Universitatea Hyperion ANUL UNIVERSITAR 2009 - 2010Facultatea de Jurnalism ANUL II

Curs ZICurs FR

Disciplina: Drept constitutional comparat(Drept constitutional national si european) PROGRAMÃ ANALITICÃ

Nr. ore – 56 Titular: Lector Univ. Dr. Ion Marin

I. Notiuni generale privind ramura de drept constitutional (concepte, raporturi, norme, izvoare, importanta, raporturile cu celelalte ramuri de drept). Institutiile politice. Dreptul constitutional si comunicarea mediatica. II. Constitutia. Notiune. Aparitie, adoptare, modificare, abrogare, continut normativ, suprematia, controlul constitutional. Constitutiile aparute în România. Constitutiile din 1866, 1923, 1938, 1948, 1952, 1965. Continutul Constitutiei din 1991. Modificarile survenite prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003. Alte acte normative cu incidenta constitutionala. Tratatele internationale. III. Drepturile, libertatile si îndatoririle fundamentale. Concepte; natura juridica; corelatia cu reglementarile internationale. Declaratia Universala a Drepturilor Omului, principiile constitutionale aplicabile, inviolabilitatile, clasificare – drepturi si libertati social-economice si culturale, drepturi social-politice, îndatoriri fundamentale.IV. Principiul separatiei puterilor si institutiile politice. Concepte: popor – natiune – stat; putere de stat – autoritati publice. Principiul separatiei puterilor (autoritatilor): istorie, evolutie, organizare actuala (principiul fundamental).V. Cetatenia româna. Notiune, natura juridica, reglementare, dobândire, pierdere, retragere, renuntare. Juramântul de credinta. Dovada cetateniei. Cetatenia de onoare; dubla cetatenie. Apatritii. Controversa privind autonomia. VI. Statul. Concept, aparitie, esenta, functiile, elementele (populatie, teritoriu, resursele naturale, suveranitate), legitimitatea.

VII. Forma de guvernamânt. Structura si caracterele statului. Organizarea administrativa. Monarhie, Republica. Structura de stat (unitar; federativ). Caracterele statului român (suveran, independent, social, democratic, stat de drept). Organizarea si unitatile administrativ-teritoriale. Notiunea de autonomie. VIII. Parlamentul. Puterea legislativa. Notiuni. Senatul, Camera Deputatilor. Functia legislativa, controlul parlamentar. Organizare interna - comisiile, comisiile de mediere. Parlamentarii – drepturi, obligatii, imunitati. Declaratia de avere. Sanctiuni. Actele Parlamentului. Legea. Motiunea simpla si de cenzura. Regulamente interne.IX. Puterea executiva. Notiuni. Raportul cu celelate puteri. Institutia ministrului parlamentar. Ordonantele si asumarea raspunderii. Seful statului – Presedinte al

României. Atributii si raspunderi. Raporturile cu institutia primului-ministru si guvernul. CSAT. Republica prezidentiala, semiprezidentiala si parlamentara.X. Sistemul electoral. Concepte. Drepturile electorale. Scrutinul. Votul uninominal. Organizarea alegerilor. Cartile de alegator. Campanie electorala. Atribuirea mandatelor.XI. Controlul constitutional. Curtea Constitutionala. Notiuni; sediul materiei; actele supuse controlului constitutional; procedura; alte atributii; actele Curtii; efecte juridice.XII. Puterea judecatoreasca. Clarificari terminologice. Sistemul judecatoresc. Principiile fundamentale de realizare a justitiei. Nimeni nu este mai presus de lege (principiul egalitatii). Celelalte principii (legalitatii, dreptul la aparare, prezumtia de nevinovatie, independenta judecatorului, inamovibilitatea, folosirea limbii materne). Raporturile cu legislativul si executivul. Aplicarea normelor europene. Raporturile cu CEDO.XIII. Formatiuni politice. Partide. Notiune. Clasificari. Partide în România si în Europa. Ideologii si curente. Legea partidelor. Legea asociatiilor si fundatiilor.XIV. Dreptul constitutional român si integrarea europeana. Elemente de Drept constitutional comparat. Raporturile national-european în privinta suveranitatii, cetateniei, liberei circulatii a persoanelor si capitalurilor. Europarlamentarii. CEDO si justitia româna.XV. Drept constitutional european. Fundamentele juridice ale ideii europene. Tratatele constitutive ale Uniunii Europene. XVI. Institutii de drept constitutional european. Parlamentul European. Consiliul. Cetatenia europeana.XVII. Particularitatile actelor normative ale Uniunii Europene. Principiile juridice ale exercitarii competentelor Uniunii Europene.XVIII. Tratatul Constitutional European. De la Constitutia pentru Europa la Tratatul de la Lisabona. Etapele finalizarii procesului constitutional. Raporturile cu legile fundamentale nationale.XIX. Constitutionalizarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. XX. Particularitati ale sistemului constitutional anglo-saxon în raport cu dreptul european (Marea Britanie, Irlanda, SUA)XXI. Dreptul constitutional national si dreptul constitutional european. Relatia dintre suveranitate, identitate nationala si integrare. Evolutie si perspective.

Obiectivul cursului: Cursul include notiuni de drept contitutional national si drept constitutional european si se va axa pe urmatoarele aspecte:Relevarea importantei Dreptului constitutional pentru fundamentele culturii juridice;legaturile dintre institutiile politice si celelalte structuri sociale; institutiile si Tratatul Uniunii Europene, într-o abordare sistemica, axata pe fixarea conceptelor si interferentelor dintre stiintele socio-juridice si cele ale comunicarii.Constitutia actuala si istoricul legilor fundamentale. Drepturile, libertatile si îndatoririle fundamentale din Constitutia României în raport cu „declaratiile universale” si conceptul european actual al drepturilor omuluiPrincipiul separatiei puterilor în stat si particularitatile puterii executive în Constitutia României; atributiile presedintelui si ale primului-ministru; institutia ministrului-parlamentar

Sistemul electoral, problema votului uninominal, puterea legislativa si raporturile cu autoritatea executiva în privinta „ordonantelor – lege” si asumarii raspunderiiDreptul constitutional român si integrarea europeana, elemente de drept constitutional comparat; suveranitate si integrare; cetatenia nationala si cetatenia europeana.Institutii de Drept constitutional european; particularitatile dreptului constitutional anglo-saxon în raport cu dreptul europeanDrept constitutional national si drept constitutional european. Evolutie si perspective.

Bibliografie:

Constitutia României, Monitorul Oficial al României, Nr. 758 din 29 oct. 2003Calinoiu, Constanta, Duculescu, Victor, Drept constitutional european, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2008Calinoiu, Constanta, Duculescu, Victor, Drept constitutional si institutii publice, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2008Deleanu, Ion, Institutii si proceduri constitutionale, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006Ionescu, Gheorghe, Institutii de drept constitutional al Uniunii Europene, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2008Ionescu, Cristian, Institutii politice si drept constitutional Ed. Juridica, Bucuresti, 2004Ionescu, Cristian, Drept Constitutional comparat, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008Marin, Ion, Ordinea Constitutionala în contextul integrarii României în Uniunea Europeana, Ed. „România 2000”, Bucuresti 2007Muraru, Ioan, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Lumina Lex, 2001Muraru, Ioan, Tanasescu Elena Simina, Drept constitutional si institutii politice, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006Pavel, Nicolae, Drept constitutional comparat, Ed. Fundatia România de Mâine, 2005

Capitolul I

Drept constitutional si institutii politice – notiuni generale

Definitii Raporturile de drept constitutional Subiectele Normele Izvoarele Facultativ

Dreptul constitutional este alcatuit din sistemul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale din cadrul unei societati organizate ca stat, în scopul mentinerii si functionarii acestora.Institutiile politice sunt reprezentate de normele juridice subsumate notiunii de putere (statala). Dreptul constitutional este socotit ramura cea mai importanta a sistemului normativ national, de unde regula conformitatii tuturor actelor normative, respectiv a normelor juridice si a raporturilor juridice cu cele prevazute în Constitutie.

Raporturile de drept constitutional sunt relatiile sociale reglementate de normele juridice circumscrise puterii statale. Acestea sunt norme exclusive dreptului constitutional, referitoare la instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii si norme cu dubla natura juridica, specifice si altor ramuri de drept (penal, administrativ, financiar etc.).Subiectele raporturilor de drept constitutional sunt fiintele umane, privite sub aspect individual sau colectiv. Acestea sunt: cetateanul, strainul si apatridul, respectiv, poporul, statul, organele de stat, formatiunile politice, între care partidele si alte organizatii politice.Normele de drept constitutional sunt norme veritabile de drept, chiar daca incomplete, în sensul ca sanctiunea nu este prevazuta în mod expres. În plus, unele norme constitutionale sunt de trimitere, fiind aplicate prin alte acte normative.Izvoarele de drept ale dreptului constitutional. În dreptul român constitutional este exclusa cutuma. Izvorul principal este Constitutia, legea fundamentala, la care se adauga legile constitutionale, legile organice si ordinare care reglementeaza raporturi referitoare la putere, inclusiv Regulamentele Camerelor parlamentare, ca acte ale puterii legislative. Ca acte ale puterii executive pot produce efecte ordonantele guvernamentale, pâna la adoptarea lor ca legi. Tratatele internationale pot fi de aplicare directa sau indirecta, dupa ratificarea lor de catre Parlament. Ca regula, este vorba de acte normative emise de Parlament, respectiv de puterea legislativa, ca emanatie (delegatie) a puterii suverane a poporului.

FacultativPrima catedra de Drept constitutional s-a creat la Ferrara, în 1797, iar în Franta în 1834. În România, primul curs de Drept constitutional se preda la 1864, cu doi ani înainte de prima Constitutie (1866). Între cei mai mari profesori de Drept constitutional se numara Constantin Dissescu (curs, 1915), apoi Tudor Draganu si Nistor Prisca. Dintre profesorii actuali, cea mai mare autoritate o au Ioan Muraru si Ion Deleanu. În literatura internationala, nume dintre cele mai consacrate sunt Leon Duguit, Georges Burdeau, Hans Kelsen, Pierre Pactet s.a. Între precursorii dreptului constitutional ca stiinta sunt citati adesea Lao Tzî si, mai ales, Montesquieu, autorul celebrei teorii a separatiei puterilor în stat. El a identificat (în lucrarea Spiritul legilor) trei puteri: puterea legislativa, puterea executiva (sau administrativa) si puterea judecatoreasca. Aceasta constituia implicit o pozitie revolutionara în raport cu monarhul care le exercita pe toate trei.În Constitutia României, puterile sunt denumite autoritati, desi este statuat principiul separatiei si echilibrului puterilor, iar în privinta atributiilor autoritatii prezidentiale si celei guvernamentale exista o seama de imprecizii ce au dus la conflictele cunoscute între „palate”.Notiunea de a patra putere este o metafora, chiar daca presa este un mijloc de influentare morala a celorlalte trei puteri.

Capitolul IIConstitutia

Notiune Aparitie Subiectele Adoptarea Modificarea Continutul normativ Suprematia. Controlul constitutionalitatii legilor FacultativConstitutia, ca act normativ suprem si lege fundamentala a unui stat, are o istorie recenta, prima Constitutie scrisa fiind cea americana (1787), iar în Europa, prima Constitutie este socotita cea a Frantei (1791) desi în acelasi an a aparut si Constitutia Poloniei. În România, prima Constitutie a fost adoptata în 1866. Exista înca Constitutii cutumiare în Marea Britanie (1215, Magna Carta Libertatum a lui Ioan Fara de Tara), Israel si Noua Zeelanda. Adoptarea Constitutiei se face de catre forta politica si organul statal care detin puterea suprema în momentul respectiv. Autoritatea în cauza se cheama constituanta si poate fi originara (revolutionara sau precursoare) sau instituita. În cazul autoritatii instituite se poate proceda doar la modificarea vechii Constitutii, nu la înlaturarea celei vechi, prin reforma. În baza procedurii de adoptare, exista Constitutii proclamate de monarh sau de forta revolutionara, si Constitutii adoptate prin plebiscit (referendum). Constitutiile se pot naste si ca urmare a unor întelegeri (pacte, conventii) între fortele politice detinatoare ale puterii si cele nou aparute. În statele parlamentare, Constitutia se adopta, de regula, de catre Parlament.Modificarea Constitutiei. Conform principiului simetriei juridice, modificarea Constitutiei se face de catre organul care a adoptat-o. În practica, modificarea se face prin referendum sau de catre Parlament în baza unei autorizari prevazute în corpul Constitutiei. Constitutiile rigide nu pot fi practic modificate, iar cele flexibile au o procedura extrem de complicata. Constitutia României în vigoare (1991) prevede ca initiativa modificarii apartine Presedintelui la propunerea Guvernului, unei patrimi din numarul deputatilor sau senatorilor, ori a 500.000 de alegatori. Modificarea se face prin referendum. Constitutia nu poate fi modificata în cazul starii de necesitate, de urgenta sau de razboi. Prevederile referitoare la caracterul national, independent, unitar, indivizibil al statului român, forma republicana de guvernamânt, integritatea teritoriala, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala româna (exclusiv) nu poate face obiectul revizuirii. De aceea, statutul minoritatilor, prin care se cere autonomie teritoriala, ca si tentativele de instituire si a unei alte limbi oficiale sunt anticonstitutionale. Continutul normativ al Constitutiei este destul de complex si diferit de la o Constitutie la alta, dar în principiu reglementeaza relatiile sociale fundamentale referitoare la puterea de stat (atributele, însemnele, organele si atributiile), fundamentele economice si sociale (proprietate, fundamente ideologice si religioase), drepturile, libertatile si obligatiile cetatenesti. Suprematia Constitutiei este trasatura caracteristica a legii fundamentale si exprima pozitia supraordonata în raport cu toate celelalte acte normative, precum si faptul ca nu poate fi adoptata, modificata, suspendata sau înlocuita decât de forta politica suprema. În cazul neconstitutionalitatii legilor, normele neconforme sunt înlaturate, în vreme ce modificarea normelor constitutionale implica modificarea tuturor normelor subsecvente, Controlul constitutionalitatii legilor consta în clarificarea conformitatii legilor cu Constitutia si se face în ultima instanta de Curtea Constitutionala. Acest control este preventiv (anterior) si posterior, asupra legilor deja în vigoare. Facultativ. Constitutia SUA (1787) si cea a Frantei (1791) sunt socotite a fi opere ale Masoneriei. George Washington, primul presedinte al SUA si comandantul suprem al armatei de eliberare si savantul iluminist Benjamin Franklin, cel ce a redactat textul Constitutiei, socotiti a fi parintii Americii sunt si „frati” în cel mai înalt grad, Constitutia lor fiind în vigoare si astazi, cu doar 27 de amendamente. Constitutia a fost adoptata la unsprezece ani (17 sept.

1787) dupa Declaratia de independenta de la 4 iulie 1776, data la un an dupa izbucnirea razboiului cu Marea Britanie, Franta si Spania, încheiat prin Tratatul de la Paris (1783).In Franta, „Declaratia drepturilor omului si cetateanului (1789) a influentat Constitutia Franceza (1791) si toate Constitutiile lumii. Deviza sa „Liberté, Egalité, Fraternité este, de asemenea, revendicata de Masonerie.

Capitolul III

Drepturile, libertatile si îndatoririle fundamentale ale cetatenilor români

Notiune, natura juridica, corelatia cu reglementarile internationale, clasificari, sfera si principiile constitutionale

1. Notiunea de drepturi fundamentale si de îndatoriri fundamentale

Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, esentiale pentru cetateni, determinante pentru statutul juridic al cetateanului, înscrise în acte normative speciale (legi fundamentale, declaratii de drepturi etc.). Drepturile fundamentale ale cetatenilor români sunt drepturi subiective ale cetatenilor, esentiale pentru viata lor, pentru libertatea si demnitatea lor, indispensabile pentru dezvoltarea personalitatii umane, fiind drepturi consacrate prin Constitutie si garantata prin Constitutie si legi. Îndatoririle fundamentale sunt obligatii ale cetatenilor considerate esentiale pentru popor, în scopul realizarii intereselor generale înscrise în Constitutie si a caror înfaptuire este asigurata prin convingere sau, în caz de nevoie, prin forta coercitiva a statului.

2. Natura juridica a drepturilor fundamentale

Doctrina a elaborat mai multe teorii pentru a defini natura juridica a drepturilor fundamentale. Vorbim astfel de teoria drepturilor naturale, de teoria individualista, de teoria drepturilor reflexe. Unii autori considera ca drepturile fundamentale sunt veritabile obligatii în sarcina statului, altii vorbesc despre caracteristicile esentiale ale statutului fiintei umane, iar altii considera ca fac parte din capacitatea juridica a cetatenilor, legându-le de cetatenie. Se poate afirma ca drepturile fundamentale nu se pot manifesta decât în cadrul unui raport juridic si ca împreuna cu alte drepturi si obligatii corelative constituie statutul juridic al persoanei. 3. Corelatia dintre reglementarile interne si reglementarile internationale în materia drepturilor fundamentale

Reglementarile internationale consacra, de asemenea, drepturile fundamentale ale cetatenilor si le protejeaza prin mijloace juridice eficace, creând o jurisdictie internationala. Daca, în general, este admis ca nu se poate atribui calitatea de subiect de drept international decât statelor, nu si individului, reglementarile internationale cu un asemenea obiect (drepturile omului si cetateanului) au un caracter limitat si derogator în raport cu reglementarile interne. Aceasta însa este o problema deja simplificata si transata în sensul ca normele dreptului international si comunitar sunt în materie de drepturi si obligatii fundamentale obligatoriu prevalente (art. 20, alin. 2), cu exceptia prevederii nationale mai favorabile.

4. Sfera drepturilor omului si cetateanului

Doctrina discuta despre trei generatii de drepturi fundamentale: prima, care consta în drepturile civile si politice; a doua, care grupeaza drepturile sociale, economice si culturale si a treia, grupând drepturile de solidaritate: dreptul la pace si dreptul la un mediu sanatos. Evolutia societatii nu face decât sa duca la cresterea si diversificarea drepturilor fundamentale consacrata prin reglementari atât interne, cât si internationale.

5. Clasificarea drepturilor fundamentale

O clasificare destul de utilizata este cea a drepturilor individuale si colective, dar nu tine cont de faptul ca drepturile fundamentale nu pot avea ca titular decât individul, nu colectivitatea. Un criteriu care pune mai putine probleme este cel al continutului drepturilor si libertatilor. În baza acestui criteriu, drepturile si libertatile cetatenilor români se împart în urmatoarele categorii: inviolabilitatile (care prin continutul lor asigura viata, libertatea si securitatea individului), drepturile si libertatile economice, sociale si culturale (care prin continutul lor asigura conditiile materiale, juridice si sociale pentru viata, munca, educatie, sanatate etc.), drepturile exclusiv politice (care prin continutul lor pot fi exercitate numai de catre cetateni, prin participare la guvernare), drepturile si libertatile social-politice (care prin continutul lor asigura posibilitatea rezolvarii problemelor sociale, spirituale sau pentru participarea la guvernare – societatea civila) si drepturile garantii (care prin continutul lor joaca rolul de garantii constitutionale).O mentiune aparte se impune pentru cazul special al „egalitatii”, care nu este enumerata, întrucât constituie un principiu fundamental al cetatenilor, o întreaga categorie de drepturi fundamentale si un drept politic în sens restrâns.

6. Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si obligatiilor fundamentale ale cetatenilor români

- universalitatea drepturilor, libertatilor si obligatiilor (art. 15, alin. 1)- non-retroactivitatea legii (art. 15)- egalitatea în drepturi a cetatenilor (art. 16, alin. 1 si art. 16, alin. 2)- functiile si demnitatile publice pot fi ocupate în conditiile legii doar de cetateni români cu domiciliul în tara (art. 16, alin. 3)

- cetatenii Uniunii Europene care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si a fi alesi în autoritatile administratiei publice locale (art. 16, alin. 4)- protectia cetatenilor români în strainatate (art. 17)- cetatenii straini si apatrizii beneficiaza în România de protectia vietii si bunurilor (art. 18)- cetatenii români nu pot fi extradati sau expulzati (art. 19, alin. 1)- cetatenii români pot fi extradati în baza conventiilor internationale la care România este parte (art. 19, alin. 2) - prioritatea reglementarilor internationale în materie de drepturi fundamentale (art. 20), cu exceptia legii mai favorabile (art. 20, alin. 2)- accesul liber si egal la justitie- caracterul exceptional al restrângerii exercitiului unor drepturi si libertati fundamentale (art. 53).Prevederile Constitutiei României privind drepturile fundamentale

Inviolabilitatile

· dreptul la viata, la integritate fizica si integritate psihica (art. 22) – interzicerea pedepsei cu moartea si a terorii· libertatea individuala (art. 23), cu 13 alineate – procesul penal· dreptul la aparare (art. 24)· dreptul la libera circulatie (art. 25)· dreptul la protectia vietii intime, familiale si private (art. 26)· dreptul persoanei de a dispune de ea însasi (art. 26, alin. 2)· inviolabilitatea domiciliului (art. 27) si resedintei.Drepturile si libertatile sociale, economice si culturale

· dreptul la învatatura (instructie) (art. 32)· dreptul la cultura (art. 33) – art. nou· dreptul la ocrotirea sanatatii (art. 34)· dreptul la munca si la protectia sociala a muncii (art. 41)· interzicerea muncii fortate (art. 42) art. nou· dreptul la greva (art. 43)· dreptul la proprietate privata (art. 44)· dreptul la proprietate al strainilor (alin. 2)· libertatea economica (art. 45)· dreptul la mostenire (art. 46)· dreptul la un nivel de trai decent (art. 47)· dreptul familiei (casatoria liber consimtita între soti – nu precizeaza sot-sotie) (art. 48)· drepturile copiilor si tinerilor la protectie si asistenta (art. 49)· protectia persoanelor cu handicap (art. 50)Drepturile exclusiv politice

· dreptul la vot (art. 36)· dreptul de a fi ales (art. 37)

· dreptul de a fi ales în Parlamentul European (art. 38) – art. nou· dreptul cetateanului strain (UE) de a alege si a fi ales în autoritatile administratiei publice locale (art. 16, alin. 4). Drepturile si libertatile sociale si politice

· libertatea constiintei (art. 29)· libertatea de expresie (art. 30) · nici o publicatie nu poate fi suprimata· delictele de presa se stabilesc prin lege· dreptul la informatie (art. 31)· libertatea întrunirilor (art. 39)· dreptul de asociere (art. 40) – asociatiile cu caracter secret sunt interzise · secretul corespondentei si al convorbirilor (art. 28)Drepturile garantii

· dreptul de petitionare (art. 51)· dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica (art. 52)· legea contenciosului administrativÎndatoririle fundamentale

· obligatia de a respecta Constitutia si legile (art. 1, alin. 5)· obligatia de fidelitate fata de tara (art. 54)· obligatia de a apara tara (art. 55)· în caz de necesitate (razboi) cetatenii - între anumite limite de vârsta - pot fi încorporati (art. 55, alin. 3)· obligatia de a avea contributii financiare (art. 56)· obligatia de a exercita drepturile si libertatile cu buna-credinta, fara a încalca drepturile si libertatile celorlalti.

Cap. IV -1

Principiul separatiei puterilor si institutiile politice

Puterea este categoria-cheie a organizarii statale a societatii. Statul nu este altceva decât institutionalizarea puterii. Organizarea puterii se face prin intermediul mai multor autoritati (organe de stat) cu functii precis definite si caracterizate prin autonomie organizationala si functionala, astfel încât prin echilibrul si colaborarea dintre ele asigura aplicarea principiului separatiei puterilor în stat. El este propriu sistemelor de guvernare democratice.Daca, dimpotriva, organizarea si functionarea acestor organe statale sunt caracterizate de centralism si concentrare ne aflam în prezenta puterii unice, specifica pentru sistemele de guvernamânt totalitare. Functia fundamentala a statului este aceea de a exprima si garanta vointa poporului, astfel încât sa devina vointa general obligatorie, respectiv vointa de stat.

Întrucât titularul puterii este unic (poporul), rezulta ca puterea de stat este, de asemenea, unica. Dar în manifestarile sale concrete, puterea de stat se divizeaza între organele de stat care sunt însarcinate de a le pune în opera, respectiv legislative, executive si judecatoresti.Teoria separatiei puterilor a aparut ca o reactie fata de absolutismului monarhic, fiind pentru prima data exprimata de Montesquiu, în lucrarea Despre spiritul legilor, si a avut un rol decisiv în promovarea si aparitia sistemului reprezentativ, respectiv în valorizarea democratica a relatiei dintre detinatorul suveran al puterii (poporul) si organizarea statala a puterii politice, cu o atentie speciala pentru garantarea drepturilor omului si cetateanului.Teoria separatiei puterilor a cunoscut un succes enorm de la aparitia sa. Ea este criteriul care clasifica regimurile politice în regimuri care practica confuzia puterilor si regimuri care practica separarea supla sau rigida. Dar evolutia statului a pus în evidenta realitatea ca nu poate fi vorba de o separare neta a puterilor si cu atât mai putin de o repartitie fara echivoc a atributiilor organelor de stat, având de-a face în practica, cu o interferenta a lor. În zilele noastre, multi teoreticieni si practicieni considera ca teoria separatiei puterilor nu mai poate fi socotita sacrosancta ca, dimpotriva, este un principiu îmbatrânit, revolut, care nu se mai poate adapta regimurilor pluraliste contemporane, când partidele politice joaca un rol din ce în ce mai important, tinzând spre roluri autocratice, iar executivul se implica tot mai mult în domenii si competente ce apartin fie legislativului, fie puterii judecatoresti.Trasaturile generale ale puterii de stat sunt:- caracterul de putere – obligatorie- caracterul de coercitie- caracterul social- caracterul de expresie (si realizare) a vointei guvernantilor- caracterul de organizatie (organizator) - caracterul de suveranitate a puterii statale.

Cap. IV Statul

Conceptul de STAT a cunoscut numeroase maniere de abordare în functie de epocile istorice, dar si de autori. În sensul actual, statul este un concept tehnico-juridic care reprezinta institutionalizarea juridica a puterii politice, este ordinea juridica structurata si coerenta.Aparitia statului modern este un proces de lunga durata, concomitent cu aparitia si dezvoltarea Constitutiei. Se pot distinge mai multe etape ale statului modern: - statul feudal, care concentra puterea în mâinile regelui si care era principalul izvor (sau furnizor) de drept;- statul absolutist, caracterizat prin aparitia alaturi de monarh a altor forme de putere (legislativa, judecatoreasca) si prin aparitia teoriilor contractualiste (Jean Jaques Rousseau) precum si a Constitutiilor scrise (sf. sec. 18);

- statul liberal, care impune suveranitatea poporului prin recunoasterea drepturilor naturale ale omului (sf. sec. 19);- statul de drept, prin care se impune, cel putin semantic, domnia legii (încep. sec. 20);- statul de drept si social, prin care statul este subordonat legii si nevoilor cetateanului (dupa al II-lea razboi).

Esenta si legitimitatea statuluiProblematica esentei statului raspunde întrebarii privind necesitatea si ratiunii de a fi a statului. Sunt doua conceptii opuse în aceasta privinta:cea care considera ca este un instrument (o masina) de dominare, un element coercitiv al guvernantilor (clase dominante, suprapuse), care se impune prin intermediul a numeroase organe, autoritati, mecanisme ce utilizeaza forta (de stat);cea care considera ca este vorba de o manifestare de vointa comuna, bazata pe un ansamblu comun de valori si care se impun fiindca membrii colectivitatii au constiinta necesitatii lor.Legitimitatea statului cauta sa explice dominatia statului asupra individului. Aceasta se explica prin faptul ca puterea (dominatia statului) este o putere constituanta, originara, naturala exprimata prin norme juridice.Functiile statului exprima raporturile care se stabilesc între esenta statului si rolul sau social, ceea ce constituie raportul între modalitatile concrete de organizare a cetatenilor si scopul pentru care a fost creat mecanismul juridic. Sub aspect juridic, functiile statului reprezinta manifestari de vointa ale autoritatilor statale si iau forma actelor normative. Cele mai cunoscute functii sunt: legislative, executive si jurisdictionale.Elementele statului. Într-un sens larg, ele sunt: populatia, teritoriul si suveranitatea asupra lor. Dreptul constitutional are în vedere aceste elemente doar sub aspectul puterii de stat. (Nu abordeaza aspectele demografice, geografice etc.).Populatia este cadrul uman asupra caruia se exercita puterea statala. Ea cuprinde toate persoanele care se afla pe teritoriul unui stat. Populatia cuprinde toti cetatenii, strainii si apatrizii care se gasesc la un moment dat pe teritoriu. Teritoriul cuprinde cadrul geografic în care se exercita puterea de stat. El include navele si ambasadele.Suveranitatea a fost la început totuna cu puterea de stat. Astazi, ea desemneaza o trasatura (un element) al puterii statale în baza careia statul dispune de putere suprema în interior si de independenta în exterior. Suveranitatea se defineste în raport cu suzeranitatea, dependenta si ocupatia.Forma de guvernamântForma de guvernamânt exprima modalitatea de constituire si de functionare a organelor supreme în stat si se refera la raporturile care exista între seful de stat si puterea legislativa.1. Monarhia. Se caracterizeaza prin faptul ca seful de stat este un monarh desemnat dupa proceduri ereditare sau specifice regimului constitutional respectiv. Se disting mai multe etape în evolutia istorica a monarhiei: monarhia absoluta, caracterizata prin puterea discretionara a monarhului, monarhia limitata (constitutionala), caracterizata prin limitarea puterii monarhului prin Constitutie; monarhia parlamentara dualista, caracterizata prin egalitatea pozitiei între monarh si ansamblul reprezentativ al poporului; si monarhia parlamentara contemporana, expresie a traditiei cu puternic caracter simbolic (de reprezentare, fara putere legislativa).

2. Republica. Este forma de guvernamânt în care cetatenii se guverneaza singura, alegând un sef de stat, în general, numit presedinte. Dupa modalitatea de desemnare a presedintelui putem distinge republici parlamentare, în care seful de stat este ales de Parlament si republici prezidentiale, în care seful de stat este ales prin alegeri directe de catre popor.Forma de guvernamânt în România.Evolutia istorica a formei de guvernamânt a trecut de la monarhie (1866-1947) la republica parlamentara (1947-1974), apoi prezidentiala (1974-1989), prin Constitutia din 1991, fiind consacrata o republica semiprezidentiala. Dupa alti autori, este vorba tot de o republica prezidentiala.Notiunea si formele structurii de statStructura de stat exprima organizarea de ansamblu a puterii de stat în raport cu teritoriul sau si cu populatia, ceea ce face ca statul sa fie unitar sau federal. Statul unitar este caracterizat prin existenta unei singure formatiuni statale pe un teritoriu. În consecinta, exista un singur guvern, un singur Parlament, o singura ierarhie a organelor judiciare, iar cetatenii au o singura cetatenie. Statul federal este caracterizat prin existenta mai multor unitati statale pe teritoriul sau, ducând la existenta unui nou subiect de drept: federatia. În consecinta, exista doua niveluri de autoritati statale. Raporturile dintre statele federale sunt raporturi de drept intern, fiind reglementate prin Constitutie. Doar statul federal este subiect de drept international public.

Asocierea de state (confederatia)Asocierile de state nu sunt forme ale structurii de stat, caci ele nu conduc la aparitia unui nou subiect de drept international public, ci sunt forme ale vietii internationale care functioneaza pe baza tratatelor internationale care pot da nastere unei forme de structura statala. Se cunosc astfel: uniuni formale, uniunea reala si confederatia de state.România, stat national, unitar si indivizibil, suveran si independentRomânia este stat unitar, al carui teritoriu este indivizibil, fapt mentionat expres în Constitutie. Caracterul national exprima unul din elementele constitutive, având în vedere ca natiunile reprezinta populatia.România este caracterizata prin textul constitutional ca un stat suveran si independent, a carui suveranitate apartine poporului. Folosirea a doua fundamente ale suveranitatii – popor si national – combina avantajele a doua teorii în materia exercitarii suveranitatii, consolidând astfel puterea de stat.Stat de drept, democratic si socialStatul de drept semnifica subordonarea puterii de stat dreptului de o asemenea maniera încât toate autoritatile statului sa fie autolimitate prin norme juridice, iar drepturile si libertatile cetatenilor sa fie garantate si respectate. Statul democratic presupune respectarea fiintei umane si necesita un sistem pluralist, responsabilizarea guvernantilor, desemnarea autoritatilor prin metode reprezentative. Statul democratic se defineste prin punerea în opera efectiva a drepturilor din a doua generatie.Organizarea administrativa a teritoriuluiOrganizarea administrativ-teritoriala se refera la elementul teritorial si semnifica delimitarea geografica pentru ca puterea sa se realizeze în mod unitar. Organizarea teritoriala a României se reglementeaza prin Legea 2/1968.Aspecte privind integrarea europeana asupra ordinii constitutionale

Suveranitatea comuna a UE. Este un concept adoptat deja prin tratate si în mod explicit prin Tratatul Constitutional European. Se ajunge la o suveranitate nationala limitata, la renuntarea la unele prerogative ce tin de politica militara, economica si jurisdictie în favoarea Uniunii.Forma de stat. Uniunea Europeana tinde sa devina o federatie de state, ceea ce înseamna ca dreptul comunitar devine drept intern. Uniunea Europeana are personalitate juridica si a introdus o noua cetatenie, ceea ce creeaza elementele unei federatii în care statele componente pierd din prerogativele de drept international.Statul bunastarii sociale. Uniunea Europeana a adoptat si cultiva statul bunastarii sociale, care este o forma si mai avantajoasa (drepturi de generatia a III-a) a raporturilor stat – cetatean. Statul liberal român existent de facto (de jure este social) va trebui sa adopte normele ce garanteaza subordonarea intereselor statului fata de drepturile cetateanului.

Capitolul XIV

Drept constitutional comparat. Sistemul constitutional european. Drepturi fundamentale

În urma respingerii Constitutiei pentru Europa – prin votul negativ din Franta si Olanda – s-a ajuns la proiectul Tratatului de reforma de la Lisabona (în curs de ratificare) . Drepturile fundamentale ale Uniunii Europene cuprinse în Carta Drepturilor Fundamentale sunt urmatoarele: demnitatea umana, libertatea, egalitatea si solidaritatea. Demnitatea include: demnitatea umana; dreptul la viata; dreptul la integritatea persoanei; interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante; interzicerea sclaviei si a muncii fortate.Libertatile Dreptul la libertate si la siguranta; Respectarea vietii private si familiale; Protectia datelor cu caracter personal; Dreptul de a se casatori si dreptul la întemeierea unei familii; Libertatea de gândire, de constiinta si de religie; Libertatea de exprimare si de informare; Libertatea de întrunire si de asociere; Libertatea artelor si stiintelor; Dreptul la educatie; Libertatea profesionala si libertatea de a munci; Libertatea de a conduce afaceri: Dreptul la proprietate; Dreptul la azil; Protectia în caz de evacuare, expulzare si extradare.

Egalitatea

Egalitate în fata legii; Nediscriminarea; Diversitatea culturala, religioasa si lingvistica; Egalitatea între femei si barbati; Drepturile copilului; Drepturile persoanelor în vârsta; Integrarea persoanelor cu handicap.Solidaritatea Dreptul de negociere si de actiuni colective; Dreptul de acces la serviciile de plasament; Protectia în caz de concediere nejustificata; Conditii de munca juste si echitabile; Interdictia muncii copiilor si protectia muncii tinerilor; Viata familiala si viata profesionala; Securitatea sociala si ajutorul social; Protectia sanatatii; Accesul la serviciile de interes economic general; Protectia mediului; Protectia consumatorilor.Uniunea Europeana recunoaste drepturile, libertatile si principiile enuntate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii, prezentate mai sus.Institutiile-mecanism pentru protectia drepturilor fundamentale sunt, în principal, urmatoarele: Mediatorul european; Parlamentul European, în fata caruia cetatenii europeni îsi exercita dreptul de petitionare; Curtea de Justitie a Uniunii Europene; Curtea Europeana a Drepturilor Omului; Organele consultative ale Uniunii.

Capitolul XVI

Institutii de drept constitutional european

Cetatenia Uniunii Europene

Orice persoana având cetatenia unui stat membru poseda cetatenia Uniunii Europene. Cetatenia Uniunii se adauga la cetatenia nationala si nu o înlocuieste pe aceasta. În calitate de cetateni europeni, acestia se bucura de drepturile prevazute si sunt supusi îndatoririlor prevazute de Constitutie. Ele sunt: dreptul de a circula si de a-si stabili resedinta liber pe teritoriul statelor membre;

dreptul de a vota si de a fi ales în alegerile pentru Parlamentul European, precum si în alegerile municipale în statul membru unde ei sunt rezidenti, în aceleasi conditii ca si resortisantii acestui stat; dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei tari terte unde statul membru al carui resortisant este nu este reprezentat, de protectia autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, în aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat; dreptul de a adresa petitii Parlamentului European, de a recurge la mediatorul european, precum si dreptul de a se adresa institutiilor si organelor consultative ale Uniunii, într-una din limbile Tratatului Constitutional si de a primi un raspuns în aceeasi limba.

Parlamentul European

Parlamentul European exercita, împreuna cu Consiliul de Ministri, functiile legislative si bugetare. El exercita functiile de control politic si consultativ în conformitate cu conditiile prevazute de Constitutie.Parlamentul European este compus din reprezentantii cetatenilor Uniunii. Numarul parlamentarilor europeni nu depaseste 750 de membri.Reprezentarea cetatenilor este asigurata de o maniera descrescatoare proportional cu un prag minim de 6 membri pentru statul membru. Nici unui stat membru nu i se vor atribui mai mult de 96 de mandate.Membrii Parlamentului European sunt alesi prin sufragiu universal, direct si secret, pentru un mandat de 5 ani. Parlamentul European alege, dintre membrii sai, Presedintele si Biroul acestuia. Printr-o lege europeana, Parlamentul European stabileste statutul si conditiile generale de exercitare a functiilor membrilor sai.Parlamentul European alege mediatorul european pentru un mandat egal cu durata legislaturii acestuia. Parlamentul European adopta regulamentul interior al acestuia, cu votul majoritatii membrilor care îl compun, stabilind si cvorumul pentru desfasurarea sedintelor sale. Parlamentul European, sesizat cu o motiune de cenzura asupra activitatii Comisiei Europene, nu poate sa se pronunte asupra acesteia decât dupa trecerea unui termen de cel putin 3 zile de la depunerea motiunii si prin scrutin public. Daca motiunea de cenzura este adoptata cu o majoritate de 2/3 din voturile exprimate si cu majoritatea membrilor care compun Parlamentul European, membrii Comisiei trebuie sa demisioneze colectiv din functiile lor, împreuna cu ministrul Afacerilor Externe al Uniunii din cadrul Comisiei.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene si Parchetul Europeana) Curtea de Justitie a Uniunii EuropeneCurtea de Justitie a Uniunii Europene asigura respectarea legii în interpretarea si aplicarea Constitutiei.Curtea de Justitie a Uniunii Europene se compune din: Curtea de Justitie; Tribunalul General; Tribunalele specializate.Curtea de Justitie a Uniunii Europene statueaza în urmatoarele mari cazuri: asupra recursurilor formulate de catre un stat membru, o institutie sau de catre persoane fizice ori juridice; cu titlu prejudiciabil, la cererea jurisdictiilor nationale, privind interpretarea

dreptului Uniunii sau cu privire la validarea actelor adoptate de institutii; în alte cazuri prevazute de Constitutie.

Curtea de JustitieCurtea de Justitie este compusa dintr-un judecator pentru fiecare stat membru al Uniunii. Pentru examinarea cererilor cu care este sesizata, Curtea de Justitie se constituie, conform statutului Curtii de Justitie a Uniunii Europene, în: Camere; Marea Camera; Plenul Curtii. Curtea de Justitie este asistata de 8 avocati generali. Avocatul general are rolul de a prezenta public, cu deplina impartialitate si independenta, concluziile motivate privind cauzele care, în conformitate cu Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, cer interventia sa. Judecatorii Curtii de Justitie desemneaza dintre ei pe presedintele Curtii pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.Curtea de Justitie adopta propriul sau regulament de procedura.Curtea judeca în ultima instanta recursurile formulate împotriva deciziilor Tribunalului General cu privire la problemele de drept, în conditiile si limitele prevazute de statut. Curtea statueaza asupra oricarui diferend între statele membre, în conexitate cu obiectul Constitutiei, daca acest diferend îi este supus pentru a se ajunge la un compromis.Curtea statueaza în alte cazuri prevazute de Constitutie sau rezervate de Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Tribunalul generalNumarul judecatorilor Tribunalului este stabilit prin Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care poate sa prevada ca Tribunalul este asistat de avocati generali. Judecatorii desemneaza dintre ei presedintele Tribunalului pentru un mandat de 3 ani. Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene poate sa prevada ca Tribunalul este competent si în alte categorii de recursuri.Tribunalul este competent sa judece recursurile care sunt formulate împotriva deciziilor tribunalelor specializate.

Tribunalele specializateTribunalele specializate sunt înfiintate printr-o lege europeana si functioneaza pe lânga Tribunalul General. Tribunalele specializate judeca în prima instanta anumite categorii de recursuri formulate în materii specifice.Legea europeana stabileste compunerea tribunalelor specializate si întinderea atributiilor care îi sunt conferite.

Parchetul EuropeanParchetul European este înfiintat printr-o lege europeana si are ca principala atributie combaterea infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Parchetul European este competent pentru cercetarea, urmarirea si trimiterea în judecata, daca este cazul, în legatura cu Europol-ul, a autorilor si a complicilor infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Legea europeana stabileste statutul Parchetului European, conditiile de exercitare a functiilor sale, regulile de procedura aplicabile activitatilor sale, precum si pe cele care guverneaza admisibilitatea probelor si regulilor aplicabile controlului jurisdictional al actelor de procedura pe care el le retine în

exercitarea functiilor legale. Atributiile Parchetului pot fi extinse la lupta împotriva criminalitatii grave, având o dimensiune transfrontaliera.Deciziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene au forta juridica executorie. Executarea fortata este supusa regulilor de procedura civila în vigoare în statul membru pe teritoriul caruia ea are loc.Formula executorie este aplicata, fara alt control decât cel de verificare a autenticitatii titlului, de catre autoritatea nationala pe care guvernul fiecarui stat membru o desemneaza în acest scop si informeaza Comisia Europeana si Curtea de Justitie a Uniunii Europene.

Comisia EuropeanaComisia Europeana promoveaza interesul general al Uniunii si ia masurile adecvate în acest scop. Comisia are rolul de executiv al Uniunii. Ea vegheaza la aplicarea Constitutiei, precum si a masurilor adoptate de institutii în baza acesteia. Comisia supervizeaza aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Ea executa bugetul si administreaza programele. De asemenea, exercita functiile de coordonare, executare si gestiune în conformitate cu conditiile prevazute de Tratatul Constitutional.Comisia are initiativa legislativa a actelor Uniunii, cu exceptia cazului în care Tratatul Constitutional dispune altfel. Comisia Europeana este compusa dintr-un resortisant al fiecarui stat membru, inclusiv presedintele si ministrul Afacerilor Externe al Uniunii.Mandatul Comisiei este de 5 ani. Comisia este responsabila în fata Parlamentului European, care poate adopta o motiune de cenzura, cum s-a mentionat anterior.Presedintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul European cu votul majoritatii membrilor sai.