Et ego in Arcadia deosEt ego in Arcadia deos – şi eu am fostîn ţara-minune, Macedonia. Folosesc acestecou al lumilor de vis, pentru a-mi arăta ad-miraţia pentru voi, macedoneni. Nu sunt sin-gurul român îndrăgostit de ţara voastră.Rândurile ce urmează, fără a se dori demon-strative, zugrăvesc sentimentele celor careau fost pe meleagurile voastre.

(Aurel I., redacţia revistei �.D.Cultural)

Lychnidos, Oraşul LuminiiLychnidos, Oraşul Luminii

autor: Victoria S. M. din Oradea, România

Străvechiul oraş Ohrid, patrimoniu U -NESCO din 1980, se află printre cele maivechi aşezări umane confirmate şi datate dearheologi în jur de anul 6000 î.H. Cândva aicierau cam 365 de biserici, fapt pentru careOhrid a fost supranumit Ierusalimul Balcanilor Când am ajuns în Ohrid, cărând în cârcă un di-tamai rucsacul şi rătăcind preţ de-un ceas pedealul din preajma cetăţii, am realizat că suntun norocos. Am simţit în Ohrid mai mult ca ori-unde altundeva că mă aflu într-un loc binecu-vântat. Peisajul, luciul apelor lacului Ohrid,mileniile de istorie din spatele uliţelor pietruiteşi a teatrului antic, suflul divin pe care îl trans-mit bisericile atât de vechi şi frumoase, până şimodul în care strălucesc acoperişurile ude înbătaia ultimelor raze ale soarelui, toate convergcătre ideea că această aşezare numită în anti-chitate Lychnidos (Oraşul Luminii) este un loccătre care divinitatea şi-a întors faţa. Iar cândpe înserat, după o zi obositoare ajungi în faţauluitoarei biserici Jovan Kaneo, în spatelecăreia se aud valurile lacului ciocnindu-se destânci, simţi că nimeni şi nimic nu-ţi va maiputea răpi vreodată acest moment de revelaţie.Dacă ar trebui să caracterizez Ohridul într-uncuvânt, l-aş numi o „bijuterie”. Macedoneniisunt foarte mândri că într-o ţară aşa mică se gă -seşte o asemenea minunăţie, celebră în toată lu -mea. Aici am înţeles sensul sintagmei„Pa tri moniu Universal”. Fiecare suflet al aces-tei planete trebuie să se bucure în aceeaşi mă-sură de asemenea locuri fermecate deDum nezeu, ce transcend ideea de stat, ţară,naţionalitate. Pur şi simplu pentru că sunt uniceşi trebuie privite ca daruri ce aparţin fiecăruiadintre noi, indiferent dacă suntem kirghizi saumalgaşi. Iar Ohridul cu siguranţă este unul din-tre cadourile foarte frumoase primite de noi toţide undeva, de sus

După ce am coborât din autobuz undeva înafara oraşului vechi, pe o „arteră” înţesată deblocuri, am hotărât să căutăm Teatrul Antic, înapropierea căruia ştiam că aveam rezervare lahotel. Vila Olhrid oferă o admirabilă privelişte

asupra lacului şi a oraşului vechi. Gazda, odoamnă foarte politicoasă şi săritoare, ne-a în-trebat dacă 7 euro pentru cazare nu ni se parecam mult...şi chiar nu glumea. Am scăpat depovara rucsacului şi dă-i fuga în oraş, să prin-dem măcar trei ore de lumină.

Planul a fost să ne pierdem la întâmplareprintre străduţe, să o luăm la nimereală, fără aurmări ceva anume, doar bucuria de a te învârtifără nici o oprelişte prin acest oraş-muzeu.Obiectivele pe care nu voiam să le ratăm urmasă le bifăm a doua zi. Ideea a fost cum nu sepoate mai bună, am descoperit o sumedenie decolţişoare pitoreşti pitite prin păienjenişul im-posibil de desluşit al străzilor în miniatură. In-fluenţele mediteraneene se simt, temperaturaeste foarte plăcută pentru sfârşitul lui noiem-brie, unii copaci mai sunt verzi, mai multvedem chiar şi un palmier în curtea unui creştin

Georgiana F.

Tsar SamoilTsar Samoil

Tsar Samoil, cunoscută şi ca „bazarul dinOhrid” este strada care de secole împarte oraşulîntre creştini şi musulmani. Personal ampreferat liniştea şi priveliştile mirifice dinoraşul de sus, dar pentru cumpărături şi restau-rante, bazarul este locul cu cea mai variatăofertă.

Ca de obicei, căutarea locului ideal pentru amânca se dovedeşte dificilă. Iniţial am intratîntr-un restaurant care era gol (adică eramnumai noi), unde nici preţurile nu erau printrecele mai mici. Citisem încă de acasă că, in-diferent de sezon, Ohrid-ul este mai scumpdecât Skopje.

Într-un final găsim un restaurant, nu mai ştiuce-am mâncat dar ştiu că era bun şi la un preţaccesibil. Nu prea mă pricep la mâncăruri, ştiudoar că în Macedonia se poate mânca relativ

bine şi ieftin, dar fără a găsi varietatea demâncăruri din Belgrad sau Sarajevo spre e xem-plu (ca să ne raportăm la locuri din fostele oraşesurori). N-am zăbovit prea mult, ca de obiceiaveam lupta noastră personală cu lumina şi cuafurisitul de fus orar, mai aveam doar vreo orăde lumină şi nădăjduiam că vom prinde câtevacadre cu lacul pe înserat.

Una dintre cele mai fermecătoare străduţedin oraşul vechi este cea străjuită de două bi se -rici mici, dar extrem de cochete, ridicate din pi-atră. Zidurile sunt foarte atent renovate,res pectându-se cu stricteţe specificul zonei.Bisericile se numesc (pentru cei curioşi) St.Nikola Bolnički şi St. Bogorodica Bolnička,ambele construite în secolul al XIV-lea. Dupăvenirea turcilor, ele şi-au pierdut funcţiunea delăcaşuri de cult, devenind spitale. Bolnica setraduce prin spital, de unde şi numele lor. Nuştiu dacă există vreo legătură între cuvântul„boală” şi acest „bolnica”, e probabil să fie, camulte alte cuvinte româneşti ce se aseamănă cucele din limbile slavone. În plan îndepărtat,putem admira una dintre cele mai bine păstatecase tradiţionale din această zonă, caracteristi-cile ce le definesc fiind parterul din piatră, eta-jul din lemn ieşit în exterior faţă de nivelulinferior şi culoarea albă a caselor ce atragesoarele atât de darnic cu această aşezare. Dincauza lipsei de spaţiu datorată dimensiunilorfoarte mici ale străzilor, în Ohrid fiecare locşorcât de mic, trebuie valorificat. După acestraţionament au fost construite etajele ieşite înexterior ale caselor vechi. Spre deosebire dealte localităţi macedonene, caselor de aici lelipsesc curţile dinspre stradă.

Între timp a început să picure, cerul s-a în-tunecat brusc, devenind sinistru. Un motiv înplus pentru a desluşi drumul spre port şi a ad-mira munţii şi oraşul vechi în această ambianţăde „sfârşit de lume”.

67

Macedonia, mon amourMacedonia, mon amour

Vă imaginaţi portul din Ohrid precumŞantierul Naval din Constanţa sau asemeneaportului Pireu spre exemplu unde acostează zil-nic o grămadă de mastodonţi, care mai de caremai ruginiţi sau dimpotrivă mai luxoşi. Aici nuveţi vedea vapoare cât un bloc cu 15 etaje ca-pabile să primească mii de pasageri. Portul estefoarte mic şi cochet, la fel şi cele câteva vasede agrement rezemate de docuri.

Din toată Macedonia, aici îmi doream celmai tare să ajung. Motivul ţine probabil denenumăratele poze pe care le-am văzut cuJovan Kaneo, ziua, noaptea, pe soare, ploaie,nor sau la apus. De la Teatrul Antic, o străduţăpietruită (ca toate cele din oraşul vechi) ne con-duce spre biserică printr-un decor paradisiac,cu lacul în stânga şi căsuţe înghesuite, ce în ul-tima parte a drumului lasă loc unui deal, îndreapta. O linişte mormântală, nici ţipenie deom pe stradă, doar valurile ce se sparg de malulstâncos se aud pe fundal. În depărtare, pe buzaunei stânci înălţate deasupra lacului se găseştede mai bine de 750 de ani Biserica JovanKaneo, unul dintre cele mai frumoase exemple

de artă bizantină din Europa.E genul de loc care te reţine ca un magnet.

Admiri şi nu poţi să nu te gândeşti ce bine ar fica timpul să stea în loc pentru o vreme. Loculeste divin, poziţionarea bisericii deasemenea.Dimensiunile sale sunt destul de mici, dar fru-museţea ei este de nepovestit. Din păcate nu amcunoştinţe temeinice de arhitectură pentru aputea explica mai multe. Prefer să las pozele săvorbească. Ceea ce pot spune sigur este că s-apus multă credinţă şi pasiune în construcţia sa,altfel nu văd cum frumuseţea ei ar fi străbătutsecolele

Ne-am rupt cu greu de priveliştea perfectă şiam coborât pe nişte scări întortocheate înKaneo, după părerea mea, cel mai fascinant locdin Ohrid, ce pe vremuri a fost un cartier săracîn care abia îşi duceau zilele pescarii de aici.Ne-am aşezat direct pe plajă (cu pietre, nu cunisip), printre bărcile parcate ale „băştinaşilor”,am desfăcut berile şi le-am savurat într-undecor magnific. Kaneo este practic izolat derestul oraşului datorită falezei foarte stâncoaseşi abrupte ce le desparte. Valurile se înteţeau,lacul era din ce în ce mai agitat şi cu toate astea,deşi eram în ultimele zile ale lui noiembrie

stăteam în tricou. Am pălăvrăgit preţ de vreooră, după care am plecat, promiţând că ne vomface timp şi a doua zi să venim aici pe lumină.Şi nu am regretat deloc...

Floria

Ohrid, orașul - grădinăOhrid, orașul - grădină

La sfârșitul lunii aprilie am pornit împreunăcu soţul meu şi un mic grup de prieteni iubitoride excursii într-un circuit de 8 zile prin Balcani.Am străbătut patru ţări - Bulgaria, Macedonia,Albania şi Grecia - parcurgând aproape 3000km. Dacă mi-ar cere cineva să numesc treilocuri care m-au impresionat în călătoria noas-tră balcanică aş răspunde fără ezitare: Ohrid,Moscopole, Metsovo. Dar... în sufletul meu aşmai adăuga un orăşel de munte din Macedonialocuit de aromâni, aproape necunoscut turiştilorstrăini, cu o istorie impresionantă: Cruşova.

Pe 1 Mai am plecat dimineaţa devreme dinVelingrad, am trecutgraniţa la Delcevo şi amcălătorit ziua întreagăprin Macedonia, o ţarăfrumoasă, verde, cupeisaje de vis desprinseparcă dintr-o poveste cuzâne. Am oprit pentruprânz într-un orăşelcurat şi cochet, Ştip, amurcat spre cel mai înaltoraş din Macedonia,frumos şi trist, Cruşovaapoi am coborât spreBitolia unde atmosferadin centrul oraşului teduce cu gândul spre

lumea musulmană. La Ohrid am ajuns după lăsarea nopţii, eram

încântaţi dar osteniţi şi flămânzi după o zilungă... Ne-am bucurat cu toţii când am văzutpanoul luminos de la intrarea în oraş pe carescrie Ohrid-Patrimoniu Mondial Unesco, darne-am îndreptat direct spre hotelul ce ne-a găz-duit peste noapte, pentru cină dar mai ales pen-tru odihnă. Dacă am fi fost cazaţi în oraşulvechi ne-ar fi tentat o scurtă plimbare dar cumne aflam la câţiva km. de zona turistică aOhridului am amânat plimbarea pentrudimineaţa zilei următoare.

Ne-am trezit nerăbdători, cu noaptea-n capşi după un „foarte”mic dejun urmat de o cafeabună ne-am luat rapid bagajele, ne-am suit înmicrobuz şi pe la 8 dimineaţa ne aflam lapoarta oraşului vechi. Gorna Porta, singurapoartă care s-a păstrat până astăzi din timpuriîndepărtate, pare a fi graniţa dintre prezent şitrecut, trecerea spre o lume a legendelor. Mi-crobuzul a rămas în parcarea amenajată înafara zidurilor oraşului iar noi am păşit prinGorna Porta într-un oraş care m-a fermecat dela prima vedere.

Ne-am felicitat în gând pentru inspiraţia dea fi pornit spre oraşul vechi devreme, timp de ooră am avut privilegiul de a ne afla printre

puţinii vizitatori ai Ohridului. Am privit casele,bisericile, floriile primăverii... dar mai ales amvisat şi ne-am pierdut în albastrul clar al lacu-lui înconjurat de munţi cu creste înzăpezite. Amavut norocul să ajungem la Ohrid într-o pe-rioadă foarte frumoasă a anului... pomi înfloriţişi lalele în culori vesele, lâmâi cu fructe coaptepe terasele caselor albe, ghivece cu flori sus-pendate în grădini de-o palmă... lacul albastruce atrage toate privirile păzit de munţi înalţice-şi păstrază mantia de zăpadă pana sprevară... lumina blândă ce învăluie oraşul...Bătrân Ohridul dar atât de colorat, de vesel, decochet... fără a fi strident... farmecul discret alOhridului fascinează şi nu poate fi uitat nicio-dată...

După ce am trecut de Gorna Porta am pornitla deal pe Strada Kuzman Kapidan, cea maiscurtă cale spre Cetatea lui Samuil. Pantaabrubtă îţi aminteşte de legenda potrivit căreiasoldaţii bulgari ce urcau cu greu piatra pentru aconstrui cetatea se văiatau întruna O... HRID!!!(hrid –deal în limba slavă). Şi de aici... numelepe care îl poartă şi astăzi oraşul.

Unul dintre cele mai vechi oraşe din Europa,Ohridul este un adevărat tezaur arheologic. Sespune că sub Ohridul de astăzi s-ar afla încă unoraş... Au fost excavate de-a lungul anilor peste250 de situri arheologice, din epoca neoliticăpână în Evul Mediu. În apropiere de Ohrid aufost descoperite aşezări preistorice datate înjurul anului 6000 Î. Hr., această zonă fiindlocuită permanent din cele mai îndepărtate vre-muri.

Ohridul s-a înălţat pe ruinele anticului oraşgrecesc Lychnidos - Oraşul Luminii - situat peVia Egnatia, cea mai importantă cale comer-cială din Balcani ce lega Marea Egee cu MareaAdriatică. Potrivit legendei, prinţul fenicianCadmus a fost alungat din Teba şi s-a refugiatpe malul lacului Ohrid, întemeind oraşul Lych-nidos. Pe la mijlocul secolului IV Î. Hr., Filip alII-lea al Macedoniei a cucerit oraşul şi toate te -ri toriile din jurul lacului. În anul 148 Î. Hr. în-treaga zonă a intrat sub ocupaţia romanilor.Lychnidos a fost pomenit pentru ultima datăsub acest nume în anul 526 când a fost distrusde un cutremur devastator. Oraşul va fi recon-struit de slavi şi va primi numele Ohrid,menţionat pentru prima oară în anul 879 î n tr-un document oficial încheiat la Constan-tinopol. Capitală imperială în timpul ţaruluibulgar Samuil, unul dintre cele mai prospereoraşe din Balcani, Ohridul va fi disputat şistăpânit în evul mediu de bulgari, bizantini,sârbi şi albanezi. În anul 1395 turcii conduşi desultanul Baiazid I au cucerit Ohridul care a de-venit capitala sangeacului cu acelaşi nume pen-tru mai bine de 500 de ani, până la începutulsecolului XX (1912) când armata sârbă a el i -berat oraşul.

Ohridul a fost şi continuă să fie un perma-nent şantier arheologic. De câte ori se sapă pen-tru fundaţia unei locuinţe sau pentru restaurareaunui monument istoric se descoperă noi şi v a -loroase vestigii ale trecutului ce atestă ve chi -mea Ohridului şi importanţa sa economică darmai ales culturală şi religioasă de-a lungul s e -co lelor.68

Ileana

SkopjeSkopje

Skopje, capitala Macedoniei, a trecut prinexperienţa unui cutremur devastator în anul1963, care a distrus multe dintre clădirile fru-moase datând din secolele 18 şi 19. O incursi-une în acest oraş scoate la iveală o destinaţiefascinantă, în care abundă cultura şi ospitali-tatea. Urbanismul este dat de amestecul dintreblocurile de locuinţe, minaretele moscheelor şibisericile ortodoxe, toate având drept fundalmunţii: dovezi grăitoare ale moştenirii istoriceîncărcate de cultură.

După 1991, când a avut loc destrămarea Re-publicii Federative Iugoslavia, Macedonia şi-acâştigat independenţa iar oraşul Skopje a devenitcapitala micului stat balcanic. Oraşul este aşezatpe râul Vardar, într-un mirific peisaj natural. În-conjurat de munţi, Skopje este situat într-o vâl-cea largă, ce i-a dat avantajul de a se dezvolta şide a ajunge oraşul înfloritor de astăzi.

În antichitate, grecii au numit oraşul Skopia(„Turnul de Observaţie”), pentru că era loculideal de a supraveghea graniţa de nord a teri-toriului. Apoi oraşul a căpătat mai multe denu-miri, fiind ocupat pe rând de romani, turci,sârbi şi în cele din urmă de slavi. Aceştia aubotezat oraşul Skopje, nume care se păstreazăşi astăzi. Timp de secole, oraşul şi-a trăit ago-nia transformărilor, trecând de la un stăpân laaltul. De aceea eu consider Skopjie un amal-gam extrem de viu şi pastelat foarte interesantşi încântător de culturi şi tradiţii multiple.

Skopje este un exemplu autentic de oraş încare se reflectă puternică moştenire musul-mană, umbra persistentă de pe vremea ocu-paţiei otomane, care a dominat peste 500 deani. Aerul şi strălucirea oraşului contemporansunt date de amestecul oriental al istoriei cujocul cald al luminilor persistente occidentale,

care fac în prezent dinSkopje capitala Mace-doniei liberă şi indepen-dentă.

Skopje este astăzi celmai important centru in-dustrial, cultural, com-ercial şi administrativ alMacedoniei.

Parcul �aţionalParcul �aţionalMavrovoMavrovo

Nu departe deSkopje, se află ParculNa ţional Mavrovo.Peisajul încântător şi sălbăticia acestei rezer-vaţii naturale, fac din acest loc unul tentantpentru plimbări, sporturi acvatice şi practicareaschiului (în staţiunea Zare Lazarevski).

Galicnik Svabda, faimosul festival alnunţilor din oraşul Galicnik, se ţine în fiecarean, în luna iulie. Este o competiţie între cupluri,la finalul căreia este selectat unul care va aveaonoarea să se căsătorească în tradiţionalul stildin Galichka. Dansul teskoto este un elementcheie al festivităţilor: bărbaţi în haine tradi ţi o -nale îşi dau mâinile, apoi le ridică şi le coboară,în sunetul impunător al tobelor şi al cornurilor.El are un aer solemn, care simbolizează suf e -rinţa populaţiei de-a lungul istoriei şi îţi oferăşansa de a fi părtaş la procesiunile bărbaţilor şifemeilor, îmbrăcaţi în costume tradiţionalemacedonene.

NOTA REDACŢIEI

Atins de aripa îngerului, un folclorist dinIstibanja, Macedonia, Stojko Mitkovski (n.1955), a acreditat ideea că folclorul este, pe câtde vechi, pe atât de „mo dern”. Această ipoteză aprins foarte tare, copiii şi tinerii , cu deosebire,alegând civilizaţia folclorică înrâurită de creş-tinism, ca drumul cel mai drept spre revigorareaunei civilizaţii fără egal: Civilizaţia Folclorică.Stojko spune că „Fiecare naţiune are propriulfolclor. Prin datină şi tradiţie, ea este recunos-cută ca o fiinţă de neam între popoarele lumii. Lanoi, în Macedonia se insistă pentru cunoaştereatradiţiilor de către copii. La noi folclorul este con-siderat ca ceva nepieritor, iar copiii şi tinerii con-sideră costumul, dansul şi cântul tradiţionale cape o mare modernitate. Este rezultatul uneistrategii pusă la cale de noi, folcloriştii, pentrua capta maxima atenţie asupra celei mai maricivilizaţii din istoria umanităţii. Folclorul se stu-diază în şcoală şi în facultate. Este obiect destudiu obligatoriu. Şi, ce este minunat, copii şitinerii se întrec în a cunoaşte cât mai mult , iarcine ştie să danseze şi să cânte precum odinioară,este considerat un om inteligent şi dotat, înzes-trat cu o gândire matură”.

Poetul nostru naţional, Mihai Eminescuspunea: „Vrei viitorul a-l cunoaşte, te-ntoarcespre trecut”. Înţelepţii voştri au ales deja aceastăcale. Voi sunteţi deja pe calea rezidirii neamuluivostru în spirit. Am convingerea că în scurt timp,Macedonia va deveni una dintre cele maiavansate ţări din Europa de est. Sunt semne clarecare vădesc un atare viitor. Deşi aţi trecut printr-

un război, aţi găsit resurse morale să vă reveniţirapid. Viitorul vostru se întrevede şi din muncape care o desfăşoară politicienii voştri, ca ade-văraţi patrioţi, preocupaţi permanent debunăstarea naţiunii. Se mai vede în modul rig-uros de funcţionare a serviciilor publice, undeProtecţia Consumatorului funcţionează în para-metrii normalităţii. Se vede din preocuparea con-ducătorilor voştri ca alimentele şiîmbrăcămintea să se menţină la preţuri rezon-abile. Multe semne vădesc marele vostru viitor.Unul dintre acestea este buna cuviinţă şi mod-estia manifestate la toate nivelurile societăţii,până şi prin locuinţele modeste, funcţionale pecare le ridicaţi.Vă admir, macedoneni, pentru înţelepciunea şipatriotismul vostru.

Grupaj realizat de Aurel Ifrim

69