Fat Frumos Din Lacrima

3
Fat Frumos din lacrima A fost odată un împărat bătrân şi trist, care avea o împărăteasă tânără. Nu aveau copii şi, când împăratul era la război, împărăteasa s-a rugat mult la icoana Maicii Domnului să o ajute. Icoanei i s-a scurs o lacrimă, împărăteasa a sorbit-o şi a rămas grea. Tare mult s- a bucurat împăratul când împărăteasa a născut un băiat, pe care l-au botezat Fat Frumos din lacrima. Fat Frumos din lacrima crescu într-o lună cât alţii într-un an. Când se făcu mare îşi luă buzduganul şi plecă să lupte cu împăratul cu care se duşmănea tatăl său. Merse el ce merse şi ajunse la un palat de marmură albă, pe o insulă de smarald. Aici îl găsi pe cel pe care îl căuta, dar împăratul nu voi să se lupte cu el, ci îl chemă să se lege fraţi de cruce. împăratul îi povesti apoi lui Fat Frumos din lacrima că îl necăjeşte rău Mama-Pădurilor. Ca să nu distrugă tot, sate, târguri, se învoise să-i dea la răstimpuri dintre copiii oamenilor, un copil din zece. Chiar în ziua aceea trebuia să vină să-şi ia birul. Când sosi Mama-Pădurilor, Făt-Frumos din lacrimă o prinse, o trânti într-o piuă mare de piatră pe care o acoperi cu o stâncă, iar pe aceasta o legă de piuă cu şapte lanţuri de fier. Mama-Pădurilor fugi acasă la ea, cu piuă cu tot. Fat Frumos din lacrima îi luă urma. Acasă la Mama-Pădurilor, o găsi pe fata ei, pentru care simţi iubire, chiar dacă era fata cui era. Fata îi spuse că, dacă se va duce să o vadă pe mamă-sa, de furie aceasta îşi va rupe lanţurile şi va scăpa. Va sări să lupte cu el. Când vor obosi, îi va spune să se oprească să bea apă, dar ea va bea din butea cu putere, iar el din cea cu apa. Aşa că să schimbe între ele cele două buţi, ca să o învingă. Aşa se şi întâmplă. Cum bău din butea cu putere, Fat Frumos din lacrima o izbi cu puteri îndoite pe babă cu buzduganul şi o ucise. O luă apoi pe fată şi plecară la curtea fratelui său de cruce. Acesta îi mulţumi, dar îl rugă să i-o aducă pe iubita lui, pe care încercase să o răpească, dar nu izbutise. Iubita lui era fata Genarului, un om sălbatic şi puternic care trăia în depărtări. Fat Frumos din lacrima nu prea se îndura să se despartă de iubita lui, Ileana, dar puse frăţia de cruce mai presus decât a sa iubire şi plecă. Ileana îi spuse că va plânge până când el se va întoarce. Trecând de codrii pustii şi de şirul munţilor, Făt-Frumos ajunse la apele mării, deasupra cărora, pe o stâncă, era palatul Genarului. Vorbi cu fata Genarului, care abia aştepta să ajungă la iubitul ei, împăratul, fratele de cruce al lui Fat Frumos din lacrima. O sui pe cal şi fugiră, numai că în palat stătea de veghe un motan năzdrăvan, cu şapte capete. Motanul mieună şi îl auzi calul Genarului, cal năzdrăvan şi el, cu două inimi. Calul îi spuse Genarului că i s-a furat fata şi îl duse în goană după Fat Frumos din lacrima. Genarul îşi luă fata înapoi, dar îl iertă de această dată pe voinic, că prea era frumos. Făt-Frumos nu se lăsă. Se întoarse şi fură iar fata, dar de data asta Genarul, când îl ajunse, îl aruncă tocmai în nori, unde fu ars de fulgere. Căzu pe pământ, într-un pustiu, ca o cenuşă, iar aceasta se

description

fat frumos din lacrima

Transcript of Fat Frumos Din Lacrima

Fat Frumos din lacrimaA fost odat un mprat btrn i trist, care avea o mprteas tnr. Nu aveau copii i, cnd mpratul era la rzboi, mprteasa s-a rugat mult la icoana Maicii Domnului s o ajute. Icoanei i s-a scurs o lacrim, mprteasa a sorbit-o i a rmas grea. Tare mult s-a bucurat mpratul cnd mprteasa a nscut un biat, pe care l-au botezat Fat Frumos din lacrima.Fat Frumos din lacrima crescu ntr-o lun ct alii ntr-un an. Cnd se fcu mare i lu buzduganul i plec s lupte cu mpratul cu care se dumnea tatl su. Merse el ce merse i ajunse la un palat de marmur alb, pe o insul de smarald. Aici l gsi pe cel pe care l cuta, dar mpratul nu voi s se lupte cu el, ci l chem s se lege frai de cruce.mpratul i povesti apoi lui Fat Frumos din lacrima c l necjete ru Mama-Pdurilor. Ca s nu distrug tot, sate, trguri, se nvoise s-i dea la rstimpuri dintre copiii oamenilor, un copil din zece. Chiar n ziua aceea trebuia s vin s-i ia birul.Cnd sosi Mama-Pdurilor, Ft-Frumos din lacrim o prinse, o trnti ntr-o piu mare de piatr pe care o acoperi cu o stnc, iar pe aceasta o leg de piu cu apte lanuri de fier. Mama-Pdurilor fugi acas la ea, cu piu cu tot.Fat Frumos din lacrima i lu urma. Acas la Mama-Pdurilor, o gsi pe fata ei, pentru care simi iubire, chiar dac era fata cui era. Fata i spuse c, dac se va duce s o vad pe mam-sa, de furie aceasta i va rupe lanurile i va scpa. Va sri s lupte cu el. Cnd vor obosi, i va spune s se opreasc s bea ap, dar ea va bea din butea cu putere, iar el din cea cu apa. Aa c s schimbe ntre ele cele dou bui, ca s o nving.Aa se i ntmpl. Cum bu din butea cu putere, Fat Frumos din lacrima o izbi cu puteri ndoite pe bab cu buzduganul i o ucise. O lu apoi pe fat i plecar la curtea fratelui su de cruce. Acesta i mulumi, dar l rug s i-o aduc pe iubita lui, pe care ncercase s o rpeasc, dar nu izbutise. Iubita lui era fata Genarului, un om slbatic i puternic care tria n deprtri.

Fat Frumos din lacrima nu prea se ndura s se despart de iubita lui, Ileana, dar puse fria de cruce mai presus dect a sa iubire i plec. Ileana i spuse c va plnge pn cnd el se va ntoarce.Trecnd de codrii pustii i de irul munilor, Ft-Frumos ajunse la apele mrii, deasupra crora, pe o stnc, era palatul Genarului. Vorbi cu fata Genarului, care abia atepta s ajung la iubitul ei, mpratul, fratele de cruce al lui Fat Frumos din lacrima. O sui pe cal i fugir, numai c n palat sttea de veghe un motan nzdrvan, cu apte capete. Motanul mieun i l auzi calul Genarului, cal nzdrvan i el, cu dou inimi. Calul i spuse Genarului c i s-a furat fata i l duse n goan dup Fat Frumos din lacrima. Genarul i lu fata napoi, dar l iert de aceast dat pe voinic, c prea era frumos.Ft-Frumos nu se ls. Se ntoarse i fur iar fata, dar de data asta Genarul, cnd l ajunse, l arunc tocmai n nori, unde fu ars de fulgere. Czu pe pmnt, ntr-un pustiu, ca o cenu, iar aceasta se transform ntr-un izvor cu ap rece, nconjurat de arbori umbroi.Trecur pe lng izvor Dumnezeu i Sfntul Petru i se rcorir aa de bine, c Sfntul Petru l rug pe Dumnezeu s fac acest izvor s fie iar ce a fost nainte. i izvorul i copacii disprur, iar Fat Frumos din lacrima se trezi din nou la via.Voinicul se ntoarse iar la palatul Genarului, dar de data aceasta fata i spuse c trebuie s capete un cal mai puternic dect calul Genarului. II trase pe tat-su de limb i Ft-Frumos afl ce are de fcut.Porni flcul la drum i n cale se ntmpl s i ajute pe mpratul narilor i pe mpratul racilor. Acetia promiser s l ajute i ei dac va avea nevoie. Ajunse la baba care avea caii cu pricina i se tocmi s o slujeasc un an.Anul era de trei zile, iar slujba era s duc iepele babei la pscut noaptea. Dac izbutea s le aduc acas de fiecare dat, dup cele trei zile primea un cal pe care i-l alegea el. Dac nu reuea, baba i tia capul.

In prima noapte, dup ce mnca, Fat-Frumos din lacrima plec cu iepele la pscut. La mijlocul nopii fu dobort de somn i, cnd se trezi diminea, iepele erau scoase din fundul pdurii de un roi mare de nari, condui de mpratul lor.In dimineaa urmtoare l ajut la fel mpratul racilor, cci iepele se ascunseser n apele mrii. In ziua aceea roaba babei i spuse lui Ft-Frumos s nu mai mnnce bucatele fcute de bab, c acelea l adorm. Ii spuse ce cal s aleag, i s o ia i pe ea, c i va fi de ajutor.In dimineaa plecrii, baba scoase inimile din apte cai frumoi i lucioi i le puse ntr-un cal slab i jigrit. Voinicul l alese chiar pe acesta i degeaba strui baba s ia unul dintre cei frumoi c el nu l voi dect pe cel slab. ncalec pe cal i porni la drum.In pdure l atepta roaba, care luase cu ea o cute (o piatr pentru ascuit), o perie i o nfram (o basma). Se sui pe cal, la spatele lui Fat Frumos din lacrim i pornir la goan. Dup un timp, simind c o arde n spate, fata se uit napoi. Era baba. Fata arunc peria n urm i se fcu un codru des, plin de slbticiuni. Dup o vreme, iar o arse n spate, arunc cutea i se fcu o stnc uria. Baba roase stnca i trecu. Cnd se apropie iar de ei fata arunc nframa i se fcu un lac. Baba not pn la mijloc, apoi se nec.Noaptea i prinse n pustiu. Diminea, fata nu mai era, se ntorsese n lumea umbrelor, de unde o adusese baba, cu vrjile ei.Fat Frumos din lacrima o fur iar pe fata Genarului, numai c, de data asta, Genarul nu mai putu s i ajung. Cei doi ajunser la palatul mpratului. Ileana plnsese de iubire i de dor pn i pierduse vederea. Lacrimile le adunase ntr-o scald [baie, bazin), iar de jur mprejur crescuser nite flori palide, florile durerii. Cnd auzi c i-a sosit iubitul, Ileana stropi florile cu lacrimi din scald i acestea cptar culoarea alb i strlucitoare a mrgritarului {perlei). De atunci au aprut lcrmioarele sau mrgritrelele.Ileana i fcu lui Fat Frumos din lacrim un pat de flori. El se spl pe fa cu lacrimi din scald i se culc pe pat. Ileana se culc lng el i vis c Maica Domnului i aezase pe frunte dou stele. A doua zi, cnd se trezi, vedea din nou. A treia zi se nsura mpratul cu fata Genarului, iar a patra zi, Fat Frumos din lacrima cu Ileana lui.