Evolutia macroeconomica a economiei Germaniei 2007-2010

8/7/2019 Evolutia macroeconomica a economiei Germaniei 2007-2010

1/24

Evolutiamacroeconomica a

economiei Germaniei

2007-2010

Marcosanu Sorin

Universitatea Dunarea de jos Galati

Master AIE, anul 1, grupa 2 2011


2/24

1

Universitatea Dunarea de Jos Galati

EVOLUTIA MACROECONOMICA A ECONOMIEI

GERMANIEI

2007-2010

Masterand: Marcosanu SorinProfesor indrumator: Prof. Univ. Dr. Romeo Victor Ionescu


3/24

2

INTRODUCERE

Obiectivul acestei lucrari este de a analiza evolutia macroeconomica a economiei

Germaniei in intervalul de timp 2007-2010 prin prisma indicatorilor macroeconomici:

PIB, Exporturi si Importuri, Investitii,Bugetul de stat, Consumul Privat si Consumul

Public, Inflatie, Piata Muncii sau Datoria Publica. Voi incerca sa le prezint si sa le

analizez pe fiecare in parte pentru a intelege mai bine situatia economica a Germaniei si

cum a incercat aceasta sa limiteze efectele crizei financiare dar si pentru a trage unele

concluzii.

CAPITOLUL 1

PREZENTARE GENERALA A CRIZEI PE PLAN MONDIAL SI PE

PLAN EUROPEAN

1. Cum a luat nastere criza financiara. Cauze si efecte.

Criza economica mondiala in care inca ne aflam a inceput in luna iulie 2007, moment in

care pierderea increderii investitorilor americani in ipotecarea securitizata1 a condus la o criza

de lichiditati ce a determinat o injectare substantiala de capital in pietele financiare din partea

Rezervei Federale Americane, a Bancii Angliei si a Bancii Centrale Europene. Indicele TED

Spread 2 a sarit in iulie 2007, a oscilat vreme de un an si apoi a crescut din nou in septembrie

2008 atingand valoarea record de 4.65% in 10 octombrie 2008. Criza s-a agravat in 2008,

intrucat bursele de valori din lume s-au prabusit sau au intrat intr-o perioada de instabilitate

acuta. Un numar mare de banci, creditori si companii de asigurare au dat faliment in

saptamanile ce au urmat.

Prabusirea Administratiei Federale pentru Locuinte (S.U.A) este adesea facuta

responsabila pentru producerea crizei. Insa vulnerabilitatea sistemului finainciar a fost

1Ipotecarea Securitizata implica in mod general crearea de titluri de valoare, adica titluri ipotecare pentru ca au

la baza creante ipotecare. Acestea pot avea la baza si altfel de creante, caz in care nu mai sunt denumite titluriipotecare.2

Riscul de creditare perceput in economia generala.


4/24

3

provocata de contractele si operatiile financiare complicate si supuse efectului de parghie3,

politica monetara a S.U.A., stabilind un pret neglijabil pentru credit si astfel favorizand o cota

foarte ridicata a efectului de parghie si conform economistului american John Bellamy Foster,

o hipertrofie a sectorului financiar.

Criza financiara si economica actuala pare sa fie fara precedent in ultima jumatate de

secol. Recesiunea economica s-a extins in S.U.A., Europa si Japonia si se contureaza a fi mult

mai dureroasa decat caderea economica din 1981-1982. O masiva scadere a increderii atat la

nivelul sectorului afaceri, cat si la nivelul consumatorilor, ambele raspunzand prin

restrangerea cheltuielilor este in plina derulare. Guvernul statelor unite si unele guverne

europene, incercand sa refaca stabilitatea, au nationalizat parti ale sectoarelor lor financiare

intr-o masura care contrazice insesi bazele capitalismului modern. Intreaga lume pare astazi

ca isi schimba cursul, indreptandu-se catre o perioada in care rolul statului va fi mai mare iar

cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatica consecinta a

crizei actuale.

Multi apreciaza ca actuala criza financiara isi are radacinile in scaderea dramatica a

pretului locuintelor in S.U.A. sau in caderea pietei creditului pentru locuinte. Aceasta viziune

este cel putin incompleta. Cauzele fundamentale are crizei financiare sunt mult mai adanci,

atat de natura macroeconomica cat si de natura microeconomica, lucru mentionat recent de

mai multi analisti: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard (2009). Cele 2 tipuri de cauze s-

au interconditionat in producerea crizei. Ma voi referi pe rand la ambele tipuri de cauze.

Cauza profunda a crizei financiare a fost lichiditatea abundenta creata de principalele

banci ale lumii (FED si BOJ)

4

si de dorinta tarilor exportatatoare de petrol si gaze de a limitaaprecierea monedei. De asemenea, a existat si o suprasaturare a economisirii generata de

integrarea crescanda in economia globala a unor tari (China, Asia de SE in general), cu rate

mari de acumulare, dar si de redistribuirea globala a avutiei si a veniturilor catre exportatorii

de bunuri tari (titei, gaze naturale, etc). Lichiditatea abundenta si suprasaturarea cu

economisiri au creat resurse disponibile pentru investitii, inclusiv in instrumente financiare

sofisticate, nu usor de inteles de catre unii investitori.

Consecintele existentei lichiditatii abundente au fot ratele foarte scazute ale dobanzii si

volatilitatea redusa a acestora. Impreuna, aceste consecinte au condus la cresterea apetitului

pentru active cu castiguri mari. In plus, volatilitatea redusa de pe piata a creat tendinta desubestimare a riscului si o adevarata lipsa de vigilenta a investitorilor. Marjele de risc au fost

si ele foarte scazute si nediscriminatorii. Impreuna, ratele scazute ale dobanzii, apetitul pentru

active cu castiguri mari, vigilenta scazuta fata de risc si marjele mici au mascat semnalele

preturilor pe pietele financiare si au condus la insuficienta intelegere a riscurilor implicate.

Pe fundal au operat, ca agravante, si o serie de cauze microeconomice: securitizarea

frenetica, fisurile in modelul de afaceri ale agentiilor de rating, externalizarile rationale din

3Efectul indatorarii unei intreprinderi asupra rentabilitatii fondurilor proprii, pe care o poate imbunatatii in cazul

in care capitalul imprumutat aduce un venit mai mare decat dobanda datorata.4

Banca central a S.U.A. Federal Reserve, respectiv Banca centrala a Japoniei.


5/24

4

punct de vedere privat dar socialmente ineficiente si in sfarsit competitia internationala

crescuta pentru dereglementari.

Semnalele despre criza au fost date de economisti, dar nu au fost luate in seama. Totusi,

trebuie spus ca magnitudinea crizei a fost, pana recent, subestimata de toata lumea.

Consecinta securitizarii frenetice a fost ca, odata ce criza a fost declansata de aparitia

esecurilor la plata ratelor la creditele pentru case, piata financiara a devenit netransparenta.

Instalarea neincrederii investitorilor a plasat rapid titlurile emise de vehiculele cu scop special

(VSP) in categoria riscante (calitatea activelor pe care le finantau nu mai era clara) si

refinantarile au devenit imposibile. Datorita discrepantei dintre maturitatile pe active si

pasive, aceste VSP au inceput sa se bazeze pe linii de finantare de la bancile sponsor . In final,

cererea de lichiditate, in combinatie cu pierderea increderii intre banci, a rezultat in goana

dupa cash si rata dobanzii efective a inceput sa creasca.

In S.U.A si unele state din Europa, guvernele si bancile centrale au raspuns prin:imbunatatirea lichiditatii; acordarea de garantii guvernamentale pentru imprumuturi;

recapitalizarea institutiilor financiare; garantarea celor mai noi emisiuni de catre banci

asigurate; prevenirea colapsului dezordonat al intreprinderilor mari interconectate;

cumpararea de actiuni in banci; reduceri coordonate ale ratelori dobanzii.

Desi astfel de masuri au fost puse in aplicare, piata a ramas netransparenta, ceea ce a

amplificat criza financiara si a facilitat trecerea ei in sectorul real al economiei, mai intai in

S.U.A. si apoi in alte tari dezvoltate.

2. Criza financiara in Europa

Economia europeana se afla in mijlocul celei mai grave recesiuni din 1930 incoace, cu

PIB-ul real scazand cu 4% in 2009, cea mai accentuata contractie din istoria Uniunii

Europene. Desi au aparut recent semne de ameliorare, recuperarea ramane inceata si fragila.

Raspunsul Uniunii Europene la incetinirea cresterii a fost rapid si decisiv. In afara de

interventia pentru stabilizarea, restaurarea si reformarea sectorului bancar, in decembie 2008 a

fost lansat PERE (planul european de redresare economica)5. Obiectivul PERE este de a

restabili increderea si de a sustine cererea printr-o injectare coordonata de putere decumparare in economie completata de investitii strategice si masuri menite sa revigoreze

piata afacerilor si a muncii. Stimularea fiscala globala, inclusiv efectele stabilizatorilor

automati se ridica la 5% din PIB in Uniunea Europeana.

Conform analizei Comisiei Europene, in cazul in care masurile de redresare nu au

succes, este de asteptat ca PIB-ul potential al UE sa scada datorita mai multor factori. In

primul rand un somaj prelungit va duce la pierderea permanenta a abilitatilor profesionale. In

al doilea rand stocurile de echipamente si infrastructura vor scadea si vor deveni depasite din

cauza investitiilor scazute. In al treilea rand inovatia va fi impiedecata deoarece in recesiune

5EERP ( European Economic Recovery Plan ).


6/24

5

fondurile alocate cercetarii sunt primele taiate. Statele membre U.E. au pus in aplicare un set

de masuri pentru a oferi sprijin temporar pietei fortei de munca, stimularea investitiilor in

infrastructura publica si de sprijinire a intreprinderilor. Pentru redresarea si mentinerea

potentialului de crestere al U.E. pe termen lung, accentul trebuie sa treaca de la gestionarea pe

termen scurt a ofertei la masuri structurale. Nereusind acest lucru ar putea impiedica procesul

de restructurare sau sa creeze distorsiuni nocive pentru piata interna. Mai mult decat atat, o

politica fiscala indrazneata poate avea repercursiuni. Pe de alta parte, datoria publica in UE in

zona euro este estimata sa atinga 100 % din PIB pana in 2014. Pactul de Stabilitate si Crestere

prevede flexibilitate pentru stimularea fiscala necesara in aceasta recesiune severa, dar

consolidarea este absolut necesara odata ce recuperarea are loc si riscul de recidiva economica

este diminuat suficient. In timp ce se respecta obligatiile din Pactul de Stabilitate si Crestere o

abordare diferentiata intre tari este necesara luand in considerare ritmul de recuperare,

pozitiile fiscale si nivelul datoriei publice precum si costurile anticipate ale imbatranirii

populatiei, dezechilibrele externe si riscurile din sectorul financiar.

Elaborarea strategiilor de iesire de acum, nu numai pentru stimularea fiscala dar si

pentru sprijinul guvernamental pentru sectorul financiar si pentru sectorul industrial grav

afectat de criza, vor spori eficienta acestor masuri pe termen scurt, deoarece acest lucru

depine de claritate in ceea ce priveste ritmul cu care aceste masuri vor fi retrase. Cum pietele

financiare, intreprinderile si consumatorii sunt orienetate spre viitor, asteptarile sunt luate in

considerare in deciziile care se fac in prezent. Momentul exact al strategiilor de iesire va

depinde de puterea de recuperare, expunerea statelor membre la criza si dezechilibrele interne

si externe existente. O parte din stimulii fiscali ce decurg din obiectivul PERE vor incepe sa

dispara in 2011 dar trebuie sa fie urmati in urmatorii ani de o importanta consolidare fiscala

pentru a inversa cumulul de datorie nesustenabila. O coordonare atenta este esentiala.

Coordonarea pe verticala intre diferitele componente de politica economica va asigura ca

masurile guvernamentale sunt retrase strategic. O coordonare pe orizontala intre statele

membre le va ajuta sa evite sau sa gestioneze mai bine efectele economice transfrontaliere.

Mai mult de atat, in zona euro, o stransa coordonare va asigura ca traiectoriile de crestere ale

statelor membre nu se vor indeparta in timp ce economia isi revine.


7/24

6

CAPITOLUL II

EVOLUTIA MACROECONIMICA A ECONOMIEI GERMANIEI

Din punct de vedere economic, Germania, se numara printre cele mai dezvoltate tari

din lume, cu un nivel inalt al productiei si productivitatii, precum si al veniturilor, dar si cu un

sistem perfectionat de prestatii sociale si un standard ridicat de bunastare. Este considerata a

5-a economie a lumii si cea mai mare din Europa. Germania este adesea numita motorul

economic al Europei

Se poate afirma ca performantele economice ale Germaniei au crescut aproape

continuu, desi ritmurile nu au fost intotdeauna inalte. Este necesar sa se ia in considerare atatcontextul conjunturii economice mondiale din diverse perioade, cat si probelemele mari cu

care Germania s-a confruntat dupa unificare, cand a trebuit sa suporte costurile reconstructiei

landurilor de Est, proces care este inca in plina desfasurare. Oricum chiar si dupa perioade de

recul economia germana si-a revenit rapid si si-a continuat ritmul ascendent. Acest ritm

ascendent a continuat si in 2007, in special datorita masurilor adoptate anterior privind o

politica salariala moderata, imbunatatirea sistemului de asigurari sociale si altele.

Prin Acordul Privind Coalitia, Guvernul German a stabilit o serie de domenii de

actiune, care sa conduca la consolidarea dezvoltarii economice a tarii:

Consolidarea bugetului federal, prin majorarea cotei TVA, reducerea subventionarii

unor sectoare economice, imbunatatirea conditiilor de incasare a taxelor si

impozitelor, diminuarea cheltuielilor publice, reducerea cheltuielilor de somaj si altele.

Reforma sistemului de impozitare a intreprinderilor, prin reducerea treptata a

cotelor de impozitare, de la 39% la 30%, atragerea investitorilor din tara si din

strainatate, tratamentul egal al investitorilor, o mai mare transparenta la participarea

tuturor inteprinderilor la licitatiile publice.

Reforma in domeniul sanatatii, prin marirea varstei de pensionare de la 65 la 67 de

ani, reducerea contributiei lunare pentru pensie.

Flexibilizarea pietei muncii, prin identificarea unei formule adecvate pentru a

imbina munca celor tineri cu cea a celor in varsta, crearea de conditii cadru pentru

imbunatatirea structurii demografice, restructurarea sistemului de salarizare,

perfectionarea pregatirii profesioanale pentru reducerea somajului, modificarea

conditiilor pentru intrarea in somaj si altele.

Retragerea treptata a statului din economie, pentru diminuarea cheltuielilor de la

bugetul federal si reducerea subventiilor.

In incercarile Guvernului German de a amortiza efectele crizei, acesta a injectat

aproape 81 de miliarde de euro pentru a ajuta cea mai mare economie a Europei sa


8/24

7

treaca cu bine peste criza financiara si economica cu care se confrunta. Aceste 81 de

miliarde de euro au fost alocate prin intermediul a doua pachete de stimuli economici:

Primul pachet de stimuli economici, in valoare totala de 31 miliarde de euro, a fost

adoptat in decembrie 2009. Cunoscut sub numele de Asigurarea locurilor de munca

prin consolidarea cresterii, acesta a cuprins 4 seturi de masuri, incluzand pasii

necesari pentru a aduce scutirea de taxe pe termen scurt companiilor; furnizarea de

imprumuturi pentru companiile mari, stimulente si instrumente de finantare pentru

IMM-uri prin intermediul Bancii Germane pentru Dezvoltare; extinderea investitiilor

publice si acordarea de scutiri de taxe menajelor.

La mijlocul lunii ianuarie 2010, un al doilea pachet de masuri anticriza a fost

dezvaluit. Pachetul prevede furnizarea de 50 de milarde de euro. Dintre care 18

miliarde vor fi directionate catre constructia si repararea de scoli, universitati, spitale,

cai navigabile, reteaua feroviara si drumuri dar si spre extinderea si consolidarearetelei IT a Germaniei. Pachetul prevede de asemenea stimulente specifice pentru

unele sectoare industriale. De exemplu, industria auto va primi ajutoare pentru a

intensifica procesul de cercetare si inovare destinate sa dezvolte o tehnologie moderna

in industria auto (vehicule cu motoare hibride). Taxa auto va fi modificata pentru a

incuraja reducerea emisilor de dioxid de carbon iar guvernul va acorda o prima de

casare in valaore de 2500 euro celor ce vor achizitiona autovehicule noi renuntand

astfel la modele mai vechi de 9 ani. Deasemenea companiile care dezvolta tehnologii

ecologice si eficiente vor beneficia de stimulente financiare. In cele din urma pachetul

ofera si reduceri ale contributiilor angajatorilor si angajatilor la bugetul asigurarilor

sociale de sanatate si la somaj. Contribuabilii vor beneficia scutiri de taxe mai multe si

de bonusuri pentru familiile care contin copii. Toate aceste masuri luate impreuna

inseamna vesti bune pentru companiile ce se gandesc sa investeasca in Germania.

Guvernul federal va continua aceasta politica de incurajare a investitiilor si crearea de

oportunitati in special pentru companiile de cercetare, dezvoltare si inovare. Taxele

mai mici s-ar putea traduce in majorarea consumului intern si cresterea cererii.

1. Produsul Intern Brut.

Incepand cu anul 2008, criza financiara a inceput sa se faca puternic simtita si in

Germania. Economia germana a inceput sa se contracte, deoarece exporturile, pe care

economia germana este bazata si de care este dependenta, au devenit negative, ceea ce a

condus la o contractie mai mare de 2% a PIB-ului real. In anul 2009 Germania a realizat un

PIB de 2404,40 mld euro, cresterea economica fata de anul precedent fiind de -5%, cea mai

slaba performanta de dupa Al Doilea Razboi Mondial. Totusi economia germana si-a revenit

rapid dupa recesiunea din 2009 inregistrand in 2010 o crestere economica de 3,6%, cea mai

ridicata dupa reunificare. Exporturile de bunuri si servicii au scazut cu mai mult de 16% in

2009, fapt ce a cauzat direct micsorarea excedentului comercial al Germaniei de la 7,5% din

PIB in 2008 la sub 5% in 2009.


9/24

8

Fig. 2.1 Evolutia PIB-ului Germaniaei in ultimi 5 ani

Fig. 2.2 Produsul Intern Brut total si pe cap de locuitor

In 2009 sectoarele economice au avut urmatoarea contributie la crearea PIB:

agricultura, silvicultura si pescuit 0,8%; industrie (fara constructii) 21,9%; constructii 4,6%;

comert sector hotelier/ alimentatie publica, transporturi 17,6%; servicii in sisemele financiar-bancar, imobiliar si antreprenorial 31%; servicii publice si private 24%.

Utilizarea PIB in 2009 a fost urmatoarea: consumul privat 58,9%; investitiile brute

18%; consumul de stat 19,6%; constructii 8,7%.

2. Exporturile si Importurile.

Un factor esential al cresterii si stabilitatii economice a Germaniei il reprezinta

orientarea economiei Germaniei spre piata mondiala, catre export. Capacitatea concurentiala

deosebita a intreprinderilor germane este reflectata, in mod expres, de excelenta pozitie aacestora pe piata mondiala. In anul 2008 Germania a fost primul exportator mondial, inainte

de S.U.A., China si Japonia. Daca din 2003 pana in 2008, exporturile si importurile au fost pe

un trend ascendent, odata cu intrarea in 2008 dar mai ales in 2009 acestea au scazut

semnificativ, exporturile in 2009, fiind cu aproape 20 de procente mai slabe decat in anul

precedent, aceasi situatie inregistrandu-se si in cazul importurilor. Cel mai mult Germania

exporta in Europa, in special in Uniunea Europeana, 75,7 % insemnand exporturile in Europa,

respectiv 64,8% in Uniunea Europeana, Franta si Marea Britanie fiind principalele destinatii

de export, iar pe plan mondial S.U.A. si China. La importuri principala sursa pt Germania o

constituie tot Europa si Uniunea Europeana revenindu-le 72% respectiv 59,5% din totalul

importurilor.


10/24

9

Principalele tari de unde Germania importa bunuri fiind Franta si Olanda in Europa iar

pe plan mondial, China.

Fig 2.3 Evolutia comertului exterior german

Fig. 2.4 Orientarea geografica a comertului exterior german

3. Investitiile in Germania.

Germania acorda o mare atentie investitiilor, atat ca sursa pentru dezvoltarea economica,cat si pentru cresterea si diversificarea cooperarii internationale. Inteprinderile germane si


11/24

10

economia germana sunt actori majori, traditionali, in fluxurile internationale de capital.

Principalele ramuri care au beneficiat de investitii straine directe au fost: industria

prelucratoare si institutiile financiare cu 25% respectiv 38,5%.

Fig. 2.5 Principalele ramuri economice care au beneficiat de investitii

Intr-un clasament al ISD6 atrase, Germania ocupa locul 4 in U.E. cu peste 700 miliarde de

dolari atrasi in perioada 1990-2009. Totodata Germania e singura tara din U.E. care in 2009 a

inregistrat o crestere a ISD. Avansul fata de 2008 a fost de 46% pana la aproape 36 miliarde

de dolari si s-a datorat, in principal, cresterii imprumuturilor inter-companii, pe fondul

finalizarii proceselor de restructurare din marile organizatii.

Totusi odata cu deteriorarea mediului de afaceri, firmele germane au fost nevoite sa-si

ajusteze planurile de investitii si, ca urmare, formarea bruta de capital fix a scazut in mod

substantial la sfarsitul anului 2008. Mai mult de atat, firmele germane vor fi nevoite sa-sireduca in continuare cheltuielile de investitii din cauza deprecierii dramatice a mediului de

afaceri, conditiilor stricte de finantare si reducerii gradului de utilizare a capacitatilor de

productie.

Investitiile in echipamente de productie au scazut cu aproximativ 20% in 2009, in timp ce

formarea bruta de capital fix s-a redus cu aproximativ 10%, chiar daca activitatea in

constructii s-a inviorat datorita cresterii investitiilor publice in infrastructura.

6Investitii Straine Directe.


12/24

11

Fig. 2.6 Investitiile germane ca procent din PIB

Conform FMI7, ca procentaj din PIB, investiitiile in Germania au fost de 17% in anul

2009, cu peste 2% mai putin ca in anul anterior si cu aproximativ un procent mai mici decat in

2007. In 2010, investitiile au fost tot pe un trend descendent scazand la aproximativ 16% din

PIB. Pentru 2011 FMI estimeaza o usoara crestere pana la 16,36%.

4. Bugetul de stat.

Bugetul de stat s-a situat aproape de pozitia de echilibru in 2008, la fel ca 2007. Veniturile

bugetare au beneficiat de cresterea taxelor directe pe venituri, reflectand o inca relativ solida

situatie pe piata fortei de munca. Oricum, bugetul a fost afectat de o reducere a contributiei la

asigurarile de somaj si de rambursarea unei taxe referitoare la indemnizatiile acordate

navetistilor (conform unei hotarari adoptate de Curtea Constitutionala Federala). Cheltuielile

bugetare s-au diminuat datorita scaderii alocatiilor pentru ajutoarele de somaj, ca urmare a

atenuarii somajului. Pe de alta parte, au aparut cheltuieli suplimentare rezultate din ajustarea

pensiilor si a operatiunilor de sprijinire a bancilor gemane.

Ca o conecinta a recesiunii economice, bugetul de stat a fost proiectat sa atinga un deficitde aproape 4% din PIB in 2009 si de aproximativ 6% din PIB in 2010. Deficitul este prevazut

a se mari, datorita pierderii de venituri fiscale si a majorarii cheltuileilor aferente

stabilizatorilor automati si celor doua pechete de stimulare fiscala, cu 1,5% din PIB in anul

2009 si 2% din PIB in anul 2010.

Cele mai importante masuri bugetare cu privire la capitolul venituri, in 2009, au fost:

reducerea ratelor de contributii sociale (-0,3% din PIB); masurile de sprijinire a veniturilor si

investitiilor (-0,3% din PIB) precum si reintroducerea alocatiilor acordate nevetistilor (-0,1%

din PIB).

7Fondul Monetar International.


13/24

12

Cheltuieleile totale guvernamentale vor creste cu aproximativ 4% din PIB, datorita

cheltuielilor suplimentare de investitii, cheltuielilor in domeniul sanatatii, de protejare a

mediului si de sustinere a pietei fortei de munca.

In anul 2010, deductibilitatea fiscala legata de contributiile la asigurarile de sanatate va

determina pierderi de veituri fiscale de 0,3% din PIB, in timp ce cheltuiielile suplimentare de

investitii vor afecta bugetul cu aproximativ 0,4% din PIB.

Atat in 2009, cat si in 2010, deteriorarea fortei de munca a condus la venituri mai mici de

impozitare, la ajutoare de somaj mai mari si cheltuilei mai mari cu contractele de munca pe

termen scurt.

In plus, bugetul pe anul 2009 a fost impovarat de procesele de ajustare a cresterii

pensiilor datorate modificarilor ad-hoc din 2008. In anul 2010 modificarile se asteapta sa fie

inversate, pe fondul unei reduceri a contributiei Germaniei la bugetul U.E., ca urmare a unei

decizii a Consiliului European referitoare la resursele bugetare proprii pentru periodata 2007-2013.

In 2011, Germania a adoptat un buget care prevede reducerea cheltuielilor, planuind sa

cheltuiasca in 2011 aproximativ 305,8 de miliarde de euro, suma fiind cu 4% mai mica ca in

2010. Pentru prima data in Germania, bugetul pe 2011 trebuie sa fie in concordanta cu politica

de reducere a datoriilor, fortand guvernul sa taie nivelul imprumuturilor cu 10 miliarde de

euro anual. Guvernul planuieste sa stabileasca plafonul imprumuturilor la 48,4 miliarde de

euro, de la estimarea precedenta de 80 miliarde de euro.

Fig. 2.7 Bugetul Guvernamental german pe 2011 (schita)


14/24

13

5. Consumul privat si Consumul public.

Consumul privat reprezinta unul dintre cele mai importante motoare ale redresarii

economiei germane. Somajul tot mai scazut a crescut si apetitul consumatorilor pentru

cumparaturi. Firmele cheltuiesc mai mult pentru masini noi si utilaje de productie. Expertii

economici considera ca redresarea economica nu mai este sustinuta in primul rand de cererea

de pe pietele externe, ci tot mai mult de cererea interna, care incetul cu incetul va deveni

predomninata. Cererea interna ar urma sa creasca in 2010 cu 2,25% iar in anul urmator cu

1,25%.

Fig. 2.8 Consumul privat german

Fig 2.8 si 2.9 Evolutia Consumului privat german

Consumul privat se poate spune ca a evoluat an de an pana in trimestrul 2 al anului

2009, dupa care a fost pe o panta descendenta pana in trimestrul 2 al anului 2010. In 2007

consumul privat a avansat cu 1,4% iar in 2008 cu 2,5%.

Un rol important in impulsionarea consumului privat l-a avut programulguvernamental de reinoire a parcului auto. In primele 6 luni din 2009, gospodariile din

Germania, au cheltuit 36 miliarde de euro, cu 23% mai mult decat in aceasi perioada din

2008, iar programul de reinoire a parcului auto a majorat cu aproape 25% cheltuielile

populatiei pentru automobile, potrivit biroului de statistica.

In 2008 germanii au cheltuit cu aproape 4% mai putin decat in 2009 iar in 2007, an in

care Guvernul a marit cu 3% TVA, cheltuieile au fost mai reduse cu 8,8%.

In ceea ce priveste consumul public, acesta a cunoscut cresteri semnificative in 2007 si

2008, aceasta crestere in consum datorandu-se in primcipal nevoii de a impulsiona economia.


15/24

14

Fig 2.10 Evolutia consumului guvernamental. Crestere anuala

In anii 2008 si 2009 se observa crestere de 200% , fata de anii 2006 si 2007, a

consumului guvernamental constand in cheltuieli pentru bunuri si servicii si majoritatea

cheltuileilor pentru apararea nationala si securitate. Cresterea consumului guvernamental si a

investitiilor publice in infrastructura ar trebuii sa actioneze ca un factor de stabilitate.

6. Piata germana a fortei de munca.

In ciuda celei mai profunde recesiuni de dupa razboi, piata germana a fortei de munca

a ramas surprinzator de solida, din octombrie 2008 pana in prezent pierzandu-se doar

aproximativ 200 000 de locuri de munca. Unul dintre principalele motive ale stabilitatii pietei

muncii, in afara de imbunatatirea flexibilitatii ei, il reprezinta programul guvernamental

privind contractele de munca pe termen limitat. Au contribuit si alti factori cum ar fi: orele

suplimentare platite mai slab si reducerea timpului de lucru, care impreuna au salvat in jur de

1,2 milioane de slujbe.

Germania are una dintre cele mai mici rate ale somajului, desi existau estimari

negative care sugerau ca odata cu instalarea recesiunii, numarul somerilor se va ridica la 5

milioane iar rata somajului va ajunge la 12%, dar piata fortei de munca a ramas stabila.

Numarul somerilor s-a marit doar cu aproximativ 200 000 de persoane ajungand la 3,38

milioane. Nici chiar iarna severa care afectat Germania nu a reusit o crestere notabila a

somerilor. Chiar numarul somerilor a fost pe un trend descendent din vara lui 2009. Insumandtoate acestea rata somajului a crescut cu doar jumatate de procent, ajungand la 8% in 2010. In

randul marilor tari industriale, Germania a afisat una dintre cele mai mici cresteri ale ratei

somajului, ceea ce vine ca o surpriza deoarece PIB-ul german a incasat o lovitura severa in

2009 cand a scazut cu aproximativ 5%, fiind intrecut doar de scaderile PIB-ului din Irlanda si

Finlanda.

Desi sunt motive concrete pentru cea mai mica crestere a ratei somajului in Germania,

un factor important a fost, fara indoiala, extinderea programului privind contractele de munca

pe termen limitat. Finantarea pentru contractele de munca pe termen limitat are ca scop

evitarea unei perioade prelunginte de somaj, prevenind concedierile si scutind costurile dereangajare odata ce posturile devin iar disponibile. Beneficiarii contractelor pe termen limitat


16/24

15

primesc 60% din salariul lor net in mod diferentiat (numarul orelor normale de lucru-numarul

orelor efective de lucru) de la Federal Employment Agency (BA)8, sau 67% daca beneficiarii

contractelor au copii. La inceputul lui 2009, guvernul federal german a extins finantarea

pentru contractele temporare de la 6 luni la 18 luni, iar apoi la 24 de luni in primavara lui

2009. Mai mult de atat contributiile la asigurarile sociale sunt suportate 100% de catre BA

daca angajatii fac training-uri de imbunatatire a performantelor.

La inceputul anului 2010, guvernul a decis sa stabileasca la 18 luni perioada de

finantare pentru companiile care doresc sa se alature, in anul curent, sistemului contractelor de

munca pe termen scurt. Fara acest amendament, fondurile pentru contractele de munca pe

termen scurt ar fi fost disponibile doar pe 6 luni , de la 1 ianuarie 2010. Acest lucru inseamna

ca firmele pot beneficia de schema Kurzarbeit9 pana la jumatatea anului 2012. Asa cum stau

lucrurile acum, din 2011, BA va intrerupe politica de sprijinire a contributiilor la asigurarea

sociala. Cu toate acestea, exista indicii ca guvernul va interveni din nou.

Odata cu izbucnirea crizei economice in toamna anului 2008, numarul de angajati cu

contracte pe termen scurt a crescut foarte mult, ajungand la peste 1,5 milioane la mijlocul

anului 2009. Aceasta a fost cea mai mare cota inregistrata de la anul reunificarii, atunci cand

numarul angajatilor pe termen scurt a atins 2 milioane. De la jumatatea anului 2009, numarul

a inceput sa scada din nou cu mai bine de 40% ajungand la mai putin de 0,9 milioane.

Fig 2.11 Evolutia numarului de contracte pe termen scurt

In medie, lucratorii cu contracte pe termen scurt au fost angajati pentru aproximativ

doua treimi din numarul orelor normale de lucru. Acest lucru este sustinut de calcule facute de

catre IAB10 si arata ca in medie, orele de lucru efectiv au scazut cu aproximativ 15,2 ore pe

angajat datorita regimului de lucru scurtat in 2009. Aceasta inseamna ca utilizarea

contractelor de munca pe termen scurt a salvat, pe hartie, pana la 400 000 de locuri de munca.

8Agentia Federala a Muncii.

9Kurzarbeit este o form de subvenie guvernamental n Germania, prin care angajatul primete aproximativ

80% din salariu, lucrnd jumtate de norma.10

Institutul german pentru cercetarea ocuparii fortei de munca.


17/24

16

Cheltuielile cu privire la munca pe termen scurt au totalizat 4,6 miliarde de euro in 2009,

aproximativ 9,5% din bugetul total al BA. Initial, BA a avut buget numai de 300 de milioane

de euro pentru munca pe termen scurt pentru anul 2009, indicand ca o astfel de criza

economica nu a fost asteptata. Pentru anul 2010, BA a alocat o suma mai realista, in valoare

de 3 miliarde de euro.

Ca urmare a negocierilor colective, salariile au crescut relativ rapid in 2009. Cu toate

acestea, cresterea salariilor este de asteptat sa se limiteze la aproximativ 1% in 2009 si 2010.

Germania este tara din U.E. in care salariile au crescut cel mai putin in ultimii 10 ani

potrivit unei statistici publicate in 2010 de catre Biroul Federal de Statistica (Destatis). In

Germania in 2010 castigurile salariale brute au fost cu doar 21.8% mai mari decat nivelul lor

mediu din anul 2000.

In Germania nu exista un asa zis salariu minim pe economie, totusi exista un salariu

minim pe diferite ramuri de activitate.

La 1 ianuarie 2010 in 20 dintre cele 27 de state membre UE a fost adoptat un salariu

minim pe economie pe toate ramurile de activitate.

Fig 2.12 Salariul minim in U.E si salariul minim stabilit pe ramuri de activitate in

Germania

In Germania se observa o diferenta intre salariului unui angajat in functie de in ce

parte a tarii munceste. Datorita dezvoltarii superioare a vestului, acesta are salarii superioare

in medie cu aproximativ 10%. Cele mai mici salarii sunt in Curatatul comercial si in

Menajarea deseurilor.

Salariul real, care reprezinta venitul brut lunar, realizat de un angajat cu normaintreaga, raportat la nivelul preturilor, a crescut cu aproape 1.3% in 2010 fata de 2009. Tot


18/24

17

potrivit Destatis11 ,salariul nominal a crescut cu 2.5% in aceasi perioda in timp ce nivelul

preturilor a crescut cu 1.2%.

Fig. 2.13 Evolutia salariului real

In 2009 salariul mediu brut pe economie in Germania a fost de aproximativ 3200 de

euro. Platile suplimentare cum ar fi, prime de vacanta, Craciun sau alte bonusuri nu sunt

incluse in aceasta suma. Cele mai mari si mai mici castiguri in 2009 au fost in Industria

extractiva de petrol si gaze naturale cu un salariu mediu brut lunar de aproximativ 5500 de

euro, respectiv in Servicii hoteliere si in Industria alimentara cu aproximativ 1900 euro.

Fig 2.14 Ramurile economice cu cele mai mari si ce le mai mici castiguri

Fig. 2.15 Evolutia factorului costului munca in Germania

11Biroul Federal German de Statistica.


19/24

18

Cresterea costului factorului munca a crescut in 2010 cu 18.9% fata de cat era in 2000.

Somajul in Germania nu a reprezentat asa o mare problema ca in alte sate, avand

valori surprinzatori de mici datorita masurilor luate de Guvernul german si de AgentiaFederala a Muncii. Potrivit unui raport emis de Agentia Federala a Muncii, in 2010, 3,14

milioane de nemti nu aveau un loc de munca, insemnand o rata a somajului de 7,5% , cel mai

scazut nivel din decembrie 1992 pana in 2010.

Fig 2.16 Rata somajului in Germania

Dupa cum putem observa, in Germania in 2007, 2008, anul declansarii crizei, si in anii

ce au urmat, rata somajului s-a mentinut oarecum constanta osciland in jurul unei valori de

7,5%, exceptie facand anul 2008 cand rata somajului a atins 9%.

Piata fortei de munca insumeaza totalul numarului persoanelor angajate plus totalul

numarului persoanelor fara un loc de munca dar care sunt in cautarea unuia. In Germania, la

o populatie totala de aproximativ 82 de milioane de locuitori, circa 50% se incadreaza in

populatia activa de munca. Dintre aceste 43 de milioane de locuitori activi, aproximativ 3

milioane sunt someri, iar din cele 40 de milioane de perosane angajate ramase, aproximativ 4

milioane sunt locuitori care isi procura venitul din desfasurarea de activitati independente.


20/24

19

Fig 2.17 Populatia si participarea ei la forta de munca

7. Inflatia.

Rata inflatiei in Germania a fost raportata la 1,9% in ianuarie 2011. Din 1992 pana in

2010, rata medie a inflatiei in Germania a fost de aproximativ 2% atingand un maxim istoric

in luna mai din anul 1992 de 6,4% si un minim record de -0,4% in iulie 2009. Rata inflatiei se

refera la cresterea generala a preturilor masurata fata de un nivel standard al puterii de

cumparare. Indicatorii cei mai buni ai inflatiei sunt IPC12 si deflatorul PIB, care masoara

inflatia in intreaga economie nationala .

Fig 2.18 Rata inflatiei in Germania

12Consumer prices inflation.


21/24

20

O rata mica a inflatiei, datorata scaderii preturilor la energie si al diminuarii volumului

activitatii economice, ar trebuii sa atenueze impactul asupra venitului real disponibil care a

stagnat in 2009 si in 2010 a crescut usor. Economiile de precautie sunt susceptibile a creste si

ele si se anticipeaza si o crestere a ratei de economisire a menajelor datorata pierderilor de pe

piata finainciara si deficitelor tot mai mari legate de sectorul public.

8. Datoria Publica.

Datoria publica cuprinde totalitatea sumelor imprumutate de autoritatile publice

centrale, de unitatile administrativ teritoriale si de alte entitati publice, ramase de rambursat la

un moment dat. Gradul de indatorare a tarii la un moment dat se determina prin raportarea

soldului datoriei publice la produsul intern brut. Altfel spus, daca datoria publica ar trebuii

rambursata integral in anul de referinta, cat din PIB ar trebuii utilizat. Acest indicator are o

valoare pur teoretica, deoarece nici o tara nu ar putea aloca intregul PIB amortizarii datoriei

publice, ci numai partea din acesta care ramane dupa efectuarea prelevarilor absolut

indispensabile la fondul de consum si la formarea bruta de capital.

In anul 2009, datoria publica germana a fost raportata la nivelul de 64,3% din PIB iar

in 2010 la 68,62 % din PIB, potrivit unui raport al Fondului Monetar International. In 2015,

datoria publica a Germaniei este estimata a ajunge la 74,80% din PIB.

Fig 2.19 Datoria publica germana


22/24

21

CAPITOLUL III

CONCLUZII

In ansamblul ei, economia germana pare sa-si revina rapid si sa recupereze pierderile

din 2009 intr-un ritm mai bun decat alte mari puteri europene. Totusi, Germania, de una

singura, nu poate redeveni ce a fost inainte de instalarea crizei. Principalul motiv care ma face

sa afirm asta este dependenta prea mare a Germaniei de export. Pana nu reusesc si

principalele partenere economice ale Germaniei sa iasa din recesiune si sa inceapa sa-si

intensifice schimburile comericale, reluandu-si importurile din Germania, aceasta din urma nu

va reveni la cum era inainte de criza. Chiar daca Germania revine la o economie performanta,

in celelalte tari exista riscul de revenire la recesiune, si cum Germania isi vinde majoritatea

produselor pe Piata Unica, luand in considerare datoriile gigantice ale tarilor din Europa, ce se

va intampla cand nimeni nu va mai avea bani sa plateasca...

Toata lumea se asteapta ca Germania sa redevina motorul economiei europene sau

chiar celei mondiale, totusi exista indoieli. Drumul pana la revenirea la forta economica de

alta data este facut abia pe jumatate, dependenta de exporturi este mult prea mare si

periculoasa, iar consumul privat in Germania continua sa inregistreze cote reduse.

Orice soc extern, o crestere mai mare a pretului petrolului, o criza valutara, ar putea

pune capat actualei conjuncturi economice favorabile. Criza a aratat ce profunda poate sa fiesi doar masurile in valoare de zeci de miliarde de euro luate de Guvernul German in politica

lor de a sustine economia si piata muncii au impedicat un dezastru.

Germania este obligata sa-si regandeasca modelul economic. In primul rand trebuie

redusa dependenta de exporturi care da vulnerabilitate economiei germane, consumul pe plan

intern trebuie stimulat. Cu toate ca numarul somerilor scade datorita schemei Kurzarbeit,

aplicata de guvernul german, dar si numarul angajarilor pe termen lung este in continua

scadere. De asemenea creste numarul celor care lucreaza mai putin de 20 de ore pe

saptamana, 25% din forta de munca fiind afectata de acest fenomen.

Acestea nu sunt premise pentru stimularea consumului. Cei care au contracte pe

termen lung sufera si ei de scaderea salariilor nete si a puterii de cumparare, dar si de

majorarea contributiilor la sistemul de asigurari sociale. Prin urmare, germanii prefera sa

economiseasca, decat sa arunce cu banii prin magazine.

In acest context situatia euforica din Germania trebuie privita cu retinere si nu trebuie

subestimat pericolul unei noi recesiuni.


23/24

22

Bibliografie:

1. Ionescu Victor Romeo Mediul european al afacerilor publice suport de curs 2010.

2. Mugur Isarescu Criza financiara internationala si provocari pentru politica

monetara din Romania.

3. Marco Buti Economic Crisis in Europe: Causes, Consequences and Responses.

4. Indrumar de afaceri Republica Federala Germania.

5. Deutsche Bank Research Germanys jobs miracle.

6. http://www.tradingeconomics.com

7. http://www.destatis.de

8. http://www.capital.ro

9. http://www.dw-world.de

10. http://www.wall-street.ro

11. http://www.gtai.com

12. http://www.adevarul.ro

13. http://www.zf.ro/


24/24

Cuprins:

Introducere Pag.2

1. Prezentare generala a crizei pe plan mondial si pe plan european

1.1. Cum a luat nastere criza financiara.Cauze si efecte

1.2. Criza financiara in Europa

Pag.2

Pag 2

Pag. 4

2. Evolutia macroeconomica a Germaniei

2.1. Produsul Intern Brut

2.2. Exporturile si importurile

2.3. Investitiile in Germania

2.4. Bugetul de stat

2.5. Consumul Privat si Consumul Public

2.6. Piata germana a factorului munca

2.7. Inflatia

2.8. Datoria publica

3. Concluzii

Pag. 6

Pag.7

Pag, 8

Pag. 9

Pag.11

Pag. 13

Pag. 14

Pag. 19

Pag. 20

Pag. 21

Bibliografie Pag.22

Evolutia macroeconomica a economiei Germaniei 2007-2010

Documents

Transcript of Evolutia macroeconomica a economiei Germaniei 2007-2010