

schi-a bia, uitat, in care ii pierduse

chipuirea, pictorul fantast.

r, dup stinci, la pind, privindu-ne cu ur,

ciine, ca o fiar atepta


44/267


45/267

n ea noat semnul: cel pururea blestem.

, ase luni un soare de ghea s nduri,

alte ase noaptea cu vlu-i de pustie,

-ntinderea polar fr' o fiin vie

Micare nu, nici pajiti, nici ape, nici pduri.

, nu-i oroare-n lumea de chinuri mai adnc

ct un ochi de ghea plutind in cer i inc

ensul ntuneric precum btrinul Haos;

jalnice-animale, la care m-am adaos,

m somnul ne scufund: stupidul elixir

evoios i lung e al vremii searbd fir.

mpirul

, ce-ai ptruns ca un cuit

biata-mi inim plingnd,

ca un cird nnebunit

draci, ai nvlit flmnd

cugetu-mi total nvins

lcu fcndu-i, loc de danturi,


46/267

mernico, de care-s prins

ecum ocnaul e de lanuri,

m prins de joc e-un cartofor

m de pahar e beivanul,

m viermii de cadavrul lor,

, blestemat-o, mi-eti dumanul!

gat-am spada, cu dreptate

taie, spre-a m libera

otrava, care totul poate,

-i deie pictura sa,

r, vai! i spada i otrava

spreuindu-m, au spus:

mi acolo, in mirava

bie, pururea supus,

ghiobule! de i-am ucidt

mpirul, liber dac-i fi,

, stirvul ai re-nsuflei

srutrile-i avide!


47/267

UM STM IN NOAPTE LNG...)

m stm In noapte ling cea groaznic ebree,

turi, un cadavru, de alt cadavru, mut,

dor m prinse iari ah, acest corp vindut!

e-acea minune-nalt ce n-o s-mi fie zee.

-nchipuiam fiina-i semea de femeie:

virea de putere, cu farmecul ciudat,

prului coif negru i tainic miresmat,

cror amintire-mi dau vlag i idee.

Ah, i-a fi prins tot corpul ntr-un srut ateu

n talpa de rcoare la fruntea luminind,

mori desfurndu-i, de singe i de gind,

gina mea temut! m-ngenunchind mereu,

ate c ntr-o sear o lacrim divin

-nceoa, spre mine, privirea-i de lumin.

MUCARE POSTUM

nd vei dormi-n vecie, frumoasa mea cea brun.

mausoleul negru din marmur tiat,


48/267

nd n-are s-i mai fie alinttonil pat

ct o cript rece c-o veted cunun;

nd piatra-i va supune i inima nebun

coapsele ce-n via atit s-au mldiat,

nd singele-i va tace de-a pururi ngheat,

maiputnd vreodat s-alergi ca o furtun;

ormntul, pentru sfintul meu vis tinuitor

El, care-ntotdeauna a neles poeii

ntreba-n adincuri cu glas sfietor:

u, biat curtezan, de ce n timpul vieii

ai vrut s tii c morii n tainia lor pling?

i-n remucarea-i, viermii vor roade ndelung.

SICA

-atept, pisic, vin' la pieptul meu

Dar gheara ine-o-nmnuat!

vrea, aa, s m scufund mereu

ochii-i de metal i de agat.

nd degetele-mi trec a mngiere


49/267

capul mic, pe spatele-alintos,

nd mina se mbat de plcere

trupul tu electriznd lucios,

i vd In gnd femeia; ochii ei

i ai ti, domestic felin,

nt reci i-adnci, i scapr scntei,

aitor, fptura sa deplin

nfur din cretet la picioare

resmele-i adine ucigtoare.

UELLUM

i lupttori potrivnici, n zngnit de spade;

aerul vibreaz de singe i scintei.

nfruntare mindr! ins nici-unul cade:

ocul tinereii, al dragostelor ei.

sbiile-s frnte! i tinereea moare,

bito! ins dinii i unghiile cer

nlocui pumnalul ori spada trdtoare.

voi, btrine inimi cuprinse-acum de ger!


50/267


51/267

ce adine vzduhul! n suflete ce timp!

ecindu-m asupra-i, stpina mea de soarte,

reasma ta unic m-nnobila cu nimb.

splendide apusuri in ceruri colorate!

nd noaptea peste toate esea o cea fin,

iceam In ntuneric privirile-i de dor,

r dulcea-i respirare cum i-o sorbeam venin!

i mingiiam genunchii i ne fceam fior,

nd noaptea peste toate esea o pinz fin.

tiu s chem din umbre zeietile clipite,

retriesc aievea in poala ta culcat;

ce s vreau aiurea sublimele ispite

nd tu le ai in trupul i-n sufletul curat?

tiu s chem din umbre zeietile clipite!

rfume, jurminte, oh, srutri-noian,

ai rsri-vei, oare, adincurilor noastre,

soarele ce-i spal tristeea In ocean

ntinerit iar urc-n triile albastre?


52/267

Parfume, jurminte, ob, srutri-noian!

OSEDATUL

soarele sub noruri. Spre-a fi al su egal

, Luna vieii mele, n umbr te-nfoar;

meaz, dormi, fii trist i, pentru-a multa oar,

virle-te-n Plictisul acesta abisal.

a te vreau! Dar astzi, cu-adincul tu vital,

astrul din eclips ieind, te nfioar,

-ateapt Nebunia precum odinioar,

nete, deci, din teac, incnttor pumnal!

n lustre strlucinde i-ai focul n priviri!

vulgului deeapt-i murdarele-i poftiri!

t ce-i al tu mi place: cdere, nlare;

noapte fr stele, fii al luminii zor;

treaga mea fiin-i spre tine cu-ncordare

strig iar: O, scumpul meu Belzebut, te-ador!

vguna trist i adinc

care chiar Destinul m-a nchis,


53/267


54/267

e trecutul! clip ce mbat,

ecum sorbind mireasma alintat

n trupul Doamnei neuitat amor!

n prul ei sorbind c-un val cea noapte

Jertfelnic de alcov ce te mbie

resmi preau c se rotesc In oapte,

r din veminte, ca o venicie,

pura-i tineree mbibate,

rfum, simeam, din blnuri, cum rzbate.

. CADRA

m rama completeaz o pictur,

iar i atunci cind meteru-i vestit,

ndu-i acel ceva de mplinit

astfel o desprinde de natur,

fel: podoabe, fast desvrit,

mprejmuie cu toat-a lor msur,

ugind la frumuseea pur

aer blnd i tainic inedit.


55/267

ereu, calin i-ndrznea, tie

toate dimprejur o indrgesc;

l, trupul i afund-n bucurie

e o-nvluire mtsoas

r ea st-n murmur proaspt i regesc

tinr maimu graioas.

PORTRETUL

mistuie-n Durere i n Moarte

paia care-atit ne-a mistuit.

n ochii ce-au tiut ca s m poarte,

n gura ta ce gura mi-a vrjit,

n alintri, atunci fremttoare,

din lumina ce ne-a-nvluit

-a mai rmas iubirii? Ce mai are?

palid chip ce-n sine-a asfinit,

care Timpul, furios btrin,

pulber cu-aripile-i dearte,

unci, i-acum, i-n viitor stpin...


56/267

Ah! uciga al Vieii i al Artei,

n sufletu-mi n-ai s mi-o tergi pe Ea,

desftarea, venicia mea!

STREAZA-ACESTE VERSURI...)

streaz-aceste versuri, iar dac al meu nume,

rabie purtat de generoase vinturi,

unge-va cu bine acele noi pminturi

oameni fericindu-i c-un vis din alt lume,

-i fie amintirea precum a' mele cnturi,

oar,-abia optit in obosite strune

n cititoru-acela, intrnd, s se-mpreune

tainice inele cu blndele-i avnturi;

Tu, ce eti blestemat de din adincuri pn-n

riile celeste, doar eu i-aud puterea,

tu, precum o umbr alunecnd stpin,

eci peste gloata care te-au socotit ca fierea,

virea-i s destrame a protilor trie,

, nger cu ochi negri, tu chip de-nelepie!


57/267

MPER EADEM

-ai zis: De unde-i vine ciudata ntristare,

cind asemeni mrii pe rmul dezvelit?

Cnd inima-i termin culesul, ni se pare

a exista-i zadarnic. Ce adevr cumplit!

o durere simpl, mereu la ea acas,

cut tuturora ca bucuria ta:

taci iscoditoareo, spre-a fi mereu frumoas,

vocea ta minune cnd tie a tcea!

, taci, netiutoareo! Suris ca dimineaa,

, suflet fr pat! Mai mult decit Viaa

Moartea, ce ne ine n plasa-i de mister.

ai bine bietu-mi suflet s cread-ntr-o minciun,

ochii ti m-mbete: un vis ce-n ochi-mi sun,

b genele-i de umbr s-adorm, apoi s pier!

TREAGA-I FRUMUSEE

camera de sus, retras,

s-diminea se ivi


58/267

tana, i cu voce joas,

felul su m ispiti:

Din lucrurile-ncinttoare,

vraja dulce-i ntregesc,

n tot ce roz i negru are

mindru o mpodobesc,

spunde, cel mai mult ce-i place?

suflete, i i-ai rspuns:

Minune-i totul, tot ce face,

aleg ceva in stare nu-s.

tiu, cind chipu-i m uimete,

are mai seductor:

Aurora m-nnoiete,

Noaptea e alinttor,

r armonia-i prea aleas,

trupul tainic i-a sculptat,

neglija ceva, nu las,

n ce-i ntreg, de toi visat.


59/267

mistic metamorfoz

simurilor mele-n zbor!

, vocea sa e ca o roz,

flarea-i: muzicile-n zbor!

U, CE-I VEI SPUNE IARI...)

, ce-i vei spune iari, biet suflet solitar,

, inim plngnd, desear ce-i vei spune

elei preafrumoase, preascumpe i preabune,

din privirea-i sfnt ii toarn-n cuget har?

Vom pune-orgoliul nostru s-i legene cntri,

dulcea ei asprime s-aducem preamrire,

ptura-i miresmat, cu ngerii de-o fire-i,

nd ochii-i ne-nvemint in limpezimi de zri.

ntoma ei n noapte ori in singurtate,

u ziua,-n larma strzii, cnd pulsul vieii bate,

flacra plutete, nbuind dureri

adeseori cuvint: Puterea mea ordon:

bii-m, Frumosul s-1 adunai averi!


60/267

nt ngerul de paz, sunt Muz, sunt Madon!

CLIE VIE

erg naintea-mi Ochii plini de-o lumin vie,

care, poate, un nger i-a fermecat savant,

nt fraii mei purtindu-i cereasca lor solie

risipind in ochi-mi triri de diamant.

pindu-m de pofte, de multele pcate,

luzindu-mi paii spre zarea de Frumos,

nt robul lor, precum ei dragi slugile-ateptate,

minii lor, lumina-mi supune-se voios.

hi minunai, voi ardei cu mistic lucire,

ecum fclii de cear in plin zi plind

fr a se stinge divina lor clipire;

r ele cint Moartea, voi, Firea inviind,

n suflet imi ptrundei cu blinda adorare,

i atri, a cror tain n-o stinge vreun soare!

VERSIBILITATE

ger al bucuriei, stpn pe-a tainei ceaa,


61/267

noti tu, oare, spaima, ruinea sau uritul,

nopi pustii, de groaz, cnd, revenind, trecutul

inime ptrunde cu pas tcut de ghea?

ger al bucuriei, stpn pe-a tainei cea?

ger al buntii, cunoti ce e minia,

lacrima amar, i pumnii strini in umbr

nd iari rzbunarea i bate toba sumbr,

simurile noastre-i arat nebunia?

ger al buntii, cunoti ce e minia?

ger al sntii, tii tu ce e amarul,

searbede ospicii bolnavii delirind

exilai, i paii tirindu-i-i plngnd,

soarelui de-afar nemaigustnd paharul?

ger al sntii, tii tu ce e amarul?

ger al frumuseii, tii tu ce-i btrineea,

riduri adincit i-n zbuciumul hidos

-a mai privi in ochii ce ne-au but frumos,

zgust ascuns credina, i-n preajm tinereea?


62/267


63/267

nite umbre ce ne-au ndrgit,

nd deodat-n miezul intimitii noastre,

ndu-se in daru-acela pal,

n tine, cea asemeni viorilor sihastre,

sunetul din licriri de val,

n tine, bucuroas de dor ca o fanfar

dimineaa strlucind uor,

not plingtoare, pustie i bizar,

p, abia, cu pas ovitor,

plnd copil i mirav, ce-i schingiuie menirea,

care-ai lui se leapd-n regret,

l ascund de lume mereu, tiindu-i firea,

-ntr-un cavou un ruinos secret.

et nger! vocea-i blinda ce iptor sunase:

imic ia lumea asta sigur nu-i

c ntotdeauna, sub fardurile-i groase,

-ascunde egoismul omului;

apoi, c-a fi frumoas e-o aspr meserie


64/267

nu aa un meteug banal

ecum al dansatoarei ce moare i nvie

r-un surs tiut i mainal;

inimii a-i crede e o prostie mare,

toate pier: amoruri, frumusei,

ringndu-se in prip la coul de Uitare

oi, spre-a se topi-n eterniti!

, mi-amintesc adesea de farmecul de lun,

-acea tcere suspinnd frumos

de mrturisirea-i cumplit ce m-adun

inima mi-o stringe dureros.

RI DE SPIRIT

nd iari desfrinatul la geam simete zorii

n suflet Idealul e-un mugure arzind,

nunii se ivete ticloitul gnd

n bruta somnolent un inger sparge norii.

irituale ceruri, azur nentinat,

ntru acel ce-n somnu-i se chinuie i geme,


65/267

nuni chemnd la ele pe-nMntul ce se teme,

t astfel tu, zei cu chip neateptat,

vatra-mi fumegnd a multelor orgii,

dnui frumuseea etern ncinttoare

r ochii mei te-ateapt s-apari, mereu s vii;

da, plete-n soare a luminrii raz,

ntoma ta e, ins, mereu de srbtoare

arde ca un astru i-n sufletu-mi s-aeaz!

RMONIE DE SEAR

ora de-nserare, pe frageda tulpin,

ori i topesc fiina, abia cdelniind,

rfum suav i sunet In preajm revrsind,

valsul melancolic in vrtejire lin!

ori i topesc fiina, abia cdelniind,

strunele viorii o inim suspin

valsul melancolic n vrtejire lin!

umos i trist e cerul ca un altar de gnd.

strunele viorii o inim suspin,


66/267

suflet ce desfide neantu-n veci flmnd!

umos i trist e cerul ca un altar de gnd

nd soarele se-neac in plasma-i asasin.

suflet ce desfide neantu-n veci flmnd

ecutului aeaz vestigii de lumin,

nd soarele se-neac in plasma-i asasin,

chivot eti, de aur, in taina mea arzind!

ICLUA

ist, da, parfume care ptrund adine

iar i-n pereii sticlei i timpu-n ele strng.

ci deschiznd sipetul din Orient venit

care-n balamale scincete rguit,

i cutind, prin casa cea veche, ntr-un scrin,

mirosind a vreme din mucegaiul fin,

seti flaconu-acela ce-i amintete, parc,

-un suflet ce, din nou, spre via se ncearc.

ginduri crisalide, dormind in taina lor,

ia fremttoare se mic i, uor,


67/267

pile-i ridic i prind incet s zboare,

nviind culoarea i aurul de soare.

, tot ce-a fost odat i-adun-acum risipa,

imbtindu-i ochii, reameindu-i clipa,

r inima nvins Ji-o-mpinge cu putere

re-abisul de miasme ce pururea ne cere,

Moartea, stind in moarte, genune secular,

emenea lui Lazr, duhnind, un chip de cear

cindu-se-a trezire, rupindu-i giulgiul greu:

rinced iubire pindindu-te mereu.

ndva, i eu, asemeni, pierdut din amintire,

r-un dulap sinistru zvrlit, fr de tire,

o sticlu veche, cu aer dezolat,

urdar, prfuit, cu dop cleios, crpat;

ii voi fi sicriul, duhoarea mea adnc,

rturisire-a forei, a rului, i nc

rav ngereasc in strveziu amar,

-mi chinui existena i-al inimii hotar!


68/267

TRAVA

vinul cel ce poate, speluncilor imunde

doab s le dea miraculos,

-nale nevzute portaluri fastuos

n a paharului luciri fecunde,

soarele ce-apune sub cerul neguros.

opiul mrete tot ce-i nemrginire:

neoprit al spaiilor gnd,

adincete timpul plcerilor storcind

ea ntunecat potolire

-ncearc peste poate biet sufletul plpind.

nu-i nici o putere precum otrava sfinta

tainice chemri din ochi-i verzi.

iazurile-n freamt In care chipu-mi pierzi,

r visurile-mi bine-te-cuvnt

-n apele-i amare le-aduni i le dezmierzi.

nu cunosc esen mai purificatoare

apa sfnt-a gurii tale atunci


69/267

nd inima mi-o-mbat tcutele porunci,

ndemnind-o fr remucare

tre hotarul morii cu imnele-i plelungi!

R TULBURE

ntr-un vl de cea privirile ii pierzi,

r ochii-n tain-adnc (albatri, gri sau verzi?)

rnd plini de visare, duioi ori cruzi de dor:

cuns nepsare a cerului sub nor.

ti ca acele zile n piele albe prinse

nd singele-i agit izvoarele ncinse,

nd carnea, rscolit de-un ru care o coace,

hohote ii ride de spiritul ce zace.

, uneori te-asemeni acelor zri frumoase

brind la blindul soare in toamnele umbroase,

strlucind lumina: un munte dup ploaie,

el topindu-i setea a razelor vpaie,

meie a pierzrii! seductoare vreme!

voi slvi vreodat chiar viscolul ce geme?


70/267

voi putea eu stoarce, atunci cind arde gerul,

ceri mult mai tioase ca gheaa i ca fierul?

SICA GtNDULUI, FRUMOAS

n creier mi se plimb lin,

parc-ar fi la ea acas,

ica gndului, frumoas,

miaun ca-ntr-un suspin,

t de tandr-i vocea sa;

glasu-oricum ar fi, ivete

ofunde bogii i crete

ntr-un mister de undeva.

, vocea asta mi ptrunde

ereu adincele tenebre,

versu-ascunselor algebre

alcoolu-i, clnd rotund e.

rerea mi-o adoarme-apoi

dulcile-i extaze fine;

-i trebuie cuvinte pline


71/267

re-a-mi spune frazele puhoi.

nu-i arcu s mi se-ndoaie

suflet i vibrind perfect,

glasu-i In regal efect,

rerile s mi le-nmoaie.

vocea-i ca-ntr-o tain-zee,

ic, stranie felin,

nind din zarea ingerin,

a subtil i femeie!

n blana-i moale, brun-rocat,

se-un parfum insinuant

a m-a privit ca pe-un amant!)

n-am s-o mai mingii altdat.

judec i m socoate,

al casei mele geniu bun,

gin e i-i m supun:

poate,-un zeu, o zin, poate?


72/267

de-un magnet mereu atras

uit la ea ca spre-o iubire

n mine-apoi cu-amnunirc

re-a ti ce-am fost i ce-am rmas;

, sunt in toate uluit,

dor pupilele ei pale

ard ca splendide opale,

vindu-m la nesfirit.

UMOASA NAVA

vrea, minune 'nalt, mereu s povestesc

harurile-i multe ce nu se istovesc,

-i zugrvesc fiina n cuvinte:

, diminea pur, amiaza mea fierbinte.

rochia ta larg, ivindu-te, mi pare

eti frumoasa nav inaintind pe mare,

or visnd cu pinzele in vnt

lene legnat, departe de pmnt.

armoreenii umeri i gitul tu sculptat


73/267

poart capul mindru de graii alintat

n tain treci fr s ne priveti,

pil majestoas desprins din poveti.

vrea, minune nalt, mereu s povestesc

harurile-i multe ce nu se istovesc,

-i zugrvesc fiina in cuvinte:

, diminea pur, amiaza mea fierbinte,

ndc sinii mndri mtasea impingnd,

i par un scrin ce-ateapt, cu daruri ndemnnd

re uile rotunde-n strlucire,

mind, ca dou scuturi, a poftelor privire,

, scuturi sfidtoare cu-mpunsuri de rubin!

, scrin cu dulci mistere la care-a vrea s vin

rfume i nectaruri s le sorb,

nebunind in suflet i-n cintecul meu orb!

rochia ta larg, ivindu-te, mi pare

eti frumoasa nav naintnd pe mare,

or visind cu pinzele n vnt


74/267

lene legnat, departe de pmint.

unduirea fustei bat pulpele-i superbe,

-mi rscolesc dorine, iar singele uni fierbe

dou vrjitoare-s ce-au ajuns

ard ierburi negre-n vasu-adnc ascuns,

r braele-i asemeni acelor boa-erpi,

-ar frnge voinicia herculilor imberbi,

cute-s a-1 cuprinde pe iubit,

adinei de-a pururi n dorul tu vrjit.

armoreenii umeri i gtul tu sculptat

poart capul mndru de graii alintat

n tain treci fr s ne priveti,

pil majestoas desprins din poveti.

VITAIE LA CLTORIE

ra mea de dor,

s mbietor,

fugim departe mpreun!

re a ne iubi


75/267

re a-nvenici

ra ce cu tine se-ncunun!

arele curgnd,

r desnegurnd,

fletului farmece ivete

iar cind mincinoi

hii ti umbroi

crimile-i strlucesc zeiete.

olo, totu-i rnduit, frumos,

inite i lux voluptuos.

obile sclipite,

ani poleite,

dobi-vor locuina noastr;

risime flori

resmind culori,

mbr-n adierea ei sihastr,

rind, plafoane

oglinzi, icoane


76/267

st oriental lucind agale,

mii, va da

inuirea sa

lcea limb-n unduiri natale.



t-n port, la rnd,

vele visind;

inrind in dulce nzuin,

n adine de lume

venit anume

i plini i ultima dorin.

arele asfinind

ri nvluind

acint i aur totul scald;

nge-ni-se larme

ea lin adoarme

lumina ce surde cald.


77/267



DRNICIE

lnca Remucare o poi nchide-n lavre?

bntuie in sufletul amar,

zind n noi perpetuu, ca viermii n cadavre

u ca omida-n falnicul stejar!

inca Remucare n-o poi inchide-n lavre?

care butur de tihn-aductoare

m neca acest cumplit duman?

ecum o curtezan flmnd-i de odoare,

rnic rbdtoare n drumul su avan!

care butur de moarte-aductoare?

umoas vrjitoare, hai, spune, dac tii,

estui suflet mpietrit de groaz,

ecum acela care strivit n btlii

b vuiet de copite-agonizeaz,

umoas vrjitoare, hai, spune, dac tii,


78/267

urindului spre care flminzii lupi se-ndreapt,

se rotesc deasupra-i corbi tehui,

ldatului zdrobit ce singernd ateapt:

ea-va cruce pe mormntul lui,

urindului, spre care flminzii lupi se-ndreapt,

i lumina deodat un cer inchis ca smoala

mocirloase neguri care tac,

zorii de-ndrzneal poi tu s vindeci boala

nd stele nu-s iar fulgerele zac?

i lumina deodat un cer nchis ca smoala?

erana ce lucise in geam la Hanul Zrii

totdeauna-i stins, a murit!

fr blinda lun ce-or face vistorii,

adpost mai poate fi gsit?

tan a stins lumina din geam la Hanul Zrii!

mindr vrjitoare, iubeti tu oslndiii.

i care din iertare n-au gustat?

noti tu Remucarea ce-n inima fiinii


79/267

geata-i de otrav-a aruncat?

ea-mindr vrjitoare, iubeti tu oslndiii?

, roade cu-ndlrjire acea Zdrnicie

sufletul ce-i jalnic monument,

emenea termitei; i piatra temeliei

neoprit, se nruie latent!

, roade cu-ndlrjire acea Zdrnicie!

Adesea, ntr-un teatru, sub un decor banal,

pravibrind c-orchestra-i prea sonor,

am vzut o zln pe cerul infernal

n flcri inllnd o Auror

esea, ntr-un teatru, sub un decor banal

zln cu fptura-i In aur de lumin

marele Satan pulverizlnd;

inima-mi, In care minunea n-o s vin,

un teatru i zadarnic ateptind...

zln cu fptura-i In aur de lumin!...

ONVORBIRE INTIMA


80/267

eti un cer de toamn n dulce transparen,

mine ns plnge tristeea-n flux pustiu,

buzele-mi simindu-i greoaia persisten

mitului tcerii cu gustul vineiu.

i-aluneci mina-n snu-mi cutremurat de jale;

darnic, minunato, aici e-un loc prdat

ghearele i dinii femeilor fatale,

inima, ca bestii feroce, mi-au mncat.

-e sufletul ca templul prea-pingrit de gloate:

-mbat, scuip, ip, dau foc i se ucid!...

Ci trupul tu e-n taina miresmelor curate!...

Frumusee, biciu-i in sngele-mi placid

beasc cu vpaia-i atotmistuitoare

re-a arde-aceste zdrene rmase de la fiare!

NTEC DE TOAMNA

afundam in toamn, in recile-i tenebre;

io, strlucire pe-a verii scurt cale!

cad arar, se-aude, cu pocnete funebre,


81/267

n plopi uscate ramuri pe caldarim, cu jale.

mine iarna-ntreag va nvli: minie

ur, i mustrare, i groaz, silnicii;

soarele-n infernul polar i pe vede

ghea, bulgr rou, inima mea va fi.

cult i m-nfioar, czind butucii, poate,

eafod se-nal, in mine aspru zel9

cugetu-mi e-asemeni cu turnul care cade

vindu-1 cu-ndirjire berbecul de oel.

mat de ocu-acesta, mi pare c pe-aproape

ar intui n grab o racl; oare-a cui?!

ri era var; astzi e toamn peste ape.

i o plecare-adnc spre zarea nimnui.

besc lumina verde din ochii ti prelungi,

, mindr frumusee, dar azi amar mi-e glndul;

cele ale tale tu nu m mai ajungi

m soarele pe mare, de care sunt flmndul.

totui, o, minune, iubete-m! fii mam


82/267

iar dac-s ru, chiar dac-s nerecunosctor,

sor i amant la tainele-Ji m cheam

nd vremea intr-n snge i clipele m vor

mli aa! Mormintui nerbdtor m-ateapt,

, pe genunchi-i las iar fruntea-mi de nvins

regretindu-mi vara, spre cer apus treapt,

gust din duhul toamnei, ce duhul mi-a cuprins!

NEI MADONE

-VOTO IN STIL SPANIOL

adon i stpln, in loc lipsit de stele

voi zidi altarul nemingierii mele,

hul cel mai negru al inimii, departe

-a' lumii veselie i de priviri dearte

i miestri o bolt de-azur i aur: smal,

care, uluit, statuie s te-nal.

n versuri mpletite in cel mai pur metal

dornic podobite in rime de cristal,

i face pentru fruntea-i Cunun orbitoare,


83/267

n cruda-mi Gelozie, Madon muritoare,

Mantie barbar ii voi croi, i grea,

ind drept cptueal chiar ndoiala, mea,

r farmecele-i toate ascunse-atunci vor fi,

r nu esut-n perle, ci-n Lacrimile-mi vii!

rochia, minune, in scliptul de gind,

rinelor ce-mi urc i cnt coborind,

leagn n vrfuri, se odihnesc in vi

trupul i-1 srut, roz-alb, in dulci vpi.

umilini voi face Pantofii din atlas

cioarele-i divine s-i poarte-n tainic pas,

ca-ntr-o-mbriare, ne-atingnd nisipul,

dou scoici fidele s le pstreze chipul.

n-am s pot cu arta ce mi se-adun-n fapta

n Luna ca argintul, spre cer, s-i tai o Treapt,

arpele ce-mi roade rrunchii-n toata clipa,

gin ce m mntui i-mi preuieti risipa,

b tlpile-i l-oi pune spre a-1 strivi ntruna


84/267

-mbloatul monstru i ura lui, nebuna.

ndirile-mi aprinse ca Luminri de ceara

r nflori altaru-i, Regin-a mea Fecioar,

rluminind cupola i-azurul ei ceresc

ereu in adorare tiind s te privesc;

ndu-mi virtejirea cea ultim i-ntie,

Mirt m voi preface, in Smirn i Tmie

venic nspre tine, virf pur, nzpezit,

voi nla: Esen, mereu neistovit.

spre-a desvirire in tine pe Mria,

i da iubirii mele ntreag barbaria:

n toate cele apte Pcate capitale,

lu n remucare voi meteri Pumnale

ea-bine ascuite; jongleur in izbvire

ept int voi alege superba ta iubire,

rlindu-le pe toate n Inima-i plplnd

a pururea-n suspine i pururi singerind!

NTEC DE DUP AMIAZ


85/267

cul din sprncene doare

i aduce-un chip ciudat:

un nger In pcat,

hi imeni de vrjitoare,

urateco, te-ador,

nebun pasiune!

eot In devoiune

re pgnul su amor.

ngul i pustiu-n jind

etelor miresme-adun,

pul tu e o furtun

ste laine clrind,

m farmeci cu-nserri,

mf cald.-ntunecoas,

upul: candel duioas

rfumat-n dezmierdri.

puteri ca lenea-i vie

-s licori s o ntreac:


86/267

srut, o, gur frag

re i pe mori nvie!

apsele ndrgostite

tre sinii dulci se cer;

rne-n patul de mister

nt rsfuri i ispite.

eori, pentru-a nvinge

ria-ti vuind adine,

i sruturi care pllng

ucturilor din slnge;

m sfiii, o, nebun,

sul tu cu gheare dulci,

oi, blinda, ochiu-i culci

ste mine, ca o lun.

b pantofii-i de satin,

b a pailor avere.

curia mea se cere

niul i-al meu destin,


87/267

m vindeci i mi-eti drag,

, lumin de izvod,

, explozie i rod

Siberia mea neagr!

SINA

-o-nchipui pe Oiana plecnd la vntoare

dind nval-n crnguri, in codri austeri,

prul o furtun, in vuiet i ardoare,

perb, ntrecndu-i vitejii cavaleri.

vd i pe TheYoigne de slnge doritoare,

fruntea de mnie, cu ochii ei severi,

cei desculi chemindu-i la aspr rzbunare,

zbind cu spada-n min regetile tceri.

fel Sisina! Ins ce dulce lupttoare,

dt de uciga, pe-atit mngiietoare;

rigrile din goarne i tobe-i dau puteri,

cind e implorat, e toat numai soare

r inima-i de par: surs cu mari averi;


88/267

i demni i-adap ochii din lacrima-i ce doare!

UDE FRANCISCI MELE

rune noi n cnt mi-adie,

tu, joc ce-mi renvie,

ri, inima pustie.

ghirlande te-nconjoar

rul meu, ca pe-o fecioar,

greelile-mi doboar!

oi sorbi, ca rul Lethe,

oi sruturi s m-mbete:

ra ta ca un magnet e.

nd furtuna de pcate

i lua drumurile toate,

-ai sosit, o, Zeitate,

re-a m smulge din amare

ufragii; stea i zare:

ma-mi i-anin pe-alare!

ti izvor al tinereii,


89/267

c vrjit al netristeii,

as de rou-al dimineii!

-ai ars tot ce-aveam murdar,

vntului, mi-ai dat har,

ngelui cel tainic jar!

amei mele adlnc hran,

pii luminnd icoan,

le-a mea fr prihana.

-mi trie, gnduri pline,

ldtoare cu lumine,

h al florilor spre mine!

ne-mi trupu-n dulci oslnde,

, cea cast, m ptrunde,

s al meu cu sfinte unde;

up-potir, de odalisc,

re-a plinii pofta-mi isc,

n divin, mi eti, Francisca!

NEI CREOLE


90/267

ara nsorit i venic miresmat,

de ateapt arbori cu vlrful arztor,

b palmierii lenei am cunoscut o dat

nobil creol cu chip fermector.

rea o vrjitoare vislnd, aristocrat,

gitu-i fin alese bijuterii de dor,

bire i fierbinte Dian, avlntat

linitite firii cu somptuos decor.

De-ai poposi, Minune, n ara-mi de splendoare,

malurile Senei i proaspetei Loare,

podobi cu tine castele-ateptind,

ar nchina poeii sonete noi de slav,

rind In taina serii fptura ta agav,

ai robi ca robii negri din ara ta de gind.

OESTA ET ERRABUNDA

ata, spune-mi dac inima ta se-avnt

parte de oceanul murdar al lumii noastre,

re-un alt ocean In care splendoarea ne indnt


91/267

ecum virginitatea cu tainele-i sihastre?

ata, spune-mi dac inima ta se-avint?

marea, vasta mare, ce chipurile-alin!

demon a-nzestrat-o cu-abisele cntrii

a vinturilor org ce url i suspin

druie, sublim, alinul legnrii!

marea, vasta mare ce chinurile-alin!

-alerg cu diligenta, s zbor zorind fregata!

parte, mai departe! Mi-s lacrimile-avere!

Cu inima-ntristat, adeseori, Agata

tinguie: departe de crim i durere,

-alerg cu diligenta, s zbor zorind fregata!

, paradis-mireasm, rmii doar gnd i zare:

olo doar iubire-i sub cer de bucurie,

t ce-i frumos departe-i i-i demn de-namorai

r inima se-neac in pura poezie!

, paradis-mireasm, rmii doar gnd i zare!

raiul de iubire cu-nmuguriri depline,


92/267

zbenguieli, suspinuri i srutri florale,

-acorduri de viole vibrind dinspre coline,

seara, gustind vinul, sub arbori, din pocale.

Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline

rm al frumuseii cu dulci plceri furate,

-n marea deprtare ca India i China?

1 aminteti plngndu-1 cu lacrimile toate

I reinvii, chemindu-1, precum in zori lumina,

rm al frumuseii cu dulci plceri furate?

RIGOIUL

ngerul cu ochi hain

patul tu am s revin,

noaptea-n vlurile-i moi

snu-i strecura-m-voi,

rutul meu, frumoas brun,

fi mai singur ca o lun

n alintri de reci earpe

voi cuprinde ca un arpe!


93/267

nd zorii palizi vor apare

i fi de mult o deprtare

r tu de chin i rugciune.

m alii prin iubire-ateapt

i stpini i gind i fapt,

vreau prin groaz-a te supune!

ONET DE TOAMNA

virea ta m-ntreab cu-adincu-i de cristal:

ubitul meu prea-straniu, ce har gseti In mine?

Ah, taci! n suflet iari candorile-s depline,

a cum le avuse strvechiul animai!

n cuget nu-Ji descopr secretul infernal,

, care-mi sperii somnul cu degctcle-i line,

ci neagra lui poveste scris cu foc, de cine?

sc tiul minii i-al patimilor val!

ne iubim In tain. Cu dragoste ascet;

ochi hain intete Amor spre-al nostru dor,

i tiu tot arsenalul acum ngrozitor:


94/267

minteli, orori i crime! Tu, pur margaret,

ntem dou amurguri in toamna de fior,

, palid, plpnd i rece Margaret!

RISTEEA LUNII

seara asta luna viseaz-n trindvire,

perini alintoase, de bucurii orfan',

o mn mngindu-i, ca ntr-o prsire,

sinilor si fragezi ivire diafan.

blnuri moi de nouri uor nvlurite,

pete-se-n leinuri cu dorul ei de-apururi,

virile stingndu-i pe-a viselor ispite

urc-n nflorire mpodobind azururi.

nd, uneori, tcut n tainic langoare,

ste pmlnt i pic o lacrim ce doare,

-adormit poetul creznd In suferin,

cuibul palmei prinde cea pictur vie,

irizri opale i gust de venicie,

inim-ascunzind-o de-a Soarelui dorin...


95/267

FNITELE

b tisele care le-ascund,

au bufniele nirate

crengi ca zeiti ciudate,

ochii roii. Meditnd.

au nemicate pin ce

sete melancolic ceasul,

nd soarele-i nclin pasul

se ivesc tenebrele.

i nelepi de-aici inva

nu le plac-n a lor via

ci zgomotul i nici micarea,

omul, nzuind norocul,

poart pururi condamnarea

-a fi voit s-i schimbe locul.

PA

nt pipa unui autor;

vindu-mi afumata min


96/267

cafr sau de abisin

i ti c-i mare fumtor.

-i chinuit i gnditor,

meg bogat ca vatra plin

de se pregtete cin

lor ntori de pe ogor.

egn sufletul domol

plasa-mi nvluitoare

cnd din gura-mi arztoare,

r gndurile-i, negru stol,

e alin i-i vindec iar

inimii zbtut hotar.

pe o mare-adinc in muzic plutesc!

re-o stea ce mi s-ascunde,

b ncetat bolt sau claru-adinc ceresc

ar zborul meu ptrunde;

pieptul inainte i cu plminii plini

velele rotunde,


97/267

arg valuri nspumate, albind ca nite crini

innoptate unde;

i simt vibrind in mine nebune vijelii

nava-n rtcire;

ci vntul bun, furtuna amarelor stihii

-abisu-n rtcire

leagn. Ci calme oglinzi fiind altdat

disperri m-mbat!

ORMANT

noaptea care va fi sumbr

va ivi un credincios,

, ling o ruin,-n umbr,

-ngroape trupul tu flos,

ci, cnd stelelc-or s-i lese

eoapele spre-a aipi,

ingii, pinz ii vor ese

r viperele vor pui;

asupra estei blestemate


98/267

i auzi cum, nechemate,

n haitele de lupi urlind,

vrjitoare veninoase

babe-n zbenguieli hidoase

hoi cu hoii complotind.

RAVURA FANTASTICA

helet grotesc i sumbru, pe frunte-ai devastat

rtind o diadem de bilei de alt dat,

-avnd pe el veminte: un straniu spectru pal

fr bici sau pinteni, zorind grozav un cal

, ca i el, fantom-i in zbor de-apocalips,

nara spumegind i cu vederea lips,

spaiul despicndu-1 se pierd fr-de-trup

goana lor nebun i de real se rup.

al cavalerul o spad cu dogoare,

ste mulime calc, zdrobind-o in picioare,

rbate ca un rege tcutele-i palate

cimitirul mare, cu zrile-ngheate,


99/267

care zac sub raze cu-abia lucire tern

poarele din vremea antic i modern.

lutul cu melci umezi i alte tritoare

vrea s-mi sap, eu nsumi, cit mai adine o groap,

trnelor ciolane a-mi fi odihnitoare,

a-mi dormi uitarea ca un rechin n ap.

sc i testamente, i psalmi de-nmormntare,

lacrima lipit In mincinoasa pleoap;

-ar place, mai degrab, cei corbi rotind pe zare

viu s m devore la aspra lor agap.

viermi, tovari sumbri, forfotitor gunoi,

mort voios i liber sosete-acum la voi,

chi filozofi ai vieii, maetri-ai putrezirii,

re-a termina ruina bntuitoarei sori,

spunei-mi, ce chinuri mai sunt in rul firii

ntru-acest corp ce-n via-i mai mort dect cei mori?!

TOIUL URII

a-i precum butoiul umplut de Danaide;


100/267

darnic Rzbunarea cu braele1-] de fier

ostenit golete in huri mari, livide,

leile cu lacrimi a' celor care pier,

ci Diavolul e-acela ce-a gurit abisul

n care mii de veacuri de trud i sudori

scurg; iar morii, dac ar fi sa-i vad visul,

-ar stoarce viaa, Ura, ca n attea ori.

ci ea, precum beivul, a ndrgit taverna:

cit se-mbat, crete mai mult i setea lui

nnoindu-i chipul ca Hydra de la Lerna.

totui butorii cad prad somnului,

timp ce Ura-i trist de soarta ce-o apas:

ne-avind rgazul de-a adormi sub mas.

OPOTUL DOGIT

mar i totui dulce e-n serile de iarn

asculi, stind ling focul ce plpiie-n cmin,

m amintiri sub pleoape ncep uor s cearn,

nd clopote, ca valuri de cea, tainic vin.


101/267

rice de-acei clopot cu vuiet de izvoare

care-n ciuda vrstei rmine tot brbat;

strigtu-i lanseaz precum o rug mare:

trn soldat n veghe sub cortul su brumat!

, sufletul dogit mi-e i desgustat de via,

nd imnuri mai ncearc in aerul de ghea

nopilor, ci glasu-i se stinge-nbuit,

geamtul agonic al unui biet rnit,

re-ntr-un lac de singe, cu mori, n jur, mormane,

n spasmele pieirii sub zrile dumane...

bruarie-ndirjitul o lume ngrozete,

n urna-i plin vars puhoaie reci, vuind

negre cimitire monninturi potopete

n mahalli st moartea ca gheaa peste grind.

otanul meu ctndu-i culcu se tot foiete

Mana scmoat pe trupul su slbind-

trin poet odat, un suflet rtcete

un strigoi pe streaini m aiurit colind.


102/267

n vlnt s-aude clopot, i-n soba aipit

aot murind, ingln pendula rguit,

-n cri de joc soioase, ne-mai-simind fioruri,

sate motenire de-o biat btrinic,

letul cel de tob i dama cea de pic

povestesc sinistru apusele amoruri

LEEN (II)

ai mult ca dintr-o mie de ani mi-aduc aminte!

scrin cu-adnci sertare (pstrind acele sfinte

risori din tineree, i polii, i bilane,

bucle lungi i grele visind printre chitane)

ascunde atitea taine ca bietu-mi creier-eeu:

ens piramid-i, adine mausoleu

mori fr de numr ca-n gropnia comun.

Sunt precum cimitirul trist, blestemat de lun,

care viermi n hoarde se tiriie-ameifi

remucri, s road din morii mei iubii.

chi budoar, in mine zac rozele uscate,


103/267

vlmag de lucruri ca vremea: demodate,

nd palide tablouri semnate de Boucher

rb din sticlue goale parfumul ce nu e.

, ce plictis teribil aceste zile chioape

nd, sub ninsori, ca valuri, ce lumea vor s-o-ngroape,

tul, rod al tristei, totalei nepsri,

asemeni veniciei mereu fr-ndurri.

De-acum eti piatr rece, materia mea vie

cercuit-n spaime, nefast armonie,

adormind in ceaa unei adinei Sahare,

Sfinx btrin ca timpul: uitare In uitare,

erdut pe-o hart veche, slbatic intre dune,

ptindu-i rugciunea doar soarelui-apune.

LEEN (III)

nt ca bogatul rege al unei ri ploioase,

btrnit de tinr, cu-averi neputincioase,

spreuind pe-acei ce credin vor s-i joace,

preajm-avnd doar ciini-i i alte dobitoace.


104/267

mic ne-mai-plcindu-i: nici oimi, nici vintoare,

ignornd mulimea ce-i piere la picioare.

fonul su de suflet i povestind gngav

descreete fruntea acestui crud bolnav;

ormnt ii pare patul cu flori in podobire,

r damele de-onoare, voind a-1 i iubire,

tiu ce trasparente veminte s-i croiasc,

re-a-1 face pe-acest june schelet s le doreasc;

vantul care-adesea chiar aur ii invent,

a dat de stricciunea ce-1 mistuie latent,

ci bile de singe, celebre, atunci, la Roma,

care btrneii ar alunga fantoma,

estui timp cadavru n-aduc ceva folos:

venele-i doar Lethe se scurge-ncet, vscos.

LEEN (IV)

nd cerul greu, pe lume, ca un capac apas,

t prad neputinei, gemnd in sfiieri

inchizindu-i zarea, ncercuire joas,


105/267

druie-o zi sumbr i azi la fel ca ieri;

nd tot pmintul este o umed-nchisoare,

nind in ea Sperana, biet liliac spimit

vindu-se de ziduri cu-aripi ovitoare,

uc izbind cu capul plafonul putrezit;

nd ploaia i abate imensele-i iroaie

emeni unor gratii de paz la-nchisori,

cnd miei, pianjeni micndu-se-n convoaie

creieri prind a ese reele de fiori,

odat, mii Ia numr, sar copote-n furie

re cer lansnd un urlet prelung i fioros,

sufletele fr de ar i trie

mind nverunate, ci fr de folos.

Procesiuni funebre i fr de fanfare

i trec ncet prin snge: Sperana mi-a pierit,

r Spaima i mpllnt despotic-artare

easta mea nvins drapelul ei cernit.

BSESIE 1


106/267

ngrozii, voi, codri, ca nite catedrale,

care url orga; i-n inimi blestemate,

ilii de venic doliu in gemete de jale,

recunosc ecoul n care moartea bate.

m te ursc, o, Mare! tumultul tu, amarul,

sufletu-mi l aflu! i rsul de durere

omului sub vremuri, suindu-le calvarul,

l aud in tine icnind imens fiere.

drag mi-ai fi, Noapte! dar fr mindre Stele;

cirea lor repet un prea tiut limbaj!

vreau abisul negru, ascunsul lui miraj!

r nopile-tenebre sunt pnze mari, i ele,

care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult

care,-acum, luminii, din ochii mei s-au smult!

USTUL NEANTULUI

st suflet, altdat ndrgostit de lupt,

erana, ce cu-n pinten ardoarea-i aduna,

-a prsit! Nevolnic, de-acum te poi culca,


107/267

roag costeliv avnd copita rupt.

rmi, inim; din tine uitarea doar se-nfrupt.

cuget frint i searbd! Tu nu mai poi prda,

r de gust amoru-i, o scrb ne-ntrerupt;

io zvon de trmbii i flaute, mi-e supt

cerea: nu-s 'tentaii s-mi frng inima!

, mindr primvar, unde-i mireasma ta!

timpul m devor cum viespile o frupt,

ecum zpezi rod trupul pornit a degera;

vesc de sus Pmintul in rotunjimea sa:

stiul se intinde in vrerea lui corupt!

, avalan, du-m-n prpastia abrupt!

CHIMIA DURERII

min, unul i aduce,

tur! Altul, jalea lui!

nd unu-i urc greaua-i cruce,

altu-i prinul cintului!

Hermes prea-ascuns, tu, care


108/267

sfaturile-i m insiti,

Midas ii nal altare,

, cel mai trist dntre-alchimiti.

himb aurul n fier, ce moare

raiul n infern, ce doare

n giulgiul norilor, ca-n lavre,

scopr scumpele-mi cadavre

pe cereti ntinderi large

desc imense sarcofage.

ROAZ PLCUTA

Din cerul sumbru i-aplecat,

ca destinu-i, plin de jale,

gnduri, om nenfrinat,

cobort ntr-ale tale?

Spre tot ce-i tulbure-nclinat,

m voi tingui pe cale,

ecum Ovidiu alungat

n raiul Romei ancestrale.


109/267

r sfiat, ruin-albastr,

ndria-n tine-mi st sihastr!

i, paime-n doliu, nor de nor,

ari dricuri visurilor mele,

voi, luciri de negre stele,

nii din Iad, v-atept cu dor!

AUTONTIMORUMENOS

un casap te voi lovi,

r de ur sau minie,

Moise tnc din pustie!

ochii ti se vor porni,

voare ale suferinei

re-a adpa Sahara mea,

voi porni n calea grea

utind pe lacrima fiinei

rabie fr de team;

inima o s ritmeze

spinele-i n mine treze,


110/267

toba ce la lupt cheam!

simfonia ce-i divin

-s eu un glas dezacordat,

sunet sumbru, sfiiat

ironia ce-nvenin?

ip-n viaa-mi fioros,

rav neagr-mi pune-n sing

sunt oglinda ce rsfringe

vrjitoarei chip hidos.

nt rana srutnd cuitul!

brazul, palma ateptind!

roata dur,'trupul frnt,

lul sunt i oslnditul!

mpir ce nu cunoate plinsul,

Sunt dintre marii prsii,

rsul venic osindii,

r care nu cunosc sursul!

EMEDIABILUL


111/267

Gnd, un Chip care gindete

a aruncat dintru zenit

lacom Styxul 1-a primit

un ochi din cer nu ni-1 zrete

Ce impruden, ngere,

dorul tu de urenii

cazi n mrejele gheenii,

-noi n apa frngerii!...

spaima morii l cuprinde

un vrtej fr msur,

vars neoprita-i ur

nd bezna beznele-i aprinde:

biet vrjit ce-i poart vina

bjbiie printre jignii,

nat de uierul pierznii,

vai, inchis-i e lumina!

blestemat fr de zare,

re-abisul muced cobornd


112/267

putrede miasme, gnd

scara fr de scpare,

re montrii ateptind bloi

ochii lor de fosfor, nc

cndu-i noaptea mai adinc,

stlnd acolo veninoi;

rabie-ntre sloiuri prins,

intr-un clete de cristal,

drumul ei spre-un vis fatal,

ca-ntr-o nchisoare nins...

blou perfect! Nu pot s-ndur

a soart care nu se schimb,

n care Diavolul se plimb

av arhitect, fr cusur!

trist, limpede-ntilnire,

nd dorul se-oglindete-n dor,

ecum In limpede izvor

g, steaua din nemrginire,


113/267

onic far i blestemat,

Iadului btrn tor,

alinarea, calma for

, contiin n Pcat!

ASORNICUL

asornic! zeu sinistru, cumplit nepstor,

degetul amenini spunindu-mi: Ia aminte!

rerile vibrante n inima-i, fierbinte,

grab, ca-ntr-o int 'se vor izbi din zbor;

cerea, abur dulce, se va topi precum

erind intre culise silfida vaporoas,

r clipa te devor, te soarbe nemiloas,

desftri dearte pe scurtul vieii drum.

trei mii ase sute de ori pe ceas, secunda

ptete: Ia aminte! cu vocea sa de greier:

um e Altdat, i-i sfredelete-n creier,

i suge-adnc viaa cu trompa sa, imunda.

to memor! Remember! Ucigtor de clipe


114/267

tlejul meu metalic rsun-n orice grai)

nute-n dansul morii, ca minereu: ce stai?

trage-i strlucirea de aur din risipe!

iari: Ia aminte c Timpul nu trieaz,

icind citig jocul, aa e legea lui;

zi, noaptea se lrgete in paii-i nestui,

epsidra se golete, genunea-i tot mai treaz.

rind va bate ora! iar el, Norocul viu

soaa ta Virtutea rmas tot vergin!

alturi lor Cina (han ultim in lumin!)

r zice: Mori btrne miel, e prea trziu!

OCATE

vrea, spre-a scrie-n stilul idilic al eglo'gii,

dorm cit mai aproape de cer, ca astrologii,

alturi de clopotnii s-ascult, mereu visind,

lemnele lor imnuri cltorind pe vnt.

-acolo, din mansard, n dulce contemplare,

vd atelierul cintnd in zarv mare


115/267

hornuri, o mulime catarge la ceti

b cerurile-nalte pstrind eterniti.

, e plcut, prin cea, s vezi cum la fereastr

amp se aprinde i-n bolt prima astr,

fumul n largi ape urcnd spre firmament,

luna ce revars un dor opalescent.

primveri vedea-voi, i veri, i toamne blinde,

r cind veni-va iarna cu albele-i osnde,

, peste tot, voi trage obloane i perdele

re a-nti cldi cu noaptea feerice castele.

i fantaza: departe un orizont alabastru,

dini, fntni plingnde-n bazinuri de-alabastru,

ruturi dulci i psri cintind in seri senine,

ecum ntr-o idil cu bucurii depline.

ornia la geamuri s-o vnzoli zadarnic:

masa mea de lucru eu voi rmne harnic,

notnd tcerea cu voluptate rar,

i voi chema n preajm o mindr Primvar,


116/267

n inim ivindu-mi, precum din cer, un soare,

o cald atmosfer din glnduri arztoare.

OARELE

n vechile foburguri unde, dup obloane,

sfriul se desfat in tainice cotloane,

nd soarele izbete cu sulie-nmiite

ste oraul sumbru i pe cimpii rodite,

singur merg aflindu-mi fantastica mea scrim,

ulmecind in aer o fericit rim,

-mpiedicnd in vorbe ca-n strada desfundat,

vindu-m de versuri ce le-am visat odat.

rintele acesta, duman al ofilirii,

viermilor d via i-mbat trandafirii,

grijile, ca abur, le piere ctre cer,

stupi revars miere, in cugete-adevr;

zdrvenind ologii i, dndu-le micare,

face iari proaspei, ca proaspete fecioare;

ens belug de roade ivete-a lui porunc


117/267

inima vieii cea pururea adinc!

r cind, precum poetul, coboar in orae,

nobilind ideea de lucruri nevoiae,

emeni unui rege, fr de-alai in spate,

trunde i-n spitale, i-n marile palate.

NEI CERETOARE

pil, chip nevinovat,

zmbet rar, cu pr rocat,

b rochia-i rupt stau tristei

frumusei;

, pentru mine, poet blind,

av e trupul tu plpind,

are, chiar cu-ati pistrui,

lceaa lui.

ci tu mai graios peti

ct regina din poveti,

ntrec saboii ti cei grei

ntofii ei.


118/267

locul zdrenelor i-a vrea

lung vemint de catifea,

o tren-n urma ta curgnd

ecum un gnd;

pulpa-i cu ciorap plesnit,

fin pumnal i aurit

strluceasc-ar trebui

apte i zi;

nur, de-ar fi mai slab legat,

re-al nostru vz plin de pcat

-i dezveleasc cei doi sini

ochi pgni;

AGINI PARIZIENE

ncet, spre a te dezbrca,

brau-i brau-mi s-ar ruga,

el s-ar apra atent

-un insistent;

vine perle-n strluciri,


119/267

nete de Belleau, subiri,

s-ar trimite n extaz

r' de rgaz,

n rime proaspete, poei,

nserri i-n diminei

atepta la scar, jos,

su-i frumos;

uli paji, visindu-te, muli barzi,

uli seniori i muli Ronsarzi

da trcoale pofticioi

ochi umbroi!

ti, de patul tu, s-anini

biri mai multe decit crini,

i oricnd la el te-ar lua

Valois!

uma, ins,-n grab mare,

ja cereti ceva mncare

un biet birt de mina-a patra:


120/267

, crunt-i soarta;

oi furi te uii i vrei

iar o brar de trei lei,

s, vezi, tu, sunt un mizer:

i-o ofer.

ergi, dar, fr de podoabe,

rfume care s te-nroabe,

ci goliciunea-i e fclie:

ezie!

BDA

i Victor Hugo

trist Andromaca, mereu gndesc la tine,

micul riu, oglind in care ai nchis

rerea-i majeastoas i lacrimile-i pline

n care se ivise ceosul SimoTs,

mi-a hrnit adesea memoria umil,

rtndu-m In tain prin noul Carrousel.

Parisul vechi dispare (privesc la el cu mil:


121/267

iar inimile noastre mai tinere-s ca el);

ia-mi aduc aminte: barcile murdare,

ise capiteluri, butoaie, blrii,

n mari grmezi gunoaie, sttute ape-n care

ceau fr de via i pietre i hirtii.

ci era altdat menajeria-aceea;

vd o diminea sub cerul nalt i pur,

nd Munca se trezise i curind aleea

rneau mturtorii tot praful mprejur;

ebd scpat din cuca sa lichid,

chinuia, greoaie, pe asprul drum uscat,

lndu-i cu durere podoaba sa splendid

deschizindu-i ciocul spre-un iaz mereu visat;

aripile-i albe lovea in strada brun,

patim-amintindu-i de lacul ei natal:

De ce nu-mi cazi tu, ploaie, sub fulgerul ce tun?

vd mereu aievea, mit straniu i fatal,

ecum, clndva, Ovidiu, ii nla privirea


122/267

re bolta nepsrii cu-albastre, mute zri,

, lacom de bine nu-i afl izbvirea

Domnului aduce tcutele-i mustrri!

risul se-nndiete! Ci-n inima mea trist

neschimbat e totul! Palate, mari cldiri,

trnele foburguri in ceaa ametist

-apar ca-nchipuire, sunt numai amintiri!

, i privind la Luvru, n gnd iar mi s-arat

a lebd regal in mersu-i dureros,

exilaii mndri, cu inima-ncrcat

-un dor fr-de-moartc!... Din suflet nu te-am scos,

blim Andromaca, purtat in robie,

ngmfatul Pyrus vndut-n iarmaroc,

, vduva lui Hector! lui Helenus soie!

ormntul gol plingndu-1, tu, fr de noroc.

ndesc i la negresa de ftizie-ofiiit,

tndu-se-n mizerii amarnice, vislnd

cotieri de aur din Africa-ndrgit,


123/267

n faa ei doar ziduri i ceuri mari tcind,

vd i pe cei care chiar sufletu-i pierdur,

-mai-gsindu-i chipul pe drumul de regret,

rerea alptlndu-i ca o lupoaic sur!

orfanii, flori sihastre, stingindu-se ncet.

tfel, ca-ntr-o pdure ce sufletu-mi cuprinde,

rvechea amintire rsun: corn prelung!

mi vin n gind luntraii pe-un rm, fr merinde,

ptivii i nvinii!... i-atiia care plng!

I APTE BTRlNI

i Victor Hugo

tatea mea de visuri, cetate voibnrant,

de ii ies nante fantome-n plin zi!

-ngustele canale, ca sevele n plant,

stere curg puternic i nu le poi opri.

eceam n zori pe-o strad ca trist-nfiare

casele in cea parc pluteau uor

re cer ca dou maluri de ru n revrsare,


124/267

trist decor asemeni cu-n suflet de actor.

galben, cea pid mi murdrea privirea,

r eu mergeam strunindu-mi cei nervi, ca un erou,

t discutnd cu mine spre-a-mi potoli pornirea:

burgul era-n larma


125/267

reu in trei picioare sau patruped mizer,

robind morminte, parc, sub gheata lui netoat

tal duman al lumii i nu un efemer.

emenea lui altul! Ochi cruzi i nins barb,

rtind aceleai zdrene, de-acelai iad nscut;

centenarii gemeni, adui de soarta oarb,

ergeau de-acum alturi spre-un el necunoscut.

uneltiri obscure m sorb in a lor und

re a m umilire, sau ce hazard si cum?

apte ori, la numr, secund de secund,

est btrn sinistru s-a nmulit in drum!

rdei de-acca spaim, care m prinse-n plas,

iar dac nu v-ndeamn un sentiment fratern,

ndii: cei apte gemeni, in starea lor hidoas

montri fr nume, aveau ceva etern.

fi avut puterea, pe-al optulea, cum vine,

-1 vd, la fel cu ceilali, ironic i fatal,

ndu-se, ca Phoenix, pe sine dintru sine?


126/267

m-am desprins cu groaz de-alaiul infernal,

am fugit acas, i-am zvorit intrarea,

un beiv ce-i vede ochi patru-n loc de doi,

lnav, cuprins de friguri, trindu-mi tulburarea,

nit adine n suflet de-absurdul stind n noi.

van voia gndirea-mi s m aduc-n fire:

rtuna-n jocu-i sumbru m azvrlea in larg,

r sufletu-mi, o luntre, slta, slta-n netire

-o mare monstruoas i neavnd catarg!

TRlNELELE

i Victor Hugo

marile orae, pe ulii sinuoase,

unde chiar uritul are-un surs uor,

ndesc, mpins adesea de toane curioase,

ne de-alt dat c-un ce fermector.

este chipuri hide, au fost femei odat,

Ys ori Eponina! Azi montri, biei strigoi,

chinul lor! au inimi: s le lsm s bat!


127/267

rochii destrmate sub pleasna recii ploi

-apleac biciuite de nemiloase vinturi,

n vuiet de-omnibuze, cu pai simii abia,

ringnd la piept, relicv, cu-nduioate gnduri,

scule de min brodat de cineva,

treapd asemeni ppuilor micate,

se tirsc asemeni rnitelor jivini,

i dnuie in scirb, ca zurgli ce-i zbate

un demon, s se-amuze! i totui ce haini,

crutori Ii-s ochii, burghii sfredelitoare,

tute gropi cu ap sub stele licrind;

u sunt sublimi ca ochii naivelor fecioare

re privesc la lume uimite i cu jind.

N-ai observat c multe sicrie de btrine

nt mici precum acela al unui biet copil?

ea neleapt Moarte n aste racle pune

simbol ce indic un gust bizar, subtil,

r cnd zresc, departe, o ubred nluc


128/267

ecind prin furnicarul Parisului amar,

Florile Raului -Charles Baudelaire

Documents

Transcript of Florile Raului -Charles Baudelaire