f

ì ANULU T 7 \ ARADtl, 15/27 NOEMVRE 1 8 S i .

BISERICA si SCOLA. STóia b ì s e r ì c é s c a , s c o l a s t i c a , , l i t e r a x i a s i e c o n o m i c a .

Ese o data in septemana : Duminec'a.

Pret iu ln a b o n a m e n i a l n i : P r e t l a l a i n s e r t i u u t l o r a t

Pentru Amtro-Ungari'a pe ana . . 5 fl.—cr. \ Pentru publicatinnile de trei ori ee contienu „ jum. ann 2 „ 50 „ \ cam 150 cuvinte 3 fl., pana la 200 cuvinte

4 fl. si mai sos o fl. v. a. Pentru Romani'a si strainetate pe anu 7 „ — „

vi » Ţ»_ " j . a. 3 „ 50

Corespondintiele si banii de - prennmeratiure gè se adreseze la Redaetiunea dela

„BISERICA si SCOL'A" in Aradn, la institution pedagogicu-teologku.

Ce trebue se faca preoţii pentru a fl stimaţi si respectaţi ?

Daca preotiloru se cuvine cea mai inalta stima si veneratiune in societate, *) apoi, densii sunt cei d'antaiu, cari potu inspira aceste sim-tieminte poporului, ei sunt cei d'antaiu chiamati a conlucra ca se fie stimaţi si respectaţi de catra alţii. Stim'a si respectulu nu se potu impune nici odată prin lege. Ele se câştiga prin preferintiele si calităţile individuale! Si daca preoţii sunt pu­tina respectaţi in dilele nostre, caus'a este câ loru le lipsescu virtuţile trebuitore pastoriloru bisericei!

In adeveru, daca esaminamu seriosu viati'a publica a preotiloru de astadi, noi vom observa eâ ea aprope intru nimicu nu se deosebesce de ceea a 6meniloru ordinari. Sub influinti'a unui faisu „spiritu de civilisatiune" ei au ajunsu a nu tiene nimicu ori numai forte putinii la carac-terulu loru preotiescu. Cuvintele apostolului: „Câte sunt adeverate, câte sunt cinstite, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt iubite, câte sunt de buna lauda, ori-ce fapta buna, aceste se gândiţi," — sunt cuvinte, ce resuna ih pustie! Preoţii sunt departe si cu totulu stră­ini de profundulu loru intielesu! Âcasa, in fami­lie, in biserica ori in funcţiunile afara de bise­rica, t6te mişcările si t6ta conduit'a loru se ca-racteriseza printr'unu spiritu nepreotiescu, prin indiferentismulu si receTa religiosa, si prin ne-respectulu catra lucrurile cele sânte, care facu pe preoţi netrebnici atâtu pentru Ddieu câtu si pentru omeni!

In fati'a acestora simptome a-le decădere! morale, trebue se marturisirau câ preoţii betrani erau cu multu mai inaintati de câtu noi. Ei nu erau de câtu nisce ciaslovari. Ei nu invetiau decât pâna la psaltire inclusive. Dar prim'a lec-

*) Vedi „Biteric'a sa Scol'a" Nr. 38.

tiune ce invetiau intrandn in catisme, erâ unu imnu la virtute si o osândire a pecatului, care incepea : „Fericitu barbatulu, care nu umbla in sfatulu nelegiuitiloru, si in calea pecatosiloru nu sta etc." . . . Din acestea vedemu, câ ceea ce betranii invetiau, erâ mai mnltu cultura morala, laud'a si admiratiunea virtuţii si stigmatisarea vitiului. Ei, cari dreptu cârti de invetiatura n'a-veau decâtu ciaslovulu, psaltirea, bibli'a si evan-geli'a, dar cari in aceste cârti invetiau morala crestina, sciau se fie mai preoţi decâtu preoţii de astadi !

Noi, cari nu mai suntemu qiaslovari; noi, cari citimu in stele si in sóre ; noi, absolvenţii de gimnasii si de teologie ; noi, cu pretinsele vaste cunoscintie a-le nòstre, am ajunsu a fi mai putinii acreditaţi si mai cu putina auctoritate si influintia morala înaintea poporului ! Trista rea­litate intru adeveru ! Acést'a probéza pâna la evidenţia câ cultur'a intelectuala farà cultura morala nu aduce nici unu folosii preotului in chiamarea sa pastorala, ba de multeori potè fi mai multu vatamatóre decâtu folositóre, pe cand o buna^ultura morala potè suplini in multe re­specte lipsele si scăderile culturei intelectuale.

Ljmi'a de adeverata cultura morala se simte astadi, /durere la o mare parte a preotiloru ; de aceea au pierdutu ei tòta vadi'a si tota re­spectulu înaintea poporului. Dupre S. Chrisostom, aceia sunt vrednici de preoţie, cari au arătata in conversari moravuri bune, cari sciu se-si con­serve neatinsa si neclatita curati'a, odichn'a in­terna si santieni'a, tari'a si trezvia si alte bună­tăţi ; ér preoţii de astadi, fòrte multi se destingu in conversatiunile private câtu si publice prin vorbe desiarte si triviale, prin deriderea si batjo­corirea lucruriloru sante. In lucrările religióse, in slujbile bi8ericesci, in particnlariu ori in publicu, ei nu procedu cu pietatea si sanctitatea prescrise de legea divina, ci le facu tòte numai in modu

• mecanicii, cu neingrire si lenevire, fara consci-inti'a de însemnătatea si sanctitatea diregatoriei preotiesci, de carea se foloşescu numai ca de o simpla meserie si mijlocu de subsisfintia.

Si daca astfelu procedu preoţii in chiamarea lom pastorala,, se nu ne minimii câ ppporulu se instraineza de biserica si de obiceiurile cele bune religiose; se nu ne miramu daca ici colo elu nu da bucurosu preotiloru stolele îndatinate pentru funcţiunile parochiale. Elu are cuventu! Elu vede ca preoţii lui nu celebreza o liturgie cum se cu­vine, nu facu o rugatiuue cu pietate, nu făcu unu botezu dupa regula, nu facu o inmormentare cu tieremoniile prescrise in euchologiu. Aceste apoi mul tu ilu supera, si-lu facu de multeori se se planga, câ „popii tinerii nu sciu slugi ca cei betrani."

Dupa tote acestea resulta, câ pentru a-si castigâ sieşi si diregatoriei sale stim'a si pre-tîulu cuviintiosu, preotulu trebue a-se pune pe sine de modelu pentru turm'a sa, ca intru ni­micii se nu servesca cu esemple de purtare rea poporeniloru sei, ci mai vertosu se stralucesca cu tote virtuţile evangelice, pentru a du esemplu de imitare in tote cele bune si folositroe. „Fii mo­delu credinciosiloru, dice Apostolulu Pavelu, cu cuventidu, cu vieţi'a, cu dragostea cu duchulu, cu credinţi'a, cu curaţi'a1). „Intru tote insusipre tine te da modelu- de japte bune," 2)

Astfelu de vietia prototipica pretinde dela preoţi insasi positiunea loru. Ei nu sunt omeni privaţi, ci dirigatori publici, sunt mijlocitorii intre Ddieu si omeni, predicatorii cuventului divinu, administratorii infricosiateloru si prea santeloru taine la care insusi angerii dorescu a privi, pre­cum dice Apostolulu. 3 ) Si asia smintele si peca-tele loru nu remanu isolate si vatamatore numai pentru densii, ci ele aducu tuturoru dauna comuna. „Catra acestea, dice S. Ioan G-ura, de auru, fă­rădelegile celoru mai neînsemnaţi, daca se si facu publicului cunoscute, nu primescu nici o rana demna de spusu, dara cei ce se afla in. culmea ondrei aceleia (preoţii) mai antaiu se vedu de catra toti, apoi daca se poticnescu măcar câtu de putinu, se pare la alţii puţinulu acel'a multu, pentruca nu dupa mesur'a faptei ci dupa demnitatea celui ce a facut'o mesura feste care pecatulu."

Noi regretamu forte^ câ maritulu congresu nu ni-a datu nici pana astadi unu regulamentu care se ne scota odată din caosulu si anarchia^ in care ne aflamu in respectulu disciplinei ecle-

1) 1 Timot. IV. U . 2 ) Tit. II. 7. 8. 3) 1 Petru I. 12. 4) S. Ioan gura de a. despre preoţie, Cart. III. e. 11.

siastice in genere, si mai alesu in respectulu disciplinei clericale. V.

Deia congresului naţionalii bisericescu.

Siedinti'a XVI. (16 Octomvre). La ordinea di lei urmeza propunerea deput. Vincentiu Babesiu privitore la afacerile delegationale ale comune-loru mestecate, carea dupa motivarea de urgert-tia făcuta din partea propnnetoriului se primesce in intreguln ei cupriusu. *)

'Cu.privire la propunerea respective notifi­carea presidiala, referitore la reconstituirea sena­tului scolasticu si epitropescu alu consistoriului metropolitanu, in care privintia congresulu, re­flectând la enunciatele sale de mai inainte in acestu meritu, precum si la locurile de asesori devenite in vacantia — congresulu enuntia urma-toriulu conclusu :

Asesorii actuali ai senatului şcolarii si ai celui epitropescu la consistoriulu metropolitanu se declara de aleşi si pe viitoriu; ear in locu­rile de asesori vacante se alegu prin votare secreta, in senătulu bisericescu : archimandritulu sivicariulu archieppescu Nicolau Popea cu 59, — protosin-celuln, vicariulu episcopescu si presiedinteie con­sistoriului Oradann Ieroteiu B e l e s i u cu 65, er protosincelulu Filaret M u s t a cu 44. de voturi,

Er presiedinteie Archiepiscopu si Metropo- 1

litu cu privire la alegerea efectuita si la statutulu organicii §. 162 i n t a r e s c e pe Archimandri­tulu Nicolau Popea, protosincelii Ieroteiu Belesiu si Filaret Musta de asesori ordinari in senătulu strînsu bisericescu alu consistoriului metropoli­tanu.

In senătulu scolaru se alege advocatulu Ioanu Popoviciti D e s s e a n cu o maioritate ab­soluta primind din 66 voturi 44, si protopres-biterulu Constantin G r i i r b a n u cu 49 voturi.

Er de asesoru suplentu in senătulu epitro­pescu alu consistoriului metropolitanu se alege secretariulu consistoriului metropolitan Elie Ma-celariu cu 34 voturi.

Comisiunea financiara prin raportorulu seu Eugen B r o t e da cetire referatului seu asupra raportnîui senatului epitropescu alu consistorului metropolitan, care în generalu se primesce.

Trecendu la desbatere speciala cu referintia la punctuiu primu alu raportului senatului epi­tropescu, în care se arata, câ la senătulu epi­tropescu, au incursu 74 esibite din cari s'a re-solvatu si espedatu 71 er in restantia au remasu resolvite, inse neespedate 2, cu delaturarea pro-punerei comisiunei, ca congresulu luandu spre

*) A se ved6 propunerea in „Bis. si Sco'l'a" Nr. trecutu.

sciintia acesta raportu se constateze ca activi­tatea senatului epitropescu a fostu ne indestuli-tore, congresulu la moţiunea P . Sale Episcopulu Aradului enuncia conclusulu:

Eaportulu se ia la cunoscintia cu adausulu ca senatulu epitropescu dupa cum e constituitu astadi si cu mijlocele de care a dispusu pana acum n'a pututu corespunde intru tote dorin-tieloru.

Cu referintia la punctulu 2 alu raportului senatului epitropescu, ca fonduln metropolitanu apoi tacsele apelatorie si contribuirile singura-"ticeloru eparchii pentru trebuintiele consis. me-trop. s'au administratu la presidiu in privintia căreia va urma raport specialu, comisiunea pro­pune si congresulu primesce enunciaud ca con-clusu:

Consistoriulu metrop. ca senat epitropescu se indruma a-si institui organele recerute pentru administrarea averii proprii metropolitane, con-formu statutului org. si a statori unu regulament provisoriu pentru administrarea averiloru, care are a se pune numai decât in lucrare.. Fiindu aceste îndeplinite senatulu epitropescu va primi averea metropoliei din manile celoru ce au ad-ministrat'o pana acuma. Cu privire la localii, cassa Werthaimiana, personalu si alte ce vor fi de lipsa pentru o regulata administrare a averei, senatulu epitropescu se indruma a aşterne con­gresului pfocsimu propunerile sale. Deodată cu aceste se asterna congresului si regulamentulu provisoriu pentru administrarea averei metropo­litane spre aprobare.

In ce privesce punctulu 3 din raportulu epi­tropescu, câ legatulu fericitului Archiepiscopu si Metropolitu Andreiu Baron de Siaguna destinat pentru infiintiarea a 2 episcopii in suma nomi­nala de 50,000 fl. in sensulu dispositiuniloru testamentarie ale piului defunct si a conclusului congresualu adusu in acest meritu se administra de catra epitropi'a arebidiecesana si dupa nor­mele prescrise pentru fondurile arebidiecesane, care fond cu finea anului 1880 a fost de 89.412 fl. 35 1 / 2 cr. v. a. si anume:

1. in bani gata •— fl. y 2 cr. 2. 33 obligaţiuni urb : transilvănene cu curs

de 96 fl. 35 cr. = 30.508 fl. 3. 4 obligaţiuni urb. ungurene cu curs a

97 fl. 38.800 fl: 4. eloeati la "Albina" = 4404 fl. 35 cr. 5. O obligaţiune a fund. „ G o j d u " 15.800 fl.

la olalta 89.512 fl, 36 1 / 2 cr. comisiunea propune si congresulu ia spre

sciintia acesta stare a fondului. In ce privesce punct 4 totu din acelu ra­

portu, in care se arata starea averiloru biseri-«esci si şcolari a fondurilo-ru comune si eparchi-

ale, comisiunea propune si congresulu enuntia ca conclusu :

Senatulu epitropescu alu consistoriului me­trop. se indruma ca sumariulu averiloru biseri-cesci si şcolare din intrega metropolie ce se cere prin conclusulu congresualu din a. 1874 Nr. 59 p. 2 lit. a si d. se-lu compună in modu siste-maticu dupa formulării unei forme prescrise de insusi senatulu epitropescu si pe bas'a dateloru autentice adunate de organele eparcbiale.

Totu comisiunea financiara raporteza mai departe si asupra ratiocinieloru senatului epitro­pescu alu consistoriului metropolitanu referitore la administrarea averei metropolitane in perio-dulu dela 1 Octomvre 1878 pana la 30 Sep-temvre 1881, conformii căreia comisiunea cerce-tandu intregu corpulu ratiooineloru, constata ur­ma torele : ,

1. T6te ratiocinele sunt purtate de presidiu cu o esactitate esemplara,

2. Ratiociniulu birouriloru congresuale din 1873, 1874 si 1878 se încheia cu unu prisosu de 57 fl. 54 cr.

3. Ratiociniulu protocolului congresualu din 1878 se iucheie cu unu prisosu de 69 fl. 54 cr.

4. Din bugetele metropoliei din anii 1878 — 1 8 8 1 s'a crutiatu 4158 fl. 4 9 V a c r -

5. Ratiociniulu fendului metropolitanu arata, câ la acestu fondu a contribuitu;

a) gremiulu consis. metr. 265 fl. ojarchidieces'a Transil, — 5597 fl, 29 x /2 c r -c) eparchi'a Aradului 2,292 fl. 46 cr. d) eparchia Caransebesiului 3,708 fl. 41 cr. Sumele acestea incurse la consistoriulu me­

tropolitanu sau elocatu asia precum au incursu la institutulu de creditu si de economii „Albina" si interesele dupa acestu capitatu in suma de 645 fl. 72 cr. s'a capitalisatu asia incât cu 30 Septemvre a. c. starea este 13,508 fl. 8 8 ^ 2 cr.

6. Scontrându in urma averea ce resulta din aceste ratiociuii, adecă bani gata la foudulu dis-ponibilu alu consist, metrop. 4,285 27 T /2 cr. si la fondulu metropolitanu 13,508 fl. 88y2 cr. Suma 17,794 fl. 88 cr.

s'a aflatu tota in cea mai buna ordine, si anume unu libelu de alu casei de păstrare „Al­bina" in valore de 4,285 fl. 2 7 ^ 2 er. si altu libelu in valore de 13,794 fl. 16 cr, Sumn 17, 794 fl. 16 cr.

Pe bas'a acestora constatări comisiunea pro­pune, si congresulu unanim primesce enunciand ca conclusu:

1. Consistoriului metropolitanu ca senatu epit. se da absolutoriulu pentru ratiociniele me­tropolitane in periodulu din cestiune din 1 Oc­tomvre 1878 pana in 30. 8ept. 1881.

2. Esc. Sale In. P. D. Archiepiscopi! si Me­tropolita Mirona Romanulu se aduce multiemita protocolara pentru conscientìósa administrare a acestora fonduri si pentru ratiocinarea esemplara.

3. Consistermi u metr. se indruma a publica list'a contribuiriloru la fondulu metrop., in fine

4. Se indruma cons. metr. a se ingrigi ca protocólele si brosiurile cari sunt proprie­tatea metropoli ei si representa valóre de 1370 fl. se se venda

Se presenta mai departe de comisiunea fi­nanciara raportulu consistoriului metrop. dè sub Nr., 189/1881 Plen. conformu căruia membrii ai consistoriului metropolitana si anume : Ioan Po-pescu, Dr. Ilariona Pnscariu, Sava Popoviciu Bardami, Ioan Hannia, Nicanor Fratesin, Ioanu Galu, Zacharie Boiu, Nicolau Cristea, Dr. Au-reliu Brote, Iocobu Bologa, Antonie Bechnitz, Anania Trombitasiu, Dr. Paul Vasiciu, Fincentiu Babesiu, Dr. Demetriu Racuciu, Parteniu Cosma, Meletiu Dreghiciu, Ioan Papiu, Iosifu Baracu, Stefanu Iosifu, si Ioanu Lenger, a renunciatu unii la compentintia intréga altii la o parte din eompetenti'a diurneloru, prin care s'a facutu o economie de 620 fi. 50 cr. la ce comisiunea pro­pune si congresulu primindu decide :

se ia spre sciintia, esprimendu multiamita pentu generositatea aceloru membri consistoriali, cari in modulu acest'a a facutu servitiuri gratui-ite in gremiulu consis. metropolitanu.

Cu privire la hartia consistoriului metrop. ca senatu epitropescu in care se cere indemni­tate pentru urcarea salariului actuariului dela 600 fî. la 800 fl. ; comisiunea propune, si con­gresulu primindu enuntia ca conclusu:

Findu urcarea motivata, indemnitatea ceruta se da.

In fine cu privintia la raportulu consisto­riului metropolitanu, in care arata, cà pana acum din considerarea aniloru sterili n'a aflatu timpulu oportunu pentru întreprinderea colectei decretate prin conclusulu congresualu din anulu 1878 pentru redicarea unui monumentu fericitului Archiepiscopu si Metropolitu Andreiu Baronu de Siaguna, pronuntiandu inse cà indata ce se va arata impregiurarile mai favorabile va satisface conclusului 8U8atinsu, se ia spre cunoscintia.

Observări critice i e Trlfon m u t u i l i , eapelanulu bisericei gr. or romane in Satnta nou, asupra

opuraì eosrpns de enviosulu părinte ierodiacon Sìmeon Fopeseu si intitulata .Pnevma In ITlooeno-Constantlnopolitiinum.'

(Continuare.)

Daca luamu numai unele locuri din sant'a scriptura, apoi gr#simu fdrte; de voimu se fimu co­recţi în espliearea pasegeloru din scriptura, apoi

trebue luate tdte locurile ce tracteza despre unulu si acelaşi objectu, si ia fine inca se le feomparamu si cu intr6ga scriptur'a sânta.

Se mergemu mai depart» nsuandu procedur'a intercalata aici ca indreptariu. Deci iu sensu mai strictu v. 38 ai 39 se referesce numai la credincioşi, âra în intielesu mai largu si la Apostoli. In versulu aeest'a e vorb'a de duchulu sfantu, carele se va co­bori si va revaraâ darurile sale asupra eredinciosi-loru.

Daca vom considera din Fap. Apostoliloru nu­mai v. 1—4, apoi putemu asioru cade îu erdre sus-tienendu câ aci nu e vorba de credincioşi. Inse lu-andu in combinatiune si versulu 37, 38 si 39 vom afla câ prin fapt'a complinită iu versurile 1—4, s'an realisatu atatu proroci'a lui Ioil, eâtu si fagaduin-tiele Mantuitoriului din acele tecsturi, unde promite S. Apostoli tramiterea ducltului sfantu. Vom afla mai departe câ versulu 38 si 39 din cap 7 stau în legătura cu profeţiile testamentului vechiu si cu tea-turile din S. Evangelii si cu cele din Faptele Apos­toliloru.

Daca comentamu urmatorelc tecsturi si adecă : Cap 20 v. 21 din Ev. S. Ioanu, Cap 28 v 19 din s. Ev. Matei si Cap 16 v. 15 din S. Ev. Marcu, am pute crede câ din momentulu acel'a a inceputu S. Apostoli oper'a propoveduirei si botezarei. Consul-tandu inse si pe S. Evangelistu Luca cap 24 v. 49 apoi versu 47 (totu cap 24), si din Faptele Apostoliloru cap 1 y. 4 , 8; cap 2 v 1—4, 38, si 44 — ne convin­geam câ S. Apostoli abia dupa inaltiarea lui Chris-tosu la ceriu si dupa pogorîrea S. Duchu au îuce-putu a propovedui si boteza in numele lui Christosu. Deci desi Christosu tramite pre Apostoli in intiele-sulu tecsturiloru de susu (Cap 20 v 21; 28, »19; 13, 15) se propovedueaea si se boteze, totuşi in altu locu li-a demandatu ca se ascepte inca si sos i rea sfântului duchu, ca se se imbrace si cu potere de susu, care daru si putere n'au capatat'o S. Apostoli cu ocasiunea candu au disu sfintiloru Apostoli: ,Luaţi duchu sfantu", adecă cu ocasiunea descrisa de S. Ev. Ioan în cap 20 v 22. Pentru aceea e si gre­şita espliearea Dlui autoru la versu 39 si 22 (diu cap 20:), deci si espliearea mea fara de aeeste es-puse aici se pdte părea cuiva de unilaterala. Deai avem numai unu pnevma (agion), totuşi intielesulu versului 38 si 39 e cu totulu diferitu de celu ala v 22.

Mai amu inca se me esprimu mai chiaru si de­spre unele tecsturi, cari le-a citatu Dlu autoru, ca

I se demustre câ pnevma din v. 39 au inceputu a fi din momentulu suflarei in fati'a Sf. Apostoli (S Ev Ioan cap 20 v 22), dedrece in momentulu acel'a Christosu ara fi fostu deja pieamaritu, deci cuvintele din versu 39: ,că lisusu inca nu erd preamaritu", În­semna câ Christosu inca n'a fostu muritu si inviatu. Afirmatiunea aeest'a am combatnt'o iu panctuln 4. numai cu Dogmatica, fara se fiu respunsu mai deta-iatu la tecsturile la cari face Dlu autoru provocare, si cari sunt urmatdrele (din S Ev. Ioanu): Cap 12 v. 23 si 28; Cap 13 v 32. Cap 17 v 1 si 15. Aflu de lipsa, ca se reproduen fote din cuventu în cuventu, apoi se mai citez si din partemi inca unele, apoi combinandule tdte vomu vede cum avemu se intie-legeinu noi preamărirea lui lisusu, cându au ince­putu si candu a fostu perfecta preamărirea aeest'a^

S. Ioan Cap 12 v./23si28: „Iara lisusu a res­punsu loru dicendu: s'a apropiatu cesulu, ca se se. premaresca fiiulu omenescu (v 23).°

Pariata, preamăreşte numele teu. Deci a venitu glasu din ceriu, si l'am preamaritu, si iara 'lu-voiu preamări (v 28).*

S. Ev. Ioan Cap 13 v 32: „Iara daca s'a prea­maritu Ddieu întru elu, si Ddieu va preamări pre elu intru sine, si în dataşi îlu va preamări pre elu (v32)."

S. Ev. Ioanu Cap 17 v. 1 ai 5: „Acestea a

fraitu Iisus, si au rîdicatu ochii s»i spre ceriu si a isu: Părinte, venit'a ceasulu, preamaresce pre fi-

iulu teu, ca si fiiulu teu se te preamaresca pre tine (T 1).".

Si acum preamaresce-me tu Părinte la tine însuti cu mărirea, carea am avutu la tine mai îna­inte pana a nu fi lumea (v 5)"

Catra tecsturile aceste, la cari se provoca Dlu autoru, mai adaugu si urmatorele din partemi : S. Ev. Ioanu Cap 13 v. 31: „Dupa ce a esitu elu (Iuda Iscarioteanulu:). a disu Iisusu: Acum s'a prea­maritu fiiulu omenescu, si Ddieu s'a preamaritu întru elu"

S Ev Ioanu Cap 16 v. 5. si 7. Iara acum mergu la celu ce m'a trimisu pre mine : si nimenea d'intru voi nu me întreba unde mergi (v 5)* „Ci eu adeve-ru-lu dicu voua, mai bine este se mergu eu, ca de nu voiu merge eu Mangaitoriulu nu va veni la voi, iara de voiu merge, îlu voiu tramite pre elu la voi

S Ev. Ioan Cap 17 v 4 : „Eu te-am preamaritu pre pamentu, lucrulu am sfîrsitu, care mi ai dat mie, ca se-lu facu.

S. Ev. Ioanu Cap 20 v..17: Dis'a ei Iisusu: „Nu te atinge de mine, câ înca nu m'am suit la Ta-talu meu, ci mergi la fraţi, si le spune loru, suime-voiu la tatalu meu, si la tatalu vostru, si la Ddie-ulu meu, si la Ddieulu vostru."

_ S. Ey. Luca Cap 24 v. 26 si 51: „Au nu se cădea se patiasea Christosu acestea, si se între intru mărirea sa (v 26)"

Si a fostu, candu i-a binecuventatu pre ei s'a departatu dela densii, si s'a înaltiatu la ceriu (v51)"

Faptele Apost. Cap 1 v 9 : „Si acestea dieându, privindu ei s'au înaltiatu, si noru l'a luatu pre elu (Iisusu) dela ochii loru,"

I Epist. S. Apost Petru Cap I v. 11: „Ispitindu în carea si in ce feliu de vreme le arata Duchulu lui Chhistosu, carele erâ intru densii, mai înainte marturisindu de patimile lui Christosu, si de mări­rile cele dupa aceea."

Ep. S. Ap Pav. catra Evrei Cap 2, v 9: „Iara mai micsioratcu putinu 6rece decâtu angerii vedemu pre Iisusu; pentru patim'a morţii, cu mărire, si cu cinste încunatu . . . . "

Ep. S. A. Pav. Efes. Cap 1 v. 1 9 - 2 1 : „Si carea este mărirea cea prea înalta a puterei lui întru noi, carii credem dupa lucrarea puterei tăriei lui (v 19)" „Carea o au lucratu intru Christos, sculandu-lu pre elu din morţi, si l'a pusu de-a dreapta sa întru cele cereaci, (v 20)" „Mai presus decâtu tota stapîni'a, si biruinti'a, si puterea, si Domni'a, si de câtu totu numele ce se numesca. nu numai în veaculu acest'a, ci si în celu viitoriu (v 21)"

Se vede din aceste multe tecsturi, dar mai lim­pede din cele scose din scrierile S. Apostoli Petru si Pavelu, cei mai competenţi comentatori a tecstu-riloru evangelice, câ conceptulu Dlui autoru despre preamărire nu e esactu, e mancu si are lipsa de com­pletare. E adeverat câ Christosu s'a preamaritu si prin înviere, inse precum ne dovedesou tecsturile

citate, nu numai prin acestea, ci mai suntu înca unele acte cari completeza conceptul: preamărire. Cu alte cuvinte disu: Preamărirea e o stare a vieţii lui Christosu, carea se numesce starea lui de prea­mărire, precum e si alfa opusa acesteia, carea se nu­mesce starea de înjosire, si ambele aceste stări se atingu intr'unu punctu si anume: Starea de înjosire are inceputulu seu în coînvoirea Fiului ca se se po-g6ra din ceriu si se se zemislesca din Prea Cttrat'a. Punctulu de culminatiune a starei lui de dejosire sta in restignire. Si ceealalta stare, ceea a preamarirei, inca are inceputu si punctulu de culminatiune. Ince­putulu e mortea, iara culmea preamarirei sale e rea-siezarea lui Christo-3 de-a drept'a Tatălui seu în mă­rirea ce a avut'o înca inainte de a fi lumea. Acum între inceputu si culme mai sunt unele fase ale prea­marirei si anume: învierea, si inaltiarea la ceriu.

Mai sunt inca unii dogmatisti ortodocşi carii inceputulu preamarirei adecă mortea, îlu separeza de celelalte fase, numindulu preamărirea comuna a Ta­tălui si fiului, a Tatălui prin fiulu, si acestuia prin Tatăl. Aceşti dogmatisti se provoca la 1 tecstu din cele reproduse si anume la S Ioanu cap 13. v. 31 Si daca vom luâ si versulu nrmatoriu alu 32, la carele se provoea si Dlu autoru, ne vom incredintiâ, câ e motivata opiniunea disilorn dogmatisti, cari preamă­rirea acest'a o mai numescu si preamărirea lui Chri­stosu ca Ddieu în starea sa de injosire. Si cu ace­stea încheiu tractarea versului 39 (Ioanu Cap 7), tre-cându la altele, la cele înşirate la litera d.

„Ad d) presciintia, inspiratiune •—duchovnieesce: Mat. 4, 1: „a fostu dusu de duchulu, (ipo tu pnevmatqs."

Marcu 1, 12: „l'a scosu to pnevma in desiertu." Luca 4, 1: „s'a dusu en pnevmati în desiertu." Luca 2,.-27: si a venitu en to pnevmati în bi­

serica." Luca 4, 14: „si a venitu în puterea tu pnsv j

matos — duchului în Galilea." „Ore activitatea duchului sfântu ca persana se se

'ntielega în pasagiele citate, precum se susţine? Se-nu fie mersu lisus din libera voie atâtu în de­siertu, cât si în Galilea?! Se cercetam înse mai de aprope. Iisus erâ plinu de duchu sfânt, de daru supra naturalu: Luca 4 , 1 (pnevma agion). Elu eră impirătu în tota puterea avhdnlui: In vertutea acestui duchu, ce era în trensulu, în puterea inspiratiunei sale elu nu nunvBi a făcut minuni, nu sciâ numai ce se petrece în omu, ci si ce are se se întemple in viitoriu.* ( . , . .) — Pentrucâ elu a fostu in­spirat în celu mai înaltu gradu, lui a stat in voie se merga seau se nu merga, se lucre seau se nu lucre." ( ) „Unul dintre meritele cardinale ale lui lisus este ca s'a supus ispitei, din carea a esit învingă­torul. Acum daca Duchulu sfânt ca persana l'a dus si espus, nu este meritulu lui Iisus, lipsindu-i indemnulu propriu, lucrarea lui nu provine din libertate, din voia proprie. Si daca mai departe Duchulu sfânt, carele se pretinde câ erâ în trensul, a invins pre satan, nu este meritulu lui Iisus, ci al Duchului sfanţ, căruia Iisusu i-a servitu numai ca mijlocii, caunelta. Cousecin-ti'a urmata din premisa este înse o blasfemie in con­tra lui Iisus. Falsitatea ei dovedesce că si premis'a este falsa. Prin urmare falsa este esplicarea tecsteloru citate cu: Duchulu sfântu a adus pe Iisusu în de­siertu, în Galilea. Iisusu a mers in duchu, adecă nu numai trupesce, mechaniee fara se scie pentru ce, spre ce scppu, numai ca din intemplare, ci: în inspiratiunea sa,

sc j ind ce-lu aştepta, ce a r e se înt impine. Cumca acesta, si numai acest'a este intielesulu, ne dovedesce Mateiu, ca-rele in unu casu analog, 12, 15, in care, in loca se dica en to pnevmat i s'a dus, dice l a m u r i t u : ho de I e sus (sciind, cunoscandu) anechoresen eke i then ." Am re­produs aici aprópe i n t r egu comentarulu , ce l 'a făcut D l u autoru , la t ecs tur i le ins i ra te la l i t e ra d, cu es-cep t iunea tecs tu lu i din S. E v , L u c a cap 2 v. 27. P r e aces t 'a î lu t r a c t éza D l u a u t o r u sepa ra tu , si eu inca me voiu ocupa cu elu mai t â rd iu , dupa ce voiu desvol tá opiniunea mea, ce o am despre sp i r i tu lu ce­lor a l a l t e 4 tecs tur i , si despre in t ie lesulu cuven tu lu i pnevma, ce obvine in ele.

î n a i n t e de t o t e mar tu r i sescu , câ eu sun t de opiniune cont ra , si sus t ienu câ t e rminu lu p n e v m a din aces te 4 t e c s t e î n s e m n a : duchulu celu sfântu ca persona. A d a u g u inca si aceea câ pnevma din aces te tecs tur i , e t o tu aceea pnevma, carea s'a a r a t a t u cu ocasiunea botezului în chipu de porumbu, si câ cele 4 t ecs tu r i sunt con t inua rea inmedia ta aceloru pasagie din Evange l i i , in c a r i aflamu n a r a ţ i u n e a bo teză r i i D l u i si a a r ă t ă r i i Duchu lu i sfânt în chipu de po­rumbu. P e n t r u aceea si sust ien câ in cele 4 tecs tur i , ca r i sun t con t inuarea aceloru pasagi i , Evauge l i s t i i n ' au i n c e t a t a vorbi t o tu despre pnevma carea s 'au a r a t a t u inchipu de porumbu. Deci con t inuând ei na­r a ţ iunea despre aces t 'a pnevma, nici t e rminu lu ace­s t ' a n ' a ince ta tu a ave acelaşi int ie lesu, a d e c ă : în­semnarea Duchu lu i sfânt.

Ce t indu c ineva acele 4 t ecs tu r i as ia de mut i ­l a t e cum le c i teza D l u au to ru , si comenta r iu lu seu, care le e facutu dupa o p rocedura demna de repro-ba tu , se va îndupleca a i dâ i n c a t v a si c rediament , t emanduse de blasfemie. N u e esac ta nici p rovocarea D l u i au to ru l a casulu analogii din Mate iu cap 12 v. 15, p e n t r u c â analogie nu esista, câci p n e v m a din cele 4 t ecs tu r i nu se afla descr isa cu a l t e cuvinte l a E v . Mat . Cap 12 v 15. D a r ince tandu cu incrimină­r i le , purcedu l a a r g u m e n t a r e .

Voiu reproduce to t e pasagi i le din S. Evange l i e , car i t r a c t é z a despre botezulu D lu i pana acolo, unde se afla descr isa i sp i t ' a ce a a v u t u Chr is tosu se în­dure de diavolulu. E a r insasi n a r a ţ i u n e i sp i te i voiu

reproduce sepa ra tu . E necesar iu a mai observa u r m a t ó r e l e : Cap

a lu £ din Mate iu e i n p a r t i t u în 17 versur i , si dupa ve r su lu a lu 17 urméza inmedia tu versulu 1. din cap 4 .

L a E v . L u c a aflamu cap 3. i n p a r t i t u în 38 de versur i . In versu 21 si 22 se eueréza botezulu Dlu i , si din versu lu u rma to r iu alu 23 p a n a inclusive in u l t imu lu versu din acest capu se descrie geneaiogi ' a lu i I i sus . E a r a in versu lu pr imu a lu capului u rma­to r iu a lu 4-lea se repet iesce cupr insulu versu lu i 22 din capu 3 in pu ţ ine cuvin te , se re ia — cu a l t e cu­v in te disu — firulu n a r a t i u n e i i n t r e r u p t u p r in in t e r ­ca la rea genealogiei lui I isusu, con t inuaudu E v a n g e -l i s tu lu a vorbi despre duchulu celu s fân tu si des­pre I i sus .

I n fine mai observamu câ Cap 4 e i n p a r t i t u in 44 de versur i . In ve r su lu p r imu s'a r e l u a t u firulu enera t iuue i , s'a r e cap i t u l a t cele dise in versu lu 22 d in cupulu precedent . Din ve r su lu a lu 2. p a n a in­clusive ve r su lu alu 13 se descrie i sp i te le d iavolului , apoi in versu lu u rma to r iu a lu 14 earas i se r e i a fi­r u l u i n t r e r u p t u pr in n a r a ţ i u n e a ispi te loru , se re in-tórce S. Evange l Î s t la versulu, pr imu din acest cap (cap 4.),..

T o t e aces te observăr i sun t adevera te , despre ce ne inc red in t i amu din insasi S Evange l i e . Din angus-t imea spa ţ i u lu i inse nu potu reproduce to t e . P e n t r u aceea avisezu p r e On. ce t i tor iu ca se f runzaresca in S. E v a n g e l i e , unde va afla pasag ie le cele ce n u le-amu reprodusu , da r la car i m 'âmu p rovoca tu in observa t iun i . Se incepemu cu reproducerea t ecs te lo ru .

a t ) Mateiu Cap 3 v. 16 -— cap 4 v. 1: „Si b o t e -zanduse I i sus , a esi t din apa, si i a t a i s 'au deschis cer iur i le , si a ved iu t pre D u c h u l n lu i Domnedieu (to p n e v m a t u theu) pogorenduse ca unu porumbu, si venindu p res t e elu (v 16). Si i a t a g l a su din ce-r i u r i dicendu : aces t ' a este fiulu meu celu iubi t , î n t r u care le bine am voi tu (cap 3 v 17). Atunci Iisus a

fostu dusu de duchul (ipo t e u pnevmatos) in pustie, ca se se ispitesca de diavolulu (Mat c. 4 v 1)."

a 2 ) Marcu Cap 1 v. 1 0 — 1 3 : „Si î n d a t ă esindu din apa, ved iu t ' a cer iur i le deschise, si Duchul (kai t o pnevma) ca unu porumbu pogor înduse spre densul (v 10). Si g lasu a fost din ceriu, t u esci fiiui meu celu iubi t , i n t ru carele b ine am voit (v 11). Si in-datasi l 'a scosu pre densulu duchulu (to pnevma) in pustie (v 12). Si e râ acolo in pus t ie 40 de dile ispi-t induse de s a t a n ' a (v 13)."

a 3 ) L u c a Cap 3 v. 21 si 22 — cap 4 v 1 si 2 •. „Si au fost daca s'a botezaţ i i t o t i 6menii si I i sus botezanduse si rugânduse , s'a deschis cer iulu (v 21 ) . Si s 'a pogor î tu duchidu s fântu (to p n e v m a to agion) cu chip t r u p e s c u ca unu porumbu spre densul, si g las a fost din ceriu g r ă i n d : t u est i fiulu meu celu iubi t , î n t r u t ine bine am voit (v 22). Eara umptân-duse de ăuchidu sfantic (pleres pnevmatos agion) , s'a intors de la Iordanu, si s'a dusu cu duchul (en to pnev­mat i ) in pustie (cap 4 v 1). P a t r u d i e c i de dile i s p i -t induse de deavolulu (cap 4 v 2) ."

F i n i n d u cu t ecs tu r i l e care t r a c t e z a despre bo­t ezu lu Dlu i , vom incepe a e s t r age din S. Evange l i i ceea la l ta serie de tecs tur i , ca rea descrie ispi te le l u î I i sus si r e in to rce rea lui I i sus in Gralilea.

b j Mateiu Cap 4 v. 1, 5, 8, 11 si 12: „Atunci a, fostu dusu in pus t ie de Duchul, ca se se ispi tesca de dia­volulu (v 1). A t u n c i l'a luatu pre densulu diavolulu, s i l'a pus p re elu pre a r ip ' a biserici i (v o). Iarasi Va luat pre densul diavolulu î n t r u unu mun te î n a l t for te

, . (v 8). A t u n c i l'a lasatu p re densul diavo­lulu, si i a t a anger i i s 'au ap rop ia tn si s lug iâ lui (v 11) . Iară audindu Iisus că Ioanu este prinsu, sa dusu in Ga-lilea (v 12)."

b 2 ) Marcu cap 1 v 12—14 „Si inda tas i Va scosu p r e densulu Duchu lu in pus t i e (v 12). Si e râ acolo in pus t ie pa t rud iec i de dile ispitinduse de satana, s i e râ cu h ia re le , si ange r i i s lugiâ lui (v 13). I a r ă du-pace s'a p r in su Ioanu , venit'a Iisus in Gralilea propo-veduindu E v a n g e l i ' a î m p ă r ă ţ i e i lui Ddieu (v 14)"

b 3 ) L u c a Cap 4 v 1, 2, 3 , 5, 9, 13 si 1 4 : „ I a r a umplenduse de duchulu sfânt, s'a i n t o r s de l a Io r ­dan ; si s'a dusu cu duchulu in pustie (v 1) P a t r u d i e c i de dile i sp i t induse de diavolulu. , si nu a m â n c a t nimica în dilele acelea, si sfersinduse acelea, ma i p r e u r m a a flamenditu (v 2) . Si i-a disu d i a v o l u l u : de est i fiulu lui Dd ieu (v 3).

„Si suindu-lu pre du diavolulu la unu munte înaltu (v 5) . Si l'a dus p re elu in I e rusa l imu ,

si l'a pusu p r e densulu p r e a r ipa bise-ricei (v 9). Si sfersindu d iavolu lu t o t a i sp i ta , a fugitu de l a densulu p a n a la o vreme (v 13). Si s'a intors Iisus cu puterea tiuchutui în Galilea, si a es i tu ves te de elu p re s t e t o t a l a t u r e a aceea (v 14).* (Va urma.)

Apelulu unei Regine pentru încurajarea industriei naţionale.

M. S. Regin 'a R o m â n i e i a ad re sa t u r m a t o r i u l u b inefacator iu apeiu e a t r a Minis*rulu de i n t e r n e a lu R o m â n i e i : D lu C. A . R o s e t t i :

„Domnule min i s t ru ! T ié r ' a n o s t r a , dupa ce a s t r a b a t u t ù g r e u t ă ţ i l e car i i -stau impo t r ivà s p r e a a junge l a depl in 'a sa fiintia de stătu,; a i n t r a t u acum, cu pas i si mai ho t a r i t i , pe calea pacinica si rod i tó r i a a muncei si desvol tare i r esurse lo ru sale propri i .

N e t ă g ă d u i t a este sol ic i tudinea si v iu lu i n t e r e sa , c a r e s'a d e ş t e p t a t ă as tad i la noi, in to te sp i r i te le lumi­n a t e si p revedie tóre , pen t ru t o tu ce se a t i nge de cest iu-nile economice si de produc t iunea nos t r a na ţ iona la .

P r e c u m in m ă r e ţ i i n o s t r i munt i , in codrii no­s t r i inverd i t i , ca le to ru lu in tempina n e n u m e r a t e pa­r a l e si isvóre, ca r i i n t r ' u n i t e in r îu r i dau v ié t i a si boga t i ' a manóse loru nos t re campii, t o t u ast-felu si a c t i v i t a t e a si l abó rea popora t iun i lo ru nòs t re in ge­nere , si in specia le gospodar i ' a casnica a harn ice loru n o s t r e t i e r a n c e , dau nascere la unu m a r e numeru de indust r i i , in cari i s t e ţ imea miut i i se mar i t a in modulu celn mai surpr ind ie tor iu , cu gus tu lu si semtiu lu frumo­sului . T iesa tu r i l e nos t re t ieranesci , vel int ie le si p locatu-r i le , po r tu lu nos t ru na ţ i ona l e chiaru, cu a rmoni ' a a r t i s ­t i ca a culori loru sale facu admi ra t iunea s t r a in i lo rn .

T o t e aces te mici isvóre de p roduc t iune , c a r i la m u l t i p a m ne însemna te , a r puté , si bine d i r igete , se sape o a lb ia adenca si rod i tóre , din care s 'ar adapâ si cresce r a m u r i de indus t r i a pu te rn ice si p l ine de v ié t ia .

Ace lo ra , ca r i sun t in f runtea n a t i u n e i si m a n a des t ine le ei, le rev ine d rep tu lu si da to r i ' a d'a cu­g e t a deaprópe a sup ra aces toru l uc ru r i s i a intocmi, ce vo ru crede, cà este mai nemer i tu .

P e l a n g a aceia inse, ca r i po tu . face binele si avu t i ' a t u t u r o r u , E u , câ femeia, cuge tu mai a lesu de midilóce, p r in car i se po tu u s iu ra cei seraci . Si óre in aces te t impur i , cand recol te le n ' au r e sp l a t i t u indes tu lu sUintiele munei tor i loru , cand l ips ' a este ma i s imt i tór ia p e n t r u to t i , cand iérn 'a , cu g reu tă ­ţ i le ei, ba t e l a t ò t e usile, nu este óre o indo i ta da­to r i a p e n t r u noi d'a ne gand i si l a cei, pe car i sòr-t e a i-au facutu v i t r eg i , da r pe car i noi nu t r ebu ie se-i l a samu v i t r eg i de marne, de suror i ?

D a c a de to i i sun temu se darmi t o t a a t e n ţ i u n e a si sol ic i tudinea nòs t r a sarac i loru din orasie , nu t r e ­bu ie óre se cau tamu a a ju t a si pe seraci i din sa te , dandu-Ie si loru, p r in munca b ine -cuven ta ta , înles­n i r i le , de ca r i au t r e b u i n t i a p e n t r u di lniculu lo ru t r a i u ?

M'am g a n d i t u c'ar fi potè unu midi locu d'a îm­pl in i si acés ta de tor ia . T ie rance le nòs t re sun t ha r ­nice si nu fugu de munca, care es te spre binele loru si spre binele obstescu.

T i e s u t u l u pânze i es te u n u mestes iugu a lu loru casnicu.

S t a t u l u a re o t r ebu in t i a de m a r i c a t a t im i de p â n z a spre a provis iona diferitele i n s t i t u t iun i si asie-d iamin te publice, a r m a t ' a , p recum spi ta le le , s. c. 1.

D e c â t s 'aducemu aces tu a r t i c o l a din s t r a ina -t a t e , cand lu -pu temu confecţiona ch ia ru aci in t i é ra , nar fi mai bine se p rocuramu ou l u c r a r e a lu i esis-t in t i ' a l a a t â ţ i a nenoroci ţ i ?

Credu cà, spre a a junge la unu b u n u r e s u l t a t u , s'ar p u t é forma, in fiacare oràsiu de r e s ièd in t ia de jude t iu , unu comi te tu de dómne, care a r pr imi coman­di le ce s'ar r e p a r t i in fiacare d i s t n c t u p e n t r u fa­

br icarea patizei t r e b u i t ó r e S t a t u l u i ; aceste co­mandi s 'ar d i s t r ibu i p r in comunele ru r a l e , dand de lucru, mai alesu femeiloru celorn mai sa race si mai demne d'a l i se dâ unu a ju tora , si comi te te le a r îngr i j i câ in orasie, cu p â n z a fabr ica ta l a t i é ra , se se confecţioneze obiectele de rufar ia t rebuinc ióse . P l a t a luc ru lu i s 'ar incasa t o tu pr in aceste comitete , cari ar p l a ţ i apoi bani i celoru, care au fost însăr ­c ina te cu lucru lu .

Câ t p e n t r u Mine, Me voiu s imţi ferici ta d'a l u a acés t 'a frumòsa opera sub pa t ronag iu lu Meu si a-i da t o t u concursulu. S u n t i nc red in t i a t a , câ femeile romane, in a caroru inima Dumnedieu a sadi tu co­mori de b u n ă t a t e si de iubire , voru i tnbra t is ia acés t 'a î n t r ep r inde re cu acelu zelu si ca ldura , ce' ele sciu a pune in t o t e faptele bune si milost ive. Săraci i ne voru b inecuven ta si acés t ' a v a fi mul tu , des tu lu ch iaru , spre a ne dâ cea mai frumòsa r e sp la t a ; da r potè, câ si economişti i ne voru aproba si ne voru mul t iami , vediendu cà si noi femeile, cuge tamu cum se serv ima, la r endn lu nos t ru , p ropăş i rea muncei si indus t r i e i na ţ iona le .

Domniei-tăle^ d'-le minis t ru , in a căru i in ima compat imi tór ia este s iguru a gas i r e s u n e t u t o tu ce sufere, t o t u ce p iange , càci, câ ce ta t i anu , câ publi­ciştii, ca omu de S t ă t u adesea ai suferi tu si ai p lânsu la nenoroc i rea semeniloru d-niei-tale, si, mai alesu, a clasei munci tóre , indrep tèzu acés t 'a a mea cuge­t a r e , si l asu au to r i t ă ţ i i si bunei d-niei-tale cbibsuin-t ie a-i da form'a si în tocmirea ce ea ar p u t é dobendi, fer ic i ta dèca din aces tu micu g r ă u n t e , a r u n c a t u in ogorulu c a r i t ă ţ i i romanesci , a r esi róde, ca r i se dè pâne serac i lc ru .

Pr imesce , te rogu, d-le min is t ru , inc red in t i a rea s t imei ce-ti pa s t r ezu .

Bucuresc i , 31 . Octobre 1881. Elisabeta.

23 i "v e r s e.

* Celu mai nou Calindariu românu p e annlu 1882 a esitu de sub t i pa r iu şi p o r t a t i t l u l u : „Calindariu Iulian, Gregorian si poporala romdnu." Aces tu din u r m a cu­pr inde in sine to t e serbator i le , da t in i le si c redin t ie le s t ramosiesci cu comentar iu de Simeone Mangiuca. P r e -t iu ln 1 fl. v. a. Ovavi t i ' a (Ungar i a ) . E d i t u r a au to ru lu i . Bras iov Tipograf ia Alexi .

* Himen. Teo loguiu absolutu , Romulu Mangra, alesu de p reo tu in comun'a R o n t a u , l a n g a Oradea-mare , si-a s e rba tu cununi ' a cu Ds ior ' a Ecaterina Ar-deleanu din Beiusiu, l a 9/21 lu'nei cur. in biser ic 'a or-todocsa r o m a n a de acolo. L e dorim v ie t i a f e r i c i t a !

* Unu turcu convertiţii la crestinismn. A c u m u unu anu si j u m ă t a t e numele unu i Ulema t u r c u , A h m e d Tewfik Elfendi , a fost pomeniţ i i pr in to te foile euro­pene. J u n e l e inve t i a tu musu lmanu comisese cr im'a, câ a dafu concursulu seu misionariului ge rmanu , Kbl le , la t r a d u c e r e a u n o r a scr ier i re l igiose in l imba t u r c a ; e ra aprope se p le tesca cu v ie t i a aces tu faptu, d a c a . n u in t e rvenea t o t a d ip lomaţ ia europena. Ambasador i i au facutu, ca pedepsa de mor te , ce p l ana deasupra ca­pului lui Ahmed, se fie t r ans fo rma ta i n t runu exil pe v ia t i a . E l u fu dusu l a Chios, unde. e râ s t r i c t a p a z î t a . Totuş i elu reuş i se scape. Istoria fugei lui e destula de romant ica . D u p a obiceiulu mahomedanu, unu mu­sulmanu nu saluta pe unu crestinu, nici respunde la

salutarea acestuia. Abmed Tewfik nu se ţinea de acestu obiceiu. Intr'o séra lu-saluta unu pescaru grecu pe cheiulu din Chios si Ahmedu i multiemi. Pescarii fu coprinsu de mirare asia de multu, in cât se apropia de Ahmed, vorbi cu densu si afla despre curiósa sortea junelui musulmanu. Pescarinlu prinse simpatie pentru elu si de órece Ahmed mărturisi ca viatia sa nu e sigura in insula, greculu decise se-lu scape. împreuna cu alti trei tovarăşi elu si esecuta planulu. Abmed deghizatu fu trecutu de pe o insula pe alta, pana ce ajunse pe o corabie comerciala en­gleza. De atunci elu traeste in Londra si in timpulu din urma s'a decisu a trece la crestiuismu, ceea-ce face pe misionarii engleji se salte de bucurie. Ahmed Tewfik va fi primulu Ulema convertitu la crestismu.

* Necrologtt. Vicentiu Stoiciu ped. abs. si ale-sulu de invetiatoriu in Comun'a Spatta a trecutu la cele eterne in 4 Noemvre st. v. 1881. — Fiei tierina usióra.

C o n c u r s e . Devenindu vacantu unul, eventualu doue sti­

pendii, din fundatiunea fericitei Elena Ghiba Biri'a, pentru distribuirea loru se escrie concursu, cu ter-minu pana la 1/13 Decembre 1881,

1. Dela recurinti se cere se probeze: Cumca suntu de religiunea gr. orientala, si de naţionalitate romana ori greca, născuţi in careva din comitatele Aradu, Bihoru, Bichisiu, Cianadu;

2. Cumca studiază in orecare institutu publicu, cu succesn distinsu, si au buna purtare morala, cum si câ ar fi lipsiţi de mediulocele trebuinciose.

3. Rudeniile fericitei fundatrice, si anume suc­cesorii acelora, cari se tragu dela părintele testato-rei Michailu Birta fostu parochu gr. or. in Bichisiu, si si cele dela mama ei Ana Neamtiu din Ienopolea, — ori unde s'ar afla, — vor avea preferintia.

Recurenţii la vreunul din aceste stipendii vor avea asi inaintâ rugarile loru, instruite cu recerin-tiele de susu,— subscrisului câ presiedinte alu comi­tetului fundatiunei Birta.

Aradu 2/14 Novembre 1881. Ioana Hetiann m. p .

Epiicopul Aradului.

Sub datulu 20. Iuliu a. c. conformu ordinat, ven. consistoriu gr. or. Oradanu din 15/27. Iuniu a. c. Nr. 676. B. pentru îndeplinirea vacantei parochie de clasa III. Dumbraviti'a de codru, din protopresbite-ratulu Oradi mare s'a publicatu concursu in foi'a „Biseric'a si Sc61'a" sub Nr. 34. dara îndeplinirea n'a succesu, deci se escrie de nou concursu cu terminu de alegere pe 13. Decemvre a. e. st. r.

Emolumintele suntu: 1. Dela 160. de case dela tota cas'a una vica de

cucuruzii sfarmatu computatu la 185 fi. 2. Stă lele ' preoţi esci îndatinate computate la

120 fl. 3. 12 jugere de pamentu a caroru folosu anualu

se computu la 100. fl. Doritorii de a recurge pentru parochi'a acest'a

suntu avisati: recursurile sale motivate cu documinte necesarie si intitulate comitetului parochialu din

Dumbraviti'a de codru, pana la 10. Decemvre a. c. st. v. ale substerne protopresviterului concerninte Simeonu Bic'a, in Oradea mare (Nagy-Varad) — alege­rea sa va efeptui in faci'a locului ia 13. Decemvre a. c. st. v. in órele de diminéti'a.

Dumbraviti'a de codru, 8. Noemvre 1881. st. v. Comitetul a parochialu.

Incontielegere eu mine: S i m e o n a B ic 'a protopres. Oradii mare.

Staţiunea invetiatoresca gr. or. din comun'a Giresiu, apartienatoria la inspectoratulu cercualu de scole Oradea-mare facandu-se vacanta, pentru înde­plinirea acelei staţiuni se escrie concursu cu terminu de alegere pe 21 Noemvre a. c. st. vechiu.

Emolumintele suntu : 1) Cuartiru liberu cu unu intravilanu, 2) 22. jugere de pamentu aratoriu de prima

clasa acarui venitu se pretiuesce anualminte la 500 fl. 3) Pentru invetiatoriu unu metro de lemne,

era pentru incaldirea scolei paie cate voru fi de lipsa.

4) Alegandulu invetiatoriu totodată va fi si cantoru bisericescu si se va folosi de stolele canto-rale a nume dela mormentarea celoru mari 1 fl. dela celoru mici 50 cr.

5) Dela t6ta casa dupa care este pamentu 50 cr., Doritori de a recurge pentru acest'a staţiune

suntu avisati de a si tramite recursurile instmate cu documentele necesarie pana in 18. Noemvre a. c. st. v. la inspectorulu cercualu Simeon Bica proto-presbiterulu gr. or. din Oradea-mare (Nagy-vârad) totu odată suntu poftiţi, ca pana lâ terminulu de ategere intru un'a dumineca seu serbatdrie se se presenteze la S. Biserica pentru de asi adeveri des-teritatea in cântări si tipicu.

Giresiu 10. Octomvre 1881 st. v.

Comitetulu parochialu.

Cu intielegerea mea: S i m e o n B i c a Protopopii: Oradii-mari.

Conformu ordinatiunei consistoriale din 27. Au­gust 1881 Nr. 1820 B. prin acesta se eserie concursu pe a dou'a parochia din Tierentéz, împreunată cu pos-tulu de invetiatoriu la acól'a a dou'a de acolo, paua in 6 Decemvre a. c. cand se va tiene si alegerea sub conditiunea: 1 ca alegandulu se folosésca numai o ju-metate de sesie, remanandu cea lalta spre depurarea contribuţiei restante, ér dupa aceea avendu se tréca in folosulu fondului preotiescu ;

2. birulu si stolele usuate dela jumetate popo-reni din comuna;

3. un'a suta floreni in bani gata, Recurertii, cu cualificatia pentru parochii de

clasa II. au a se presenta in vre-o dumineca séu serbatóre in biserica spre documentarea deăteritatii sale in cantari si rituali.

Recursele, adresande catra comitetulu parochi­alu, au a se substerne Rev. D. Protopresvitwu a Timisiori Meletiu Dreghiciu pana in 5. Deeemv. 1881.

Comitetulu parochialu. In contielegere eu mine: H e i . D r e g h i c i u m. p . Prot. Tini.