UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMI OARA ȘFACULTATEADE ECONOMIE I DE ADMINISTRARE A AFACERILORȘMASTER AN II: EXPERTIZĂ CONTABILĂ ŞI EVALUAREA AFACERII

Lucrare de dizertaţie

Controlul fiscal al impozitelor directe

Coordonator științific: Absolvent: Prof. Univ. Dr. Ion PEREȘ Adelina Mariana BĂICOIANU

-Iulie 2010-

Cuprins

CAPITOLUL I...........................................................................................................................................1

IMPOZITELE DIRECTE.............................................................................................................................1

1.1. Caracterizarea generală a impozitelor directe.............................................................................1

1.2. Impozitul pe venit........................................................................................................................2

1.2.1. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice............................................................................2

1.2.2 Impozitul pe venitul microîntreprinderilor............................................................................5

1.2.3.Impozitul pe profit.................................................................................................................6

1.3. Impozitul pe avere.....................................................................................................................15

1.3.1. Impozite și taxe locale directe............................................................................................15

CAPITOLUL II........................................................................................................................................19

CONTABILITATEA DATORIILOR FISCALE..............................................................................................19

2.1. Contabilitatea impozitului pe profit și a impozitului pe venitul microîntreprinderii..................19

2.2. Contabilitatea impozitului pe venitul din salarii........................................................................21

2.3. Contabilitatea altor impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului destat sau bugetelor locale................................................................................................................................................23

CAPITOLUL III.......................................................................................................................................24

CONTROLUL FISCAL..............................................................................................................................24

3.1. Definirea, rolul, importantă și formele controlului fiscal...........................................................24

3.2. Selectarea contribuabilului ce urmează a fi controlat. Regulile procedurii de control fiscal.................................................................................................................................................25

3.3. Exercitarea controlului fiscal privind impozitele directe la o societate comercială...................27

3.3.1. Actele de control fiscal.......................................................................................................27

3.3.2. Verificarea aspectelor de natură fiscală..............................................................................30

3.3.3. Verificarea aspectelor de natură juridică............................................................................31

3.3.4. Verificarea aspectelor de natură economică......................................................................32

3.3.5. Verificarea aspectelor de natură financiară........................................................................34

3.3.6. Verificarea aspectelor de natură contabilă.........................................................................35

3.4. Finalizarea si valorificarea constatărilor controlului fiscal.........................................................42

3.5. Studiu de caz-Controlul fiscal privind impozitul pe profit și impozitul pe veniturile din salarii la S.C. „ALMOVITAL" S.R.L....................................................................................................................43

CAPITOLUL IV...................................................................................................................................50

CONCLUZII ȘI PROPUNERI................................................................................................................50

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................52

2

CAPITOLUL I

IMPOZITELE DIRECTE

1.1. Caracterizarea generală a impozitelor directeIstoric privind, impozitele directe nu sunt un produs al capitalismului. Ele au exitat și în

societățile precapitaliste, dar au devenit în capitalism forma cea mai corespunzătoare de impunere.Impozitele directe sunt acele impozite ce se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice

sau juridice în funcție de veniturile ori averea acestora și pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se stabilesc anual și se percep direct de la contribuabili la anumite termene, fiind impozite individualizate. Potrivit legiuitorului, la impozitele directe, subiectul și suportatorul sunt una și aceeași persoană, însă în practică uneori ele nu coincid.

Impozitele directe se deosebesc de alte impozite (indirecte) asietă după cota de impozitare, modul de încasare, precum și prin efectele lor asupra contribuabililor, economiei și veniturilor bugetare. Efectul lor constă în diminuarea veniturilor contribuabilului (scad după plata impozitului). În sfera prelevărilor fiscale dețin o pondere ridicată. În cadrul economiei naționale impozitele, taxele și contribuțiile au drept scop asigurarea finanțării sectorului public prin multiple prelevări, constituind mobilul intervenției în economie a autofinanțării publice în vederea corectării fluctuațiilor ciclurilor economice caracteristice economiei de piață.

Procesul de prelevarea a resurselor bănești se realizează de către stat de la persoane fizice și juridice (contribuabili) se distribuie în folosul unei diversități de beneficiari sau indivizi, instituții, întreprinderi, sectoare ale economiei, zone, regiuni, etc. Prelevările fiscale presupun transferuri de valoare fără echivalent direct și imediat, ca urmare a voinței unice a statului avînd drept scop satisfacerea nevoilor publice. Prelevările fiscale îmbracă forma impozitelor, taxelor, contribuțiilor.

Impozitul reprezintă acea formă de prelevare obligatorie la dispoziția statului, fără contraprestație directă și cu un titlu nerambursabil a unei parți din veniturile sau averile persoanelor fizice sau juridice în vederea formării resurselor bănești destinate acoperirii unor necesități publice.

Taxele reprezintă tipuri de prelevări fiscale, respectiv echivalentul bănesc al unor operațiuni de natură economică, financiară, etc, ce presupune o contraprestație din partea instituțiilor sau autoritățiilor care le percep.

Contribuțiile sunt reprezentate de sumele de prelevare din veniturile persoanelor fizice sau juridice la diverse bugete pentru acoperirea unor riscuri susceptibile pentru a reduce capacitatea de câștig în viitor.

În economiile contemporane rolul impozitelor, taxelor și contribuțiilor se manifestă atât în plan economic cât și social, fiind instrumente de reglare și echilibrare a economiei, respectiv instrumente de redistribuire ale produsului intern brut între diverse categorii sociale cu scopul asigurării îmbunătățirii nivelului de trai al cetățenilor și cu scopul influențării comportamentului economico - social al contribuabililor.

Trăsăturile de fond ale orcărui impozit în fapt se reflectă în efectele pe care acesta le garantează asupra plătitorilor. Aceste consecințe sunt fie directe, fie indirecte. După criteriile care stau la baza așezării lor, impozitele directe se clasifică în reale și personale.

3

Impozitele reale (impozitele obiective sau pe produs) se caracterizează prin aceea că se stabilesc asupra obiectelor materiale, fiind supusă proprietatea, neținîndu-se seama de situația personal a subiectului impozabil, acesta fiind doar un agent care achită impozitul cu o parte a rezultatului obținut cu ajutorul proprietății sale. În prezent marea majoritate a impozitelor reale sunt reprezentate de impozite financiare precum și de impozitele pe clădiri care fac parte din categoria impozitelor locale. Caracteristic este faptul că stabilirea impozitului datorat se face pe seama unor indici exteriori care nu permit evaluarea exactă a materiei impozabile și în consecință nu permite stabilirea corectă a capacității de plată a contribuabilului, de aici și caracterul injust al impozitelor reale. Au randament fiscal scăzut (evaluare la intervale mari de timp) și sunt impozite regresive (cei bogați plătesc mai puțin decât cei săraci). Au avantajul că sunt simple de stabilit neluînd în considerare persoana platitoare.

Impozitele personale (impozite subiective) se așează asupra veniturilor și averilor, ținând seama în primul rând de situația personală a subiectului. Trecerea la acest tip de impozitare în majoritatea cazurilor a avut loc în perioada primului război mondial având cauze multiple în special natura economică, cum ar fi:

Nevoia de resurse sporite la dispoziția statului pentru ca aceasta să-și poarte sarcinile sociale in creștere precum și a noului său rol economic;

Apariția unei noi surse de impunere – salariul care incepea să aibe o pondere mare în veniturile din societate;

Impunere veniturilor indiferent de proveniență este mai eficientă, având randament fiscal ridicat și repartizează mai echitabil sarcinile fiscale între membrii societății;

Impozitele personale sunt deci impozitul pe venit și impozitul pe avere reprezentând o treaptă superioară în evoluția impunerii.

1.2. Impozitul pe venitApariția impozitelor pe venituri este în legătura cu încheierea procesului de stratificare

socială în țările contemporane pe seama adâncirii muncii făcând astfel posibilă diferențierea și individualizarea veniturilor, astfel încât fiscul are posibilitatea să le utilizeze ca materie impozabilă. Veniturile bănesti sunt mari și constituie o materie impozabilă comodă.Introducerea acestor impozite a dus la creșterea numarului contribuabililor in special pe seama salariilor. Obiectul impozitului pe venit îl reprezintă venitul.

Venitul din punct de vedere fiscal desemnează orice alta sumă de bani provenind de la o sursă permanentă in mod fregvent.Exista tot atâtea forme de venit câte surse de venit există. Subiectele impozitului pe venit sunt persoanele fizice și persoanele juridice în condițiile in care aceștia obțin venituri din sursele prevăzute de lege.

1.2.1. Impozitul pe veniturile persoanelor fiziceUrmătoarele persoane datorează plata impozitului pe venit și sunt numite în continuare

contribuabili:

Persoane fizice rezidente; Persoane fizice nerezidente care desfășoară o activitate independentă prin intermediul unui

sediu permanent in România; Persoanele fizice nerezidente care desfășoară activități dependente în România;

4

Impozitul pe venit se aplică următoarelor venituri:a) în cazul persoanelor fizice residente române, cu domiciliul în România, veniturilor obținute

din orice sursă, atât din România, cât și din afara României;b) în cazul persoanelor fizice residente, altele decât cele prevăzute mai sus, numai veniturilor

obținute din România, care sunt impuse la nivelul fiecărei surse;c) în cazul persoanelor fizice neresidente, care desfășoară activitate independentă prin

intermediul unui sediu permanent în România venitului net atribuibil sediului permanent;d) în cazul persoanelor fizice neresidente, care desfășoară activitatea independentă în

România venitului salarial net din această activitate dependentă;

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt următoarele:

venitul din activități independente; venitul din salarii; venitul din cedarea folosinței bunurilor; venituri din investiții; venituri din din pensii; venituri din activități agricole; venituri din premii și din jocuri de noroc; venituri din transferul proprietăților imobiliare; venituri din alte surse.

În înțelesul impozitului pe venit urmatoarele venituri nu sunt impozabile:

a) ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice, precum și cele de aceeași natură primite de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă. Nu sunt venituri impozabile indemnizațiile pentru: risc material, maternitate, creșterea și îngrijirea copilului bolnav potrivit legii;

b) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentînd despăgubiri, sume asigurate, precum și orice alte drepturi, cu excepția câștigurilor primite de la societățile de asigurări ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părți, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentînd daunele morale;

c) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităților naturale, precum și pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;

d) pensiile pentru invalizii de război, orfani, văduve/văduvi de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionariilor care au fost încadrați în gradul I de invaliditate, precum și pensiile, altele decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaționale și cele finanțate de la bugetul de stat;

e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispozițiilor legale în vigoare;

f) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat;

5

g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile din patrimoniul personal, altele decât câștigurile din transferul titlurilor de valoare;

h) drepturile în bani și în natură primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenții și elevii unităților de învățământ din sectorul de apărare națională, ordine publica și siguranță națională și persoanele civile, precum și cele ale gradațiilor și soldaților concentrați sau imobilizați;

i) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de școlarizare sau perfecționare în cadrul instituționalizat;

j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moștenire și donație;k) veniturile din agricultură și silvicultură cu excepții prevăzute de codul fiscal;l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare pentru

activitățile desfășurate în România în calitatea lor oficială în condiții de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte;

m) veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și institutelor culturale ale României amplasate în străinătate, în conformitate cu legislația în vigoare;

n) veniturile primite de oficialii organismelor și organizațiilor internaționale din activitățile desfășurate în România în calitatea lor oficială, cu condiția ca poziția acestora, de oficial să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

o) veniturile primite de cetățenii străini pentru activitatea de consultanță desfășurată în România, în conformitate cu acordurile de finanțare nerambursabile încheiate de România cu alte state, cu organisme internaționale și organizații nonguvernamentale;

p) venituri primite de cetățenii străini pentru activități desfășurate în România în calitate de corespondenți de presă, cu condiția reciprocității acordate cetățenilor români pentru venituri din astfel de activități și cu condiția ca poziția acestor persoane să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;

q) sumele reprezentând diferența de dobândă subvenționată pentru creditele primite în conformitate cu legislația în vigoare;

r) subvențiile primite pentru achiziționarea de bunuri, dacă subvențiile sunt acordate în conformitate cu legislația în vigoare;

s) veniturile reprezentând avantaje în bani și/sau în natură primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii și văduvele de război, accidentații de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, urmașii eroilor – martiri, răniților, luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, precum și persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945;

t) premiile obținute de sportivii medaliați la campionatele mondiale, europene și la jocurile olimpice. Nu sunt venituri impozabile premiile, primele și indemnizațiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor ți altor specialiști, prevăzuți în legislația în materie în vederea realizării obiectivelor de înaltă performanță: clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale și jocurile olimpice, precum și clasificarea

6

și participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale și europene, prima grupă valorică, precum și la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive. Nu sunt venituri impozabile primele și indemnizațiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor și altor specialiști prevăzuți de legislația în materie în vederea pregătirii ți participării la competițiile internaționale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;

Cota de impozit pentru determinarea impozitului pe veniturile din: activități independente; salarii; cedarea folosinței bunurilor; pensii; activități agricole; premii; alte surse; este de 16% aplicată asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din categoria respectivă. Fac excepție de la aceste prevederi cotele de impozit prevăzute în categoriile de venituri din investiții, din jocuri de noroc și din transferul proprietățiilor imobiliare.

Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Prin excepție perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situația în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

1.2.2 Impozitul pe venitul microîntreprinderilorMicroîntreprinderea este o persoană juridică româna care îndeplinește cumulativ la

31 decembrie a anului fiscal procent precedent următoarele condiții:

Obiectul de activitate îl reprezintă producția de bunuri materiale, prestarea de servicii și/sau comerțul;

Are de la 1 pâna la 9 salariați inclusiv; A realizat venituri care nu au depașit echivalentul în lei a 100.000 euro; Capitalul social al persoanei juridice este deținut de persoane altele decât statul,

autoritățile locale și instituțiile publice.

La înființarea unei societați se poate opta în cererea de înregistrare la Registrul Comețului pentru un regim fiscal asociat microîntreprinderiii pentru primul an fiscal, dar în această situație există obligația ca în 60 de zile de la înmatricularea societății la Oficiul Registrului Comerțului să aibă cel puțin un salariat, astfel pierde această opțiune, societatea devenind plătitoare de impozit pe profit.

În cazul in care, în cursul anului fiscal una dintre condițiile impuse nu mai este indeplinită microîntreprinderea are obligatia de a menține pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, făra să existe posibilitatea de a beneficia pentru perioada următoare de acest regim de impozitare chiar dacă ulterior îndeplinește condițiile impuse și descrise mai sus.

Nu se poate aplica acest tip de impunere de către persoanele fizice române care desfășoară activități în domeniul bancar, în cel al asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital cu excepția persoanelor juridice care desfășoară activități de intermediere în aceste domenii. În aceeași categorie cu cele de mai sus enumerate intră societățile care desfășoară activități de jocuri de noroc, pariuri sportive sau cazinouri, precum si persoanele juridice care au capital social deținut de un acționar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de salariați.

7

Aria de cuprindere a impozitului pe venitul microîntreprinderii o reprezintă veniturile obținute de microîntreprinderi din orice sursă excepție făcând veniturile din variația stocurilor, din producția de imobilizări corporale si necorporale, venitri din exploatare reprezentând cota parte din subvenții guvernamentale și a altor surse pentru finanțarea investițiilor, venituri din provizioane, venituri din anularea datoriilor și majorărilor datorate bugetului statului conform reglementărilor legale, precum și veniturile realizate din despăgubiri primite de la societățiile de asigurare pentru pagube produse la activele corporale proprii. Dacă microîncreprinderea achiziționează case de marcat, valoarea acestora de achiziție conform facturii fiscale, se deduce din baza impozabilă în trimestrul în care au fost puse in funcțiune.

Cota de impozit pe venitul microîntrepeinderii pentru anii fiscali 2008 si 2009 este de 3% din baza impozabilă. Calculul și plata impozitului pe venitul microîntreprinderii se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii trimestrului pentru care se calculează impozitul, având și obligația de a depune declarația de impozit pe venit până la aceeași dată.

Persoanele juridice plătitoare de impozit pe venit sunt obligate să evidențieze contabil cheltuielile de amortizare la fel ca și plătitorii de impozit pe profit.

1.2.3.Impozitul pe profitSunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane, denumite în

continuare contribuabili:a) persoanele juridice române;b) persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu

permanent în România;c) persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară

activitate in România într-o asociere fără personalitate juridică;d) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți

imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română;

e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică. În acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează,se retine și se varsă de către persoana juridică română.

Sfera de cuprindere a impozitului pe profit este delimitată î titlul II, de art. 14 din codul fiscal, astfel impozitul pe profit se aplică după cum urmează:

a) în cazul persoanelor juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent;

b) în cazul persoanelor juridice străine si al persoanelor fizice nerezidente care desfășoară activitate în România intr-o asociere făra personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atrbuibile fiecărei persoane;

8

c) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate in România sau din vânzarea titlurilor de participare deținute la persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;

d) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizează venituri atât în România, cât și in strainătate, din asocieri fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit urmatorii contribuabili:a) trezorieria statului;b) instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și

disponibilitățiile realizate și utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice și modificările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale,dacă legea nu prevede astfel;

c) persoanele fizice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile cupinse un titlul IV;

d) fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;e) cultele religioase, pentru veniturile obținute din activități economice care sunt

utilizate pentru susținerea activitățiilor cu scop caritabil;f) cultele religioase, pentru veniturile obținute din procedura si valorificarea

obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, și pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru întreținerea și funcționatrea unităților de cult, pentru lucrările de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

g) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru venituri utilizate în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învățământului nr.84/1995, republicate cu modificările și completările ulterioare și Ordonanței de urgență a Guvernului nr.174 /200 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării invățământului superior,cu modificări ulterioare;

h) asociațiile de proprietari constituie ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscut ca asociații de proprietari,potrivit Legii locuinței nr. 114/1996,republicată,cu modificărileși completările ulterioare,pentru veniturile obținute din activităti economice și care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilitățiilor și a eficientei clădirii,pentru întreținerea și repararea proprietății comune;

i) fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;j) fondul de compensare a investițiilor, înființat potrivit legiik) Banca Națională a României.

Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului de profit pentru următoarele tipuri de venituri:

a) cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;

9

b) contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;d) veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la

competiții în demonstrații sportive;e) în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obținut din orice

sursă, atât din România, cât și din străinătate;f) în cazul persoanelor străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu

permanent în România, asupra profitului impozabil sediului permanent;g) în cazul persoanelor juridice străine și al persoanelor fizice nerezidente care

desfășoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;

h) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;

i) în cazul persoanelor fizice rezidende asociate cu persoane juridice române care realizează venituri atât în România, cât și în străinătate, din asocieri făra personalitate juridică asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

j) donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;k) dividendele, dobânzile și veniturile realizate din vânzarea/cesionarea titlurilor de

participare obținute din plasarea veniturilor scutite;l) veniturile care se datorează impozit pe spectacole;m) resurse obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;n) venituri realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de

fonduri cu taxa de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

o) veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizațiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;

p) veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de organizațiile nonprofit de unitate publică.

Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale si organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului in lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit.

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu excepțiile prevăzute de codul fiscal în vigoare cu excepția care stabileste că în cazul persoanelor fizice care au obținut,înainte de 1 iulie 2003,certificatul permanent de investitor în zona defavorizată,scutirea de impozit pe profitul aferent investițiilor noi se aplică în continuare pe perioada existenței zonei defavorizate.În cazul contribuabililor care desfășoară activități de natura barurilor de noapte ,cluburilor de noapte,discotecilor,cazinourilor sau pariurilor sportive , inclusiv persoanele juridice care

10

realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere,și la care impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieșirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil. Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal.

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile, numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri:

Cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor, pe durată de viată stabilită de către contribuabil; Cheltuielile efectuate potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru

prevenirea accidentelor de muncă si a bolilor profesionale; Cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli

profesionale, potrivit legii, și cheltuileile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;

Cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor companii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;

Cheltuielile de transport și cazare în țară și în străinătate efectuate de către salariați și administratori, în cazul în care contribuabilul realizează profit în exercitiul curent și/sau din anii precedenți;

Contribuția la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit; Taxele de înscriere, cotizațile și contribuțiile obligatorii, reglementate de actele normative

în vigoare, precum și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;

Cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat; Cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețele existente sau noi; Participarea la târgurii si expoziții, la misiuni de afeceri, editarea de materiale informative

proprii; Cheltuielile de cercetare precum și cheltuilele de dezvoltare care nu îndeplinesc condițiile

de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil; Cheltuielile pentru pefrecționarea managementului, a sistemelor informatice,

introducerea, întreținerea și perfecționarea sistemelor de mamagement al calității, obținerea atestării conform cu standardele de calitate;

Cheltuielile pentru protejarea mediului și conservarea resurselor;

11

Taxele de înscriere, cotizațiile si contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile sindiale si organizațiile patronale;

Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

Cheltuielile de protocol in limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

Suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariațiilor pentru deplasări în România si în străinătate, în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice, în cazul în care contribuabilul realizează profit in exercițiul curent și/sau din anii precedenți.

Cheltuielile de transport, cazare și indemnizația acordată salariațiilor, în cazul cotribuabilului care realizează pierdere în exercițiul curent și/sau din anii precedenți, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice.

Cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr.53/2003 – Codul muncii, cu modificările ulterioare.

Intră sub incidența acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru inmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități sau unități aflate în administrarea contribuabiliilor: grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, precum și pentru școlile pe care le au sub patronaj.

Perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrației centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. Cheltuielile reprezentănd tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

Cheltuielile cu provizioane și rezerve în limita legii; Cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar în limita legală; Amortizarea, în limita prevăzută în codul fiscal; Cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii

ocupaționale, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

Cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

Cheltuielile pentru funcționarea și repararea locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespnzătoare suprafețelor construite prevăzute de legea locuinței, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferența nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv chiriași/locatari;

Cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința proprietate personală a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societătii în baza contractelor încheiate între părti, în acest scop;

12

Cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații de conducere și de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de atuoturisme trebuie justificate cu documente legale.

Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

Cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențele din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozite nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;

Dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penazilările de întârziere datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente și/sau autorități străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor al căror regim este prin convențiile de evitare a dublei impuneri.

Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare;

Cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozabilă prin reținere la sursă;

Cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii;

Cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legi, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;

Cheltuieli înregistrate în societățile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosință al terenului agricol adus de membrii asociați, peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, pevăzută în contractul de societate sau asociere;

Cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persanele juridice la care se dețin participații, precum și de diferențele nefavorabile de valoare aferente obligațiunilor emise pe termen lung, cu excepția celor determinate de vânzarea – cesionarea acestora;

Cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

Cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care sunt incluse în veniturile salariale ale angajatorului, conform codului fiscal, alte cheltuieli salariale și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozate la angajat, cu excepția prevederilor din codul fiscal;

13

Cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte;

Cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentînd garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

Rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare și funcționare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin excepție, rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilități societăților comerciale care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acțiuni obținut în urma procedurii de conversie a creanțelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare al capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an și capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului și sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capitalul împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an. În cazul în care cheltuielile cu diferențele de curs valutar ale contribuabilului depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobândă, deductibilitatea acestei diferențe fiind supusă limitei prevăzute mai sus.

Amortizarea fiscală reprezintă cheltuielile aferente achiziționării procedurii construirii, asamblării, instalării, sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile, acestea se recuperează dun punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor codului fiscal. Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este deținut și utilizat în producție, livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative;

b) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Amoritzarea fiscală se calculează după cum urmează:

14

a) începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune;

b) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere după caz;

c) pentru cheltuielile cu investițiile efectualte la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locație de gestiune de cel care a efectuat investiția, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz;

d) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de zece ani;

Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.

Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă și bolilor profesionale, precum și înfiintării și funcționării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcțiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor codului fiscal.

În cazul contractelor de leasing financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul contractelor de leasing operațional, locatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, și de către locator, în cazul leasingului operațional, cheltuielile fiind deductibile. În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operațional locatorul deduce chiria (rata de leasing). În cazul în care nu sunt respectate prevederile codului fiscal privind amortizarea, impozitul pe profit se recalculează și se stabilesc dobânzi și penalități de întârziere.Plata impozitului și depunearea declarațiilor fiscale

Contribuabilii au obligația de a plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Banca Națională a României, societățile comerciale bancare, persoane juridice române, și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligația de a plăti impozitul pe profit lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul, dacă în lege nu este prevăzut altfel.

Organizațiile nonprofit au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura plantelor tehnice și a cerealelor, pomicultură și viticultură au obligația de a plăti impozitul pe profit

15

anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul

Profitul impozabil și impozitul pe profit sunt calculate și înregistrate trimestrial, respectiv lunar, în cazul Băncii Naționale a României, societăților comerciale bancare, persoane juridice române, și sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, cumulat de la ănceputul anului fiscal.

Contribuabilii care efectuează plăți trimestriale și, respectiv, lunare plătesc pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul Băncii Naționale a României, societăților comerciale bancare, persoane juridice române, și în cazul sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru trimestrul III al aceluiași an fiscal, respectiv o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru luna noiembrie a aceluiași an fiscal, urmînd ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea situațiilor financiare ale contribuabilului.

Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exercițiului financiar anterior depun declarația anuală de impozit pe profit și plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor.

Persoanele juridice care încetează să existe au obligația să depună declarația de impunere și să plătească impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței persoanei juridice la registrul comerțului.

Obligațiile fiscale reglementate prin codul fiscal sunt venituri ale bugetului de stat. Ca excepție, impozitul pe profit, dobânzile/majorările de întârziere și amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale și a consiliilor județene, precum și cele datorate de societățile comerciale în care consiliile locale și/sau județene sunt acționari majoritari sunt venituri ale bugetelor locale respective.

Depunerea declarațiilor de impozit pe profltContribuabilii au obligatia să depună o declarație anuală de impozit pe profit, până la

termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare, cu excepția contribuabililor care depun declarația anuală de impozit pe profit până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor. O dată cu declarația de impozit pe profit anuală, contribuabilii au obligația să depună și o declarație privind plățile și angajamentele de piată către persoanele nerezidente, care cuprinde scopul și suma fiecărei plăți, numele și adresa beneficiarului. Nu se cuprind in această declarație sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate sau pentru transportul internațional. Codul fiscal in vigoare prevede că răspunzatori pentru calculul impozitului pe profit sunt contribuabilii definiți mai sus.

Retinerea impozitului pe dividendeO persoană juridică română care plăteste dividende către o persoană juridică română

are obligația sa retină și să verse impozitul pe dividende reținut către bugetul de stat.

16

Impozitul pe dividende se stabilește prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plătit către o persoană juridică română, respectiv 16% pentru dividendului brut plătit unei persoane flzice. Impozitul care trebuie reținut se plăteste la bugetul de stat pană la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei in care se plăteste dividendul. In cazul in care dividendele distribuite nu au fost piătite până la sfârșitul anului in care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv.

1.3. Impozitul pe avereImpozitul pe avere îmbraca trei fome principale:a) Impozitele asupra averii propriu-zise au ca obiect, în general, proprietățile

imobiliare (terenurile, clădirile, etc) si activul net. Acest tip de impozite se plătește fie din profitul adus de avere, fie din alte venituri ale contribuabilului. In acest ultim caz, spunem că acesta este un impozit pe substanța averii si se întâlnește rar, din cauză că determină scăderea materiei impozabile, adică a averii respective. O problema esentială o constituie evaluarea averii. Aceasta poate fi facută fie pe baza declarației contribuabilului, fie potrivit unor documente ce atestă dobândirea averii, fie conform unor norme fixate de autoritatea publică, fie in baza unei expertize.

b) Impozitul asupra circulatiei averii se plătește ca urmare a trecerii dreptului de proprietate de la o persoană la alta. Aceste impozite sunt reprezentate de: impozite pe vânzarea averii (baza de impunere o reprezintă valoarea vânzării), impozite pe succesiuni, impozite pe donații.

e) Impozitul asupra creșterii averii are ca obiect, câștigul de capital și averea dobândită în condiții cu totul speciale (spre exemplu îmbogățiții de război).

1.3.1. Impozite și taxe locale directeImpozitele și taxele locale directe sunt după cum urmează:a) impozitul pe clădiri;b) impozitul pe teren;e) taxa asupra mijloacelor de transport;

1.3.1.1. Impozitul pe clădiriOrice persoană care are in proprietate o clădire situata in Romania datorează anual

impozit pentru acea clădire, exceptând cazul in care in prezentul titlu se prevede diferit. Impozitul pe clădiri, se datorează către bugetul local al unitățiii administrativ-teritoriale în care este amplasată clădirea. Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date in administrare ori în folosință, după caz, impozitul pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz. În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spațiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă

Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru: clădirile proprietate a statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror instituții publice, cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice; clădirile care, potrivit legislației in vigoare, sunt

17

considerate monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice; clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase recunoscute de lege și părțile lor componente locale, cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice; clădirile instituțiilor de învățământ preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice; clădirile unităților sanitare de interes național care nu au trecut în patrimoniul autorităților locale; clădirile aflate în domeniul public al statului și în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice; precum și altele prevăzute in codul fiscal.

În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabilă a clădirii. Cota de impozitare este de 0,2% pentru clădirile situate in mediul urban si de 0,1% pentru clădirile din mediul rural din valoarea impozabilă a clădirii.

În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,5% și 1%, inclusiv. Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare. În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%. în cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată in contabilitatea proprietarului imediat după reevaluare. În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între 5% și 10%) și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, pană la sfarșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.

Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deținută de o persoană juridicà aflată îin funcțiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării.Orice persoană care dobândește sau construiește o clădire are obligația de a depune o declarație de impunere la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data dobîndirii sau construirii.

Orice persoană care extinde, îmbunătățește, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligația să depună o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.

Impozitul pe clădiri se plătește anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

18

1.3.1.2. Impozitul pe terenOrice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru

acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în codul fiscal nu se prevede altfel. Impozitul pe teren, se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul. Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, mobiliate, date în administrare ori în folosință, după caz, impozitul pe teren reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz.Impozitul pe teren nu se datorează pentru:

a) terenul aferent unei clădiri, pentru suprafața de teren care este acoperită de o clădire;

b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege și al unei unități locale a acestuia, cu personalitate juridică;

e) orice teren al unui cimitir, crematoriu;d) orice teren al unei instituții de învătământ preuniversitar și universitar, autorizată

provizoriu sau acreditată;e) orice teren al unei unitați sanitare de interes național care nu a trecut in

patrimoniul autorităților locale; terenuri ale institutiilor publice, precum și alte situații prevăzute de lege.Impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona și/sau categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local. În cazul unui teren amplasat în intravilan, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea numărului de metri pătrați ai terenului cu suma corespunzătoare prevăzută în tabele de calcul așa cum prevede codul fiscal.

Pentru un teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care terenul a fost dobândit. Pentru orice operațiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului.

Dacă se modifică încadrarea terenului în funcție de poziție și categorie de folosință, în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care modifică impozitul datorat pe teren, impozitul datorat se modifcă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit modificarea. Dacă în cursul anului se modifică rangul unei localități, impozitul pe teren se modifică pentru întregul teren situat în intravilan corespunzător noii încadrări a localității, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare. Orice persoană care dobândește teren are obligația de a depune o declarație privind achiziția terenului la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data achiziției. Orice persoană care modifică folosința terenului are obligația de a depune o declarație privind modificarea folosinței acestuia la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data modificării folosinței.

Impozitul pe teren se plătește anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv. Pentru piala cu anticipație a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a

19

anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

1.3.1.3. Taxa asupra mijloacelor de transportOrice persoană care are ăn proprietate un mijloc de transport care trebuie

înmatriculat în România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel. Taxa asupra mijloacelor de transport, se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz. În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de locator.Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică pentru:

a) autoturismele, motocicletele cu ataș și mototriciclurile care aparțin persoanelor cu handicap locomotor și care sunt adaptate handicapului acestora;

b) navele fluviale de pasageri, bărcile și luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Marc a Brăilei și Insula Balta Ialomiței;

e) mijloacele de transport ale instituțiilor publice;d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii

de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localități, dacă tariful de transport este stabilit în condiții de transport public.

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport. În cazul oricăruia dintre mijloacele de transport cu tracțiune mecanică, taxa asupra mijlocului de transport se calculează in funcție de capacitatea cilindrică a acestora, prin înmulțirea fiecărui 500 cmc sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelele descrise în codul fiscal.

În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datorează de persoana de la data de întai a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit. În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoana în cursul unui an sau este radiat din evidența, fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, taxa asupra mijlocului de transport înceteză să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală. Orice persoană care dobândește/transferă un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație cu privire la mijlocul de transport la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru în termen de 30 de zile inclusiv, de la modificarea survenită.Taxa asupra mijlocului de transport se plătește anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipațe e a taxei auto, datorată pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

În cazul unui mijloc de transport deținut de un nerezident, taxa asupra mijlocului de transport se plătește integral în momentul înregistrării mijlocului de transport la compartimentul de specialitate al autorității de administrație publică locală.

CAPITOLUL II

20

CONTABILITATEA DATORIILOR FISCALE

Relațiile de decontare cu bugetul de stat și cu alte organisme publice sunt în primul rând consecința derulării și decontării obligațiilor fiscale. Aceste obligații ale întreprinderii se pot grupa astfel:

a) obligații fiscale suportate de întreprindere în funcție de natura rezultatului fiscal.În această categorie se înscrie impozitul pe profit, respectiv impozitul pe venit, în cazul microîntreprinderilor.

b) impozite și taxe suportate de întreprindere indiferent de natura rezultatului fiscal (profit sau pierdere). În această categorie se înscriu accizele, taxele vamale, impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, etc.

e) impozite și taxe colectate de întreprindere de la terți in contul bugetului de stat: este cazul impozitului pe veniturile de natura salariilor suportate de salariați, impozitul pe dividende suportat de asociați sau acționari și TVA suportată de consumatorul final.

Obligațiile fiscale suportate de întreprindere funcționează în baza unor reglementări fiscale și conduc la diminuarea rezultatelor unității și presupun existența unei trezorerii pozitive pentru a permite onorarea acestora. În ceea ce privește impozitul pe veniturile de natura salariilor, impozitul pe dividende și TVA, întreprinderea acționează ca un colector de impozite (prin stopaj la sursă), având obligația virării acestora la bugetul de stat.

Având în vedere alt criteriu de grupare, respectiv acela al destinatarului impozitelor și taxelor, se pot evidenția: decontările cu bugetul de stat și decontări cu alte organisme publice, respectiv impozite și taxe locale (impozitul pe clădiri și pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și reclamă, etc.) ori contribuții pentru constituirea unor fonduri speciale.

Toate aceste operații, cu caracter fiscal se evidentiază în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 44 „Bugetul statului, fonduri speciale si conturi asimilate".

2.1. Contabilitatea impozitului pe profit și a impozitului pe venitul microîntreprinderii

Impozitul pe profit/venit reprezintă una dintre formele de bază de alimentare cu resurse a bugetului de stat pe seama veniturilor realizate de agenții economici.Baza legală care reglementează impozitul pe profit, respectiv a impozitului pe venitul micrîntreprinderii o reprezintă Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, precum și O.G. nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, cu modificările ulterioare din Legea nr. 111/2003.

Baza de calcul o reprezintă profitul impozabil determinat ca diferentă între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, plus cheltuielile nedeductibile fiscal, minus veniturile neimpozabile, minus pierderile fiscale provenite din anii precedenți (maxim 5 ani de la data înregistrării pierderii).Principalele cheltuieli nedeductibile sunt:

cheltuiala cu impozitul pe profit; amenzile, confiscările, majorările sj penalitățile de întârziere datorate către

autorităție române, altele decât cele prevăzute în contractele comerciale;

21

cheltuielile cu diurna care depăsesc de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele considerate deductibile;

cheltuielile sociale care depășesc limita considerată deductibilă conform legii anuale a bugetului de stat;

cheltuielile de protocol care depășesc limita de 2% asupra diferenței dintre totalul veniturilor și cheltuielilor înregistrate, la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile și se scad veniturile neimpozabile;

cheltuielile aferente stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă în gestiune sau degradate și neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, inclusiv T.V.A. aferentă;

cheltuielile înregistrate în contabilitate care au la bază un document justificativ, potrivit Legii 82/1991 a contabilității, cu modificările ulterioare etc.

Sunt condiționate la deducere o seamă de cheltuieli, astfel:

cheltuielile cu dobânzile (integral), dacă gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât 3;

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervei legale de 5% din profitul contabil, până la atingerea a 20% din capitalul social;

cheltuielile de sponzorizare și/sau mecenat, efectuate în limita a 5% asupra diferenței dintre totalul veniturilor și totalul cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puțin cheltuiala cu impozitul pe profit și cheltuielile cu sponzorizarea;

perisabilitățile, în limitele aprobate prin norme; provizionele constituite potrivit H.G. nr. 830/2002 (clienti neîncasați, garanțiile de

bună execuție acordate clienților și garanții de bună execuție aferente contractelor externe), etc.

Veniturile neimpozabile constau din:

dividendele primite de către o persoană juridică română de la o alta persoană juridică română;

diferențele favorabile de valoare ale titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune sau ca urmare a compensării unor creanțe la societatea la care se dețin participații;

veniturile rezultate din anularea datoriilor și care au fost considerate cheltuieli nedeductibile, precum și din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere;

alte venituri neimpozabile prevăzute în acte normative speciale. Cota de impunere este de 16% cu unele excepții:

22

- contribuabilii ce obțin venituri din activitatea barurilor da noapte, a discotecilor și a cazinourilor, unde impozitul profit nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activiități;

- Banca Națională a României plătește un impozit pe profit calculat prin aplicarea cotei de 80%;

- exportatorii plătesc o cotă de 16% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor din exporturi încasate într-un cont bancar din România, în raport cu volumul total al veniturilor.

Impozitul pe profit se calculează, evidențiază și achită trimestrial și cumulat de la începutul anului, până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare sfârșitului de trimestru. Pentru trimestrul IV se plătște un impozit pe profit egal cu cel din trimestrul III, până în data de 25 ianuarie, urmând ca regularizarea să se facă pe baza datelor din situațiile financiare anuale până la termenul prevăzut pentru depunerea acestora.

Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sunt obligați să întocmească un registru de evidență fiscală achiziționat de la organul fiscal teritorial, care va fi numerotat, șnuruit și parafat. Acesta se completează cu toate informațiile cu privire la modul de determiinare a profitului contabil și a profitului fiscal, în concordantă cu balanța de verificare și registrul jurnal. Impozitul pe profit astfel determinat va fi declarat la organul fiscal teritorial pe declarația trimestrială privind obligațiile intreprinderii la bugetul consolidat de stat.

Microîntreprinderile sunt impozitate după O.G. nr. 24/2001, aprobată și modificata de Legea 111/2003 privind impunerea microîntreprinderilor. Sunt încadrate la această categorie persoanele juridice ce îndeplinesc cumulativ la 31 decembrie următoarele condiții :

sunt producătoare de bunuri materile, prestează servicii și/sau desfășoară activitate de comerț;

au între 1 și 9 salariați; au realizat venituri, reprezentând echivalentul în lei, pănă la 100.000 euro inclusiv; au capital integral privat;

Aceste întreprinderi pot opta pentru un impozit pe venit calculat trimestrial prin aplicarea unei cote de 3% asupra veniturilor cumulate obținute și evidențiate în creditul conturilor din clasa a 7-a „Conturi de venituri". Plata impozitului se face trimestnal până în data de 25, inclusiv, a lunii următoare ìnchiderii trimestrului.

Contabilitatea decontărilor cu bugetul de stat privind impozitul pe profìt, se realizează cu ajutorul contului 4411 „Impozitul pe profìt", cont bifuncțional.Contul 4411 „Impozitul pe profìt" se creditează:

- trimestrial, cu impozitul pe profìt datorat de întreprindere care intră în sfera de aplicare a Legii 414/2002, prin contul 691;

Contul 4411 „Impozitul pe profìt" se debitează:- trimestrial, cu impozitul pe profìt virat la bugetul de stat, prin contul 512

2.2. Contabilitatea impozitului pe venitul din salariiÎn derularea activității oricărei întreprinderi, un rol esențial il are forța de muncă.

Întreprinderile au obligații față de salariații lor pentru recompensarea muncii prestate de aceștia sub forma salariilor. Mărimea salariilor se stabilește în raport cu forma de organizare a unității, modul de autofinanțare și cu caracterul activității.

23

Persoanele fizice sau juridice care angajează personal salariat nu pot negocia și stabili salarii prin contractul individual de muncă sub salariul minim brut pe tară (la nivel național fixat, pe lună, prin norme legale, de la 01.01.2010 fiind de 800 lei).

Datoriile totale ale unității față de personal, sunt determinate in cadrul fondului de salarii ce cuprinde: salariile de bază pentru munca prestată; sporurile pentru condiții deosebite de muncă, pentru orele suplimentare lucrate, pentru vechime in muncă, pentru lucrul în timpul noptii etc; adaosurile sub forma premiilor acordate din fondul de premiere constituit pe seama fondului de salarii; indexările de salariu; indemnizatiile pentru concediu de odihnă; indemnizatiile pentru incapacitate temporară de muncă pătite din fondul de salarii; conform Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările ulterioare se prevede că sumele datorate în primele 7, 12, respectiv 17 zile pe perioada concediilor medicale,în funcție de numărul da angajați de care dispune întreprinderea (până la 20,100, respectiv peste 100), să se suporte de unitate din fondul de salarii; alte drepturi în bani sau în natură cuvenite personalului pentru munca prestată și care sunt prevăzute sa fie suportate din fondul de salarii. Sunt incluse în fondul de salarii și indemnizațiile plățiile personalului care lucrează pe bază de contract de muncà cu timp partial (cenzori, experti contabili etc).Din salariile cuvenite angajaților se operează, de către angajator, urmatoarele rețineri legale: 9,5 % contribția la asigurările sociale; 1 % contribuția la fondul de șomaj; 6,5 % contribuția la asigurările sociale de sănătate; impozitul pe veniturile din salarii, în prezent în cota unică de 16% aplicată bazei de calcul a impozitului (baza calcul impozit = total venituri realizate - valoarea reținerilor legale - deducerea personală acordată)

Toate operațiunile implicate la stabilirea salariilor cuvenite angajațiilor, operarea reținerilor și achitarea sumelor nete sunt cunoscute generic sub denumirea de decontări cu personalul.

Începând cu 1 ianuarie 2000, impozitul pe salariu a devenit impozitul pe venitul din salariu, salariul reprezentànd o sursa de venit supusă globalizării anuale (O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit).începând cu 1 ianuarie 2002 a intrat in vigoare Ordonanta Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 493/2001.Impozitul pe veniturile din salarii se determină lunar de către angajator și se stopează la sursă. El se reține lunar din veniturile totale cuvenite salariaților și se virează la bugetul de stat, la data chenzinei a II-a, odată cu plata acestora, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare, reprezentând plați anticipate, in contul impozitului anual datorat.In vederea efectuării operației de impozitare lunară se iau in calcul:

venitul brut, adică suma veniturilor lunare realizate de salariat, pe fìecare loc de realizare a venitului;

baza de calcul, se obține prin scăderea din venitul brut a următoarelor elemente: contribuții obligatorii reținute conform legii (CAS-9,5%; CASS-6,5%; fond șomaj-1%), precum și deducerea personală. Nu se acordă deducere personale pentru veniturile din salarii obținute în afara funcției de bază.

cota lunară de impozit, care inmulțită cu baza de calcul rezultă impozitul datorat lunar și reprezintă plăți anticipate, în prezent cota fiind unică 16%.

Contabilitatea impozitului pe veniturile din salarii se realizează cu ajutorul contului 444 „Impozitul pe salarii", care este un cont de pasiv. Contul se creditează cu impozitul

24

lunar, reținut pe statele de piață, aferent salariilor și veniturilor asimilate acestora, în corespondentă cu conturile 421,423,424.

Contul se debitează cu sumele virate bugetului de stat, reprezentând impozitul pe veniturile de natura salariilor și asimilate acestora, prin contul 5121, sau prin contul 5311 in cazul plății acestui impozit în numerar la casieria Trezoreriei din teritoriu.Soldul la sfârșitul lunii este ereditar și reprezintă impozitul reținut salariaților și datorat bugetului de stat și care trebuie virat, in luna următoare, la data plătii chenzinei aIIi-a, dar nu mai târziu de 25 a lunii.

2.3. Contabilitatea altor impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului destat sau bugetelor locale

Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 306/2002, se precizează:„la alte impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetulor locale se cuprind: impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat și alte impozite și taxe". La alte impozite și taxe se evidențiază și taxele vamale și accizele ca și obligații fiscale importante față de bugetul de stat. Conform Legii contabilitătii nr. 82/1991 și a reglementărilor ulterioare, O.M.F.P. nr 94/2001 și 306/2002, contabilitatea analitică a acestora se conduce pe feluri de impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului central sau local.

Astfel datoriile față de bugetul de stat se pot grupa în impozite directe (impozitul pe dividende) și impozite și taxe indirecte (accizele, taxele vamale), iar datoriile față de bugetele locale se pot grupa în impozite și taxe directe (impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport), respectiv impozite și taxe indirecte (taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, taxe pentru folosirea mijloacelor de reclama și publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră).Aceste impozite, cu structură eterogenă se evidențiază în contabilitate cu ajutorul contului 446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate", cont de pasiv.

Contul 446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate" se creditează:- cu valoarea impozitelor (pe clădiri, pe teren), taxelor (pe teren, pe mijloacele de

transport) datorate, prin contul 635; cu valoarea accizelor datorate de producători sau de cei care prelucrează produse supuse accizelor, prin contul 635, iar pentru accizele aferente importatorilor,prin contul 371; cu valoarea taxelor vamale datorate aferente bunurilor importate, prin conturile 212, 213, 214, 301, 302, 303, 361, 371, 381; cu impozitul pe dividende datorat, prin contul 457; cu repartizările făcute din beneficiile nete ale regiilor autonome, cuvenite bugetului, prin contul i 17.Contul 446 „Alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate" se debitează:

cu plățile efectuate către bugetul central sau local privind alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, prin contul 5121;

cu eventualele datorii anulate, prin contul 758.Soldul ereditar al contului evidențiază datorii neachitate față de bugetul de stat sau local.

CAPITOLUL III

25

CONTROLUL FISCAL

3.1. Definirea, rolul, importantă și formele controlului fiscal

Constituția României, modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003 art.56, precizează obligația cetățenilor români de a contribui, prin intermediul impozitelor și taxelor, denumite "contribuții financiare", la cheltuielile publice. La alineatul (2) al aceluiași articol se prevede că "Sisteul legal de impunere trebuie să asigure repartizarea justă a sarcinilor fiscale".

Pe baza acestor principii constituționale și a concepției moderne, democratice a statului și administrației, inspecția fiscală are drept scop exclusiv corectitudinea fiscală, aceea ce înseamnă că stabilirea unei diferențe de impozit nu este neapărat un obiectiv al inspecției fiscale, ci unul din efectele sale și astfel, o contribuție a administrației pentru a asigura principiul impozitării uniforme. Derivat din principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii, acest principiu are rang constituțional.

Într-un sistem declarativ, inspecția fiscală este un instrument indispensabil pentru asigurarea principiului constituțional al egalității impunerii pentru toți cetățenii.

Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității, legalității și sincerității declarațiilor de impozite și taxe, verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili, precum și activitatea de investigare și constatare a evaziunii fiscale.

Obligațiile fiscale cuprind: Obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile, sau după caz, impozitele

datorate, taxele și contribuțiile la fondurile speciale; Obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și de piață, la

termenele legale, impozitele, taxele, contribuțiile la fondurile speciale, precum și impozitele realizate cu stopaj la sursă;

Orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Sunt contribuabili, sau supuși controlului fiscal: persoane fizice sau juridice, române și străine, asociațiile fără personalitate juridică, cărora le revin, în condițiile legii obligații fiscale.

Controlul fiscal se exercită de organele de control fiscal din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și al unităților sale teritoriale, precum și de către serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale. Organele de control fiscal îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. Organizarea, competența teritorială și atribuțiile aparatului de control fiscal se aprobă de către Ministerul Finanțelor Publice.

Formele controlului fiscal sunt diferențiate în funcție de mai multe elemente de interes ale verificării contribuabilului, și anume:

Din punct de vedere al scopului controlului fiscal

26

Control informativ - are caracter educativ și informează agenții economici nou înregistrați, asupra drepturilor și obligațiilor fiscale ce le revin;

Control de rutină - are scopul de a menține legătura cu contribuabilul și urmărește modul de respectare de către acesta a obligațiilor de înregistrare ca plătitor de impozite și taxe, precum și a celor fiscale.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere, controlul fiscal poate fi : Control general, când cuprinde verificarea tuturor aspectelor legate de obligațiile

fiscale datorate de contribuabil pentru o perioadă determinată de timp; Control partial când se verifică doar anumite taxe și impozite pe o perioadă

determinată de timp.

Dinpunct de vedere al operațiunilor supuse controlului fiscal, acesta poate fi: Control complet (aprofundat, de fond) când se verifică toate operațiunile,

documentele și evidențele care stau la baza calculării și urmăririi unui impozit; Control selectiv (prin sondaj) când se verifică doar anumite operațiuni, documente

care stau la baza calcului și evidenței unui impozit;

Din punct de vedere al cunoașterii realității unor operatiuni ce nasc obligații fiscale: Control documentar, (care la rândul său poate fi de formă sau de conținut), când se

examinează forma și continutul evidențelor pentru stabilirea realității și legalității operațiunilor pe baza documentelor prezentate de contribuabil. Scopul principal al acestui tip de control fiscal este acela de a compara evidențele contabile și a documentelor primare cu datele din declarațiile și deconturile depuse de contribuabil, în vederea stabilirii corectitudinii sumelor plătite, precum și a respectării termenelor de plată.

Control faptic, prin care se verifică existența și mișcarea mijloacelor materiale și bănești și modul cum acestea sunt reflectate în documente pentru a cunoaște sinceritatea contribuabilului în întocmirea evidențelor fiscale și a declarațiilor sale fiscale, precum și pentru a identifica cazuri de evaziune fiscală

3.2. Selectarea contribuabilului ce urmează a fi controlat. Regulile procedurii de control fiscal

Principiile care trebuie urmărite în selectarea cazurilor sunt cele ale eficienței inspecțiilor fiscale și a aplicării în mod corect și unitar a legislației fiscale.

Principiul de selectare privind efìciența inspecțiilor fiscale: - reglementat de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată -art. 92

Activitatea fiscală nu are personal suficient pentru a putea efectua inspecții fiscale la toți contribuabilii, pentru întreaga perioadă de impunere. Din acest motiv, eficiența inspecției fiscale depinde în mare măsură de selectarea adecvată a cazurilor. Aceasta înseamnă că, în măsura în care acest lucru este posibil, contribuabilii care necesită o inspecție fiscală, trebuie sa fie supuși verificării în termenul de prescripție, în schimb, contribuabilii la care nu există rectificări de impozite sau acestea sunt foarte puțin probabile,

27

pe baza dosarului sau experienței acumulate de administrațiile fiscale, nu trebuie să fie inclusi în programul de control fiscal.

Selectarea contribuabililor, conform politicii descrise mai sus, conduce la un control de necesitate. Elementele de cunoaștere, de mare ajutor în selectarea unui contribuabil pentru programul de inspecție fiscală, sunt următoarele:

informațiile furnizate de dosarul fiscal privind conformarea voluntară a contribuabilului;

constatările rezultate în urma controalelor fiscale precedente; existența unei cereri de control fiscal; existența unor indicii, din partea unor administrații fiscale sau instituții, privind fapte

care pot conduce la stabilirea de obligații fiscale suplimentare; existența unui risc fiscal ridicat, specific unor anumite domenii de activitate cum ar fi

cazinouri, baruri de noapte, producție și vânzare de băuturi alcoolice, etc.Inspecția fiscală se poate baza pe elemente aleatorii de selecție, astfel încât sa nu poată

fi previzibilă. Caracterul imprevizibil al controlului fiscal face parte din efectul său preventiv. Ideală ar fi combinarea celor două principii și anume selectarea în funcție de riscuri și selectarea aleatorie, pentru a obține un raport echilibrat în selectarea contribuabililor pentru inspectia fiscală.

Principiul de selecție privind uniformitatea impunerii (inspecția fiscală generala) — selectarea aleatorie : acest principiu prezintă o importanță deosebită, deoarece derivă din principiul egalității tuturor cetățenilor în fața legii și în fața administrației. Respectarea acestui principiu înseamnă că densitatea inspecțiilor fiscale efectuate la societăți care prezintă aceleași riscuri fiscale (în funcție de activitate, mărime, etc.) trebuie să fie asemănătoare în toată țara.

Un scop al controlului fiscal îl reprezintă detectarea evaziunii fiscale. Se pot considera indicatori de evaziune fiscală nedepunerea declarațiilor fiscale și/sau neînregistrarea fiscală. De asemenea refuzul de a fi supus inspecției fiscale sau o atitudine necooperantă cu echipa de control, precum și prezentarea unor documente false pentru a susține unele afirmații, distrugerea unor probe documentare, etc. reprezintă cu certitudine tendința contribuabilului spre evaziune fiscală. Inspectorul fiscal trebuie sa poată face diferența între erorile făcute de contribuabil în mod neintenționat și cele comise cu bună știintă, în scopul reducerii impozitelor.

Codul de procedură fiscală stabilește formele inspecției fiscale și procedurile de control utilizate de inspectorii fiscali în acțiunile programate a se efectua.

Pentru a-și realiza atribuțiile, inspecția fiscală poate aplica diverse forme ale procedurii de control cum ar fi controlul inopinat, control încrucișat sau prin sondaj. Metodele și procedurile de control pot fi combinate în funcție de obiectivele acțiunii de inspecție fiscală, de gradul de conformare voluntară a contribuabilului, de structura sa organizatorică, etc. Aceste metode se aleg și în funcție de timpul pe care echipa de control îl are la dispoziție (limita de 3 sau 6 luni) pentru efectuarea controlului. O inspecție fiscală de calitate constă în examinarea documentelor contribuabilului, astfel încât aceasta să scoată la iveală, dacă este cazul, faptele relevante privind abaterile de la legislația fiscală și astfel, să depisteze eventuala evaziune fiscală.

Controlul fiscal se efectuează: pe perioada stabilită de organele de control fiscal, funcție de obiectivele

controlului;

28

o singură data pentru fiecare impozit si pentru fiecare perioadă supusă controlului.

Prin excepție, conducătorul organului de control fiscal competent poate decide repetarea controlului pentru o anumită perioadă, dacă de la data încheierii controlului fiscal și până la împlinirea termenului de prescripție apar date suplimentare, necunoscute organului de control fiscal la data efectuării controlului, care influențează sau modifică rezultatele acestuia.

Reverificarea unei perioade impozabile se realizează doar la inițiativa organelor de control și nu la solicitarea contribuabilului , acesta din urmă având dreptul de a contesta deciziile organului de control fiscal.

3.3. Exercitarea controlului fiscal privind impozitele directe la o societate comercială

3.3.1. Actele de control fiscalA) Actele elaborate înainte de desfășurarea acțiunilor de control fiscalÎnainte de desfășurarea acțiunii de control fiscal, organul de control fiscal înștiițează

contribuabilul cu privire la acțiunea de control și la drepturile sale prin avizul de verificare. În avizul de verificare se menționează și obligația contribuabilului de a pune la dispoziția organelor de control fiscal toate documentele și evidentele contabile și de a asigura condițiile necesare pentru desfășurarea optimă a controlului fiscal. Avizul de verificare este însoțit de un extras din Cartea drepturilor și obligațiilor contribuabilului, și se comunică prin poștă cu cel puțin 5 zile înaintea începerii efective a acțiunii de control fiscal. În cazul efectuării unui control inopinat, reclamații privind cazuri de evaziune fiscală, precum și în cazul verifìcării unor sesizări nu se transmite aviz. Prin semnarea avizului de verificare, contribuabilul confirmă luarea la cunoștință despre drepturile și obligațiile sale.

Pentru motive întemeiate, contribuabilul poate solicita modificarea cu maxim 15 zile lucrătoare a datei de începere a controlului fiscal. Solicitarea contribuabilului pentru amânarea datei începerii controlului fiscal se adresează în scris organului fiscal competent, în termen de 5 zile de la primirea și semnarea avizului de verificare. Solicitarea se consideră acceptată în contextul unor motive întemeiate, situație în care organul de control fiscal transmite contribuabilului un nou aviz de verificare în care se menționează data la care a fost reprogramat controlul fiscal. O nouă amânare nu mai este admisă.

Împuternicirea scrisă (ordinul de deplasare) se emite de conducătorul unității fiscale competente pentru prezentarea organului de control fiscal la contribuabil pentru efectuarea controlului fiscal.

Contribuabilul care, din proprie initiativă, solicită să fie controlat, se adresează în scris organului fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul sau sediul fiscal printr-o cerere de a fi controlat. În această cerere contribuabilul își va motiva cererea. În cazul în care cererea a fost admisă, organul de control transmite avizul de verificare, în caz contrar organul de control fiscal va înstiința contribuabilul în scris cu privire la refuz.

B) Actele întocmite pe timpul desfășurării acțiunii de controlOrganele de control au dreptul să rețină în scopul protejării împotriva înstrăinării sau

distrugerii unor documente, acte, registre etc, sau orice alt element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabil. În această

29

situație, organul de control întocmește dovada reținerii documentelor . Pe baza acesteia, probele pot fi reținute maximum 30 de zile, eventual până la 90 de zile (cu aprobarea conducerii organului fiscal). Acest document trebuie să poată individualiza dovada reținută. Actul se întocmește în 2 exemplare care vor fi semnate de către contribuabil și organul fiscal, câte unul pentru fiecare parte.

Pe baza întocmirii referatului de către inspector, în care acesta motivează solicitarea accesului în afara programului normal de lucru al contribuabilului, se eliberează autorizarea scrisă a conducătorului organului de control fiscal. Accesul echipei de control în orice incintă a sediului contribuabilului în afara programului normal de lucru trebuie să se realizeze cu acordul contribuabilului, care este un acord scris înregistrat la registratura agentului controlat și este anexat la procesul-verbal încheiat cu ocazia controlului.

Solicitarea de informații de la persoane fizice sau juridice, organe ale administrației publice și instituții publice este actul prin care organul de control solicită informații de la persoane fizice sau juridice care dețin în păstrare sau administrare bunuri sau sume de bani ale contribuabilului, care au relații comerciale cu acesta sau pot da informații cu privire la operațiunile verificate. Această solicitare se adresează în scris.

Toate informațile primite de organul fiscal sunt supuse secretului fiscal.

C) Actele în care se consemnează rezultatele controlului fiscalDatele și informațile culese de inspector în timpul desfășurării controlului fiscal se

consemnează în mod obligatoriu, după caz, în: Proces-verbal de control, Nota de constatare și Procesul-verbal de contravenție.

Procesul-verbal de control este documentul bilateral, întocmit în două exemplare, dintre care unul se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului și un exemplar rămâne la contribuabil, se redactează astfel încât să poată fi citit independent de alte documente și sa nu dea posibilitatea mai multor interpretări. Acest act cuprinde cel puțin următoarele patru capitole având o structură unică pentru toate acțiunile de control efectuate.

Capitolul I cuprinde date referitoare la unitatea fiscală care a dispus controlul fiscal, datele privind inspectorul care a efectuat controlul, obiectivele controlului, perioada supusă controlului fiscal și tipul de control efectuat.

Capitolul II include datele generale despre contribuabil cum ar fi : datele sale de identificare la O.R.C., codul unic de înregistrare fiscală, sediul social, date și sedii ale filialelor dacă este cazul, forma de proprietate, tipul activității desfășurate, codul CAEN, cifra de afaceri conform ultimului bilanț aprobat, capital subscris și vărsat, conducătorul unității, persoana care răspunde de conducerea evidenței contabile, persoana desemnată să reprezinte societatea pe timpul controlului, conturile IBAN deschise la bănci, datele privind clientii și furnizorii stabili cu care există relatii de afaceri.

Capitolul III reprezintă, de fapt, partea principală a procesului-verbal și cuprinde constatările efective ale inspectorului și se structurează pe impozitele care au făcut obiectul controlului. Pentru fiecare impozit în parte se au în vedere aspecte legate de baza legală pentru stabilirea, calcularea și varsarea impozitului, constatările inspectorului, prezentate în mod concret clar și precis, dispozițiile legale încălcate cu trimitere directă la textul legii, consecințele fiscale ale constatărilor, contravențiile constatate, numărul procesului-verbal de contravenție întocmit, justificări ale contribuabilului cu privire la debitele stabilite, identificarea celor răspunzători, măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea deficientelor si intrarea în legalițate, plățile efectuate de contribuabil, în timpul și ca urmare a controlului fiscal.

30

Capitolul IV cuprinde sintetic constatările efectuate, diferențe de impozite stabilite, majorări penalități de întârziere calculate, precum și alte informații relevante și mențiunea că toate documentele puse la dispoziția inspectorului au fost restituite.

Anexele procesului-verbal de control cuprind informații sintetizate pentru fiecare impozit în parte, respectiv conțin calculul detaliat al tuturor obligațiilor stabilite inclusiv al majorărilor de întârziere corespunzătoare, orice alt act sau document emis în timpul desfășurării controlului. Procesul-verbal de control fiscal se semnează de inspectorul care a efectuat controlul fiscal, căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în procesul-verbal de control și de către contribuabil prin reprezentantul sau legal, după care se înregistrează la registratura contribuabilului dându-se același număr și aceeași dată pentru fiecare exemplar. Procesul-verbal de control reprezintă titlu de creanță pentru diferențele constatate care trebuie plătite în maximum 15 zile de la data comunicării rezultatelor controlului.

Nota de constatare consemnează constatările cu privire la natura activităților producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea surselor impozabile, în cazul în care există divergente între organul de control și contribuabil referitoare la constatările efectuate, stabilirea realității faptelor se realizează în prezența unor martori. Nota de constatare cuprinde și măsurile operative dispuse pentru remedierea deficiențelor și se semnează după caz de inspectorii de control fiscal, reprezentantul contribuabilului ori de martori.

Procesul-verbal de contravenție se încheie pentru acele fapte a căror constatare și sancționare sunt de competența organului de control fiscal, conform legii în vigoare și reprezintă titlu executoriu pentru sancțiunile contravenționale după rămânerea acestora definitive prin neexercitarea căilor de atac sau stabilite ca definitive în instanța de judecată, dacă s-a exercitat atacul actului și instanța decide în favoarea organului de control fiscal. Conform titlului X art. 189 din codul de procedura fiscală, constituie contravenții următoarele fapte:

nedepunerea la termenele preăzute de lege a declarațiilor de înregistrare fiscală sau de mențiuni;

nedeclararea la termenele prevăzute de lege a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;

nerespectarea obligațiilor cu privire la prezentarea de înscrisuri nerespectarea obligației ìnscrierii codului de identificare fiscală pe documente nerespectarea de către plătitorii de salarii și venituri asimilate salariilor a obligațiilor

privind completarea și păstrarea fișelor fiscale; neîndeplinirea obligațiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau,

după caz, la terțe, persoane a formularelor si documentelor prevăzute de legea fiscală, altele decât declarațiile fiscale și declarațiile de înregistrare fiscală sau de mențiuni;

nerespectarea de către bănci a obligațiilor privind furnizarea informațiilor și a obligațiilor de decontare prevăzute de codul de procedură fiscală

refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contribuțiilor datorate bugetului general consolidat, în vederea stabilirii realității declarației fiscale;

31

nereținerea, potrivit legii, de către plătitorii obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentînd impozite și contribuții cu reținere la sursă;

reținerea și nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligațiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu retinere la sursă, daca nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, sa fie considerate infracțiuni, etc.

Codul de procedura fiscală precizează amenzile contravenționale care pot fi dispuse de către organul de control fiscal în funcție de constatările privind nerespectarea prevederilor legale.

3.3.2. Verificarea aspectelor de natură fiscalăLa începutul inspecției fiscale se va urmări modul în care contribuabilul și-a stabilit și

declarat impozitele, taxele și contribuțiile potrivit prevederilor legale. Riscul fiscal poate apare atunci când contribuabilul aplică un regim de impunere favorabil în contradicție cu legea fiscală. Regimul de impunere trebuie stabilit în funcție de statutul fiscal al contribuabilului. Impozitele datorate de contribuabil sunt stabilite în funcție de: forma de organizare, condițiile prevăzute de legile fiscale, activitatea impozabilă, locul de desfășurare a activității impozabile. Se va avea în vedere faptul că o fraudă poate reieși și din locul desfășurării activității impozabile. De exemplu: un contribuabil se va plasa cu sigurantă în zone libere sau defavorizate, chiar dacă activitățile impozabile sunt realizate în alte zone.

Calculul impozitului fiscal are la baza rezultatul fiscal, stabilit astfel:

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil + Nedeductibile fiscal - Deductibile fiscal

Examinarea obligatiilor declarative ale contribuabililor Organul de inspecție fiscală, în urma examinării obligațiilor declarative, trebuie să constate: dacă s-au întocmit declarațiile fiscale pentru toate impozitele, taxele și contribuțiile datorate, conform statutului fiscal, dacă impozitele datorate au fost stabilite conform sistemelor de impozitare ce trebuie să le aplice contribuabilul, potrivit statutului fiscal; dacă declarațiile fiscale au fost depuse la termenele de scadență, motivul depunerii declarațiilor fiscale rectificative, modificările privind statutul fiscal al contribuabilului dacă declarațiile fiscale sunt întocmite corect și în conformitate cu prevederile legale; dacă declarațiile fiscale au fost semnate de reprezentanții legali ai contribuabilului.

Organul de inspecție fiscală trebuie să examineze obligațiile declarative pe întreaga perioadă a inspecției fiscale prin compararea obligațiilor din declarațiile fiscale depuse de contribuabil la organul fiscal competent cu situția fiscală reală stabilită în urma verificării. Prin diferența dintre situația fiscală reală și obligațiile fiscale declorate de contribuabil pot rezulta diferențe de impozite.

Dacă organul de inspecție fiscală constată abateri cu privire la modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale se vor lua măsuri prin actul de inspecție fiscală și anume:

va stabili obligația pentru contribuabil de a declara impozitele, taxele și contribuțiile care nu au fost declarate;

contribuabilul va fi sancționat contravențional, dacă fapta săvârșită nu constituie infracțiune.

Legătura dintre contabilitate și declarațiile fiscale

32

Organele de inspecție fiscală trebuie să examineze respectarea prevederilor legale privind organizarea contabilității de către contribuabil (regularitatea și sinceritatea contabilității). Inspectorii fiscali trebuie să se asigure, de asemenea, că datele din declarațiile fiscale sunt corect stabilite, și anume dacă acestea se regăsesc în evidențele contabile și fiscale, în plus, pentru impozitul pe profit trebuie să se examineze, dacă la baza stabilirii rezultatului fiscal au stat valorile fiscale (știind că intre valorile contabile și vlorile fìscale ale activelor, pasivelor, veniturilor și cheltuielilor putem avea diferențe). Organele de inspecție fiscală vor examina, atât documentele contabile, cât și pe cele specifice evidenței fiscale, ca de exemplu: registrul de evidență fiscală, jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru cumpărări, situații de calcul a amortizării fiscale, a cheltuielilor plafonate, a provizioanelor etc, alte registre.

3.3.3. Verificarea aspectelor de natură juridicăInformațiile de natură juridică rezultă din documentele care furnizează elementele de

identificare a contribuabililor, plătitorilor de impozite, taxelor și contribuțiilor. În situațiile în care se produc modificări statutare, verificarea va avea în vedere următoarele: conținutul modificărilor statutare, existența unor eventuale consecințe fiscale ale modificărilor statutare, schimbarea totală sau parțială a activității, schimbarea regimului de impozitare.

Modificarea formei juridice poate determina apariția unei noi persoane juridice, și totodată, poate determina modificarea regimului fiscal. Se analizează eventuale fuziuni, divizări sau asocieri, prin care se poate ascunde masa impozabilă. Se vor verifica extrasele de la Oficiul Registrului Comertului, actul constitutiv, hotărâri ale AGA și Consiliului de Administrație. Evoluția capitalului social poate da informații cu privire la impozitarea acționarilor și pot demonstra anumite tendințe în evoluția unei societăți. Analiza istoricului societății prin prisma administratorilor și conducerii executive poate furniza informații utile sub aspectul relațiilor comerciale privilegiate cu alte societăti sau persoane fizice cu care aceștia au fost sau se află în legatură de interes. Aceste informații sunt necesare pentru a analiza legatura de cauzalitate între activele societății și averea administratorilor și a rudelor acestora. O asemenea analiză poate fi utilizată în decizia de antrenare a răspunderii solidare a administratorilor, asociaților, acționarilor și oricăror altor persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.

Modificarea capitalului social reprezintă un alt obiectiv al verificării cu scopul determinării realității și normalității creșterii sau descreșterii de capital și anume majorarea prin vărsare de numerar să fie in concordanță cu veniturile asociatului/acționarului, respectiv dacă reducerea capitalului social este conformă cu actul constitutiv și se analizează eventualele implicații fiscale respectiv analiza capacității de plată a obligațiilor fiscale generate de reducerea de capital. Se va verifica modul în care bunurile constituite ca aport în natură sunt efectiv utilizate de către societate și nu în scopul personal al acționarului.

Existența unor relații de familie între asociați ori existența unor organe de conducere comune societății-mama și filialei sale face să se prezume caracterul fictiv al aportului în natură.

Confuzia de patrimoniu se intâlneste, în special, în cazul grupului de societăți, când societățile componente nu sunt independente, ci simple elemente menite să realizeze interesul grupului, ori cînd au aceiași administratori, iși efectuează prestații fără echivalent (ìmprumuturi, asociere în participațiune, etc). În condițiile subscrierii aportului în natură de

33

către o persoană juridică se va verifica baza de calcul a amortizării în corelație cu valoarea fiscală a bunurilor din evidența contribuabilului care a subscris acest aport în natură.

În cazul asocierii în participațiune se verifica dacă asocierea în participațiune încheiată între societăți comerciale controlate de aceeași persoană ori grup de persoane, are scopul realizării unor activități reale și nu scopul reducerii în mod nejustificat a profitului brut cu sume cu titlul de cheltuieli deductibile (mai ales când una dintre societățile memore asocierii înregistrează pierderi).

Întocmirea, certificarea și publicarea situațiilor financiare reprezintă un alt obiectiv al verificării din prisma întocmirii corecte, a verificării și certificării conform prevederilor legale. Se verifică dacă societatea a fost auditată financiar și dacă situațiile financiare împreună cu raportul administratorului au fost depuse la Oficiul Registrului Comerțului și la organul teritorial fiscal.

3.3.4. Verificarea aspectelor de natură economicăÎn analiza riscurilor economice se vor avea în vedere aspecte privind:

domeniul de activitate; constituirea și evoluția patrimoniului; modalități de comercializare; personalul angajat și riscul muncii la "negru"; natura produselor și serviciilor prestate ;

Domeniul de activitateÎn activitatea de inspecție fiscală se vor identifica riscurile generate și specifice

domeniului de activitate al contribuabilului și se va verifica realitatea și legalitatea activităților desfășurate. În acest sens se vor avea în vedere dacă :

- activitățile desfășurate sunt conform actului constitutiv identificate prin cod CAEN; - există avizele necesare desfășurării activităților cuprinse în actul constitutiv;- activitatea desfășurată necesită autorizații speciale se va verifica existența

autorizației, valabilitatea autorizației, achitarea taxelor de autorizare.Pentru identificarea corectă a activităților desfășurate sunt necesare inspecții pe

teren pentru stabilirea stării de fapt. Se vor identifica activitățile abandonate, urmărindu-se stabilirea cauzelor abandonului unor activități cum ar fi rentabilitate scăzută, concurența mare pe piață, inclusiv idetificarea unor cauze de concurență neloială, scăderea cererii pieței pentru produsul sau serviciul respectiv.

Constituirea și evoluția patrimoniuluiÎn analiza constituirii și evoluției patrimoniului se vor avea în vedere riscurile

generate de mișcările imobilizărilor corporale și necorporale. Examinarea imobilizărilor constituie adesea un mijloc bun de incepere a inspecției fiscale. Valoarea imobilizărilor, vechimea și modul lor de finanțare permit crearea rapidă a unei opinii precise cu privire la situația financiară și patrimonială a contribuabilului.

Ca urmare a analizei activelor se pot identifica dacă anumite imobilizări corporale (iahturi, avioane de turism, imobile care ar putea fi utilizate ca locuintă etc.) au fost sau sunt utilizate în beneficiul personal al asociatului, al acționarului, al administratorului și dacă răspunsul este afirmativ, se va proceda la respingerea dreptului de deducere a TVA - ului, a cheltuielilor cu amortizarea după caz, precum și constatarea și respectiv impunerea unei distribuții implicite pentru beneficiar.

34

Pentru evidențierea corectă a imobilizărilor corporale se va verifica: înregistrarea pe categorii; înregistrări pe locuri de deținere și exploatare; metoda de amortizare practicată stabilirea valorii fiscale

Se va verifica modul de intrare în patrimoniu a imobilizărilor necorporale, respectiv prin: aport în natură la capitalul social, achiziții, gratuit (de exemplu succesiune pentru o persoană fizică), donații. Se va urmări dacă evaluarea titlurilor de valoare deținute este corelată cu valoarea de piață a acestora.

În cazul brevetelor și invențiilor se va verifica dacă : acestea sunt deținute în proprietate cu titlu definitiv, temporar sau cu o licență de exploatare, respectiv dacă brevetele și invențiile deținute sunt în exploatare sau în rezervă. De asemenea se va proceda la: analiza valorilor de achiziție a brevetelor și invențiilor, analiza statutului titularului brevetului față de întreprinderea verificată, analiza activității de cercetare-dezvoltare proprii, verificarea modului de achiziție a brevetelor și mărcilor de la terțe persoane fizice sau juridice.

Modalități de comercializareInspecția fiscală va identifica în activitatea contribuabilului modalitățile de

comercializare utilizate și va stabili eventualele riscuri aferente acestora. Identificarea momentului de transfer al dreptului de proprietate are implicații pentru:

exigibilitatea TVA; înregistrarea veniturilor; stabilirea rezultatului fiscal.

Personalul angajat și riscul muncii la negru Dintre riscurile ce sunt posibil de identificat în activitatea contribuabilului amintim: utilizarea muncii la negru ; declararea unor venituri salariale mai mici decât cele efectiv plătite.

Câteva obiective de control al realității forței de muncă angajate ce trebuie avute în vedere la identificarea riscurilor legate de utilizarea personalului pot fi:

- existența organigramei și statutul personalului angajat cum ar fi: temporar, definitiv, cu timp parțial de lucru, modalități de plată a salariilor, structura personalului angajat, legalitatea contractelor de muncă.

- Calificări (calificat, necalificat, ponderea fiecărei categorii), formare profesională (tehnică, economică, alte specializării), natura sarcinilor (personal de conducere, de execuție), personal detașat la alți contribuabili, politica de resurse umane practicată, etc.

3.3.5. Verificarea aspectelor de natură financiarăÎn derularea inspecțiilor fiscale, un rol important trebuie acordat analizei fluxurilor

financiare ale contribuabililor. În acest sens, se recomandă a fi urmărite cel putin următoarele aspecte:

Aportul la capitalul social și structura acestuia: în natură (modalitățile de evaluare) sau în numerar (în moneda națională sau străină). Aporturile în creanțe nu sunt

35

admise la societățiile pe acțiuni constituite prin subscripție publică și nici la societățiile cu răspundere limitată;

Suficiența capitalului social pentru finanțarea activității, la data inspecției; Existența sau inexistența imprumuturilor acordate de asociați contribuabilului

verificat, cu justificarea provenienței acestora; Analiza gradului de îndatorare în raport cu capacitatea de rambursare a

împrumuturilor; Împrumuturile contractate sunt în lei sau în valută; Dacă împrumuturile au fost justificate din punct de vedere economic, cu aprobarea

organismelor de conducere abilitate (Consiliului de Administrație sau Adunarea Generală), dacă societatea a fost finanțată sub forma unor abandonuri de creanțe de către o societate înrudită;

Verificarea modului de realizare a fìnanțărilor care pot indica existența unor transferuri de profit, dacă societatea are plasamente financiare la terți;

Analiza modului de utilizare a fondurilor imprumutate: achiziționarea de materii prime pentru realizarea de investiții, restituirea altor imprumuturi, etc.

Dacă societatea a efectuat plăți în avans către furnizori și au fost realizate în baza unor contracte;

Situația furnizorilor neachitați; Existența plăților efectuate în avans de către clienții societății și vechimea acestora; Situația obligațiilor restante la bugetul general consolidat; Existența eșalonărilor la plata obligațiilor bugetare și modul în care a fost respectat

graficul aprobat.

Pentru realizarea obiectivelor de mai sus, vor fi solicitate și analizate următoarele categorii de documente: extrase de la Oficiul Registrului Comerțului, statutul societăți, contractele de credit, declarațiile fiscale, rapoartele de audit, contractele încheiate cu clienți sau furnizori, convențiile încheiate pentru esalonarea obligațiilor bugetare, etc.Raporturile juridice cu asociații/acționarii sau administratorii, pot provoca anumite perturbații în activitatea financiară a contribuabilului. În acest sens, se recomandă verificarea și analiza următoarelor aspecte:

Relațiile comerciale sau financiare; Împrumuturile sau avansurile acordate și implicațiile fiscale ale acestora; Avantajele acordate asociațiilor de natura reducerilor comerciale; Dacă bunurile sau serviciile prestate au fost evaluate la valoarea de piață; Dacă există bunuri din patrimoniul contribuabilului care au fost văndute sau date în

folosință personală asociaților/acționarilor sau administratorilor; Aplicarea corectă a regimului de impozitare a dividendelor;

Dacă suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile fumizate către un participant la persoana juridică depășeste prețul pieței pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferența se tratează drept dividend. De asemenea, dacă suma plătită de o persoă juridică pentru bunurile sau serviciile fumizate în favoarea unui acționar sau asociat al persoanei juridice este efectuată în scopul personal al acestuia, atunci suma respectivă

36

este tratată ca dividend. După analiza aspectelor de mai sus și a altora identificate de inspectorul fiscal, se va face și o evaluare fiscală a efectelor acestora. În vederea atingerii obiectivelor de mai sus, se recomandă a fi solicitate și studiate următoarele documente: rapoartele comisiei de cenzori, rapoartele de audit, hotărârile Adunării Generale a Acționarilor, registrul de casă, etc.

Pentru atingerea obiectivelor de control fiscal legate de raporturile dintre angajator și salariați, din prisma impozitului pe venitul din salarii, se vor analiza următoarele aspecte, fără a fi considerate limitative:

Existența documentelor legale de angajare: contracte de muncă, de convenție civilă, de management, etc.

Concordanța dintre drepturile salariale sau de această natură acordate cu cele prevăzute în documentele de angajare;

Existența documentelor prin care se stabilesc drepturile salariale efective: pontaje, state de plată, etc.

Evidențierea în contabilitate a drepturilor salariale acordate; Identificarea și evaluarea avantajelor în bani sau în natură acordate salariatilor; Determinarea bazei impozabile pentru veniturile de natură salarială; Calculul impozitului pe veniturile din salarii sau asimilate acestora; verificarea concordanței dintre sumele înscrise în fișele fiscale ale angajaților cu

cele din documentele de piață și balanța de verificare, pe totalul sumelor.

3.3.6. Verificarea aspectelor de natură contabilăReglementările fiscale, în special cele în materie de impozit pe profit, sunt strâns

legate de reglementările contabile. Chiar dacă o abatere de la reglementările contabile nu conduce neaparat la o modificare a bazei de impozitare, inspectorii trebuie să aibă cunoștințe temeinice privind obligațiile contabile ale societăților, pentru a deține instrumentele necesare realizării unui control fiscal de calitate, pentru a putea detecta orice eventuală tendință a contribuabilului spre evaziune fiscală.

Definirea veniturilor și cheltuielilorVeniturile reprezintă cresteri ale beneficiilor economice, fiind înregistrate ca: intrări,

creșteri de active și descreșteri ale datoriilor, fiind concretizate în creșteri ale capitalului propriu, altele decât contribuțiile acționarilor. Veniturile trebuie evaluate credibil. Veniturile cuprind: sumele din activitățile curente (vânzări, comisioane, dobânzi, dividende, redevențe și chirii), câștigurile obținute din alte surse, de exemplu din vânzarea imobililelor, câștigurile nerealizate (plusuri de valoare) de exemplu din reevaluarea titlurilor de plasament.

Cheltuielile sunt diminuări ale beneficiilor economice, fiind înregistrate ca: ieșiri, scăderi ale valorii activelor, respective creșteri ale datoriilor concretizate în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât distribuiri către acționari. Cheltuielile trebuie evaluate credibil.

Cheltuielile cuprind: sume din activitățile curente, costurile vânzărilor, salarii, amortizări, pierderi realizate din alte surse, de exemplu pierderile înregistrate ca urmare a calamităților, ieșirile de imobilizări, pierderile nerealizate de exemplu creșterea cursului de schimb valutar utilizat pentru evaluarea datoriilor.

Stabilirea rezultatului contabil și fiscal

37

Rezultatul contabil se determina ca diferența între suma tuturor veniturilor înregistrate în exercitiul fiscal și totalitatea chetuielilor aferente realizării veniturilor.

Stabilirea rezultatului fiscal și contabil presupune parcurgerea următoarelor etape: recunoașterea contabilă a veniturilor; recunoașterea contabilă a cheltuielilor; corespondența dintre cheltuieli și venituri și stabilirea rezultatului contabil; stabilirea rezultatului fiscal.

În etapa de recunoaștere, în scopul dimensionării nivelului cheltuielilor, se va avea în vedere respectarea regulilor contabile generale și politicile contabile practicate de contribuabil, cu referire la: modalități de amortizare a imobilizărilor, metode de evaluare la ieșirea stocurilor; constituirea de provizioane.

Reguli contabile privind înregistrarea veniturilor si cheltuielilorRegulile contabile generale se referă, în principal, la:

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Operațiunile efectuate în valută se înregistrează în contabilitate atât în moneda națională cât și în valută;

Documentele contabile sunt documente contabile primare (documente justificative) și documente contabile centralizatoare. Orice operațiune economico-financiară se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrărilor de contabilitate. Are calitatea de document justificativ, angajează răspunderea celor care le-au întocmit, vizat, aprobat și înregistrat în contabilitate.

Registrele contabile obligatorii sunt acele documente în care se înregistrează cronologic și sistematic operatiunile economico-financiare. Principalele registre contabile (obligatorii) sunt: registrul - jurnal care asigură înregistrarea cronologica, registrul - inventar, prezintă situația patrimonială reală;

Cartea mare - reflectă corespondența dintre conturile de activ și cele de pasiv.

În cazul pierderii, sustragerii, distrugerii documentelor contabile se vor lua măsuri de reconstituire în termenul stabilit de lege.

În situația în care, contribuabilii nu respectă prevederile legale în materie de contabilizare a veniturilor și cheltuielilor, precum și a conducerii registrelor contabile obligatorii, aceștia vor suporta rigorile legii. Pentru abaterile de la normele legale, persoanele abilitate (inspectorii fiscali) vor aplica sancțiuni contravenționale.

Proceduri de verificare a contabilității veniturilorCu ocazia verificării operațiunilor de venituri, pornind de la informațiile furnizate de

contabilitatea veniturilor, trebuie să se țină cont de etapele determinării rezultatului activității, punând accent pe corelarea veniturilor și cheltuielilor aceleași perioade fiscale, de aplicarea adecvată a principiilor contabile în scopul asigurării comparabilității informațiilor contabile din exerciții fiscale diferite. Adoptarea unei anumite proceduri de verificare a situației conturilor de venituri se va face tinând seama de verificări ale conturilor în care sunt reflectate operațiunile generatoare de venituri cum ar fi creanțe, trezorerie, stocuri.

Procedurile de verificare a conturilor de venit sunt :

38

proceduri analitice; analiza procedurilor utilizate de controlul propriu; analiza conturilor cu influente asupra veniturilor.

Procedurile analitice utilizează comparații și indicatori de evoluție în scopul identificării erorilor sau fraudelor semnificative.

Tipuri de proceduri analitice: compararea indicatorilor contribuabilului cu indicatorii de ramură compararea indicatorilor din perioade diferite compararea indicatorilor cu datele din bugetul de venituri și cheltuieli compararea informațiilor contribuabilului cu estimările verificatorului compararea informațiilor contribuabilului cu estimările rezultate din datele

nefinanciare. Profitabilitatea imobilizarilor Marja comercială relativă

Reconstituirea (estimarea) cifrei de afaceri este necesară în cazul în care inspectorul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere. Pentru aceasta va lua în considerare toate datele și documentele relevante pentru estimare. Situațiile în care echipa de inspecție fiscală va proceda la stabilirea din oficiu a cifrei de afaceri sunt când: evidențele contribuabilului nu sunt conduse pe anumite perioade sau acestea sunt eronate, false sau duble, precum și dacă contribuabilul refuză să prezinte organelor de inspecție fiscală documentele justificative și actele de evidență fiscală, sau alterează memoriile aparatelor de taxat, de marcaj sau ale altor mijloace de stocare a datelor, în scopul diminuării veniturilor supuse impozitării, etc.

Confirmarea obținută de la terți se utilizează în condițiile în care evidentele contribuabilului nu furnizează probe credibile, se realizează prin solicitarea de verificări încrucișate sau prin simple solicitări amiabile, transmise furnizorilor și clientilor contribuabilului controlat. Se pot solicita informații la diverse autorități de către echipa de control fiscal pentru a se obține informații credibile privind realitatea și exactitatea tranzacției.

Inventarul fizic reprezintă examinarea fizică a stocurilor pentru a obține probe doveditoare privind existența, respectiv cantitatea și caracteristicile stocurilor. Această procedura nu furnizează probe suficiente ca un stoc sa fie înscris în evidentele contribuabilului nefiind o dovadă a drepturilor și obligațiilor contribuabilului privind stocurile, nu e o dovadă a evaluării corecte, motiv pentru care obligatoriu se completează cu documentarea.

Verifìcarea Contabilității cheltuielilorCheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ

care să ateste că operațiunea a fost efectuată, că s-a tinut cont de ea sau reflectă intrarea în gestiune, sunt considerate ca fiind nedeductibile. În același timp, cheltuiala trebuie sa fie aferentă veniturilor obținute de contribuabil. Cheltuielile care corespund veniturilor obținute ca urmare a livrării de bunuri sau prestărilor de servicii sunt înregistrate în contabilitate de regulă, în cadrul exercitiului financiar când au fost efectiv realizate.La baza înregistrării în contabilitate a cheltuielilor se vor avea în vedere:

cronologia operațiunilor;

39

sistematizarea înregistrărilor; independența exercițiului; realitatea operațiunilor; regulile de înregistrare contabilă;

Verifìcarea contabilității cheltuielilor materialeActivitatea de inspecție fìscală, pe tot parcursul derulării acesteia, va ține seamă de

metodele utilizate de contribuabil în contabilizarea valorilor materiale. Evidențele contabile ale valorilor materiale trebuie conduse atât sintetic căt și analitic.

1. Contabilitatea sintetică a stocurilorCa regulă generală contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai

valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent. În condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și iesire care permit stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric. Inventarul intermitent constă în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarșitul perioadei. În acest caz, ieșirile se determină ca diferența între valoarea stocului initial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii. Cu ocazia inspecției fiscale va fi avută în vedere verificarea documentelor care au stat la bază achiziționării bunurilor de natura stocurilor și a modalităților de înregistrare în contabilitate a acestora. La data intrării în unitate, stocurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoarea contabilă.

Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport - aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare, pentru punerea în stare de utilizare sau intrare în gestiune a bunului respectiv. Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricația acestora.

Se va urmări modul de încadrare a consumurilor nomiate ale agentului economie, separarea pierderilor tehnologice, a rebuturilor și a altor pierderi ori deteriorări ce nu au legatură cu procesul tehnologic și care nu sunt deductibile fiscal, în măsura în care nu sunt imputabile, înregistrarea în contabilitate a stocurilor de produse finite și semifabricate, se realizează concomitent cu veniturile și recunoașterea cheltuielilor aferentă acestor bunuri. Înregistrarea cheltuielilor este influențată de momentul ales de fiecare sistem contabil pentru recunoașterea veniturilor și anume de momentul: lansării unei comenzi, cumpărării elementelor necesare producției, realizării producției, obținerii produsului finit.

2. Contabilitatea analitică a valorilor materialeContabilitatea analitică se poate ține pe baza uneia din următoarele metode:

Metoda operativ-contabilă (pe solduri) se poate aplica pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor și ambalajelor.

Metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic) se poate folosi pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, baracamentelor, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor si ambalajelor.

40

Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor din unitățile de desfacere cu amănuntul, rechizitele de birou, imprimatele, materialele folosite la ambalare, obiectele de inventar, echipamentele de protecție în folosință, SDV-urile speciale, AMC-urile și cărțile din biblioteca tehnică, etc. Documentele de intrare și de ieșire a materialelor vor fi puse la dispoziția persoanei din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru evidența materialelor, care răspunde de verificarea documentelor și controlul operațiilor efectuate în fișele de magazie. Preluarea documentelor de căre persoana desemnată se face după ce verifică: emiterea și completarea corectă a documentelor de intrare și de ieșire a valorilor materiale, înregistrarea corectă a acestora în fișele de magazie și stabilirea exactă a stocului scriptic în aceste fișe. Erorile constatate în evidență gestiunilor se corectează în prezența persoanei care răspunde de înregistrările efectuate în fișele de magazie, iar abaterile de la regulile de întocmire și utilizare a documentelor se aduc la cunoștința conducătorului compartimentului financiar-contabil sau a persoanei desemnate să conducă contabilitatea, după caz, pentru stabilirea măsurilor care se impun. Intrările sau ieșirile de bunuri de natura stocurilor se înregistrează în contabilitatea sintetică și analitică, fie direct pe baza acestor documente, fie cu ajutorul unor situații întocmite zilnic sau la alte perioade stabilite de contribuabil, prin centralizarea datelor din documentele respective. Verificarea înregistrărilor efectuate în conturile de stocuri și fișele de magazie se face cu ajutorul registrului stocurilor.

În acest sens se poate apela la metoda de verificare încrucișată. Utilizarea informațiilor din exterior (controale încrucisate sau drept de comunicare) permite clarificarea dubiilor apărute în verificarea modului de contabilizare a cheltuielilor. În sensul celor de mai sus, pentru a stabili situația fiscală existentă, organul fiscal administrează mijloace probante și poate solicita expertize și informații de la alte personae fizice sau juridice cu care aceasta are relații comerciale.

Verificarea Contabilității cheltuielilor de exploatareDin punct de vedere fiscal, cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a

activelor corporale constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare nu constituie cheltuieli deductibile fiscal. De asemenea, cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse care depășește valoarea recuperată în baza contractelor de asigurare încheiate, nu este deductibilă fiscal. Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ sau constatate lipsă în condițiile în care valoarea acestora nu este imputabilă, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor bunuri nu este deductibilă fiscal.

Verificarea Deductibilității cheltuielilor fìnanciare Cheltuielile fìnanciare sunt integral deductibile dacă sunt aferente activității și

veniturilor obținute de către contribuabil. Anumite cheltuieli fìnanciare sunt deductibile în funcție de gradul de îndatorare a capitalului propriu. În cazul unui grad de îndatorare mai mic decât 3 inclusiv, cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențele de curs valutar sunt deductibile. Cheltuielile fìnanciare și pierderea netă din diferențele de curs valutar rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare până la deductibilitatea

41

integrală a acestora. În cazul diferențelor de curs valutar va trebui sa se țină cont de următoarele:

dacă cheltuielile din diferențele de curs valutar depășesc veniturile din diferențele de curs valutar, diferența va fi tratată ca o cheltuială cu dobândă, intrând în calculul gradului de îndatorare a capitalului;

în cazul pierderilor din diferentele de curs valutar și al dobânzilor cu împrumuturile obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare, organizații similare și cele garantate de stat, nu intră sub incideța gradului de îndatorare;

Verifìcarea Contabilității cheltuielilor exceționaleEvidența contabilă a cheltuielilor și veniturilor excepționale se conduce sintetic, prin

utilizarea conturilor adecvate, prevăzute în planul de conturi. Operațiunile de natura cheltuielilor și veniturilor excepționale sunt legate de calamități și alte evenimente extraordinare. Sumele primite de către detinătorii de polițe în urma producerii unor calamități, în acest context legislativ, cu ocazia inspecțiilor fiscale este necesar să se verifice modul în care sunt contabilizate cheltuielile cu calamitățile și alte evenimente extraordinare, modul în care bunurile distruse au fost asigurate și suma pentru care au fost asigurate. În ceea ce priveste TVA, nu constituie livrare de bunuri și nu sunt supuse TVA, bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră.

Verifìcarea Contabilității provizioanelorProvizioanele sunt definite ca fiind sumele constituite de contribuabili, în condițiile

legii, sub forma de prelevări pentru acoperirea unor riscuri, cheltuieli, deteriorări sau alte pierderi posibile, la care sunt expuse elementele activului patrimonial pe parcursul realizării obiectului de activitate. Crearea provizioanelor este o obligație contabilă (principiul prudenței), dar acestea nu sunt deductibile în plan fiscal, cu anumite excepții. Categoriile de provizioane reglementate de legislația fiscală, admise la constituire și considerate deductibile fiscal, sunt: provizioane pentru asigurarea riscului încasării clienților, provizioane pentru garanții de bună execuție, provizioane pentru asigurarea riscului de credit

Verifìcarea Contabilității rezervelor legaleConform reglementărilor fiscale, rezerva legală, deductibilă din rezultatul fiscal se

constituie în limita cotei de 5% aplicată asupra profitului contabil, înaintea determinării impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri, limita maxima admisă este de 20% din capitalul social subscris și vărsat, sau din patrimoniu, după caz.

Verifìcarea AmortismentelorAmortismentul reprezintă suma dedusă anual din valoarea contabilă a unui element

de activ ținând cont de deprecierea sa în timp. Reprezintă în același timp un proces de repartizare și transfer al costului istoric al capitalului fix (activele imoblizate) asupra cheltuielilor de exploatare. Cu ocazia verificărilor fiscale vor fi avute în vedere următoarele obiective:

identificarea naturii imobilizărilor corporale și necorporale deținute de societate; depistarea unor imobilizări amortizabile care nu au legatură cu activitatea desfășurată de

aceasta; modul de evaluare a imobilizărilor în momentul achiziționării acestora (cost de achiziție,

cost de producție sau valoare de piață), precum și încadrarea corectă în cadrul clasificației privind duratele normale de utilizare;

42

regimul de amortizare utilizat (liniară, degresivă sau accelerată); norma de amortizare lunară înregistrată, în funcție de regimul de amortizare pentru care s-

a optat; pentru imobilizările corporale de natura construcțiilor este aplicabil numai regimul liniar,

iar în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv a mașinilor, uneltelor și instalațiilor, agentul economic poate opta pentru amortizarea liniară, degresivă sau accelerată.

amortizarea cheltuielilor cu achiziția de brevete, drepturi de autor, licente, mărci de comearț, sau fabrică se face folosind regimul de amortizare liniară, pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, în ceea ce privește amortizarea cheltuielilor aferente achiziționării sau producerii programelor informatice se practică regimul de amortizare liniară pe o perioada de 3 ani, iar în ceea ce priveste amortizarea bervetelor de invenție se utilizează regimul de amortizare degresivă sau accelerată;

amortizarea fiscală să fie înregistrată doar începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune;

controlul amortizării cheltuielilor cu investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locație de gestiune de cel care a efectuat investiția - respectiv pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz, iar în cazul cheltuielilor cu investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, utilizarea regimului de amortizare liniară pe o perioadă de 10 ani.

Veificarea Perisabilităților Cu ocazia controlului modului de calcul (cantitativ și valoric) a perisabilităților de

către contribuabil se va urmări ca acordarea și înregistrarea acestora să se realizeze numai după o verificare faptică a cantităților de produse existente în gestiune (cântarire, numărare, măsurare), precedată de aprobarea dată de managerul, directorul sau administratorul entității. Se va urmări de asemenea încadrarea în plafoanele legale de perisabilități admise. Nu vor fi incluse în cadrul perisabilităților pierderile incluse în normele de consum tehnologic sau cele cauzate de neglijență, sustrageri, cele produse din cauze imputabile persoanelor vinovate sau determinate de cauze de forță majoră.

Controlul contabilității informatizate. Tipuri de contabilitate informatizatăPentru inspectorul fiscal, riscurile se situează la un nivel diferit, în funcție de sistemul

informatic ales de societate. De regulă, operațiunile informatizate sunt fiabile și inspectorul fiscal trebuie să se concentreze asupra: datelor contabile înregistrate manual, modul de înregistrare a datelor prin sistemul informatic, posibilitatea de a interveni în sistemul informatic de așa maniera încât anumite operațiuni cu efecte fiscale, odată înregistrate să dispară ulterior după raportarea la imitațiile fiscale. Riscurile de exploatare a unui program standard sunt ridicate și cresc în funcție de gradul de specializare și adaptare la nevoile contribuabilului.

Inspectorul fiscal își va ușura munca cu ajutorul sistemului informatic, având posiblitatea de a obține anumite informații în mod centralizat, pe o perioadă de timp mai mare.

43

3.4. Finalizarea si valorificarea constatărilor controlului fiscalDirecția controlului financiar fiscal urmăreste la agenții economici controlați modul

de aplicare a măsurilor stabilite în timpul controlului și a celor transmise prin documentele de valorificare. Această acțiune se realizează pe baza următoarelor evidențe:

• Fișa rezultatului controlului se întocmește de fiecare echipă de control si se anexează la actul de control, în fișă se înscriu numai acele realizări obținute ca efect al acțiunii de control.

• Evidența urmăririi aplicării măsurilor dispuse prin documentele de valorificare se țin separat pentru măsuri și separat pentru suspendări.

• Evidența proceselor-verbale de imputații și fapte penale cuprinde ca elemente comune numărul și data procesului-verbal.

• Evidența cererilor, reclamațiilor, sesizărilor și propunerilor cuprinde: numărul de înregsitrare, petentul, acțiuni întreprinse pentru soluționare, numărul și data adresei de răspuns. Pentru raportarea rezultatului controlului se întocmesc o serie de documente situații, cum sunt:

• Fișa acțiunii de control;• Situația privind realizarea programului de control;• Informare pentru activitatea de control trimestrială;• Raport anual asupra activității de control fiscal al statului.

3.5. Studiu de caz

Controlul fiscal privind impozitul pe profit și impozitul pe veniturile din salarii la S.C. „ALMOVITAL" S.R.L.

MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICEDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL

44

SERVICIUL DE CONTROL FISCAL VI

Raport de inspecție fiscalăTimișoara, 16 mai 2010

CAP. 1.Date despre inspecția fiscală

Controlul a fost dispus de către D.G.F.P. a județului Timiș, Structura de Administrare fiscală - Activitatea de Control Fiscal, în baza programului de activitate nr.7267 / 05.12.2009.

Verificarea a fost efectuată de Stoichescu Oana și Oprescu Ovidiu, consilieri din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - D.G.F.P. Timiș - Structura de Administrare Fiscală- Activitatea de Control Fiscal, serviciul control fiscal VI în baza legitimațiilor de serviciu nr.535 și 493 și a ordinului de serviciu nr.391 /12. 04. 2010.

Temeiul legal al efectuării inspecției fiscale : O.G. nr.92/2003 si H.G. nr. 1050/2004.

Verificarea înscrisă în Registrul Unic de Control seria A. Nr. 0759055, poziția nr. 6, a început în data de 05.05.2010 și a fost efectuată în zilele de 12 - 14.05.2010 la sediul societatii din Timișoara , Bv. Dambovița nr.65, jud. Timiș.

Obiectivele inspecției fiscale sunt:a) Verificarea tematică referitoare la modul de îndeplinire a condițiilor prevăzute de

OUG 40/2002 pentru a beneficia de facilități fiscale;b) Verificarea obligațiilor la Bugetul de stat (impozit pe profit și impozit pe veniturile

din salarii)c) Respectarea disciplinei financiar - contabile;Societatea a mai fost verificată pe linia OUG 40/08.04.2008 conform notei de

constatare încheiată la 18.10.2008 și de organele de control aparținand AFP Timișoara ca urmare a cererii nr.931959 / 11.10 2008 pentru acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor restante datorate la 31.12.2009.

Prin cererea menționată mai sus, societatea a solicitat inlesniri la plata obligațiilor restante la plata obligațiilor bugetare neachitate la scadență în suma de 2169,39 RON aferente debitului restant la 31.12.2009 și calculate până la data de 08.04.2008 corespunzatoare perioadei 2002 - 2007.

În baza notei de constatare încheiată de organele apartinand AFP Timișoara la data de 18.10.2008 și a convenției nr.88 / 31.10 2008 societatea a beneficiat de inlesniri la plată în procent de 50% a majorărilor de întârziere în suma de 2169,39 RON

CAP.2Date despre contribuabil

- Denumirea societății: SC ALMOVITAL SRL;- Sediul social: municipiul Timișoara, Bv. Dâmbovița nr.65;- Numar de ordine în registrul comertului:J35/2703/1994;- Cod unic de înregistrare: 6279975- Atribut fiscal : AR- Forma de proprietate: privată- Capital social: 1700 lei

45

- Obiectul principal de activitate: import de aparatură profesională de bar, prestări de servicii în domeniul aparaturii de bar.

- Cod CAEN: 5137- Conturi Bancare: ABN AMRO Bank, Timișoara

RO44ABN3600264100059575RON RO44ABN3600264100059575EUR

- Asociații societății sunt: Mirianici Neda - 25% - cetățean roman Regiani Carlo - 75% - cetățean italian

- Cifra de afaceri la 31.12.2007 – 834,6 RON, iar profitul contabil de 188,7 RON conform bilanțului depus la A.F.P. Timișoara sub nr. 30171/26.02.2007;

- Cifra de afaceri la 31.12.2008 – 105,6 RON, iar profitul contabil de 6 RON conform bilanțului depus la A.F.F. Timișoara sub nr. 30314/22.04. 2008;

- Cifra de afaceri la 31.12.2009 – 103,1 RON, iar profitul contabil de 7,68 RON conform bilanțului depus la D.G.F.P. Timișoara sub nr. 37.655/28.03.2009;

- La data controIului, societatea are un nr. de 16 angajați, iar nr. mediu pentru anul 2009 a fost de 17

- Societatea nu a achiziționat pe perioada verificată documente cu regim special. Nu are facturi anulate, nu s-au constatat în modul de gestionare și completare a formularelor în regim special.

- Persoana care reprezintă societatea pe perioada controlului este dna. Mirianici Neda, în calitate de administrator;

- Conducerea evidenței contabile pe perioada verificată este asigurată de către SC CONSEXPERT PREVENTIV SRL, conform contractului de prestări servicii încheiat între părți.

- Conform declarației date de dna. Mirianici Neda, în calitate de administrator, agentul economic nu are relații de afiliere cu alte persoana fizice sau juridice.

- Principalii furnizori ai societății sunt: LA GENOVESE SAS ITALIA, SC MACHINE PER CAFE EXPRESO SRL Timișoara, SC ROMTRANS SA Timișoara

- Beneficiari ai bunurilor Iivrate de societate sunt: SC PETROMV SA Timișoara, SC AB ALINA BLUE SRL Timisoara

CAP.3Constătari fiscale 1.IMPOZITUL PE PROFITBaza legală: LG 571/2003 privind Codul fiscal, republicată.

Din analiza modululi de calcul a profitului impozabil și al impozitului datorat de societate în perioada 01.01.2008 - 31.03.2010 s-a constatat că agentul economic a calculat corect profitu impozabil și impozitul pe profit dar a achitat cu întarziere obligația de plată constituită. Așa cum rezultă din fișa sintetică de plătitor emisă de D.G.F.P. Timișoara la data de 01.05.2008 precum și din anexa nr. 2 societatea a calculat și evidențiat corect impozitul pe profit, dar contrar prevederilor art. 34, alin (2) din LG. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, în perioada supusă controlului, a achitat cu întarziere obligația de plată constituită.

În conformitate cu prevederile art. 114, alin. (1) și art.115 alin. (1) din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, s-au calculat majorări de întarziere și dobânzi în valoare

46

de 135 RONI. Majorările și dobânzile au fost calculate până la data achitării debitului care le-a generat, cota acestora fiind prevazută în HG nr. 1513/2002 și HG nr. 784/2005. În baza prevederilor art. 114 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscală, am calculat penalități de întarziere de 47 lei Penalitătile de întarziere au fost calculate până la data stingerii debitului neachitat.Măsuri:

- dobânzile și majorările de întarziere aferente debitului neachitat în termenul legal în suma de 135 ron se vor înregistra în contabilitate conform articolului contabil (6581 = 448) și se vor vira în contul dob/R062TREZ62120010101XXXXX deschis la Trezoreria Municipiului Timișoara.

- penalitățile de întarziere aferente debitului neachitat în termenul legal în suma de 47 RON se vor înregistra în contabilitate conform articolului contabil (6581 = 448) și se vor vira în contul pen/RO62TREZ62120010101XXXXX deschis la Trezoreria Municipiului Timișoara.

Termen de plată: conform deciziei de impunere.Raspunde: Dna. Mirianici Neda în calitate de adrninistrator al societății.

2. IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII ȘI ASIMILATE SALARIILORBaza legală: LG571/2003 privind Codul fiscal, republicată.S-a verificat modul de evidențiere și virare în perioada 01. 01.2008 - 31.03.2010 a

impozitului pe venit de către plătitorii de salarii și venituri asimilate salariilor în conformitate cu prevederile Lg. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Societatea a aplicat corect baremul lunar pentru stabilirea impozitului pe venit pentru perioada verificată 01.01.2007 - 31.12.2007, respectiv aplicarea cotei unice de impozit pe venitul realizat din salarii 16% pentru perioada 01.01.2008 - 31.03.2009, impozitul totalizat lunar din statele de plată corespunde cu cel declarat în declarațiile de impozite și taxe, cu sumele declarate în fișele fiscale, precum și cu rulajul contului ,,444" impozit pe salarii aferent perioadei 0l.01.2007-31.03.2009 din balanțele de verificare. (anexa 3)

La data controlului societatea are un număr de 16 angajați cu carte de muncă.Societatea a calculat și evidențiat corect impozitul pe veniturile din salarii, dar contrar

prevederilor art.60 din Lg. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicată în perioada supusă controlului a achitat cu întarziere obligația de plată constituită.

În conformitate cu prevederile art. 114, alin.(l) și art. 115, alin.(l) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, s-au calculat majorări de întarziere și dobânzi în suma de 4 RON. Majorările și dobânzile au fost calculate până la achitarea debitului care le-a generat, cota acestora fiind prevăzută in HG nr. 784/2005.Măsuri:

3.1.1. - dobânzile și majorările de întârziere aferente debitului neachitat în termenul legal în suma de 4 RON se vor înregistra în contabilitate conform articolului contabil (6581 = 448) și se vor vira în contul dob/R048TREZ62120030102XXXXX deschis la Trezoreria Municipiului Timișoara;

3.1.2. - penalitățile de întarziere aferente debitului neachitat la termenul legal în suma de 4 RON se vor înregistra în contabilitate conform articolului contabil (6581 = 448 ) și se vor vira în contul dob/R048TREZ62120030102XXXXX deschis la Trezoreria Municipiului Timișoara;Termen de plată: conform deciziei de impunere;

47

Răspunde: dna. Mirianici Neda în calitate de administrator al societățiiCAP. 4.Alte constatări

În perioada verificată nu s-au încheiat contracte de leasing extern și nu s-au efectuat plăți externe care reprezintă contravaloarea unor servicii. Contabilitatea societății este condusă în partidă dublă, conform Legii 82/1991, republicată. Societatea are înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Timișoara registrul jurnal și registrul inventar în data de 19.11.1994, sub nr.23. registrili jurnal este completat la zi, iar registrul inventar este completat cu datele inventarierii la finele anului 2009.

Agentul economic a achiziționat Registrul de evidență fiscală, care are seria REF, nr. 0362857 la data de 30.08.2009. Până la aceasta dată a completat registrul de calcul al impozitului pe profit conform prevederilor legale.

Activitatea pe care o desfășoară societatea intră sub incidența prevederilor OUG 28/1999, cu modificările și completările ulterioare, privind aparatele de marcat electronice fiscale.

Din verificarea operațiunilor de casă, din ultimele 6 luni, s-a constatat faptul că societatea nu a efectuat plați peste plafonul maxim legal admis. Societatea conduce evidența formularelor cu regim special pe economie conform dispozițiilor legale, nefiind constatate deficiențe.

Inventarierea patrimoniului pe anul 2009 s-a efectuat conform deciziei 1/20.12.2009, neconstatandu-se deficiențe privind modul de respectare a normelor inventarierii patrimoniului.

Pentru înregistrarea eronată a măsurilor stabilite prin actul de control precedent societatea se sancționează contravențional cu amenda de 1000 RON, încălcând prevederile art.41, pct.3, din Lg 82/1991 R.Măsuri:

4.1. - pentru înregistraea eronată a masurilor, societatea se sancționează contravențional cu amendă de 1000 RON, conform prevederilor art.42, alin.(l) din Lg 82/1991 R.

4.2. - cu nota contabilă 1/05.2009, societatea a înregistrat în contabilitate (6581=448) amendă contravențională de 1000 RON;

CAP. 5.Discuția finală cu contribuabilul

Societatea a fost înștiințată conform art. 105 din OG 92/2003 republicată în 2005 despre data, ora și locul de desfășurare a discuției finale prin adresa D.G.F.P.- S.A.F. - ACF. Timiș nr.934/19.04.2008.

Prin adresa A.C.F. nr. 16222/21.03.2010, s-a solicitat transmiterea de către A.N.V. a operațiunilor de import efectuate de către S.C. ALMOVITAL S.R.L. în trimestrul IV 2009. conform adresei A.N.V. nr. 16222/27.03.2010 înregistrată la D.G.F.P. Timiș sub nr. 1588/06.04.2008, în perioada 01.10.2009 - 31.12.2009 societatea a realizat un numar de 12 importuri, care sunt înregistrate în evidența contabilă, neconstatandu-se deficiențe.

Responsabilitatea pentru realitatea, legalitatea și exactitatea documentelor puse la dispoziția organelor de control revine societății verificate.CAP.6.

48

Sinteza constatărilor inspecției fiscaleNr. Crt.

Denumireimpozit,

taxă, contributie/

obligații fiscale,

accesorii

Perioada verificată

BazaImpozabilăStab.suplim.

Impozit, taxa

Contribuție stabil. suplim.,Obligații fiscale,

accesorii

Cod cont bugetar

1. Dobânzi impozit profit

01.08-03.10 135 dob/RO62TREZ621200101 01XXXXX

2. Penalități impozit profit

01.08-03.10 47 pen/RO62TREZ621200101 01XXXXX

3. Dobânzi impozit salarii

01.08-03.10 4 dob/R048TREZ621200301 02XXXXX

4. Penalități impozit salarii

01.08-03.10 4 pen/RO48TREZ6212200301 02XXXXX

TOTAL 190

- Amendă : 1.000 RON - Lg. 82/1991 R

Tabelul 1 – Impozitul pe profit

49

CAP.7.AnexeAnexa nr. lSITUAȚIA PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT

PER.AN

PROFIT IMPOZABIL

IMPOZIT PERIOADA

PROFIT CUMULAT

IMPOZITPROFIT

ACHITAT

DATA ACHITĂRII

TERMENDE

PLATĂ

ZILE INTARZ.

DOB.PE

INTARZ.

PENALIT. INTÂRZ.

SOLD PRECED

(26635) - 13172 -

03.2008 (23453) - -

06.2008 12821 3205 -

09.2008 26771 3488 6693 -

12.2008 72264 11373 18066 4894 22.04.2009 22.04.2009 -

TOTAL2008

18066 18066

03.2009 42431 6789 138917503650

22.04.2009 19.05.2009 26.05.2009

25.04.2009 24*0,06% 31*0,06%

25.20 78.84 27

06.2009 80884 6152 12941 215320002000

25.07.2009 02.08.2009 12.08.2009

25.07.2009 8*0,06% 18*0,06%

9.60 21.60 20

09.2009 100011 3061 16002 3061 25.10.2009 25.10.2009 -

12.2009 113350 2133 18136 2133 13.02.20010 13.02.2010 -

TOTAL2009

18136 18136

03.2010 (22605) -

TOTALGEN

36202 36202 135.24 47

135 LEI - dobânzi de întarziere impozit profit.47 LEI – penalități de intarziere impozit profit.SC ALMOVITAL SRL ORGAN DE CONTROL

50

SITUAȚIA PRIVIND IMPOZITUL PE SALARII

LUNA AN

IMPOZITSALARII

DATORAT

IMPOZITSALARII

ACHLTAT

DATA ACHITĂRII

TERMENDE

PLATĂ

ZILE INTÂRZ.

DOB.DE

INTÂRZ.

PENALIT.DE

INTÂRZ.01.2008 600 584

1627.01.2008 03.02.2008

25.02.2008 -

02.2008 597 11586

17.02.2008 01.03.2008

25.03.2008 -

03.2008 722 722 23.04.2008 25.04.2008

04.2008 577 577 03.06.2008 25.05.2008 9*0,06% 3 305.2008 582 582 23.06.2008 25.06.2008

06.2008 581 581 07.07.2008 25.07.2008 -

07.2008 581 581 13.08.2008 25.08.2008 -

08.2008 331 331 21.09.2008 25.09.2008 -

09.2008 638 54989

20.10.2008 12.11.2008

25.10.2008 18*0,06% 1 1

10.2008 603 603 17.11.2008 25.11.2008 -

11.2008 644 644 16.12.2008 25.12.2008 -

12.2008 653 653 14.01.2009 25.01.2009 -

01.2009 451 451 15.02.2009 25.02.2009 -

02.2009 451 451 15.03.2009 25.03.2009 -

03.2009 354 166188

08.04.2009 19.04.2009

25.04.2009 -

04.2009 418 418 16.05.2009 25.05.2009 -

05.2009 438 438 10.06.2009 25.06.2009 -

06.2009 448 448 13.07.2009 25.07.2009 -

07.2009 427 427 17.08.2009 25.08.2009 -

08.2009 433 433 12.09.2009 25.09.2009 -

09.2009 405 405 10.10.2009 25.10.2009 -

10.2009 393 393 09.11.2009 25.11.2009 -

11.2009 425 425 12.12.2009 25.12.2009 -

12.2009 426 426 11.01.2010 25.01.2010 -

01.2010 437 437 10.02.2010 25.02.2010 -

02.2010 437 437 22.03.2010 25.03.2010 -

03.2010 440 440 20.04.2010 25.04.2010 -

TOTAL 4 4

SC ALMOVITAL SRL ORGAN DE CONTROL

51

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ȘI PROPUNERIEconomia de piață, ca forma de organizare a vieții economice, în care raportul dintre

cerere și oferta determină princpiile de prioritate în reorganizarea producerii și realizării bunurilor și serviciilor, are, ca actor principal agentul economic. Orice firmă urmărește obiective multiple și este supusă în același timp unor restricții economice și sociale. Intreprinderea privată are trei scopuri principale: supraviețuirea, profitul și dezvoltarea. Pe acestea, agentul economic trebuie să reușească să le atingă în contextul economic, politic, social, dar, mai ales, în contextul fiscalității. Fiscalitatea înseamnă totalitatea obligațiilor față de fișe, ansamblul mijloacelor de percepere a impozitelor și a taxelor de către stat dar și ansamblul reglementărilor, legilor și practicilor relative la impozite. Impunerea reprezintă doar o latură a fiscalității. Efectul acțiunii fiscale este grevarea veniturilor. Astfel, acțiunea fiscală este o constrângere pentru plătitorii de impozite. Pe de altă parte, fiscalitatea servește drept instrument de colectare a veniturilor la bugetul de stat consolidat.

Astfel, în primul capitol am caracterizat impunerea directă din punct de vedere al identificării tuturor categoriilor de persoane care dețin sau realizează un obiect impozabil direct, modul de evaluare a bazei de calcul și cuantumul impozitului direct. Am caracterizat și obiectele impozabile direct, precum venitul, profitul, bunurile. De asemenea, am definit subiectele impozitului direct, cotele de impozit și termenele de plată.

În capitolul doi, am considerat oportună prezentarea contabilității datoriilor fiscale, în condițiile în care este foarte greu de stabilit o relație de ordine între contabilitate și fiscalitate, întrucât ele se intercondiționează reciproc. Astfel, am prezentat succint modul de înregistrare în contabilitate a impozitelor directe.

Perceperea impozitelor și taxelor se face în baza unor reglementări exprese, determinate de strucrurile fiscale specifice fiecărei țări. În acest context, este necesar la nivelul fiecărei intreprinderi o gestiune fiscală, comercială și socială corespunzătoare care să facă posibilă dezvoltarea și creșterea economică. În activitatea unei intreprinderi apar situații în care deciziile de afaceri sunt puternic influențate de reglementări de natură fiscală, ceea ce impune delimitarea gestiunii fiscale ca o componentă distinctă a activității. O corectă gestionare a impozitelor și taxelor poate conduce la evitarea evaziunii fiscale.

Capitolul trei, pe lângă prezentarea activității de control fiscal, cuprinde procedee minimale de verificare ale aspectelor de natură fiscală, juridică, financiară, economică și contabilă care privesc realizarea unei inspecții fiscale de calitate. Un control fiscal realizat cu buna credință poate oferi informații utile nu numai statului ci și administratorilor unei firme în legatură cu eficiența cu care s-au luat decizii ori s-au derulat evenimentele și tranzacțiile.

Controlul fiscal are rolul de a stabili echilibrul între dorința autorităților statale de a-și asigura resursele bugetare prin fiscalitatea practicată și acțiunile agenților economici de limitare a fiscalității la adăpostul legii, prin profesionalismul specialiștilor proprii și, din nefericire, prin evaziune fiscală.

Din punct de vedere al contribuabilului, eficacitatea fiscală presupune suportarea unor costuri deloc de neglijat, cum sunt:

costul de gestiune - determinat de obligația firmei de a ține o contabilitate riguroasă și elaborată pentru a dispune la timp de informațiile necesare completării declarațiilor de impozite și taxe pentru plata obligațiilor fiscale;

52

costul de trezorerie - determinat de faptul că, aproape în totalitate, impozitele și taxele sunt analizate sub aspectul plății fără a fi condiționate de existența lichidităților;

Riscul fiscal la care se expun agenții economici este generat deseori de excesul de fiscalitate. Ponderea însemnată a impozitelor determină pe de o parte descurajarea activităților generate are de valoare nou creată și, pe de altă parte, căutarea de noi soluții legale sau ilegale care să conducă la neplata în totalitate sau în parte a obligațiilor fiscale. Se vorbește, astfel, de o presiune fìscală atât la nivel macroeconomic cat și la nivel microeconomic.

Presiunea fìscală trebuie sa fie în limite rezonabile. Un nivel ridicat al presiunii fiscale va conduce la rezistenta la impozite și taxe din partea plătitorilor, concretizată în încercări de sustragere prin orice mijloc de la plată obligațiilor bugetare, care pot avea consecințe negative atât pentru stat cat și pentru contribuabili.

În concluzie, statul trebuie să estimeze corect necesarul de resurse bugetare corelat cu posibilitatea reală de colectare a acestora.

Beneficiile organizației datorate implicării voluntarilor: * Eficientizarea muncii * Creșterea calitativă in ceea ce priveşte resursele umane * Atingerea scopurilor propuse * Creşterea calităţii şi acoperirii serviciilor * Realizarea programelor propuse * Promovarea imaginii organizaţiei * Reducerea costurilor * Atragerea de noi membri

53

BIBLIOGRAFIE

1. I. Pereș, O. Bunget, C. Pereș - Control fìnanciar și expertiză contabilă, Ed. Mirton, Timișoara, 2004

2. F. Ineovan, D. Cotleț, D. Mateș, C. Hațegan, A. Iosif, N. Bobițan, C. Negruț - Contabilitate fìnanciară, Ed. Mirton, Timișoara, 2003

3. M. Ristea - Contabilitatea societăților comerciale, Ed. Universitară, București, 20024. M. Ristea - Contabilitatea intre fiscal si gestionar, Ed. Economică, Bucuresti, 19985. D. Cotleț, O. Megan - Teoria și practica bilanțului, Ed. Cargo, Craiova, 20036. D. Mateș. - Normalizarea contabilității și fìscalitatea întreprinderii, Ed. Mirton,

Timișoara, 20037. F. Cătinianu – Finanțe publice, Ed. Marineasa, 20028. L. Stark, Pantea I. M. - Analiza situației financiare a fìrmei, Ed. Economică, Bucureti,

2001.9. N. Cristescu, C. Nae, C. Loniță - Contabilitatea microîntreprinderilor, Ed. Ecran Magazin,

Brașov, 200110. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, Monitorul Oficial al României nr.

629/26.08.2002.11. Legea 571/22.12.2003 privind CODUL FISCAL, publicată în Monitorul Oficial nr. 927 din

23.12.2003, actualizată12. Codul de procedură fiscală/2003, O.G. 92/2003, republicată și actualizată13. Ghidul inspecției fiscale, Ministerul Finanțelor Publice, București, 2004

54