Educatie integrata

5/9/2018 Educatie integrata - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/educatie-integrata 1/5

Aspecte specifice privind modalitatea de integrare scolara a

copiilor cu dizabilitati

Interacţiunile cu elevii care prezintă deficienţe senzoriale multiple sunt o experienţăunică. Sistemele de comunicare, ritmul învăţării, modalităţile specifice de accesare a informaţiilorstilul, viteza, adaptările necesare şi mijloacele auxiliare sunt diferite de la un copil la altul. Folosirsistemelor de comunicare adaptate tactil sau a celor care utilizează resturile de vedere ale persoanelor cu surdocecitate, trebuie alese adecvat pentru ca mesajul să fie receptat sau transmis fdistorsiuni. Dar dincolo de aceste aspecte, cea mai importantă este dezvoltarea independenţei cuscopul integrării sociale.

Dizabilitatea senzorială multiplă desemnează o persoană cu cerinţe educative specialecomplexe, asociate cu nevoi de dezvoltare, referitoare în mod particular la utilizarea şi integrareainformaţiilor provenite prin simţuri . În cazul dizabilităţii senzoriale multiple este vorba dedeprivarea senzorială multiplă.

Surdocecitatea (dubla deficienţă senzorială) trebuie considerată o deficienţă de sinestătătoare care necesită strategii de intervenţie şi metode speciale prin care să se realizeze adaptarela solicitările mediului. Termenul de surdocecitate poate crea confuzii, pentru că nu este vorba de nevăzător care nu poate auzi, şi nici de un surd care nu poate vedea . Surdocecitatea prezintă ocombinaţie a pierderii de văz şi de auz, în diferite grade, determinând dificultăţi şi întârzieri îndezvoltare, comunicare şi învăţare . Toate aceste dificultăţi nu pot fi recuperate prin programeleeducaţionale speciale pentru copiii cu deficienţe vizuale sau cu deficienţe auditive. Massey (1982)afirmă că un copil care se naşte cu un deficit binaural şi binocular se confruntă cu dificultăţi dedezvoltare de la începutul vieţii sale. Principalele două canale de receptare a informaţiei fiinddeteriorate, copilul rămâne într-o lume lipsită de stimulări.

În asociaţie cu dizabilitatea vizuală şi cea auditivă, au fost semnalizate anomaliidiferite: hipotonie sau hipertonie, epilepsie, afecţiuni metabolice, malformaţii cardiace, hidrocefalhernie, despicătură palatală, etc.. Gravitatea fiecărei anomalii constituie un factor determinant înevaluarea nivelului de dezvoltare, fiind mai puţin important numărul acestora.

Ansamblului de dizabilităţi induse de specificul dublei deficienţe, se adaugă o serie dalte probleme care pot conduce la pierderea unor abilităţi existente sau dobândite: boala şispitalizarea prelungită şi repetată, stări de disconfort datorate durerilor, efecte secundare alemedicamentaţiei, probleme de nutriţie (hrănire prin tubaj), intervenţii chirurgicale, insomnii. Toateacestea pot constitui cauze ale accentuării întârzierii în dezvoltare .

Un aspect central referitor la îmbunătăţirea calităţii vieţii elevilor cu deficienţe

senzoriale multiple vizează comunicarea eficientă care se realizează prin abordarea comunicăriitotale. Sistemele de comunicare pentru copiii cu deficienţe senzoriale multiple iau în considerare îspecial probleme de interacţiune, dialog şi dezvoltare a competenţelor lingvistice. Această lucrare prezenta câteva aspecte legate de integrarea copiilor cu deficienţe senzoriale multiple în cadrulscolii, subliniind importanţa interacţiunilor care încurajează dezvoltarea comunicării şi astfelcrescând independenţa acestor copii.



Menţionăm faptul că sistemele formale de comunicare se vor introduce treptat, înfuncţie de particularităţile psihoindividuale ale copiilor cu deficienţe senzoriale multiple. Folosireasistemelor de comunicare adaptate tactil sau a celor care utilizează resturile de vedere ale copiilor deficienţe senzoriale multiple, trebuie alese adecvat pentru ca mesajul să fie receptat sau transmisfără distorsiuni. Procesul instructiv-educativ al elevilor care prezintă deficienţe senzoriale multiple

este un proces complex care poate fi realizat numai prin intermediul unei echipe pluridiscipinare.Rodbroe şi Souriau (2001) subliniau faptul că abilitatea de a comunica este mai mult decâtcapacitatea de a efectua semne. Comunicarea în cazul copiilor cu deficienţe senzoriale multiple sereferă la înţelegerea conceptelor ataşate semnelor şi la interacţiunea dintre două sau mai multe persoane care înţeleg efectul indicilor asupra modificărilor comportamentale şi contextuale. Un bu partener de conversaţie ştie nu numai cum să folosească sistemul adecvat de comunicare, dar înţelege şi ce poate recepta partenerul în funcţie de toate detaliile contextului dat. Fără modalităţiadecvate de comunicare, progresul copiilor cu deficienţe senzoriale multiple conform stadiilor dedezvoltare din punct de vedere cronologic şi mental, nu se poate realiza la parametri optimi.Progresul minimal nu este obligatoriu o dovadă a potenţialului scăzut, ci poate fi o dovadă a lipseimijloacelor adaptate de comunicare. Lipsa mijloacelor specific adaptate pentru a percepe

informaţiile cu acurateţe determină lipsa interacţiunilor adecvate cu mediul. Trebuie să înţelegem fiecare acţiune are scopul de a dezvolta sfera comunicării, deci dacă limităm experienţele,interacţiunile vor fi limitate determinănd un nivel scăzut al funcţionării în mediu. Acest cerc vicio porneşte şi se sfârşeşte cu puţine experienţe interacţionale, determină reacţii minime asupramediului şi până la urmă limitează dezvoltarea potenţialului copilului.

Un concept de bază în comunicarea în sfera deficientelor multiple este: ” Comunicarcăreia i se ataşează un grad semnificativ de înţeles poate fi dezvoltată prin interacţiuni cu substratadânc de sens într-un mediu reacţional adecvat. Comunicarea este un proces co-creat, iar înepisoadele de comunicare pentru obţinerea succesului contribuie ambii parteneri.”.

Comunicarea cu copii cu deficienţe senzoriale multiple nu constă într-o simplărealizare a unor obiective, care se reduc la utilizarea unor tehnici, ci este un proces care implicăsisteme specifice într-un proces specific abordarii comunicării totale. Pentru a înţelege mai bineimplicaţiile în procesul complex de receptare şi emitere a informaţiilor este utilă prezentareasistemelor de comunicare.

Clasificarea sistemelor de comunicare se realizează în funcţie de sistemul lingvistde referinţă şi în funcţie de procesul de achiziţionare a limbajului. Pentru copiii cu deficienţesenzoriale multiple congenitale dezvoltarea comunicării urmează căi particulare necesitând tehnicalternative adaptative care nu prezintă în mod obligatoriu toate caracteristicile unui sistem lingvistPentru copiii cu deficienţe senzoriale multiple dobandită care au achiziţionat o limbă maternă poat

să apară problema continuării practicării acesteia utilizând mijloace specifice corespunzatoaredeficienţei.

Factorii care pot cauza întârzieri în dezvoltarea competenţelor sociale la copiii cudeficienţe senzoriale multiple încep foarte timpuriu. De exemplu, absenţa vederii reduce ocaziile da avea reciprocitate în priviri şi în zâmbet cu părinţii şi cu cei apropiaţi, ocazii ce ar fi facilitatcontactul în comunicare şi care ar fi fost primul pas, cel mai important, în dezvoltarea relaţiilor interpersonale.



Spre exemplu, adeseori copiii învaţă abilităţile sociale din observarea vizuală a unumodel. În schimb, copiii nevăzători nu pot observa aceste comportamente, iar copiii cu resturi devedere pot să nu le vadă sau să nu le perceapă cu claritate.Pentru a compensa acest neajuns, copiii cu deficienţe senzoriale multiple trebuie să se raporteze lainformaţiile şi la reacţiile de feed-back furnizate de cei din jur.

Din păcate, persoanele văzătoare probabil nu ştiu cum sau nu ştiu când să ofere aceinformaţii. Văzătorii pot da reacţii de răspuns deformate, din pricina stânjenelii sau din teamă de anu răni sentimentele celor cu dizabilitate vizuală.

Copiii cu dizabilităţi vizuale pot avea dificultăţi în a percepe situaţia socială din punctul de vedere al celorlalţi, din moment ce ele nu pot "citi" / decodifica limbajul trupului,gesturile sau aluziile nonverbale, ce conţin informaţii despre oameni.

De asemenea, întârzierea în dezvoltarea socială este adesea rezultatul amânăriiexpunerii copilului sau adolescentului cu deficienţe senzoriale multiple la concepte esenţiale desp

viaţă atunci când este momentul potrivit ca ei să le înveţe. Experienţa lor socială este limitată, eiavând puţine ocazii de a conştientiza şi de a practica abilităţile sociale cerute în diverse situaţii.

Conţinutul programului pentru dezvolatarea conceptelor sociale este echivalent cuceea ce fiecare dintre noi învaţă în copilărie, adolescenţă sau ca adult.

Lista de mai jos ilustrează aspectele care trebuie predate copiilor cu deficienţesenzoriale multiple atunci când se realizează implementarea unui proces de educaţie socială .

- Înţelegerea propriei persoane: părţile corpului, sentimente, autocontrol, dezvoltare fizică, vârstă.- Înţelegerea funcţiilor corpului: igienă, îngrijire, toaletă, etc..

- Înţelegerea diferenţelor individuale: unicitate, pubertate, imaginea de sine, concepte pozitive dessine.- Înţelegerea necesităţii prezenţei respectului de sine si a altora; intimitate, imaginea de sine,asertivitate.- Înţelegerea relaţiilor cu cei din jur: familie, prieteni, străini; întâlniri, luarea de decizii, evitareaabuzului şi a exploatării.- Înţelegerea stilului de viaţă al adultilor: căsătorit, singur, în grup, în centre speciale.

Conceptele cheie prezente atunci când facem referire la comportamente şi sarcini socialsunt împărţite în 4 categorii :

I-II. Adecvat/Neadecvat – utilizate atunci când un anumit comportament este adecvat sau neadecvunei anumite situaţii. De cele mai multe ori este o decizie banală (dacă este potrivit să porţi sandaliarna), dar poate face referire şi la aşteptările sau judecăţile societăţii (cum sa saluţi si să te compoîn prezenţa unor persoane străine în comparaţie cu persoanele familiare).III-IV. Public/privat. Privat face referire la acele locuri în care nimeni nu trebuie să te vadă (baia,dormitorul) iar public este orice loc în care poţi fi văzut.



Programele de intervenţie individualizate trebuie să conţină scopuri şi obiective care sdezvolte concepte sociale care să îi ofere copilului posibilitatea atingerii unui grad mare deindependenţă.

Imaginea de sine se formează în raport cu imaginea celuilalt. Pentru copiii cu deficien

senzoriale multiple este foarte dificilă perceperea propriei imagini corporale şi a poziţei lor în spaţformarea eului, a conştiinţei de sine (formarea eului corporal, a schemei corporale, a poziţiei propriului corp în spaţiu, apoi a eului psihologic şi a eului social) – distinctia dintre eu si altul ;egocentrismul infantil si negativismul.

Dezvoltarea imaginii de sine, stima de sine , identitatea personală, presupune:

- conştientizarea imaginii corporale- numirea parţilor corpului- preferinţe şi lucruri care le plac si le displac- Ce pot să fac? Când am nevoie de ajutor?

- recunoaşterea , utilizarea şi răspunsul la propriul nume- folosirea simţurilor

Educaţia socială trebuie considerată o experienţă de învăţare care va îmbogăţiexperienţa de viaţă a fiecărui individ şi îi va oferi o mai bună înţelegere propriei persoane, familiesocietăţii. Ca şi părinţi sau educatori rolul nostru este de a crea momente optime de învăţare prinexperienţe de viaţă reale.

Procesul educaţional poate fi foarte dificil de realizat. Problema nu este de unde săîncepi ci când şi cum să transmiţi aceste informaţii pentru a crea o învăţare eficientă. De vreme cefiecare copil, tânăr sau adult are propria personalitate, un anumit nivel de dezvoltare a abilităţilor,

anumit stil de învăţare şi nevoi specifice, strategiile de intervenţie trebuie luate în considerare dint perspectivă individuală.

Atunci când se doreşte realizarea unui proces educaţional în scopul dezvoltării unor comportamente sociale nu trebuie să pierdem din vedere faptul că:

- Educaţia conceptelor sociale este o parte importantă a vieţii si este identică pentru persoanele cudizabilităţi ca şi pentru cele fără dizabilităţi, accesul la informaţii putând varia.

- Copiilor/tinerilor cu deficienţe senzoriale multiple trebuie să li se ofere oportunităţi de a dezvoltarelaţii sociale şi accesul la cunoştinţele din toată problematica socială

- Părinţii sau educatorii trebuie să sesizeze momentele sau să creeze momente pentru a optimiza procesul învăţării tuturor aspectelor legate de social.

- Eficienţa folosirii unor strategii şi tehnici specifice în dezvoltarea conceptelor sociale.

- Educaţia socială este un parteneriat între familie şi şcoală.



Un program de instrucţie, cu grijă structurat, bazat pe observaţii atente asupra calităşi cantităţii interacţiunilor sociale ale unui copil, îl pot ajuta pe acesta să îşi dezvolte abilităţilesociale. Se recomandă folosirea de activităţi de integrare socială şi de joc de grup în care suntangrenaţi copiii co-vârstnici ca să medieze antrenarea abilităţilor sociale la copiii cu deficienţesenzoriale multiple, să medieze negocierea şi să le antreneze abilităţile fizice (limbajul trupului) şi

capacitatea de asertivitate.

Educatie integrata

Documents

Transcript of Educatie integrata