Eroarea de fapt si eroarea de drept penal in Noul Cod Penal. Privire comparativa.

8/13/2019 Eroarea de fapt si eroarea de drept penal in Noul Cod Penal. Privire comparativa.

1/10

Cu toate ca nu este agreata de nimeni si nicaieri, in unele ramuri ale dreptului, cum este

dreptul penal, fiind chiar sanctionata in unele cazuri, eroarea este un fenomen absolut natural

care pur si simplu se petrece, independent de vointa noastra.

Eroarea a fost privita cu scepticism la inceput, ne referim la perioadele moderne de inceput ale

dreptului penal, cand aproape in fiecare stat se sanctiona eroarea, crezandu-se ca nu are nicio

relevanta. Apoi, rand pe rand, statele au acceptat ideea psihologilor ca eroarea ar trebui sa

exonereze faptuitorul de raspundere penala, intrucat acesta nu a dorit comiterea faptei respective.

In lucrarile de psihologie, s-a aratat ca eroare poate avea cauze multiple : erori de rationament,

erori de senzatie, erori de perceptie etc. Procesul de cunoastere prin care se evita sau se incearca

evitarea erorii tine de gradul de cultura, de experienta de viata acumulata, sau chiar de insusi

individul prin capacitatile cu care a fost inzestrat.

Eroarea de fapt.

Eroarea de fapt este definita in de unii penalisti ca fiind ca reprezentarea gresita de catre

cel ce savarseste o fapta prevazuta de legea penala a realitatii din momentul savarsirii faptei,

reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor date ale realitatii. 1Alti

autori apeleaza la definitii mai simple 2 si mai concise 3, insa noi ales sa definim eroarea de fapt ca

reprezentarea falsa in mintea faptuitorului a tuturor elementelor ce au legatura cu fapta savarsita,

sanctionata de legea penala.

Codul Penal in art 51 alin.1. defineste eroarea nu constituie infraciune fapta prevzut de legea

penal, cnd fptuitorul, n momentul svririi acesteia, nu cunotea existena unei stri,

situaii sau mprejurri de care depinde caracterul penal al faptei .

Cu toate ca legea penala imprima erorii o definitie aparent exacta, legiuitorul a omis sa explice

unii termeni si conditii, definitorii dupa parerea noastra, pentru intelegerea exacta a erorii de fapt.

Astfel, doctrina a incercat sa explice care sunt conditiile existente necesare ca sa ne putem afla in

1 Constantin Mitrache , Drept penal roman , Ed. Universul Juridic, Editia a IX revizuita si adaugita,Bucuresti, 2013, pag 175. Autorul se raliaza la aceasta definitie alaturi de Vintila Dongoroz si Ion Oancea.2 Maria Zolyneak, Drept penal roman, Ed. Fundatiei Chemarea Iasi, vol II, Iasi, 1992, pag 754. Autoarea spune ca

prin eroare se intelege necunoasterea sau gresita cunoastere a unor imprejurari in care actioneaza faptuitorul.3 Costica Bulai, Dictionar explicativ de drept penal si procedura penala, Ed. Hamagniu, Bucuresti, 2013, pag 325,autorul defineste concis eroarea ca fiind necunoasterea sau cunoasterea incompleta sau gresita a unei stari, situatiisau imprejurari.


2/10

prezenta unei erori si de asemenea s-a incercat o definire a elementelor stare, situatie sau

imprejurare.

Pentru a fi in prezenta unei erori, s-a conchis ca sunt necesare 3 elemente si anume :

1. Savarsirea unei fapte penale;

2. Faptuitorul, in momentul savarsirii faptei penale, sa nu fi cunoscut anumite stari, situatii

sau imprejurari, pe tot parcursul desfasurarii actiunii;

3. Starile, situatiile si imprejurarile care nu au fost cunoscute, sa aibe legatura cu caracterul

penal al faptei;

Legat de primul aspect, este evident ca trebuie sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea

penala, deoarece, eroarea este o cauza exoneratoare de raspundere (alaturi de legitima aparare,

starea de necesitatea, constrangerea fizica, betia, minoritatea etc). Daca persoana care savarseste

o fapta este in eroare cu privire la anumite aspecte dar nu savarseste o fapta penala atunci dreptul penal nu isi are aplicare, fapta fiind in sfera de reglementare a altei ramuri.

Referitor la cel de-al doilea aspect, spuneam mai sus, ca legiuitorul a omis sa defineasca termenii

atributi erorii. De aceea doctrina a vazut necesar, pentru o mai buna intelegere a legii penale,

definirea termenilor de stare, situatie sau imprejurare.

Astfel, prin stare se intelege felul sau modul in care se prezinta o persoana sau un bun (de

exemplu, un bun care este patrimoniu national). Sau cu privire la starea unei persoane 4 s-ar putea

retine urmatorul exemplu de eroare. Conform art. 199 Cod penal, infractiunea de seductie este ,

fapta aceluia care, prin promisiuni de casatorie, determina o persoana de sex feminin mai mica

de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani. Daca

faptuitorul a fost in eroare cu privire la varsta ei, din cauza dezvoltarii fizice care parea a fi in

concordanta cu o varsta mai mare de 18 ani, acesta nu va raspunde pentru infractiunea de

seductie.

Prin situatie se desemneaza pozitia bunului sau persoanei in cadrul relatiilor sociale 5 (ruda

apropiata, cetatean, membru de familie, amintiri de familie) trasatura esentiala pentru existenta

infractiunii.

4 Maria Zolyneak, op. cit. 5 Florin Streteanu, Tratat de drept penal, Ed. C.H. Beck, 2008, pag 570.


3/10

Iar prin imprejurare se intelege o realitate externa care daca este pusa in corelatie cu fapta

savarsita, o particularizeaza 6 (ex furtul, daca este comis pe timpul noptii sau in public se va

transforma in furt calificat)

In sfarsit, cel de-al treilea aspect, vizeaza conditionarea aspectului penal de starea, situatia sau

imprejurarea necunoscuta sau cunoscuta gresit. Pe scurt, este necesar ca starea, situatia sau

imprejurarea, sa fie un element constitutiv al infractiunii respective, neputand fi conceputa

existenta acesteia fara elementul respectiv. 7 De exemplu, faptuitorul sa nu cunoasca aspectul ca

bunul pe care il cumpara provine dintr-un furt si savarseste asfel infractiunea de tainuire,

infractiune prevazuta de art. 221 Cod Penal.

Clasificarea erorii de fapt.

Desi legiuitorul nu a facut o asemenea clasificare, doctrina a pus in vedere mai multe forme pe

care eroarea de fapt le poate lua.

1. Eroarea de fapt si ignoranta

A nu cunoaste ceva, inseamna a nu sti, adica a ignora ceva; a cunoaste ceva in mod gresit,

inseamna a fi in eroare 8, deci prin urmare eroare nu este decat o ignoranta partiala iar ignoranta

apare a fi sursa primordiala a erorii. De aceea, sunt asimiliate impreuna, fiind supuse acelorasi

reguli juridice 9.

2. Eroarea de fapt proprie si eroarea de fapt provocata.

Doctrina a facut o diferenta intre eroarea de fapt proprie, care nu este altceva decat o eroare

determinata exclusiv de conduita faptuitorului, fie a uitat, fie nu a fost atent, si eroarea de fapt

provocata sau amagirea cum mai este denumita, care este inducerea in eroare a unei persoane,

similiara dolului in dreptul civil.

Daca eroarea de fapt proprie nu necesita prea multa atentie, eroarea de fapt provocata implica

cateva precizari.

6 Vasile Pavaleanu, Drept penal general , Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012, pag 271 7 George Antoniu, Vinovatia penala, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1995, pag 308 8 Vintila Dongoroz, Drept penal. Reeditarea Editiei din 1939 , Ed. Asociatia Romana de Stiinte Penale, 2000 , pag336 9 Idem, pag 337


4/10

Eroarea de fapt provocata este eroarea prin care o persoana este indusa in eroare, fie prin

intermediul direct al amagitorului, fie prin intermediul unui lucru sau chiar a altei persoane. Ceea

ce este interesant, este faptul ca daca amagirea a fost intentionata, cel ce a comis fapta va fi

exonerat de raspundere penala, cel mult va raspunde pentru culpa, iar cel ce a indus in eroare va

raspunde pentru fapta comisa cu intentie directa.

3. Eroarea de fapt invincibila si eroarea de fapt vincibila

Eroarea invincibila exonereaza complet de raspundere penala, pe cand eroare vincibila sau

culpabila cum mai este denumita, nu exonereaza de raspundere penala, lasand astfel posibilitatea

pedepsirii inculpatului cel putin pentru culpa.

Astfel, in cazul erorii invincibile, ea exonereaza complet de raspundere penala. De exemplu, in

cazul unui act sexual cu un minor, infractiune prevazuta de art. 198 Cod Penal, faptuitorul nu si-a putut da seama de varsta reala a fetei pe care a apreciat-o in mod eronat peste 18 ani, in realitate

neavand nici 15, nu va raspunde pentru nicio infractiune. Nu se va putea retine nici macar culpa

din cauza faptului ca infractiunea este prevazuta doar in modalitatea comiterii cu intentie.

Un alt exemplu clasic lansat de catre doctrina este cel in care la o partida de vanatoare, A trage

intr-un tufis in care misca ceva si il ucide pe B. Nu se va putea retine intentie din cauza erorii,

dar se va putea retine ucidere din culpa. Astfel, eroarea poate exonera de raspundere penala, insa

in unele infraciuni poate exonera doar de forma agravanta, infractiunea simpla ramanand

susceptibila de pedeapsa.

Un aspect interesant il putem regasi in doctrina italiana, care considera ca nu e necesara distinctia

intre eroare invincibila, pe care un om o diligenta normala nu ar fi putut-o evita, si eroarea

vincibila care cu o minima diligenta s-ar fi putut evita, intrucat ambele constitutie erori si astfel

nu conteaza intensitatea si nici originea erorii de fapt. Astfel, daca exista o eroare, ea va exonera

de raspundere.

Unii autori 10 considera ca este imperios necesar ca organele de cercetare si de judecata sa faca o

diferenta clara intre eroarea culpabila si incertitudinea care reprezinta o indoiala sau

nesiguranta - iar autorul trebuie sa nu actioneze pana ce nu isi clarifica incertitudinile, in caz

contrar va raspunde pentru fapta comisa, efectele erorii find excluse.

10 Florin Streteanu, Tratat de drept penal vol I , Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008, pag 570


5/10

Un exemplu concret 11 , pe scurt, pentru incertitudine poate fi desprins din practica recenta a

Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Inculpatii lucrau ca soferi la o firma de transport din Republica Moldova si efectau transport de

colete pe ruta Republica Moldova Spania. In Republica Moldova, inculpatii aveau un punct de

lucru unde primeau colete pentru a fi transportate in Spania. Procedura era riguroasa, fiecare

colet era controlat pentru a nu contine obiecte interzise (medicamente, droguri, arme, etc) apoi

intr-un carnet era notat numele si numarul de telefon al destinatarului, apoi se incasa

contravaloarea.

Urmand sa se intoarca din Spania in Republica Moldova, procedura s-a indeplinit precar, un

numar de aproximativ 128 de colete au fost incarcate fara a mai fi verificate daca contin obiecte

interzise. La vama Nadlac din Romania, la controlul efectuat, intr-un colet sau gasit mai multe

pachete continand cannabis.Inculpatii au invocat eroarea de fapt, intrucat ei nu stiau ceea ce contin pachetele. Instanta a

respins cererea inculpatilor de a se aplica prevederile erorii de fapt, cu motivarea ca pentru a fi

incidenta aceasta cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, trebuie sa existe eroare, si

nu indoiala, adica o cunoastere nesigura a rezultatului faptei, pe care il concepe ca posibil sau

probabil.

In speta mentionata mai sus, s-ar fi putut retine eroare de fapt, daca inculpatii ar fi cautat in cele

128 de colete primite si nu ar fi gasit efectiv drogurile, existand atunci o culpa cu prevedere, ei

bazandu-se pe controlul efectuat insa nu au gasit drogurile. Atunci ne-am fi aflat in prezenta unei

erori de fapt, care ar fi atras exonerarea raspunderii penale. Cu toate acestea infractiunea de trafic

de stupefiante prevede comiterea infractiunii doar cu intentie.

Tot in doctrina s-a aratat ca excluderea aplicarii circumstantelor agravante care insotesc o

inractiune intentionata se face indiferent daca eroare este invincibila sau culpabila, dar in cazul

unei infractiuni din culpa, eroare inlatura circumstanta agravanta doar in cazul in care nu este

datorita culpei faptuitorului. Este normal sa fie asa, pentru ca in masura in care eroarea culpabila

si-ar produce efectele si in cazul in care s-ar datora culpei faptuitorului, atunci circumstantele

agravante nu ar putea fi retinute niciodata, ele nefiind prevazute tocmai datorita culpei

faptuitorului.

11 I.C.C.J., secia penal, decizia nr. 3033 din 11 mai 2006


6/10

4. Eroarea fireasca si eroarea negativa sau inversa

Eroarea fireasca este eroarea de fapt, adica necunoasterea unei stari, situatii sau imprejurari in

care actioneaza faptuitorul.

Eroarea inversa de fapt nu are ca efect aducerea faptei in sfera raspunderii penale. De exemplu,

daca subiectul actioneaza convins ca sustrage un bun care nu este al sau, dar in realitate este

bunul sau, nu va fi sanctionat pentru infractiunea de furt. Merita mentionat si faptul ca atunci

cand infractorul crede ca actioneaza in conditiile unei circumstante atenunate, desi in realitate nu

exista, totusi aceasta va fi retinuta. Spre exemplu, inculpatul ii aplica unei persoane mai multe

lovituri, cauzandu-i leziuni, inculpatul aflandu-se in eroare cu privire la injuraturile adresate de

victima, aceasta adresandu-i injuriile unei persoane la telefon, folosind un dispozitiv hands-free,

care l-a dus in eroare pe inculpat, se va retine circumstanta atenunata, de provocare, desi ea nuexista.

5. Eroare directa si eroare indirecta

Eroarea directa este atunci cand faptuitorul sau agentul considera in mod eronat ca nu sunt

realizate elementele constitutive ale infractiunii. Per a contrario, eroarea indirecta este atunci

cand faptuitorul in mod eronat considera ca nu comite o infractiune desi fapta sa constituie toate

elementele infractiunii, de exemplu crede in mod gresit ca actioneaza in legitima aparare.

6. Eroare reala si eroare disimulata

Clasificare specifica dreptului francez, eroarea reala este eroarea de fapt cand agentul nu

cunoaste sau cunoaste gresit anumite stari, situatii sau imprejurari, iar eroarea disimulata exista

atunci cand inculpatul, in mod fraudulos, incearca sa se foloseasca de invocarea erorii pentru o

pedeapsa mai mica sau chiar pentru exonerarea de raspundere penala. Merita mentionat, ca din

punct de vedere penal, doar eroarea reala exista, eroarea disimulata, nefiind decat o eroare

simulata, in realitate nu exista.

7. Eroare esentiala si eroare neesentiala

Eroare esentiala sau principala care are ca efect inlaturarea vinovatiei si poarta asupra unui

element de care depinde caracterizarea faptei ca infractiune


7/10

Eroarea neesentiala sau secundara nu inlatura vinovatia, cel mult, poate avea ca efect o

circumstanta atenunanta.

Efectele erorii in cazuri particulare. Error in obiecto, error in persona, aberratio causae.

Error in obiecto. Aceasta forma de eroare, apare atunci cand obiectul material al infractiunii este

diferit de ceea ce isi imaginase autorul, caz in care se admite irelevanta erorii, pentru ca legea

penala protejeaza in mod egal valorile sociale. De exemplu, A incearca sa sustraga bunul lui B,

dar il ia pe cel a lui C. Fapta lui A constituie infractiunea de furt, eroarea in cauza fiind una

neesentiala. Cu toate acestea, este important obiectul juridic, astfel, daca in exemplul de mai sus,

A ar fi sustras propriul sau bun, crezand ca a sustras bunul lui B, acesta nu ar fi comis o

infractiune ci doar o fapta putativa. Interesant este faptul ca in doctrina germana, se considera

furt si daca agentul si-a sustras propriul bun.

Error in persona. Este error in persona atunci cand agentul vrea sa lezeze o persoana insa o

confunda cu alta. De regula, eroarea asupra persoanei constituie o eroare neesentiala. Spre

exemplu, in cazul omorului este suficienta uciderea unei persoane indiferent de identitatea

victimei. Nu conteaza ca A l-a ucis pe B crezand ca este C.

Aberratio causae aceasta eroarea apare atunci cand rezultatul produs de actiunea faptuitorului,

s-a produs altfel decat l-a gandit acesta. De exemplu, A il impusca pe B iar apoi da foc casei in

care se afla victima, B murind din cauza focului si nu a impuscaturii. In privinta acestui tip de

eroare se vorbeste despre deviere totala a cursului cauzal, de exemplu A il loveste pe B,

cauzandu-i nenumarate leziuni interne. In timp ce B este transportat la spital, masina intra intr-un

magazin situat ilegal pe strada iar B decedeaza. Lui A nu i se va putea imputa infractiunea de

omor, ci doar o tentativa de omor si nu din cauza erorii aberratio causae ci din cauza faptului ca

nu exista o relatie de cauzalitate intre actiunea lui A si rezultatul final (risc deviat) 12. Tot legat de

devierea cursului cauzal, mai exista si situatia cand A il loveste pe B, cauzandu-i nenumarate

leziuni, iar acesta decedeaza la spital dupa cateva saptamani, din cauza leziunilor interne. Astfel,

A va raspunde pentru infractiunea de omor, eroarea fiind neesentiala. Mai trebuie mentionat in

cadrul acestei sectiuni si dolus generalis cand autorul convins fiind ca rezultatul s-a produs deja,

mai desfasoara o actiune care produce de fapt rezultatul dorit.

12 Florin Streteanu, op. cit. pag 574


8/10

Eroarea de drept si eroarea de drept extrapenala.

Eroarea de drept penal ar putea fi definita ca interpretarea gresita sau chiar necunoasterea unei

norme de drept penal. De exemplu, faptuitorul comite o infractiune, acesta nu a inteles ca aceasta

este interzisa de legea penala, ci a considerat ca fapta este permisa.

Codul Penal in vigoare, prin art. 51. alin 4. ar face orice scriere despre eroarea de drept penal

care sa duca la exonerare de raspundere panala, ca fiind inutila. Asta pentru ca alin. 4 din art. 51

prevede expres ca nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.

Pe buna dreptate legiuitorul a facut o asemenea precizare, mai ales ca la ora actuala se fac

eforturi pentru a face cunoscuta legea penala. Exista tot felul de mijloace de promovare,

Monitorul Oficial in varianta on-line, mass-media etc. Totusi, unii autori au sustinut13

ca se poateinvoca eroarea de drept in anumite circumstante, opinie la care ne alaturam si noi. Spre exemplu,

in locurile unde a existat o catastrofa, un cutremur sau inudatie de mari proportii, iar in timpul

cat a durat evenimentul respectiv, s-a publicat in Monitorul Oficial o noua lege care ar incrimina

o fapta, iar cetatenii respectiv nu ar fi avut acces la Monitorul Oficial din cauza dezastrului

respectiv. Sau, s-ar mai putea invoca necunoasterea legii si in momentul cand o instanta de fond

constata ca fapta comisa nu constituie infractiune, iar apoi o instanta superioara decide

contrariul, iar in timpul acesta faptuitorul a comis fapta din nou, crezand ca este permisa.

Un alt element de noutate cu care vine Noul Cod Penal, este art 30. alin 4 care prevede expres

eroarea de drept extrapenala, care atrage exonerarea raspunderii penale.. In actualul cod acesta

prevedere nu exista, insa eroarea asupra unei legi nepenale este asimilata cu o eroare de fapt, iar

daca este invincibila, aceasta exonereaza numai pentru faptele comise cu intentie, nu si pentru

cele savarsite din culpa.

Pentru a se retine eroarea asupra unei norme extrapenale sunt necesare doua conditii a fi

indeplinite 14 :

13 G. Antoniu, Vinovatia penala, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1992, pag 32614 Florin Streteanu, op. cit. pag. 582, Vasile Pavaleanu, op. cit. pag 273


9/10

necunoasterea de catre faptuitor a reglementarii extrapenale incidente in cauza, avandu-sein vedere mai multe criterii si anume specificul normei, gradul de cultura al subiectului,domeniul sau de activitate, pregatirea acesteia etc.

necunoasterea de catre faptuitor, din orice alta sursa, a situatiei, sau a regulii de conduitareglementate de actul normativ nepenal. 15

In ceea ce priveste eroarea de drept penal, in Noul Cod Penal care ar trebui sa intre in vigoare de

la data de 1 februarie 2014, se prevede in art 30. alin 5. nu este imputabila fapta prevazuta de

legea penala savarsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al

acesteia, din cauza unei imprejurari care nu putea fi in niciun fel evitata.

Astfel, in noul cod penal, eroarea de drept va fi admisa, in anumite conditii si va fi echivalentulul

unei erori de fapt, asimiliata erorii de fapt invincibile. S-a ajuns la introducerea acestui alineat, la

cerintele doctrinei si mai ales la modernizarea dreptului penal romanesc, alaturandu-se astfel

celorlalte legisilatii moderne. Cu toate acestea, sunt autori de parere ca s-a trecut peste un

principiu fundamental, pe care se bazeaza actualul cod penal si anume nemo censetur ignorare

legem. Cu alte cuvinte, intr-o societate moderna, nimeni nu ar trebui sa isi permita sa ignore

legea. Insa, multitudinea legilor, avalansa de legislatie, atat interna cat si internationala, face

oarecum imposibila cunoasterea tuturor normelor incriminate. 16 Se admite insa unanim, ca in

cazul infractiunilor arhicunoscute (de exemplu : omor, talharie, furt) principiul va dainui in

continuare, insa trebuie temperat, pentru ca exista cazuri cand eroarea se datoreaza chiar din

culpa autoritatilor. Tot in doctrina s-a aratat ca mentinerea acestui principiu tine de asigurareaautoritatii statului (de drept). 17

Un aspect interesant de drept comparat, este in cazul Italiei, unde Curtea Constitutionala a

intervenit in textul normei care prevedea ca eroarea de drept nu este admisibila si l-a transformat

intr-un articol care permite eroarea de drept penal, numai in masura in care aceasta era

invincibila. Tot pe aceeasi idee s-a fundamentat si schimbarea adusa de Noul Cod Penal, in

materia erorii atat de drept.

15 CA. Bucuresti, s.a II-a penal., dec. nr. 314/2000 Cu privire la Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 43/1980, princare se aproba lista subtantelor toxice, nu s-a putut retine invocarea erorii cand faptuitorii au declaract ca nu aucunoscut ca mercurul este interzis, desi inculpatii lucrau intr-un combinat chimic. Se are aici in vedere si primaconditie si anume gradul de pregatire si domeniul in care lucrau inculpatii.16 Multitudinea actelor normative, care intra in vigoare chiar de la data publicarii lor in Monitorul Oficial, face ca

prezumtia principiului sa fie nerealista. De exemplu, normele pedepsesc si infractiunile consumate chiar in ziuaintrarii lor in vigoare, insa este evident ca Monitorul Oficial nu este distribuit atat de repede, chiar si in cazulnormelor care intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii lor in Monitorul Oficial.17 Basarab M, Pasca V, Mateut, G, Butiuc, C, op. cit. pag 313


10/10

Bibliografie

Antoniu, G., Vinovatia penala, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1995 Basarab M, Pasca V, Mateut, G, Butiuc, C, Codul penal comentat vol I, Ed. Hamangiu,Bucuresti, 2007

Bulai, C., Manual de drept penal, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2007 Bulai, C., Dictionar de drept penal si procedura penala, Ed. Hamangiu, Bucuresti 2011 Dongoroz, V., Drept penal. Reeditarea Editiei din 1939, Ed. Asociatia Romana de Stiinte Penale,2000

Mitrache, C., Drept penal roman, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011 Pavaleanu, V., Drept penal general, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012Sergiu, B., Eroarea in dreptul penal, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008Streteanu, F., Tratat de drept penal vol I, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008

Udroiu, M., Drept pena Editia 4, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2013 Zolyneak, M., Drept penal vol II, Ed. Fundatiei Chemarea, Iasi, 1992

http://www.scj.ro/SP%20rezumate%202006/SP%20r%203033%202006.htm

mai multe resurse pehttp://jurisdictie.wordpress.com
http://www.scj.ro/SP%20rezumate%202006/SP%20r%203033%202006.htmhttp://www.scj.ro/SP%20rezumate%202006/SP%20r%203033%202006.htmhttp://www.scj.ro/SP%20rezumate%202006/SP%20r%203033%202006.htm

Eroarea de fapt si eroarea de drept penal in Noul Cod Penal. Privire comparativa.

Documents

Transcript of Eroarea de fapt si eroarea de drept penal in Noul Cod Penal. Privire comparativa.