Exercitii Anul II Gr 2 CECCAR 2014

CORPUL EXPER ILOR CONTABILI I CONTABILI AUTORIZA I DINȚ Ș Ț ROMÂNIA

Rezolvare aplica iiț propuse

Stagiu Exper i Contabili, ț

Anul II, Sem. II, Grupa II

Tufan Ionica-Gabriela

Timișoara, Noiembrie 2014


AUDIT STATUTAR AL SITUA IILOR FINANCIAREȚ

Stagiu Exper i Contabili, țAnul II, Sem. II, Grupa II


Timișoara, Noiembrie 20141) Identificaţi principalele riscuri inerente în cazul unei afaceri de tip hotelier

şi măsurile preventive ce ar putea fi adoptate pentru a atenua aceste riscuri?

Răspuns:

Vom grupa riscurile inerente având în vedere ce element patrimonial ar putea afecta și cum, și astfel vom avea:

Riscuri inerente sunt legate de: imobilizările corporale mobile care încorporează valori mari, dar care implică

un risc semnificativ de pierdere, furt, distrugere (televizoare, frigidere de cameră).

o Măsuri : asigurarea securități activelor imobilizate care aparțin sau care

sunt deținute de companie. o Control : pe baza numărului de inventar unic alocat fiecărui activ

imobilizat. stocuri - dacă hotelul este mare, volumul tranzacțiilor privind achiziția de

produse și vânzarea lor sub formă prelucrată este în general ridicat, prin urmare crește riscul apariției de erori în conturi. De asemenea, ținând cont că stocurile pot fi depozitate în locuri diferite, apar dificultăți atât în realizarea controlului acestora cât și în prevenirea furtului sau degradarii fizice. Este foarte important dacă momentul transferului dreptului de proprietate coincide cu momentul transferului propriu-zis al produselor și dacă evidența acestora este clară și corectă. Se impune ca :

o Măsuri : depozitarea și păstrarea să se facă în condiții de securitate și

care să prevină deteriorarea și distrugerea lor și să permită accesul la produse și identificarea lor.

o Control : să fie stict asupra intrărilor și ieșirilor din magazie și să se facă

numai pe bază de documente autorizate corespunzător. creanţele comerciale - riscurile care pot apărea pot fi legate de faptul că la

recepție sunt angajate persoane noi care nu au experiență, situație în care greșelile pot fi mai frecvente sau de faptul că se fac rezervări pe credit și clienții nu sunt cunoscuți și nu se pot afla informații despre ei în vederea formării unei opinii cât mai fidele despre client.

o Măsuri : instruirea în prealabil a personalului nou angajat pentru a evita

riscul ce decurge de aici; constituirea unui sistem de rezervare pe credit

care să permită asigurări în cazul în care clientul nu respectă condițiile stabilite inițial.

obligaţiile comerciale - un element de risc ar fi tranzacțiile noi legate de achiziționarea de produse noi de la aceeași furnizori sau produse similare de la furnizori noi care pot fi de aceeași calitate sau de o calitate inferioară, pot avea raportul calitate–pret mai slab decât al produselor utilizate până atunci. Un alt element de risc ar fi neachitarea în termen a obligațiilor comerciale.

o Măsuri : studierea atât a produselor cât și a furnizorilor înainte de

încheierea tranzacției; analiza permanentă a facturilor de la furnizori pentru a nu depăși termenul de plată și pentru a nu rămâne facturile neachitate, fapt ce ar putea duce la blocarea livrărilor de la furnizorul respectiv; elaborarea unui buget de încasări și plăți pentru a putea face planificarea plăților la furnizori.

2) Identificaţi trei situaţii în care aţi folosit raţionamentul profesional pentru a întocmi contul de profit şi pierdere?

Răspuns:

Un exemplu în ceea ce privește importanța raționamentului profesionistului contabil este prezentat în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice Nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, unde se specifică în mod clar folosirea raționamentului profesional privind elaborarea politicilor contabile cu privire la corectarea erorilor. 1. Erorile semnificative sau nesemnificative se pot aprecia stabilind un procent (0,5%,

1%, 2%) din totalul activelor, totalul cifrei de afaceri sau totalul capitalurilor proprii. Se stabilește pragul de semnificație în funcție de procentul ales pentru a se identifica dacă erorile sunt semnificative (în acest caz afectându-se rezultatul reportat) sau dacă sunt erori nesemnificative (caz în care este afectat contul de profit și pierdere al exercițiului curent).

Dacă de exemplu, nu stabilim pragul de semnificație într-o manieră obiectivă și considerăm un venit nesemnificativ (pentru a nu afecta rezultatul exercițiului încheiat) și reflectăm venitul în contul de profit și pierdere al exercițiului curent, amânăm plata impozitului pentru acest venit.

Sau, poate fi și următoarea situație: O societate care dorește să contracteze un împrumut bancar, reflectă o cheltuială (semnificativă) din anul precedent în contul de profit și pierdere al anului curent (pentru a nu diminua profitul anului încheiat), știind că societățile bancare au nevoie de ultimele situații financiare.

2. Tehnici de estimare – Metodele de amortizare (tehnici de estimare) trebuie alese și prezentate în așa fel încât să se reflecte modul în care beneficiile economice aduse de active sunt consumate de către societate, valoarea amortizării fiind recunoscută ca o cheltuială. Entitatea trebuie să aibe în vedere capacitatea de producție estimată, să estimeze în mod coerent uzura fizică în funcție de condițiile de exploatare și să estimeze uzura morală, ca urmare a modificărilor aduse procesului de producție.

Spre exemplu, este o mare diferență între cheltuiala generată de amortizarea liniară și amortizarea accelerată, cea dintâi afectând cu o cheltuială constantă pe toată durata amortizării rezultatul exercițiului, în timp ce amortizarea accelerată afectează contul de profit și pierdere în primul an cu o cheltuială care poate fi egală cu 50% din valoarea imobilizării care se amortizează.

3. Metodele de evaluare folosite – Metodele de evaluare (costul mediu ponderat, metoda primul intrat – primul ieșit, metoda ultimul intrat – primul ieșit, etc.) au o influență semnificativă în cadrul activelor din bilanț dar și asupra contului de profit și pierdere unde se reflectă cheltuielile cu materiile prime.

Astfel, alegerea unei metode de evaluare a stocurilor din cele permise de referențialul contabil aplicat, trebuie făcută cu foarte multă obiectivitate și argumentată în politicile contabile, pentru că au influență asupra cheltuielilor și deci asupra situațiilor financiare.

3) Cum ați descrie nivelul etic individual și cel organizațional?

Raspuns:

Nivelul etic individual cuprinde regulile schimbului echitabil între indivizi.

O caracteristică a nivelului etic individual în afaceri este ideea schimbului echitabil şi o dată cu acesta noţiunea salariului echitabil .Negocierea corectă a salariului în idea de a fi o “afacere buna” pentru ambele părţi .

Deci nivelul individual în afaceri vizează teme generale de etică apărute între doi indivizi care „fac afaceri”

Nivelul organizaţional de etică în afaceri devine o parte a acelei probleme majore referitoare la dreptate (justiţie), legitimitate şi natura societăţii, adică la teme care alcătuiesc filosofia politică şi socială.

.4) Sunteţi director financiar al unei companii multinaţionale şi deţineţi informaţii

confidenţiale cu privire la o ofertă de preluare a unei firme rivale. Un prieten

de familie are în vedere vânzarea de acţiuni la această companie şi, în calitate de expert, vă cere sfatul în această problemă.

Răspuns:

Este o problemă de etică. Confidențialitatea, definită în Codul etic național ca fiind un principiu fundamental potrivit căruia, profesioniștii contabili trebuie „să respecte caracterul confidențial al informațiilor dobândite în urma legăturilor profesionale și de afaceri și, prin urmare, să nu divulge aceste informații unor terțe părți fără a avea autorizarea corespunzătoare și specifică, excepție făcând cazul în care are dreptul legal sau profesional sau datoria de a le face publice, și nici să nu le folosească în interesul personal al profesionistului contabil sau al unor terțe părți.”Prin urmare nu pot fi divulgate informații din societate fără a fi încălcat principiul confidențialității, deorece prietenul de familie poate specula informația oferită, făcând prejudicii firmei. În concluzie, argumentul în fața prietenului ar fi imposibilitatea sfătuirii în această problemă din cauza încălcării principiilor etice profesionale.

5) Normele de referinţă ale auditului financiar sunt:

a) norme fiscale;b) norme de audit;c) norme legale

Răspuns:

În auditul situatiilor financiare ale unei entităţi sunt folosite două categorii de norme de referinţă: norme contabile si norme de audit.

6) Întinderea lucrărilor de audit reprezintă:

a) diligenţele efectuate de auditor şi limitate de către conducerea societăţii;b)diligenţele apreciate ca fiind necesare, în circumstanţe precise, pentru atingerea obiectivului auditului;c) diligenţele efectuate fără a putea fi atins obiectivul audit.

Răspuns :

Întinderea lucrărilor de audit reprezintă diligenţele apreciate ca fiind necesare, în circumstanţe precise, pentru atingerea obiectivului auditului.

7) Expert – ca termen în normele de audit – înseamnă:

a) o persoană fizică sau juridică ce posedă competenţele, cunoştinţele şi o experienţă într-un domeniu, altul decât contabilitatea şi auditul; b) o persoană sau un cabinet care posedă experienţă în contabilitate;c) o persoană care posedă multă experienţă în audit.

Răspuns:

Expert ca termen in normele de audit înseamnă o persoana fizică sau juridică ce posedă competenţele, cunoştinţele şi o experienţă într-un domeniu, altul decât contabilitatea şi auditul.


EXPERTIZA CONTABILĂ




1) Care sunt prevederile reglementarilor legale privind expertizele contabile judiciare si extrajudiciare?

Răspuns:

Expertizele judiciare sunt mijloace de probă în justiţie. Scopul principal al expertizelor contabile judiciare, în calitate de probă în justiţie, este contribuţia acestora la stabilirea adevărului material şi justa soluţionare a litigiilor sau a cauzelor aflate în faza de cercetare sau judecată.

Sediul reglementărilor legale privind expertizele contabile judiciare şi extrajudiciare se află în OG 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi si OG 2/2000 privind expertizele tehnice. Potrivit acestor reglementări legale, efectuarea de expertize contabile judiciare şi extrajudiciare este dreptul exclusiv al experţilor contabili în Codul civil, în Codul penal şi Codurile de procedură penală şi civilă

2) Cosmin este expert contabil judiciar debutant. Datorită faptului că este şi angajat, nu a reuşit să efectueze o expertiză dispusă de organul de cercetare penală, fiind înlocuit. Dilema lui este ce anume are de făcut. Argumentaţi răspunsul.

Răspuns:

Conform paragrafului 3515 “Acceptarea expertizelor contabile” din Norma 35 privind expertizele contabile, solicitările adresate experţilor contabili privind efectuarea de expertize contabile nu pot fi refuzate decât dacă există motive temeinice. Totuşi, expertul contabil, înainte de a accepta efectuarea unei expertize contabile, trebuie să-şi analizeze posibilitatea de a-şi îndeplini misiunea, ţinând seama în special de regulile de independenţă, competenţă şi incompatibilitate.

Prin urmare, Cosmin riscă să fie penalizat sau chiar suspendat în cazul în care nu oferă o motivație suficient de clară de ce nu a efectuat expertiza contabilă dispusă de organul

de cercetare penală. Singura cauză de neefectuare a expertizei, care se poate accepta în cazul lui Cosmin este cea medicală, dar trebuie sprijinită de înscrisuri.

3) Lucian a efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară în faza de cercetare penală. Cauza se află la acest moment pe rolul Instanţei judecătoreşti. Conform Încheierii de şedinţă, a fost recomandat de către una dintre părţi, fiind încuviinţat şi de către instanţa judecătorească. Dilema lui Lucian este dacă ar trebui să accepte sau nu misiunea. Argumentaţi răspunsul.

Răspuns :

Lucian se află într-o situație de incompatibilitate, deoarece și-a mai exprimat odată opinia în această cauză.

Conform punctului 3515.2 din Standardul profesional nr. 35 privind expertiza contabilă, profesionistul se află într-o situație de incompatibilitate dacă, în calitate de expert contabil, şi-a exprimat o primă opinie în aceeaşi cauză supusă judecăţii, deoarece primează prezumţia că ar fi interesat în susţinerea primei soluţii.


EVALUAREA ÎNTREPRINDERILOR




1) Situaţia stocurilor de materii prime în cursul lunii august este: 1.08. sold iniţial 10 buc 1 lei/bucată; 5.08. intrări 20 buc 2 lei/bucată; 10.08. intrări 30 buc 3 lei/bucată; 20.08 intrări 40 buc 4 lei/bucată; 30.08. intrări 5 buc 4,5 lei/bucată; ieşiripe 18.08. 55 buc şi pe 25.08 43 buc. La ieşirea din gestiune se utilizează metoda FIFO (primul intrat – primul ieşit).Stabiliţi valoarea stocului final.

Rezolvare:

OMFP nr. 3055/2009 mentioneaza:

“Potrivit metodei <primul intrat – primul ieşit> (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului urmator, în ordine cronlogică.”

Prin urmare:

Valoarea ieşirilor din 18.08 :

Data Intrari/ieşiri Cant. Preţ Valoare Total cant. Total val.

Stoc final

01.08 Stoc initial 10 1 lei/buc 10 lei 10buc*1leu/buc 10 lei 10 buc05.08 Intrari 20 2 lei/buc 40 lei 10buc*1leu/buc

20buc*2lei/buc50 lei 30 buc

10.08 Intrări 30 3 lei/buc 90 lei 10buc*1leu/buc20buc*2lei/buc30buc*3lei/buc

140 lei 60buc

18.08 Iesiri 55 10buc*1lei/buc20buc*2lei/buc25buc*3lei/buc

125 lei 5buc*3lei/buc 15 lei 5 buc

Valoare ieşiri din 18.08 = (10 buc x 1 lei/buc) + (20 buc x 2 lei/buc) + ( 25 buc x 3 lei/buc) = 10 + 40 + 75 = 125 lei

Valoarea ieşirilor din 25.08

Data Intrari/iesiri Cant. Pret Valoare Total cant. Total val.

Stoc final




140 lei 60buc

18.08 Iesiri 55 10buc*1lei/buc20buc*2lei/buc25buc*3lei/buc


20.08 Intrari 40 4 lei/buc 160 lei 5buc*3lei/buc40buc*4lei/buc

60 lei 45 buc

25.08 Iesiri 43 5buc*3lei/buc38buc*4lei/buc

167 lei 2 buc*4lei/buc 8 lei 2 buc

Valoarea ieşirilor din 25.08 = ( 5 buc x 3 lei/buc) + ( 38 buc x 4 lei/buc) = 15 lei + 152 lei = 167 lei

Valoarea stocului final la 31.08

Data Intrari/iesiri Cant. Pret Valoare Total cant. Total val.

Stoc final




140 lei 60buc

18.08 Iesiri 55 10buc*1leu/buc20buc*2lei/buc25buc*3lei/buc


20.08 Intrari 40 4 lei/buc 160 lei 5buc*3lei/buc40buc*4lei/buc

60 lei 45 buc

25.08 Iesiri 43 5buc*3lei/buc38buc*4lei/buc

167 lei 2 buc*4lei/buc 8 lei 2 buc

30.08 Intrari 5 4,5 lei/buc 22,5 lei 2buc*4lei/buc5buc*4,5lei/buc

30,5 lei

7 buc

31.08 Sold final 5 4,5 lei/buc 22,5 lei 2buc*4lei/buc5buc*4,5lei/buc

30,5 lei

7 buc

Valoarea stocului final la 31.08. = (2 buc * 4 lei/buc) + (5 buc * 4,5 lei/buc) = 7 buc, reprezentand 30,5lei.

2) O întreprindere plăteşte în anul curent dividende în sumă de 2 lei pe acţiune, în condiţiile în care valoarea nominală a unei acţiuni este de 25 lei. Rentabilitatea financiară realizată de întreprindere este de 20%, iar cota distribuită din profitul net pentru dividende este de 45%. Rata costului capitalului propriu este de 30%. Să se determine valoarea bursieră a întreprinderii, ştiind că numărul total al acţiunilor în circulaţie este 1.000. Rezolvare:

În primul rând determinăm valoarea societăţii, dat fiind faptul că noi cunoaştem valoarea nominală a acţiunilor şi numărul total al acţiunilor.

Val.societatii = 25 lei/act x 1.000 act.= 25.000 lei

În al doilea rând vom calcula rentabilitatea sau câştigul produs de capitalul societăţii care este de 20%,din care 45 % va fi distribuit sub formă de dividend, iar restul va fi reinvestit, adică adaugat la valoarea de piaţă a acţiunilor.

Rentabilitatea produsă de capitalul societăţii = 25.000 lei x 20% = 5.000 leiCota distribuita din profitul net ptr.dividende = 5.000 lei x 45% = 2.250 leiProfitul net pe actiune = 2.250 lei / 1000 actiuni = 2,25 lei/actiuneValoarea reinvestită = 5.000 lei – 2.250 lei = 2.750 lei

Valoarea întreprinderii este determinata de cursul bursier, ca indicator ce cuantifica performantele întreprinderii si gradul de interes pe care îl prezinta aceasta:

V = N x CB

25.000 lei = 1000 actiuni x CBCB = 25.000 lei / 1000 actiuni

CB = 25 lei/actiune

în care: - V - valoarea întreprinderii, - V - numarul de actiuni aflate în circulatie;

- CB- cursul bursier al actiunilor întreprinderii.

Coeficientul de capitalizare bursiera sau pretul unui titlu reflecta de câte ori investitorii sunt dispusi sa plateasca profitul net pe actiune. Altfel spus, PER arata în cât timp se recupereaza investitia facuta prin cumpararea unei actiuni pe seama profiturilor primit de investitori sub forma de dividende. El se mai numeste "multiplicator curs-profit" si se determina dupa relatia:

PER =CursulBursier / Profitul net pe actiune

PER = 25 / 2,25 lei/actiune = 11,113) Valoarea de înlocuire a unei hale industriale, fără dotări, este de 100 lei/mp. Se doreşte stabilirea valorii unei hale similare, ştiind că:

- hala dispune de instalaţie sanitară, costul estimat cu realizarea acesteia fiind de 15 lei/mp;

- hala dispune de instalaţie electrică, al cărei cost estimat de realizare este de 7 lei/mp;

- durata de viaţă a halei este de 20 de ani;- durata de viaţă consumată 5 ani;- suprafata halei este de 800 mp.

Rezolvare:

Hala industrială cu dotări:

- hala fără dotări : 100 lei/mp * 800 mp = 80.000 lei

- instalaţie sanitară: 15 lei/mp * 800 mp = 12.000 lei

- instalaţie electrică : 7 lei/mp * 800 mp =5.600 lei

- durata de viaţă : 20 de ani

- durata de viaţă consumată : 5 ani

Total valoare hală industrială = hala fară dotări + instalaţie sanitară + instalaţie electrică

= 80.000 lei + 12.000 lei + 5.600 lei

= 97.000 lei

Valoarea halei industriale / mp = 97.000 lei / 800 mp = 122 lei/mp

Amortizarea anuală a halei cu dotări : 97.600 lei : 20 ani = 4.880 lei/an

Durata de viaţă consumată: 4.880 lei/an * 5 ani = 24.400 lei

Valoarea ramasă de amortizat : 97.600 lei – 24.400 lei = 73.200 lei


STUDII DE FEZABILITATE




1) Ce presupune o investiţie de modernizare?

Răspuns:

O investiţie de modernizare are în vedere doar ameliorarea condiţiilor de producţie cu sau fără modificarea volumului produs. De aici, rezultatul este de a obţine o economie la costurile de producţie şi îmbunătăţirea rentabilităţii activelor întreprinderii.

Într-o alta accepţiune, investiţiilor de modernizare le sunt asemănate şi cele de înlocuire: acestea vizând înlocuirea şi revizuirea echipamentelor tehnice, uzate din punct de vedere fizic şi moral.

Investiţiile de modernizare prezintă o serie de avantaje, cum ar fi: pornesc de la o bază tehnică-materială existentă; durata realizării investiţiei este mică; creşte gradul de fiabilitate şi rentabilitate, concomitent cu prelungirea duratei de

viaţă a utilajului; efortul investiţional este orientat spre echipamentul de producţie şi mai putin spre

alte investiţii conexe şi laterale.

Decizia privind realizarea proiectului de modernizare se pretează unei analize financiare. Cheltuielile de investiţie şi economiile la costurile de exploatare sau creşterea productivităţii sunt cunoscute, pot fi estimate de către întreprindere.

2) Ce presupune o investiţie de înlocuire?

Răspuns:

Investiţia de înlocuire presupune totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital. Aceste investiţii urmaresc: - calitatea bunurilor; - reducerea costurilor; - economia de fonduri.

În raport cu modul de folosire a bunurilor de capital, investitiile se impart în:

a) investitii de inlocuire (destinate înlocuirii, reproducţiei bunurilor de capital scoase din funcţiune, ca urmare a uzurii lor fizice, a căror sursă este amortizarea);b) investiţii pentru dezvoltare (sau nete, destinate sporirii volumului capitalului tehnic real, adică formării nete a capitalului, a caror sursa o formează venitul.

Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţiilor nete formează investiţiile brute de capital, ce contribuie la formarea brută a capitalului tehnic.

Investiţiile brute de capital se compun din investiţii în bunuri de capital durabile (cu excepţia cheltuielilor pentru bunurile gospodăriilor populaţiei - care se includ în consumul privat - şi a bunurilor durabile - care se includ în producţia intermediară a statului) şi investiţii în stocuri (în modificarea stocurilor de materii prime, semifabricate şi produse finite din producţie proprie, destinată vânzării).

Din punct de vedere al proprietarului avem investiţii private şi investiţii publice.

În funcţie de plasarea lor, avem investiţii interne si investiţii externe..

3) Care sunt principalele părţi ale unui studiu de fezabilitate, piese scrise?

Răspuns:

Hotararea de Guvern Nr. 28 din 9 ianuarie 2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, prezintă in Anexa 2 Continutul-cadru al studiului de fezabilitate cu date generale referitoare la piesele scrise, şi anume:1. denumirea obiectivului de investiţii;2. amplasamentul (judeţul, localitatea, strada, numărul);3. titularul investiţiei;4. beneficiarul investiţiei;5. elaboratorul studiului.

Informaţii generale privind proiectul1.situaţia actuală şi informaţii despre entitatea responsabilă cu implementarea proiectului;2.descrierea investiţiei:a) concluziile studiului de prefezabilitate sau ale planului detaliat de investiţii pe termen lung (în cazul în care au fost elaborate în prealabil) privind situaţia actuală, necesitatea şi oportunitatea promovării investiţiei, precum şi scenariul tehnico-economic selectat;b) scenariile tehnico-economice prin care obiectivele proiectului de investiţii pot fi atinse (în cazul în care, anterior studiului de fezabilitate, nu a fost elaborat un studiu de prefezabilitate sau un plan detaliat de investiţii pe termen lung):

scenarii propuse (minimum două); scenariul recomandat de către elaborator; avantajele scenariului recomandat;

c) descrierea constructivă, funcţională şi tehnologică, după caz;3. date tehnice ale investiţiei:a) zona şi amplasamentul;b) statutul juridic al terenului care urmează să fie ocupat;c) situaţia ocupărilor definitive de teren: suprafaţa totală, reprezentând terenuridin intravilan/extravilan;

d) studii de teren: studii topografice cuprinzând planuri topografice cu amplasamentele reperelor, liste cu repere în sistem de referinţă naţional; studiu geotehnic cuprinzând planuri cu amplasamentul forajelor,fişelor complexe cu rezultatele determinărilor de laborator, analiza apei subterane, raportul geotehnic cu recomandările pentru fundare şi consolidări; alte studii de specialitate necesare, după caz;e) caracteristicile principale ale construcţiilor din cadrul obiectivului de investiţii, specifice domeniului de activitate, şi variantele constructive de realizare a investiţiei, cu recomandarea variantei optime pentru aprobare;f) situaţia existentă a utilităţilor şi analiza de consum:

necesarul de utilităţi pentru varianta propusă promovării; soluţii tehnice de asigurare cu utilităţi;

g) concluziile evaluării impactului asupra mediului;4. durata de realizare şi etapele principale; graficul de realizare a investiţiei.

Costurile estimative ale investiţiei1. valoarea totală cu detalierea pe structura devizului general;2. eşalonarea costurilor coroborate cu graficul de realizare a investiţiei.

Analiza cost- beneficiu:1. identificarea investiţiei şi definirea obiectivelor, inclusiv specificarea perioadei de referinţă;2. analiza opţiunilor :Varianta zero (variantă fără investiţie), varianta maximă (variantă cu investiţie maximă), varianta medie (variantă cu investiţie medie); se va preciza varianta selectată.3. analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă financiară: fluxul cumulat, valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate şi aportul cost-beneficiu;4. analiza economică este obligatorie doar în cazul investiţiilor publice majore, inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă economică: valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate şi raportul cost-beneficiu;5. analiza de senzitivitate;6. analiza de riscSursele de finanţare a investiţiilor se constituie în conformitate cu legislaţia în vigoare şi constau din fonduri proprii, credite bancare, fonduri de la bugetul de stat/bugetul local, credite externe garantate sau contractate de stat, fonduri externe nerambursabile şi alte surse legal constituite.

Estimări privind forţa de muncă ocupată prin realizarea investiţiei1. număr de locuri de muncă create în faza de execuţie;2. număr de locuri de muncă create în faza de operare.

Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei1. valoarea totală (INV), inclusiv TVA (mii lei) (în preţuri - luna, anul, 1 euro = ..... lei),din care: - construcţii-montaj (C+M);2. eşalonarea investiţiei (INV/C+M):- anul I;- anul II.................;

3. durata de realizare (luni);4. capacităţi (în unităţi fizice şi valorice);5. alţi indicatori specifici domeniului de activitate în care este realizată investiţia, după caz.

Avize şi acorduri de principiu1. avizul beneficiarului de investiţie privind necesitatea şi oportunitatea investiţiei;2. certificatul de urbanism;3. avize de principiu privind asigurarea utilităţilor (energie termică şi electrică, gaz metan,apă-canal, telecomunicaţii etc.);4. acordul de mediu;5. alte avize şi acorduri de principiu specifice.

4) Ce reprezintă durata de viață a unui proiect investiţional?

Răspuns:

Durata de viaţă a unui proiect investiţional este privită din diferite puncte de vedere,de aceea s-au deprins diferite idei despre aceasta astfel:a) din punct de vedere contabil se susţine ideea că durata de viaţă a unui proiect investiţional se pliază pe durata normală de exploatare a mijlocului fix, respectiv durata din catalogul normelor de amortizare.b) un alt punct de vedere, caracteristic analizelor economice, presupune că durata de viata a unui proiect investiţional reprezintă orizontul de timp de-a lungul căruia estimarea fluxurilor de venituri şi cheltuieli s poată fi facută cu rezonabilă încredere.

5) Unul din indicatorii utilizaţi în evaluarea tradiţională a proiectelor investiţionale este rentabilitatea medie. Care este modul de calcul şi continutul indicatorului?

Răspuns:

Rentabilitatea medie = Profit mediu anual / Investiţie medie anuală

Rentabilitatea medie a plasamentului financiar poate fi determinat în funcţie de ratele de rentabilitate calculate pe perioade (saptămână, lună, an) şi de frecventa lor de înregistrare pe piaţă.

6.Unul din indicatorii utilizaţi în evaluarea tradiţională a proiectelor investiţionale este indicele de profitabilitate neactualizat. Care este modul de calcul şi conţinutul indicatorului?

Răspuns:

Indicele de profitabilitate neactualizat = Suma fluxurilor de numerar / Valoarea investiţiei)

Indicele de profitabilitate neactualizat se calculează pentru numarul de ani în care se va realiza investiţia.

7) Un proiect investiţional, cu o valoare totală a investiţiei de 11.445 lei, prezintă următoarea structură a fluxurilor de numerar:

An Cost investiţie Costuri de exploatareexploatare

Total cost Total încasări Cash‐flow anual net

0 11.445 lei 6.420 lei 17.865 lei 8.520 lei ‐9.345 lei1 6.420 lei 6.420 lei 9.440 lei 3.020 lei2 6.420 lei 6.420 lei 9.440 lei 3.020 lei3 6.500 lei 6.500 lei 9.700 lei 3.200 lei4 6.500 lei 6.500 lei 9.700 lei 3.200 lei5 6.500 lei 6.500 lei 9.700 lei 3.200 leiTotal 11.445 lei 38.760 lei 50.205 lei 56.500 lei 6.295 lei

Calculaţi indicele de profitabilitate neactualizat.

Rezolvare:

Calculam cash-flow-ul pentru toţi anii,inclusiv anul zero, anul în care s-au efectuat investiţiile.

Pentru anul 0

Cash-flow = Total încasări – Costuri de exploatare

= 8.520 – 6.420 = 2.100

Pentru anul 1


= 9.440 – 6420 = 3.020

Pentru anul 2


= 9.440 – 6420 = 3.020

Pentru anul 3


= 9.700 – 6.500 = 3.200

Pentru anul 4


= 9.700 – 6.500 = 3.200

Pentru anul 5


= 9.700 – 6.500 = 3.200

Total cash-flow = 2.100 + 3.020 + 3.020 + 3.020 + 3.200 + 3.200 = 17.560

Indicele de profitabilitate neactualizat = suma fluxului de numerar / valoarea investiţiei

= 17.560 / 11.445

= 1,53 – investiţia este fezabilă


FISCALITATEA ÎNTREPRINDERII




1) Deconturile de TVA se depun de catre persoanele impozabile, inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, care au realizat , in anul anterior, o cifra de afaceri mai mare de 100.000 euro, la organul fiscal unde contribuabilul isi are domiciliul fiscal, prin posta sau direct la compartimentul cu atributii in gestionarea declaratiilor fiscale, pe suport electronic, insotite de doua exemplare listate, precum si prin sistemul electronic national, astfel:

a.trimestrial, pana la 25 a lunii urmatoare incheierii trimestruluib.lunar, pana la 25 a lunii urmatoare lunii de raportare, inclusivc.semestrial, pana la 25 a lunii urmatoare incheierii semestrului

Răspuns:

ANEXA 1

METODOLOGIA DE SOLUŢIONARE A DECONTURILOR CU SUME NEGATIVE DE TAXĂ PE VALOAREA ADĂUGATĂ CU OPŢIUNE DE RAMBURSARE

CAP. 1Depunerea, înregistrarea şi prelucrarea deconturilor de TVA. Transmiterea deconturilor de TVA

A. Depunerea deconturilor şi prelucrarea acestora

(1) Deconturile de TVA se depun de către persoanele impozabile, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adaugată, la organul fiscal unde contribuabilul îşi are domiciliul fiscal, prin poştă sau direct la compartimentul cu atribuţii în gestionarea declaraţiilor fiscale, pe suport electronic, însoţite de doua exemplare listate, precum şi prin sistemul electronic naţional, la urmatoarele termene:- trimestrial, până la 25 a lunii urmatoare încheierii trimestrului, inclusiv, de către contribuabilii care au realizat, în anul anterior, o cifră de afaceri de până la 100.000 euro, inclusiv. Deconturile lunare depuse de către plătitorii care au obligaţii declarative trimestriale nu vor fi prelucrate de catre organele fiscale. Plătitorii vor fi înştiinţaţi despre aceasta;- lunar, până la 25 a lunii urmatoare lunii de raportare, inclusiv, de către contribuabilii care au realizat, în anul anterior, o cifră de afaceri mai mare de 100.000 euro.

(2) Deconturile primite direct la organul fiscal se înregistreaza la Registratură şi se prelucrează imediat, în momentul primirii, în prezenta plătitorului.Deconturile de TVA corecte se preiau în baza de date.În cazul în care, în urma prelucrarii Deconturilor, rezultă erori, organele fiscale vor urma procedura aplicabilă în cazul declaraţiilor fiscale eronate.

(3) Deconturile primite prin poştă se vor prelucra în ziua primirii de la registratura. În cazul în care, în urma prelucrarii, rezultă erori, organele fiscale vor urma procedura aplicabilă în cazul declaraţiilor fiscale eronate.

(4) Deconturile se prelucrează şi se analizează în ordinea cronologica a înregistrării lor la organul fiscal.

2) Care este data până la care organizaţiile nonprofit au obligaţia de a plati impozit pe profit:

a.pâmă la data de 15 aprilie a anului următor pentru anul în cursb.pâmă la data de 25 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care

se datorează impozitulc.31 ianuarie inclusiv a anului următor celui pentru care se datorează impozit

Răspuns:

Conform art.34 din Codul fiscal organizaţiile non profit au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, anual până la data de 25 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care se calculează impozitul.

3) Daca România este al treilea stat membru al beneficiarului livrarii AIC de bunuri efectuată de cumpăratorul revânzător, care are sediul în România AIC este:

a.operaţiune impozabilă in Româniab.nu este operaţiune impozabilă în România daca îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de legec.este operaţiune impozabilă cu regim mixt

Răspuns:

Începând cu data de 1 ianuarie 2010, prestatorii din România sunt în situaţia de a justifica în anumite cazuri scutirea de TVA pentru transporturile de bunuri aferente unor importuri de bunuri efectuate în alte state membre, sau beneficiarii sunt în situaţia justificării scutirii pentru transporturi aferente unor importuri efectuate în România sau în alte state membre.Totuşi, faţă de anii precedenţi, începând cu 1 ianuarie 2010 orice transporturi aferente unui import de bunuri efectuat în orice alt stat membru dar care sunt facturate catre un client român, vor avea locul ăn România datorită regulii B2B de la art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, care presupune impozitarea serviciului la locul unde este stabilit beneficiarul. Astfel, prestatorul va trebui să justifice scutirea de TVA atât pentru transporturi aferente unor importuri pentru care punctul de sosire este România, dar şi pentru importuri care au loc în alte state membre. Această situaţie nu a mai fost

http://codfiscal.realitatea.net/art-133-locul-prestarii-de-servicii/

întalnita, fiind de asemenea o noutate adusă de regulile impuse de pachetul TVA.De exemplu, daca o firmă de transport stabilită în România va factura un transport din SUA în Austria catre o firmă stabilită în România, locul prestarii serviciului de transport va fi în România, locul unde este stabilit beneficiarul, şi prestatorul va trebui să justifice scutirea de TVA.

4) O entitate economica distribuie dividende aferente anului 2008 acţionarilor în sumă de 2000 lei. Să se calculeze şi să se înregistreze în contabilitate impozitul aferent acestora:

a. 320 lei, 457=446 320 leib. 320 lei, 446=457 320 leic. 200 lei, 457=446 200 lei

Răspuns:

457 = 446 320 lei

5) Dacă societatea absorbantă are capitaluri negative:

a) – nu se calculează valoarea unei acţiuni la societatea absorbantăb) – societatea absorbită nu poate fi preluatăc) – valoarea unei acţiuni a societăţii absorbante este considerată ca fiind egală cu 1,iar raportul de schimb se calculează în funcţie de această valoare

Răspuns:

a) nu se calculează valoarea unei acţiuni la societatea absorbantă - li se preiau elementele de activ şi pasiv fără emisiune de acţiuni

6) Divizarea unei societăţi comerciale presupune:

a) – preluarea elementelor patrimoniale de societatea beneficiară a divizăriib) – preluarea mijloacelor fixe de către societatea beneficiară a divizăriic) – preluarea elementelor de activ şi de pasiv conform procentului de divizare de către societatea beneficiară a divizării

Răspuns:

c) – preluarea elementelor de activ şi de pasiv conform procentului de divizare de către societatea beneficiară a divizării.

CORPUL EXPER ILOR CONTABILI I CONTABILI AUTORIZA I DINȚ Ș Ț

ROMÂNIA

ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN




1) Prezentaţi prejudicii aduse independenţei sau obiectivităţii.

Răspuns:

Dacă independenţa sau obiectivitatea sunt prejudiciate în fapt sau în aparenţă, detaliile acestei prejudicieri trebuie aduse la cunoştinţa părţilor relevante. Modul aducerii la cunoştinţă va depinde de tipul prejudicierii.

Prejudicierea independenţei organizaţionale şi a obiectivităţii individuale pot include, fără a se limita la acestea:

conflictul personal de interese, limitarea sferei de cuprindere a activităţii de audit intern, restricţii privind accesul la înregistrări, personal şi proprietăţi, limitarea resurselor, cum ar fi asigurarea finanţării.

Stabilirea părţilor relevante, cărora trebuie să le fie dezvăluite detaliile privind prejudicierea independenţei sau obiectivităţii, depinde de aşteptările cu privire la responsabilităţile activităţii de audit intern şi ale conducătorului executiv al auditului faţă de conducerea superioară şi consiliu, aşa cum sunt stabilite în carta auditului intern, precum şi de tipul prejudicierii.

2) În ce constă efectuarea testărilor şi formularea constatărilor ?

Răspuns:

În cadrul intervenţiei la faţa locului se realizează testări/verificări/analize în vederea atingerii scopului obiectivelor evaluării. Realizarea acestora presupune examinări aprofundate a rapoartelor de audit intern şi a celorlalte documente, interviuri şi sondaje realizate la nivelul structurilor auditate, la nivelul managementului şi la nivelul auditorilor interni. Testarea detaliată se realizează cu ajutorul Listelor de verificare întocmite pentru fiecare obiectiv al misiunii de evaluare a activităţii de audit intern.

Derularea acţiunilor în vederea realizării P-08. Efectuarea testărilor şi formularea constatărilor se prezintă în următoarea grilă:

Stabilirea testărilor de efectuat

Auditorii interni evaluatori stabilesc testările de efectuat pe fiecare obiectiv şi activitate/acţiune descrisă în Programul misiunii de evaluare a activităţii de audit public intern şi elaborează Chestionarele – Listă de verificare.

Descrierea tehnicilor de audit

Auditorii interni evaluatori descriu pentru fiecare testare de efectuat tehnicile de audit ce urmează a fi utilizate.

Stabilirea Pistei de audit

Auditorii interni evaluatori stabilesc Pista de audit prin identificarea fluxurilor de informaţii, a atribuţiilor şi responsabilităţilor.

Confirmarea fluxului de informaţii

Supervizorul misiunii confirmă fluxul de informaţii, atribuţiile şi responsabilităţile menţionate în Pista de audit.

Utilizarea tehnicilor de audit

Auditorii interni evaluatori utilizează pentru fiecare testare planificata tehnicile şi instrumentele de audit specifice stabilite in concordanta cu obiectivele stabilite fiecărei testări.

Avizarea utilizării instrumentelor de audit

Supervizorul misiunii analizează şi avizează utilizarea adecvată a instrumentelor şi documentelor de audit.

Avizarea tehnicilor de audit utilizate

Supervizorul misiunii avizează acurateţea tehnicilor de audit stabilite pentru fiecare testare.

Formularea obiectivului testului

Auditorii interni evaluatori formulează pentru fiecare test planificat a fi realizat obiectivul textului in conformitate cu obiectivele urmărite.

Realizarea eşantionării

Auditorii interni evaluatori stabilesc pentru fiecare testare planificata metoda de eşantionare aplicabila in funcţie de populaţia stabilita si obiectivul urmărit şi determină eşantionul, care va fi testat in totalitate.

Formularea constatărilor

Auditorii interni evaluatori realizează testările si in baza probelor colectate formulează constatările şi concluziile de audit pe baza informaţiilor obţinute si prelucrate, în urma aplicării tehnicilor şi instrumentelor specifice şi a probelor colectate.

Elaborarea documentelor de audit

Auditorii interni evaluatori elaborează liste de control, foi de lucru , interviuri. După caz, se pot utiliza şi alte documente care ajută la realizarea testărilor şi atingerea obiectivelor de audit.

Avizarea listelor de verificare

Supervizorul misiunii de evaluare analizează şi avizează Chestionarele – Listă de verificare elaborate.

Avizarea listelor de control

Supervizorul misiunii analizează şi avizează listele de control, foile de lucru etc., elaborate de auditorii interni.

Elaborarea testelor Auditorii interni evaluatori elaborează Testele în conformitate cu Programul misiunii de evaluare a activităţii de audit public intern. Pentru fiecare test realizat prezintă: obiectivul misiunii, obiectivul testului, modalitatea de eşantionare, descrierea testului, constatarea efectuată şi concluzia formulată.

Avizarea testelor Supervizorul misiunii analizează si avizează Testele elaborate de auditorii interni

Justificarea constatărilor

Auditorii interni evaluatori pentru fiecare testare efectuata si constatare formulata colectează probe si dovezi de audit.

Aprecierea probelor de audit

Auditorii interni evaluatori verifica pentru fiecare constatare negativa formulata daca probele de audit obţinute sunt suficiente, relevante, competente şi utile.

Arhivarea testelor Auditorii interni evaluatori etichetează, numerotează şi îndosariază testele elaborate în dosarul misiunii.

3) Care sunt tehnicile utilizate pentru interpretarea probelor de audit intern ?

Răspuns:

Tehnici utilizate pentru interpretarea probelor de audit intern sunt:

a) Examinarea documentară constă în analiza unor operaţiuni, înregistrări, procedee sau fenomene economice pe baza documentelor justificative care le reflectă, cu scopul de a stabili realitatea, legalitatea şi eficienţa acestora.

b) Observarea reprezintă o tehnică de comparare a proceselor formale (oficiale) şi a liniilor directoare de aplicare a acestora cu rezultatele obţinute în realitate.

c) Analiza cronologică se focalizează pe determinarea succesiunii evenimentelor sau acţiunilor şi constă în reconstrucţia cauzelor evenimentelor ori a fenomenelor prin extragerea şi analiza constatărilor din documentele sursă de informaţii.

4) Prezentaţi caracteristicile misiunii de audit de sistem

Răspuns:

Auditul de sistem, conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, modificată şi completată, reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea acestora.

Abordări ale auditului de sistem

1. Abordarea pe baza riscurilor :

potrivit organizaţiilor care au atins un nivel foarte matur al gestionării riscurilor; este ceea ce se doreşte şi în România; nu este principalul punct de interes al actualei legii a auditului intern; preia un risc major deja identificat; auditează cât de bine este gestionat acest risc de către organizaţie.

2. Abordarea pe baza sistemului

organizaţiile există pentru a realiza un set de obiective; fiecare parte componentă a organizaţiei trebuie să contribuie la atingerea acestor

obiective prestabilite; fiecare parte componentă a acesteia va putea fi privită ca un “sub-sistem”, care

contribuie la realizarea tuturor obiectivelor prestabilite;

auditul va oferi asigurare privind sistemul/sub-sistemul de ansamblu analizând elementele componente;

în cadrul fiecărei misiuni de audit sub-sistemele pot deveni sisteme ce vor fi supuseauditării;

un sub-sistem poate fi considerat ca un ansamblu de elemente, activităţi, resurse etc., care conlucrează într-un mod prestabilit, pe baza unor proceduri şi procese definite, la atingerea obiectivelor sau la obţinerea rezultatelor propuse;

fiecare sistem/sub-sistem trebuie să aibă un scop sau un obiectiv clar stabilit; trebuie de asemenea să contribuie în mod eficace la atingerea obiectivelor

generale; să fie compatibil (armonizat, nu în opoziţie) cu alte sisteme/sub-sisteme

aleorganizaţiei; ROF-ul şi Organigrama entităţii auditate reprezintă principala sursă de informaţii

pentru identificarea sistemelor/sub-sistemelor care vor fi auditate; sistemul/sub-sistemul trebuie să aibă atât intrările (input-urile) potrivite, cât şi

proceselesau procedurile adecvate pentru a-şi putea atinge obiectivele; există riscuri care pot afecta în mod negativ atingerea cu succes a obiectivelor.

Acestea pot fi gestionate doar printr-un control intern eficace; controlul poate fi privit ca fiind orice măsură luată în scopul reducerii impactului sau

probabilităţii producerii unui risc, astfel încât impactul şi probabilitatea de materializare a respectivului risc să ajungă în anumite limite de toleranţă acceptate;

•auditul intern furnizează o asigurare independentă în privinţa economicităţii,eficacităţii, eficienţei şi echităţii sistemelor concepute, puse în aplicare şi controlate deconducere, adică în ce măsură sistemele se aliniază bunelor practici, respectă reglementările şinormele în vigoare, care sunt puse în aplicare corect şi permanent;

auditorul intern nu trebuie doar să descopere neconcordanţe, puncte vulnerabile sau nneconformităţi, ci şi să recomande modalităţi de îmbunătăţire sau de eliminare a acestora.

Exercitii Anul II Gr 2 CECCAR 2014

Documents

Transcript of Exercitii Anul II Gr 2 CECCAR 2014