Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei1. Notiuni generale cu privire la cauzele care inlatura caracterul penal al faptei 2. Legitima aparare 3. Starea de extrema necesitate 4. Deosebirile dintre legitima aparare si starea de extrema necesitate 5. Retinerea indractorului 6. Constringerea fizica sau psihica 7. Riscul intemeiat8. Executarea ordinului sau dispozitiei superiorului

Notiuni generale cu privire la cuazele

Pentru ca o fapta savirsita de o persoana sa antreneze raspunderea penala, aceasta trebuie sa constituie o infractiune. Adica sa corespunda reglementarii cuprinse in al 1 art 14. Lipsa oricareia dintre trasaturile esentiale ce definesc infractiunea inlatura caracterul penal al faptei. Legitima aparare, starea de extrema necesitate, retinerea infractorului, constringerea fizica sau psihica, riscul intemeiat si executarea ordinului sau dispozitiei superiorului, reprezinta cauze care inlatura caracterul penal al faptei. In asemenea situatii fapta desi este prevazuta de legea penala, nu intruneste trasatura vinovatiei. Ceea ce are drept urmare faptul ca actiunea sau inactiunea respectiva nu va constitui o infractiune. Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt prevazute intr-un capitol separat in continutul partii generale a CP- Capitolul III 35-40 art..In constitutia RM fiecare cetatean are dreptul la legitima apararea, extrema necesitatea etc.Legitima aparareLegitima aparare potrivit al 1 al art 36 nu constituie o infractiune fapta care fiind prevazut de legea penala este savirsita in starea de legitima aparare. Este in stare de legitima aparare persoana care savirseste fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, materiala si real, indreptat importriva sa a altei persoane sau impotriva unui interes public, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public, aceste dispozitii sunt prevazute in al 2 art 36.Din punct de vedere juridic legitima aparare reprezinta o actiune legala, adica o actiune care este permisa si stimulata de lege, precum si de constitutia RM. Din punct de vedere social, legitima aparare este lipsita de pericol social, deoarece constituie un mijloc de aparare a drepturilor si intereselor persoanei, un mijloc de lupta cu criminalitatea si in deosebi cu cea violenta si indreptata impotriva vietii,sanatatii si patrimoniului persoanei. Mai mult ca atit, legitima aparare joaca si rolul de instrument de prevenire a infractiunilor. Din reglementarea legitimei aparari rezulta ca acesteia ii sunt caracteristice 2 laturi, si anume:1. Atacul2. AparareaLegea penala instituie anumite conditii atit pentru atac cit si pentru aparare in lipsa carora legitima aparare devine inexistenta.Legitima aparare presupune in primul rind un atac, o actiune agresiva care justifica apararea prin mijlocirea careia se inlatura atacul.Atacul: prin atac se intelegeo actiune savirsita cu intentia de a vatama valorile sociale enumeratein continutul al 2 art 36. Prin atac in sensul legii penale se intelege fapta unei persoane care se indreapta asupra altei persoanei cu intentia de a o vatama sau omori, sau cu intentia de a distruge, sustrage patrimoniul acesteia, utilizind forta proprie, precum si alte instrumente si mijloace capabile de a produce rezultatul urmarit de atacant. Atacul trebuei sa corespunda urmatoarelor cerinte:1. Sa fie material2. Direct 3. Sa fie imediat 4. Sa fie real5. Sa fie indreptat impotriva persoanei, a unui tert sau impotriva unui interes public 6. Sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public

Atacul trebuie sa fie material: adica trebuie sa se realizeze prin fapte de natura sa provoace modificari materiale sau fizice, valorilor sociale impotriva carora se indreapta. De regula atacul se produce prin folosirea fortei fizice, sau a acesteia asociata cu anumite instrumente si mijloace capabile sa produca urmarea dorita de atacant. Atacul trebuie sa constea intr-o manifestare concreta din partea atacantului. Atacul savirsit prin violente verbale sau prin amenintari nu constituie un atac material, si de aceea impotriva acestuia nu trebuie sa se reactioneze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala.Atacul trebuie sa fie direct: atunci cind prin acesta se creeaza un pericol ce ameninta direct valorile ce pot forma obiectul legitimei aparari. Atacul este direct atunci cind intre actiunea atacantului si victima exista un contact fizic nemijlocit(atacantul se indreapta in direcita victimei cu un corp taios, arma). In sensul legii penale va exista un atac direct, si atunci cind sub aspect fizic nu exista un contact nemijlocit cu o valoare pusa in pericol. Insa in felul in care se actioneaza aceasta este direct amenintataCaracterul imediat al atacului fixeaza in timp desfasurarea acestuia incadrindu-l intr-un anumit interval, in care poate interveni o aparare legitima. Atacul este considerat imediat atunci cind actiunea lui a inceput sau este gata sa inceapa tinind cont de toate imprejurarile concrete ale cauzei(cazul in care atacantul indreapta miina spre buzunar pentru a scoate arma, in acest interval de timp apararea poate interveni pentru a respinge atacul, nu se admite o legitima aparare dupa ce atacul s-a consumat.)Atacul este real, sau trebuie sa fie real adica in mod obligatoriu trebuie sa aminte real o valoare sociala aparata de legea penala. Nu se admite legitima apararea contra unui atac care este doar presupus. Contra acestuia trebuie sa fie luate masuri de precautie. Care sa nu constea in fapta prevazuta de legea penala. Legitima aparare este permisa numai impotriva infractiunilor intentionate savirsite cu intentie directa sau indirecta si este inadmisibila sau ilegala legitima aparare indreptata contra unei infractiuni imprudente. Numai un pericol grav creeaza celui ce se apara o stare speciala de contringere sub imperiul careia se reactioneaza. Caracterul grav al pericolului rezulta din urmarile grave pe care acesta le-ar putea produce, daca nu s-ar interveni. Urmari care ar putea consta in pierderea vietii, vatamari corporale sau in distrugerea unui bun. Gravitatea pericolului trebui apreciata in situatii concrete, nu numai in raport cu importanta valorii atacate, ci si cu conditiile de loc, timp, in care s-a produs atacul si toate circumstantele cauzei, prin a carui interventii se poate spori gravitatea sa.Prin aparare se intelege actul prin care cel atacat sau persoana care ii vine in ajutor, incearca sa inlature atacul cu toate caracteristicile sale.Apararea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii1. Sa fie realizata printr-o fapta prevazuta de legea penala ca infractiune2. Aprararea trebuie sa fie indreptata numai impotriva atacantului 3. Apararea este admisa pentru a respinge un atac indreptat atit impotriva intereselor personale, cit si impotriva unui interes public4. Fapta savirsita in aparare trebuie sa fie proportionala cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs ataculPentru a se pune problema legitimii aparari se cere ca apararea prin care se inlatura atacul sa se realizeze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Daca atacul este respins prin savirsirea unei fapte neprevazute de codul penal. Nu se mai pune problema legitimei aparare in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei.Numai cel care ataca prin actiunile sale poate deveni obiect al actelor de aparare. Cauzarea de daune altor persoane: sotului, sotiei, rudelor, copiilor atacantului nu poate constitui un act de aparare legitima. Perosanei atacante in procesul legitimei aparari i se pot cauza atit daune fizice cit si materiale. Iar dreptul la legitima aparare il are nu numai cel atacat dar si un tert.Dreptul la legitima aparare este determinat si in Constitutia RM si poate fi realizat numai prin actiuni active atit din partea victimei cit si din partea altor persoane. Contraatacul se admite nu numai atunci cind reprezinta unicul mijloc de aparare, dar si atunci cind persoana atacata a fi putu scapa de sub amenintare utilizind alte posibilitati, de ex: fuga, alarma.Legitima aparare trebuie in mod obligator sa fie incadrata in limitele acesteia pentru a deveni cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Pentru ca apararea sa fie legitima trebuie sa existe un raport de proportionalitate intre fapta savirsita in aparare si atacul care a determinat-o. Defapt legitima va fi considerata aparare care vadit nu a depasit caracterul si pericolul atacului. Va fi legitima acea aparare in rezultatul careia atacantului i-a fost provocata o dauna nu numai mai mica sau egala, dar si mai mare in raport cu cea evitata. In procesul aprecierii proportionalitatii intre fapta savirsita in aparare si atac, organele judecatoresti trebuei sa ia in vedere toate imprejurarile obiective si subiective ale savirsirii faptei, intensitatea atacului,obiectul asupra caruia acesta s-a indreptat, instrumentul utilizat de atacant si modul lui de aplicare, forta si posibilitatile atacantului si aparatorului(virsta, sexul, starea sanatatii si altele), precum si timpul si locul comiterii faptei.Teoria dreptului penal releva existenta urmatoarelor forme ale depasirii limitelor legitimei aparari:1. Necorespunderea vadita dintre instrumetul atacului si apararii 2. Necorespunderea vadita dintre intensitatea atacului si apararii 3. Necorespunderea vadita dintre metodele atacului si apararii 4. Apararea cu mijloace si metode ce prezinta pericol pentru viata si sanatatea mai multor persoane 5. Apararea dupa momentul consumarii atacului: daca celui ce se apara ii este clar acest moment Este in drept sa recurga la legitima aparare si cel care este atacat de catre o perosana iresponsabila sau de catre un minor, insa daca cel atacat este in cunostinta de cauza asupra acestor semne sau trasaturi a atacantului, dreptul la aparare apare numai atunci cin nu a fost prezenta cu alta posibilitate pentru lichidarea pericolului.Starea de extrema necesitate art 38 Viata a demonstrat ca in relaitatea obiectiva exista situatii in cadrul carora anumite valori sociale ocrotite de legea penala sunt puse in pericol, iar salvarea acestora este posibila numai prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Ca si legitima aparare, starea de extrema necesitate reprezinta o cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Conform al 2 art 38, este in stare de extrema necesitate persoana care savirseste fapta pentru a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altei persoane, ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi inlaturat altfel. Potrivit legii prin starea de extrema necesitate se are in vedere situatia in care inlaturarea unui pericol ce ameninta interesele personale ale societatii si statului, e posibila numai prin cauzarea unui prejudiciu mai mic altor relatii si valori sociale ocrotite de legea penala. Din punct de vedere juridic actiunea savirsita in stare de extrema necesitate este nondelicventa. Din punct de vedere social actiunea savirsita in stare de extrema necesitate este reglementata in literatura de specialitate sub un dublu aspect. Unii autori considera ca aceasta este lipsita de pericol social, altii insa sunt de parerea ca la extream necesitate exista un anumit pericol social, intrucit in cadrul acesteia se ciocnesc 2 interese, ambele aparate de legea penala, iar salvarea unuia dintre acestea, uneori se poate face numai provocind vatamari, prejudicii unui alt obiect al apararii penale.

Scopul retinerii este de a adduce persoana la organul compentent. Depasirea masurilor realizate in scopul retinerii, constau in necorespunderea vadita a acestora, caracterului si daunelor provocate de infractiune, precum si in raport cu circumstantele retinerii. Deasemenea se va considera o depasire a limitelor retinerii atunci cind infractorului i-a fost provocata o dauna in conditiile in care aceasta din urma nu reprezenta unica posibilitate de realizare a aretinerii. In coformitate al 1 lit jart 76, savirsirea infractiunii cu depasirea atributiiloratenuant.Inre legitima aparare si retinerea infractorului exista multe asemanari, ambele provoaca persoanei daune fizice si materiale.Temeiul realizarii acestora consta in actiuni ilegale. Ambele contin aceeasi esenta juridica, precum si aceeasi caracteristica a proportionalitatii, dintre actiune si depasirea acesteia.Se deosebesc aceste institutii prin:1. Legitima aparare in calitate de temei prevede savirsirea de catre o persoana a unei fapte prejudiciabile. La retinere pe linga acest temei, apare si incercarea infratorului de a fugi sau de a se eschiva de la retinere2. In cazul legitimei aparari, actiunile relizate in scopul apararii pot fi savirsite, atit impotriva minorilor cit si iresponsabililor, retinerea acestora insa este absolute interzisa , deoarece acestea nu reprezinta subiecti3. Legitima aparare are loc in procesul tentativei, retinerea insa este posibila atit la etapa tentative, cit si la etapa infractiunii consummate4. La legitima aparare avind in vedere caracterul si gradul de pericol social al atentatului, este permisa provocarea sau cauzarea oricarei daune, atit fizice , atatcantului; la retinere insa omorirea persoanei vinovate de comiterea unei infractiuni este inadmisibila5. Scopul legitimei aparari consta in apararea intereselor personae, societatii, statului de orice atentat criminal; la retinere scopul acesteia, consta in aducerea infractorului in fata organelor de drept, exceptieomorirea infratorului in procesul retinerii , reprezinta un caz exceptional care se admite numai in situatia retinerii infractorilor deosebit de periculosi si care opun rezistenta armata

Constringerea fizica sau psihicaConstringerea fizica si sub denumirea de forta majora, exista atunci cind o persoana este determinate de o energie straina, irezistibila sa savirseasca o fapta prevazuta de legea penala, in conditiile constringerii fizice, faptuitorul isi da perfect seama ca actioneaza ca un simplu instrument, sub influenta unei energii straine, savirsind o fapta prevazuta de legea penala, dar nefiind in stare sa opuna rezistenta, energiei care il oprima, adopta conduita care ii este impusa. In conformitatea cu al 1 art 39 , nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege, ca rezultat al constringerii fizice sau psihice, daca in urma acestei constringeri persoana nu putea sa-si dirijeze actiunile. Cauzarea de daune in conditiile constringerii fizice sau psihice, are multe puncte de tangenta cu celelalte cause care inlatura caracterul penal al faptei, si in primul rind cu starea de extrema necessitate. In ambele situatii este prezenta o circustanta exceptional, sub imperiul careia o persoana este impusa sa actioneze. Autonomia institutiei date prevazute la art 39 rezulta din conditiile aceteia care sunt: Faptuitorul trebuie sa fie supus unei constringeri de natura fizica: aceasta inseamna ca forta straina care exercita constringerea trebuie sa actioneze direct in momentul savirsirii faptei, asupra fizicului persoanei care comite acea fapta. Aceasta care il impiedica pe cel constrains sa-si dirijeze in mod liber vointa, poate consta in energia unei personae, de ex o persoana forteaza mina unui functionar pentru ca acesta sa semneze un act fals, sau bara calea ferata. Constringerea fizica paote fi manifeta si printr-un fenomen natural, de ex o inzapezire, un vint puternic, o avalanasa, sau intr-un process fiziologic care impiedica persoana constrinsa sa actioneze conform obligatiilor sale, de ex medical care a suferit un atac de cord in momentul cind trebuia sa acorde ajutor pacientului, de altfel pentru innlaturarrea caracterului penal al faptei nu prezint anici o importanta faptul daca personaele care au exercitat constringerea erau sau nu responsabile, Constringerea trebuie sa fie irezistibila : adica persoana constrinsa sa nu fi putut actiona in scopul acordarii rezistentei, actiunilor de constringere, pentru existenta constringerii fizice nu este sufficient ca persoana constrinsa sa fi savirsit sub imperiul presiunii exercitate asupra sa o fapta prevazuta de legea penala, ci mai este necesar ca acea persoana sa nu fi putu opune rezistenta fara vreo un pericol pentru ea. Daca persoana cosntrinsa are posibilitatea de anihila cu mijloacele proprii ce pot fi utilizate fara pericol, presiunea exercitata asupra energiei sale fizice, atunci caracterul penal al faptei savirsite in aceste conditii nu va fi inlaturat, si respectivul cetatean va raspunde penal pentru faptele sale, deoarece a avut posibilitatea de a-si determina si dirija in mod liber vointa. In acest context mentionam prevederile al 2 art 39 . pentru a stabili daca persoana a fost supusa intradevar constringerii fizice, obligator este necesar sa analizam posibilitatea concreta pe care a avut-o cel constrins de a inlatura efectele constringerii, aceasta posibilitate urmind a fi evaluata in raport cu intensitatea energiei straine, precum si cu circumstantele acelei cause, cu puterea si cu mijloacele de opunere de care dispunea cel constrins. Fapta savirsita sub imperiul constringerii trebuie sa fie prevazuta de legea penala: pentru a devein incidenta, institutia constringerii fizice este necesar ca fapta savirsita din cauza ei sa fie prevazuta de legea penala. Deoarece numai in astfel de situatii se poate pune problema inlaturarii caracterului penal al faptei. sub imperiul constringerii fizice se pot savirsi mai ales fapte de omor, vatamare, distrugere, de incalcare a regulilor circulatiei rutiere. In cele mai multe cazuri asemnea fapte sunt realizate prin impiedicarea faptuitorului de a-si indeplini anumite obligatii legale, pentru existent acestei conditii nu prezinta nici o importanta daca fapta a fost consumata, sau a ramas la etapa tentative, daca este un coautorat sau participatie. Faptele savirsite in condtiile constringerii fizice pot sa constea fie intr-o actiune, de exemplu in cazul falsului savirsit prin fortarea miinii unei personae, fie cum se intimpla din cele mai dese ori, printr-o inactiune, atunci cind persoana constrinsa se afla intr-o imposibilitate de a-si indeplini la timp obligatia legala, de ex un militar nu se reintoarce din concediu in timpul stability din cauza inzapezirii trenurilor, sau un guardian imobilizat de catre citiva detinuti, nu poate impiedica evadarea altor detinuti.

28 iulie 201413 februarie 2015 Vitalie StatiConstringerea psihica sau morala, cu toate ca nu este definite legal separat in continutul CP al RM , in teoriile penale occidentale aceasta este definita ca fiind situatia cind o persoana comite o fapta prevazuta de legea penala datorita unei amenintari, cu un pericol grav pentru persoana sa ori a alteia, pericol care nu putea fi inlaturat in alt mod.Constringerea psihica consta in presiunea pe care o persoana o exercita prin diferite mijloace asupra psihicului altei personae. Presiune care este soldata cu faptul ca cel constrins nu-si mai poate determina in mod liber vointa si este impus defapt sa comita o infractiune. Defapt in cazul constringerii psihice ca si in situatia celei fizice, faptuitorul isi da perfect seama ca actioneaza sub presiunea unei constringeri de natura psihica. Prin amenintarea sa, sau a altei persoana cu un pericol grav, dar nefiind in stare sa inlature pericolul ce il ameninta, adopta conduit care ii este impusa si comite astfel o infractiune.Condtiile constringerii psihice sunt:1. Faptuitorul trebuie sa fie supus unei constringeri de natura psihica printr-o amenintare: ca si in cazul constringerii fizice, constringerea psihica este generata de o forta, in cazul celei dea doua aceasta este de natura psihica. Anterior cind constringerea psihica nu era prevazuta in codul penal, in situatiile practice aceasta era atribuita starii de extrema necessitate, insa actualmente trebuie sa se faca o distinctive dintre acestea doua. Deoarece constringerea psihica este generate ca si starea de extrema necessitate, de existenta unui pericol, insa de data aceasta pericolul trebuie sa izvorasca numai dintr-o fapta a persoanei, mai prcis prin o amenintare asociata unei cereri de a comite o anumita fapta prevazuta de legea penala. Amenintarea vine de la o persoana care urmareste realizarea faptei prevazute de legea penala, prin intermediul celui amenintat. Aceasta poate fi verbal sau scrisa. Uneori unei amenintari verbale i se poate asocial o amenintare materiala, de exemplu descarcarea unui foc de arma in aer.2. Cel amenintat trebuie sa fie expus unui pericol grav: numai un pericol grav naste urmarea aparitiei unei cause care inlatura caracterul penal al faptei. Daca acesta nu este grav, inseamna ca amenintarea nu a fost susceptibila sa produca acea presoine psihica ce caracterizeaza constringerea psihica.3. Pericolul sa nu poata fi inlaturat decit prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala: pentru ca fapta savirsita sub imperiul amenintarii sa nu constituie o infractiune este necesar ca in conditiile concrete date, ea safi fost indispensabila pentru inlaturarea pericolului. Si totodata sa fi reprezentat singura cale pentru evitarea acestuia. Daca pericolul putea fi inlaturat in alt mod, de exemplu prin chemarea in ajutor a unei alte persoanei, prin denuntarea din timp, rezulta ca faptuitorul avea sau a avut posiilitatea de a se sustrage presiunii la care a fost supus, folosind aceasta alta cale, astfel evitind incalcarea legii penale. Inevitabilitatea pericolului presupune eminent lui, existent reala a acestuia. Pentru ambele tipuri: constringerea psihica ca sic ea fizica legal constatata au ca effect excluderea vinovatiei, si odata cu aceasta al caracterului penal al faptei. Raspunderea penala pentru fapte comise in stare de constringere fizica sau psihica este inlaturata. Deasemenea in principiu este inlaturata si raspunderea civila cu exceptia cazurilor cind este constatata existent unei erori defapt admisa in comportamentul faptuitorului. Cu toate ca ambele forme de manifestare ale constringerii prevazute la art 39 au multe puncte de tangenta , aceastea se deosebesc prin urmatoarele: In cazul constringerii fizice faptuitorul este determinat fizic sa comita o infractiune comportindu-se ca un simplu instrument la comanda energiei straine, in cazul constringerii psihice faptuitorul este determinat pe cale psihica sa comita o asemenea fapta. Libertatea sa de vointa si actiune fiind compret anihilata de amenintarea la care este supus el sau alta persoana, la un pericol grav care nu putea fi inlaturat altfel.

Riscul intemeiatIn conformitate cu al 1 art 40 , nu constituie fapta prevazuta de legea penala care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege in cazul riscului intemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile. Pentru atingerea unor anumite scopuri social utile, pentru perfectiuonarea reultatelor in productie, ins stiinta, in multiple activitati ale omului, uneori sunt necesare efectuarea sau realizarea unor anumite experimente insotite de regula de incalcarea regulilor securitatii si evident admiterea unui risc oarecare. Actiunile insotite de un anumit risc in care nu exista siguranta ca nu va fi cauzata o anumita dauna sunt capabile sa asigure atingerea scopului urmarit, dar pot avea drept urmare comiterea unor fapte care atenteaza la interesel personale sau publice ocrotite de legea penala. In continutul al 2 al art 40 sunt determinte conditile unui risc intemeiat, si anume:1. Existenta unui scop social util , ceea ce inseamna ca faptuitorul actioneaza in conditiile unui risc nu pentru atingerea unui oarecare scop, de exemplu imbogatire proprie, dar in vederea faptului ca riscul dat sa aduca un beneficiu, un folos intregii societati, de exemplu, obtinerea unui medicament.2. Riscul trebuie sa fie insotit de intreprinderea sau realizarea unor actiuni fortate. Pentru atingerea scopului social util urmarit, riscul a fost o fapta fortata, intrucit in alt mod nu s-a putu actiona. Persoana in cauza trebuie sa-si dea seama ca atingerea scopului urmarit este imposibil in alt mod. Daca faptuitorul isi da seama ca poate ajunge sau poate obtine ceea ce doreste si prin alte metode ce nu reprezinta un risc intemeiat, atunci in cazul in care vor fi provocate daune, persoana respective va raspunde penal.3. Realizarea actiunilor cu scopul prevenirii aparitiei unor daune consta in faptul ca aceasta persoana este obligata in primul rind sa intreprinda masuri de prevenire a aparitiei daunei si in al doilea rind acestea trebuie sa fie suficiente, de exemplu atunci cind un collaborator stiintific incepe lucrarile asupra unui experiment, acesta este obligat sa respecte si sa execute toate regulile ce tin de tehnica securitatii in acel caz, precum si diferite instructiuni din domeniul dat, sa obtina permisiunea respectiva, precum sis a atentioneze asupra eventualelor posibilitati de aparitie a carorva daune in cazul insuccesului experimentului dat. Nemijlocit in continutul al 3 art 40 sunt stabilite conditiile riscului considerat neintemeiat si anume: Daca era cu buna stiinta imbinat cu pericolul pentru viata persoanei : exista atunci cind faptuitorul constientizeaza pericolul aparitiei daunelor si inlaturare aparitiei acestora printr-o incredere exagerata in sine Exista pericolul provocarii unui dezastru ecologic: legea nu indicacontinutul si paramentrii unui dezastru ecologic , dar probabil prin acesta trebuie sa intelegem cauzarea de daune naturii pe un teritoriu mare, atunci cind aceasta dauna ameninta existenta biologica a omului pe un anumit teritoriu(catastrofa de la Cernobal) Exista pericolul provocarii unui dezastru social: trebuie sa intelegem acele consecinte care se refera la multiple personae, creindule anumite incomoditati , de exemplu o avariere a centralei electrotermice a mun Chisinau care a lasat fara agent termic municipiul, in rezultatul unui experiment.Trebuie sa facem o distinctive dintre risc si extrema necessitate, in cazul riscului intemeiat nu exista forta a treia in calitate de temei de aparitie a acestuia, ca in cazul starii de extrema necessitate, si mai mult ca atit dreptul la executare actiunilor de risc intemeiat, il au numai persoanele reisind de obligatiile de serviciu, pecind la stare ade extrema necessitate poate apela oricine.Executarea ordinului sau dispozitia superioruluiArt 40Al 1 art 40Orice functionar public este obligat sa execute dispozitiile si ordinile de la superiorii ierarhici, ins aeste in drept sa refuse in scris si motivate indeplinirea dispozitiilor daca le considera ilegale, acest lucru are sis cop legislativ, intrucit al 2 art 40, neexecutarea ordinului sau dispozitiei vadit ilegale, exclude raspunderea penala, iar persoana care a comis intentionat infractiunea in vederea executarii ordinului sau dispozitiei vadit ilegale ale superiorului, raspunde penal in temeiuri generale. Daca cel care a emis ordinal sau dispozitia le formuleaza in scris, atunci functionarul este obligat sa o execute cu exceptia cazului cind aceasta este vadit ilegala. Functionarul care in asemenea conditii a refuzat executarea ordinului este obligat sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei care a emis ordinul illegal situatia respectiva. Raspunderii penale pentru fapta savirsita va fi supusa persoana care emis ordinul sau dispozitia ilegala. Din punct de vedere subiectiv executare aordinului sau dispozitie superiorului prezinta o cauza care exclude vinovatia fatuitorului. Din punct de vedere obiect aceasta este o cauza ce inlatura caracterul penal al faptei. In cazul executarii, ordinului sau dispozitiei superiorului, fundamental recunoasterii acesteia in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei, se bazeaza pe aceea ca executantul(faptuitorul) crede gresit sau eronat ca activitatea lui este conforma legii. Regulile mentionate anterior nu pot fi atribuite situatiei cind ordinul sau dispoztiile superiorului se refera la comiterea unui genocide sau al unei infractiuni impotriva umanitatii care absolute in toate cazurile sunt vadit ilegale, sub diferite denumiri si anume : ordinul legii si comanda autoritatii legitime ,.. aceste cause sunt prevazute in codul penal model francez, American, precum si in CP al Federatiei ruse.

Etapele activitatii infractionale1. Notiunea de etape infractionale2. Pregatirea de infractiune 3. Tentativa de infractiune 4. Infractiunea consumata5. Incriminarea tentative si pregatirii de infractiune 6. Renuntarea de bunavoie de la comiterea infractiuniiEtapele activitatii infractionale exprima un grad diferitde realizare a intentiei criminale a persoanei, in continutul legii penale exista, in dispozitiile art 25, indiciu asupra existentei a 3 etape ale activitatii infractionale, si anume:1. Pregatirea de infractiune: 2. Tentative de infractiune3. Infractiunea consumata Al 2 si 1 art 25Se considera pregatirea de infractiune ntelegerea prealabila de a savirisi o infractiune. Procurarea, fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor, sau crearea intentionata pe alta cale de conditii pentru savirsirea ei, daca din cauze independente de vointa faptuitorului, infractiunea nu si-a produs efectul(al 1 art 26)Se considera tentative de infractiune , actiunea sau inactiunea intentionata indreptata nemijlocit spre savirsirea unei infractiuni, daca din cauze independente de vointa faptuitorului aceasta nu si-a produs efectul (art 27).Infractiunea se considera consumata daca fapta savirsita intruneste toate semnele constitutive ale componentei de infractiune(al 1 art 25).Unii teoriticieni sustin parerea potrivit careia prima etapa a infractiunii este demascarea intentiei, adica exprimarea in forma verbala, prin mimica, gesture a hotaririi de a savirsi o infractiune concreta. Totusi majoritatea specialistilor nu sunt deacord cu aceasta reesind din urmatoarele, legea penala in art 14 al 1 defineste infractiunea ca fiind fapta prejudiciabila savirsita cu vinovatie. La demascarea intentiei nu exista fapta, nu avem un atentat asupra valorilor aparate de legea penala. Raspunderea pentru ginduri infractionale, chiar si exprimate in forma verbala este inadmisibila.In unele situatii legea prevede in calitate de infractiune consumata forma specifica de demascare a intentiei(art 204, 349, 367)Etapele activitatii infractionale nu trebuie sa existe succesiv in cadrul oricarei component de infractiune. In unele cazuri infractorul comite infractiunea respectind succesivitatea data, alteori faptele persoanei formeaza de la bun inceput componenta unei infractiuni. In unele situatii fapteel unei personae pot fi calificate ca pregatire de infractiune, in alte cazuri infractorul incepe comiterea infractiunii dar nu o duce pina la capat, din motive independente de vointa faptuitorului. Nu putem vorbi despre etape a activitatii infractionale vis--vis de toate componentele de infractiune incluse in partea speciala a codului penal. Etapele activitatii infractionale sunt caracteristice numai infractiunilor intentionate si mai mult ca atit numai celor comise cu intentie directa. Nu putem vorbi despre etape a activitatii infractionale, adica a pregatirii si tentative in cazul infractiunii imprudente si a celor savirsite cu intertie indirecta. Elemental volitiv al intetiei directe ce consta in admiterea constietna a aparitiei urmarilor prejudiciabile exclude activitatea criminal directa.In ceea ce priveste latura obiectiva, majoritatea penalistilor sustin ca si pregatirea si tentative sunt posibile in cadrul componentelor material savirsite atit prin actiune, furtul, jaful; cit si prin inactiune (al 2 art 162,163)Cu privire la existent etapelor activitatii infractionale in cadrul componentelor formale de infractiune, atunci aceasta este posibila vis--vis de un cerc restrins de infractiuni cu componeta formala realizate prin actiune si este imposibila in cazul componentelor formale realizate prin inactiune.In majoritatea cazurilor tentative la infractiunea formala este imposibila in rezultatul constructiei legislative a componentei. Savirsirea faptei prevazute intr-o norma concreta formeaza de la bun inceput o infractiune consumata. De exemplu pungasia care se considera consumata din momentul savirsirii actiunii in scopul sustragerii bunurilor altei persoane(al 1 art 192.188 art al 1)Tentative savirsita prin actiune mai este posibila daca intre momentul inceputului activitatii infractionale si momentul consumarii acestora exista un interval de timp. De exemplu lasarea unui plic cu bani pe masa unui functionar in calitate de mita, sau expedierea banilor prin transferuri bancare in calitate de mita, reprezitna tentative de dare de mita. Tentativa la infracitunile formale realizate prin inactiune este imposibila intrucit insasi actul initial de neindeplinire a obligatiei juridice, sociale , profesionale formeaza o infracitune consumata(art 162, 163)Stabilirea etapei corecte a savirsirii infractiunii prezinta o mare importanta sub aspect practic. In primul rind determina calificarea infractiunii intrucit pregatirea de infracitune urmeaza a fi calificata conform articolelor cu trimitere obligatorie la al 1 art 26. Iar calificarea unei tentative de infracitune se face in conformitate cu dispozitiile partii special cu trimitere obligatorie la art 27.

Pregatirea de infracitune In conformitatea cu dispozitiile al 1 art 26, concluzionam ca pregatirea de infractiune consta in comportamentul persoanei care creeaza conditii reale pentru comiterea ulterioara a unei infractiuni concrete. Anume in aceasta si consta gradul prejudiciabil al pregatirii de infractiune, cu toate ca in realitatea obiectiva nu a fost comis nici un atentat asupra unui obiect al apararii penale. Conform semnelor subiective, pregatirea de infractiune consta in intelegerea prealabila de a savirsi o infractiune.In conformitate cu semnele obiective, pregatirea de infracitune se caracterizeaza prin:1. Procurarea sau fabricarea mjloacelor sau insrumentelor2. Adaptarea acestora 3. Crearea intentionata a altor conditii pentru savirsirea infracitunii Prin procurare sua fablricare a instrumentelor sau mijloacelor, intelegem obtinerea acestora atit prin metode legale cit si ilegale, de exemplu: X a obtinut o arma in urma comiterii unui furt, sau poate ca aceasta arma a fost procurata legal. In acest sens trebuie sa se faca o distinctive dintre instrument si mijloc de comitere a unei infractiuni. Prin instrument e intelege orice obiect cu care s-a comis nemijlocit infractiunea.Mijlocul de comitere a unei infracituni este ceea ce se ajuta la savirsirea infracitunii, de exemplu un autovehicol cu care este spart un perete al unui depozit, sau este transportat bunurile.Prin adaptare a mijloacelor si instrumentelor trebuie sa intelegem acele actiuni ale persoanei in urma carora obiectele date sunt supuse unor modificari in asa fel incit cu ajutorul acestora sa fie savirsite ulterior infractiunea, de exemplu un pistol cu gaze a fost transformat in pistol de lupta.Prin crearea intentionata a altor conditii, trebuie sa se inteleaga orice actiuni de pregatire cu exceptia primelor 2, de exemplu elaborarea unui plan de comitere a infracitiunii, urmarirea presupusei victime, studierea sistemului de semnalizare.In conformitate cu latura obiectiva, pregatirea de infractiune poate fi realizata numai prin actiune. Conform laturei subiective, pregatirea de infracitune se caracterizeaza prin intentie directa. Pregatirea de infractiune constituie prima etapa a activitatii infractionale, o activitate neconsumata, care absolute in toate cazurile este intrerupta din motive ce nu depind de vointa faptuitorului.Important este ca aceasta etapa sa fie finalizata din motive ce nu au nimic comun cu renuntarea de buna voie.In conformitate cu dispozitiile al 2 art 26 , raspunderii penale si pedepsei penale sunt supuse numai persoanele care au savirsit pregatirea unei infractiuni mai putin grave, grave, deosebit de grave si exceptional de grave. Exista situatii in legea penala si in practica penala atunci cind in actiunile de pregatire a unei infractiuni se cuprind sau se contin semnele unei componente consumate de infractiune, de exemplu activitatea individului indreptata spre comiterea unui omor intentionat, dintr-o arma procurata ilegal, activitate stopata la etapa pregatirii de infractiune, urmeaza a fi calificata conform CP ca pregatire de omor(al 1 art 26 in cumul cu al 1 art 145 ; si art 290 in calitate de infracitune consumata)Pentru pregatire de infractiune nu poate fi aplicata detentiunea pe viata.Din definitia tentative de infractiune indicate in continutul art 27 pot fi stabilite semnele obiective si subiective ale acesteia. De regula se deosebesc 3 semne obiective ce caracterizeaza tentative de infractiune: In primul rind tentative de infractiune consta in fapta nemijlocit indreptata spre savirsirea unei infractiuni. Inseamna ca tentative reprezinta inceputul comiterii infractiunii, iar obiectul atentatutlui a suferit dj o dauna sau este pus in pericolul provocarii unui prejudiciu. Cel deal doilea semn se caracterizeaza prin faptul ca in situatia tentative , infractiunea nu este dusa pina la capat. In cazul tentative , latura obiectiva a acesteia este intodeauna realizata partial, anume acest semn al tentativei o delimiteaza pe aceasta de infractiunea consumata. Pentru componentele de infractiune materiale caaracteristic pentru tentative la acesta este faptul neaparitiei sau lipsei survenirii urmarilor prejudiciabile, care de altfel constituie semnul principal, obligator al componentelor materiale de infractiune. De exemplu in cazul tentative de omor , persoana trage din arma, dar da gres. Prezenta tentative si nu a infractiunii consumate nu inseamna ca in toate cazurile obiectului ocrotirii penale nu I se adduce vreo dauna. Deseori tentativa produce o anumita urmare, aceasta insa nu reprezinta semnul principal al componentei asupra careia s-a comis tentativa. De exemplu in cazul tentative de omor, victimei i-au fost provocate vatamari corporale grave sau mai putin grave, sau in cazul tentative de sustragere in proportii deosebit de mari din patrimonial persoanei, acesteia i-au fost provocate prejudicii minore datorita faptului ca in safeul victimei nu a fost gasita suma respectiva. Al treilea semn obiectiv al tentative consta in faptul ca aceasta in absolute toate cazurile nu este dusa pina la capat din motive independente de vointa celui vinovat, ceea ce inseman ca infractiunea a fost intrerupta nu din cauza ca faptuitorul a luat hotarirea de a renunta benevol de la consumarea infractiunii, dar de aceea ca au aparut unele obstacole care impiedica realizarea completa a intentiei criminale, anume acest semn al tentativei o delimiteaza pe aceasta de renuntarea de buna voie de la comiterea infractiunii.Latura subiectiva a tentativei se caracterizeaza numai prin intentie directa.Faptuitorul isi da seama ca fapta sa direct este indreptata spre comiterea unei infractiuni, ca ea realizeaza partial latura obiectiva a acesteia, si doreste sa duca pina la capat aceasta infractiune. Daca insa infractorul comite o tentativa la o componenta materiala de infractiune(omor, sustragere), atunci din intentia sa face parte si prevederea aparitiei urmarii prejudiciabile, precum si dorinta survenirii acestora. Particularitatea laturii subiective a tentativei consta in urmatoarele: Intentia persoanei care comite o infractiune cuprinde toate elementele unei componente de infractiune concrete, dar faptuitorul isi da perfect seama ca intentia sa nu a fost realizata complet. Cu toate ca legea penala nu clasifica tentativa de infractiune, teoria dreptului penal numeste urmatoarele forme de manifestare ale acestora:1. Tentativa neconsumata 2. Tentativa consumata3. Tentativa la un obiect nul 4. Tentativa cu instrumente nuleTentativa neconsumata: exista atunci cind faptuitorul nu a realizat in intregime latura obiectiva ale unei infractiuni, altfel spus in acest sens , acesta numai a inceput realizare ainfractiunii si aici sa oprit realizarea comportomantului infractional.Tentativa consumata exista atunci cind faptuitorul a savirsit absolut toate faptele, pe care dorea sa le comita, insa urmarea dorita de acesta nu a aparut, din motive independente de vointa lui. De exemplu atinci cind infractorul a dat gres in cazul impuscatorii, in cazul cind a administrat victimei o doza insuficienta de toxina; lasarea unui plic cu bani pe masa unei persoane publice in calitate de mita. Particularitatea tentativei consumate consta in aceea ca vinovatul a realizat tot ce depindea de el pentru obtinerea rezultatului dorit, care insa nu a aparut din motive independente de cel vinovat. Clasificarea tentativei in tentativa consumata si neconsumata prezinta importanta in primul rind pentru infaptuirea justitiei penale si respectiv pentru calificarea corecta a faptelor, intrucit tentativa consumata de regula este mai periculoasa in raport cu cea neconsumata, intrucit prima este foarte aproape de infractiunea consumata.Tentativa la un obiect nul se caracterizeaza prin faptul ca infractorul admite o eroare vis a vis de obiectul atentatului, calitatile acestuia, sau prezenta reala a lui. De exemplu sustragerea unui diamant pretios care s-a dovedit a fi o imitatie, impuscatura intr-un manechin. Tentativa la un obiect nul defapt nu produce nici o modificare obiectului aparat de legea penala, intrucit acesta lipseste in momentul atentatului, sau poseda astfel de caracteristici, incit prin faptele intreprinse acesta nu putea fi vatamat.Tentativa cu instrumente nule, exista atunci cind subiectul foloseste instrumente care obiectiv nu pot asigura comiterea ei, se deosebesc instrumente absolut nule, instrumente nule intr-o situatie concreta.Absolut nule sunt instrumentele care nici intr-o situatie nu pot asigura comiterea unei infractiuni, de exemplu utilizarea unui praf absolut nevatamator in calitate de toxina.Nule intr-o anumita situatie concreta, sunt acelea care intr-o situatie obisnuita sunt in stare si trebuie defapt sa duca la realizarea intentiei criminale, dar in momentul n care au fost utilizate nu poseda astfel de caracterisitici, de exemplu 2 vecini in procesul certei , unul era vinator , ea arma de vinatoare , iar ea n-a impuscat.Tentativa nula daca o putem numi asa atrage dupa sine raspunderea penala, intrucit poseda toate semnele tentativei obisnuite, deoarece faptuitorul comite fapte ce atenteaza asupra unui obiect al ocrotirii penale si care sint periculoase, dar care nu provoaca nici o dauna in pofida erorii de fapt admise, mai mult ca atit persoana actioneaza cu intentie directa si in cazul tentativei nule.In conformitate cu art 25 al 1, infracitunea se considera consumata daca in faptele persoanei se cuprind toate semnee unei compiente de infractiune descrisa in partea speciala a codului penal. Componentele unei infracituni materiale sunt considerate consumate in momentul aparitiei in fapt al urmarilor prejudiciabile indicate in articolul respectiv(omorul, sustragerea(punctul 23 a hotaririi plenului CSJ) etc)Componentele infracitunilor formale sunt considerate consumate din momentul savirsirii faptei prejudiciabile prevazute in art respectiv(pungasia, dezertarea, huliganismul). In unele cazuri legiuitorul leaga momentul consumarii infractiunii nu cu momentul aparitie urmarii, dar cu amenintarea reala de provocare sau de aparitiei a acestora. Aceste componente reprezitna o modalitate a componentelor formale si este vorba defapt despre componenta tilhariei art188, sau al 1 al art 224 in care se vorbeste despre incalcarea regulilor de circulatie a .....In partea speciala a CP sunt incluse componente de infractiune pe care legea penala le considera consumate numai din momentul crearii sau formarii unei asemenea orgaznizatii, de exemplu art 283,284,286.

Raspunderea penala pentru pregatire si tentativa de infractiuneTemeiul legal pentru incriminarea pregatirii si tentativei de infractiune este aratat in continutul art 81 a legii penale, iar temeiul de facto este reprezentat prin pregatirea sau savirsirea unei fapte care contine semnele unei componente de infractiune neconsumate. Avind in vedere faptul ca raspunderea penala pentru pregatire si tentativa de infractiune apare in cazul cind faptele savirsite de infractor nu contin toate semnele unei componente de infractiune din partea speciala a CP, calificarea acestora urmeaza sa se faca in conformitate cu normele partii speciale, cu trimitere obligatorie la normele partii generale, dupa cum urmeaza:In cazul pregatiri de infractiune, fapta se va califica in conformitate cu art 145 daca este vorba de pregatire de omor cu trimitere la al 1 art 26.Iar in cazul tentativei calificarea urmeaza sa se faca in conformitate art 145 cu trimitere la art 27. Stabilind pedeapsa pentru pregatire si tentativa de infractiune , instanta trebuie sa porneasca de la principiile generale de individualizare a pedepsei prevazute in continutul art 75 si nu poate fi neglijat faptul ca infractiunea, chiar si independent de vointa faptuitorului nu a fost dusa pina la capat. Acest lucru are un temei legal deoarece este stabilit in art 81 al 1. In conformitatate cu dispozitia al 2 art 81, marimea pedepsei pentru pregatire de infractiune ce nu constituie recidiva nu poate depasi o jumate din maximul celei mai aspre pedepse prevazute la art corespunzator din partea speciala a CP pentru infractiunea consumata. De exemplu pentru pregatirea de omor a unei persoane prevazut de al 1 art 145, infractorului i se poate stabili o pedeapsa maxima cu inchisoare de pina la 7 ani si 6 luni. Pentru omor caluficat al 2 maxim 10 ani pregatirea.Marimea pedepsei pentru tentativa de infractiune ce nu constituie o recidiva, nu poate depasi din maximul pedepsei prevazute la art corespunzator din partea speciala a CP pentru infractiunea consumata. Astfel in cazul tentativei la infractiunea de omor al 1 art 145, infractorului i se poate stabili o pedeapsa maxima de 11,25 ani. iar daca vorbim ddespre tentativa la alin 2atunci acestuia i se poate aplica o pedeapsa de 15 ani de inchisoare.Gradul prejudiciabil al pregatirii si tentativei de infractiune este dependenta direc de obiectul atentatului,metoda, insturmentele si mijloacele utilizate in procesul comiterii acesteia. Este indiscutabila importanta acestor urmari care au aparut de fapt in realitatea obiectiva, in urma comiterii actelor de pregatire sau tentativa de infractiune.Sunt situatii cind fata de infractorul care se face vinovat de pregatirea unei infractiuni sau tentativa la aceasta, poate fi aplicata prevederea art 79 si anume aplicarea unei pedepse mai blinde decit cea prevazuta de lege.Pentru pregatire si tentativa conform prevederilopr art 81 al 4 , detentiunea pe viata nu paote fi aplicata, iar pentru pregatire de infracitune poate raspunde acea persoana care se face vinovata de pregatirea unei infractiuni mai puti grave, grave, deosebit de grave si exceptional de grave.

Renuntarea de buna voie la comiterea unei infractiuni.in conformitate cu al 1 art 56, se considera renuntarea de buna voie la savirsirea infractiunii, incetarea de catre persoana a pregatirii de infractiune, sau incetarea faptelor indreptate nemijlocit spre savirsirea infractiunii(tentativa de infractiune) daca persoana era constienta de posibilitatea reala de consumare a inractiunii. Potrivit terorieri si legii penale : perosana care a inceput savirsirea unei infractiuni si a renuntat de buna voie de la consumarea acesteia, urmeaza a fi liberata de raspunderea penala pentru toate faptele ilegale savirsite pina in momentul adoptarii deciziei de renuntare. Prezenta acestei institutii in continutul codului penal demonstreaza respectarea principiului umanismului legii penale. Pentru existenta in fapt a acestei institutii este necesara intrunirea a 2 conditii:1. Renuntarea trebuei sa fie benevola 2. Aceasta trebuei sa fie definitiva, irevocabilaCaracterul benevol exista atunci cind faptuitorul este constient de faptul ca consumarea infractiunii este posibila, si acesta este convins de faptul ca poate sa duca pin la sfirsit infractiunea, motivele adopatarii unei astfel de decizii pot fi diferite(frica de pedeapsa, mila fata de victima,cainta), insa principalul este ca toate aceste motive, sa reprezitne rezultatul unui impbold intern, al unei hotariri constiente, primita din proprie vointa. Exista renuntare de buna voie, benevola si in cazurile cind initiatorul acestora este o ruda apropiata, un prieten etc.In cazul renuntarii de buna voie, decizia de renuntare nu trebuei sa fie influentata de un factor extern, de exemplu atunci cind faptuitorul a inceput comitera unei infractiuni, a fost fortata sa inceteze activiatatea data(de ex a fost observat de cineva, a fost chemat la sect de politie pentru a da declaratii) deci aceasta renuntare a fost impusa faptuitorului.Renuntarea trebuie sa fie definitiva, intreruperea temporara a activitatii criminale indiferent de cauzele si durata acesteia, nu inseamna renuntare de buna voie. Nu va exista renuntare de buna voie atunci cind faptuitorul constientizaind ca in sutatia concreta nu va fi posibila consumarea infracitunii o suspeda, o amina pe aceasta cu scopul de a se pregati mai minutios de ea. De exemplu atunci cind infractorul patrunde intr-un depozit avind nishte insrtrumente cu scopul de a jefui safeul, nu reuseste , si merge sa se pregateasca iarasi. Si nu va exista renuntare de buna voie, atunci cind infractorul refuza de la comiterea actiunii repetate criminale, a dat gres la prima impuscator si a refuzat sa mai impuste.Liberarea de raspunderea penala in cazul de renuntare de buna voie are la baza ca in o astfel de situatie se intrerupe dezvolarea atit a laturii obiective(nu se mai comit fapte), ci formeaza semnul obiectiv al atentatului cit si a celei subiective(inceteaza realizarea intentiei criminale). ]Renuntarea de buna voie poate avea loc numai la momentul de pregatire si tentativa la aceasta. Renuntarea de buna voie la etapa pregatirii de infractiune, se poate petrece absolut in toate cazurile, si se paote manifesta atit in forma activa, cit si in cea pasiva. Forma activa ca exemplu exista atunci cind faptuitorul cprocura legal o arma cu scopul de a omori si renunta ulterior la comiterea acelui omor. Renuntarea pasiva este atunci cind arma cumparata o pune in safeu si uita de ea.Renuntarea de buna voie poate avea loc si la etapa tentativei de infractiune, insa in cazul dat depinde forma de exprimare a acesteia. Insa la etapa tentativei neconsumate, renuntarea poate avea loc oricind si se paote manifesta atit in forma activa cit si pasiva, similar cu pregatirea de infractiune.Renuntarea de buna voie poate avea loc si la etapa tentativei consumate, insa in acest caz obligator trebuie sa fie intrunite urmatoarele 2 cerinte:1. Forma renuntarii poate fi numai activa 2. Renuntarea este psoibila numai atunci cind faptuitorul mentine puterea asupra desfasurarii evenimentelor in continuare, si este capabil sa previna consumarea infractiunii. Atunci cind sintem in prezenta unei tentative de omor realizata prin impuscatura sau o distrugere intentionata a unui imobil, realizata cu utilizarea unui expozibil, renuntarea de buna voie este imposibila.Daca insa intre momentul savirsirii faptelor criminale si momentul consumarii infractiunii exista un anumit interval de timp, in cadrul caruia faptuitorul savirseste actiuni active pentru incetarea si neadmiterea aparitiei urmarilor, de ex se adreseaza medicului atunci cind victima a fost otravita cu toxina si subiectul a fost in stare sa previna consumarea infractiunii(moartea victimei), renuntarea este posibila.Daca insa necatind la faptul ca victimei i-a fost asigurata medicala calificata de urgenta, insa aceasta totusi a decedat, atunci renuntarea este absenta, iar faptele comise de infractor vor fi examinate in calitate de circumstante atenuate ale cauzei. Daca insa perosana nu a decedat, dar a fost vatamata corporal grav sau mediu, faptuitorul dat raspunde pentru vatamare grava sau medie , dar este eliberat de raspundere penala pentu tentativa de omor.In cadrul renuntarii de buna voie, raspunderea penala pentru infractiunea de la care s-a renuntat este inadmisibila, faptuitorul urmeaza sa rasunda penal numai atunci cind prin faptele sale a fost comisa o alta infractiune.E necesar sa delimitam renuntarea de buna voie de cainta sincera, ultima consta in actiuni active din partea faptuitorului, realizate dupa momentul consumarii infractiunii. Actiuni indreptate spre prevenirea aparitiei urmarilor prejudiciabile, insa fara succes sau compensarrea pagubei, repararea prejudiciului, precum si contributia activa la descoperirea infractiunii. Se deosebesc acestea prin urmatoarele:1. Renuntarea are loc la etapele de pregatire si tentativa de infractiune, cainta insa numai dupa consuamrea infractiunii2. Renuntarea poate avea loc si in forma pasiva a acesteia, cainta insa prezuma numai exeistenta formei active3. Renuntarea de buna voie constituie temeiul liberarii de raspundere penala, indiferent de tipul infractiunii de la care s-a renuntat, cainta insa poate constitui temei pentru liberarea persoanei de raspunderea penala numai atunci cind aceasta a comis pentru prima data o infractiune usoara sau mai putin grava, acest lucru in coformitate cu al 1 art 57Organizatorul si instigatorul infracitunii nu se supun raspunderii penale daca aceste perosane printr-o insitintare din timp a organelor de drept, sau prin alte masuri realizate, au prentimpinat consumarea infractiunii de catre autor.

Participatia1. Notiunea participatiei si particularitatile acesteia 2. Participantii la infractiune 3. Formele participatiei 4. Raspunderea penala a participantilor la infractiune 5. Implicarea la infractiune Notiunea participatiei si particularitatile eiLa ora actuala prin participatie sunt comise majoritatea infractiunilor. Infractiunile savirsite in participatie poseda trasaturi si caracteristici specifice care ne permit sa desemnam participatia in calitate de institutie separata in cadrul dreptului penal. Actualmente in continutul art 41 CP participatia este definita ca fiind cooperarea cu intentie a doua sau mai multor persoane la savirsirea unei infractiuni intentionate. Reesind din aceasta definitie putem deduce semnele obiective si subiective ale participatiei, dupa cum urmeaza:1. Participarea la savirsirea uneia si aceleasi infractiuni, a doua sau mai multor persoane 2. Activitatea comuna a participantilor la savirsirea infractiunii3. Comunitatea de intentii a participantilor Reesind din continutul art 41, rezulta ca despre participatie vorbim numai atunci cind la savirsirea infractiunii au participat doua sau mai multe persoane. Participarea in procesul comiterii uneia si aceleiasi infractiuni, a doua sau mia multor persoane presupune ca fiecare dintre ele au atins virsta raspunderii penale in conformitate cu prevederile al 1 si 2 al art 21, precum si faptul ca fiecare dintre acestia sunt responsabili(in conformitate cu art 22). Nu va exista participatie atunci cind in calitate de autor al infractiunii este implicata o persoana iresponsabila sau minora. Atunci cind in calitate de autor al infractunii este implicat un minor, instigatorul sau organizatorul acestei infractiuni, ca raspunde penal pentru faptele comise de acest minor in cumul cu art 208(atragerea minorilor la activitate criminala)Al doilea semn obiectiv ce caracterizeaza participatia, consta in activitatea comuna la infractiune. In teoria dreptului penal acest semn cuprinde rezultatul, urmarea comuna Raportul cauzal, sau legatura cauzala dintre fapta fiecarui participant, si urmarea comunaDefapt activitatea comuna reprezinta nu numai semnul obiectiv, ci si subiectiv al participatiei. Aceasta concluzie apare pe baza comunitatii psihice de interese a participantilor. Participatia exista atunci cind activitatea fiecarui participant completeaza activitatea celorlalti participanti, fapt ce ne permite atingerea sau obtinerea unei urmari comune. Daca aceasta activitate are numai caracter exterior, fiind lipsita de cel interior, atunci nu suntem in prezenta participatiei la infractiune. In asemenea cazuri, indiferent de faptul ca din punct de vedere obiectiv, activitatea subiectilor la infractiune a provocat aparitia unei urmari comune, acestia vor purta raspundere penala individuala sau independenta. De exemplu nu exista participatie la infractiune in activitatea sau in actiunile cetateanului X care a provocat o rana cetateanului Y si actiunile cetateanului Z, care in momentul acordarii ajutor medical victimei, a introdus o infectie, fapte soldate cu decesul victimei. Aici lipseste participatia, deoarece activitatea fiecarui participant este considerata prejudiciabila, independent de ceea ce a comis cealalta persoana. Nu avem aici o coordonare intentionata a actiunilor lor, si nici nu exista o comunitate psihica minimala de interese. Deci in acest caz fiecare dintre ei va raspunde de faptele sale.Raportul cauzal in cazul participatiei se exprima prin determinarea a celui fapt ca in realitatea obiectiva urmarea prejudiciabila aparuta reprezinta rezultatul activitatii comune infractionale sau criminale a tuturor participantilor. Urmarile criminale in cazul participatiei reprezinta rezultatul activitatii autorului, instigatorului, organizatorului si complicelui. Cu toate ca in cazul participatiei la infractiune faptele realizate si care se contin in partea speciala a CP, sunt comise numai de catre autor, faptel celorlalti participanti, pregatesc, faciliteaza comiterea infractiunii de catre acesta. Nu prezinta nici o dificultate stabilirea participatiei in cazul in care participantii au actionat in urma unei intelegeri prealabile.Stabilirea comunitatii psihice de interese prezinta dificultati in cazul lipsei unei intelegeri prealabile. In asemenea situatii analiza activitatii fiecarui participant ce a cauzat aparitia urmarilor prejudiciabile, impreuna cu analiza activitatii celorlalti participanti, ne permite sa determinam prezenta sau absenta legaturii psihice necesare pentru stabilirea comunitatii. Continutul legaturii psihice se caracterizeaza prin faptul ca fiecare participant este constient despre activitatea celorlalti participanti, si doreste aparitia urmarilor prejudiciabile in rezultatul activitatii criminale comune. In cazul participatiei, aceasta nu poate exista in cazul comiterii infractiunilor imprudente. Informatia reciproca, dintre participanti nu este obligatorie, insa autorul de regula este informat despre activitatea ilegala a celorlalti participanti.Motivele si scopurile cu care actioneaza participantii pot sa coincida, insa de regula acesta nu reprezinta un semn obligator, principal al participatiei.In conformitate cu dispozitiile lit c al 1 art 77, savirsirea infractiunii prin orice forma de participatie se considera circumstanta agravanta, iar potrivit lit g al aceluiasi articol, savirsirea infractiunii prin intermediul minorilor, persoanelor aflate in dificultate, persoanelor retardate mintal, sau dependete de faptuitor, reprezinta deasemnea o circumstata agravanta.Participantii la infractiuneIn legislatia penala a RM, art 42 clasifica participantii la infractiune in dependenta de caracterul faptelor comise si rolului obiectiv pe care il au acestia in cprocesul comiterii infractiunii. Astfel potrivit al 1 art 42, participantii la infractiune se clasifica in 1. Autorul infractiunii2. Organizatorul infracitunii3. Instigatorul infractiunii 4. Complicele la infractiuneAstfel in conformitate cu dipozitiile al 2 al acetui articol se considera autor persoana care a savirsit infractiunea, precum si cel care a comis onfractiunea prin intermediul persoanelor, care nu sunt responsabile penal din cauza virstei, iresponsabilitatii sau alte cauze prevazute de CP. Autorul infractiunii este persoana care poate raspunde penal, adica cuprinde toate semnele subiectului general, virsta, respnsabilitate, iar in cazurile necesare semnele subiectului special. Autor al infractiunii este si persoana care implica in scopul realizarii gindului criminal, alte persoane care nu detin trasaturile subiectului infractiunii. In unele situatii, apare institutia coautoratului. In dreptul penal, coautori sunt considerate perosanele, care desi nu savirsesc nemijlocit fapte ce contin semne ale unei infractiuni, insa in momentul comiterii ei acorda ajutor nemijlocit autorului infractiunii. De exemplu imobilizeaza victima pentru ca aceasta sa nu opuna rezistenta la infractiunea de viol, de vatamare corporala, omor.Autorul si coautorul raspund penal in conformitate cu lit, aliniatul si articolul respectiv din partea speciala a CP, fara trimitere la art ce stabileste participatia.In dependenta de momentul consumarii infracitunii de autor este rezolvata problema privind calificarea celor realizate de ceilalti participanti la infractiune. Daca autorul este tras la raspundere penala pentru tentativa de infractiune, atunci ceilalti participanti vor raspunde pentru tentativa la infracitune comisa in participatie, respectiv art 27, 41, 145 al 1Latura subiectiva a infractiunii savirsita de autor prin itnentie directa sau indirecta. Autorul prevede caracterul prejudiciabil al faptelor sale, prevede posibiltiatea aparitiei unui rezultat comun pentru participanti, si doreste, sau constient admite aparitia urmarilor.Se considera organizator persoana care a organizat savirsirea unei infractiuni, sau a dirijat realizarea ei, precum si persoana care a creat un grup criminal organizat, sau organizatie criminala, ori a dirijat activitatea acestora(al 3 art 42).Latura subiectiva caracteristica organizatorului, este exprimata prin itnentie directa. Rganizatorul isi da seama de caracterul faptelor pe care le comite si de faptele care urmeaza a fi comise de ceilalti membri ai organizatiei criminale, sau de ceilalti participanti. Prevede posibilitatea comiterii infractiunii de catre acestia, si doreste aparitia rezultatului prejudiciabil in urma faptelor sale. Organizatoru infractiunii este acea persoana care nu numai provoaca intentia altor participanti spre comiterea unei infracituni concrete, dar si conduce aceasta activitate.

Instigatorul: in conformitate cu dispozitiile al 4 art 42 se considera institgator persoana care prin orice metode determina o alta persoana sa savirseasca o infractiune, adica intentionat provoaca hotareirea unei persoane de a savirsi o infractiune concreta. In continutul art 42 nu sunt prevazute metodele si mijloacele instigarii, deorece a le prevedea pe toate este pur si simplu imposibil. In fiecare caz concret instigarea poseda trasaturi individuale. Metoda instigarii este aleasa in dependenta de necesitati, posibilitati, calitatile personale ale celui instigat, etc.. Astfel in functie de calitatile subiective ale autorului presupus, instigatorul poate purcede la santaj, amenintare, ordin, abuz de serviciu, gesturi, etc. Din punct de vedere a laturii obiective, instigarea se caracterizeaza prin actiuni active, indreptate spre provocarea la autor a hotaririi de a savirsi o infractiune concreta. In rezultatul admiterii unei inactiuni este imposibil de a instiga o persoana spre comiterea unei infractiuni. Pentru a se stabili daca a avut loc instigarea si care a fost rolul acesteia in procesul comiterii infractiunii, este necesar sa stabilim in fiecare caz concret, metoda sau mijlocul utilizat de instigator. Stabilirea acestora permite sa se inteleaga care a fost motivul sau scopul de care s-a condus instigatorul. Care la rindul sau contribuie la calificarea corecta a faptei comise si la individualizarea pedepsei. Instigarea este posibila numai in raport cu o infractiune concreta. Nu poatea fi considerata instigare la infractiune, un sfat, un indemn general spre comiterea unor actiuni criminale(agitatia, propaganda), acestea pot fi considerate drept infractiuni numai in cazurile cind confom legii penale contin componentele unor norme concrete din partea speciala a CP(art208, 140).Latura subiectiva a instigarii se manifesta prin intentie directa. Vinovatul isi da seama ca prin actiunile sale provoaca hotarirea unei alte persoane spre comiterea unei infractiuni, si foreste comiterea de catre acea persoana a infractiunii respective. Intentia directa in cazul instigarii poate fi si nedeterminata(atunci cind instigatorul provoaca autorului decizia spre comiterea infractiunii de vatamare corporala care poate fi de diferit grad sau se poate solda si cu decesul victimei) in cazul respectiv calificarea faptelor se va face in dependenta de dauna real cauzata. Motivul si scopul instigatorului si autorului pot sa nu coincida dupa continut, acest lucru insa nu influenteaza calificarea faptelor de catre acestea.Complicele: in conformitate cu alin 5 art 42, se considera complice persoana care a contribuit la savirsirea infractiunii prin sfaturi, indicatii,prestare de informatii, acordare de mijloace sau instrumente ori inlaturarea de obstacole, precum si persoana care a promis din timp ca il va favoriza pe infractor, va tainui mijloacele sau instrumentele de savirsire a infractiunii, urmele acesteia, sau obiectele dobindite pe cale criminala, ori persoana care din timp a promis ca va procura sau va vinde atare obiecte. Acest tip de de participant este cel mai des intilnit in cazul participatiei complexe, aceli in care exista impartirea rolurilor. De regula, activitatea acestuia este mai putin periculoasa, el este mai putin activ, si nu conduce cu activitatea ilegala, nu instiga spre savirsirea infractiunii. Prevederile al 5 art 42 determina metodele si mijloacele contribuirii la activitatea criminala. Acestea pot fi fizice sau materiale; intelectuale sau psihice. Anume in fucntie de aceasta in teoria dreptului penal, complicitatea se clasifica in fizica si intelectuala. Complicitatea(ajutorul) fizic se caracterizeaza prin actiunile care ajuta autorul sa comita latura obiectiva a infractiunii, si anume ajutorul cu instrumentele si mijloacele pentru comiterea infractiunii, de exemplu a unui autovehicol in cazul furtului, in inlaturarea obstacolelor pentru comiterea infractiunii, de exemplu a lasat usa depozitului fara lacat. Complicitatea intelectuala este exprimata prin actiunea psihica a complicelui asupra constiintei si vointei autorului presupus. Aceasta consta in consolidarea deciziei autorului spre comiterea infractiunii concrete, la aceasta atribuim: Sfaturile Indicatiile Promisiunea facuta din timp de a tainui infractorul, instrumentele si mijloacele, urmele infractiunii si obiectele dobindite pe calea criminalaDe instigator complicele se deosebeste prin aceia ca el nu provoaca hotarirea de a comite o infractiune, el numai o sustine pe aceasta. In cazul in care complicele in momentul comiterii infractiunii actioneaza in scopul executarii laturii obiective acesteia, atunci vom fi in prezenta coautoratului.Latura subiectiva in care actioneaza complicele se caracterizeaza prin intentie directa sau indirecta. Motivul si scopul autorului si complicelui pot sa nu coincida. Complicele raspunde penal in conformitate cu componenta articolului care stabileste vinovatia autorului cu trimitere obligatorie la dispozitiile articolului 42.Formele participatieiIn dependenta de gradul de coordonare a actiunilor participantilor in conformitate cu art 43, se doesebesc urmatoarele forme ale participatiei:1. Participatie simpla2. Participatie complexa3. Grup criminal organizat4. Organizatie(asociatie) criminalaIn conformitate cu art 44, infractiunea se considera savirsita cu participatie simpla, daca la savirsirea ei au participat in comun in calitate de coautori 2 sau mai multe persoane, fiecare realizind latura obiectiva a infractiunii. Aceasta forma a participatiei este caracteristicca infractiunilor de vatamare corporala, de lipsire de viata si de omor. Pentru forma data este caracteristic faptul ca posibilitatea unei intelegeri apare numai dupa inceputul savirsirii infractiunii, defapt din momentul comiterii laturii obiective a infractiunii.Participatia complexa in conformitate cu art 45, infractiunea se considera savirsita cu participatie complexa daca la savirsirea ei au participat in comun: autorul, organizatoru, instigatorul sau complicele. Potrivit al 2 al aceluia si articol, latura obiectiva a infractiunii cu participatie complexa poate fi realizata de un singur autor, precum si de 2 sau mai multi autori. Sinonimul acetei participatii compelxe este participatia cu impartirea rolurilor.In rezultatul comiterii infractiunii in participatei complexa, participantilor le este cunoscuta nu numai nformatia generala cu privire la comiterea infractiunii, dar si unele aspecte ale activitatii criminale ulterioare. Intelegerea paote fi verbala sau scrisa. Uneori unei intelegeri verbale i se asociaza o intelegere scrisa cu privire la obiectul atentatului presupus si a metodei de realizare a acestei infractiuni. Pentru calificarea faptei ca fiind comisa in participatie complex, nu prezinta nici o importanta care a fost perioada de timp dintre momentul intelegerii de a comite o infractiune si momentul realizarii laturii obiective ale acesteia. Timpul se poate manifesta in intervale mai mari sau mai mici, adica in ore, minute, zile, si rar in ani.Participatia complexa se clasifica in grup criminal organizat si asociatie sau organizatie criminala. In conformitate cu dispozitiile art 46, grupul criminal organizat se considera reuniunea stabila de persoane care s-a organizat in prealabil pentru a comite una sau mai multe infractiuni.Grupul criminal organizat este caracterizat prin semen distincte care sunt:1. Intelegerea prealabila 2. Elaborarea planului de comitere a infractiunii3. Impartirea rolurilor intre participanti 4. Determinarea metodei de comitere a infractiunii si elaborarea planului de actiuni pentru realizarea scopului propusAsociatia criminala conform art 47, se considera organizatie criminala, o reuniune de grupuri criminale organizate intr-o comunitate stabila a carei activitate se intemeiaza pe diviziune intre membrii organizatiei si structurile ei, al functiilor de administrare, asigurare, si executare a intentiilor criminale al organizatiei in scopul de a influenta activitatea economica si de alta natura a persoanelor fizice si juridice, sau de a o controla in alte forme in vederea obtinerii de avantaje si realizari intereselor economice, financiare sau politice. Pentru o asemnea forma de exprimare a participatiei sunt caracteristice infracitunile de luare de ostatici 280, banditismul 283, 284 precum si pirateria art 289. Reesind din gradul prejudiciabil sporit pe care il prezinta aceasta forma a participatiei, infracitunea se considera savirsita de o organizatie criminala daca a fost comisa de un mebru al acesteia, in interesul ei, sau de o persoana care nu este membru a organizatiei respective la insarcinarea acesteia.Semnele:1. Impartirea rolurilor2. Stabilitatea3. Este formata dintr-o reuniune de grupari criminale 4. Ii sunt caracterisitice savirsirea infracitunilor deosebit de grave si exceptional de grave5. Existenta pe baza bunurilor dobindite pe cale criminala 6. Intreprinderea sau realizarea unor actiuni permanente in scopul eschivarii de la raspundere si pedeapsa penalaOrganizator sau conducator al organizatiei criminale se considera persoana care conduce sau care a creat o organizatei criminala.Raspunderea penala a participntilor la infractiuneParticipatia la infractiune nu naste temeiuri adaugatoare sua complimentare pentru tragerea personaei la raspundere penala. Participantii la infractiune raspund penal in egala masura cu persoanele care au comis infractiunea unipersonal. Cu alte cuvinte fiecare marticipant raspunde nemijlocit pentru faptele sale comise. Articolele din continutul partii speciale a CP contin dispozitii care stabilesc infractiuni ce pot fi savirsite de catre un singur autor sau de catre mai multi autori. In cazul in care latura obiectiva a infractiunii este savirsita de catre mai multi coautori, acestia urmeaza sa raspunda penal in conformitate cu prevederile sau dispoztiile articolului din partea speciala a CP. In alt mod este solutionata problema cind suntem in prezenta participatiei complexe, a participatiei cu impartirea rolurilor. Analizind participatia in calitate de forma de sinestatatoare a activitatii criminale, este necesar sa mentionam ca faptele tuturor participantilor nu pot fi privite izolat de faptele autorului. Daca autorul infractiunii, independent de vointa sa a intrerupt activitatea criminala la etapa pregatirii de infractiune, atunci si ceilalti participanti vor raspunde penal pentru participare la pregatire de infractiune.In cazul in care infractiunea este savirsita in rezultatul activitatii comune al mai multor participanti, obligator, organizatorul, instigatoru si complicele vor raspudne penal in conformitate cu dispozitiile partii generale (art 41, 42) in cumul cu art partii speciale, in conformitate cu care raspunde autorul acelei infractiune. Atunci cind avem o raspundere diferentiata a participantilor si a autorului, ca defapt si in celelelate cazuri, urmeaza sa fie respectat cu strictete principiul individualizarii raspuderii si pedepsei penal. Atunci cind autorul anterior a mai comis o infractiune de omor, instanta de judecata este obligata sa califice faptele acestuia conform semnului calificant al infractiunii de omor prevazut la lit o, al 2 , art 145, iar ceilalti participanti vor raspunde penal numai pentru participatie la infractiunea de omor a unei persoane, daca faptele unuia dintre participanti sunt lipsite de importanta, atunci acesta va fi liberat de raspundere si pedeapsa penala, potrivit dipozitiilor al 2 art 14.Activitatea organizatorica, instigarea si complicitatea sunt considerate nereusite, in cazurile cind aceasta au ramas fara rezultat(sau autorul nu a acceptat sa comita infractiunea, sau a fost deacord, dar ulterior a renuntat, si nu a comis fapta prejudiciabila), in astfel de situatii autorul nu va raspudne penal intrucit acesta nu a comis nici o fapta prejudiciabila si ilegala, dar organizatorul, instigatorul si complicele au savirsit defapt fapte de atragere spre comiterea ulterioara a unei infractiuni, sau au promis un ajutor pentru comiterea ulterioara a unei infractiuni concrete, fapta ce constituie pregatire in participatie la o infractiune concreta.Instigarea si complicitatea nereusita va exista si atunci cind instigatorul si complicele au savirsit tot ce depindea de ei pentru comiterea ulterioara a infractiunii, insa autorul acesteia nu a savirsit-o in legatura cu survenirea decesului, sau cu pierderea responsabilitatii. Infractiunea comisa in participatie, ca si toate celelalte savirsite de o singura persoana, se caracterizeaza prin prezenta circumstantelor atenuante sau agravante. Toate circumstantele ce caracterizeaza fapta propriu-zisa si personalitatea tuturor participantilor urmeaza in mod obligator sa fie luate in considerare in procesul calificarii faptelor realizate de fiecare participant, si nu sunt luate in vedere la calificarea faptelor comise de ceilalti participanti. Circumstantele care se refera la caracteristica infractiunii, vor fi incriminate tuturor participantilor daca acestia si-au dat seama de ele, de exemplu daca autorul comite infractiunea cu mijloace ce pun in pericol viata si sanatatea mai multor persoane, atunci toti ceilalti participanti vor raspunde penal in conformitate cu dispozitiile lit m al 2 art 145, omor calificat+art 41, 42. In conformitate cu dispozitiile art 83, organizatorul, instigatoru, si complicele la o infractiune urmeaza sa raspunda penal in dependenta de contributia fiecaruia la savirsirea infractiunii, precum si in stricta conformitate cu dispoztitiile art 75. Se considera exces de autor, savirsirea de catre autor a unor actiuni infractionale care nu au fost cuprinse de intentia celorlalti participanti. Pentru excesul de autor poarta raspundere penala numai autorul infractiunii, iar participantii raspund penal numai pentru fapta care a fost constientizata de ei. Excesul de autor este posibil numai in raport cu latura obiectiva a infractiunii si in raport cu obiectul acesteia.Teoria dreptului penal clasifica excesul de autor in:1. Excesul cantitativ : exista atunci cind autorul infractiunii comite o infractiune de acelasi gen cu cea care urma sa fie comisa potrivit intentiei celorlalti participanti. De exemplu furtul si tilharia. Cantitativ va fi si excesul care a provocat daune unor 2 obiecte al apararii penale, atunci cind intentia celorlalti participanti a fost indreptata spre cauzarea de daune unui singur obiect al apararii penale. De exemplu A l-a instigat pe B spere comiterea unei infracituni de sustragere prin furt (un singur obiect), iar B a comis cu alte persoane o infractiune de tilharie (2 obiecte) patrimoniul si sanatatea victimei.2. Excesul calitativ: autorul savirseste o infractiune care nu este de acelasi gen cu acea fapta la care a fost instigat. In asemenea situatii autorul atenteaza asupra unui alt obiect care nu a fost prevazut de intentia celorlalti participanti. De exemplu A trebuia sa comita un omor, dar atunci cind a patruns in imobil si nu a gasit presupusa victima, a comis o infractiune de furt. In aceasta situatie autorul infractiunii va raspunde pentru furt si pregatire de omor in participatie, instigatorul numai pentru pregatire de omor in participatie. Renuntarea de buna voie autorului infractiunii de la comiterea ei, exclude raspudnerea penala a acestuia, dar nu si raspudnerea penala a celorlalti participanti. Si viceversa, ranuntarea de buna voie a participantilor nu-l libereaza pe autor de raspundere penala. Renuntarea de buna voie a organizatorului, instigatorului si complicelui de la savirsirea infractiunii va avea drept rezultat liberarea acestora de raspudnerea penala numai atunci cind aceste persoane au realizat tot ce a depins de ei, pentru a preveni comiterea infractiunii de catre autor si aparitia urmarilor prejudiciabile. Activitatea acestora trebuie sa fie caracterizata de urmatoarele semne:1. Aceasta trebuie sa fie oportuna 2. Definitiva Pentru participanti ea trebuei sa fie exhaustiva.Activitatea organizatorului, insitigatorului si a complicelui nu prezinta temei pentru tragerea la raspudnerea penala a acestora in cazul renuntarii benevole, numai atunci cind faptele savirsite de acestia nu cuprind semnele unei alte componente de infractiune din partea speciala a CP.Implicarea la infractiunePrin implicare la infractiune in teoria dreptului penal se intelege activitatea intentionata, legata de o infractiune consumata, sau la etapa de pregatire, dar care nu a contribuit la savirsirea acesteia. Implicarea are o legatura cu inactiunea, insa aceasta nu reprezinta o legatura cauzala, ea apare in legatura cu comiterea infracitunii de catre autorul, sau coautorii acesteia. Anterior formele implicarii prevazute in teoria dreptului penal, erau:1. Favorizarea 2. Nedenuntarea3. Tolerarea infractiuniiActualmente teoria penala si CP, stabileste in calitate de forma de manifestare a implicarii la infractiune, numai favorizarea acesteia. Prin favorzare potrivit art 49 se intelege orice favorizare a infractorului, precum si tainuirea mujloacelor, sau a instrumenteleor de savirsire a infractiunii, a urmelor acesteia sau al obiectelor dobindite pe cale criminala. Aceasta activitate este desfasurata dupa momentul consumarii infractiunii de catre autor sau coautori.Favorizarea infractiunii atrage dupa sine raspunderea penala numai in cazurile favorizarii infracitunii grave, deosebit de grave, exceptional de grave. Latura obiectiva a favorizarii este caracterizata prin actiuni active. Latura subiectivaintentia directa. Motivu si scopul favorizatorului nu prezinta nici o importanta pentru calificarea faptei acestuia. Nu vor raspunde penal pentru favorizrea infractiunii sotul,sotia,rudele apropiate ale persoanei. 134,132

Pluralitatea de infractiuni1. Notiunea si formele infractiunii unice ca element constitutiv al pluralitatii de infractiune 2. Notiunea si semnele pluralitatii de infractiuni 3. Formele pluralitatii de infractiuni 1.Savirsirea a doua sau mai multor infractiuni de catre o singura persoana prezinta un grad sporit de pericol social. Reesind din aceasta CP contine o serie de norme art 28-34 care reglementeaza institutia pluralitatii de infractiuni. Pluralitatea de infractiuni defapt contine 2 sau mai multe infractiuni unice. In teoria si legea penala prin infractiune unica se intelege o actiune(inactiune), sau un sistem de actiuni(inactiuni) care se califica conform dispozitiei unei singure norme a legii penale. Dupa constructia legislativa, infractiunea unica poate fi simpla si complexa.Infractiunea simpla presupune savirsirea unei singure fapte infractionale prin care se atenteaza asupra unui singur obiect al apararii penale si este prezenta o singura forma de vinovatie. In asemenea situatii fapta savirsita se incadreaza intr-o singura componenta de infractiune si urmeaza a fi calificata in conformitate cu o singura norma din partea speciala a CP. De ex art 149,186.Infractiunea unica complexa lafel formeaza o singura componenta de infractiune si este calificata conform unui singur art din partea speciala a CP, insa spre infractiunea unica, simpla, latura obiectiva a acesteia este caracterizata printr-un continut complex. De exemplu suntem in prezenta mai multor actiuni sua inactiuni, sau a mai multor urmari etc. Potrivit teoriei si CP distingem urmatoarele tipuri de infractiuni unice complexe:1. Infractiunea alternativa: specificul acestoara consta in faptul ca savirsirea oricarei actiuni(inactiuni), prevazute in dispozita normei penale formeaza o componenta consumata de infractiune art 216,250,251,2922. Infractiuena compelxa care exista atunci cind acestea se compun din 2 sau mai multe fapte prejudiciabile, fiecare dintre acestea fiind prevazute in continutul CP in calitate de componente separate de infractiune, de ex. Al 1 art 188(tilharia), componenta careia cuprinde 2 fapte criminale care sunt prevazute separat in continutul alineatului 1 al art 187(jaful), adica sustragerea deschisa a bunurilor unei perosnaei si art 151 sua art 155 care prevad vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii, precum si infractiunea de amenintare cu omor, ori cu vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii. Fiecare dintre aceste fapte constituie separat o componenta de infracitune de sine statatoare, insa luate in ansamblu sut prevazute de CP, ca infractiuni complexe(si nu constituie o pluralitate de infractiuni), fiind calificate in conformitate cu un singur articol din partea speciala a CP, la aceasta categorie se mai atribuie componenta huliganismului, a evadarii din locurile de detinere(lit c al 2 art 317), excesul de putere sau depasirea atributiilor3. O alta categorie de infracitune complexe esteinfractiune cu consecinte sau urmari prejudiciabile compelmentare.Acestea sint onfracitunile comise printr-o singura fapta, dar care a provocat apartitia mai multor urmari prejudiciabile. De ex lit d al 2 art 197 care prevede distrugerea sau deteeriorarea intentionata a bunurilor, soldata cu decesul persoanei. Astfel aceasta infractiune consta din 2 fapte independente: 1 deterioararea bunului, 2 cauzarea mortii din imprudenta. La asemenea categorie se mai atribuie infractiunile prevauzte de al 4 at 151, al 2 art 159.In calitatea de infracitune complexa,-- infractiune prelungita: faptele cu intentie unica caracterizata prin 2 sau mai multe actiuni infractionale identice, comise cu un singur scop, alcatuind in ansamblu o infractiune al 1 art 30Infractiunile prelungite se caracterizeaza printr-o legatura organica interana dintre actiunile criminale. Fiecare dintre acestea reprezentind in parte un element absolut necesar a rezultatului final. Aceste actiuni sunt indreptate impotriva unuia si aceluiasi obiect aparat de legea penala, si sunt realizate printr-o unitate de metode, unitate de consecinte survenite si intentie criminala. Exeistenta infractiunilor prelungite este determinata de insasi constructia legislativa a normelor respective, de ex. Art 211,212.Infractiunea prelungita se consuma din momentul savirsirii ultimei actiuni sau inactiuni infractionale. Al 2 art 130Infractiunea continua: se considera fapta care se caracterizeaza rpin savirsirea neintrerupta, timp nedeterminat, a activitatii infractionale, in cazul infractiunii continuie pluralitate de infractiuni(al 1 art 29), art 244,249,291 si 317Infractiunea continua se comsuma din momentul incetarii activitatii criminale, autodenuntarii sau datorita survenirii unor evenimente care impiedica aceasta activitate. De ex o insitutie se eschiveaza de la plata impositului pe parcursul citorva luni.Pluralitatea de infractiuniPrin complexitatea structurii sale este strins legata atit de institutia infractiunii cit si de institutia pedepsei, institutia infractiunii intrucit existenta sa in oricare dintre formele consacrate de catre CP, este conditionata de reunirea mai multor infractiuni comise de catre acelasi faptuitor, este legata de institutia pedepsei intrucit pluralitatea de fapte penale ridica problema stabilirii unor pedepse care se constituie sanctionarea intregului ansamblu de fapte savirsite, capabila sa asigure o justa sanctionare a acestora. Prin pluralitate de infractiuni se intelege savirsirea mai multor infractiuni de catre o singura persoana cu conditia ca cel putin 2 dintre ele sa nu existe piedici procesuale pentru pornirea urmaririi penale, si ca persoana sa nu fi fost condamnata pentru vreo una dintre ele.Semnele pluralitatii de infractiuni sunt urmatoarele:1. Faptuitorul comite cel putin 2 fapte prejudiciabile prevazute la diferite articole din aprtea speciala a CP2. Fiecare dintre aceste fapte prejudiciabile este pasibila de pedeapsa penala si contine elementele unei componente concrete de infractiune. Ins anu va contine pliralitate 2 fapte, una dintre care constituie o contraventie, iar cealalata o infractiune, sau atunci cind faptele sunt prevazute de diferite alineate a unului si aceluiasi articol3. Toate faptele care formeaza o pluralitate de infractiune isi pastreaza importanta ei juridica, fie in calitate de temei de tragere la raspundere si pedeapsa penala sau in calitate de temei pentru inasprirea regimului de executare al pedepsei.4. Nu exista piedici procesuale pentru pornirea procesului penal(nu a trecut termenul de prescriptie, nu exista o lege cu privire la amnistie)

Formele plralitatii de infractiuneIn dependenta de caracterul infraciutnii savirsite , sau prezenta , absenta antecedentului la faptuitor, legislatia si doctrina penala stabileste existenta a doua forme a pluralitatii de infractiuni:1. Concursul de infractiuni2. Recidiva art 32Se considera concurs de infractiuni savirsirea de catre o persoana a doua sau mai multor infractiuni, daca aceasta nu a fost condamnata definitiv pentru vreouna dintre ele, si daca nu a expirat termenul de prescriptie de tragere la raspunderea penala, cu exceptia cazurilor cind savirsirea a doua sua mai multe infractiuni este prevazuta in articolele partii speciale a CP in calitate de circumstanta, care agraveaza pedeapsa, circumstante sau semn calificant (al 1 art 33). Potrivit alineatului 2 art 33, concursul de infractiuni se calsifica in:1. Concurs real 2. Concurs ideal Concursul real exista atunci cind persoana prin 2 sau mai multe actiuni(inactiuni), savirseste 2 sau mai multe infractiuni. Una dintre particularitatea cumuluilui real consta in faptul ca majoritatea infractiunilor care formeaza concursul dat, sunt comise intr-o perioada mare de timp. Rezulta ca in cazul concursului real este necesar ca o infractiune sa preceada in timp obligator cealalta infractiune. De regula cumulul real prezinta un grad prejudiciabil mai sporit in raport cu cel ideal, concursul real datorita modului specific de constituire prezinta urmatoarele caracteristici:1. De regula infractiunile pe care le reuneste apar in mod succesiv intre ele, intercalindu-se perioade de timp diferite. Nu se exclude insa nici posibilitatea ca faptele desi generate de actiuni sau inactiuni diferite sa apara simultan, aceasta insa constituind o exceptie de la regula generala, de ex o persoana loveste si ameninta in acelasi timp2. Infractiunile ce constituie concursul real sunt savirsite de regula in locuri diferite datorita faptelor ce intra in concurs nefiind exclusa insa posibilitate savirsirii lor in acelasi loc 3. Modul de constituire specific al concursului real permite posibilitatea ca unile infractiune sub forma consumata, altele in forma tentativei, sau sub diferite forme de participatie, coautorat, instigare sau participatie.

Concursul idealPrin concurs ideal in conformitate cu dispoztiile al 4 art 33 intelegem cazul in care o persoana savirsete o actiune(inactiune) care intruneste elementele mai multor infractiuni. De exemplu A dorind sa-l omoare pe B trage din arma in directia acestuia intr-un loc de circulatie a pietonilor, ca rezultat omorindu-l pe B si provocind vatamari corporale unei alte persoane, unin actiunea materiala cu diferite urmari produse prin savirsirea sa, stabilind legatura acesteia cauzala in raport cu diferite consecinte separate aparute in realitatea obiectiva si analizind atitudinea psihica a faptuitorului fata de fiecare rezultat produs, observam ca fapta, desi unica, are capacitatea de a da nastere mai multor infractiuni. In acest caz se impune savirsirea faptei in imprejurari anumite, intrucit numai in prezenta acestora se poate ajunge la comiterea mai multor infractiuni. Trasaturile concursului ideal sunt urmatoarele:1. Este o forma a concursului intilnita mai rar in practica judiciara comparativ cu concursul real2. Infractiunile concurente care alcatuiesc concursul pot fi de natura diferita sau de aceeasi natura juridica 3. Infractiunile se pot prezenta sub forma faptei consumate, sau infractiunii consumate, insa in anumite cazuri una dintre infractiunile ce formeaza concursul ideal poate ramine la etapa tentativei, iar alta poate