Anul 11 No. 42 Duminică 10 i u n i e 1923 Exemplarul 3 Lei Apare D u m i n i c ă

ET IN ARCADIA FASCIAE Guvernul republicai franceze a fost silit zilele

acestea să se emoţioneze de unele întâmplări cu un caracter grav. Câteva notabilităţi ale parlamen­tului au avut de suferit o serie de agresiuni bandi­teşti .ştiinţific combinate cu terbentini ş: catran. Au­torii morali ai ofensivei au fost confirmaţi în per­soanele câtorva maniaci reg.ilişti cari se prefac ca se încăpăţânează sa umble cu picioarele în sus în-tr'un stat în care capitalismul şi burghezia a înlocuit cu mult succes Camarila unei Curţ i fastuoase şi

reacţionare. Asociindu-se indignarea unanime a camerei, re­

prezentantul guvernului francez, a aţâţat alarma re­publicanilor prin câteva destăinuiri senzaţionale, a-supra conspiraţiei regaliste, ceea ce i-a permis la urmă să ceară drept răsplată un vot de încredere pentru regim.

E interesant de reţinut din profuziunea de date şi nume pe cari le producea, reprezentantul republi-cei, desigur după fişele serviciului de siguranţă, că guvernul francez cunoştea de mult şi în toate amă­nuntele convulsiunile regaliştilor, fără să poată do­vedi că a luat vreo măsură în contra lor.

Sfătuim chiar pe cei mai zeloşi dintre amicii for­mei de stat republicane fie ea şi aiurea, să .ui sus­pecteze o clipă loialismul d-lui Poincare Şi al mi­niştrilor săi faţă de cea de a treia republică fra icez.1.

Ne aflăm în faţa unui simptom general care ie manifestează dela război încoace în toate ţările în rari conducătorii sânt covârşiţi fie de dezastrele e-ronomice şi financiare cari au fost descoperite d'abia după încheerea păcei fie de însăşi curentele popu­lare cari vor să lichideze neîntârziat situaţia mo­rală şi materială insuportabilă în care se zbat ma­sele. '.Mişcările clandestine cu caracter violent reac­ţionar, mişună prin subsolurile regimurilor dezorien-

tate, şi s[;,be, tolerate ca o rezerva de ultima ora pentru ..cazurile grave", daca nu chiar inventate .le Cei cari vor să rămân 1 cu orice preţ conducătorii erei de Jupa război. Neo- junier i smui german ali­mentat de jignirea înfrângerei şi susţinut de capita­lişti ca un instrument de teroare în contra încer­cărilor populare de reconciliere pe ^baz.a tratatului delà Versailles, asasinii albi dela Budapesta unelte ale tiraniei hortiste. musolinismulfavorizat de parti­dele cari n'au mai putut stăpâni mizeria poporului italian ce ameninţa cu dezagregarea monarhiei şi deci a camarilelor politice sânt expresiunea le des­perare a burgheziei reacţionare neputincioasă în faţa nenorocirilor présente. Înţelegem că şi în Franţa, cameloţii lui ,,Ludovic al 10-lea" au putut să se organizeze într 'o vastă conspiraţie de teroare, sub ochii unui guvern informat. Primul ministru fran­cez Poincaré în ciuda politicei decise pe care o afirmă nu e mai puţin îngrijat de neputinţa de a rezolva practic chestiunea reparaţiilor şi ;de a linişti realmente spiritul mulţimei. Cartea pe care o joacl poate dintr 'un moment într 'altul s i piardă în fa­voarea unor adversar i de concepţii opuse. Came­loţii regelui ar putea într 'un asemenea grav caz să vie o clipă Ia şeful lor suprem şi prezumtiv pen-truca să sară în ajutorul unui regim cu cari au destule afinităţi.

Destăinuirile Ia cari a fost constrâns guvernul francez justifică poate misiunea de apărător al inte­reselor repubticei cu care c învestit. Rămân însă pentru cei cari ştiu ce f lutur i deasupra tuturor fas-cismelor burgheziei în agonie, o revelaţie lumi­noasă "şi îmbucurătoare, prin descoperirea situaţiei critice în care sre află însăşi plutocraţia ţârei ce poartă cununa învingătorului.

I. n. cosTiiv

D-l Nona Otescu de Marcel lancu.

Interior de Campedonk.

Liga pentru drepturile omului

O p t i m i s m u l o m e n e s c este n e t ă g ă d u i t de esenţă divină. Altfel nu se poa te expl ica eternul zbucium care d e a l u n g u l secolelor a d a t omenir i i apostoli i , martirii s au eroi i , r ăzvră t i ţ i i în cont ra t i ranie i unui om, ai unei credinţe sau a ordinei de stat, sacrificaţi d i n a rene , de pe r u g u r i sau de pe ba­ricade, obscuri sau celebrii, acoperiţi de oprobiu sau de glorie, umili s au combat iv i , b lânzi sau temuţi dar reprezentând cu o eternă invaria­

bilitate conştiinţa omenirii, partea de dumnezeire în noroiul profund din care este p l ă m ă d i t ă făp­tu ra o m e n e a s c ă Bună ta tea .

I sgon i t ă din pala te , refugia tă în coliba cer­şetorului zdrenţeros ; Pervertită de ipocrizia re­ligiilor - p ă s t r a t ă totuşi î n mintea s e n i n ă a celui s implu , o t r ă v i t ă de demagogie , - şi res­pirând în suferinţa celui asusprit, pretutindeni dea lungu l istoriei acestei rasse cerce tă toru l o r i cum va găsi suprema consolare a unei invariabile reac-ţiuni de bunătate, începând cu legenda biblică şi până în zilele noastre, care îl va exalta, care îl va justifica entuziasmul şi î L ^ T i m p u n e sacrificiul cu

imperativul categoric ăl necesitaţilor morale. Caci bunătatea e însăşi - justiţia imanenţ i — justiţia supremă sub aspectul ei etern ş : pur - în care executorul este el însuşi o unealtă. i

Acestei impetuoase reacţ iuni a conştiinţei ac ­tive a acestui popor se datore.şţe resuscitarea Ldgei pen t ru drep tur i le omulu i , cunoscu t ă la noi îna in te de r ă sbo i prin p e r s o a n a lui Georges : Lorand , care n u m ă r a mulţi prieteni pr intre R o ­m â n i .

D a r semnif icaţ ia acestei renaş ter i este a l ta şi nici o d a t ă , nu s 'a adever i t mai mul t cuvântul ; c ă funcţia creiazâ o rganu l . ,NJci o d a t ă ţ a r a n o a s ­t r ă n u a s t r ă b ă t u t o mai cumpl i t ă cr iză m o r a l ă ca în t impul de fa ţă . La d e s t r ă b ă l a r e a p r o d u s ă pretutindeni prin scormonirea postbelic:, a stra­turilor sociale, p r i n ru ina rea vechilor îns tă r i ţ i şi îmbogăţirea unor clase noi, crude, inculta şi nepregă t i t e pentru rolul pe care mecan i smul so­cial orb si stereotip li-1 atribue se adaug i o serie infinită de fenomene locale. Anarhia economica, frauda şi bancruta finanţelor statului; corupţia î ncu ra j a t ă d e ,sus ca un corectiv al î m p r o p r i e ­tăririi şi a votului obştesc introduse fără pregăti­rile n e c e s a r e ; compromi t e r ea autor i tă ţe i de stat, demora l izarea p a r l a m e n t a r ă , r eg imul excepţ ional i n t rodus sub pretextul pazei la f ront iere , regimi de ingerinţe mili tare, de cr ime şi abuzur i , s abo­tarea vieţei cul turale p r i n . încurajarea diabolică-a unor inst igatori de profesie - toate acestea pa t rona t e de un regim odios , demagog ic , având ' cultul sup rem al incompente/ / ţei şi c in ismul de a p lasa . r a ţ i u n e a de s ta t " în afară de const i ­tuţie şi d r ep t ; regim sectar , pă r t i n i t o r şi p ă t i m a ş a ^ | = iată haosu l în care t ră im de şap t e ani , ia tă i., ̂ -nsul pus t iu în care se ridică azi g la­sul ldgei pi-,_itru Drep tu r i l o r omului , ca o d i n i o a r ă vocea profet;.Iui —- s t r i gă t u t u r o r - celor or­biţi şi setoşi d e putere, şi celor năpăs tu i ţ i deo­po t r ivă : D ă r â m a ţ i acest templu şi 'n trei zile îl voi r ec l ăd i ! " .

ŞT. V D : :

Reformă de AUGUST STRINDBERG

Fa privea cu desgust cum fetele erau educate pen­tru rolul de îngrijitoare ale soţilor lor. De aceea şi-a căutat o meserie din care s'ar putea întreţine singura, Sfii a învăţat sa faci flori artificiale.

El vedea cu durere cum fetele şedeau şi aştptau să le vina bărbatul care s i le hrănească. De aceia vroia sa se însoare cu o fata libera, de sine stătă­toare, care se poate ţine singura. Numai o astfel de femee va putea fi o adevărata prietenă. Şi soarta a vrut ca ambii sa se găsească. 1:1 era pictor, — ea, dupa cum am spus, lucră la flori.

Era un menaj de stil. Au luat trei camere în Passy, din cea de mijloc au făcut atelier, odaia dom­nului era în dreapta, a' doamnei în stânga. Nu voiau pat comun, îl găs'eau stupid şi că prilejueşte exa­gerări. Şi-apoi, sil -~ic dezbrace în aceiaş odae — uf. Nu, -— fiecare în odaia lui, şi-apoi un teren neutru —- atelierul. N'u le trebue servitoare. Vor găti împreuna. Au luat numai o îngrijitoare care venea dimineţile. Totul era bine cumpănit şi reu­şea de minune.

— Dar dje vor avea copii? întrebau scepticii? — Nu ne trebue copii. Bun. Nu le trebue copii. Era admirab i l . HI mergea dimineaţa în piaţă şi

făcea cumpăraturi . Apoi făcea cafeaua. Ea mătura, făcea paturile şi deretica prin oclAi. Iu u r m i se apucau de lucru. Dacă oboseau un moment, stăteau de vorbă, îşi dădeau câte un sfat, se amuzau şi râdeau. Când se apropia ora prânzului, el făcea focul, dânsa prepara mâncarea. In vreme ce el păzea oalele, ea punea masa.

Dar nu trăiau ca frate si sora. Serile rămâneau târziu împreuna, apoi mergea fiecare în camera lui. Puţin după aceia se auzea o bătae în .uşa ei şi dânsa spunea: intră! C u m patul era îngust, nici odată nu depăşeau felul lor de trai, şi dimineţile îi găseau pe fiecare în patul lui. Şi se auzea apoi o bătae în perete :

— „Bună dimineaţa, puiule. C u m te simţi?" — „Mulţumesc, de minune, dur t u ? " întâlnirea lor de dimineaţă era vecinie nouă, şi

nu se învechea nici odată. Seara eşeau uneori împreună şi se întâlneau cu

prieteni la Syral. Dânsla putea suporta fumul ţigă­rilor şi era uşor suportaţ i de către cei de faţa.

„Iată o căsnicie ideală" spuneau cei ce-i cunoşteau. Aşa ceva n'am mai întâlnit.

'•'ata însă avea părinţi ce locuiau departe şi scriau mereu întrebând dacă Lizi nu aşteaptă nimic, căci se doreau ciupi nepoţi. Lizi să-şi dea seamă că o căsnicie se face de dragul copiilor şi nu de a pă­rinţilor. E o părere de moda" veche; gândea lăzi. Mama întrebă apoi dacă cu ideile astea nu voesc sa stârpească specia omenească. I.a asta nu se gân­dise Lizi şi nici nu o preocupase acest lucru. Era fericita, bărbatu-siu la fel si lumea vedea în sfârşit o căsnicie fericiţi si era invidioasa.

Cje bine era la dânşii. Nici unul nu era stă­pânul celuilalt, şi banii 'i împărţeau. Uneori câştiga dânsul mai mult, alte ori dânsa, aşa ca se egala.

Şi când unu! din ei avea ziua lui, de ziua ei de pildă, era deşteptată de către îngrijitoare, care venea cu flori şi cu un bileţel pictat pe care sta scris: „bobocelului din partea mâzgăliciului ei, care o invita Ia cafea în odaia lui". Se auzea apoi bătaia în perete, dânsa sărea repede într 'o haina de di­mineaţa, bătea la uşa Iui — in t r i ! .şi luau cafeaua în pat. în ziua aceia rămânea îngrijitoarea până 'n prânz. Era delicios.

jŞi nu li se urâ niciodată. Aşa au trecut doi ani, si nici o profeţie răutăcioasă nu s'a adeverit. Aşa trebuie s i fie o căsnicie.

lata însa c i femeia se îmbolnăveşte. Ea zicea că e din pricina tapetelor. El zicea că

e gripă. Da cu siguranţă. E gr ipă! Dar par'ca şi altele nu erau cum trebuia. Era ceva în neregulă. Nu mai încap;e vorbă. E bronşită. Apoi femeeea înd.e'pu a i se îngraşe. N u cumva o fi tumoa­re? S'a citit cândva în ziare, una ca asta. Da ! fără îndoială, era tumoare. Femeia s'a dus la doctor şi când veni acasă, începu să plângă. Era o tu­moare în toata regula care însă, într'o b u n i zi va vedea lumina zilei.

Bărbatul n 'a plâns. Găsea că e foarte bine venit şi la Syrah ingratul se mai şi lăudă. Femeia însa plângea mereu. Care o s i fie situaţia ei faţa de dânsul? Ea nu mai putea câştiga şi va trebui s i mănânce din banii lui.

Dar soacra le trimetea urări de bine şi ţinea să le amuţească din nou că o căsnicie e făcuta de dragul copiilor şi că plăcerea părinţilo*' este se­cundară.

Bl o sigură ca nu-i va luâ nici odaU în n u m e de rău c nu câştigi. Ea munceşte îndeajuns pen-iru copilul lui şi în definitiv şi munca e bani. Dar că ea va mânca din pâinea lui, gândul .asta o mun­cii încă multă vreme. Când i-a venit copilul, a uitat de toate, şi a fost soţia şi camarada lui şi apoi era şi mama copilului lui şi asta, zicea; el, e cea mai bună dintre toate.

: (Trad. Al.).

Sfârşiri

Dida Solomon a cărei creaţie viitoare în «Simunul»

la Naţional e aşteptată.

Reptila joacă! i.

In seara asta, iubitul meu, am sa fur întuneri­cului lumina şi goală am să joc în faţa jăratecului.

Lumina jăratecului va da corpului meu refle­xele bronzului şi am să dansez....

— Reptila mea. Şi dansul meu nu va fi ca oricare, fiindcă dan­

sul este mecanic, iar eu o să dansez dupa impul-siunile dorinţelor mele...

— Reptila mea. Şl am sa "dansez să-'mi potolesc carnea care te

doreşte, iar dansul meu alţii îl vor chema dragoste... — Reptila mea. Mâinile mele se vor încolăci împrejurul corpului

rău, dar picioarele mele vor fi ghiare sau poate cleşte...

— Reptila mea. In seara asta, am sa vroiu sa svârl cuirasa orgo­

liului meu, iar întunericul va fi lumina dorinţelor mele.

Simfonie va fi corpul meu, iar sufletul meu cânt de privighetoare.

Ventuza îmi va fi gura, indiferenta ca potirul crinului...

— Reptila mea. Degetele-mi vor pulsa viaţa, iar plămâni-mi vor

fi otrăviţi de respiraţia ta nebună, calda, prea caldă, mult prea acidă. >.

— Reptila mea. Şi am să te iubesc fără sens, fiinica tara sens

este patima mea, şi am sa te iubesc...

II.

Mâinile tale întinse cer dragostea cum crinii cer lumină soarelui... Şi ce înalţi sunt crinii!...

Mâinile tale sunt cuiburi de şerpi nenumăraţi , viguroşi şi alintitori, puternici ca lanţurile şi lini ca fluxul mării...

— Reptila mea. Mâinile ttale desfăcute sun ţ : aşternut care aşteaptă

corpul cald al s tăpânului ; sicriul care aşteaptă mor­tul dragostei prea dure sau prea bune...

— Reptila mea. Mâinile ale sun ţ : antenele cu care încerci dragos­

tea, cu care o exteriorizezi... In mâinile tale e tot corpul si sufletul.tău.

T. BOBEŞ

l a t e : ţ i p a t u l f a b r i c i l o r a t r e c u t c a o p a s a r e s p e r i a t a .

A p o i , î n s e a r a ş i î n l i n i ş t e • - o r a ş u l m â h n i t .

V e z i , c e s u b ţ i r i s e ţ e s c o p a c i i "in g r ă d i n a p u b l i c a

I n p l â n s u l f e l i n a r e l o r , o t r i s t e ţ e c u n o s c u t a A r e v e n i t .

B ă n c i ş i l u m i n i în t o a m n ă p u t r e z e s c .

Ş t i u u n d r u m c a r e s t r ă b a t e p o v e s t e î n d e p ă r t a ţ i i .

V i n o ! O s a t r e c e m p e fcub d e s n ă d e j d e a f e r e ş t i l o r ,

p e s u b b a l c o n u l c a o j u c ă r i e . s t r i c a t ă .

I

V â n t u l a p u r t a i f r u n z i ş u l s e r i i p â n ă a i c i .

M a i î n c o l o d r u m u l c a o m e l o d i c e v e c h e s e p i e r d e .

C u n o ş t i c h e i u l c u a m u r g i t ă b o l n a v e ; -

ş i ş t i i î n s â n g e l e , m e u a m i n t i r e a t a

c a p e t a l a u n u i l a c , o m ă t a s e \ e r d e .

\ i n c c u m ă r g e l e l e c â n t e c u l u i d u r e r o s i n m â n i .

O s ă t r e c e m , a l b i . p r i n m a h a l a u a p u s t i e

ş i s u f l e t e l e n o a s t r e a u s a t r e s a r ă s i m p l u

C a d o u ă f e r e ş t i l u m i n a t e t r i s t î n t r ' o s c a r ă d e t o a m n ă

D i n a i n t e : o r a ş u l c u v i d i u n i s t i n s e

ş i s f â ş i e r i : i e d e r a g l a s u l u i t ă u î n v â n t

I ţ i s p u n : p e u l i ţ e l e a c e s t e a v e c h i n e v o m r e g ă s i p e n o i

î n ş i n e

c u m , o p a s ă r e î ş i r e g ă s e ş t e u m b r a - a p r o p i i n d u - s e d e

p ă m â n t .

P r i n t r e p l o p i , c e r u l ca o p r a ş t i e d e s t i n s ,

-i ( d e p a r t e , a l b e î n f i o / ă r i d e s t e l e

l ă - a d u c i a m i n t e , s u b l u n ă , t r e s ă i f i r e a a p e i , ca u n c l a v i r

ş i d e s n ă d e j d e a c u m s t ă r u i a , l a m p a g a l b e n ă , p r i n p e r d e l e

A s t a e v i a ţ a c u b ă n c i p u t r e z i t e , ş i c u t r i s t e ţ i

G â n d u l t ă u — c a u n ţ ă r u ş 4n p ă m â n t — e î n u r f h c

A p r o p i e - t e . Ţ i p ă t u l t r e n u l u i s ' a f r â n t c a u n l e m n u s c a t ,

. . . E u n s f â r ş i i d e p o v e s t e t r i s t ă c a r e v i n e .

I I . A R . I r - : V O R O N C A

Scrisori din Germania

Agonie Qermanii suferă o înfrângere formidabilă. Lovi­

tura morală şi spirituală e mai puternică decât cea poli t ică.

G e r m a n i a uza tă n ' a re nici un s i n g u r g â n d care să dea vieţii un sprijin. Arta e aproape dispăruta. R e v o l u ţ i a g e r m a n ă a fost o comedie . Un si rop de s tupid i ta te şi lăcomie umple._ capetele. G e r m a ­nia e o ceaţă grea, o îngrămădire de instincte rele. F/emeile se vând fără graţie. Falimentul definitiv a sosit. . >

Berlinul eoraŞj mort. Oameni i : creaturi fără suflet mânaţi de dorul avutului. Publicul teatrului sunt a-oeiaşi măcelari şi brutari. Străzile respiri o melanco­lie sfâşietoare. In cafenele urmărit de priviri duşmă­noase eşti un rătăcit. Poeţii sunt figurile cele mai dispreţuite şi ridicole acum. Specula guvernează. „Dancing"-urile plesnesc le atâta lume, cinemato­g r a f i e sunt brutalizate.

Bţeriinul e oraşul cel mai barbar din lume. Oraşul prostului gust neîncălzit de nici o sclipire. Oraşul mutrelor ordinare.

Danzig. R I C H A R D ! ¡ 1 1 ! SI \ B ! < K.

Contra cinematografului de teroare Poeţii să cucerească fără întârziere Cinematograful!

Trebue sa admitem că o sală de spectacole, con­sacrată aproape numai dramelor cari terorizează, răspund^ u n d necesităţi a publicului sau cel pu­ţin a unei părţi a publicului. Teatrul Grand-gug-nolesc s'a născut din această nevoe. El ar vrea în definitiv să transforme pateticul inimei făcu», din •emoţii sentimentale într 'un fel patetic al nervilor, făcut din crispaţiuni şi convulsiuni fizice

Cinematograful de partea sa, repeţ i toate ge­nurile cunoscute ale spectacolului teatral, negăsind de cât foarte anevoios formele sale proprii, demne de minunea expresivă pe care o reprezintă în noile valori ale lumii. In mijlocul vastei sale produc-ţiuni, din ce în ce mai apt sa intereseze mulţimile şi elita, el creazi genurile sale, arătându-se rând pe rând, idealist, realist, istoric, melodramatic. Şi iaţi

ca de dincolo de Rin, ne vine o n o u i expr.sie de spectacol filmat: spectacolul grand-guignolcsc.

Trebue si constaţi imediat ca publicul parisian l'a primit cu o vădită curiozitate. E inutil să o negăm. Interesul care-l mâna s i urmărească „de­finirile" tânărului obsedat de doctorul ( a l iga r i şi să sufere sugestia decorurilor diformate în e ă i p sa­vant, a costumelor ciudate purtate de protagonişti s'a reînoit cu prilejul unui nou film. S'a putut vedea acest Vampir, rudi siniştri a lui Roccambole ca şi a lui Eantomas, tăind respiraţia unei asistenţe compacte, cu tot soiul de curse macabre şi cu setea sa excesivi de sânge omenesc. Şi se a n u n ţ i alte filme din acelaşi gen. Nevoia patologici de un subiect terorizator, căutarea, fiorului adânc şi a sgu-duiturei rare sânt endemic-. Atracţia fizici a ori-

Scrisori de artă Avantgarda rusă Pictorul Juan Gris

A fost — alături i c „Şcoala din Chatou", unde rivalizau Vkuninck şi Derain şi alături de Matis'se are preluda la răpitoarele-i simfonii actuale — a

fost micul grup îndrăzneţ clin l'J al străzii Ravignan,

zise, sa stabilesc în tabloul meu o construcţie ri­guroasa de linii şi de suprafeţe colorate. Vine în urma. o fugă asupra unor elemente primordiale ca: dimensiunile pânzei, diviziunile elementare pe cari le fac într'însa, ctc. Şi când desvoltarea este chistul de înaintată, iată ca se poate insera un subiect. Daca ceeace se iveşte este un cerc, voi fac din el un cap; o linie oriozntală, ş e rpu i t l ? O ghitara va naşte dinstr'însa. Dreptunghiuri le şi paralelogramelor vor da, fie o masă, fie o fereastră..."

Astfel îşi ajunge Juan Gris, obiectul. Metodă cu totul diferită de a acelora cari stilizează

şi cari pornind dela obiect, ajung, bine-rău, la o compoziţie forţamente decorativă.

Această metoda de lucru, e hrănită, susţinută de o estetică a unghiurilor, de diviziunile lungimilor, de raporturile formelor, de forţa de expansiune a culorilor, etc.

Fatal, calea trebuia s i fie penibilă, dar dacă pic­torul ajungea la stăpânirea absolută a mijloacelor sale, şi izbutea sa se joace cu ele, cu virtuozitatea maeştrilor de altădată, — reuşita ar încorona cu lauri acest drum al Crucii.

Expoziţia ce se deschide la Galeria Simon, cu vre-o şeasezeci din operile lui Juan Gris, ne arată tocmai, cele mai frumoase realizări pe tărâmurile pe cari spiritul lui, le luminează. Acest ansamblu ar­monios şi omogen, consacreaza definitiv pe Juan Gris şi arata celor mai neînduplecaţi duşmani ai inovaţiunii ce se poate aştepta ca măreţ şi capital

are se exalta, în ambianţa radioactivă a lui Picasso. Unul dintre cei dintâi cari se g rupă r i în jurul lui

Picasso, fu Juan Gris. Acesta refuză hotărât, să s t dedea oricărei acrobaţii de culori şi de linii. Ta­lentul său sobru, auster şi încordat, chiar, prin sforţarea de voinţă, creiâ opere pe cari amatorii le dispreţuiau puţin, caci ele nu făceau să vibreze într'înşii ecourile tainice ale vechei picturi.

Brevet de noutate pură si fără pata. Gris întreprinse încă din 1912 de a dos voi ta ri­

guros o metodă foarte strictă. „Vreau mai întâi,

dela desvoltarea unei astfel de personalităţi. Juan Gris a călătorit mult timp prin regiuni aride

şi pustii, dar busola sa îl călăuzii fără greş. Iată-1 astă-zi regăsind cu voioşie, dealurile albastre şi fiin­ţele vii: o spirală lirică urcă depe acoperişuri şi năvăleşte în cer. E vrăjitorul Orfeu care întoarce pe Euridice din Infern, de acolo de unde foarte puţini s'au reîntors.

Paris. P A U L DERMEE.

bitului se confundă cu atracţia morala a nesănă­tosului. Şi poveştile de nebuni, de detracaţi veniţi din Est si imitaţi pretutindeni, se vor sili să înlo­cuiască largile piese americane ale Vestului, pe pă­zitorii de tauri si pe desperaţii cari cel puţin plez­neau de viaţă, şi sănătate. Putem s'o regretăm, căci dacă adevăraţii nebuni, tot impresionându-ne rămân totuşi în afară de viaţa viormală,. simplii maniaci Seamănă prea mult fiinţelor normale fi ne izbesc cu atât mai mult. Asta fără să mai socotim că „maniile" au aspecte infinite, capabile să însufle­ţească în n u m ă r nelimitat filmele ce se va încerca să ni se impue sub forma spectacolelor pentru elită....

Va fi foarte greu sa ne opunem acestei ava­lanşe cenuşii. Sub pretextul de a face ocultism său filme psichice, se reia vechile povestiri romantice şi se accentuează caracterul lor spectral. Sub pre­textul de a reprezenta sufleul omenesc în aspectele lui cele mai misterioase, se fotografiază umbrele lungi şi diforme ale fiinţelor, mai mult de cât fiin­ţele înşi-le. mai m u l t chiar de cât viaţa. Cinema­tograful oferă pentru asta sprijinul cel mai pu­ternic. Am văzut mai mult ca un film' în care individul emitea vizibil pe dublul său si în care ideea. se materializa, densă şi lugubra, ca o apari­ţie de febră, înaintea spectatorului...

-Şi aci cinematograful apare ca o armă cu doua tăişuri. El poate să exprime plastic cu surprinzătorul progres realizat de ifotografie, viaţa profund in­terioara, pe care cuvântul poetului sau gestul tea­tral nu pot decât să o indice, şi pe care muzica poate numai Să o sugereze. Dar nu poţi admira decât ca technician invenţiile şi ingeniozitatea, de execuţie, pentru cari n u s>rvit de pretext aceste macabre poveşti, fie ele chiar cele mai originale.

P i n punct de vedere literar, departe de a ajunge ,1a sugestiunea lui Edgar Poe sau Ho.ffmann sau Char les Noclier, ele se arată tot atât de banale ca orice film poliţist sau romanesc. Pe când' cutare film „cubist., ca „Din zori la miezul nopţii" sau alte filme franceze bazate pe o fabulă umană nouă şi emoţionantă, bogate într 'o technică curioasa, ne zugrăveşte fără convulsiuni morbide şi sunt toc­mai de aceea adânci opere de artă.

Răul pţe care filmul numit grand-guignogesc poate sa-l facă, este cu atât mai mare cu cât emoţia vizuală rămâne dintre toate cea mai d i rec ţ i şi cea mai irezistibilă. Spectacolele de teroare la cinematograf, lipsite de căldura glasului omenesc şi de limitele impuse fanteziei de realitatea vie a personagiilor în carne şi oase sunt foarte periculoase. Marea majo­ritate a publicului nu le iubesc şi elita intelectuală le dispreţuieşte. Căci e o diferenţă esenţiala între filmul în care teroarea e desprinsă din elementele dramatice ale idei şi acel în care teroarea este scopul operei. De asemenea nu s'ar putea confunda o carte senzuală b u n i cu o carte numai pornograf ic i : scopurile lor nu sunt aceleaşi.

Intr 'un recent referendum, propus de un ziar cinematic, proprietarii sălilor de cinematograf au declarat în general, ca publicul lor. reclama filme dramatice, adică capabile de a emoţiona sentimen-taliceşte. Acelaş public ar voi de-asemenea filme comice bune, dada! i s'ar d a din acelea cari ar fi culese din buna vervă populară şi nu din vode­vilul bulevardier.

Alţii au cerut vkiuni ale universului luate din trecutul istoriei sau din folclorul viu sau inventate cu l o b ' e ' a d ° r , ) e t ; . Nimeni n'.a reclamat v ; -uri din casele de nebuni sau apariţii năzdrăvane. Senzaţia

In Decembrie 1920, Maxim Gorki a creiat la P/etrograd „Casa Artelor",, refugiu, în care artiştii şi intelectualii, găsesc adăpost. Guvernul Sovietelor îşi dădu ajutorul său financiar şi puse la dispo­ziţia lui Gorki un imobil vast, lăsându-i mână li­beră în conducerea instituţiei.

Casa Artelor, prea strâmta materialmente, pentru a mulţumi pe toţi cei cari ar fi vrut să 'se refu­gieze într'însa, nu întârzie să câştige în spirit .şi influenţă, şi deveni un centru de viaţă artistici. Era aproape singurul loc unde era cu putinţă o întru­nire liberă. Se organizară serate muzicale şi literare, sie citiră opere noui, singurul mijloc de a le face să apară, căci toate imprimeriile erau rechiziţionate. In sfârşit se înfiinţa un fel de universitate în care cei tineri urmau cursurile bătrânilor.

Şcoala fondaţ i de Gorki pe lângă editura „Lite­ratura Mondială" se transportă la „Casa Artelor". In această universitate, vre-o zece tineri scriitori, simţiră nevoia de a se grupa sub numele de „Fraţii Şerapion".

Pr ima reuniune a fraţilor, avu loc la 1 Februarie 1921. Şedinţă furtunoasa căci era vorba de a ela­bora statute; după lungi desbateri se hotărî supri­marea oricărei constrângeri de acest fel. Şi singura lege constituţională, fu proclamata acolo: o liber­tate de cugetare nelimitată. Tânăra asociaţie nu-şi manifestă ortodoxia bolşevistă, decât prin nevoia >i,e grupare şi fraternizare semioficială, care a fost raţiunca-i de a fi. iniţială. Se simte însă atitudinea nur speculativă, de altfel, a Fraţilor, ca o vie reac-ţiune împotriva hipertofiei forţelor sbciale din pri­cina cărora au de suferit. In miilocul brutalei stă­pâniri bolşevi c te. iată singura voinţă manifestată, de a forma o renublică a stândirei. în care toate libertăţile sunt permise, si a cărei unitate nu e făcută decât din simpatie reciproci şi din o.ceea.şi dragoste pen­tru artă.

..Fraţii lui Serapion" (după numele unui erou al lui Hofmann) trăiesc azi Ia Petroorad şi conti­nuă sa se întâlnească la ..Casa rfe Artă".

Toate Io perile lor, înainte de publicare, sunt citite în fata grupului şi a câtorva invitaţi privilegiaţi.

„Fraţii" colaborează la numeroase reviste. Lu­crările l o r au apărut în volume, atât în Rusia cât şi în străinătate. • :

Vom publica în numărul viitor, manifestul Fra­ţilor Serapion.

Arta răsboiului acum 23 veacuri O carte a genera lu lu i A r t h u r B o u c h e r care

afirmă că „falanga lui Alexandru Macedon re­p rez in t ă şi as tăzi , ca şi acum douăzec i şi trei de veacuri , eeeace se poa te n u m i o formaţ ie i d e a l ă " şi că aceas ta i „ r ă s p u n d e mai bine de ­cât formaţi i le n o a s t r e necesi tă ţ i lor bă tă l i e i , ale a d u n ă r i i şi ale m a r ş u l u i " . F r an ţ a , zice el, a r fi eşit mai repede v ic to r ioasă î n u l t imul r ă s b o i d a c ă a r fi aplicat doc t r i na ant ică . Din neno ro ­cire , ,dacă doc t r i na din 1914, ca pr incipiu fun­d a m e n t a l , este cu totul de acord cu doc t r ina an t ică , ea; îi e în felul în care se aplică, nega ţ ia î n s ă ş i " .

pentru visiuni de acest fel, oferite sub formă de d ramă pe ecran, este o senzaţie de febră. Puţ ine persoane revin la e le ; o şedinţă de fior electric le ajunge. <.

In aşteptarea unei înţelegeri mai largi şi a unei întrebuinţări mai perfecte a mijloacelor magice,' ofe­rite de a şap tea artă, e .preferabil s i rămânem ca reprezentaţia vieţei plastice cea mai armonioasă. A face apel la forţele turburătoare ale sufletului mor­bid şi a le banalisa, ¿1 le rjdiculisa poate înainte tfe a le fi înţeles, e cu totul lipsit de : nteres şi nefast însăşi cauzei evoluţiei artistice a --inemato-grafului, ca şi cercetărilor noastre interpsichologice.

Literaura mond ia l i a aşteptat mii de ani pentru ca sa trezească geniul unui Edgar Pbe.

Insfârşit, un poet a şi observat c i o adevărată sănătate, o solidă voinţa de înălţare, caracterizează generaţiile prezente, pe cele tinere ca şi pe cele mai coapte, ieşite din război, obosite de atâtea tur-burări. ş

Nu se poate juca mult timp pe nervii lor întinşi Ecranul gnnd-guignolesc , în ciuda dorinţei unora

de a-i afirma geniul, n'are multe şanse să ajungă la situaţia scenei similare, pentru ca ei atinge întreaga mulţime şi nu un număr limitat de spectatori.

Se cere în definitiv, acestei arte universale prin excelentă creaţiunea fecundă a sintezelor luminoase, largi, în cari teroarea poate şi ea să apară, topita în materia vie. în locul ororilor sterile din câteva dansuri macabra.

In aşteptare, 'poeţii noi. s i se apropie de cine­matograf pentruca ca aceasta nu rămână numai o industrie mai mukj sau mai puţin fericiţi sau o excloatare cinici.

Paris. C A N U D O ,

Vasul Fantomă de Marcel lancu.

Svonuri Cele d o u ă fulgere mari peste besne le sonore ,

şi-au cusu t m e m b r a n a de sidef, ca d o u ă fâlfâiri de f lutur , pe t rupu l j n g u s t , de lemn vechi , al va ­sului f a n t o m ă . Vâr te j . Ivire. Simţi m i r e a s m a elec­tricităţii în larg. Un val bles temat se boţi în :

noap te , c r i spându-ş i parape tu l sub -pasul acelea prore pu t r ede ca o m o a r ă şi ' n t r ' a r i pa t â de cel mai supra-natural azur ce s'ar fi nălucit ochilor tai, obsedaţ i totuş de a rhange l i . ,

Ne î n s p ă i m â n t a r ă m de r ă s f r â n g e r e a acelei cli­pe î n noi. Binoclul t ău , cioburi pe coverta . Ma-telotul d i n vigie încremenise şi g â n d i : semn r ă u , vom avea f u r t u n ă . N u m a i s ta ţ ia de t a r ă fir, în reg i s t ra in t raduct ibi le sensaţii pe jrervii me ­talici, sensibil i ca ghi tare le . Iar în d e p ă r t ă r i l e cari se desch ideau lunatec , vasu l f a n t o m ă se c a ţ ă r ă ca u n nod de pă ian jen în propria- i pânză p o l a r ă şi cu înte ţ i rea cursei crescu 'n ar ipi şi se slei în lumina, ori în tensiunea ochilor noştri sgaiţi.

— -f\ fost , da , ,chiar el, vasu l d in poveşt i le corăbier i lor . , i,

— A fost, da , chiar el, vasul s imbolur i lor su­blime şi nule . . .

— A fost da, chiar e l r vasul d in E d g a r d Poe, vasu l evocat de orhes t re , vasu l sticlelor a s tupa te cu s m o a l ă şi cu .sfâşietoare r â n d u r i de ad io in bur t ă , vasu l nos ta lg ic , vasu l lugubru , lebăda , caii albi dela R o s m e r s h o l m . ,

Şi ne-am în tors , p r in t re emigran ţ i i clasei a t re ia 4

risipiţi în somn ca .excrementele, sp r e cabinele n o a s t r e de lux, cari închid o a tmosfe ră de pl iuş şi cotty, în văzduhul sărat al largului.

Şi noaptea aceea n a fost prima noastră noapte, pen t ru ochii fulgeraţi , pent ru minţi le c h e m a t e de imposibi la t r a n s b o r d a r e .

P u s e peceţi pe ultimele dor in ţ i , în liniştea ri­dau cunoscu te şi care .nu era decât p r e lung i r ea vieţii lui. Se ap rop iau astfel de miezul nopţ i i o ra t renulu i gă t i t cu a r m e şi flori . Dincolo de u ş ă simţi veghea şopt i toare a lor sai. Rându i t î ncă o d a t ă totul pe m a s ă , ca pentru o l u n g ă ab­s e n ţ ă sau poate pent ru to tdeauna , şi puse scri­sorile in cari închisese cuvinte le d e bun rămas , , în v ă z u l celui ce v a p ă t r u n d e întâiul acolo. Apoi luă l ampa şi trecu la ei, deoda tă . - - , ,V'am a d u s , le zise, î n c ă o lumina , poate aveţi nevoie de, ca, eu trebuie s ă m ă d u c " . Ţ inea l a m p a ea pe un şoim, pe p u m n . Îna in ta , o p u s e pe m a s a d in mijloc, cu acea s i g u r a n ţ ă care îi încremenia pe ai să i , c.a in faţa unui şef ierarhic. Şi 'din pragul uşii, cu vocea n e t e d ă , r ămâne ţ i s ă n ă ­toşi, le zise, poate ne mai vedem.

Pasu l se d e p ă r t a ferm şi g r a b n i c bă t ându- ş i lovituri le su rde în ascu l t a rea care nu putea pr i ­cepe, şi deci n u va presimţi secretul du ios al plicurilor de afaceri l ă sa te , în gr i ja celor r amaş i , de min tea lui l impede si p revăză toa re , a tâ ta tot. ' 1

I. VINEA

Adresser toute correspondance concer­nant la rédac'ion à M. I. Vinea, str. Im­primeriei 53.

Numărul viilor ¿ 1 „Contimporanul" va apare Sâmbătă 2s Iunie.

Pe tot timpul vacantei ranu." va apare de câte două ori "pe lună.

Poem .Vremea în care trăiesc se îngroapă sub speciile vi­

surilor şi a blestemelor lini.şteşte-te, porumbiţă, e seara, vecinii 'şi scot dinţii

artificiali şi poalele femeilor au fost fecundate cu profeţi

puue-fi frumosul vas de sticla pe masa celui sărac din vale se ridică, cântecul uniform al erburilor

al pomilor şi aj pietrelor omul se înneaei dimineaţa în sine şi seara s.- culcă

o umbră între coloane sfărâmate bucuria care se ridică rareori dinrr'inşii, mi r

asemenea sbuciumuîui de martie ai pomilor copii se joacă cu lanţuri moştenite numai trăsăturile dorului ne sgâlţâie din nemişcări' însă în noi trăieşte o oarecare construcţie rigidă

şi manile noastre poartă mânuşile electrice ale secolului,

ziare criminale, întruniri rebele se îngrămădesc în • noi

archanghelul bunătăţii e mort în pieptul nostru e seară.

Viena ' I . P D W K i K -\SSAK

Ştiri din Italia ' • ' '!•• I M . F . \ l \ K I \ K T T ! , a n i m a t o r u l „ m i e i l i i e r a -

t u r i i t a l i e n e , d i r e c t o r u l z i a r u l u i n u i s s n l i n i s l I n i p o n i . \ a

f a c e o v i z i t i i , , C o n t i m p o r a n u l u i " ş i va ţ i n e n c o n f e r i n ţ a

l i t e r a r a B u c i i r e ş t e i l i l o r i n ( F i o j i i b r i e ic)2.'F

P O F T C F . M A R I N F T ' l ) .1 p u b l i c a t , . . \ f i ş e a i r e <;u-

\ e n i u l f a s c i s t " p e n t r u a i c e r e s p r i j i n u l i n t r u a p ă r a r e a

t i n e r i l o r a r t i ş t i n o v a t o r i i t a l i e n i . M a r i n e t t i . e r e d e s f i i n ­

ţ a r e ; ! A c a d e m i i l o r şi c r e a c e a u n u i Institut (le credit artistic

in f o l o s u l a r t i ş t i l o r i t a l i e n i .

Mussoîini a aderat la i'niţiatriva lui Markiettc . . I). Caugiullo va l a n s a Afişul Poeziei Pentagramate,

o n o u a e r e a ţ i u n e f o a r t e o r i ^ n i a l a , p e n t r u • f u z i u n e a p o c / i e i c u m u z i c a .

C O L A B O R A T O R I . ' ! , n o s t r u d . Nieola Moscardelli a

t e r m i n a t d o u a r o m a n e , . Zi/e/e noastre'' şi „Viata 1 7 c "

şi o d r a m a „Păcătosul".

T I T I . n . n o u e i l u c r ă r i a (ironici Deledda: . . F l a u t u l in P ă d u r e " .

< '. \ !>R 1 F I - K U ' \ N N l ' N ' X I O p u b l i c a in 1 u r . i n d u i i n o a l

\ o l i m i ; , , / / veiiiurìcrs sciita ventura' > A v n i i u r i e r u l ' farai

ile aventuri) s i alte stutlii asupra vietii inimitabile. Opc-

p e r d e l u i c o m p . l e . c t e , ..Opera Omnia" voi - c o s t a rimi

m i i d e l i r e . Dui io A ' l ' co t t emi s i I r t i p a sa a i r r c p r e z r n t a

n o n a p i e s . i a l u i 1 ) ' A n n u n z i o , Amaranta. A n i u r a j u l poctu-

lu i a f i r m a <;i I ) A n u n u z i o \ a s e r i e d e - a e u m ì n a i n t e mi­

m a i l i t e r a l u r a p o l i t i c a , in fe l t i l c e l e i d i n , , \ o c t u n v . C

s i , , I t a l i a a I t a l i e n i l o r " .

' l \ - A \ , ! . \ \ k . i . lu i M a l i z i a l i ,

c i l o r " s e \ a s ă r b ă t o r i la M i l a n o .

a u t o r u l . J . o L i ' O ' l n i -

Critica ÌIÌ imagini In ,,.S,e i i i h è s c s 1111 ('re i r e - <v e \ ! r . i l Ì ! l é r . i T r i - s " a t i m r u l . ti

O u s l ic iz , , . p r u i l r ' u u m i e d i - v n a r a t a l e iu i - , i u i ie a d e l i :

an s e r i i l o r şi o p e r a l u i .

I ) e ' t i l d a \ e d e p c F d e ' a n l P o e cu p c <i f i a t a u m b r a m e ;

d i n a i n l r ' u n i m e n s şi f a n t a s t i c c o r i d o r . IV M a r c e l P r o c o

<a p c un n i i n u i i o s c e a s o r n i c a r c a r e d c r . i e . n l e a / a c e , i s o l a l i ,

su l ) l i r n i a , ,1 'e u r i n a l i n i ) , u l u i p i e r d u i " . I V K i p l i n g 1

pe un r n - u M i l i t a i b r i t a n i c , - u l a b a p i > t r n i i < . 1 . i V R e m

d e t ì o u r m o i u ca pe un b . i i r â u s i c i m e , i re se u b a e

l u p a , in l o i a ! ce- i i n u a ' e s e a / . a în i lc ; ' i - .eb i . ia o c in .mim

i n t i n s a / c o a l a . F a c .

Berceuse P r i n t e m p s i l e s l e e p i n g - c a r :

O u c l l i r d e s b o u c t u e t s d e p e u p l i e r s

P o u r l e s l a c s b l e u s d ' i m e b e r g è r e

I , Y \ a n t a i l d e s b l é s c a l m e l e s h i r o n d e l l e s

f u « e n m u r e d e d o I I P

J f u r i e -

P a r ,'la \ a l l é e

F u f a u n e c o l l e s o u v i e u x p r o d i d e b o t e

, \ i a . p o r t i è r e

K t m ' o t f r e l a p u r e t é d ' u n e s o u r c e l ì l a n e l n

F a n s l e s t i l s l é l é c r a p h i c | i i e s

F n r o s s i i j n o l ( l i a n t e . . . A i d a " .

Peris. I V A N C o l . F

Stiri din Franta I'RIK'1'KNH n o ş t r i Céline Arnaulil ş i Paul Dénuée,

v o r f a c e s a a p u i a l a P a r i s r e v i s t a !ntcrwntions i n l o c u l

r e v i s t e i , , F I i s p r i i N o u v e a u "

C O L A B O R A T O R U L n o s t r u d . Canada v a i l a t m r o ­

m a n , „Croisees ouvertes sur l'âme et (a chair".

V A L E R Y F A R B A I i) a u t o r u l d e l i c i o s u l u i r o m a n T e r ­

m i n a M a r q u e z ( J ' i o n , 2 f r . ) p e c a r e n i c i u n c i t i t o r

d e - a l n o s t r u n u t r e b u i e ş , , . l i g n o r e z e , c r e a t o r u l s t r a i u r i ,

t u t u i , , l î a n i a b o o t l i ' ş i a l a t â t o r c ă r ţ i s u r p r i n z ă t o a r e ş i

( t r a d u c e r i d i n t o a t e l i m b i l e , a n u n ţ a u n n o u t o m : , A ' i o -

l e t t e s d e P a r m e ' '

J F A N R K T ! F P I , \ işi p u b b

mes Vu -•'

A M ) K K O I I ) F a s c r i s , , , ;

na veurs.

• a m e m o r i i l e : , Toutes

r t e n o u a : I.es I aiixniou-

J F . W C O C ' l ' F A i c e l m a i f e c u n d d i n t r e s c r i i t o r i i d i n

a \ a u p , r a r d a t r a n c e z a p u b l i c a d o u a r o m a n e Ihonitts i.^lin-

posteur. Le Cirand P.curt, Desene . d i n c a r i v o m r e p r o ­

d u c e in , , C o n t i m p o r a n u l " 1 ş i u n a i i i i i i i d e v e r s u r i : Pieii:

C/iaut.

1 1 F N R I P F R A F I ) c â ş t i g ă t o r u l u l t i m u l u i p r e m i u C o n -

c o u r l , \ a p u b l i c a u n r o m a n Lnztirc, -o < u ' . e y e r c d e r e ­

p o r t a j e /.<• jtuncur salari.', o c u l e g e r e d e c r o n i c i t e a ­

t r a l e , Retours 11 pieii, u n r o m a n . Iu gondole uitx ¡ ( 1 -

t/uilis d i n v i a ţ a p o p u l a r ă v e u e ţ i a a ) ş i a r e p e ş a n t i e r .

Histenclaepie, r o m a n d i n v i a ţ a p o p u l a r a l y o n e z a .

C o l a b o r a t o r u l n o s t r u d - l [ v a n C o l i p o e t u l a s a c i a n b i ­

bl i i ; ' U o o p o t r i v a c u n o s r u t în l 'V 'an ia şi în O c r m a i d a ;i t i p ă r i t

la . . F a R e n a i s s a n e e d u F i \ r e " m a r c a s i a n t o l o e ' i e m o n ­

d i a l a ,,Les ('int/ue Contincats" r u l v ^ w d i n p o e ţ i i n o t i i

a i t u t u r o r n a ţ i u n i l o r .

1 1 Contimpo-

Construcţie de Maxy