1

DANIELA ANA-MARIA RADU

EELLEEMMEENNTTEE DDEE CCUULLTTUURR II CCIIVVIILLIIZZAA IIEE CCRREE TTIINN

NOTE DE CURS

2

EDITUR RECUNOSCUT DE CONSILIUL NA IONAL AL CERCET RII TIIN IFICE DIN ÎNV MÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.).

3

DANIELA ANA-MARIA RADU

EELLEEMMEENNTTEE DDEE CCUULLTTUURR II CCIIVVIILLIIZZAA IIEE CCRREE TTIINN

NOTE DE CURS

4

Copyright © 2008 Editura Pro Universitaria Toate drepturile asupra prezentei edi ii apar in Editurii Pro Universitaria Nici o parte din acest volum nu poate fi copiat f r acordul scris al Editurii Pro Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României

5

CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................9

I. CULTUR I CIVILIZA IE. CIVILIZA IA CRE TIN , PARTE A CIVILIZA IEI UNIVERSALE....................................................................................................................11

II. CONCEPTUL DE MENTALITATE. MENTALITATE ROMÂNEASC -MENTALITATE EUROPEAN .........................................................................................19

III. PRIMELE SOCIET I UMANE, PRIMELE MANIFEST RI ARTISTICE I RELIGIOASE.....................................................................................................................30

IV. CULTURA I CIVILIZA IA ORIENTULUI MIJLOCIU - INFLUEN E ASUPRA RELIGIEI I SOCIET II EBRAICE................................................................38

V. RELIGIA IUDAIC . VECHIUL TESTAMENT. ISTORIA POPORULUI EVREU .......54

VI. CIVILIZA IA ELENISTIC �– PILON AL CRE TINISMULUI...................................61

VII. IMPERIUL ROMAN. APARI IA CRE TINISMULUI. SINCRETISMUL IUDEO-ELENISTIC ..........................................................................................................72

VIII. IMPERIUL BIZANTIN, PRIMUL STAT CRE TIN...................................................84

IX. CRE TINISM TIMPURIU I ORTODOXIE. MONAHISMUL. ORDINELE C LUG RE TI .................................................................................................................94

X. CATOLICISM. MAREA SCHISM . CRUCIADE. ORDINELE CAVALERE TI. EREZII.............................................................................................................................104

XI. RENA TEREA. REFORMA I CULTELE PROTESTANTE ..................................116

XII. REVOLU IA INDUSTRIAL . CULTE NEOPROTESTANTE .................................124

XIII. INFLUEN A CRE TINISMULUI ASUPRA SOCIET II MODERNE. ALTE MARI RELIGII ALE LUMII ............................................................................................133

XIV. PRINCIPALELE GRUPURI DE CULTUR I CIVILIZA IE ACTUALE. DIFEREN E I ASEM N RI .........................................................................................142

INFORMA II PRIVIND PROBA DE EVALUARE SEMESTRIAL . EXEMPLE DE SUBIECTE.......................................................................................................................148

BIBLIOGRAFIE ..............................................................................................................151

ANEXE.............................................................................................................................153

6

7

Moise îl n scu pe Noe i Noe îl n scu pe Eunuch i Eunuch îl n scu pe O'Halloran i O'Halloran îl n scu pe Guggenheim i Guggenheim îl n scu pe Agendath i Agendath îl n scu po Netaim i Netaim îl n scu pe Le Hirsch i Le Hirsch îl n scu pe Jesurum i Jesurum fi n scu pe MacKay i MacKay îl n scu pe Os-trolopsky i Ostrolopsky îl n scu pe Smerdoz i Smerdoz îl n scu pe Weiss i Weiss îl n scu pe Schwartz i Schwartz îl n scu pe Adrianopoli i Adrianopoli îl n scu pe Aranjuez i Aranjuez îl n scu pe Lewy Lawson i Lewy Lavvson îl n scu pe Ichabudonosor i Ichabudonosor îl n scu pe O'Donnell Magnus i O'Donnell Magnus îl n scu pe Christbaum i Christbaum îl n scu pe Ben Maimun i Ben Maimun îl n scu pe Dusty Rhodes i Dusty Rhodes îl n scu pe Benamor i Benamor îl n scu pe Jones-Smith i Jones-Smith îl n scu pe Savorgnanovici i Savorgnanovici îl n scu

pe Jasperstone i Jasperstone îl n scu pe Vingtetunieme i Vingtetunieme îl n scu pe Szombathely i Szombathely îl n scu pe Virag i Virag îl n scu pe Bloom et vocabitur noraen eius Emmanuel.

( James Joyce, Ulise, traducere din englez de Mircea Iv nescu, Ed.

Univers,1984 )

8

9

INTRODUCERE CCrree ttiinniissmmuull ppooaattee ffii aabboorrddaatt ccaa ffeennoommeenn ppssiihhoo--ssoocciioo--ccuullttuurraall,, ccaa eelleemmeenntt ccoonnssttiittuuttiivv aall ggrriilleeii ccuullttuurraallee aa ssoocciieett iilloorr uunnddee aa eexxiissttaatt.. PPrrooffiilluull iinnddiivviidduuaalliitt iilloorr mmooddeellaattee îînn zzoonnaa ssaa ddee iirraaddiieerree aarree oo aannuummiitt ssttrruuccttuurr ccooggnniittiivv ii aaffeeccttiivv ,, oo aannuummiitt ppeerrcceepp iiee aa vviiee iiii,, uunn aannuummiitt ttiipp ddee mmeennttaalliittaattee.. CCrriissttaalliizzaarreeaa ccrree ttiinniissmmuulluuii ddee--aa lluunngguull iissttoorriieeii nnuu aa rreepprreezzeennttaatt uunn pprroocceess ffaassttuuooss,, ccii oo ssuuiitt ddee ddiivviizziiuunnii,, rruuppttuurrii,, aalleeggeerrii ddee mmuullttee oorrii ddrraammaattiiccee,, lluuppttee ii sscchhiimmbb rrii llaa nniivveelluull ccoonn ttiiiinn eelloorr ii ssttrruuccttuurriilloorr ssoocciiaallee.. DDiinnccoolloo ddee vviicciissiittuuddiinnee ii eerrooaarree,, aacceesstt ffeennoommeenn rreelliiggiiooss sseeccuullaarr aa ooffeerriitt oo ppaattrriiee ssppiirriittuuaall ppeennttrruu mmiilliiooaannee ddee ooaammeennii:: ccrree ttiinn ttaatteeaa ddeesseemmnneeaazz ccaalliittaatteeaa ddee aa ffii ccrree ttiinn,, ddee aa ssiimm ii ccoommuunniiuunneeaa ccuu cceeii ccaarree aauu aacceelleeaa ii vvaalloorrii.. CCrree ttiinniissmmuull aa ooffeerriitt ppoossiibbiilliittaatteeaa ooaammeenniilloorr ssiimmppllii ddee aa ssee eexxpprriimmaa ii mmaarriilloorr ssppiirriittee ddee aa aapprrooffuunnddaa iinnttuuii iiiillee lloorr aassuupprraa rreeaalliitt iilloorr ii mmiisstteerreelloorr eexxiisstteenn eeii ii eeffeemmeerruulluuii.. DDiinn mmoommeennttuull îînn ccaarree ss--aa ccrriissttaalliizzaatt aa rreepprreezzeennttaatt ddiinnccoolloo ddee ddooccttrriinn ,, ii lluupptt ,, ii aaggoonniiee,, ii pprreegg ttiirree ppeennttrruu vviiaa ii sseennssuull aacceesstteeiiaa.. CCrree ttiinniissmmuull nnuu ooffeerr mmooddeellee pprreeffaabbrriiccaattee,, ggaattaa ffiinniissaattee ddaarr ooffeerr îînnss lliibbeerrttaatteeaa ddee aa gg ssii sseennssuull,, ppeennttrruu cc ,, ppaacceeaa vviinnee dduupp lluupptt ,, iiaarr lluummiinnaa dduupp îînnttuunneerriicc.. AA ttrr ii,, aa lluuppttaa,, aa lluuppttaa ppeennttrruu vviiaa ii aa ttrr ii pprriinn lluupptt rreepprreezziinntt uunn pprrooffiill uummaann.. CCrree ttiinniissmmuull aa ccrreeaatt pprreemmiisseellee uunnuuii mmooddeell ccuullttuurraall aaxxaatt ppee lliibbeerrttaattee ddee aa aalleeggee,, iiuubbiirree nneeccoonnddii iioonnaatt ,, lluupptt ii ttrr iirree ppeennttrruu uunn sseennss.. OOaammeenniilloorr llee rr mmâânnee ss ppeerrcceeaapp vviiggooaarreeaa aa cceeeeaa ccee aacceesstt ccuurreenntt uummaann aa pprrooppuuss,, ss pprriivveeaasscc rreeaalliisstt ii lluucciidd,, nneeddeeffoorrmmaatt,, eesseenn aa mmeessaajjuulluuii ccrree ttiinn.. NNootteellee ddee ccuurrss ssee ddoorreesscc aa rreepprreezzeennttaa uunn ssuuppoorrtt iinnffoorrmmaa iioonnaall ppeennttrruu

10

ssttuuddeenn iiii FFaaccuulltt iiii ddee ttiiiinn ee PPoolliittiiccee llaa ddiisscciipplliinnaa IIssttoorriiaa ccuullttuurriiii ii cciivviilliizzaa iieeii ccrree ttiinnee,, ddiisscciipplliinn ccaarree ccoonnttuurreeaazz aannuummiittee rreeppeerree ff rr ddee ccaarree ffiiiinn aa uummaann ,, îînnttrr--oo ssoocciieettaattee aa mmuullttiiddiimmeennssiiuunniiii iinnffoorrmmaa iieeii,, nnuu ss--aarr ppuutteeaa iinnsseerraa,, nnuu aarr ppuutteeaa ddeesscciiffrraa nnoouull,, nnuu aarr ppuutteeaa mmooddeellaa sseennssuull pprreezzeenntt ff rr aa aarrttiiccuullaa ttrreeccuuttuull cc ttrree vviiiittoorr..

11

I. Cultur i civiliza ie. Civiliza ia cre tin , parte a civiliza iei

universale Este deosebit de important s se perceap nuan ele termenilor de cultur , respectiv civiliza ie. Modelarea personalit ilor presupune interac iunea unui complex de factori. Cultura este modelul bazal care ofer reperele ini iale, care modeleaz temperamentele i le transform în personalit i individuale, iar în func ie de particularit ile spa iilor, oamenii î i delimiteaz caracteristicile personale, creeaz la rându-le produse de cultur i civiliza ie. Dincolo de concepte, cultura i civiliza ia reprezint realit i pe care trebuie s le adapt m cu delicate e structurilor individuale, pentru a reu i s delimit m spiritul civilizator al traiului laolalt . Actul percep iei culturale reprezint un salt ontologic iar con tientizarea reproducerii identit ilor prin cultur un punct vital pentru articularea structurii sociale. Scheletul mai jos prezentat se încearc a fi o prim ini iere. Ca i în cazul cursurilor ulterioare, informa ia trebuie completat .

1. Concepte utile în definirea culturii 2. Sensuri ale conceptului de cultur 3. Delimitarea conceptului de cultur . 4. Raportul cultur - civiliza ie. Piramida lui Maslow 5. Func ii ale culturii 6. Cultur i civiliza ie cre tin 1. Concepte utile în definirea culturii. Cultura se înglobeaz în comportamentul uman sub form de convingeri, mentalit i, ac iuni, devenind un adev rat act cultural de conduit . Presupune: valori, norme, moravuri, tradi ii.

18

�”Aceasta este porunca mea: s v iubi i unul pe altul precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui s i-l pun pentru prietenii s i�” (Ioan, 15, 10-13). Chiar dac istoria civiliza iei omenirii nu este istoria cre tinismului, cre tinismul a oferit un plus de statuare valoric civiliza iei, a ordonat-o, a adaptat-o necesit ilor umane cu dragoste, responsabilitate i libertate de a alege. Întreb ri posibile: Care este raportul civiliza ie-cultur ? 2. Care sunt sensurile conceptului de cultur ? 3. Care este diferen a de abordare a culturii dintre reali ti i subiectivi ti? 4. Care sunt reperele civiliza iei cre tine? 5. Marca i în dreptul fiec rui produs de mai jos domeniul din care acesta face parte: cultur (c) sau civiliza ie(cz) alimenta ie�…cz; locuin �….cz. ;îmbr c minte�…cz.; podoabele�…�…c.; datinile�…c; obiceiurile�…c; organizarea social , politic , militar �…cz; credin ele i practicile religioase�…c;. operele de tiin �…c; ornamentele i divertismentele�…c; filosofie..c;.

19

II. Conceptul de mentalitate. Mentalitate româneasc -mentalitate

european

No iunea de mentalitate este relevant în cadrul cursului de istoria culturii i civiliza iei cre tine, în m sura în care cre tinismul a creat opinii ordonate în jurul valorilor pe care acesta le-a promovat, a creat maniere de a sim i, de a gândi i de a ac iona atât la nivel individual cât i la nivel colectiv. Mentalitatea individual sau/ i colectiv reprezint motorul care propulseaz individul i comunitatea spre adaptare i crea ie sau motorul care poate îngreuneaz procesul schimb rii sociale datorit faptului c mentalit ile înainteaz în istorie precum corpusuri invizibile în ciuda faptului c hainele în care acestea se înf oar pot avea aerul nout ii. 1. Conceptul de mentalitate 2. Evenimente care contribuie la structurarea mentalit ii române ti 3. De ce este necesar schimbarea mentalit ii 4. Mentalit i europene-mentalitate româneasc 1. Conceptul de mentalitate. Mentalit ile reprezint un ansamblu de predispozi ii, atitudini, comportamente, orient ri de natur intelectual i moral , cognitiv , afectiv , comune membrilor unei comunit i, ansamblu care se exprim în opinii, construc ii intelectuale, credin e, reprezent ri specifice. (Burguiere, 1983) (vezi Anexa 2) Mentalit ile însumeaz o serie de caracteristici:

Sunt întotdeauna colective, dar nu i omogene; (societatea poate fi definit i ca ansamblul de indivizi cu imagini i reprezent ri sociale asem n toare);

Prezint tendin la invarian , atemporalitate, stabilitate (supravie uiesc i rezidual);

Sunt liantul cel mai durabil dintre un individ i o comunitate; Reprezint exerci iul prin care ne asum m interior via a socio-cultural ; Concentreaz forma universului ideilor, a multiplelor orizonturi spirituale; Sunt strâns legate de istoria sistemelor culturale, a sistemelor de credin i

20

valori, de structuri i dinamic social ; Surprind nuan ele i mi carea, apeleaz , în urma adapt rii, la metodele

psihologiei sociale, iar etnologia creeaz dialog cu sociologia, care are ca obiect colectivul;

Înglobeaz elemente ireductibile care diferen iaz tipurile de civiliza ie, ca sintez dinamic i vie a fiec rei societ i, nefiind doar o reflectare a acesteia;

Iau na tere din necesitatea de a explicita anumite circumstan e particulare (idei, credin e, prejudec i) într-o anumit societate, într-o anumit colectivitate;

Includ domeniul afectivului, sentimentelor, pasiunilor, sensibilit ilor; 2. Evenimente care contribuie la structurarea mentalit ii române ti Vicisitudinile timpului tr it au modelat maniera de a reac iona la anumite provoc ri ale istoriei, de a ne manifesta solidarit ile latente sau ata amentul fa de valorile etnicit ii i de a ne sim i parte a identit ii na ionale. S-au amintit în multe comentarii ale speciali tilor în domeniul tiin elor sociale i istorice, caracteristici precum starea româneasc de perpetu a teptare, faptul c la noi totul se declan eaz i începe mai târziu i, mai mult, în acest timp inert nu ne preg tim pentru a ataca mai cu tact (dictatura regal �– mai târziu decât în Serbia, dictatura militar a lui Antonescu �– mai târziu decât cea a lui Pilsudski în Polonia, chiar i sfâr itul comunismului) sau infantilismul românesc de a da vina pe altcineva i de a nu ne asuma responsabilitatea a ceea ce suntem i putem face.

Ne-am diferen iat ca fiind altfel prin structura rural tradi ional , prin sistemul patriarhal i autoritar, prin societatea centrat pe marea proprietate. Modernizarea, occidentalizarea societ ii române ti a fost în contradic ie cu îns i structura sa, centrat pe raporturi de proprietate agrare, cu sensibilitatea tradi ional i antiburghez . Acestui decalaj i s-a ad ugat comunismul, care a modificat bazal structurile sociale, produsul final în acest context fiind un tip original de structur social modern . Dup experimentele la nivel colectiv ale comunismului se pune problema structurii noastre identitare, a verigilor comune care ne unesc de-a lungul existen ei, a structurilor mentale i a fondurilor emo ionale comune.

30

III. Primele societ i umane, primele manifest ri artistice i religioase.

Cursul ofer no iuni despre apari ia primelor manifest ri umane, atât în plan de organizare socio-cultural , cât i artistic , despre periodizarea istoriei i preistoriei, despre religia ce a înso it omul în cursul evolu iei sale. Religia preistoric a furnizat principiile de baz pentru credin ele religioase ale epocii istorice primare din Orientul Apropiat i Mijlociu. Se pot sesiza de asemenea, la indivizii considera i primitivi, o serie de caracteristici comune religiilor popula iilor tribale contemporane. Mai mult, descoperirile acestor tipologii umane s-au constituit ca un punct de plecare în ini ierea universului noilor civiliza ii. 1. Concepte care faciliteaz în elegerea no iunilor din curs 2. Religia, component a societ ilor umane 3. Religiozitate primitiv , începuturile artei 4. Primele tipuri de comunitate uman 1. Concepte care faciliteaz în elegerea no iunilor din curs

Cuaternar: perioad care dureaz cam 1,5 �– 2 milioane ani (cea mai scurt perioad din istoria p mântului) când o p trime din suprafa a acestuia a fost acoperit de calote groase de ghea în urma r cirii climei. Exemplu: Calota Scandinav a Europei, cea Siberian în Asia, cea Canadian în America de Nord. Prin alternan a diferen elor de temperatur , ghe urile înaintau (faze glaciare) sau se retr geau (intraglacia iuni), aceast alternan exercitând o puternic influen asupra vie ii i migra iei animalelor. În aceast perioad este semnalat apari ia omului. Antropologie: anthropos (om) i logos (cuvânt). Reprezint sistemele de gândire care au drept ax central i finalitate fiin a uman , condi ia acestuia ca sintez a evolu iei vie ii pe p mânt. Antropologia cultural studiaz comportamentul uman, bazat pe norme (cultur ) în context spa io-temporal concret.

31

2. Religia, component a societ ilor; func iile religiei. Raportul religie - sacru

tiin a i religia reprezint cele dou mari provoc ri ale vie ii care înglobeaz o parte de necunoscut i mister. Religia (latinescul religare-a lega) reprezint leg tura omului cu sacrul, leg tur care-i creeaz senza ia de coeren într-o lume greu de st pânit vreodat . Oamenii timpului nostru a teapt ca religia s -i înve e compasiunea, dar aceasta nu poate fi desprins decât din atitudinea noastr fa de aproape. Un proverb tibetan sintetizeaz foarte bine simplitatea acestei st ri: �“într-o zi am v zut ceva mi cându-se în dep rtare. Am crezut c era un animal. M-am apropiat i mi-am dat seama c era un om. S-a apropiat i el i mi-am dat seama c era fratele meu�”. Religia, ca i produs cultural, exist în toate spa iile unde au tr it oameni, în toate timpurile umane, are finalit i care au evoluat concomitent cu evolu ia societ ii i s-au desf urat în func ie de acela i eveniment cauz : sacrul. Religia are o func ie explicativ : clarificând unele din problemele existen ei; o func ie normativ-moral , creând spa iul respectului aproapelui i distinc ia dintre bine-r u; o func ie protectiv-moral (omul nu se simte abandonat i vulnerabil); o func ie de coeziune social , contribuind la con tientizarea sentimentului de unitate i nu în ultimul rând o func ie de control social atât prin inocularea unor norme

morale la nivel individual, cât i prin ac iunea bisericii la nivelul comunit ilor. Orice sistem religios are trei axe de manifestare: dogmele religioase (reunite în doctrin , numit i dimensiune teoretic ); ceremonialul religios (ce impune reguli de ordine ritualic i reprezint dimensiunea ac ional ) i cadrul institu ional în care se desf oar ritualul care îi reune te pe indivizii uni i prin acelea i idei (dimensiunea organizatoric ). Cele trei dimensiuni reunite pot oferi un nivel al tiin ei despre divinitate, adic o teologie care clarific natura raportului

oamenilor cu sacrul. Sacrul devine astfel esen a oric rei religii, devine observabil i analizabil, are o realitate dubl : crea ie divin pe care omul nu o poate p trunde complet pe de o parte i un ritual prin care omul încearc s fie al turi de Dumnezeu. Practicile oamenilor i dorin ele acestora, societ ile în care ace tia tr iesc sunt cele care delimiteaz cadrele sacrului i profanului (laicului).

32

3. Religiozitate primitiv i începuturile artei Preistoria este perioada în care sunt consemnate primele forme de religie i art posibile datorit procesului de antropogenez precum i debutului procesului de etnogenez (sfâr itul neoliticului - epoca bronzului). Perioadele care s-au succedat în decada preistoriei au fost consemnate ca fiind cele ale epocii pietrei cu perioadele ce-i corespund acestora: paleolitic (2,5 mil.- 10.000 Î.H.), mezolitic (10.000 �– 7000. Î. H), neolitic (7000 �– 3000 Î.H.). Comentarii: Periodizarea de mai sus este aproximativ ca datare, aplicabil ca atare Europei, Orientului Mijlociu i unei p r i considerabile din Asia, existând varia ii considerabile în alte regiuni ale Globului (ex: popula ii contemporane aflate înc în epoca pietrei: bo imani, pigmei - Africa ; aborigeni - Australia; sau: în momentul descoperirii lor de c tre europeni, de i posesori ai unei dezvoltate culturi, aztecii se aflau în neolitic).

Istoria cuprinde succesiunea fazelor epocii metalelor: astfel epoca bronzului relevant în special datorit accentu rii procesului de etnogenez i epoca fierului cu cele dou perioade-Hallstatt i La Téne. Printre evenimentele desf urate pe parcursul acestor periodiz ri se pot remarca:

Apari ia i dezvoltarea omului (antropogeneza) explicat prin dou orient ri teoretice :

Perspectiva evolu ionist , care pune accent pe evolu ie ca un proces firesc de

adaptare la mediu, la provoc rile acestuia. Astfel, Darwin conchide în urma cercet rilor (�“Originea speciilor�” �– 1859 i �“Descenden a omului�” �– 1871) c omul descinde din lumea animal (are str mo i comuni cu cei ai primatelor superioare de ast zi; argumente: locomo ia biped , abilit ile tehnice, creierul voluminos). Omul a evoluat apoi biologic i spiritual în etape articulate, cucerind pozi ia vertical , dezvoltându- i gândirea i limbajul. În perspectiva acestei teorii principalele grupuri umane ar fi:

33

Australopithecus = cel mai vechi hominid identificat, nu mult diferit de primatele de ast zi, probabil vegetarian;

Homo habilis (habilis = îndemânatic) = omnivor, 1,35 m, tr ie te în grupuri, confec ioneaz unelte, limbaj articulat primitiv;

Homo erectus (erectus = drept, vertical) = unelte mai elaborate, cunoa te focul, p r se te Africa, colonizând Asia, Europa;

Homo sapiens, cu cele dou subspecii: Homo sapiens neanderthalensis (�“omul de Neanderthal�”); Homo sapiens sapiens (�“omul de Cro-Magnon�”, specia din care se presupune c face parte omul actual) care apare acum 40-50.000 de ani.

Perspectiva crea ionist , prima teorie care afirm c fiin ele vii sunt atâtea câte

le-a creat fiin a suprem (dup chipul i asem narea sa), iar speciile nu se mai creeaz .

Apari ia i dezvoltarea uneltelor i a tehnicilor de producere a acestora, de la simpla cioplire, prin lefuire, la metalurgie i meseriile focului (lucru în bronz, în fier etc); - exist , în regnul animal, i alte specii care utilizeaz obiecte din mediul înconjur tor, ca unelte, uneori chiar dup o anumit prelucrare a lor, dar omul creeaz unelte care-l ajut s creeze alte unelte;

Omul a fost vân tor�–pescar-culeg tor (hunter-gatherer), folosind ceea ce natura îi oferea; ulterior apare dezvoltarea ocupa ional i primele forme de specializare asociat acesteia (agricultor, cresc tor de animale, me te ugar). Se consider a fi o adaptare în func ie de habitat pentru o asigurare a supravie uirii. Cain (agricultor), Abel (p stor nomad);

Datorit adapt rii la mediu, fiin a uman creeaz culturi specifice, prin: modul de locuire, exprimat prin tipul de ad post, uneori individual, alteori comun (casa lung viking , case din Polinezia, locuin ele lacustre); specificul ocupa iei de baz : p stori, agricultori, mai târziu comercian i; tipurile de exprimare a gândirii abstracte (începând cu ritualuri funerare, supersti ii, diferite forme de art );

Social, s-a evoluat de la familia pereche, reunit instinctual pentru procreere i ap rarea progeniturii (perpetuarea speciei), la familiile

34

înrudite organizate în gin i i clanuri pe criteriul descenden ei (matriliniare sau patriliniare). Urm toarea etap a fost apari ia societ ilor complexe, ierarhizate, a structurilor statale bazate pe stratificare social , unde se poate poate sesiza o ierarhie: ef ( efi) ai grupului; un grup de conducere i coordonare (militari, preo i, func ionari); marea mas , produc toare de bunuri.

* * *

Printre influen ele civiliza iilor preistorice asupra structurilor societale moderne se pot men iona:

focul i producerea lui pe cale artificial : crucial în ap rare-atac, prelucrarea hranei, producerea de lumin i c ldur , amenajarea mediului într-un habitat convenabil;

ad postul i fabricarea acestuia a implicat a ezarea într-un teritoriu fizic/magic, a necesitat apari ia tehnicilor de construc ie, a tehnicilor i specificului în vestimenta ie ( esut, prelucrare fibre);

asocierea în grupuri din ce în ce mai eficiente (familie�–clan�–trib-societate), pentru ap rare, procurarea hranei i mai târziu a altor necesit i materiale sau spirituale;

existen a lumii nev zutului, a sacrului, care poate fi benefic sau malefic. Omul dezvolt concepte despre cunoa terea, atragerea i influen area nev zutului prin intermediul for ei magiei i religiei;

primele manifest ri de art - picturi rupestre, pe pere ii pe terilor (Lascaux, Altamira)- erau considerate �“opere utile�”, manifest ri ale unei gândiri în primul rând motivate pragmatic (�“cer iertare animalului ucis, m rog s mearg bine�”). Se trece apoi pe o alt treapt de ini iere, la arta sacr , aflat în slujba magiei/religiei (idoli, feti uri, obiecte înc rcate de �“anima�”, sacralitate).

4. Primele tipuri de comunitate uman Societ ile de vân tori i culeg tori. Apar acum 50 000 î.e.n. i sunt în curs de dispari ie total . Sunt alc tuite din grupuri mici de oameni care î i asigur existen a prin vânat, pescuit i culesul plantelor comestibile, prezint pu ine

35

inegalit i cum ar fi diferen e de rang limitate la vârst , sex. Un exemplu de astfel de comunitate sunt pigmeii Mbuti din regiunea Zairului, Africa Central , care locuiau într-o zon împ durit , greu de p truns, cu locuin e din frunze pe un cadru din crengi; acestea puteau fi ridicate în câteva ore sau abandonate foarte repede (nu st teau mai mult de o lun într-un loc); erau organiza i în grupuri mici, 4-5 familii, f r efi. În anul 1960 au fost studia i de c tre antropologi i pe atunci modelul lor original era intact, dar, o dat cu restructur rile sociale, s-au transformat. Comentarii : nu erau interesa i de aspectul material al vie ii; erau interesa i de valori religioase i activit i ceremoniale

Societ ile pastorale (12 000 i.e.n. pân în prezent) depindeau de cre terea animalelor domestice pentru a- i asigura existen a; erau alc tuite din câteva sute i mii de membri; prezentau inegalit i; erau conduse de c petenii sau regi-r zboinici; Exemplu: tribul Nuer din sudul Sudanului în componen a c ruia se aflau cam 200 000 de indivizi care vorbeau aceea i limb , aveau acelea i obiceiuri i erau grupa i în sate aflate la distan e de 10 �– 30 km. Via a lor era dedicat animalelor pe care le îndr geau într-o asemenea manier încât b rba ii purtau numele boilor favori i iar femeile ale vacilor favorite. Societ ile agrare (12 000 î.e.n. pân în prezent) erau bazate pe mici comunit i rurale, f r ora e sau metropole; via a se centra pe agricultur , adesea suplimentat prin vân toare, pescuit; inegalit ile erau mai pronun ate decât la p storii culeg tori; erau conduse de c tre c petenii. Exemplu: tribul Gururumba (Noua Guinee) constituit dintr-o mie de locuitori, organiza i în ase sate; aveau obiceiuri legate de r saduri i gr din rit i s rb tori unde erau sacrificate animale. Statele sau civiliza iile tradi ionale (6000 Î.H.. �– sec. XIX) bazate pe agricultur ; exist unele ora e unde se concentreaz comer ul i me te ugurile; sunt foarte mari - milioane de oameni; conduse de un rege sau de un împ rat; prezint inegalit i. Exemplu : Maia ii (300 �– 800 Î.H.), cea de-a treia civiliza ie

36

american ; localiza i în peninsula Yucatan, Golful Mexic, cu capitala la Tikal �– 40 000 locuitori; condu i de clasa aristocrat a preo ilor r zboinici. Comentarii: Religia primitiv se caracterizeaz ca fiind prelogic i mistic , datorit faptului c se raporteaz la partea emo ional , eul spiritual fiind proiectat fie în exterior, fie în obiecte, fie în faptele imediate. Astfel, spiritele i chiar divinit ile sunt imaginate dup chipul uman, acestea având o anumit for de transformare. Pe un astfel de model de religie primitiv se bazeaz :

recunoa terea sacrului (primitivul are atitudine de respect, dar i de precau ie,

for a sacrului fiind supranatural i influen ând comunitatea);. credin a în mana care reprezint credin a într-o putere tainic , independent ,

care s l luie te în anumite lucruri sau fiin e; animismul reprezint credin a c toate lucrurile sau fiin ele sunt însufle ite de

spirite sau suflete; venerarea unor obiecte de in toare de mana cum ar fi pietre, copaci, animale; diferite tipuri de magie (magia este definit ca o dorin puternic a fiin ei

umane de a st pâni i controla for ele naturale, prin acte sau formule prestabilite, dotate cu puteri a c ror eficacitate este considerat a fi irezistibil );

feti ismul deriv de la cuvântul portughez fetico (obiect vr jit) i reprezint un obiect (talisman, amulet ) care îndep rteaz spiritele rele i orice ac iuni r uf c toare;

amanismul ( amanul este o persoan cu o pozi ie special în lumea primitivilor, care datorit unor transe reu e te s intre în lumea spiritelor i s alunge r ul i moartea);

divina ia sau ghicitul - practic specific primitivilor menit s deslu easc tainele viitorului;

tabu-ul desemneaz un fenomen social complex, în aceast categorie incluzându-se persoanele i faptele care de in o putere sacr ;

totemul este considerat a fi str mo ul tribului, reprezint sentimentul profund de înrudire nu numai între oameni, dar i între oameni i diferite fiin e.

37

Întreb ri posibile: 1. Preciza i care este leg tura dintre magie i religie. 2. Func ii sociale ale religiei. Enumera i i dezvolta i dou dintre acestea. 3. Care sunt marile descoperiri umane care reprezint baza civiliza iilor moderne? 4. Care este temeiul teoriei evolu ioniste? Dar al celei crea ioniste? Argumenta i op iunea dumneavoastr . 5. Care sunt primele tipuri de comunitate uman ? 6. Cum influen eaz practicile primitivilor civiliza iile ulterioare? Diversele forme de art , (fie ea i pragmatic ), surprinderea misterului, a sacrului, organizarea ritualurilor comemorative, dorin a de a crede într-un �“ceva�” supranatural, toate acestea s-au constituit ca baze, ca principii fundamentale care au fost ulterior dezvoltate de civiliza iile Orientului Mijlociu i Apropiat i, mai departe, filtrate de acesta sub variate forme specializate în întreaga lume.

38

IV. Cultura i civiliza ia Orientului Mijlociu -influen e asupra religiei i societ ii ebraice

IV 1. Mesopotamia Primul sistem de scriere, primele ora e-state, primul cod de legi, ziguratele, gr dinile suspendate din Babilon, epopeea lui Ghilgame constituie doar o parte a crea iei materiale i spirituale, statuate de c tre o sintez de popoare denumite generic civiliza ie mesopotamian .

1. Localizare spa io-temporal 2. Elemente de originalitate ale civiliza iei mesopotamiene 3. Religia i cultul. Evreii i Mesopotamia 1. Localizare spa io-temporal Situat între fluviile Tigru i Eufrat, Mesopotamia este considerat cea mai veche civiliza ie istoric . Se consider c aceast civiliza ie s-a dezvoltat de-a lungul a ase mii de ani, dar având în vedere faptul c istoria debuteaz o dat cu primul

document scris, speciali tii au fixat reperele temporale mesopotamiene între 3600 Î.H. -332 Î.H. (invazia macedonian ). Pozi ionarea sa geografic a determinat o economie bazat pe agricultur : sistemul presupunea existen a de grupuri umane sedentare care au dezvoltat rela ii de comunicare prin schimbul de produse, i-au perfec ionat obiectele de metal i au creat structuri sociale adaptate supravegherii canalelor de iriga ii i digurilor. S-au consolidat astfel statusuri sociale specifice unei societ i destul de complexe unde regele reprezenta autoritatea suprem care deriva din cea divin . Vârful piramidei concentra puterea economic i spiritual administrat de rege-preot, rege-zeu (sub akkadieni), ajutat de un aparat birocratic, baza piramidei fiind constituit din: popula ia activ ce presta servicii în agricultur contra celor necesare traiului i contra p mânturilor oferite acestora doar cu drept de folosin ;

61

VI. Civiliza ia elenistic �– pilon al cre tinismului

Antichitatea greac a reprezentat matricea formatoare i valoarea normativ pentru cultura european . Creativi în cele mai diverse forme (politic literatur , filosofie), bine ancora i în realitate, centra i pe spiritul propor iei, armoniei i echilibrului au avut drept filosofie central umanismul generos. Romanii au mo tenit direct modelele culturale grece ti, pentru a le adapta ulterior întreg imperiului.

1. Grecia antic - imagine general 2. Civiliza ia minoic i influen a ei asupra marii civiliza ii elene. Mycene i �“lumea r zboiului troian�” 3. Expansiunea civiliza iei grece ti. Polisul (ora ul-stat), element definitoriu al lumii elene. Perioada oligarhiilor 4. Rezisten a antipersan i triumful democra iei. Epoca lui Pericle. Domina ia Atenei. R zboiul peloponesiac. Domina ia Spartei 5. Epopeea lui Alexandru Macedon. Epoca elenistic . Explozia cultural 6. Religia grecilor 7. Civiliza ia greac , surs i model cu rol decisiv în modelarea civiliza iei europene. Influen a asupra dogmei cre tine 1. Grecia antic - imagine general

Civiliza ia greac s-a pl m dit în bazinul M rii Egee, în Grecia continental (Sudul Peninsulei Balcanice), în Grecia insular (insulele din Marea Egee) i Grecia asiatic (Ionia, Eolida, Dorida). Trecerea dinspre partea nordic a Greciei continentale spre cea de mijloc se face prin defileul de la Termopile, iar înspre partea de sud a acesteia, prin istmul Corint.

Grecia continental prezint astfel trei regiuni distincte: nordul, unde se afl Olimpul, s la ul zeilor; partea central , format în principal din dou provincii -

70

Apostolul Pavel nu i-a axat întâmpl tor misiunea apostolic asupra ora elor grece ti (de v zut, ca exemplu, c majoritatea Epistolelor se adreseaz unor comunit i protocre tine aflate în ora e grece ti). Spiritul elen, axat pe esen e (conform grecilor esen ialul nu const în cuvinte, ci în concept i idee iar f r esen e lucrurile nu pot fi cunoscute) a constituit un mediu prielnic pentru ca ideile i m rturiile primilor ucenici ai lui Hristos s poat înflori în ceea ce, în timp, a

format dogma i principiile cre tine. Majoritatea simbolurilor esen iale ale cre tinismului reprezint o sintez a elementelor mozaice i grece ti (Sfânta Treime �– o sublimare a monoteismului iudaic cu ideea dominant de pluralitate religioas a grecilor este doar un exemplu). Umanismul �“ra ional�” elen întâlnea astfel un spijin, revelat, adresat spiritului.

Datorit mediului oferit de statele elenistice, orientate c tre filosofie i cultur , a fost generat un public suficient de �“treaz�” pentru a recepta ideile absolut revolu ionare ale cre tinismului. În acela i timp, datorit expunerii permanente la concepte noi, de-a lungul istoriei sale de pân atunci, lumea elenistic a fost universul care a putut privi cu suficient maturitate i în elegere na terea uneia dintre marile religii ale lumii, cre tinismul.

Întreb ri pentru examen:

1. Democra ia atenian 2. Grupuri culturale componente ale civiliza iei grece ti 3. Civiliza ia greceasc i polisul. 4. Alexandru Macedon. 5.Caracteristici ale religiei grecilor 6. Mitologia greac i percep ia omului.

7. Grecia i influen a sa asupra cre tinismului

Civiliza ia elen a fost cea care a pus bazele tiin elor moderne, a filosofiei care a inspirat toate curentele filosofice ale lumii europene, islamice i chiar hinduse. Filosofia greceasc a apropiat omul de natura sa prin profunzime i cunoa tere,

71

prin definirea sensului umanului în aceast existen . Datorit mediului oferit de statele elenistice, atât de orientate c tre filosofie i cultur , a fost generat un public suficient de �“treaz�” pentru a recepta ideile absolut revolu ionare ale cre tinismului.

80

i Valens î i împart Imperiul i stabilesc i dou capitale: Milano sau Ravenna (apus) i Constantinopolul (r s rit). Acest lucru s-a datorat anarhiei, perioadei de criz moral i politic caracterizat prin pierderea coeren ei teritoriale i dec derea civiliza iei urbane a Romei. Criza roman a reprezentat un conflict unde au interac ionat aspecte de ordin social, religios i etnic. S-a impus identitatea individual în defavoarea identit ii colective, s-au transformat locurile sacre în domenii personale, a avut loc o muta ie a mentalit ii care a declan at dezbinarea. În anul 395, dup dispari ia împ ratului Teodosiu, Imperiul roman se destram definitiv împ r it între cei doi fii ai s i: Arcadiu �–pars Orientis, care va deveni Imperiul Bizantin având capitala la Constantinopole i Honoriu �– pars Occidentis, cu capitala la Ravenna. În 476 ultimul împ rat roman Romulus Augustulus este detronat de c petenia migratorilor go i, Odoacru, i însemnele imperiale sunt trimise la Constantinopol. P trunderea popoarelor barbare predominant germanice pe teritoriul Occidentului European (Imperiul Roman de Apus) are drept consecin e constituirea unor forma iuni politice noi �– statele barbare, precum i introducerea în lumea roman târzie a unor modele noi sociale i culturale caracteristice popoarelor care iau parte la marile migra ii.

Pe acest fundal are loc na terea, r spândirea i oficializarea religiei cre tine. Cre tinismul se afirm ca religie universal , monoteist , în contradic ie cu majoritatea religiilor practicate în Imperiul Roman. Religie întemeiat pe iubire i non-violen , cre tinismul a fost cea mai profund schimbare care s-a petrecut în cadrul Imperiului i care a avut cel mai mare impact asupra con tiin elor. Cre tinii la Roma N scut în Orientul Imperiului, cre tinismul apare la Roma abia la jum tatea sec. I, fiind difuzat de apostoli i ucenicii acestora (Sfin ii Petru i Pavel predic la Roma

81

între 61-67). Transformarea con tiin elor în spirit cre tin revine Apostolului Pavel, acesta modificând percep ia mul imii referitoare la secta lui Iisus, a a cum era considerat mica comunitate de apostoli i ucenici ce-l slujeau pe Mântuitor. Utilizeaz simbolul învierii, cheam mul imea la convertire, consider sufletul uman un l ca unde lucreaz duhul în credin . Acesta predic egalitatea tuturor în fa a p catului originar, universalismul (fiecare se poate converti) i comuniunea care-l personalizeaz pe cel aflat în leg tur cu Dumnezeu.

Persecu iile s-au constituit ca parte integrant în consolidarea i impunerea religiei cre tine. Acestea au avut loc, se pare, datorit spiritului ocant de crud al unor împ ra i romani sau poate datorit fricii acestora la gândul r spândirii unui curent care nu venera decât împ ratul ceresc. Cre tinii erau judeca i în virtutea legilor de lex majestate sau pentru magie i crime, sacrilegiu, fiind condamna i la tortur sau moarte. Dintre împ ra ii prigonitori ai cre tinilor s-au remarcat Nero (54-68), în vremea c ruia a avut loc prima persecu ie împotriva cre tinilor. În vremea sa, la Roma î i pierd via a în numele idealului i credin ei Sfin ii Apostoli Petru si Pavel (67). Tacitus spunea despre Nero c - i îmbr ca victimile în piei de animale sau le transforma în tor e. Domi ian (81-96) se folosea de refuzul cre tinilor de a pl ti d rile i îi acuz de tr dare. În timpul domniei sale, Sfântul Ioan Evanghelistul a fost exilat în Insula Patmos. Tot în aceast perioad una dintre rudele împ ratului devine cre tin �– Flavia Domitilla. Traian (98-117) legalizeaz persecu iile, dar le i restrânge prin refuzul denun urilor anonime. În timpul ultimilor împ ra i restauratori ai imperiului �– Diocle ian (245 �– 305) i Constantin cel Mare (306�– 336) au loc, în cazul primului, ultimele i cele mai dure persecu ii religioase (incluzându-le aici i pe cele din Dacia i Dobrogea), pentru ca, începând cu cel de-al doilea, s se înregistreze consacrarea cre tinismului ca religie oficial de c tre Constantin prin Edictul de toleran din

82

313 iar în 325 la sinodul de la Niceea, cre tinismul este declarat religie oficial . Printre sfin ii care au cunoscut martiriul se num r : în Egipt Sfin ii Varvara, Cilicia, Cosma i Damian; în Antiohia Sfânta Margareta; în Capadoccia Sfântul Gheorghe. De i au existat specula ii diverse ale motivelor acestor persecu ii continue, mergând pân la argumente penibile, de ordin pur sentimental, cauza acestui antagonism era refuzul cre tinilor de a accepta ca pontifex maximus pe împ rat, precum i devo iunea lor total orientat în principal c tre Divinitate i nu c tre autoritatea civil . Erau percepu i ca incontrolabili, neintegra i în sistem, deci periculo i. Arta paleocre tin Se cristalizeaz în primele trei secole de dup Hristos. A ap rut în catacombele de la Roma în sec. II ca expresie a formelor estetice a simbolurilor religioase p gâne c rora li s-au atribuit interpret ri cre tine. Un exemplu în acest sens este reprezentat de cruce care a fost ini ial simbol al regalit ii i al celor patru vânturi care aduceau ploaia i ofereau fertilitate naturii la babilonieni, simbol al vindec rii i binecuvânt rii în antichitatea ebraic , simbol al vie ii la egipteni i al soarelui la

cel i. Pentru cre tini, crucea reprezint semnul biruin ei i al identific rii acestora. Arta paleocre tin a contribuit la formarea iconografiei cre tine i la apari ia simbolisticii cre tine abstracte.

Întreb ri posibile: 1. Imperiul Roman i Cre tinismul. 2. Arhitectura Imperiului Roman. Caracteristici. 3. Perioadele istoriei romane. 4. Republica roman . 5. Imperiul roman. 6. Izvoarele civiliza iei romane. 7. Religia roman �– izvoare i caracteristici. 8. Cuceririle romane, formele de organizare ale imperiului. 9. Epoca roman târzie �–

83

caracteristici. 10. Persecu iile cre tinilor. 11. Arta paleocre tin . Cre tinismul se exprim prin imagini i simboluri de influen greco �– roman , dar interpretate în sens cre tin. Arta paleocre tin ia fiin în secolele I-III. Formele sale estetice sunt cel mai bine eviden iate în manifest rile de pe pere ii catacombelor. Simbolurile p gâne erau interpretate în sens cre tin (ex: Crucea �– ini ial simbol al regalit ii i al celor patru vânturi care aduceau ploaia i d deau fertilitate naturii �– la babilonieni, simbol al vindec rii i binecuvânt rii în antichitatea ebraic , simbol al vie ii la egipteni i al soarelui la cel i, este semn al biruin ei la cre tini �– prin ar tarea sa lui Constantin cel Mare- i simbol de identificare al acestora). Alte simboluri frecvente erau porumbelul, p unul, pe tele �– ichthys, iar temele specifice �– Bunul p stor, imaginea Orantei �– cu bra ele ridicate simbolizând defunctul care se roag . Abia începând cu sec. III apar teme biblice specifice Noului Testament: minunile lui Isus, Mântuirea. Arta paleocre tin �– pictura, în special �– a contribuit la formarea primului ciclu iconografic cre tin i la apari ia simbolisticii cre tine abstracte.

93

Întreb ri posibile: 1. Ce reprezint Bizan ul? 2. Elemente specifice ale guvern rii bizantine. 3. Justi ia bizantin . 4. Via a intelectual i artistic bizantin . Caracteristici generale. 5. Elemente ale artei bizantine 6. Mentalitatea Evului Mediu

7. Forma în arta bizantin . Comenta i. Arta bizantin reprezint o cotitur spre spirit, spre ce conteaz , dar este pu in perceptibil. Forma nu are valoare ca în cazul curentelor grece ti. Arta bizantin pune accent pe seninul i pacea interioar datorit dematerializ rii formei i hieratiriz rii chipului. Imobilitatea, ca i atribut al sfin eniei, este cea care conteaz în reprezentare. Fiind o art sfânt , caut pacea i lini tea, adev rul dincolo de aparen e. Ochii sufletului i min ii care pot descifra i în elege, acestea sunt valorile ce coordoneaz arta bizantin . Arta este codificat în cadrul unor reguli i norme precise, artistul nu face o oper personal . Arta trebuie s emo ioneze sufletul i s devin obiect de contemplare. Este o art mistic i simbolic .

94

IX. Cre tinism timpuriu i ortodoxie. Monahismul. Ordinele

c lug re ti

1. Ortodoxismul (în lb. greac , orthodox = drept credincios), ca i catolicismul, se consider continuarea direct i de drept a bisericii str vechi a apostolilor. Se consider c biserica ortodox a p strat o anumit puritate a dogmei i c sistemul s u dogmatic accentueaz pe intensitatea tr irii credinciosului. Aceasta este fidel comuniunii mentale i rituale a primei cre tin t i, nu propov duie te altceva decât ceea ce Sfin ii P rin i din Niceea au propov duit. �”Duhul adev rat, carele din Tat l purcede�”(Ioan 15;26). Recunoa te autoritatea celor apte concilii ecumenice, axat pe principiul supunerii absolute fa de hot rârile acestor însemnate întruniri, care aveau ca scop deslu irea i cizelarea conceptelor cre tinismului, a adev ratei sale meniri, statuarea acestuia la pozi ia binemeritat . Sfântul Duh era c l uzitor al acestor întruniri i era considerat infailibil. Cele apte Concilii ecumenice au fost : Niceea I în 325; Constantinopol I în 381;

Efes în 431; Calcedon 451; Constantinopol II în 553; Constantinopol III în 680; Niceea II în 787;

1. 1. Organizarea bisericii ortodoxe Biserica ortodox este structurat într-o comunitate de biserici independente, autocefale, fiecare guvernate de propriul patriarh. Toate au o doctrin i organizare similar , împ rt esc acelea i ritualuri, diferen ele fiind cu totul insignifiante (de ex: limba de cult este diferit , fiind proprie popula iei fiec rei comunit i în parte). Patriarhii sunt i capii sinoadelor episcopale, care reprezint cea mai înalt autoritate canonic , doctrinar i administrativ .

101

spirituale, izolat, sau în comunit i c lug re ti. Monasticismul nu este un fenomen propriu doar cre tinismului, el putând fi întâlnit, de exemplu, i în lumea islamic , în budism, hinduism sau iudaism (secta esenienilor). Monasticismul cre tin poate fi reperat în forma sa de debut în Africa, pe rmurile M rii Ro ii i mai ales în zonele de ertice din Egiptul de Sus, unde, începând cu secolul III, a ap rut fenomenul eremi ilor (siha trilor), c lug ri solitari, care se autoizolau pentru a evita persecu iile autorit ilor romane sau abandonau o lume pe care o percepeau ca fiind corupt , dec zut . O form aparte de izolare o practicau stili ii (stylus = stâlp, în lb. latin ), care tr iau în vârful unor stâlpi. P rintele vie ii monastice este considerat Sf. Augustin, înso it de mul i adep i, la retragerea sa în pustiu. Urma ul s u spiritual, Sf. Pachomius, a stabilit regulile monastice ale comunit ilor c lug re ti. 3. Ordinele c lug re ti sunt caracteristice catolicismului. În est, comunit ile monastice se supun regulilor vechi trasate de Vasile cel Mare. Aceste forme de organizare au reguli specifice i se revendic de la un întemeietor celebru, cu o mare influen spiritual asupra vie ii religioase. Benedictinii urmeaz principiile Sf. Benedict din Nursia, binecunoscutul fondator al mân stirii Monte Cassino. Primele m n stiri benedictine au ap rut în sec. VI, la Subiaco, lâng Roma. Regulile lor accentueaz pe cump tare, dar, judecând dup standardele timpului, nu erau exagerat de ascetice sau austere. Patru - opt ore pe zi sunt dedicate rug ciunilor, apte - opt ore pentru somn, restul timpului fiind ocupat de activit i fizice (preponderent agricole) i studiului religios. Pentru c au purtat, o lung perioad istoric , ve minte din lân neagr , de i nu existau specifica ii ale ordinului asupra culorii, au fost supranumi i c lug rii negri. Fiecare stare avea autoritate patriarhal asupra membrilor comunit ii unei mân stiri, dar era obligat s se consulte cu to i fra ii s i în problemele importante. De-a lungul istoriei, 50 de benedictini au ocupat scaunul papal.

102

Cistercienii (c lug rii albi) i-au întemeiat ordinul în 1098, sub conducerea Sfântului Robert de Molesme, în Cistercium, Fran a. Puneau accentul pe ascetism sever, pe munca fizic drept regul principal monastic , i pe refuzarea drepturilor (veniturilor) provenite din societatea civil (feudal ). Bernard de Clairvaux (predicatorul celei de-a doua cruciade) este unul dintre membrii celebri ai acestora. Au contribu ii semnificative în îmbun t irea vie ii economice din Evul mediu, prin perfec ionarea tehnicilor de des elenire a p mânturilor, precum i prin tehnicile de producere i comercializare a grâului i a lânii. Pe lâng faptul

c au influen at r spândirea arhitecturii gotice în Europa, erau cunoscu i i datorit activit ilor lor de copi ti de manuscrise pentru marile lor biblioteci. În secolul XVII, dintre ace tia s-au desprins trapi tii. Carthusienii au fost întemeia i de Sfântul Bruno în 1084, la Grenoble, în sudul Fran ei. Tr iesc ca pustnici, îmbr când haine cât mai simple, adesea uzate, nu consum carne sau pâine alb . În 1220 a fost întemeiat i ordinul carthusian pentru c lug ri e. Franciscanii au ap rut la ini iativa unei mari personalit i a cre tinismului, Sfântul Fracisc de Assisi. Întemeiat în 1209, sunt recunoscu i pentru activit ile lor caritabile, intensa activitate de apostolat i marea importan pe care o acord studiului i educa iei. Au reprezentan i în cadrul bisericii anglicane. Jur mântul acestora este traiul în s r cie, servitute i propov duire a Cuvântului lui Hristos. În 1214, Sfântul Dominic întemeiaz ordinul dominicanilor, pentru a ac iona, prin mijloacele înv turilor, ale predicilor i al exemplului personal de austeritate, împotriva ereziilor care luau amploare în epoc . Constituie, ca i franciscanii, un ordin care respinge posesiunile materiale i influen a societ ii civile, tr ind din dona ii. Fiind cei mai ferven i ap r tori ai supunerii cu stricte e la dogma cre tin , le-au fost acordate privilegii speciale, cum ar fi dreptul de a predica i de a spovedi f r acceptul autorit ilor locale, laice sau ecleziastice. Ca îmbr c minte, sunt cunoscu i pentru gluga neagr , purtat aproape în permanen .

103

Iezui ii (societatea lui Isus) sunt considera i cei mai plini de ardoare c lug ri catolici. Au fost întemeia i în 1534, în Spania, de Sfântul Igna iu de Loyola cu scopul de a r spândi influen a bisericii prin educa ie, predici sau prin orice alt mijloc considerat de maxim urgen de c tre biseric , la un moment dat. Jur mântul lor este de castitate, obedien , s r cie. Se deplasau în orice loc unde prezen a acestora era considerat necesar de c tre Pap . Sunt recunoscu i pentru contribu iile lor în educa ie, atât cea religioas cât i cea civil , dar i ca bra politic al Papei, pân în sec. XIX. Întreb ri pentru examen: 1.Enumera i ordinile c lug re ti i comenta i unul dintre acestea. 2. Caracteristici ale monasticismului. 3. Biserica ortodox . 4. Practica bisericii ortodoxe. 5. Iconoclasmul. 6. Bizan ul i ortodoxismul. 7. Ortodoxia dup 1453. 8. Monahismul în Bizan . C lug rii se ocupau de opere de caritate, de misionarism, de servicii în spitale dar desf urau i activit i intelectuale, mân stirile fiind adesea centre de cultur importante unde tr iau arti ti, copi ti,autori de opere teologice i istorice. În Bizan monahismul a cunoscut dou forme: cea oriental �– c lug rii duceau o via contemplativ practicând ascetismul �– anahore i; cea greceasc �– reglementat de Vasile cel Mare, munca de orice fel era obligatorie pentru indivizi, indiferent de originea social a acestora. În mediul c lug resc de la Athos a luat na tere doctrina mistic a isihasmului care îl are ca principal ap r tor pe Grigorie Palamas (lumina necreat a lui Isus pe Muntele Tabor ob inut prin medita ie i contempla ie).

104

X. Catolicism. Marea Schism . Cruciade. Ordinele cavalere ti.

Erezii 1. Catolicismul reprezint cea mai mare structur unitar cre tin , fiind alc tuit din cei care recunosc autoritatea Episcopului de Roma (Papa) în tot ceea ce reprezint aspectele de credin i dogm religioas . Denumirea de �„catolic�” provine din cuvântul grec katholikos (universal) i a fost utilizat pentru a denumi Biserica înc din perioada timpurie, când exista o singur Biseric cre tin .

Catolicii se consider drept singurii continuatori legitimi ai misiunilor i prerogativelor celor 12 apostoli ai lui Hristos, prin tradi ia succesiunii episcopale neîntrerupte, început de Sfântul Petru. Acesta este considerat temelia Bisericii, datorit fragmentului din Noul Testament în care Iisus îi schimb acestuia numele ebraic de Simon: �„te voi numi Petru i pe aceast piatr îmi voi zidi Biserica�”. Catolicismul a avut un impact profund asupra istoriei lumii, asupra dezvolt rii culturii i civiliza iei europene i a r spândirii valorilor europene la nivel universal. Actualmente num r aproximativ un miliard de membri (20% din popula ia Globului) fiind foarte bine reprezentat în Europa i America Latin , dar i în alte p r i ale lumii (ex. Filipine). Anumite biserici de rit oriental (Unia ii,

Maroni ii) î i urmeaz propriile manifest ri tradi ionale, dar recunosc autoritatea Papei.

1.1. Organizare i structur . Conform tradi iei, unitatea fundamental a organiz rii cultului romano-catolic este dioceza, condus de un episcop. Autoritatea acestuia se exercit asupra clerului, ai c rui membri sunt fie laici (inclusiv pastorii) fie oameni ai Bisericii (prela i de rang inferior). Ace tia sunt organiza i în ordine i congrega ii, care transcend diocezele. Fiind parte a acestora, clerul trebuie s urmeze hot rârile episcopului în problemele ce vizeaz manifest rile religioase publice, dar se bucur de o mare libertate în ceea ce

105

prive te modul de îndeplinire a misiunii i voca iei acestora (de obicei caracteristice ordinului/congrega iei la care ader respectiva persoan ). Exist c lug ri i c lug ri e (fra i i surori), care apar in ordinelor, dar nu fac parte din cler.

Cardinalii sunt cei mai mari demnitari religio i dup Pap . Numi i direct de c tre acesta, cardinalii constituie consiliul suprem al Bisericii catolice, �„Colegiul Sacru.�” La moartea papilor, ace tia se întrunesc în conclav, pentru desemnarea noului Suveran Pontif.

Papa este conduc torul Bisericii romano-catolice i reprezint autoritatea suprem în toate aspectele religioase. În cazuri cu totul deosebite, papii pot convoca concilii, care se întrunesc pentru solu ionarea situa iilor speciale i urgente. Au fost convocate pân în prezent doar 21 de astfel de concilii. Ca ajutor în îndeplinirea func iunilor sale, Papa se bazeaz pe un complex aparat birocratic, numit Curia papal .

1.2. Istoric.

Pân la scindarea de Biserica ortodox , în 1054, este imposibil de a separa istoria Bisericii romano-catolice de cea a cre tin t ii, în general. Caracteristice catolicismului sunt autoperceperea ca singur continuator al tradi iei Noului Testament i acceptarea cu consecven a majorit ii dezvolt rilor doctrinare i de structur care s-au produs în timp, care nu sunt considerate ca devieri de la normele mai radicale ale bisericii apostolice, ci ca expresii mai elaborate ale tendin elor i manifest rilor originare.

Prima mare schimbare în istoria cre tinismului a fost r spândirea sa în tot bazinul mediteranean, atât datorit obliga iei îndeplinirii misiunii apostolice de r spândire a Cuvântului lui Hristos, cât i împrejur rilor generate de hazard. În scurt vreme, proto-cre tinii au adoptat limba i vocabularul filosofic al lumii greco-romane pentru a- i r spândi mesajul, precum i unele practici organiza ionale i

106

procedurale ale Imperiului roman. Institu ia episcopal începe s se manifeste cu preeminen începând cu secolul al II-lea, în plin prigoan a cre tinilor de c tre autorit ile imperiale.

Recunoa terea bisericii de c tre împ ratul Constantin cel Mare, în anul 313, a consolidat aceste dezvolt ri, pentru ca, începând cu Leon I, în secolul V, papalitatea (�„episcopul Romei�”) pretinde i, într-o oarecare m sur , î i exercit un rol de lider fa de celelalte biserici. Ulterior, pr bu irea Imperiului roman de Apus i convertirea invadatorilor germanici la cre tinism a avut un impact important asupra multor aspecte ale vie ii religioase.

Una dintre caracteristicile Bisericii din Vest, între secolele VII-XI, a fost lupta continu împotriva tendin ei de diminuare a importan ei autorit ii episcopale manifestat de conduc torii laici. La sfâr itul secolului al XI-lea, papalitatea câ tig a a-numit criz (sau controvers ) a investiturii cu principii diferitelor regate europene (în special în dauna împ ratului Imperiului romano-german). Începând cu acest moment, se statueaz definitiv c episcopii pot fi desemna i i condu i doar de Pap , acesta devenind liderul unanim acceptat i necontestat al Bisericii vestice (catolice). 2. Marea schism (1054) De-a lungul secolelor, între bisericile dintre Imperiul roman de R s rit i cel de Apus s-a produs un proces constant de diferen iere i înstr inare. Datorit influen ei popoarelor germanice, cultura cre tin vestic a suferit un fenomen gradual de transformare, în timp ce în est, biserica a p strat neîntrerupt tradi iile cre tin t ii elenistice. De i respecta în mare m sur prerogativele Bisericii din Roma (ca fost capital a Imperiului roman), Biserica din Constantinopol (lidera bisericilor r s ritene) a început s resping unele dintre preten iile jurisdic ionale ale papilor, precum i

107

cre terea tendin ei de asumare de c tre ace tia a rolului de lideri incontestabili, în timpul lui Leon al IX-lea i al succesorilor acestora. În schimb, Biserica din vest se opunea cezaropapismului (subordonarea bisericii fa de liderii laici). În 1043 Mihail Cerularius devine patriarh al Constantinoplului. Acesta a început o campanie intens împotriva bisericilor latine din aria sa de influen , închizându-le, chiar, în cele din urm . Motivele sale au fost: folosirea de c tre catolici a pâinii nedospite pentru împ rt anie precum i problema controversei asupra manifest rii Sfântului Duh, cunoscut drept �„controversa filioque.�” Aceasta din urm a fost generat de alterarea formei Crezului (rug ciune-confesiune de credin ) de c tre catolici, în urma Conciliului de la Toledo (589) fa de forma stabilit de conciliul de la Niceea (325). În varianta catolic , Sfântul Duh se pogoar de la Tat l i de la Fiul(filioque), lucru considerat de neconceput de c tre Biserica estic . La aceasta, pe lista oficial , ca argument al schimb rii s-a mai ad ugat o disput privind pâinea dospit ( men ionat mai sus) i celebrarea Pa telui la date diferite. Cardinalul Humbert de Silva Candida, a fost trimis de Roma la Constantinopol în 1054, pentru a rezolva aceast controvers devenit capital . Pentru faptul c acesta era o copie perfect a lui Cerularius în privin a zelului i a îngustimii de vederi, i-a încheiat vizita cu excomunicarea i afurisirea patriarhului i a colegilor acestuia, lucru interpretat ulterior ca o blasfemie la adresa întregii biserici estice. Peste câteva zile, patriarhul de Constantinopol i Sinodul s u au r spuns cu aceea i moned . Evenimente grave ulterioare, cum ar fi atacarea i ocuparea Constantinopolului de c tre membrii Cruciadei a IV-a au adâncit aceast ruptur . Eforturile ulterioare de reapropiere a celor dou biserici nu au fost încununate de succes, primul gest de reconciliere ap rând abia pe 7 decembrie 1965, când excomunicarea a fost

116

XI. Rena terea. Reforma i cultele protestante

1. Rena terea reprezint perioada istoriei europene în care s-a manifestat reînnoirea interesului pentru redescoperirea valorilor universale, a artei i a tiin ei, pentru varietatea elementelor de civiliza ie ale perioadei clasice greco-

romane. Rena terea a debutat în secolul XIV în Italia i s-a r spândit ulterior în restul Europei, cu perioada sa de apogeu al efervescen ei în secolele XVI- XVII. Pe parcursul acestei perioade, fragmentata societate feudal , preponderent agrar , a Evului mediu s-a transformat într-o societate dominat din ce în ce mai mult de institu ii politice centralizate, cu o via social axat pe comer i ora e, manifestând un interes concret în domeniile educa iei i artei.

De i a existat un curent de opinie care prezenta societatea medieval în culori exagerat de sumbre, iar Rena terea i realiz rile acesteia ca pe un reviriment revolu ionar, în prezent, istoricii de marc consider c acest moment al istoriei Europei a fost posibil tocmai datorit perioadei medievale anterioare. Prin grija i munca minu ioas a m n stirilor medievale, lucr rile autorilor clasici

(Virgiliu, Ovidiu, Cicero, Seneca, Platon, Aristotel, etc.) au fost conservate în scopul transmiterii peste genera ii. Sistemele legislative ale Europei moderne sunt fundamentate pe dreptul civil i canonic ap rut în plin Ev mediu (sec. XII-XIII). Gânditorii Rena terii continu de fapt, la un nivel mult mai elevat, tradi ia studiilor gramaticale, teologice i retorice medievale. Spiritul de continuitate a ideilor lui Platon, Aristotel i ale altor gânditori clasici a stat la baza filosofiei Rena terii. Universit i sau coli precum Salerno (Italia) i Montpellier (Fran a) au fost centre importante pentru studii medicale, matematice i astronomice.

Ora ele italiene au constituit mediul care a oferit condi iile ce au determinat apari ia acestui fenomen complex �– Rena terea. Italia secolelor XII-XIV prezenta un peisaj fundamental diferit fa de societatea feudal care domina

117

Europa acelor vremuri. La fel ca i Grecia antic , Italia medieval era structurat într-o multitudine de teritorii circumscrise unui ora central. În majoritatea cazurilor, popula ia, sau cel pu in partea mai înst rit a acesteia participa la conducerea politic printr-un sistem de reprezentare, fapt pentru care, aceste �“mici state�” au intrat în istorie sub denumirea de �“republici italiene�”. Vene ia, Genova, Milano, Floren a, Pisa, Siena i multe alte republici controlau majoritatea comer ului i a finan elor pe întreg continentul. Comercian ii italieni au stabilit rela ii comerciale cu Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu, organizând chiar expedi ii comerciale care s-au extins pân în îndep rtata Chin (ex: c l toria lui Marco Polo, cea lui Giovanni Carpini). Contoare comerciale italiene au fost întemeiate în tot bazinul M rii Mediterane; existau cartiere întregi ale negustorilor în ora ele mari ale vremii (ex: cartierul genovez �“Galata�” din Constaninopol, ulterior men inut în Istambul, dup cucerirea ora ului de c tre turci). Au fost dezvoltate pentru prima dat tehnici comerciale i economice ca biletele de schimb, p strarea contabilit ii, datoria public .

Aceast societate, orientat fundamental i contrastant cu restul lumii c tre interese civile, financiare, cumulat cu noua mentalitate a f cut posibil un nivel de bun stare care a atras dup sine dezvoltarea artelor, a filosofiei, o nou perspectiv în abordarea i perceperea cotidianului.

Italia a fost polul care iradia cultur i civiliza ie c tre restul continentului. Mentalitatea medieval nu a disp rut brusc. Schimb rile au ap rut gradual, în prim faz în Italia, apoi în restul continentului. Una dintre primele i cele mai importante desprinderi de tradi ie s-a manifestat în domeniul istoriei, în modul de percepere i redare a acesteia. Istorici ca Niccolo Machiavelli, Francesco Guicciardini, Leonardo Bruni au manifestat prin intermediul lucr rilor lor, o perspectiv laic , bazat pe analiza critic a textelor i a evenimentelor istorice, perspectiv mai mult apropiat de literatur , decât de teologie (cum se întâmpla pân în acel moment).

118

De i influen ele gândirii i realiz rilor lumii antice existau i se manifestau, lumea greco-roman era privit totu i cu extrem criticism, prin prisma p gânismului acesteia. Reprezentan ii Rena terii adorau Antichitatea, sus ineau necesitatea învierii valorilor acesteia, percepeau Evul mediu ca fiind barbar i înapoiat, i considerau epoca i societatea proprie un apogeu al civiliza iei. Aceste idei s-au manifestat în maniera de a gândi i în operele artistice ale gânditorilor i oamenilor de cultur ai rena terii cunoscu i sub numele de umani ti.

Umanismul î i centreaz sensul de manifestare pe demnitatea i valoarea personal a individului. Reprezint curentul cultural care proclam , ca principiu de baz faptul c oamenii sunt fiin e ra ionale care posed în structura lor valorile fundamentale ale adev rului i bun t ii, precum i capacitatea de a le exprima. Al turi de nevoia de cizelare, iluminare i emancipare a fiin ei umane prin instruire i art , perfec ionarea corpului prin exerci ii fizice, devine unul dintre atributele esen iale ale form rii personalit ii individuale.

Un fenomen important care a permis apari ia i a sus inut formele de manifestare ale Rena terii a fost mecenatul. Familii sau grupuri de putere celebre, bogate i influente politic (Medici în Floren a, Este în Ferara, Sforza în Milano, Gonzaga în Mantua, ducii de Urbino, dogii Vene iei, mai târziu chiar suveranii pontifi) au finan at i încurajat creatorii i gânditorii Rena terii, în domenii existente i pân atunci, sau nou ap rute (numismatica, filologia, arheologia, epigrafia). Antichitatea reprezenta sursa principal de inspira ie iar abandonul tradi iilor crea iei medievale, un fenomen generalizat. Au ap rut noi modalit i de exprimare artistic (ex: perspectiva tridimensional �– arhitectul Filippo Brunelleschi, pictorul Masaccio).

În aceast perioad au tr it i au creat mari oameni de cultur . Idealurile de armonie i propor ie se reg sesc în crea iile lui Piero della Francesca, Andrea Mantegna, Sandro Botticelli, culminând cu operele lui Rafael Sanzio, Donatello,

119

Leonardo da Vinci, i Michelangelo în secolul XVI. În spiritul iradierii fenomenului Rena terii, impulsionate de nelimitata efervescen creatoare i de provoc rile acesteia, alte state europene au fost patria unor reprezentan i celebri: Hieronimus Bosch, Jan van Eyck, Rogier van der Weyden �– rile de Jos; Albrecht Durer, Matthias Grunewald �– Germania.

În literatur i filosofie se remarc Francesco Petrarca, Dante Alighieri, Giovanni Boccacio, Erasmus din Rotterdam, Thomas Morus.

Datorit noile perspective din domeniul tiin ei i tehnologiei, Rena terea a schimbat iremediabil lumea Europei, multe dintre fenomenele i evenimentele istorice ulterioare (marile descoperiri geografice, tiparul etc.) nefiind posibile f r acestea. S-au f cut progrese în medicin i anatomie (Vesalius, Paracelsus), astronomie (apar idei noi, cu totul revolu ionare: heliocentrismul - Nicolaus Copernicus, calculul precis al orbitelor planetelor �– Tycho Brahe, legile mi c rilor planetare �– Johannes Kepler, infinitatea Universului �– Giordano Bruno), fizic (Galileo Galilei, Isac Newton, Leonardo da Vinci).

Per ansamblu, Rena terea a fost un fenomen istoric esen ial pentru evolu ia lumii, caracterizat prin creativitate i ferven intelectual . Omul a fost desenat într-o perspectiv mai demn , mai realist .

Rena terea a influen at mult gândirea teologic a catolicismului prin impactul pe care l-a avut asupra oamenilor bisericii, mai ales asupra celor din cercurile de putere (Papi, Cardinali, Episcopi) dar i prin noul mod de gândire, prin perspectivele inedite asupra mediului bisericesc. Astfel s-au creat premisele apari iei unui alt fenomen istoric crucial: Reforma.

2. Reforma denume te revolu ia religioas din cadrul bisericii catolice la începutul secolului XVI care a avut ca rezultat sfâr itul suprema iei Papalit ii în

120

Europa de Vest i apari ia cultelor protestante. Condi iile i cauzele acestei mi c ri existau îns de câteva sute de ani i cuprindeau elemente complexe de natur doctrinar , cultural , politic i economic .

Fenomenelor cauzale expuse mai sus li se adaug i Rena terea datorit : perspectivelor noi, critice i cauzale sub care era analizat i perceput realitatea; datorit cre terii nivelului cultural al maselor i a vitezei de circula ie a ideilor; datorit accentului deosebit pus pe educa ie; datorit r spândirii cu u urin a scrierilor, începând cu inven ia lui Johann Gutenberg: tiparul.

Al i factori care au generat fenomenul reformei au fost conflictul dintre papalitate i împ ra ii germani privind suprema ia în sânul Sfântului Imperiu romano-german i resentimentul ap rut, în diverse p turi ale popula iei privind drepturile speciale ale Bisericii i ale clerului. Acest sentiment a fost sus inut i de apari ia i înt rirea na ionalismului, nu numai în Germania, ci i în alte regiuni ale Europei (Anglia, Scandinavia, Fran a).

În secolul XIV, în Anglia, John Wycliffe s-a manifestat ca prim precursor al protestantismului (originea termenului provine de la protestul îndreptat împotriva clerului catolic), prin criticarea public a Papalit ii, a vânz rii de indulgen e, a venera iei excesive a sfin ilor i a standardelor i comportamentului imoral al oamenilor Bisericii. Pentru a atrage suportul oamenilor simpli, Wycliffe a tradus Biblia i a desf urat slujbele religioase în limba englez . Ini iativa reformatorului englez s-a diluat în Anglia, în schimb, perceptele sale s-au r spândit cu succes în Boemia, unde au constituit baza protestului lui Jan Hus. Dup condamnarea acestuia drept eretic i arderea sa pe rug în 1415, a izbucnit r zboiul husit, între sus in torii cehi ai noilor idei (dar i pe fondul apari iei unor tendin e na ionaliste i de separare de Imperiul german în sânul popula iei Boemiei) i Împ ratul german, ca sus in tor al Papei.

121

Figura principal a Reformei este teologul Martin Luther care public în 31 octombrie 1517, în Wittenberg, cele �“95 de teze�”, prin care contest i sfideaz autoritatea clerului catolic, atât din punct de vedere doctrinar cât i moral. În afara criticii sistemului bisericesc i a moralei acestuia, Luther sus ine c autoritatea religioas suprem nu este Biserica, ci Biblia i c mântuirea cre tinilor nu este ob inut prin faptele lor, ci prin gra ia divin , ob inut prin credin . Se minimaliza, de asemenea, importan a ritualurilor, în favoarea credin ei ghidate de Sfânta Scriptur ( simplitatea ceremoniilor religioase, importan a predicilor). Ideile teologului Luther s-au r spândit cu rapiditate în Germania i nu numai. Împ ratul Imperiului romano-german îi cere ultimativ s - i renege acuza iile la adresa autorit ii clerului catolic. Refuzul public al lui Martin Luther alimenteaz conflictul deja existent între cele dou p r i: prima fiind constituit din prin ii statelor germane nordice, reprezentan ii p turilor inferioare ale clerului, ai p turii negustorimii, me te ugarilor i r nimii (care se constituie în sus in tori ai ideilor Reformei) i cea de-a doua din marea nobilime i p turile conduc toare ale Bisericii. Antagonismul degenereaz în R zboiul r nesc (1524-1525), care de i se finalizeaz cu victoria Imperiului va avea ca rezultat Compromisul de la Speyer (1526). Acesta, împreun cu Pacea de la Augsburg (1555), care genereaz un nou conflict religios dintre protestan i i catolici (1546-1555), stabile te c prin ii statelor germane sunt liberi s - i aleag confesiunea i s o impun supu ilor lor.

Lutheranismul este astfel recunoscut oficial, iar vechiul concept al unei comunit i cre tine în vestul Europei, unit sub suprema ia Papei se neutralizeaz .. Ulterior, pe cale pa nic sau prin conflict armat (R zboiul de 30 de ani -1618-1648-, dintre catolici i protestan i fiind cel mai important), protestantismul, sub diferitele sale forme se r spânde te în mai multe state europene (mai ales în rile germanice i în Nordul continentului).

122

Protestantismul cunoa te mai multe forme.

Anglicanismul reprezint cultul protestant cel mai apropiat ca form de catolicism. Începuturile acestuia sunt marcate de actele Parlamentului englez dintre 1529-1536, prin care se proclam faptul c Biserica anglican are caracter na ional, fiind independent de autoritatea Papei. Evenimentul a fost generat de refuzul Romei de a anula c s toria regelui Henric VIII al Angliei cu Caterina de Aragon. Ca r spuns, suveranul englez ia ini iativa separ rii de autoritatea papal . A primit sprijin deplin din parte maselor, deoarece nu s-au efectuat modific ri de dogm i ritual.

Lutheranismul cuprinde cea mai mare comunitate protestant (peste 80 milioane de membri). În diferite state poate fi numit diferit (de exemplu: Biserica Suediei), dar dogma i practicile sunt acelea i. Luteranismul afirm autoritatea suprem a Cuvântului lui Dumnezeu (a a cum este revelat în Biblie) în toate aspectele legate de credin i via cre tin i subliniaz c Hristos este cheia în elegerii Sfintei Scripturi.

Calvinismul (reformatorul francez Jean Calvin) reprezint doctrina protestant care are multe similitudini cu luteranismul, dar prive te mai îndr zne ideea de predestinare (în sensul existen ei unor oameni �“ale i�” i a altora �“damna i�” aprioric). Sus inând c munca i h rnicia sunt forme de virtute moral , iar succesul reprezint un semn de Gra ie Divin , acest curent a creat un climat favorabil comer ului i activit ilor industriale, influen ând astfel, în diversele sale forme dezvoltarea capitalismului. Printre formele de calvinism cunoscute se pot men iona: arminianismul (în Olanda, accept liberul arbitru într-o mai mare m sur ), presbiterianismul (în Sco ia, Anglia, SUA), puritanismul (în Anglia), mi carea hughenot (în Fran a).

Baptismul (30 milioane de membri, în toat lumea) reprezint forma protestantismului care are drept membri persoane �“ren scute�”, sau convertite, în

123

urma unei experien e religioase marcante. Se respinge botezul copiilor, acesta trebuind s se realizeze în adolescen sau în perioada adult , prin imersie total . Se pune accent pe non-violen , se consider c cea mai important porunc este s nu ucizi i se refuz îndeplinirea serviciului militar.

Întreb ri pentru examen:

1. Rena terea 2. Ora ele italiene i Rena terea 3. Umanismul Rena terii 4. Semnifica ii ale Rena terii pentru istoria omenirii 5. Rena terea i Europa 6. Cre tinismul i Rena terea 7. Oameni de cultur din Rena tere 8. Rena terea i Reforma 9. Martin Luther i Reforma 10. Reforma. Forme de manifestare 11. Protestantismul. Forme.

12. Mecenatul.

Un fenomen important care a permis apari ia i a sus inut formele de manifestare ale Rena terii a fost mecenatul. Familii sau grupuri de putere celebre, bogate i influente politic (Medici în Floren a, Este în Ferara, Sforza în Milano, Gonzaga în Mantua, ducii de Urbino, dogii Vene iei, mai târziu chiar suveranii pontifi) au finan at i încurajat creatorii i gânditorii Rena terii, în domenii existente i pân atunci, sau nou ap rute (numismatica, filologia, arheologia, epigrafia).

124

XII. Revolu ia industrial . Culte neoprotestante

1. Revolu ia industrial Începând cu secolul al XVIII-lea, în Marea Britanie s-a putut remarca un proces concret de schimbare la nivelul întregii structuri societale: s-a trecut printr-o transformare progresiv a societ ii feudale centrate pe proprietatea asupra p mântului c tre un nou tip de societate, bazat pe producerea de bunuri materiale (m rfuri) i pe proprietatea asupra mijloacelor de produc ie. Toate acestea aveau s marcheze debutul erei industriale. Ca i alte dou fenomene istorice cruciale în evolu ia umanit ii, i anume, explozia cultural atenian (care a condus la apari ia civiliza iei i culturii elenistice, i, mai apoi, greco-romane) i Rena terea italian , revolu ia industrial a fost ini iat într-un singur stat, Imperiul britanic, urmând s iradieze la nivelul întregii civiliza ii de care apar inea respectivul stat, extinzându- i ulterior influen a revolu ionar , înnoitoare, asupra întregii omeniri. Ca i în celelalte dou cazuri men ionate mai sus, Marea Britanie era o reprezentant oarecum periferic a societ ii europene a acelui moment istoric. Aceast situa ie a generat o provocare la care societatea englez a r spuns exemplar. Dac la începutul perioadei marilor descoperiri geografice Anglia prezenta pe scena european un poten ial nu de prim rang, în 1750 Marea Britanie ocupa pozi ia celei mai mari puteri maritime i comerciale, st pâna unui imperiu colonial aflat în continu expansiune. Activit ile industriale, precum mineritul i prelucrarea fierului, se desf urau la o scar relativ redus , dar superioar restului lumii, iar Londra era o adev rat metropol .

133

XIII. Influen a cre tinismului asupra societ ii moderne. Alte mari

religii ale lumii 1. Influen a cre tinismului asupra societ ii moderne

Pe plan cultural mondial a existat, începând cu perioada Iluminismului (sec. XVIII) i, mai accentuat, în epoca marii dezvolt ri tiin ifice i industriale din sec. XIX, o tendin de a minimaliza i chiar a anatemiza influen a pe care cre tinismul a avut-o asupra societ ii europene i, prin aceasta, asupra civiliza iei mondiale. Abord rile moderne, având la baz o concep ie bazat pe o în elegere holistic , de fine e, a fenomenelor istorice, ar trebui s redea religiei, i în mod particular, cre tinismului, locul esen ial pe care îl are în istoria culturii i civiliza iei mondiale. De fapt, tendin a multor istorici contemporani (ex: Christopher Dawson 1889 �– 1970) este de a considera c o societate care î i pierde componen a religioas risc , mai devreme sau mai târziu, s - i piard esen a caracteristicilor culturale. O analiz atent a datelor istorice confirm faptul c în elegerea credin elor religioase proprii unui sistem de cultur i civiliza ie este esen ial în definirea respectivului sistem. Cre tinismul a fost factorul care, combinat cu mo tenirea romano-elenistic , a structurat caracteristicile principale ale universului cultural european de ast zi. Nu trebuie pierdut din vedere faptul c civiliza ia cre tin-european de ast zi nu se reduce la limitele geografice ale continentului, cuprinzând, în epoca actual , i cele dou Americi, mare parte din Africa i continentul australian. Ad ugând faptul c societatea european (în mod special vest-european ) a fost motorul principal al dezvolt rii tiin ifice i tehnologice pe plan mondial, se desprinde, ca i concluzie bazat pe argumente, faptul c natura radical diferit a religiei

cre tine a fost for a modelatoare care a generat spiritul i principiile morale care

134

au inspirat cele mai înalte realiz ri ale acesteia, aducând beneficii hot râtoare asupra lumii contemporane, a a cum o percepem ast zi. Elementele principale ce vin în sprijinul ideii expuse mai sus deriv din chiar analiza atent , coerent i nep rtinitoare a mersului istoriei societ ii cre tine, europene. În momentul istoric al disolu iei lumii greco-romane, adic în perioada de declin a acesteia, apoi de dispari ie a Imperiului roman, biserica s-a constituit pentru lumea european amenin at de barbarism, în p str toarea mo tenirilor culturale ale civiliza iei care tocmai apunea. Oamenii bisericii, retra i în mân stiri, au fost p str torii artei i cuno tin elor tehnico- tiin ifice ale romanit ii. Începând cu secolul V, ace tia încep r spândirea acestor elemente de civiliza ie. Acest lucru a fost valabil în egal m sur în estul Europei, unde ortodoxismul a devenit religie de stat, influen ând îndeaproape cultura, politica (basileii erau �„un i�” de patriarhul Constantinopolului) i via a de zi cu zi din Imperiul Bizantin, cât i în Vest, unde catolicismul a sprijinit i influen at regatul francilor i mai târziu Imperiul carolingian (principalul stat universalist al vremii, al turi de cel bizantin). În perioada imediat urm toare, Europa a fost supus unui nou mare val de invazii externe (raiduri devastatoare ale vikingilor, invazia celui de-al doilea val de popoare migratoare, dintre care cel mai important impact l-au avut maghiarii i slavii, presiunea islamic în sudul continentului). Ini ial, opozi ia i ulterior ofensiva împotriva barbarismului a fost în foarte mic m sur politic (deci militar ) i preponderent spiritual , prin activit ile de misionarism i convertire ale reprezentan ilor bisericii. Majoritatea popoarelor invadatoare ajung, de fapt, s se converteasc la noul curent religios, cre tinismul devenind astfel parte integrant a lumii civilizate. (ex: maghiarii în sec. X-XI; sârbii, bulgarii �– sec. IX-XI; vikingii-cre tina i pân în secolul XIII). Apar ulterior primele elemente de autopercepere i autoidentificare cu lumea cre tin a spa iului vestic european. Un exemplu de reflex al acestei st ri de fapt au fost cruciadele (în plan politic) precum i produsele de cultur i civiliza ie, care pot fi oricând identificate,

135

dincolo de specificul na ional, ca fiind specifice lumii cre tine. Ulterior, instalat în diversele sale forme, ca religie de stat sau religie principal pentru toate statele Europei, cre tinismul a fost al turi de lumea european , influen ând-o direct, într-o multitudine de moduri, pe toat durata Evului mediu i a epocilor urm toare. Universul contemporan ar fi un mediu diferit, foarte întunecat, în lipsa influen ei cre tinismului. Acesta a fost promotorul unor noi idei i institu ii pe care ast zi întreaga lume (inclusiv non-cre tinii) le consider a fi cerin ele de baz ale vie ii civilizate: tratamentul uman al tuturor indivizilor, egalitatea în fa a legii, respectul pentru educa ie, spitalele, cercetarea tiin ific , institu iile caritabile, grija pentru s raci, b trâni, bolnavi. Elevata cultur greco-roman nu a cunoscut, de exemplu, institu ii, cum ar fi orfelinatele i institu iile de binefacere, pe care ast zi le leg m indisolubil de ideea de normalitate social . Îns i sclavia ar putea fi ast zi o institu ie omniprezent , în lipsa opozi iei constante pe care i-a ar tat-o biserica cre tin . Unele idei promovate în premier (demnitatea, egalitatea i libertatea femeilor) i considerate ca necesare în perspectiva dogmei cre tine, au avut nevoie de secole, chiar milenii pentru a putea avea aplicabilitate la nivel social. În lipsa acceptului cultural preexistent, preg tit de cre tinism, acest lucru nu ar fi fost posibil. Europa este o �„societate a popoarelor�”, scindat din punct de vedere lingvistic, etnic i geografic. Acest lucru ofer posibilitatea juxtapunerii unor practici i idei diferite, dar pentru combinarea eficient a acestora era nevoie de un factor de unitate precum cre tinismul, care este universalist prin îns i natura înv turilor sale. Într-adev r, religia cre tin se autoconsider , concomitent, ca fiind esen ialmente activ (�„Cuvântul lui Hristos trebuie r spândit în toat lumea) i adresat tuturor oamenilor (percepu i egali, ca fii ai lui Dumnezeu).

136

Societatea european a putut beneficia astfel, atât de for a oferit de diversitatea politic cât i de valen ele de unitatea spiritual impuse de cre tinism. Cet eanul european se con tientizeaz concomitent ca apar inând unei societ i temporale, laice i uneia eterne, cre tine. Acest lucru este demonstrat de tradi ia institu iilor i simbolurilor interna ionale (ordinele cavalere ti i c lug re ti, cultul sfin ilor i martirilor i îns i structura interna ional , �„suprastatal �” a bisericilor catolic i ortodox ). Credin a în existen a unei Împ r ii spirituale autonome a inhibat perceperea indivizilor ca fiind simpli pioni ai statului. În procesul activ de construc ie a identit ii politice europene ar trebui reconsiderat complex, holistic i evolutiv patrimoniul culturii i civiliza iei cre tine europene în spiritul articul rii adev rului în viitor. Importan a apostolatului a fost unul dintre motoarele expansiunii civiliza iei europene, i deci a cre tinismului, la nivel mondial. O influen remarcabil a cre tinismului s-a f cut sim it asupra dezvolt rii tiin ei.

Universit ile sunt institu ii inventate i patronate, în prima faz , de c tre biseric . Ceasul a ap rut în lumea monastic din necesitatea perceperii exacte a momentelor dedicate rug ciunilor. Aceasta a condus ulterior la o con tientizare concret a trecerii timpului în lumea european , permi ând apari ia ideilor deterministe, de cauz -efect. Îns i ideea de divinitate trinitar , dar în acela i timp unic , proprie cre tinismului a generat apari ia unei percep ii deschise, pluraliste asupra Universului i vie ii. Accentul pus pe liberul arbitru, ca fiind �„darul�” suprem al Divinit ii, a stimulat ini iativa personal i perceperea de sine ca individualitate important (�„iubi i-v a a cum Dumnezeu v iube te pe voi�”). Au existat momente istorice în care Biserica s-a opus noilor idei tiin ifice (heliocentrismul, teoria evolu ionist ). Chiar i în astfel de situa ii, aceasta s-a constituit într-un factor stimulator, prin provocarea oferit de necesitatea oferirii

137

de argumente, în scopul promov rii ideilor proprii. Literatura, muzica i arta în general datoreaz mult cre tinismului, atât prin sprijinul i mecenatul oferit de multe ori de Biseric , cât i prin faptul c a oferit un rezervor generos de teme, motive i simboluri de o deosebit sensibilitate i cu un mare impact social. Cre tinismul a exercitat în permanen un efect moderator al tendin elor distructive proprii naturii umane. Au existat momente în care curente sau tendin e ideatice antagoniste cre tinismului dintr-un anumit punct de vedere au avut o preeminen social-politic asupra acestuia, cu rezultat nefast asupra umanit ii. Exemplu: cre terea influen ei na ionalismului i a ideilor acestuia, în dauna cre tinismului, a creat premisele i a generat cauzele celor dou r zboaie mondiale.

2. Alte mari religii ale lumii

2.1. Islamul. În arab , Islam poate fi tradus prin supunere sau renun are, în sensul de supunere fa de Dumnezeu. Persoana care practic supunerea fa de Dumnezeu poart denumirea de musulman. Teoretic, tot ceea ce este necesar pentru a deveni musulman este declararea cu sinceritate a propozi iei m rturisesc c nu exist alt Dumnazeu decât Allah iar Mahomed este profetul s u. În sens istoric, religia dateaz de la începutul secolului VII, dar în sens religios, practican ii acesteia consider c , anterior de momentul istoric, Islamul se identific cu monoteismul propov duit de profe i anteriori lui Mahomed, cum ar fi Ibrahim (Abraham), Musa (Moise) i Isa (Isus). În mod tradi ional, Islamul este privit de adep ii s i ca extinzându-se în toate aspectele vie ii, nelimitându-se la cele precum credin a i ritualul religios, care sunt îndeob te considerate actualmente ca f când parte din

138

sfera religioas . Islamul reprezint în fapt un mod de via . Una dintre caracteristicile religiei islamice se eviden iaz în faptul c , cel pu in pân în perioada modern , nu a existat nici un organism care s pretind a fi autoritatea central a credin ei musulmane. Aceasta este disipat la nivel local, fiind responsabilitatea a nenum ra i scolastici sau oficiali religio i, care nu au o organizare ori o ierarhie clar . Conform tradi iei Islamice, la începutul sec.VII, Mohamed a tr it o serie de revela ii verbale din partea lui Allah (Dumnezeu). Ideile centrale ale acestor revela ii erau unicitatea lui Dumnezeu, voin a acestuia ca umanitatea s i se închine i faptul c divinitatea îi va pedepsi sau r spl ti pe oameni în concordan cu faptele acestora din via a prezent . Profetul începe s r spândeasc mesajul revelat printre oamenii din ora ul s u, Mecca. Este alungat din acesta, dar reu e te s creeze o comunitate puternic în Medina. Influen a sa cre te continuu, astfel încât, în jurul anului 632, la dispari ia lui Mahomed, câteva triburi arabe i un num r de ora e, inclusiv Mecca (care era deja un ora sfânt pentru lumea arab ) acceptaser deja religia islamic . Revela iile sau alte evenimente de natur transcendent înceteaz în acest moment. Se trece c tre expansiunea politic a Islamului, prin califat, institu ia creat pentru a continua rolul lui Mahomed ca i conduc tor al comunit ii. Sub califul Utman (644-656), revela iile profetului sunt adunate în Coran, care va deveni cartea sfânt a musulmanilor. Începe astfel o perioad de expansiune teritorial , ini ial sub califii din Medina, iar apoi, dup cucerirea întregii Arabii, a Egiptului, Siriei, Irakului i a unei mari p r i din Iranul de azi, se întemeiaz dinastia califilor Umayyazi, cu centrul în Siria. Aceast ultim dinastie va marca i o a doua perioad de mari cuceriri, incluzându-se aici nordul Africii, Spania, Asia Central pân în Afganistan. Tradi ional, se consider c exist cinci datorii sacre obligatorii pentru orice musulman (a a-numi ii �“cinci stâlpi�” ai Islamului): m rturisirea c nu exist decât

139

un Dumnezeu, Allah, iar Mahomed este profetul s u (shahadah), rug ciunea la anumite momente ale fiec rei zi (salat), postirea în luna Ramadanului (sawm), pelerinajul c tre Mecca i îndeplinirea în acest spa iu sacru a anumitor ritualuri, cel pu in o dat în via (haji), cedare a unei p r i din averea proprie s racilor (zakat). Principalele subdiviziuni ale acestei religii sunt suni ii (majoritari) i ii ii (aprox. 10 %). Separarea a fost ini iat în secolul VII, fiind ini ial politic ( ii ii provin din sus in torii, pentru pozi ia de calif, ai lui Ali ibn Abi Talib, ginerele lui Mahomed), pentru ca, pân în secolul X s se cristalizeze principiile religioase definitorii. Diferen a rezid în importan a pe care ii ii o acord imamilor (lideri religio i), percepu i ca infailibili, receptori ai inspira iei divine, aproape egali cu profe ii, idei respinse de suni i. 2.2. Budismul reprezint una dintre religiile majore ale lumii, întemeiat în nord-estul Indiei, bazat pe înv turile lui Siddhartha Gautama, cunoscut drept Buda (Cel Iluminat). Fiind la origine (sec. VI Î.H.) o mi care monastic în cadrul dominantei tradi ii brahmanice, budismul a evoluat rapid într-o direc ie distinctiv . Buda, autorul acestei reforme religioase, nu numai c respingea aspecte importante ale filosofiei brahmanice (hinduiste), ci nega i autoritatea preo imii, a validit ii textelor vedice i condamna cultul sacrificial bazat pe acestea. Mai mult, acesta a deschis mi carea sa tuturor oamenilor, în mod egal, negând sistemul castelor i ideea c persoanele sunt pure/impure prin na tere. În prezent, budismul este divizat în trei ramuri, cunoscute sub numele de Theravada (Calea celor vechi), mai r spândit Sri Lanka, Thailanda, Cambodgea, Birmania i Laos, Vajrayana(Vehiculul de Diamant) în Tibet, Mahayana (marele vehicul), în Mongolia, China, Japonia, Coreea, Vietnam, Nepal. Mahayani tii numesc mi carea Theravada cu termenul derogatoriu de Hinayana (micul vehicol). Se estimeaz un num r de 150-300 milioane de adep i în întreaga lume.

140

Dac pentru Theravada, Buda este doar un înv tor, cel care a ar tat calea, mahayani tii îi atribuie i calit i de zeitate care are posibilitatea de a interveni în via a oamenilor. Buda s-a n scut probabil în anul 563 Î.H. Prin al unui mic regat indian, la vârsta de 29 de ani are revela ia lipsei de sens a vie ii materiale i ubicuitatea suferin ei, renun la pozi ia social , adopt o via de ascetism radical, c utând pacea interioar , iluminarea i eliberarea din ciclul reîncarn rilor. Ulterior renun la aceast abordare c utând o cale de mijloc între negarea de sine i o via cump tat . Conform legendei centrale a religiei, prin medita ie, acesta atinge starea de iluminare pe care o c uta. A început apoi s - i predice ideile, a adunat un grup de discipoli, pe care i-a organizat într-o comunitate monastic numit sangha. Principiile de baz ale budismului au fost transmise prin tradi ie oral vreme de câteva secole, fiind ulterior sistematizate, interpretate i înscrise. Conform acestora, exist Patru adev ruri nobile: 1. Via a înseamn suferin de la na tere pân la moarte i chiar dincolo de aceasta, în existen ele viitoare datorate ciclului reîncarn rilor; 2. Toat suferin a este generat de ignoran a asupra adev ratei naturi a realit ii i din dorin ele, dependen ele i ata amentele ce deriv din aceast ignoran ; 3. Suferin a se sfâr e te doar prin dep irea ignoran ei i a ata amentelor; 4. Calea pentru suprimarea suferin ei este definit prin respectarea a opt principii: inten ii bune, convingeri bune, vorbire bun , ac iuni bune, eforturi bune, nutri ie corect , gândire bun i contemplare corect . Numai prin respectarea acestor principii poate fi întrerupt irul reîncarn rilor i al suferin ei asociate acestuia, prin atingerea st rii de Nirvana, o stare de gra ie, iluminare, în care ura, l comia i ignoran a sunt anihilate definitiv. Nirvana nu trebuie confundat cu anihilarea total a eului, fiind de fapt o stare de con tien mai presus de orice defini ie. Prin atingerea acestei st ri, inclusiv karma individului este anulat . Karma reprezint principiul conform c ruia ac iunile dintr-o

141

existen determin soarta individului în existen a sa ulterioar , influen ând calit ile viitoare ale acestuia, locul i mediul în care va rena te, chiar norocul sau ne ansa. Reprezint un fel de principiu de justi ie cosmic , ac iunile (karma=ac iune, în lb. sanscrit ) bune determinând o karma viitoare bun i analog. Întreb ri posibile: 1. Cre tinismul i lumea modern . 2. Cre tinism i budism. 3. Budismul. 4. Personalitatea lui Buda i budismul. 5. Principii ale islamismului. 5 .Islamism i cre tinism. 6. Biserica cre tin . 2. Comenta i: �“iubi i-v a a cum Dumnezeu v iube te pe voi�” Dumnezeu ne iube te pentru c ne-a creat i ne-a dat darul vie ii, mai mult ne-a dat libertatea de a sim i, de a alege, ne-a dat libertatea de a ne construi prin descifrarea a ceea ce via a ofer , propria oper . Tot El ne înva bucuria lucrurilor simple, miracolul vie ii, ridicarea din m runt i meschin, acceptarea de sine i bucuria în urma faptelor ce conteaz . Suntem în linii generice construi i cu acelea i forme, dar lumina interiorului le încheag . S nu sim i pustiu, s sim i c tr ie ti printre oameni, s cau i sensul a ceea ce din ascunse teritorii scânce te pentru lumin , aceasta e bucuria iubirii. Iubirea s l luie te în suflet. Noi trebuie s o hr nim. Nu to i pot fi cu suflet de pace, dar cei ce sunt s nu p leasc la încerc ri. Asta r mâne: speran a. i credin a, ea va face iubirea rotund i mereu vie.

148

Informa ii privind proba de evaluare semestrial . Exemple de subiecte.

Proba de evaluare va fi clasic i va cuprinde trei variante de subiecte, pentru a asigura diversitatea i a stimula capacitatea studentului de a se adapta, în cazul în care una din variante nu-i este accesibil . Primul subiect va consta din cinci întreb ri la care se solicit r spunsuri succinte, la obiect. Timpul acordat este de 30 minute, ase minute pentru o întrebare care se va nota cu 0,60, subiectul valorând trei puncte. Exemple de astfel de întreb ri se g sesc la finalul fiec rui schelet de curs, una fiind i cu r spuns. Al doilea subiect va fi un comentariu argumentat, bazat pe informa ia din curs a unei teme alese din cinci oferite. Timpul rezervat este de 30 minute iar valoarea subiectului de trei puncte. Astfel un exemplu: Dezvolta i argumentând informa ia prezentat , unul dintre subiectele de mai jos:1.Cre tinismul i cele apte taine 2.Cre tinismul i influen a sa asupra lumii moderne 3.Cultura i civiliza ia cre tin 4. Cre tinismul i raportul cu alte mari religii 5.Conceptul de cultur . Raportul cultur -civiliza ie Cultura reprezint ansamblul articulat al manierelor de gândire, sim ire i ac iune, mai mult sau mai pu in formalizat care, fiind înv ate i împ rt ite de mai multe persoane, contribuie în manier obiectiv i totodat simbolic la constituirea acestor persoane într-o colectivitate specific i distinct . Prin aspectele obiective si simbolice ale culturilor, grupurile dobândesc stabilitate, unitate, specificitate. Oricare societate are o cultur oricât ar fi ea de simpl iar oricare fiin uman este cultural în sensul c particip la o anumit cultur i civiliza ie; Cultura i civiliza ia sunt coextensive. Instinctual, omul a sim it nevoia s - i creeze facilit i pentru a face fa existen ei i istoria omenirii ar putea fi privit ca o încercare a omului de a st pâni natura, provocarea determinând r spunsuri umane de supravie uire, deci de adaptare. Suntem înconjura i de o multitudine de

149

obiecte de ordin material care ne faciliteaz existen a i adaptarea la mediu. Acestea sunt construite dup un set de valori, norme, concepte care reflect tradi ii, deci dup grile, modele culturale. Civiliza ia este circumscris culturii, este latura sa material , vizibil . Cel de-al treilea subiect vizeaz coeren a, gradul de flexibilitate în mânuirea conceptelor, originalitatea, gradul de percep ie al mesajului acestui curs. Timpul acordat este de o or , iar punctajul pentru acest subiect este de patru puncte.

Alc tui i un scurt eseu utilizând urm toarele cuvinte :Macedonia �– Imperiul roman �– Rafel �– Iudaism�– Revolu ia industrial

Considerat �“semibarbar�” de c tre vecinii s i greci din sud, regatul Macedoniei nu numai c avea s - i fac o intrare fulminant i aprig în istorie, dar avea s influen eze umanitatea într-un mod hot râtor, pe care nici unul dintre martorii ridic rii la putere a lui Alexandru al III-lea cel Mare nu ar fi avut cum s -l prevad sau intuiasc . Acest lucru s-a datorat faptului c între 334 i 323 î.Chr., acest monarh macedonean avea s cucereasc Imperiul persan i, prin aceasta, întreaga lume civilizat a Orientului Apropiat. Regatele elenistice, formate ca o consecin a campaniei sale, au constituit creuzetul în care s-au creat condi iile necesare pentru o nemaiîntâlnit explozie cultural i de civiliza ie, în care elementele religiei originale a iudaismului s-au putut împleti cu fine ea intelectual i filosofia matur a Greciei antice, astfel încât, la apari ia în lume a religiei revolu ionare i provocatoare a cre tinismului, lumea era preg tit s -i în eleag principiile. Mai apoi, g sind în pax mundi, impus în lumea mediteranean de Imperiul

roman, condi iile necesare pentru a influen a radical universul civilizat al vremii, aceast nou religie i-a început propria epopee, stimulând dramatic spiritul omenesc. Civiliza ia vest-european , n scut din îmbinarea lumii romane cu elementele barbare germanice, a g sit în cre tinism motorul spiritual care a f cut-o s domine lumea i, fiind ini iatoarea unor fenomene istorice radicale, cum ar fi Epoca Marilor Descoperiri Geografice sau revolu ia industrial , s se constituie

150

în principala modelatoare a lumii de ast zi, a a cum o cunoa tem. Evident sau nu, evenimentele istorice au leg tur cauzal foarte strâns , mari momente politice determinând realiz ri culturale inestimabile, caracteristici de excep ie ale unor civiliza ii generând universuri. Iat cum dator m emo ia intens pe care ne-o insufl picturile fascinante ale unui Rafael sau Michelangelo, solda ilor pr fui i ai lui Alexandru.

151

Bibliografie

1. Boia, Lucian, 1997: Istorie i mit în con tiin a româneasc , ed. Humanitas, Bucure ti.

2. B lan-Mihailovici, Aurelia, 2006: Istoria culturii i civiliza iei cre tine, Ed. Oscar Print, Bucure ti.

3. Constantiniu, Florin, 1997: O istorie sincer a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, Bucure ti.

4. Dr ghicescu, Dumitru, 1995: Din psihologia poporului român, ed.Albatros, Bucure ti.

5. Duby, Georges, 1978 : Les trois ordres où l�’imaginaire du feudalisme, ed. Gallimard, Paris.

6. Drâmba, Ovidiu , 1998: Istoria culturii i civiliza iei, ed. Vestala, Bucure ti. 7. Florescu, Radu, 2000: Istoria civiliza iei cre tine, ed. Oscar Print, Bucure ti. 8. Fukuyama, Francis, 2001: Încredere.Virtu ile sociale i crearea prosperit ii,

ed.Antet, Bucure ti. 9. Gavrilu , Nicu, 1998: Mentalit i i ritualuri magico-religioase, ed. Polirom,

Ia i. 10. Huizinga, Johan, 1993: Amurgul Evului mediu, ed. Meridiane, Bucure ti. 11. Hersant, Yves, Durand �–Bogaert Fabienne, 2000: Europes, de l�’antiquité au

XX siècle-Anthologie critique et commentée. 12. Ionescu, Ion, Stan, Dumitru, 1997: Elemente de sociologie, ed.Universit ii

�“Alexandru Ioan Cuza�”, Ia i. 13. Karnooh, Claude , 1994: Românii �– Tipologie i mentalit i, ed. Humanitas,

Bucure ti. 14. Kottack, Conrad Philip, 1991: Cultural Anthropology, ed. McGraw �–Hill Inc.,

London.

152

15. Maus, Marcel, 1992: Le savoir des anthropologues, Collection Savoir/Hermama, Paris.

16. Marris, Peter, 1982: Community Planning and Conception of Change, Routledge, London,

17. Neculau, Adrian, Ferreol Gilles, 1998: Psihosociologia schimb rii, ed. Polirom, Ia i.

18. Newman, Oscar, 1980: Community of interest, Anchor Press, NY. 19. Orford, Jim, 1998 : Psihologia comunit ii, ed. Oscar Print, Bucure ti. 20. Pasti, Vladimir, 1995: România în tranzi ie. C derea în viitor, ed. Nemira,

Bucure ti. 21. Platon, Alexandru Florin, 1993: Societate i mentalit i în Europa medieval ,

ed. Universit ii Al. I. Cuza, Ia i. 22. Preaux, Claire, 1980 : La Monde Hellenistique, PUF, Paris. 23. Simon, Marcel, 1972 : La civilisation de l�’antiquité et le Christianisme,

Arthand, Paris. 24. Toader, Nicoar , 1995: Introducere în istoria mentalit ilor colective, ed.

Dacia, Cluj-Napoca. 25. Vedina , Traian, 2001: Introducere în sociologia rural , ed. Polirom, Ia i. 26. Vulc nescu, Mircea, 1991: Dimensiunea româneasc a existen ei, ed.

Funda iei Culturale Române, Bucure ti.

153

154