Drept constituţional comparat

Într-un stat democratic există funcţii diferite (legislativă, executivă, jurisdicţională) realizate de către autorităţi distincte, care se controlează şi colaborează între ele.

1 - Funcţia legislativă presupune elaborarea actelor normative,2 - Funcţia executivă – presupune aplicarea actelor normative adoptate3 - Funcţia jurisdicţională

Împărţirea funcţiei legislative a statului

1. Pe orizontală (între organele care execută puterea legislativă)a. Parlamentul – principalul actorb. Guvernulc. Şeful de statd. Organele jurisdicţionale

i. instanţele judecătoreşti – numai în sistemul anglo-saxonii. curţile sau tribunalele constituţionale

2. Pe verticală a. La nivelul unui stat federal – între organele legislative federale şi organele

legislative federate (Germania, Austria, Belgia)b. La nivelul statelor unitare, puternic descentralizate (Italia, Spania, Portugalia şi

Franţa) - între organele legislative naţionale şi organele legislative de la nivelul unităţilor autonome

c. Între organele legislative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi organele legislative comunitare

1. Parlamentul European2. Consiliul Europei şi Comisia Europeană

1. La nivelul statelor federale Între organele legislative ale federaţiei şi organele legislative ale structurilor federate (care

poartă denumiri diferite: landuri – Germania, Austria, comunităţi şi regiuni în Belgia).Germania Legea fundamentală a Germaniei (nu se foloseşte termenul de „Constituţie”). Potrivit legii

fundamentale, sunt reglementate într-un articol distinct o serie de domenii de relaţii sociale de o importanţă majoră în care intervine competenţa legislativă exclusivă (adică în aceste domenii vor interveni numai organele federale):

- revizuirea constituţiei,- drepturile şi libertăţile fundamentale,- frontierele de stat,- moneda,- apărare, forţele armate, securitate, - cetăţenie federală,- azil,- emigraţie şi imigraţie,- relaţii internaţionale, afaceri externe.La nivelul de land – exemple:- cultură,- educaţie, etc.Într-un alt articol din constituţie sunt enumerate domeniile de relaţii sociale care au în

vedere competenţa legislativă concurentă, adică acele domenii pot fi reglementate în primul rând de federaţie, iar dacă aceasta nu face uz de competenţa sa, de către landuri. Exemple:

- statutul persoanelor,- starea civilă,

1

- drept civil, penal, comercial, notarial, asigurări sociale, sindicate.Într-o altă reglamentare din constituţie se menţionează că în unele domenii de relaţii sociale,

federaţia întervine doar cu legi cadru, acestea fixând doar principii generale într-un anumit domeniu, urmând apoi ca landurile să detalieze acel domeniu, prin adoptarea de acte juridice normative:

- învăţământ,- protecţia mediului,- statutul juridic al funcţionarilor din cadrul serviciilor publice ale landurilorÎn toate celelalte domenii landurile pot interveni cu acte juridice normative.AustriaStructurile federate se numesc landuri, ca şi în Germania, doar că Germania are 15 şi

Austria are doar 9.Într-un articol distinct al Constituţiei Austriei (din 1920, modificată ulterior), sunt

enumerate domeniile de relaţii sociale în care federaţia are atât competenţă legislativă cât şi una executivă, adică în aceste domenii federaţia adoptă acte normative şi le pune în executare (avem în vedere aceleaşi domenii ca în Germania – exclusive).

Într-o altă reglementare din Constituţie sunt precizate domeniile de relaţii sociale în care federaţia are o competenţă legislativă, iar landurile o competenţă executivă:

- alegerea şi organizarea Consiliului Naţional – camera inferioară a Parlamentului austriac- reglementarea referendumului,- reglementarea stării de asediu şi a stării de urgenţă.Într-o altă reglementare din Constituţia austriacă se prevede că în unele domenii de relaţii

sociale federaţia intervine cu legi cadru ce fixează principii generale într-un domeniu, iar ulterior acel domeniu va fi detaliat de către landuri:

- locuinţe sociale,- reformă agrară,- protecţia mediului, - litigii extrajudiciare.În alte domenii de relaţii sociale:- cultură,- amenajarea teritoriului,- educaţie, - turism,

landurile au atât competenţă legislativă cât şi competenţă executivăBelgia

Este un stat federal format într-un mod deosebit de alte state federale.Regula generală de formare a statelor federale este prin agregare (unirea într-un stat

federal). Excepţia – segregarea – cazul Belgiei – disocierea unui stat unitar. În Belgia s-a realizat

segregarea datorită conflictelor dintre populaţia valonă (franceză) şi cea flamandă (neoirlandeză) din anul 1970, care a impus reforme pentru autonomie până în anul 1981. În 1993 s-a schimbat constituţia, rezultând 3 comunităţi şi 3 regiuni (constituţia nu mai fusese schimbată din anul 1831 – considerată foarte democratică la acea vreme şi care a stat la baza Constituţiei României din 1866).

Structurile federate- 3 regiuni teritoriale: valonă, flamandă şi mixtă din jurul oraşului Bruxelles- 3 comunităţi: valonă (franceză), flamandă (neoirlandeză), germanofonă

Limbile oficiale: franceza şi neoirlandeza.Atenţie: există 4 regiuni lingvistice!

În Belgia comunităţile şi regiunile au competenţă de drept comun, adică, reglementează orice domeniu de relaţii sociale care sunt în mod expres rezervate federaţiei.

Puterea de stat în Belgia este împărţită 9 colectivităţi politice:- la nivelul federaţiei (1)- la nivelul celor 3 regiuni (3)

2

- la nivelul celor 3 comunităţi (3)- două comisii paritare ce funcţionează în capitala statului.În Belgia, în funcţie de contribuţia celor două camere ale Parlamentului federal (Camera

Reprezentanţilor şi Senat) la adoptarea legilor, există următoarea clasificare a legilor (distinctă, se întâlneşte doar în Belgia):

- legi unicamerale- legi bicamerale

o integraleo virtuale

Legile unicamerale – sunt adoptate de o singură cameră şi anume Camera Reprezentanţilor, promulgate şi sancţionate apoi de către rege. Ele intervin în următoarele domenii:

- răspunderea penală şi civilă a miniştrilor,- buget,- finanţe,- stabilire contingent armată.Legile bicamerale integrale – sunt adoptate de către cele două camere ale Parlamentului,

fiind apoi promulgate şi sancţionate de către rege, în domeniile mai importante:- revizuirea Constituţiei- statutul juridic al regiunilor lingvistice (4 regiuni: valonă, flamandă, germanofonă şi

mixtă)- drepturile şi libertăţile fundamentale,- apărare, forţă armată, frontiere de stat- cetăţenie federalăLegile bicamerale virtualeAceste legi se adoptă de către Camera Reprezentanţilor în mod obligatoriu, după care, doar

la cererea a 15 senatori, vor fi dezbătute şi votate şi de către Senat. Aceste legi intervin în alte domenii de relaţii sociale decât cele specificate celorlalte categorii de legi.

Prin urmare, - organele federale adoptă legi, - comunităţile şi regiunile adoptă ordonanţe şi - cele două Comisii paritare adoptă decrete.

ÎMPĂRŢIREA FUNCŢIEI LEGISLATIVE ÎNTR-UN STAT FEDERAL

2. În cadrul unui stat unitar puternic descentralizatSubiect examen: Împărţirea puterii legislative se face între organele legislative ale statului şi organele legislative ale comunităţilor autonome ( Italia, Spania, Portugalia)

ItaliaPotrivit Constituţiei recent modificate (în 2001 şi 2003, cea veche fiind din 1948) – funcţia

legislativă a statului italian este împărţită între stat şi regiuni, cu respectarea constrângerilor ce rezultă din angajamentele internaţionale, precum şi din legea comunitară. Potrivit Constituţiei (art. 117), se face referire la o serie de domenii de relaţii sociale ce au în vedere componenta legislativă exclusivă a statului, ca şi în Germania – stat federal).

- relaţiile externe ale statului italian,- frontiere de stat,- monedă,- modificarea Constituţiei,- protecţia şi garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale,- securitate, forţe armate,- ordinea şi liniştea publică,- apărare.Într-un alt articol sunt enumerate domeniile de relaţii sociale care au în vedere componenta

legislativă, adică, în aceste domenii, organele legislative naţionale fixează doar cadrul general,

3

urmând ca aceste domenii să fie reglementate detaliat de către organele legislative ale comunităţilor autonome

- relaţiile dintre regiuni şi alte state- amenajarea teritoriului- politici locale- asigurări sociale, medicale- urbanism, amenajarea teritoriului- servicii sanitare- pieţe locale- cultură, educaţie, turism, ş.a.Potrivit Constituţiei, în Italia, este stabilit un statut de autonomie foarte larg unui număr de 5

regiuni, aceste regiuni având dreptul de a elabora acte pur normative cu respectarea Constituţiei, a principiilor generale de drept şi a intereselor celorlalte regiuni.

La nivelul regiunilor, Consiliul Regional exercită funcţia legislativă, funcţia executivă este realizată de un organ numit Juntă, iar preşedintele Juntei reprezintă interesele acelei regiuni.

SpaniaÎn Spania există regiuni care se bucură de o autonomie extrem de largă:- Ţara Bască (naţionalişti – se consideră basci)- Catalũnia- Galicia- Regiunea din jurul MadriduluiPotrivit Constituţiei spaniole, există domenii de relaţii sociale care au în vedere componenta

legislativă exclusivă a statului:- drepturile şi libertăţile fundamentale- modificarea Constituţiei- dreptul comerţului internaţional- monedă- frontieră de stat- cetăţenie spaniolăExistă alte domenii de relaţii sociale prevăzute în Constituţia spaniolă ce au în vedere o

competenţă legislativă concurentă, adică aceste domenii pot fi reglementate atât de organele legislative naţionale cât şi de cele existente la nivelul regiunilor.

- starea civilă- capacitatea juridică- amenajarea teritoriului- cultură, educaţie, turism

PortugaliaExistă 2 regiuni care beneficiază de o autonomie f. largă: Azore şi Madera

Potrivit Constituţiei din 1976, aceste 2 regiuni au competenţa de a adopta decrete-legi regionale, cu respectarea Constituţiei, a principiilor generale de drept, în alte domenii decât cele rezervate Parlamentului şi Guvernului.

În Portugalia funcţia legislativă este împărţită între Parlament – care adoptă legi, Guvern – care adoptă decrete-legi (simple şi de urgenţă) şi Organele legislative regionale – care adoptă decrete-legi regionale. Potrivit Constituţiei, există o serie de domenii de relaţii sociale ce au în vedere o componentă legislativă exclusivă a Parlamentului:

- modificarea Constituţiei- regimul juridic al stării de asediu şi al strării de urgenţă- dobândirea şi pierderea cetăţeniei.Aceste domenii sunt numai de competenţa Adunării Republicii Portugheze.Tot în Constituţie sunt prevăzute alte domenii de relaţii sociale care vizează o componentă

legislativă relativă, adică în aceste domenii intervine atât Parlamentul cât şi Guvernul, pe baza delegării legislative:

4

- protecţia drepturilor fundamentale- stabilirea principiilor generale ale învăţământului- protecţia mediului- constituirea, organizarea şi funcţionarea Tribunalului Constituţional.În alte domenii decât cele care au în vedere competenţa legislativă a Parlamentului,

intervine Guvernul, care are astfel competenţă de drept comun (poate adopta legi în orice domeniu cu excepţia celor ce revin exclusiv Parlamentului).

O a treia clasificare:- organe legislative naţionale din fiecare stat membru al U.E.- organe legislative comunitare (Parlament European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia

Europeană).

Funcţiile statului(în primele 15 state membre U.E.)

Definiţia statului:- în sens larg: statul este o asociaţie umană care are un guvernământ autonom (persoanele de

pe un teritoriu asupra cărora se exercită o autoritate)- în sens restrâns: statul este un sistem organizaţional care exercită în mod suveran puterea

de stat şi care deţine în acest scop monopolul de a crea şi de a aplica dreptul.Statul are o serie de elemente definitorii:- populaţia- teritoriul- puterea politicăÎn funcţie de aceste elemente, statul reprezintă o pupulaţie stabilită pe un anumit teritoriu,

asupra căreia se exercită o putere politică.

Funcţiile statului: Clasificări:I –în funcţie de cerinţele globale ale unui sistem social determinat, făcută de sociologi:

- stabilirea anumitor scopuri precise- mobilizarea tuturor resurselor umane, materiale, financiare, în vederea atingerii scopurilor propuse- integrarea tuturor elementelor în cadrul unei societăţi- distribuirea valorilor în societate

II – în funcţie de domeniul de relaţii sociale în care intervine statul - pe plan intern

o socialăo economicăo politicăo culturală, educativăo de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentaleo de apărare a ordinii şi liniştii publice

- pe plan externo de apărareo de colaborare cu alte state sau organe internaţionale

III – în funcţie de natura juridică a domeniului în care intervine statul (sau având în vedere cerinţele separaţiei puterilor în stat)

- legislativă- executivă- jurisdicţională

5

Împărţirea funcţiei legislative a statului pe orizontală

Rolul legislativ al Guvernului (ce rol are guvernul în procesul de adoptare a legilor ?)În marea majoritate a statelor, Guvernul are iniţiativă legislativă. În unele state: Germania,

Franţa, Marea Britanie, aprox. 80% din legile adoptate de Parlament provin din proiecte de legi iniţiate de către Guvern. Guvernul poate să emită acte cu caracter normativ pe baza delegării legislative ce poate fi dată de către Parlament Guvernului printr-o lege de abilitare, în care întotdeauna trebuie să se precizeze domeniile de relaţii sociale care vor fi reglementate de Guvern, precum şi data până la care Guvernul are această posibilitate.

ExemplePrin delegare legislativă Guvernul poate să emită:- ordonanţe în România şi în Franţa.- decrete-legi în Portugalia şi în SpaniaÎn unele state (Germania şi Suedia), pe lângă delegare legislativă, se întâlneşte procedura

subdelegării legislative.Subdelegarea este procedura prin care însărcinarea ce e dată de către Parlament Guvernului,

este transmisă de Guvern altor organe de stat.Germania – Bundestag-ul (Camera inferioară a Parlamentului) transmite o delegaţie

legislativă Guvernului federal. Guvernul federal, prin instituţia subdelegării legislative, o transferă Guvernului unui land.

Suedia – Ristag (Parlamentul suedez) transmite o anumită delegare Guvernului, care prin subdelegare legislativă, redirecţionează acea însărcinare unor organe centrale de stat (ex: Banca Naţională a Suediei) sau unor organe locale.

Guvernul - poate să participe la dezbaterile parlamentare ale proiectelor de legi pe care le iniţiază,- poate aduce amendamente acestor proiecte,- poate să determine Parlamentul pentru ca acesta să iniţieze procedură de urgenţă în

cazul adoptării unor legi.În unele state, Constituţia împarte funcţia legislativă între Parlament şi Guvern.

Franţa, Portugalia, Suedia - domenii ale legii (cele ce pot fi reglementate numai de către Parlament).

Franţa – potrivit Constituţiei (1958 – cu modificările ulterioare) – art. 34 – sunt enumerate domeniile de relaţii sociale ce pot fi reglamentate numai de către Parlament:

- revizuirea Constituţiei,- drepturile şi libertăţile fundamentale,- frontierele de stat,- cetăţenie, azil,- emigrare, imigrare,- dreptul la muncă,- învăţământ ş.a.Toate celelalte domenii – revin Guvernului, care le poate reglementa prin acte cu caracter

normativ.Au fost situaţii în care parlamentarii au avut iniţiativă legislativă în alte domenii decât cele

care revin Parlamentului. Atunci Guvernul se opune şi se consideră că este neconstituţional ca Parlamentul să facă acea propunere de lege (până la finalizarea dezbaterilor parlamentare, opoziţia – ridicarea exceptiei de neconstituţionalitate la Consiliul constituţional).

În Franţa controlul de constituţionalitate este doar anterior adoptării legilor

PortugaliaTot ce s-a discutat la împărţirea pe verticală a funcţiei legislative.

6

Suedia (monarhie)Constituţia prevede în cap. 8, de la art. 1 până la art. 5, enumerearea domeniilor de relaţii

sociale ce vor fi reglementate numai de către Parlament:- modificarea Constituţiei,- cetăţenie,- reguli privind succesiunea la tron,- monedă,- apărare,- forţe armate,- securitate,- frontiere de stat.Toate celelalte domenii îi revin Guvernului.Potrivit Constituţiei, nici un obstacol nu împiedică Parlamentul (numit Ristag) ca acesta să

intervină într-un domeniu rezervat Guvernului.Rolul legislativ al Guvernului În Franţa este pus în evidenţă de o procedură specială, numită votul blocat (în Irlanda

numită „ghilotină”) regula generală fiind aceea ca o comisie parlamentară să dezbată orice proiect sau propunere de lege. Dacă un proiect dezbătut în plenul Adunării Naţionale nu a fost anterior discutat într-o comisie parlamentară, Guvernul se poate opune cu privire la dezbaterea şi votarea lui.

În cazul în care există neînţelegeri majore între Parlament şi Guvern, Guvernul poate determina Adunarea Naţională pentru ca aceasta să se pronunţe printr-un singur vot cu privire la întreg proiectul de lege sau numai la o parte din acesta, nereţinându-se decât amendamentele formulate de Guvern.

Rolul legislativ al şefului de stat Disticţie între republici şi monarhii

Republica- şef de stat – promulgă legile adoptate de către ParlamentExcepţie: Austria = preşedinte federal – autentifică legile adoptate de către ParlamentÎn cazul în care preşedintele refuză să promulge o lege, are două modalităţi la care va

recurge:I. Retrimiterea legii spre reexaminare la ParlamentII. Sesizare Curţii Constituţionale sau a Tribunalului Constituţional în vederea realizării

controlului de constituţionalitate (în cazul în care legea este declarată neconstituţională, articolele care sunt astfel declarate sunt trimise spre analiză la Parlament).

MonarhiaRegele promulgă şi sancţionează legile adoptate de către Parlament.Astăzi, când puterea regilor este formală, nu se mai face diferenţa între promulgare şi

sancţionare.Atunci când puterile regilor erau foarte mari, promulgarea şi sancţionarea reprezentau două

procedee distincte (promulgarea – act administrativ iar sancţionarea – control efectiv realizat asupra unei legi).

Alte atribuţii ale şefului de stat în plan administrativSunt foarte puţine statele în care şeful de stat are iniţiativă legislativă: Spania, Belgia,

Finlanda.În unele state, cum ar fi Grecia, şeful de stat poate să elaboreze acte cu caracter normativ,

decrete normative, pe baza delegării legislative a Parlamentului.În alte state, potrivit Constituţiei, şeful de stat (în special în republici) poate organiza un

referendum legislativ cu privire la un proiect de lege iniţiat de către acesta, prin referendum făcându-se o consultare populară.

7

Franţa – potrivit art. 11 din Constituţie, la propunerea Guvernului sau a celor două camere ale Parlamentului, preşedintele poate să organizeze un referendum cu privire la un proiect de lege privind:

- organizarea puterilor publice- organizarea serviciilor publice- reforme în politica economică şi socială a statuluiGrecia – potrivit Constituţiei, preşedintele poate organiza un referendum cu privire la un

proiect de lege legat de o problemă economică sau socială a naţiunii, cu excepţia celor bugetare.În Franţa şi Grecia Constituţia conferă preşedintelui atribuţii legislative excepţionale, astfel:

Franţa - art. 16 din Constituţie precizează că atunci când integritatea teritorială, independenţa statului, respectarea angajamentelor internaţionale sunt grav şi iminent ameninţate, precum şi atunci când funcţionarea normală a instituţiilor publice este întreruptă, preşedintele ia toate măsurile care se impun în aceste împrejurări, concretizate în decrete cu caracter normativ, acest articol 16, a fost aplicat o singură dată în Franţa în timpul războiului civil din Algeria, care a determinat o criză internă în Franţa, în anul 1962, pentru 6 luni, Charles de Gaulle a guvernat prin aceste decrete cu caracter normativ.

GreciaConform Constituţiei, în caz de agresiune armată, stare de necesitate sau stare de urgenţă,

dacă Parlamentul nu ia măsurile necesare în asemenea împrejurări, preşedintele este îndreptăţit să o facă prin emiterea de decrete cu caracter normativ, ce trebuiesc apoi supuse aprobării Parlamentului, în 40 de zile de la emitere.

ROLUL LEGISLATIV AL ORGANELOR JURISDICŢIONALEA. Instanţele judecătoreşti – în sistemul de drept anglo-saxon pronunţă hotărâri

judecătoreşti care au valoare de lege, ele fiind considerate precedente în alte cazuri ulterioare.

a. Curţile sau Tribunalele ConstituţionaleAu ca principală atribuţie realizarea controlului de constituţionalitate al legilor. În urma

acestuia, se pronunţă o decizie de constituţionalitate sau una de neconstituţionalitate, în această ultimă situaţie o lege este declarată neconstituţională şi va fi înlăturată din câmpul normativ. În acest fel o Curte Constituţională sau un Tribunal Constituţional au fost denumite legislatori negativi, în opoziţie cu Parlamentul, care este considerat legislator pozitiv.

PRIMELE 15 STATE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Federaţiile – regula: Parlament bicameral

- o cameră reprezintă interesele federaţiei- cealaltă cameră reprezintă interesele statelor federateGERMANIA – republică.- Parlament bicameral – camera inferioară = Bundestag (4 ani), iar camera superioară =

Bundesrat (reprezintă interesele landurilor)AUSTRIA – republică.- Consiliul Naţional - Naţionalraat – camera inferioară, aleasă direct pe 4 ani.- Bundesrat.BELGIA – monarhie, parlament bicameral- Camerea Reprezentanţilor, aleasă prin vot direct pe 4 ani- Senat – exprimă interesele celor 3 regiuni.

Statele puternic descentralizate

8

ITALIA – republică, Parlament bicameral:- Camera Deputaţilor- SenatSPANIA – monarhie – rege: Juan Carlos I – Parlament bicameral- Cortesul Generale- Senat – interesul regiunilorPORTUGALIA – republică, Parlament cu o singură cameră, numită Adunarea Republicii

PortughezeLUXEMBURG – (MARELE DUCAT DE LUXEMBURG) – are o formă de guvernământ

asemănătoare cu monarhia şi Parlament unicameral – Camera Deputaţilor.OLANDA – monarhieParlament bicameral numit State Generale- A doua Cameră – aleasă în mod direct- Prima CamerăMAREA BRITANIE (REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI AL IRLANDEI DE

NORD)Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord – Parlament bicameral:1. Camera Comunelor – este camera inferioară, aleasă prin vot direct, pe 5 ani2. Camera Lorzilor – formată din 1300 lorzi

Există mai multe categorii de lorzi:- pairi - numiţi pe viaţă de regină- ereditari – - ecleziastici – numiti pe viaţă de biserici- judiciari – înalţii magistraţi

1295 – primul Parlament din lume – unicameral.1930 – Camera Comunelor – a doua cameră.

IRLANDA – republică, Parlament bicameral- Camera Reprezentanţilor- Senat

Statele nordice au toate Parlament unicameralSUEDIA – monarhie, Parlament unicameral - RistagDANEMARCA – monarhie, Parlament unicameral - FolketingFINLANDA – republică, Parlament unicameral – Camera ReprezentanţilorGRECIA - republică, Parlament unicameral – Camera DeputaţilorFRANŢA – republică, Parlament bicameral- Adunarea Naţională – camera inferioară – 5 ani- Senat (ales indirect pe 9 ani)

Funcţia executivă a statului

Implică executarea sau asigurarea executării legilor şi se realizează prin:- acte administrative- prestări de servicii publice- operaţiuni materiale- realizarea unor lucrăriEste realizată în principal de către Guvern şi şeful de stat (preşedinte sau monarh)(Site-ul Luxemburgului – istoric – merită văzut!)Şeful de stat – are calitate dublă:- organ al puterii executive,

9

- mediator între autorităţile publice

Funcţia jurisdicţională

- Activitatea de soluţionare a unor litigii- Este realizată în principal de instanţele judecătoreşti şi de către Curţile sau Tribunale

Constituţionale.

Funcţiile Parlamentului în statele membre al Uniunii Europene

Necesitate - clasificări

1. Necesitatea identificării - pentru a vedea dacă într-un stat se respectă exigenţa principiului separaţiei puterilor în stat (existenţa unor funţii distincte având organe diferite, control reciproc, colaborare între autorităţi)- pentru a vedea dacă se respectă cerinţele statului de drept („stat de drept” – stat supus regulilor juridice sau stat al domniei legii):

- să existe şi să se aplice separaţia puterilor în stat,- să se reglementeze şi să se garanteze drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor,- libertatea presei,- realizarea unei ierarhii a normelor juridice în care poziţia superioară aparţine Constituţiei,- prevederea unor reguli greoaie de revizuire a Constituţiei, astfel încât să nu se permită Parlamentului să modifice Constituţia, la fel, prin aceeaşi procedură cu cea a legilor ordinare,

- 1980 – în Germania – pentru prima dată, noţiunea de Rechtstaat – ,,stat de drept”,- pentru a vedea eficienţa Parlamentului,- pentru a vedea limitele acţiunii Parlamentului. Aceste limite sunt fixate prin enumerarea drepturilor, libertăţilor fundamentale şi garanţiilor acestora,- pentru a determina diferenţa dintre legalitate (în conformitate cu legea) şi legitimitate (tot ceea ce este oportun, necesar).

Clasificări ale funcţiilor parlamentelor - funcţia legislativă- funcţia de control- funcţia financiară (după unii autori).

- Marcel Prèlot şi Jean Boulois – vorbesc despre o singură funcţia a Parlamentului care, ar avea 4 laturi: 1. legiferarea – emiterea legilor2. reprezentarea – interesele poporului3. controlul4. deliberarea (cântăreşte, apreciază).

- Jean François Aubert – Atribuţii ale Adunării Federale ale Parlamentului elveţian – Elveţia – legislativă, executivă, administrativă, de control al justiţiei şi de revizuire a Constituţiei- Fernandez Segado clasifică astfel:

- funcţia legislativă- funcţia de control a Parlamentului- funcţia financiară- funcţia de orientare a acţiunilor în vederea atingerii obiectivelor naţionale ale statelor (dedusă pe calea practicii politice)

10

- Genoveva Vrabie – - funcţia finală – de reprezentare a poporului (are în vedere scopul final pentru care a fost constituit Parlamentul – de reprezentare a poporului).- funcţii fundamentale - legislativă,

- de control asupra diverselor autorităţi publice (Guvern – moţiunea de cenzură, Şef de stat-suspendarea din funcţie ori punerea sub acuzare pentru înaltă trădare, Curţii de Conturi, S.R.I., S.I.E., Avocatul Poporului, C.N.A. etc.),- guvernamentală – alegerea sau numirea unor organe sau a unor persoane ce vor realiza activităţile administrative sau judiciare (investitura Guvernului, numirea Avocatului Poporului).

- funcţii laterale - deliberarea – nu este specifică numai Parlamentului,- facilitarea activităţii justiţiei – existenţa comisiilor de anchetă în

cadrul Parlamentului pentru realizarea unor activităţi de investigaţie privind unele acţiuni ale înalţilor demnitari.

PARLAMENTUL – AUTORITATE LEGIUITOARE A UNUI STAT

Funcţia legislativă a Parlamentului este limitată şi împărţită:1. în România, cu:

- guvernul,- şeful de stat,- organele jurisdicţionale;

2. la nivel federal, este împărţită între:- federaţie,- statele federate;

3.în statele descentralizate se împarte între:- organele legislative de la nivel naţional şi cele- ale regiunilor autonome;

4.în statele unitare puternic descentralizate, funcţia legislativă se împarte între:-organele legislative naţionale,- organele legislative comunitare.În toate statele membre ale U.E., constituţiile prevăd delegarea sau transferarea unor drepturi suverane ale statelor către instituţiile comunitare. Constituţia Germaniei prevede:- posibilitatea transferării unor competenţe către organele comunitare.Constituţia Danemarcei prevede:- delegarea unor competenţe în favoarea instituţiilor comunitare.Constituţia Franţei prevede:- posibilitatea transferării unor drepturi suverane ale statului către organele comunitare.Constituţia României prevede:- delegarea în favoarea organelor comunitare a unor drepturi suverane statului român.Deşi funcţia legislativă a Parlamentului este limitată prin faptul că ea se împarte şi cu alte

autorităţi publice sau organe comunitare, totuşi, Parlamentul, rămâne autoritatea publică ce exercită în principal funcţia legislativă în cadrul unui stat.

Actele parlamentelor din statele membre UE

Noţiunea de lege- în sens larg – prin lege se înţelege orice act juridic normativ indiferent de organul de stat de la

acre provine. - în sens restrâns –reprezintă numai actul ce provine de la parlament, ce este elaborat cu o

procedură prealabilă şi care se bucură de supremaţie faţă de toate celelalte acte juridice normative.

11

Legea mai poate fi definită din punct de vedere formal şi din punct de vedere material sau al conţinutului.

- din punct de vedere formal – poate fi definită ca actul elaborat de către parlament cu o anumită procedură bine determinată şi care se bucură de supremaţie faţă de celelalte izvoare de drept.

- din punct de vedere material – legea este actul juridic normativ ce provine de la parlament ce reglementează domenii importante de relaţii sociale.

Clasificarea actelor parlamentarea) acte juridice normative- legile – în fiecare stat existând o mare diversitate de legi adoptate de parlament;- hotărâri cu caracter normativ pe care le pot elabora parlamentele (Ex: hotărâri ale

parlamentului pentru aprobarea regulamentelor parlamentare).b) acte juridice nenormative:- hotărârile;- moţiunile.Aceste acte le diferenţiem de legi după trei criterii:

- în funcţie de modul sau procedura de adoptare a lor, legile sunt adoptate potrivit unei proceduri mai laborioase, bine determinate în Constituţie şi regulamente interne ale parlamentelor, pe când celelalte sunt elaborate potrivit unei proceduri mult mai rapide şi mai simplificate;

- din punct de vedere al conţinutului normativ sau nenormativ al unui act juridic, legile au caracter normativ pe când hotărârile şi moţiunile nu au caracter normativ;

- din punct de vedere al poziţiei lor în cadrul ierarhiei izvoarelor de drept, legile se bucură de supremaţie faţă de toate actele juridice normative sau nenormative.

Moţiunile adoptate de parlament reprezintă actele prin care una dintre camere sau ambele camere îşi exprimă punctul de vedere, poziţie cu privire la o problemă de politică internă sau externă (moţiune simplă).

În cadrul realizării funcţiei de control a parlamentului, acesta poate adopta şi moţiuni de cenzură.

c)acte juridice exclusiv politice:- mesaje;- declaraţii;- rezoluţii;- apeluri.

Actele parlamentului pot fi manifestări de voinţă ale parlamentului în plenul său sau manifestări de voinţă ale unei singure camere a parlamentului,a unei secţii a parlamentului unei comisii parlamentare.

Astfel, în mod excepţional în unele state o secţie a parlamentului sau o comisie parlamentară pot să adopte legi în domenii de mai mică importanţă (Italia, Spania).

În ItaliaComisiile parlamentare pot să adopte legi în domenii de importanţă redusă. De asemeni,

oricând, la solicitarea unui număr de o zecime din membri unei camere, o cincime din numărul membrilor unei comisii sau la solicitarea a 5 comisii regionale, parlamentul poate să dezbată şi să voteze din nou o lege adoptată anterior de către o comisie. Nu se permite adoptarea de legi de către comisiile parlamentare în următoarele domenii:

- în materie constituţională;- în materie electorală;- în materie bugetară;- în probleme cu caracter internaţional.

12

În SpaniaComisiile parlamentare pot în mod excepţional să adopte legi în materie de o importanţă mai

redusă.Oricând cele două camere ale parlamentului pot să solicite dezbaterea şi votarea din nou a legii

elaborate anterior de o comisie.Nu se permite adoptarea legilor de către comisii în următoarele domenii:

- revizuirea constituţiei;- legile organice;- legile cadru;- legile financiare;- legile privind autorizarea încheierii unor tratate internaţionale.

Posibile clasificări ale legilor

1. În funcţie de importanţa domeniului de relaţii sociale reglementate, legile sunt:a) constituţionale;b) legi cadru;c) legi organice;d) legi ordinare.

a) Legile constituţionale – sunt toate legile de modificare sau adoptare a constituţiei.Au regim juridic aparte caracterizat prin:

- ele reglementează cele mai importante domenii de relaţii sociale;- ele se adoptă în statele membre după o procedură ce prezintă o anumită solemnitate şi potrivit

unei majorităţi absolute calificate de 2/3, 3/5, 4/5;- ocupă poziţia superioară în cadrul izvoarelor de drept;- trebuie aprobate prin referendum pentru a intra în vigoare.

Exemple:În Franţa- art.189 din Constituţia Franţei, precizează că iniţiativa revizuirii constituţiei

revine parlamentului şi guvernului;- o lege de revizuire a constituţiei trebuie să fie adoptată de cele două camere

ale parlamentului (Adunarea generală şi Senatul), cu majoritate absolută de membri;- după această etapă legea de revizuire trebuie supusă în mod obligatoriu unui

referendum pentru a intra în vigoare;- organizarea unui referendum poate fi evitată atunci când preşedintele

convoacă cele două camere în congres la Versailles. În această situaţie legea de revizuire va trebui să fie adoptată cu 3/5 din numărul total de parlamentari;

- limitele revizuirii – forma republicană şi limba oficială nu pot constitui obiect al revizuirii constituţiei.

În Italia- cele două camere au competenţe egale;- legile constituţionale sunt adoptate de către cele două camere ale parlamentului în două

deliberări succesive între care trebuie să existe un interval de 3 luni;- în cadrul primei deliberări şi a celei de a doua, legile constituţionale se votează cu jumătate

plus unu din numărul total de membri din fiecare cameră, apoi la solicitarea a unui număr de 500.000 de cetăţeni cu drept de vot sau la solicitarea a 5 Consilii Regionale, se poate organiza un referendum pentru ca poporul să aprobe o lege constituţională;

- nu se mai organizează referendum dacă, după cea de a doua deliberare a legii constituţionale în cele două camere, aceasta este votată cu 2/3 din numărul total de parlamentari;

- integritatea teritorială şi forma republicană nu pot forma obiect de revizuire a constituţiei.

13

În Spania- iniţiativa privind o lege de revizuire a constituţiei poate să aparţină

parlamentului, guvernului, consiliilor regionale şi unui număr de 500.000 cetăţeni cu drept de vot;- cetăţenii nu pot iniţia revizuiri ale constituţiei în următoarele domenii:

probleme cu caracter internaţional; amnistie; graţiere;- în cazul unei revizuiri parţiale a unor titluri de mai mică importanţă, legea de

revizuire a constituţiei trebuie adoptată în aceeaşi formă de către Congresul Deputaţilor şi Senat cu o majoritate diferită şi anume: 3/5 din numărul total de membri din Congresul deputaţilor şi jumătate plus unu din numărul total de membri din senat;

- după votarea unei asemenea legi, la solicitarea unui număr de o zecime din membri unei camere se poate organiza un referendum;

- în cazul unei revizuiri totale a constituţiei sau în cazul când revizuirea parţială a unor titluri (referitoare la drepturi şi libertăţi fundamentale, la regulile privind succesiunea la tron), cele două camere ale parlamentului trebuie să voteze în aceeaşi formă legea de revizuire a constituţiei cu majoritate de 2/3 din numărul membrilor din fiecare cameră, după care cele două camere sunt dizolvate, au loc alegeri parlamentare iar noile camere alese trebuie să adopte din nou, cu aceeaşi majoritate, legea de revizuire a constituţiei; după această procedură trebuie să se organizeze, în mod obligatoriu, un referendum pentru aprobarea legii constituţionale;

- nu se poate revizui constituţia în caz de război, în caz de stare de urgenţă sau de asediu.

În România – art.150-152 CR- revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului,

de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum si de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot;

- cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie sa provină din cel puţin jumătate din judeţele tarii, iar in fiecare din aceste judeţe sau in municipiul Bucureşti trebuie sa fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături in sprijinul acestei iniţiative;

- proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Camera Deputaţilor si de Senat, cu o majoritate de cel puţin doua treimi din numărul membrilor fiecărei Camere;

- daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor si Senatul, in şedinţa comuna, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor si senatorilor;

- revizuirea este definitiva după aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire;

- dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernământ, integritatea teritoriului, independenta justiţiei, pluralismul politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii;

- de asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora;

- Constituţia nu poate fi revizuita pe durata stării de asediu sau a stării de urgenta si nici in timp de război.

b) Legile cadruO lege cadru fixează principiile fundamentale dintr-un anumit domeniu urmând apoi ca acel

domeniu să fie detaliat prin alte legi ulterioare.Pot fi întâlnite în Germania, Austria, Spania, Franţa, Italia.

Exemple:În Germania- într-o reglementare prevăzută de legea fundamentală se menţionează că în unele domenii de

relaţii sociale federaţia intervine doar cu legi cadru. Acestea fixează doar principii generale într-un anumit domeniu urmând apoi ca landurile să detalieze acel domeniu prin adoptarea de acte juridice

14

normative: învăţământ; protecţia mediului; statutul juridic al funcţionarilor din cadrul serviciilor publice ale landurilor.

În Austria- într-o dispoziţie din constituţie se prevede că în unele domenii de relaţii sociale federaţia

intervine cu legi cadru ce fixează principii generale într-un domeniu, iar ulterior acel domeniu va fi detaliat de către landuri: locuinţe sociale; reforma agrară; protecţia mediului; litigii extrajudiciare;

În Spania- Congresul Deputaţilor şi Senatul adoptă legi cadru fixând principii generale în anumite domenii

ce urmează apoi să fie detaliate de către adunările legislative de la nivelul regiunilor;- Se precizează în constituţie că printr-o lege cadru nu se poate modifica o altă lege cadru.

În Franţa- art.34 din CF fixează care sunt domeniile în care intervine doar parlamentul: În afară de

elaborarea de legi obişnuite arătate în art.34 se precizează că pot fi elaborate de către parlament legi care să cuprindă principii generale în domeniul învăţământului şi în ceea ce priveşte reglementarea raportului de muncă.

În Italia- în constituţie se precizează domeniile de relaţii sociale care au în vedere, pe

de o parte, competenţa legislativă exclusivă a statului şi pe de altă parte competenţa legislativă concurentă;

- în domeniile care se referă la competenţa legislativă concurentă parlamentul (Senatul şi Camera Deputaţilor) poate interveni cu principii generale, adică poate elabora legi-cadru în domenii precum: relaţiile dintre regiuni şi alte state; amenajarea teritoriului; poliţie locală; asigurări sociale; asigurări medicale; urbanism; servicii sanitare; pieţe locale; cultură; educaţie; turism etc.

c) Legile organiceAu un regim juridic aparte, ca şi cele constituţionale, caracterizat prin:- peste tot se votează cu jumătate plus unu din numărul total de parlamentari;- de obicei nu se permite abilitarea guvernului de către parlament în domenii prevăzute de legi

organice;- ele reglementează domenii de relaţii sociale foarte importante, motiv pentru care sunt

considerate ca fiind o prelungire a legilor constituţionale;- în unele state legile organice se supun din oficiu, în mod obligatoriu, controlului de

constituţionalitate (Franţa);- acestea se întâlnesc în următoarele state: Franţa, Spania, Portugalia, Suedia, România.

Exemple:În Franţa- un proiect sau o propunere de lege care este depusă la una dintre camere (de

obicei la Adunarea Naţională) va fi dezbătut de către camera în plenul ei într-un interval de 15 zile de la depunerea sa

- nu există în Constituţia Franţei un articol în care să fie enumerate domeniile de relaţii sociale rezervate legilor organice, ci domenii diferite de reglementare în Constituţie, de o importanţă deosebită, urmează a fi adoptate dacă se precizează în mod expres acest lucru:

apărare forţe armate serviciile monedă integritate teritorială suveranitate

15

probleme cu caracter internaţional

- toate legile organice sunt supuse din oficiu, în mod obligatoriu, controlului de constituţionalitate anterior restituirii de către Consiliul Constituţional.

În Spania- legile organice se votează cu ½ + 1 din numărul total de membri din Congresul Deputaţilor(se

depun şi se votează numai la această cameră)- într-un articol din Constituţie se prevăd care sunt domeniile de relaţii sociale în care intervine o

lege organică în materie constituţională in materie electorală aprobarea statutelor de autonomie ale regiunilor

În Portugalia- Constituţia Portugaliei enumără într-un articol distinct care sunt domeniile rezervate legilor

organice constituirea, organizarea şi funcţionarea Tribunalului constituţional starea de asediu în situaţii de urgenţă alegerea membrilor ce vor face parte din organele care exercită puterea în cadrul statului obţinerea şi pierderea cetăţeniei portugheze

- se adoptă cu ½+1 din membrii Adunării Portugheze.

În Suedia:- este o reglementare specială în Constituţia Suedeză, Regimul de Funcţionare Riksdag,

Constituţia, Legea privind succesiunea la tron şi legea privind libertatea de exprimare, toate sunt considerate legi organice ale regatului

- se votează cu ½+1 din numărul total al membrilor parlamentari

În România- se adoptă cu ½+1 din membri din fiecare cameră- art. 73 din Constituţia României enumără o serie de domenii în care intervin legi organice:organizarea şi funcţionarea CSATorganizarea şi funcţionarea partidelor politiceorganizarea şi funcţionarea Guvernuluistarea de urgenţă şi asediudreptul de proprietate, succesiuneastabilirea infracţiunilor şi a pedepselor învăţământ, educaţie, cultură, administraţie publică, locală, minorităţi naţionale

- în alte 17 domenii din Constituţie se vor adopta legi organice prevăzându-se în mod expres acest lucru (3,5,17,…)

d). Legile obişnuiteAceste categorii intervin în alte domenii de relaţii sociale decât cele rezervate legilor organice.Legile obişnuite intervin în alte domenii se votează cu majoritate relativă ½+1 din cei prezenţi la

dezbaterile parlamentare

2. În funcţie de natura relaţiilor sociale reglementate, astfel:

16

- legi financiare (bugetare)- privind protecţia şi garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor (se adoptă

cu 2/3 din numărul de parlamentari în Finlanda)- legi privind autorizarea încheierii unor tratate internaţionale- lege de ratificare a unor tratate internaţionale

3. În funcţie de contribuţia camerelor la adoptarea legilora). în Belgia – legi unicamerale

- legi bicamerale - integrale - virtuale

- legile unicamerale sunt adoptate de o singură cameră (Camera Reprezentanţilor), fiind promulgate şi sancţionate de rege. Se adoptă în următoarele domenii:

- răspunderea civilă şi penală a miniştrilor;- buget, finanţe;- stabilirea contingentului armatei.

- legile bicamerale integrale sunt adoptate de cele două camere ale parlamentului fiind apoi promulgate şi sancţionate de rege. Se adoptă în următoarele domenii:

- revizuirea constituţiei;- statutul juridic al regiunilor;- drepturi şi libertăţi fundamentale;- apărare, forţe armate;- frontieră de stat;- cetăţenie federală.

- legile bicamerale virtuale se adoptă de Camera Reprezentanţilor după care, doar la cererea a 15 senatori, ele vor fi dezbătute şi votate şi de către Senat. Aceste legi intervin în alte domenii de relaţii sociale decât cele specifice celorlalte categorii de legi.

b). legi adoptate de către Parlament în plenul său şi: - adoptate de o secţie a Parlamentului

- adoptate de o comisie Parlamentară – în mod excepţional (Italia şi Spania)

În Italia- Comisiile parlamentare pot să adopte legi în domenii de importanţă redusă. De asemeni,

oricând, la solicitarea unui număr de o zecime din membri unei camere, o cincime din numărul membrilor unei comisii sau la solicitarea a 5 comisii regionale, parlamentul poate să dezbată şi să voteze din nou o lege adoptată anterior de către o comisie. Nu se permite adoptarea de legi de către comisiile parlamentare în următoarele domenii:

- în materie constituţională;- în materie electorală;- în materie bugetară;- în probleme cu caracter internaţional.

În SpaniaComisiile parlamentare pot în mod excepţional să adopte legi în materie de o importanţă mai

redusă.Oricând cele două camere ale parlamentului pot să solicite dezbaterea şi votarea din nou a legii

elaborate anterior de o comisie.Nu se permite adoptarea legilor de către comisii în următoarele domenii:

- revizuirea constituţiei;- legile organice;- legile cadru;

17

- legile financiare;- legile privind autorizarea încheierii unor tratate internaţionale.

4. Legi prin care se reglementează relaţiile interne ale unui stat şi legi prin care se reglementează relaţii internaţionale ale unui stat. (autorizarea încheierii unor tratate internaţionale)

- legi privind ratificarea tratatelor internaţionale

Legi de autorizarea încheierii unor tratate internaţionale – Germania şi Spania

În Germania- preşedintele federal încheie un tratat internaţional numai după aprobarea anterioară încheierii

acestui, aprobare făcută de Parlament (Bundestag)În Spania - Constituţia prevede că statul nu se poate angaja în acordarea autorizării tratatelor

internaţionale fără aprobarea generală a Cortezurilor Generale (Parlament)

5. Legi adoptate prin procedura obişnuită şi legi adoptate pe baza delegării legislative

În Portugalia- În constituţia Portugheză sunt prevăzute domenii de activitate care au în vedere o competenţă

legislativă relativă, adică în aceste domenii pot interveni atât Parlamentul cât şi Guvernul pe baza delegării legislative:

- protecţia drepturilor fundamentale;- stabilirea principiilor generale ale învăţământului;- protecţia mediului;- constituirea, organizarea şi funcţionarea Tribunalului Constituţional.

În Grecia- şeful de stat poate să elaboreze acte cu caracter normativ (decrete normative), pe baza delegării

legislative a Parlamentului.

6. Legi care intră în vigoare prin procedura obişnuită şi legi care intră în vigoare numai după ce sunt aprobate printr-un referendum constituţional

7. Legi adoptate prin procedura obişnuită şi legi adoptate prin referendum legislativ

În Franţa- potrivit art.11 din Constituţie, la propunerea Guvernului sau a celor 2 camere ale Parlamentului,

preşedintele poate să organizeze un referendum cu privire la proiectele de lege din domeniile:- organizarea puterilor publice;- serviciile publice;- reforme în ceea ce priveşte reforma economică şi socială a statului.

În Grecia- potrivit Constituţiei, preşedintele poate să organizeze un referendum cu privire la un proiect de

lege legat de o problemă economică sau socială a naţiunii, cu excepţia problemelor bugetare.

8. Legi federale şi legi federateSe va introduce din curs – de la state federale

9. Legi ale statului (naţionale) şi legi ale comunităţilor autonomeSe va introduce din curs - de la state puternic descentralizate

18

10. Legi naţionale elaborate de către parlamentul statelor membre ale UE şi legi comunitare

11. În Grecia există legi de aprobare a codurilor şi legi de interpretare

12. În Marea Britanie – legislaţia fundamentală ce cuprinde: Bills, Statutes - legislaţia delegată - care cuprinde legi ce se adoptă cu o procedură mai rapidă- Private Mambres Bills – sunt propuneri de legi iniţiate de un parlamentar.

Procedura legislativă în statele membre UE

1. Etape ale procedurii legislative a). iniţiativa legislativă: - iniţiativa propriu zisă(care are iniţiativă)- depunerea proiectului sau a propunerii de lege la o cameră sau altab). examinarea unui proiect sau propunere de lege:

- examinarea prealabilă (de către comisiile parlamentare)- dezbaterea unui proiect sau propunere, poate fi:

- generală- pe articole- pe ansamblul proiectului

- votarea

c). medierea şi naveta legislativăd). controlul de constituţionalitatee). controlul legii realizat de şeful de stat (retrimiterea legii spre reexaminrae Curtea

Constituţională sau Tribunalul Constituţionalf). promulgarea, sancţionarea sau autentificarea legilorg). publicarea într-un jurnal oficial şi intrarea în vigoare a legii.

a). Iniţiativa legislativăIniţiativa legislativă propriu – zisă- iniţiativa legislativă aparţine tot parlamentului, fie în ansamblu, fie unui grup parlamentar, fie

unui singur parlamentar- peste tot Guvernul are iniţiativă legislativă, în unele state jucând un rol esenţial în acest sens

(Marea Britanie, Franţa, Germania)- foarte rar şeful de stat are iniţiativă legislativă (Finlanda, Danemarca, Belgia)- în statele puternic descentralizate au iniţiativă legislativă şi organizarea legii de comunitate

autonome (Italia, Spania şi Portugalia)- în unele state există şi iniţiativa legislativă propriu – zisă (Austria, Italia, Spania, România)

Exemple:În Germania- iniţiativa legislativă revine Guvernului federal, Bunderstratului, în ansamblul său şi cu grup de

26 deputaţi din Bundestag

În Austria- revine Guvernului federal, Consiliului naţional în ansamblu, Consiliul Federal în ansamblu, cu

1/3 membri din Consiliul Federal, - 100.000 cetăţeni cu drept de vor şi 1/6 din electori cuprinşi în 3 landuri

În Belgia

19

- revine celor 2 camere : Camera Reprezentanţilor, Senat, Guvern federal şi rege

În Italia- revine Guvernului, Camerei Deputaţilor, Senat, Consiliu Naţional al Economiei ş al Muncii

numai în probleme de natură economică sau socială şi în condiţii strict determinate de Constituţie- unui nr. de 500.000 cetăţeni cu drept de vot şi - Consiliului regiunilor Comunale numai în probleme specifice acestora- în Constituţie se prevede posibilitatea eliberării unui act cu valoare constituţională prin care să

se confere dreptul de iniţiativă legislativă oricărei alte autorităţi de stat

În Spania- revine Guvernului, Congresului Deputaţilor, Senatului, 500.000 cetăţeni cu drept de vot şi

Organizării legislative ale Comunităţii Autonome- aceste autorităţi legislative pot determina Guvernul ca acesta să iniţieze un proiect de lege într-

o procedură specific reglementată sau pot să iniţieze ele în mod direct o propunere de lege pe care să o depună la Biroul Congresului Deputaţilor

În Portugalia - revine Guvernului, unui parlamentar, grup parlamentar sau Parlamentului în ansamblu- organizarea legislativă ale Camerei Autonome

În Franţa - revine oricărui parlamentar şi primului ministru- proiectul este rezultatul deciziei luate în Consiliul de Miniştri şi este avizat de către Consiliul

de Stat- propunerea de lege iniţiată de Parlament nu trebuie să aibă ca rezultat diminuarea resurselor

publice sau agravarea datoriei publice

În Grecia- revine Guvernului şi Parlamentului- propunerile sau proiectele de legi trebuie să fie însoţite de o expunere de motive- propunerile de legi nu trebuie să aibă ca efect agravarea datoriilor statului, a unei colectivităţi

sau a unei persoane juridice de drept public şi nu trebuie să creeze avantaje personale

În România- se face distincţie între iniţiativa în cazul legilor organice şi ordinare şi cele constituţionale- iniţiativa în cazul legilor organice şi ordinare: revine Guvernului , Parlamentului sau unui grup sau parlamentar, 100.000 cetăţeni cu drept de

vot ce trebuie să provină cel puţin ¼ din judeţele ţării şi în fiecare dintre ele şi Bucureşti trebuie să fie înregistrat un număr de cel puţin 5.000 semnături în sprijinul iniţiativei

- legile constituţionale – iniţiativa revine preşedintelui la propunerea Guvernului, nr. ¼ membri Guvernului, precum şi 500.000 cetăţeni cu drept de vot ce trebuie să provină din cel puţin ½ din judeţele ţării şi în fiecare din ele şi Bucureşti trebuie să se înregistreze un număr de 20.000 semnături în sprijinul iniţiativei.

Depunerea proiectului sau propunerii de legeProiectele de legi provin de la executiv (Guvern, şeful statului) iar propunerile de legi provin de la

Parlament sau de la cetăţeni sau comunităţi autonome.

Exemple:În Germania

20

- proiectele de legi iniţiate de Guvern sunt trimise Bunderstratului care trebuie să emită un aviz într-un interval de 6-9 săptămâni, după care vor ajunge la Bundestag unde vor fi iniţial dezbătute şi votate

- propunerile de legi ale Bunderstratului vor fi depuse la Bundestag prin intermediul Guvernului federal care va emite un aviz cu privire la acestea

- propunerile de legi venite de la Bundestag vor fi depuse la această cameră- proiectele sau propunerile de legi trebuie depuse şi votate întâi în Bundestag.

În Austria - toate proiectele sau propunerile de legi trebuie mai întâi depuse la Consiliul Naţional

(inferioară)

În Belgia - legile sau propunerile unicamerale se depun şi votează numai de către Camera

Reprezentanţilor- proiectele sau propunerile de legi bicamerale integrale vor fi depuse la o cameră sau la alta- propunerile sau proiectele de lege privind aprobarea încheierii unor tratate internaţionale se

depun mai întâi la Senat, iar proiectele sau propunerile bicamerale --- se depun la Camera Reprezentanţilor

În Italia- toate proiectele sau propunerile se depun fie la o cameră fie la cealaltă în virtutea faptului că

cele 2 camere au competenţe legislative egale

În Spania- promulgarea legilor iniţiate de Guverb se depun la Camera Deputaţilor- propunerile sau proiectele de legi organice se depun si se votează numai de către Camera

Deputaţilor- propunerile de legi care vin de la parlamentari se depun mai întâi la Camera din care face

parte Parlamentarul care a iniţiat propunerea

În Portugalia- se depun la Adunarea Naţională Portugheză

În Franţa - regula este depunerea la oricare dintre cele 2 camere, însă există o excepţie, şi anume,

proiectele de legi bugetare se depun mai întâi la Adunarea Naţională, iar proiectele sau propunerile de legi privind colectivităţile teritoriale se depun la Senat

În Marea Britanie - se depun fie la o cameră fie la alta, cu excepţia legilor bugetare, care se depun mai întâi la

Camera Comunelor

În România- în Constituţia - art. 85 - se face referire la prima cameră sesizată la care se depune un proiect

sau o propunere de lege însă întâi în anumite domenii prevăzute în Constituţie- art. 74 – 75 din Constituţie arată explicit care este procedura legată de depunerea proiectului

2. Examinarea prealabilă a proiectului sau propunerii de lege - se realizează în cadrul Comsiiilor Parlamentare. - Astfel, există:

21

Comisii permanente şi temporare Comisii specializate pe anumite domenii Comisii de mediere Comisii de anchetă Comisii speciale (în unele state) – Marea Britanie – Whote Commisision - şi Finlanda –

Marea Comisie

Rolul comisiilor, organizarea lor şi limitele activităţii- rolul clasic al comisiilor parlamentare este acela de a dezbate proiectele şi propunerile de legi,- de a formula amendamente la acestea- în finalul activităţii lor comisiile redactează un raport în care îşi promovează punctul de

vedere ce poate fi concretizat în: acceptarea proiectului sau propunerii fără amendamente acceptarea proiectului sau propunerii cu amendamente respingerea lui- raportul şi textul de lege sunt trimise Parlamentului în vederea dezbaterii şi adoptării

Organizarea comisiilor.- în unele state există un număr foarte mic de comisii permanente pe lângă Parlament (ex. În

Franţa doar 6 camere permanente)- în unele state există comisii speciale. Astfel, proiectele de legi ce au tehnicitate foarte mare

vor fi depuse la comisii special numite – Select Comunittiess- Marea Britanie –- pentru propuneri şi proiecte de legi obişnuite dezbaterea se va face ăn cadrul unor comisii

numite Standing Committees- în unele state (Finlanda) toate proiectele sau propunerile de legi vor fi examinate mai întâi de

către Marea Comisie

Limitele acţiunii comisiilor- în Franţa, comisiile parlamentare care dezbat proiecte iniţiate de Guvern nu pot formula

amendamente cu privire la acestea- în general comisiile nu pot adopta legi, însă în mod excepţional în unele state (Italia, Spania),

comisiile parlamentare pot primit aceasta competenţă.În Italia- comisiile parlamentare pot să adopte legi în domenii de importanţă redusă- la solicitarea unui număr de o zecime din membrii unei camere, o cincime din numărul

membrilor unei comisii sau la solicitarea a 5 Comisii Regionale, Parlamentul poate să dezbată şi să voteze din nou o lege adoptată anterior de către o Comisie

- nu se permite adoptarea de legi de către comisiile parlamentare în următoarele domenii:- în materie constituţională;- în materie electorală;- în materie bugetară;- în probleme cu caracter internaţional.

În Spania- Comisiile parlamentare pot, în mod excepţional, să adopte legi în materii de o importanţă mai

redusă;- Oricând cele două camere ale parlamentului pot să solicite dezbaterea şi votarea din nou a legii

dezbătute anterior de către o comisie;- Nu se permite adoptarea de legi de către comisii în următoarele domenii:- revizuirea constituţiei;- legile organice;- legile cadru;- legile financiare;

22

- legile privind autorizarea încheierii unor tratate internaţionale.

Dezbaterea şi votarea unei legiÎn Germania- Propunerile sau proiectele de lege vor fi supuse dezbaterii în 3 lecturi succesive- sunt discutate şi votate de către Bundestag ş apoi trimise Bundestratului- Bundestratul trebuie să aprobe în mod obligatoriu …. de lege ce se referă la organizarea

landurilor sau la activitatea administrativă din cadrul acestora. Pentru toate celelalte texte de lege Bundestratul poate să facă opoziţie cu privire la ele, opoziţie ce poate fi înlăturată de Bundestag cu aceeaşi majoritate cu care a fost făcută opoziţia în Bundestrat

- după ce textele de lege sunt votate de Parlament vor fi trimise preşedintelui federal care le va promulga, apoi legile vor fi publicate în jurnalul oficial şi intră în vigoare la 14 zile de la publicare sau la o dată arătată în text

În Austria- un text lege trebuie să fie supus la 3 lecturi succesive- textele de lege referitoare la bunurile federaţiei sau la funcţiile federale sunt votate numai de

Consiliul Naţional- ca regulă generală orice text de lege se votează ---întâi de Consiliul Naţional apoi textul de lege

este trimis spre adoptare Consiliului Federal sau Bundesratului care se poate opune cu privire la un text de lege

- opoziţia va fi înlăturată prin votarea aceluiaşi text de Consiliul Naţional cu ½ plus 1 din numărul total de membri

- după ce o lege este adoptată de Parlament se trimite preşedintelui federal care o va autentifica- după autentificare se publică în Jurnalul Oficial şi intră în vigoare la data publicării- înainte ca o lege să intre în vigoare poate fi organizat un referendum pentru aprobarea acelei

legi de către popor la solicitarea Consiliului Naţional în ansamblu sau 1/3 sin membrii Consiliului Naţional

În Belgia- textele de lege unicamerale sunt depuse şi votate numai de către Camera Reprezentanţilor (în

acele domenii enumerate anterior în text)- textele de lege bicamerale integrale se votează mai întâi de Camera Reprezentanţilor şi apoi de

Senat- Senatul trebuie ca în 3 luni să adopte un text de lege ce i-a fost trimis, el poate să aducă

amendamente sau poate să ridice un drept de veto cu privire la un text votat anterior în cealaltă cameră. Acest veto va fi înlăturat prin votarea din nou a textului de lege respectiv de către Camera Reprezentanţilor

- După ce a fost adoptat se trimite regelui care o va promulga şi sancţiona- Se publică şi intră în vigoare

În Franţa- textele de lege pot fi depuse fie la o cameră fie la cealaltă şi după ce au fost

votate de o cameră vor fi trimise la cealaltă- cea de a doua cameră trebuie să voteze textul de lege în aceeaşi formă în caz

contrar are loc naveta legislativă, adică trimiterea unui text de lege de la o cameră la alta- după 2 lecturi succesive a unui text în cele 2 camere Guvernul poate

interveni şi poate solicita constituirea unei comisii mixte paritare care să redacteze un text cu privire la problemele aflate în divergenţa camerelor. Acest text se supune apoi spre aprobare celor 2 camere ale parlamentului. Vor fi acceptate numai amendamentele propuse de către Guvern. Dacă rolul comisiei eşuează textul de lege respectiv va mai fi dezbătut într-o singură lectură în cele 2 camere, după care Guvernul obligă Adunarea Naţională să voteze în mod definitiv acel text de lege

23

- legea adoptată poate fi un text propus de către comisia paritară sau ultimul text de lege votat de acesta cu eventualele amendamente aduse de Senat

- după ce e adoptat de Parlament va fi trimis preşedintelui pentru promulgare în 15 zile de la primire

- se publică în Jurnalul Oficial şi intră în vigoare la o zi de la ajungerea legii la oraşul de reşedinţă al unei Colectivităţi teritoriale

În România – 75-78 CR- Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată,

proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.

- Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.

- După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.

- În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenţă.

- Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere.

- Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

- Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

- La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

- Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.

- Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. - Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei,

promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

- Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

Funcţia de control a Parlamentului

- controlul Parlamentului se exercită asupra unor diverse categorii de organe ce exercită puterea în cadrul unui stat

- modalităţile cele mai eficiente şi numeroase de control sunt asupra Guvernului şi şefului de stat

Modalităţile de control asupra Guvernului şi şefului de stat (este cazul doar la republici)Asupra Guvernului:- întrebări- interpelări- rapoarte- declaraţii- informări

24

- moţiune de cenzură- angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului cu privire la o problemă de politică

generală, cu privire la proiectul de lege sau cu privire la un program de guvernare- aprobarea de către Parlament a unor acte cu caracter normativ emise de guvern- punerea sub urmărire penală.

Întrebările – pot fi scrise şi orale (de copiat din suportul de curs)

Asupra şefului de stat- aprobarea sau încuviinţarea anumitor măsuri luate de preşedinte- suspendarea din funcţie- punerea sub acuzare pentru înaltă trădare(de copiat din suportul de curs)

25