s

Mihai Emine$cuPovegti

i:r ;* .}. - 3:r;:t.i ], il! i.] i+ *t : r r ] ;,r q": rfl-i tiT"i *]

[1*,i.u't;i **:'t{q-:i g.}. [ .' i'"il: t ; g i"r-tt il} r,;r'?ul"*,*;{{* s-E

F'lr ffi s :'"1 1...t,i,.+.f:i :;1 E l"i l :;': i 1 r' {-. --'l $ ? l .q i"ri, * [ -} 'tr g"i ffi fi

Editura MondoRoBucuregti,2019

&*t'-,Fal

r .j . -'\ nerpunem'rl. -- i.lF sus, ca-r

St3 ii.t;i;,.::ii 1, ..

lgi. ;:ir.., , .;j;r,r'

l3t" ,..,.-

lfi;,!* lr, "

4.?:";:i. : ii: :ir" , ;

dr){ .

€it',.::,i:'"ir.; 11'. ..;

r ii'r:l:l ..

gJ.: ] "lif l',1t , "

Qb:i,,:; '

fE-t raii.t:- .'.

Xg. !*.r,..1 - *g :: ,,iii.i.i.i{Fl, ,, i-i -

EF,h.u' *.-

i*: *,1.:

€rits'''j -'k:;i*,$i:lh,.e;ttl sifi::,. .

:i

o.

PoueEti - Fdt-Frumos din lacrimd

Cuprins

nAT FRUMoS DIN I-ACRIMA / 5

A

BORTA VANTULUI / 2I

FINUL LUI DUMNEZEU / 24

FRUMOASA LUMII / 33

CEIN NEBUNULI4S

55

n *'.,,b*

r_ Fqt-F1uruos0m lficrrnfi

ra-n wemea veche, pe cflnd oamenii, cum sunt si azj, nuerau decdt in germenii viitonrlui, pe cflnd Dumriezeuc6lca incd cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii alepamentului - in rrremea veche trdia un impdmt intunecatgi ginditor ca miazdnmptea gi avea o impirdteasf,tAnfud qi zdmbitoare ca miezul luminos al zilei.

i de ani de cdnd impdratul purta rSzboi c-un vecin al lui.Murise vecinul gi l5sase de mogtenire fiilor gi nepo[ilor ura gi wajba des$nge. Cincizeci de ani, Ei numai impiratul trdia singur, ca un leuimbdtrAnit, slibit de lupte gi suferinle - impdrat ce-n viala lui nu rfiseseniciodatd,:car€,nu zimbea nici la c$ntecul nevincrvat al copilului, nicila surisul plin de amor al so[iei lui tinere, nici la povegtile bf,trAne giglume[e a ostaEilorindlbiti in bitilie qi nevoi. Se sim[ea slab, se sim[eamurind Ei n-avea cui sd lese mogtenirea urei lui. Trist se scula din

Mihai Eminescu

patul imparetesc, de langd impdrdteasa tandrd * pat aurit, insd pustiugi nebinecuvdntat - trist mergea la rdzboi cu inima neimblanzita; giimpdrdteasa sa, rdmasd singuri, pldngea cu lacrimi de vdduviesinguritatea ei. Pdrul ei cel galben ca aurur cel mai frumos cddea pes6nii ei albi qi rotunzi, qi din ochii ei albagtri gi mari curgeau giroaie hemirgdritare apoase pe o fa[6 mai alb{ ca argintul crinului. Lungicearcdne vinete se trdgeau impreiurul ochilor qi vine albastre ietrdgeau pe fa[a ei albd ca o marmurd vie.

Sculati din patul ei, ea se aruncd pe treptele debolte in zid, in care veghea, deasupra unei candele

piatrd a uneifumegAnde,

icoana imbriicatfi in argint a Maicei durerilor. induplecati derugdciunile impdrdtesei ingenuncheate, pleoapele icoanei reci seumezird Ei ^o lacrimd curse din ochiul cel negru al mamei luiDumnezeu. impirdteasa se ridicd in toata mdreafa ei statura, atinse cubuza ei seacd lacrima cea rece gi o supse in adancul sufletului s{u.Din momentul acela ea purcese ingreunatd.

Trecu o luni; trecurd dou5, trecurd noui, gi impirdteasa fdcufecior alb ca spuma laptelui, cu pdrul bdlai ca razele lunei.

Impdratul surase, soarele surase Ei el in infocata lui imp6rd[ie,chiar stitu pe loc, incat trei zile n-a fost noapte, ci numai senin giveselie;vinul curgea din butii sparte gi chiotele despicau bolta cerului.

$i-i puse mama numele Fdt-Frumos din lacrimd.$i crescu gi se fdcu mare ca brazii codrilor. cregtea intr-o lund cat

al[ii intr-un an.CAnd era destul de mare, puse si-i facd un buzdugan de fier, il

aruncd in sus de despicd bolta cerului, il prinse pe degetul cel mic, Eibuzduganul se rupse-n doui. Atunci puse sd-i facd altul mai greu, ilaruncd in sus aproape de palatul de nori al lunei; cdzf,nd din nori, nuse rupse de degetul voinicului.

Atunci Fdt-Frumos igi lud ziua buni de la pdrin[i, ca sd se ducd sdse batd el singur cu ogtile impdratului ceJ dugmd.nea pe tatd-sdu. pusepe trupul sdu imp5rdtesc haine de pdstor, cdmegd de borangic, [esutd.in lacrimele mamei sale, mdndrd pdrdrie cu flori, cu cordele gi cumdrgele rupte de la gdturile fetelor de-mpdra[i, iEi puse-n brflul verdeun fluier de doine Ei altul de hore, gi, cand era soarele de doui sulifepe cer, a plecat in lumea largd gi-n toiul lui de voinic. pe drum horea qidoinea, iar buzduganul gi-l arunca sd spintece nourii, de c5deideparte tot cale de-o zi. vfiile gi mun[ii se uimeau auzindu-i cdntecele,apele-gi ridicau valurile mai sus, ca si-l asculte, izvoarele iEi turburau

" insd pustiu

nbldnzita; gi

de vdduvieos cddea peru Eiroaie denului. Lungialbastre se

liaH a uneifumegAnde,rplecati demei reci se

mamei luiud, atinse cuufletului sdu.

rdteasa fdcu

ul rmparatle,mai senin qiplta cerului.

ntr-o lund cdt

gan de fier, iluI cel mic, EiI mai greu, ilI din nori, nu

ld se duc5. sdati-sdu. Puserangic, [esutd:ordele gi cur br5.ul verdee doud suli[elrum horea Eiii, de cddear-i cAntecele,: igi turburau

Poue7ti - Fdt-Frumos din lacrimd

ad6ncul, ca sd-gi azverle afard undele lor, pentru ca fiecare din undesd-l audd, fiecare din ele sd poatd cdnta ca dAnsul cAnd vor gopti vdilorqi florilor"

Rdurile ce ciordiau mai in ios de brAiele melancolicelor stdnceinvdfau de la pistorul impdrat doina iubirilor, iar vulturii, ce stauamu[i[i pe creqtetele seci gi sure a stAncelor nalte, inv5[au de Ia ellipdtul cel plAns al jelei.

Steteau toate uimite pe cAnd trecea pdstoragul impSrat, doinindqi horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; Ei-npiepturile pdstorilor tineri, rdzima[i c-un cot de-o stAncd qi c-o mdndpe b6t5, incol[ea un dor mai adAnc, mai intunecos, mai mare * dorulvoiniciei.

Toate steteau in loc, numai Fdt-Frumos mergea mereu, urmdrindcu cAntecul dorul inimii lui, gi cu ochii buzduganul, ce sclipea prinnori gi prin aer ca un vultur de o[el, ca o stea ndzdrdvand.

Cand era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, cdzAnd, se izbi de opoartd de aramd gi fdcu un vuiet putemic Ei lung. Poarta era sfdrAmatigi voinicul intrd. Luna rds5rise dintre mun[i gi se oglinclea intr-un lacmare qi limpede, ca seninul cerului. in fundul lui se vedea sclipind, delimpede ce era, un nisip de aur; iar in mijlocul lui, pe o insulS desmarand, incunjurat de un crdng de arbori verzi Ei stufogi, se ridica unmAndru palat de o marmurd ca laptele, lucie gi albd - atAt de lucie,incAt in ziduri rdsfrAngea ca-ntr-o oglindd de argint: dumbravd gi luncd,lac gi !5rmuri. O luntre auritd veghea pe undele limpezi. ale laculuil6ngd poartd; gi-n aerul cel curat al serei tremurau din palat c6ntecem6ndre gi senine. Fdt-Frumos se sui-n luntre gi, vAslind, aiunse pAni lascdrile de marmurd ale palatului. Pdtruns acolo, el vdzu in boltelescirilor candelabre cu sute de bra[e, gi-n fiecare bra[ ardea cAte o steade foc. Pdtrunse in sald. Sala era inaltd, sus[inutd de stdlpi gi de arcuri,toate de aur, iarin mijlocul ei stetea o mAndrd mas5, acoperitd cu alb,talgerele toate sdpate din cdte-un singur mdrgdritar mare; iar boierii cegedeau la mas{ in haine aurite, pe scaune de catifea rogie, eraufrumogi ca zilele tinere[ii Ei voiogi ca horele. Dar mai ales unul din ei,cu fruntea-ntr-un cerc de aur bitut cu diamante gi cu hainelestrdlucite, era frumos ca luna unei nop[i de var5. Dar mai mAndru eraF5t-Frumos.

- Bine-ai venit, Ff,t-Frumos! zise impdratul; am auzit de tine, da-de vdzut nu te-am vdzut.

Mihai Eminescu

* Bine te-am g6sit, lmpdrate, degi md tem cd nu te-oi l6sa cubine, pentru cd am venit sa ne hpt6m greu, cd destul ai viclenit asupratatdlui meu.

- Ba n-am viclenit asupra tatdlui tdu, ci totdeauna m-am luptatin luptd dreaptd. Dar cu tine nu m-oi bate. ci mai bine-oi *pun*lf,.utarilor ss zicd. qi cuparilor sd imple cupele cu vin gi-om lega irdtriede cruce pe cd.t oT n gi-om trii. gi se sdrutari feciorii ae-mparatri inurdrile boierilor, Ei bdurd, gi se sfdtuird.

Zise impdratul lui Ff,t-Frumos:

- De cine-n lume te temi tu mai mult?* De nime-n lumea asta, afard de Dumnnezeu. Dar tu?

- Eu iar de nime, afard de Dumnezeu Ei de Mama-p5durilor. obabi bitrdnd qi urdt5, care imbld prin impdr6[ia mea de mand cufurtuna. Pe unde trece ea, fa[a pSmantului se usucd, satele se risipesc,tffrgurile cad ndruite. Mers-am eu asupra ei cu bdtdlie, dar n-amisprdvit nimica. ca sd nu-mi prdpddeascd toatd impiri{ia, am fost silitsd stau la-nvoialS cu ea gi sd-i dau ca bir tot al zecilea din copiiisupuEilor mei. gi azi vine ca s6-gi ieie birul.

cend suni miazdnoaptea, fe{ele mesenilor se posomordrd; c6cipe miazdnoapte cdlare, cu aripi vdntoase, cu fala zbdrcitd ca o stancdbuhavd Ei scobitd de pdraie, c-o pddure-n loc de p6r, urla prin aerulcemit Mama-pidurilor cea nebuni. ochii ei - dou6 nop[i turburi, guraei * un hdu cdscat, dinlii ei - giruri de pietre de mori.

cum venea'uind, Fdt-Frumos o apucd de mijroc Ei o trdnti cutoatd puterea intr-o piud mare de piatr6; peste piu6 prdvdli o bucatdde stdncd, pe care-o legd din toate pd4ile cu qepte lanluri de fier.In6untru baba guiera Ei se smulgea ca vdntul inchis, dar nu-i fnloseanimica.

veni iar la ospS[; cand, prin boltrile ferestrelor, la lumina lunei,vdzurd doui dealuri lungi de aps. ce era? Mama.pddurilor, neputancisd, ias6, trecea peste ape cu piud cu tot gi-i br{zda fa[a in doud dealuri.$i fugea mereu, o stancd de piatrf, indrdciti, rupandu-gi cale prinpdduri, brizddnd pdmantul cu dard rungd, p6nd ce se fdcu nevdzutd indepdrtarea nopfii.

Fit-Frumos ospf,td ce ospdt6, dar apoi, luandu-gi buzduganulde-a umdr, merse mereu pe ddra trasd de piui, pdnd ce aiunse 6n*-ocasd frumoasd, albd., care steclea la lumina lunei in mijlocul uileigrddini de flori. Florile erau in straturi verzi gi luminau albastre, roqie-inchise gi albe, iar printre ere roiau fluturi ugbri, ca sclipitoare stele de

I

te-eii ldsa cuclenit asupra

m-arn luptatineoi spunem lega frd[iele.mpdra[i in

lu?

.pddurilor. Ode m6nd cue se risipesc,e, dar n-am, am fost silitea din copiii

n"ror6rd; cdcii ca o st6ncdfu prin aerulturburi, gura

gi o tr6nti cuydli o bucatdn(uri de fier.'nu-i folosea

umina lunei,or, neputdnddoud dealuri.rgi cale prinu nevdzutd in

buzduganulljunse l6ng-clnijlocul uneibastre, roEie-oare stele de

Poueqti - Fdt-Frumos din Iacrimd

aur. Miros, lumind gi un cantec nesfargit, incet, dulce, iegind din roireafluturilor gi a albinelor, imbdtau grddina gi casa. L6ngd prispd steteaudoud butii cu apd, iar pe prispi torcea o fatb frumoasd. Haina ei albd Eilungd phrea un nor de raze gi umbre, iar pdrul ei de aur era impretit incozi ldsate pe spate, pe cand o cunund de mdrgdritdrele era agezatdpe fruntea ei neted5. Luminati de razele lunei, ea pdrea muiatd intr-un aer de aur. Degetele ei ca din ceard albd torceau dintr-o furcd deaur gi dintr-un fuior de o land ca argintul torcea un fir de o mdtasealbd, sub{ire, strdlucitd, ce semdna mai mult a o vie razd de lund., cecutreiera aerul, decdt a fir de tort.

La zgomotul ugor al paEilor lui F5t-Frumo.s, fata-Ei ridicd ochiiatrbagtri ca undele lacului.

* Bine-ai venit, Fdt-Frumos, zise ea cu ochii limpezi Ei pejumState inchiqi, c6t e de mult de cAnd te-am visat... Pe cdnd degetelemele torceau un fir, gdndurile mele torceau un vis, un vis frumos, incare eu md iubeam cu tine; Fdt-Frumos, din fuior de argint torceam Eieram sd-[i [es o haind urzitd in descdntece, bdtutS-n fericire; s-oporti... sd te iubegti cu mine. Din tortul meu [i-aq face o haind, dinzilele mele, o via{d plind de desmierdiri.

Astfel, cum privea umilitd la el, fusul ii scdpd din mAnd gi furcacdzu aldturi cu ea. Ea se sculS gi, ca ruginatd de cele ce zisese, mAinileei spdnzurau in jos ca la un copil vinovat Ei ochii ei cei mari se plecard.El se apropie de ea, c-o mAnd ii cuprinse mijlocul, iar cu cealalt6 iidesmierdd incet fruntea Ei pdrul gi-i gopti:

- Ce frumoasd egti tu, ce dragS-mi egti!A cui egti tu, fata mea?

- A Mamei-pddurilor, rdspunse ea suspinAnd; md vei iubi tuacuma, cAnd qtii a cui sunt? Ea incuniurd cu amdndoud bralele eigoale grumazul lui gi se uitd lung la el, in ochii lui.

- Ce-mi pasd a cui egti, zise el, destul cd te iubesc.

- Dacd md iubegti, sd fugim atuncea, zise ea lipindu-se maitarede pieptul lui; dacd te-ar gdsi mama, ea te-ar omod, Ei dac-ai muri tu,eu a$ nebuni ori ag muri gi eu.

- N-aibi frici, zise el zdmbind gi desfdcAndu-se din bra[ele ei.Unde-i mum5-ta?

- De cdnd a venit, se zbuciumd in piua in care-ai incuiat-o tu giroade cu col[ii la lan[urile ce-o inchid i

- Ce-mi pasd! zise el rdpezindu-se sd vadd unde-i.

- Fdt-Frumos, zise fata, gi cloud lacrimi mari strdlucird in ochii ei,nu te duce inc6! Si te-nv6[ eu ce s5 facem ca sd invingi tu pe mama.

Mihai Eminescu

Vezi tu bu[ile aste dou6? Una-i cu apd, alta cu putere. Sd le mut6m unain locul alteia. Manra, cdnd se lupti cu vrdimagii ei, strigd cdndobosegte: ustdi, si mai bem cdte-oleacd. de api!" Apoi ea bea putere,in vreme ce dugmanul ei numai apd. De aceea noi le mutd.m din loc:ea nu va Eti gi va bea numai apd in wemea luptei cu tine.

Precum au zis, aga au gi fdcut.El se ripezi dupd casd.* Ce faci, bab6? strigd el.Baba de venin, se smulse odatd din piud-n sus qi rupse lan[urile,

lungindu-se slabd gi mare pAnd-n nori.

- A, bine c5. rni-ai venit, F5t-Frumos! zise ea, fdcdndu-se iarscurt[, ia, acum hai la lupt5, acu om vedea cine-i mai tare!

- Hai! zise Fdt-Frumos.Baba-l apucd de mijloc, se lungi rdpezindu-se cu el pAnd-n nori,

apoi il izbi de pdmAnt gi-l bdgd in [drAnd pAn-in glezne. Fdt-Frumos oizbi pe ea gi o b{g5-n p6mAnt pfrniin genunchi.

- St5i, sd mai bem apd, zise Mama-pddurilor ostenitd.Stdturd gi se rdsuflard. Baba bdu apd, FdrFrumos bdu putere,

g-un fel de foc nestins ii cutreieri cu fiori de rdcoare to[i mugchii qitoate vinele lui cele sl6bite.

C-o putere indoitd, cu bra[e de fier, o smuci pe babd de mijloc gi-o bdgS-n p5mdnt pAnS-n gfrt. Apoi o izbi cu buzduganul in cap gi-irisipi creierii. cerul incdrun[i de nouri, vantul incepu a geme rece gi ascutura casa cea mic6 in toate incheieturile cdpriorilor ei. $erpi roEiirupeau trdsnind poala neagrd a norilor, apele pdreau cd latrd, numaitunetul cdnta adAnc, ca un proroc al pierzdrii. Prin acel intuneric des ginepdtruns, Fit-Frumos vedea albind o umbrd de argint, cu pdr de aurdespletit, rdtdcind, cu mainile ridicate gi palidd. El se apropie de ea qi-o cuprinse cu bra[ele lui. Ea cdzu ca moartd de groazd pe pieptul lui, Eimlinile ei reci s-ascunserd.-n sffnul lui. ca sd se trezeascd, el ii sdrutdochii. Norii se rupeau bucS[i pe cer, luna rogie ca focul se ivea prinspSrturile lor risipite; iar pe sanul lui, Fdt-Frumos vedea cum infloreaudoud stele albastre, limpezi gi uimite - ochii miresei lui. El o lud pebra[e gi incepu sd fugS cu ea prin furtund. Ea-gi curcase capul in s6nullui gi pdrea cd adormise. Ajuns langd grddina irnpfiratului, el o puse-nluntre, duc0nd-o ca-ntr-un leagf,n peste lac, smurse iarb6, f6n cu mirosEi flori din grf,din5, Ei-i cl6di un pat, in care o agezd ca-ntr-un cuib.

soarele, iegind din rdsdrit, privea la ei cu drag. Hainele ei umedede ploaie se lipise de membrele dulci gi rotunde, fata ei deo paloare

t0