JURISPRUDENÞÃ Din jurisprudenþa recentã a Curþii Europene a … · 2014-11-07 · fost...

Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2014 209

Prin decizia de inadmisibilitate din 15aprilie 2014, din cauza Lefter împotrivaRomâniei (cererea nr. 66268/13), s-aconstatat neîncãlcarea de Statul româna prevederilor art. 6 ºi 13 din Convenþie.S-a reþinut cã procedura de regularizarea cererii de chemare în judecatã,reglementatã de art. 200 NCPC, nu sesubstituie unei cercetãri judiciare ºi nuanticipeazã faza de admitere a probelor,însã este vorba de o etapã obligatorie,care urmãreºte a impune reclamanþilor oanumitã disciplinã, în vederea evitãriioricãrei tergiversãri în cadrul procedurii,prin urmare o astfel de procedurã eprevãzutã de lege ºi urmãreºte bunaadministrare a justiþiei. Curtea a apreciatcã anularea cererii reclamantei nu aconstituit o ingerinþã disproporþionatã îndreptul sãu de acces la instanþã (art. 6din Convenþie), reþinând cã reclamanta afost informatã de instanþã asupra omisiuniisale ºi de sancþiunea susceptibilã a-i fiaplicatã.

În ce priveºte plângerea reclamanteiîntemeiatã pe art. 13 din Convenþie,Curtea a constatat cã reclamanta abeneficiat la nivel intern de un recurs(cerere de reexaminare) pentru a contesta

decizia de anulare, iar reclamanta l-aexercitat. Curtea a considerat cãrespingerea acestui recurs, pe motiv cãreclamanta nu s-a conformat solicitãrii deregularizare a cererii emisã de instanþã,nu demonstreazã, în speþã, o competenþãlimitatã a instanþei în materie.

Prezentarea decizieiSituaþia de faptReclamanta M.L. locuieºte în Iaºi iar,

la 22 aprilie 2013, a cumpãrat de la piaþã12 pachete de þigarete a cãrorcomercializare era interzisã. A fãcutobiectul unui control din parteareprezentanþilor Autoritãþii Naþionale aVãmilor (ANV). Reclamanta a recunoscutcã a cumpãrat ºi deþinut þigareteleinterzise la comercializare. Printr-unproces-verbal de contravenþie încheiat înaceeaºi zi, întemeiat pe art. 221³ alin. 2Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,ANV a amendat-o pe reclamantã cu oamendã contravenþionalã de 20.000 lei(aproximativ 4.500 EUR) ºi a dispusconfiscarea þigaretelor.

La 10 mai 2013, reclamanta a sesizatJudecãtoria Iaºi cu o plângere contra-venþionalã, susþinând cã sancþiunea

JURISPRUDENÞÃ

Din jurisprudenþa recentãa Curþii Europene aDrepturilor Omului

1. Decizia de inadmisibilitate din cauza Lefter împotriva României. Procedurade regularizare a cererii de chemare în judecatã prevãzutã de Noul Cod deprocedurã civilã. Neîncãlcarea art. 6 ºi 13 din Convenþie.

Rezumat de Roxana Maria Cãlin,judecãtor, Tribunalul Bucureºti

210 Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2014

impusã de ANV era disproporþionatã înraport de gradul de pericol al faptelor. Înplângerea sa a indicat cã a recunoscutfaptele ºi a solicitat reapreciereasancþiunii, þinându-se de cont de situaþiaei financiarã precarã.

Întemeindu-se pe dispoziþiile art. 200Noul Cod de procedurã civilã, la 4 iunie2013, judecãtoria a solicitat reclamanteisã regularizeze cererea sa, prin indicareadenumirii ºi a sediului pãrþii pârâte,probele pe care intenþioneazã sã leprezinte în sprijinul cererii sale ºi temeiuljuridic al acesteia, în termen de 10 zilede la data primirii comunicãrii.

La 13 iunie 2013, reclamanta,reprezentatã prin avocat, ºi-a completatplângerea, indicând articolele de lege pecare se întemeia acþiunea, precum ºinumele ºi adresa pârâtului. Nu menþionaniciun mijloc de probã.

Reclamanta nu a fost citatã pentru ase prezenta la instanþã.

Prin încheierea din 28 iunie 2013 datãîn camera de consiliu, judecãtoria,întemeindu-se pe art. 200 alin. 3 Noul Codde procedurã civilã, a anulat plângereareclamantei, pe motiv cã aceasta a omissã indice probele pe care intenþiona sãîºi susþinã plângerea.

La 30 august 2013, reclamanta adepus o cerere de reexaminare aîncheierii din 28 iunie 2013 precizând cã,þinând cont de obiectul plângerii sale, eanu intenþiona sã prezinte probe. A indicat,de asemenea, cã absenþa probelor nuîmpiedica instanþa sã examineze cauza.

Prin încheierea din 16 septembrie2013 datã în camera de consiliu,judecãtoria, în temeiul art. 200 alin. 6NCPC, a respins cererea de reexaminarepe motiv cã reclamanta a omis sã seconformeze solicitãrii în vederea puneriipe rol a cauzei.

Aprecierile CurþiiInvocând art. 6 al Convenþiei,

reclamanta a invocat încãlcarea dreptuluisãu de acces la instanþã prin anularea

plângerii contravenþionale de cãtrejudecãtorie pentru motive care, potrivitopiniei sale, nu erau clar prevãzute delege ºi nu împiedicau examenul cauzeipe fond.

În temeiul art. 13 din Convenþie,reclamanta a invocat cã a nu beneficiatde un recurs efectiv pentru a contestaanularea plângerii.

Curtea a constatat cã, în speþã,reclamanta a fost sancþionatãcontravenþional pe motiv cã deþinea 12pachete de þigarete a cãror comercializareera interzisã în România, i-au fostconfiscate þigãrile ºi amendatã cu sumade 4.500 EUR. Þinând seama decaracterul general al legii naþionaleaplicabile, de finalitatea represivã asancþiunii ºi de cuantumul foarte ridicatal amenzii, Curtea a considerat cã art. 6al Convenþiei este aplicabil în speþã,subaspectul sãu penal (Albert c. României,par. 33).

Având în vedere faptele speþei, aexistat o ingerinþã în dreptul reclamanteide acces la instanþã în vederea examinãriiplângerii contravenþionale.

Curtea a amintit cã dreptul de accesla instanþã nu este absolut. Restricþiile nulimiteazã accesul la instanþã dacã dreptulnu se gãseºte afectat în substanþa sa. Olimitare a dreptului de acces la instanþãnu se conciliazã cu art. 6 din Convenþiedecât dacã urmãreºte un scop legitim ºiexistã un raport de rezonabil deproporþionalitate între mijloacele folositeºi scopul urmãrit.

În speþã, Curtea a observat cãjudecãtoria ºi-a întemeiat hotãrârea sa pedispoziþiile art. 200 alin. 3 NCPC carereglementeazã procedura de regularizarea unei cereri. Aceastã procedurã nu sesubstituie unei cercetãri judiciare ºi nuanticipeazã faza de admitere a probelor,însã este vorba de o etapã obligatoriecare urmãreºte a impune reclamanþilor oanumitã disciplinã, în vederea evitãriioricãrei tergiversãri în cadrul procedurii.


Curtea a constatat cã reclamanþii trebuiesã prezinte o cerere completã de sesizarea instanþei pentru a permite judecãtoruluifondului sã examineze cauza la primaºedinþã. Curtea a considerat prin urmarecã, în speþã, ingerinþã era prevãzutã delege ºi urmãrea a asigura o bunãadministrare a justiþiei.

În ce priveºte proporþionalitateaingerinþei, Curtea nu a pierdut din vederecaracterul special al cãii de atac înmaterie contravenþionalã. Astfel, a relevatcã O.G. nr. 2/201 privind proceduraspecialã în referitoare la plângerilecontravenþionale prevede expres un rolactiv al instanþei, aceasta din urmãtrebuind cã citeze pãrþile ºi sã interoghezetoate persoanele implicate. În acelaºitimp, Curtea a constatat cã elementeleindicate în art. 194 NCPC – a cãroromisiune în formulare putea antrenaanularea cererii – sunt elemente fãrã decare examinarea cauzei devenea dificilde conceput.

În speþã, Curtea a constatat cãreclamanta fost sancþionatã pe motiv deomisiune în prezentarea probelor însprijinul plângerii sale. În plus, faþã declaritatea dispoziþiilor din NCPC careprivesc conþinutul unei cereri cât priveºteelementele ei, Curtea a relevat cãreclamanta a fost informatã de instanþãasupra omisiunii sale ºi de necesitateade a prezenta probele într-un termen de

10 zile. De asemenea, a notat cã instanþaa informat reclamanta de sancþiuneasusceptibilã a-i fi aplicatã. Or, reclamanta,chiar asistatã de un avocat, nu s-aconformat directivelor instanþei ºi aceastafãrã sã îºi motiveze atitudinea.

Þinând seama de aceste elemente,Curtea a apreciat cã anularea cereriireclamantei nu a constituit o ingerinþãdisproporþionatã în dreptul sãu de accesla instanþã.

În ce priveºte plângerea reclamanteiîntemeiatã pe art. 13 din Convenþie,Curtea a observat cã, în temeiul art. 200alin. 6 NCPC, reclamanta putea formulao cerere de reexaminare în urma soluþieide anulare a cererii de chemare înjudecatã ºi cã, pe acelaºi fundament,instanþa putea reveni asupra hotãrâriidacã aceasta din urmã ar fi fostpronunþatã eronat sau dacã reclamantaregularizase cererea în termenul prevãzutde lege. Prin urmare, reclamanta abeneficiat la nivel intern de un recurspentru a contesta soluþia de anulare, pecare l-a utilizat. Mai mult, Curtea aconsiderat cã respingerea acestei cereri,pe motiv cã reclamanta nu s-a conformatsolicitãrii de regularizare emisã deinstanþã, nu demonstreazã, în speþã, ocompetenþã limitatã a instanþei în materie.

Pentru aceste motive, Curtea adeclarat cererea inadmisibilã.

2. Decizia de inadmisibilitate din cauza Sorin ªtefan Roºca Stãnescu împotrivaRomâniei. Lipsa unei ingerinþe în libertatea de exprimare a unui ziarist în situaþiaîn care Ministrul Justiþiei i-a solicitat sã nu se mai pronunþe asupra unor chestiunilegate de justiþie, întrucât fãcea obiectul unei proceduri judiciare penale.

Rezumat de Dragoº Cãlin,judecãtor, Curtea de Apel Bucureºti

Prin decizia de inadmisibilitate din 28ianuarie 2014 din cauza Sorin ªtefanRoºca Stãnescu împotriva României(cererea nr. 49357/08) s-a constatatneîncãlcarea de Statul român aprevederilor art. 6 ºi 10 din Convenþie.

Prezentarea decizieiProcesul penal împotriva recla-

mantuluiÎn 2004 s-a dispus începerea urmãririi

penale împotriva reclamantului, ziarist, ºialtor persoane, inclusiv D.C.P., S.G.P. ºi


H.C.R. (co-inculpaþi), pentru sãvârºireaunor infracþiuni prevãzute de Legea nr.297/2004 privind piaþa de capital.

Printr-un rechizitoriu din 7 septembrie2006, Parchetul de pe lângã Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie l-a trimis pereclamant în judecatã pentru utilizarea deinformaþii privilegiate ºi aderarea sausprijinirea sub orice formã a unui grupinfracþional organizat. Prin acelaºirechizitoriu, co-inculpaþii, inclusiv D.C.P.au fost, de asemenea, trimiºi în judecatãpentru sãvârºirea unor diverse infracþiuni.Cu toate acestea, parchetul a decis sãdisjungã cauza în ce îi priveºte pe D.C.P.,S.G.P. ºi H.C.R., pentru asociere învederea sãvârºirii de infracþiuni.

La 3 noiembrie 2006, reclamantul acontestat în faþa procurorului disjungereacauzei cu privire la D.C.P., S.G.P. ºiH.C.R.. Acesta a susþinut cã mãsura afost ilegalã ºi a încãlcat garanþiile unuiproces echitabil, cum ar fi accesul la oinstanþã, principiul contradictorialitãþii ºitermenul rezonabil.

Printr-o ordonanþã din 26 februarie2007, procurorul a respins plângerea,considerând disjungerea drept legalã.Parchetul a constatat cã disjungereafusese decisã cu privire la S.G.P. ºiH.C.R., întrucât aceºtia ar trebui sã fiecitaþi în Statele Unite ale Americii, undelocuiau. Procurorul a observat, în plus, cãreclamantul nu avea calitate procesualãpentru a contesta mãsura, ce oricum nuproducea vreun efect asupra procedurilorîndreptate împotriva sa.

Reclamantul a contestat soluþia pro-curorului în faþa Tribunalul Bucureºti,care, printr-o hotãrâre din 26 februarie2008, a declarat inadmisibilã plângerea.Instanþa a constatat cã nici legea, nicijurisprudenþa internã ºi nici art. 6 dinConvenþie nu impuneau un control juris-dicþional cât priveºte mãsura disjungeriidispusã de procuror. Instanþa a constatat,

în plus, cã soluþia disjungerii acesteicauze nu reprezenta o acuzaþie în materiepenalã, în sensul art.6 din Convenþie.

Recursul declarat de reclamant a fostrespins, prin decizia din 25 aprilie 2008 aCurþii de Apel Bucureºti, care a constatatcã nici art. 6, nici art. 13 din Convenþie nuerau aplicabile.

Reclamantul nu a informat CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului cu privirela soluþionarea pe fond a procesului penalpornit împotriva sa.

Declaraþiile Ministrului JustiþieiLa 13 decembrie 2006, reclamantul a

fost invitat al emisiunii 100% la canalulde televiziune R.. A participat în calitatede director al cotidianului Ziua ºi adiscutat, printre altele, probleme legate deinfrastructura ºi organizarea justiþiei,inclusiv renovarea sediilor instanþelor.M.M., ministrul justiþiei la acel moment, aintervenit prin telefon pentru a-ºi prezentapunctul de vedere ºi a dat urmãtoareareplicã: „Domnule Sorin Roºca Stãnescu,poate cã aveþi probleme cu legea”.

La 19 decembrie 2006, reclamantul ºiministrul justiþiei au fost invitaþi împreunãla aceeaºi emisiune. Discuþia s-a axat, înmare mãsurã, pe starea instanþelor ºi aparchetelor din România, precum ºi pelupta împotriva corupþiei în sistemuljudiciar. Extrasele relevante ale emisiuniisunt:

„M.M.: Permiteþi-mi sã vã spun de laînceput ºi fãrã a vã ofensa cã aveþi poateo problemã personalã cu legea.

Reclamantul: Sunteþi MinistrulJustiþiei. Nu am nicio problemã cu legea,doar cu un procuror. Nu am nimic cujustiþia.

M.M.: Aveþi o experienþã personalãcare ar putea determina atitudineadumneavoastrã.

Reclamantul: Sigur, am vãzut cumfuncþioneazã. Am experienþã ºi este vorbadespre experienþa unui jurist care observãlucrurile.


Moderatorul: Câte dosare aveþi?Reclamantul: Unul singur. Pentru

obþinerea de informaþii privilegiate labursã.

M.M.: Dosare politice. De îndatã ceparlamentarii sau membrii opoziþiei suntinvestigaþi, cu toþii pretind cã suntvictimele rãzbunãrii politice, aºa cum asusþinut ºi domnul A.N. ºi alþii”.

La 10 ianuarie 2007, Ministrul Justiþieia intervenit prin telefon, în emisiuneaRevista presei, la postul de radio G..Extrasele relevante sunt cele ce urmeazã:

„M.M.: Din moment ce aþi menþionatcotidianul Ziua, vreau sã reamintescascultãtorilor cã asearã, directorulcotidianului, Sorin Roºca Stãnescu, aafirmat cã a început o campanie împotrivamea ºi a chiar a început, am vãzut. Aºdori sã reamintesc faptul cã are problemecu legea, el este inculpat ºi trimis înjudecatã. Cred cã ar fi mai bine pentrujustiþie, pentru a evita un conflict deinterese, sã îi las sã vorbeascã pe ceilalþi.

Moderatorul: Ar fi mult mai discret.M.M.: Da, mult mai discret”.În aceeaºi zi, a avut loc o conferinþã

de presã cu privire la reforma justiþiei laMinisterul Justiþiei. M.M. a fost prezentãºi a rãspuns întrebãrilor formulate dereporteri. Printre altele, a declaraturmãtoarele:

„ (... ) [Reclamantul] este trimis înjudecatã în acelaºi dosar cu domnul D.P..Deci, poate cã nu este persoana cea maiîn mãsurã sã discute obiectiv desprejustiþie (... ) „

Plângerea penalã împotriva doamneiM.M.

La 16 ianuarie 2007, reclamantul aformulat plângere penalã împotriva d-neiM.M., pentru abuz în serviciu contraintereselor persoanelor ºi abuz în serviciuprin îngrãdirea unor drepturi. Invocândcauzele Allenet de Ribemont c. Franþei(hotãrârea din 10 februarie 1995),

Daktaras c. Lituaniei (nr. 42095/98) ºiButkevicius c. Lituaniei (nr. 48297/99),reclamantul a susþinut cã, în intervenþiilesale la televiziune ºi la radio, ministrul aîncãlcat prezumþia de nevinovãþie, fãcânddeclaraþii de culpabilitate în ce îl priveºteºi punând presiune asupra judecãtorilorcare soluþionau pe fond cauza. Deasemenea, a afirmat cã ministrul i-a limitatlibertatea de exprimare, impunându-i sãnu se mai exprime, ca jurnalist, pe temelegate de justiþie.

Procurorul a dispus neîncepereaurmãririi penale faþã de M.M., printr-osoluþie din 6 martie 2007, confirmatã la20 aprilie 2007. Procurorul a constatat cãM.M. doar a informat publicul cu privirela existenþa unui proces împotrivareclamantului, fãrã sã se pronunþe asupravinovãþiei acestuia.

Reclamantul a contestat soluþia deneîncepere a urmãririi penale la ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie. Printr-osentinþã penalã din 7 ianuarie 2008, ÎnaltaCurte a respins plângerea, constatând cãM.M. doar a informat publicul cu privirela faptul cã reclamantul fãcea obiectulunei anchete penale, fapt carecorespunde realitãþii. M.M. nu a formulatafirmaþiile în cursul urmãririi penale, ciatunci când dosarul era înregistrat pe rolulinstanþelor de judecatã, fiind public acestfapt. În plus, nu s-a pronunþat cu privirela vinovãþia reclamantului ºi a datinformaþii reale ºi exacte referitoare lasituaþia celui din urmã, ceea ce distingeaceastã cauzã de cele pe carereclamantul le-a menþionat. În ceea cepriveºte exercitarea libertãþii de exprimarea reclamantului ca jurnalist, Înalta Curtea decis cã acesta nu a suferit ingerinþe,afirmaþiile ministrului limitându-se la„simple declaraþii ºi luãri de poziþie”.

Reclamantul a formulat recurs laCompletul de 9 judecãtori al Înaltei Curþide Casaþie ºi Justiþiei. În cadrul ºedinþei


din 29 septembrie 2008, avocatulreclamantului a informat Înalta Curte,printre altele, cã reclamantul intenþio-neazã sã formuleze o acþiune civilã la odatã ulterioarã. Printr-o decizie pronunþatãdin aceeaºi zi, Înalta Curte a respinsrecursul reclamantului ºi a menþinutsentinþa din 7 ianuarie 2008.

Invocând art. 6 ºi 13 din Convenþie,reclamantul s-a plâns de lipsa de accesla o instanþã ºi a unui recurs efectiv în cepriveºte plângerea împotriva soluþieiprocurorului de a disjungere în dosarulpenal referitori la unii dintre co-inculpaþi.

Tot în temeiul art. 6 din Convenþie,reclamantul a susþinut cã, la soluþionareaplângerii penale împotriva MinistruluiJustiþiei, instanþele naþionale au încãlcatobligaþia de motivare a hotãrârilorpronunþate.

Invocând art. 6 par. 2 din Convenþie,acesta a pretins încãlcarea prezumþiei denevinovãþie, din cauza declaraþiilorpublice de culpabilitate date de MinistrulJustiþiei.

În temeiul art. 10 din Convenþie, a maisusþinut cã afirmaþiile Ministrului Justiþieiau avut un efect descurajator asupraactivitãþii sale de ziarist.

Asupra art. 6 din Convenþie,referitor la pretinsa lipsã de acces la oinstanþã

Curtea reaminteºte, în primul rând, cãaceste condiþii prevãzute de art. 6 dinConvenþie sunt mai stricte decât celeprevãzute de art. 13, care sunt absorbitede acestea (Kudla c. Poloniei [MC], nr.30210/96, par. 146). Prin urmare, Curteava examina plângerea doar sub aspectulart. 6 din Convenþie.

Reclamantul susþine cã problemadisjungerii era strâns legatã unei „acuzaþiipenale” împotriva sa, în fapt, era singurultrimis în judecatã pentru aderare sausprijinire sub orice formã a unui grupinfracþional organizat, în timp ce cauza afost disjunsã în raport cu toþi ceilalþico-inculpaþi suspectaþi de sãvârºirea

aceleiaºi infracþiuni. Reclamantulconcluzioneazã cã art. 6 se aplicã înaceastã situaþie. Invocând cauza ForumMaritime S.A. c.. României (nr. 63610/00ºi nr. 38692/05, hotãrârea din 4 octombrie2007), susþine cã dreptul sãu de acces lao instanþã a fost încãlcat, deoareceprocurorul care a examinat plângerea nuera independent ºi instanþele de judecatãau considerat plângerea inadmisibilã, fãrãa examina fondul cauzei.

Curtea a subliniat deja în jurisprudenþasa cã nu se pot ignora fazele care sederuleazã înainte de procedura judecãþii(Vera Fernández-Huidobro c. Spaniei, nr.74181/01, par. 109, hotãrârea din 6ianuarie 2010). Astfel, garanþiile art. 6 seaplicã întregii proceduri, inclusiv fazelorpremergãtoare ºi urmãririi penale, înmãsura în care nerespectarea lor iniþialãar putea afecta grav caracterul echitabilal procedurii (Imbrioscia c. Elveþiei,hotãrârea din 24 noiembrie 1993, par. 36,John Murray c. Regatului Unit, hotãrâreadin 8 februarie 1996, par. 62, Pandy c.Belgiei, nr.13583/02, par. 50, hotãrâreadin 21 septembrie 2006).

În aceastã cauzã, Curtea constatã, caºi instanþele naþionale, cã mãsura dedisjungere contestatã de reclamant a fostdispusã de procuror la sfârºitul urmãririipenale împotriva reclamantului ºi a fostmotivatã de faptul cã doi dintreco-inculpaþi ar trebui sã fie citaþi înstrãinãtate.

Cu toate acestea, reclamantul nu afurnizat Curþii vreo informaþie cu privirela evoluþia pe fond a procesului penalpornit împotriva lui. În plus, nu a arãtatniciun alt element care ar puteacompromite caracterul echitabil alprocedurilor derulate împotriva sa(Imbrioscia, citatã mai sus, par. 36).

Rezultã cã acest capãt trebuie sã fierespins, în temeiul art. 35 par. 3 a) ºi 4din Convenþie.

Asupra art. 6 din Convenþie,referitor la pretinsa nemotivare a


hotãrârilor judecãtoreºti pronunþate deinstanþele interne

În baza art. 6 din Convenþie,reclamantul s-a plâns de nemotivareahotãrârilor judecãtoreºti în cadrul plângeriipenale formulate împotriva ministruluijustiþiei. Curtea trebuie sã examinezedacã dispoziþiile invocate de reclamant seaplicã în cauzã, deoarece se pare, dindocumentele din dosar, cã acesta aveacalitatea de parte vãtãmatã în cadrulprocesului. În aceastã privinþã, Convenþianu garanteazã dreptul la urmãrirea penalãa altor persoane (Perez c. Franþei [MC],nr. 47287/99, par. 70). Art.6 dinConvenþie, prin urmare, nu se aplicã subaspectul sãu penal. În plus, Curteaobservã cã, în cauza de faþã, reclamantulnu a formulat o cerere de constituire caparte civilã ºi, prin urmare, art.6, subaspectul sãu civil, nu este aplicabil.

Rezultã cã ºi acest capãt trebuie sãfie respins, în temeiul art. 35 par. 3 a) ºi 4din Convenþie.

Asupra art. 6 par. 2 din Convenþie,referitor la nerespectarea prezumþieide nevinovãþie

Curtea reaminteºte cã principiulprezumþiei de nevinovãþie garantat de art.6 par. 2 din Convenþie nu se limiteazã lao garanþie proceduralã în materie penalã:domeniul sãu de aplicare este mai larg ºiimpune ca niciun reprezentant al statuluisã nu declare cã o persoanã este vinovatãde sãvârºirea unei infracþiuni înainte cavinovãþia sa sã fi fost stabilitã de instanþã(Allenet Ribemont, supra, par. 35-36). Înplus, o încãlcare a prezumþiei denevinovãþie poate fi realizatã nu doar deun judecãtor sau de o instanþã dejudecatã, ci ºi de alte autoritãþi publice(Daktaras, supra, par. 41-42).

Curtea recunoaºte cã art. 6 par. 2 dinConvenþie nu împiedicã autoritãþile, întemeiul art. 10 din Convenþie, sãinformeze publicul cu privire la anchetelepenale, dar este nevoie ca acestea sãfacã acest lucru cu discreþie ºi rezervã

(Allenet Ribemont, citatã mai sus, par.38). O campanie de presã virulentã, înunele cazuri, poate afecta caracterulechitabil al procedurii, influenþând opiniapublicã (Priebke c. Italiei, nr. 48799/99,decizia de inadmisibilitate din 5 aprilie2001 ºi Akay c. Turciei, nr. 34501/97,decizia de inadmisibilitate din 19 februarie2002).

Revenind la faptele cauzei, Curteaconstatã, ca ºi instanþele naþionale, cãMinistrul Justiþiei a dat declaraþii cu privirela procesul penal derulat împotrivareclamantului, dupã ce acesta fusesetrimis în judecatã, iar procedura devenisepublicã. Spre deosebire de alegaþiilereclamantului, Curtea considerã cã,fãcând aceste declaraþii, ministrul s-alimitat informarea publicului cu privire laexistenþa unui proces penal împotrivareclamantului ºi, prin conþinutul ºi formalor, acestea nu lãsau sã se înþeleagã cãar fi vorba de luãri de poziþie cu privire lavinovãþia reclamantului (a contrario,Allenet Ribemont, citatã mai sus, par. 41).

În plus, reclamantul nu a indicat Curþiinicio probã care sã demonstreze cãdeclaraþiile erau de naturã sã influenþezeformarea opiniei judecãtorilor saurezultatul deliberãrilor în cadrul procesuluipenal (mutatis mutandis, Mircea c.României, nr. 41250/02, par. 75,hotãrârea din 29 martie 2007 ºi Jiga c.României, nr. 14352/04, par. 94-95,hotãrârea din 16 martie 2010).

Rezultã cã ºi acest capãt trebuie sãfie respins, în temeiul art. 35 par. 3 a) ºi 4din Convenþie.

Asupra art. 10 din Convenþie,referitor la presupusa restrângere alibertãþii de exprimare

Reclamantul susþine cã a suferit orestrângere a libertãþii de exprimare,pentru cã ministrul i-a cerut sã nu se maipronunþe asupra unor chestiuni legate dejustiþie. Acesta a reamintit cã, în calitatede jurnalist, avea datoria de a informapublicul. Cu toate acestea, ministrul i-a


limitat libertatea de exprimare ºi, prinurmare, l-a îndepãrtat de cititorii sãi,sugerând cã nu era obiectiv cu privire laaspectele legate de justiþie.

Curtea a reitereazã faptul cã presajoacã un rol important într-o societatedemocraticã: deºi nu trebuie sã depã-ºeascã anumite limite, în special legatede protecþia reputaþiei ºi a drepturiloraltora, este de datoria acesteia acomunica, în respectarea îndatoririlor ºiresponsabilitãþilor sale, informaþii ºi ideicu privire la toate problemele de interesgeneral (De Haes si Gijsels c. Belgiei,hotãrârea din 24 februarie 1997, par. 37).

Revenind la faptele cauzei, Curteanoteazã cã Ministrul Justiþiei i-a sugeratreclamantului, în mod expres ºi repetat,sã nu se mai exprime cu privire laaspectele legate de justiþie, pe motiv cãfãcea obiectul unei proceduri judiciare.Prin urmare, este necesar sã se analizezedacã, din cauza acestor declaraþii publice,reclamantul a suferit sau nu o ingerinþãîn libertatea de exprimare din partea uneiautoritãþi a statului.

Curtea reþine de la început cã recla-mantul, care era director al unui cotidian,la epoca faptelor, s-a plâns de efectuldisuasiv al declaraþiilor ministrului asupraactivitãþii sale ulterioare ca jurnalist. Cutoate acestea, Curtea constatã cãreclamantul nu a fost supus niciuneiproceduri ºi a nu i-a fost aplicatã vreopedeapsã pentru exercitarea libertãþii deexprimare.

Curtea reaminteºte cã a avut dejaocazia sã ia în considerare aspectul„efectului disuasiv”, ce rezultã dintr-opedeapsã aplicatã persoanei în cauzã.Spre exemplu, s-a constatat drept factorde descurajare pentru exercitarea libertãþiide exprimare condamnarea la închisoarea unui avocat pentru sfidarea instanþei(Kyprianou c. Ciprului [MC], nr. 73797/01,par. 175 ºi 181), a doi jurnaliºti pentrucalomnie (Cumpãnã ºi Mazãre c.României [MC], nr. 33348/96, par.

114-116) sau a unui om politic pentruinsultarea gravã a regelui (OtegiMondragon c. Spaniei, nr. 2034/07,par.60). Curtea a ajuns la aceeaºiconcluzie cu privire la refuzul de numirea reclamantului în orice funcþie publicã dinpricina opiniilor pe care le-a exprimat întimpul unei conferinþe publice (Wille c.Liechtenstein [MC], nr. 28396/95, par. 50),lrevocarea reclamantului pentru cã adivulgat presei informaþii confidenþiale(Guja c.. Republicii Moldova [MC], nr.14277/04, par. 95) sau demitereareclamantului din pricina formulãrii uneiplângeri penale împotriva angajatoruluisãu (Heinisch c. Germaniei, nr. 28274/08,par. 91).

În absenþa unei proceduri împotrivareclamantului sau a oricãrei alte sancþiuni,aceste concluzii nu pot fi luate înconsiderare în aceastã cauzã.

Chiar acceptând cã Ministrul Justiþieia urmãrit restrângerea libertãþii deexprimare a reclamantului, Curteaconsiderã cã expresiile sale aveau undomeniu limitat de aplicare, fiind lipsitede caracter obligatoriu (a contrario,Hashman ºi Harrup c. Regatului Unit[MC], nr. 25594/94, par. 27-28, ºi AxelSpringer AG c. Germaniei [MC], nr.39954/08, par. 75, 7 februarie 2012). Înplus, reclamantul nu a prezentat niciunelement de probã pentru a stabili cãafirmaþiile ministrului l-ar fi împiedicat sãcontinue sã îºi desfãºoare activitatea dedirector al unui cotidian ori au schimbatîn vreun fel comportamentul sãu.Într-adevãr, riscul expus, mai degrabãipotetic, este cã declaraþiile ministrului arputea avea efecte asupra activitãþii saleviitoare, mai degrabã decât consecinþeleconcrete pe care aceste declaraþii le potavea. Prin urmare, Curtea a constatat cãreclamantul nu a suferit o ingerinþã înexercitarea libertãþii sale de exprimare.

În consecinþã, Curtea a respinsplângerea, în temeiul art. 35 par. 3 a) ºi 4din Convenþie.


1. Situaþia de faptReclamanta, procuror în cadrul

Parchetului de pe lângã Tribunalul Neamþ,a dispus trimiterea în judecatã a uneipersoane (A.B.), în baza unui rechizitoriuîntocmit la data de 17 ianuarie 2000, subaspectul sãvârºirii infracþiunilor de fals îndeclaraþii ºi distrugere, iar la data de 20septembrie 2001 Judecãtoria Ploieºti acondamnat-o pe A.B. la ºase luniînchisoare pentru fiecare infracþiune,sentinþã menþinutã de Tribunalul Prahova.Curtea de Apel Ploieºti a admis recursullui A.B. cu privire la infracþiunea dedistrugere, constatând intervenitãprescripþia rãspunderii penale cu privirela aceastã infracþiune.

Un alt rechizitoriu emis de reclamantãîmpotriva lui A.B., la data de 25 iulie 2001,în cadrul unei alte proceduri, a fost infirmatde prim-procuror, dispunându-se scoate-rea de sub urmãrire penalã.

La data de 7 februarie 2002, în cadrulprocedurii disciplinare iniþiate împotrivareclamantei, ca urmare a plângerii formu-late de A.B., s-a reþinut cã reclamanta nua sãvârºit nicio abatere disciplinarã.

La data de 13 februarie 2002 ºirespectiv la 22 februarie 2002, jurnalistulA.S. a publicat, în cadrul ziarului naþionalR.L., douã articole critice la adresareclamantei în legãturã cu activitateaacesteia în cadrul procedurilor judiciaredesfãºurate împotriva lui A.B.

Primul articol-intitulat „Corupþiejudiciarã. Procurorul L. a falsificat douãrechizitorii! O persoanã nevinovatã a fost

condamnatã la închisoare” conþineareferiri la falsificarea rechizitoriului dindata de 25 iulie 2001 precum ºi la faptulcã A.B. ar fi fost o persoanã nevinovatã,care a devenit victima acþiunilor decorupþie ale reclamantei. În opiniajurnalistului, împrejurarea cã rechizitoriuldin 25 iulie 2001 a fost infirmat deprocurorul ierarhic dovedeºte faptul cãacesta a fost falsificat ºi cã poate ficonsiderat un „rebut profesional”.

Tot în cuprinsul respectivului articol,în cadrul unei secþiuni intitulate „Excluderedin magistraturã”, jurnalistul a fãcutreferire la „procurorul mãsluitor” care nua reuºit sã trimitã în judecatã pe A.B. înbaza „rechizitoriului falsificat”, cu trimiterela procedura disciplinarã începutãîmpotriva acestuia.

Al doilea articol, intitulat „E.L.procurorul care falsificã rechizitorii”,conþinea afirmaþii privitoare la influenþaasupra reclamantei pe care ar fi avut-o oaltã persoanã S.E., direct interesatã încauza care a condus la condamnarea luiA.B. Potrivit jurnalistului, reclamanta ar fiprimit de la S.E., în mod repetat, bunurisub forma unor produse alimentare pecare S.E. le-ar fi adus la locuinþareclamantei.

La data de 15 aprilie 2002 reclamantaa formulat plângere penalã împotrivajurnalistului A.S. pentru sãvârºireainfracþiunii de calomnie, solicitând ºidaune morale în cuantum de 1.000.000lei (Rol).

3. Afirmaþii grave fãcute prin presã la adresa unui procuror privind pretinseacte de corupþie ºi falsificarea unor rechizitorii - încãlcarea art.8 din Convenþieîn cauza Lavric împotriva României

Prin hotãrârea din 14 ianuarie 2014, pronunþatã în cauza Lavric c. României(cererea nr.22231/05), Curtea a constatat încãlcarea art. 8 din Convenþie prin faptulcã instanþa naþionalã nu a sancþionat afirmaþiile calomnioase ale unui jurnalist la adresareclamantei în legãturã cu funcþia sa de procuror.

Rezumat ºi notã de Vasile Bozeºan, judecãtor, Judecãtoria Alexandria


Judecãtoria Cãlãraºi l-a condamnat pejurnalistul A.S. la plata unei amenzipenale în cuantum de 10.000.000 ROL,pentru infracþiunea de calomnie, iarsocietatea editoare a fost obligatã însolidar cu jurnalistul la plata sumei de300.000.000 ROL cãtre reclamantã, cutitlu de daune morale, apreciind cã, prinarticolele sale, jurnalistul a depãºit limitelecriticii admisibile prevãzute de art.10 dinConvenþie.

Prin decizia din 28 decembrie 2004Tribunalul Hunedoara a admis calea deatac ºi, dupã rejudecare, l-a achitat pejurnalistul inculpat ºi a respins acþiuneacivilã, reþinând cã jurnalistul doar afurnizat elemente privitoare la situaþia luiA.B., astfel cum acestea rezultau dinactele dosarului.

Tribunalul a calificat afirmaþiilejurnalistului din cuprinsul articolelor cafiind judecãþi de valoare ºi a reþinut cãexpresiile utilizate trebuie apreciate înlegãturã cu funcþia presei într-o societatedemocraticã de a comunica informaþii ºiidei privitoare la teme de interes general,cum ar fi cea a administrãrii justiþiei,aplicabilã în cauzã, jurnalistul recurgândla doza de exagerare ºi provocare ce-ieste recunoscutã.

2. Asupra art. 8 din ConvenþieReclamanta, întemeiat pe prevederile

art. 8 din Convenþie, a invocat încãlcareadreptului la protecþia reputaþiei ºidemnitãþii sale ca urmare a publicãriiarticolelor din 13 ºi 22 februarie 2002 carenu au fost doar insultãtoare ºidefãimãtoare ci ºi scrise cu rea-credinþã.

Curtea a reiterat cã, deºi scopul art.8din Convenþie îl reprezintã protecþiaparticularilor împotriva ingerinþelorarbitrare ale autoritãþilor publice, acestaimpune statelor contractante obligaþiipozitive pentru asigurarea unei protecþiiefective a vieþii private ºi de familie.Aceste obligaþii pozitive presupunadoptarea de mãsuri apte sã asigurerespectul vieþii private ºi de familie,

inclusiv în sfera relaþiilor dintre particulari(cauza Dickson c. Regatului Unit,nr.44362/04, par.70).

Instanþa de contencios european aconsiderat cã în prezenta cauzã suntangajate obligaþiile pozitive ale statului petemeiul art. 8 din Convenþie pentruasigurarea protecþiei efective a dreptuluireclamantei la viaþã privatã ºi, în special,a dreptului acesteia la protecþia reputaþieisale. În acest sens, Curtea a reamintit cã,pentru a atrage aplicabilitatea art. 8 dinConvenþie, un atac la onoarea saureputaþia unei persoane trebuie sã atingãun anumit nivel de gravitate ºi sã semanifeste într-o manierã susceptibilã dea cauza un prejudiciu în exercitareadreptului la respectul vieþii private.

Curtea a subliniat cã principiile vizândobligaþiile pozitive sunt similare cu aceleareferitoare la obligaþiile negative alestatului, în sensul cã trebuie asigurat unechilibru rezonabil între interesele aflateîn conflict ºi anume între, pe de o parte,dreptul reclamantei la protecþia reputaþieisale ºi, pe de altã parte, libertatea deexprimare a jurnalistului ºi a societãþiieditoare.

În cauzã, Curtea a reþinut cã articolelerespective se refereau la activitateaprofesionalã a reclamantei, în calitatea sade procuror, funcþie cu referire la caretrebuie avut în vedere rolul sãu de acontribui la o bunã administrare a justiþiei.

În acest context, Curtea a subliniat cãnu existã nici o îndoialã cã într-o societatedemocraticã publicul este îndrituit sãcomenteze ºi sã critice activitatea deadministrare a justiþiei precum ºipersoanele oficiale implicate în aceasta.Însã aceastã criticã nu poate depãºianumite limite, tot astfel cum este îninteresul general ca procurorii saujudecãtorii sã se bucure de încredereapublicului, ceea ce face necesar ca statulsã îi protejeze de acuzaþii nefondate(Lesnik c. Slovaciei, nr.35640/97,par.54)


În cauzã, Curtea a constatat cã, în timpce prima instanþã naþionalã a reþinut cãafirmaþiile jurnalistului erau nefondate,instanþa de control judiciar le-a calificatca fiind simple judecãþi de valoare.

Reamintind distincþia clarã dintrejudecãþi de valoare ºi imputarea unorfapte concrete, Curtea a subliniat cãinclusiv în cazul în care o afirmaþie poatefi consideratã ca o judecatã de valoare,trebuie sã existe o bazã factualã sufi-cientã sã o susþinã, în caz contrar aceastafiind una excesivã (Pedersen ºiBaadsgaard c. Danemarcei, nr.49017/99, [MC], par.76)

Referindu-se la criticile aduse prinarticolele respective, Curtea nu a fostconvinsã cã afirmaþiile fãcute dejurnalistul A.S. puteau fi consideratesimple judecãþi de valoare.

Curtea a constatat cã articolele încauzã conþineau acuzaþii cu privire la oconduitã nelegalã ºi improprie areclamantei în exerciþiul funcþiei sale deprocuror, care ar fi abuzat de preroga-tivele sale aducându-i lui A.B. acuzaþii denaturã penalã, în mod nelegal. De aseme-nea jurnalistul a mai afirmat cã recla-manta a fost implicatã în luare de mitã ºiîn falsificarea rechizitoriilor cu privire laA.B. Aceste acuzaþii reprezintã, înviziunea Curþii, afirmarea unor fapte înlegãturã cu care instanþã naþionalã deultim grad nu a solicitat dovezi relevante.

Curtea a apreciat cã acuzaþiileprivitoare la pretinsele acte de corupþie ºiincompetenþã ale reclamantei aveau uncaracter grav putând afecta activitateaprofesionalã a acesteia ºi distrugereputaþia sa.

În condiþiile în care statutul de politi-cian sau de figurã publicã a unei persoanenu exonereazã pe autorul criticii deobligaþia de a furniza o bazã factualãminimalã în susþinerea afirmaþiilor sale,chiar în cazul în care alegaþiile pot ficonsiderate simple judecãþi de valoare ºinu imputaþii de fapt, Curtea a remarcat

cã prima instanþã naþionalã a reþinut cãnu exista vreo probã cã reclamanta ar fisãvârºit vreo abatere disciplinarã saufaptã penalã în legãturã cu activitatea saprofesionalã.

De asemenea Curtea a constatat cãîn cadrul procedurilor judiciare interne,jurnalistul nu a furnizat nici o probãsuficientã prin care sã susþinã alegaþiilesale. Mai mult, prim instanþã a reþinut cãla momentul în care primul articol a fostpublicat, jurnalistul a cunoscut faptul cãprimul rechizitoriu fusese menþinut deinstanþa de fond tot astfel cum jurnalistulcunoºtea cã procedura disciplinarãîmpotriva reclamantei era în curs dedesfãºurare. Curtea a subliniat cã simplulfapt cã al doilea rechizitoriu întocmit decãtre reclamantã a fost infirmat deprocurorul ierarhic nu putea conduce laconcluzia cã reclamanta comisese o faptãpenalã.

Curtea nu a împãrtãºit punctul devedere al instanþei naþionale de controljudiciar potrivit cãreia jurnalistul doar areprodus în articolele sale conþinutulplângerii privind abaterea disciplinarã areclamantei formulate de A.B..

Curtea a constatat cã jurnalistul, înarticolele sale, nu s-a disociat faþã depoziþia exprimatã de A.B. în plângerea saºi nu a învederat cã articolele salereprezintã numai o reproducere aalegaþiilor lui A.B., astfel cã, prin acestea,jurnalistul le-a prezentat ca pe un adevãrobiectiv ºi nu ca afirmaþii ale unei terþepersoane.

De asemenea, Curtea a remarcat cãacurateþea informaþiilor nu a fost verificatãînainte de a fi publicate iar reclamanteinu i-a fost oferitã posibilitatea de arãspunde la acuzaþiile ce i-au fost aduseprin presã.

În concluzie, Curtea a considerat cãjurnalistul A.S. nu a fãcut dovada cãarticolele critice au fost scrise cu diligenþaprofesionalã care se impune jurnaliºtilorceea ce face sã nu fie aplicabilã, în cauzã,


doza de exagerare ºi provocarerecunoscutã, de regulã, jurnaliºtilor.

Luând în considerare gravitateaparticularã a alegaþiilor cuprinse înarticolele publicate, prin care s-au depãºitlimitele criticii admisibile, Curtea a reþinutcã motivele oferite de cãtre instanþanaþionalã de control judiciar pentruprotecþia libertãþii de exprimare ajurnalistului A.B. ºi a publicaþiei au fostinsuficiente în raport cu dreptulreclamantei la protecþia reputaþiei sale.

A fost, astfel, încãlcat art. 8 dinConvenþie.

3.Satisfacþia echitabilãCurtea a dispus ca statul român sã

plãteascã reclamantei, în termen de 3 lunide la data rãmânerii definitive a hotãrârii,suma de 4.500 EUR, cu titlu de daunemorale.

NotãÎn primul rând, trebuie remarcat cã

instanþa de contencios european nu aîmpãrtãºit punctul de vedere al instanþeinaþionale care a calificat afirmaþiile

jurnalistului ca fiind simple judecãþi devaloare ºi nu imputarea unor fapteconcrete. Într-adevãr, alegaþiile privitoarela pretinsa falsificare a unor rechizitoriisau la primirea de bunuri necuvenite suntgreu încadrabile în sfera judecãþilor devaloare.

Distincþia dintre judecãþi de valoare ºiimputarea unor fapte concrete este maimult decât semanticã, având consecinþedecisive în planul probatoriului necesar afi furnizat în susþinerea acestora.

În al doilea rând, trebuie reþinut cãstatutul de politician sau de altã figurãpublicã (în speþã, procuror) al persoaneicriticate nu exonereazã pe autorulafirmaþiilor de obligaþia de furniza ominimã bazã factualã în sprijinulalegaþiilor care pot afecta reputaþiapersoanelor vizate.

Nu în ultimul rând, Curtea a nuanþat ºiîntãrit principiul potrivit cãruia, chiar încazul unor simple judecãþi de valoare,autorul acestora va trebui sã ofere unminimum de suport factual, în caz contrarchiar judecãþile de valoare putând ficonsiderate excesive.

4. Decizia de inadmisibilitate din cauza Agneta Majtenyi ºi Ildiko Majteneyiîmpotriva României. Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în situaþia uneisingure hotãrâri judecãtoreºti irevocabile pronunþate în sens contrar celei dincauza reclamantelor.

Rezumat de Roxana Maria Cãlin,judecãtor, Tribunalul Bucureºti

Prin decizia de inadmisibilitate din 3decembrie 2013 din cauza AgnetaMajtenyi ºi Ildiko Majteneyi împotrivaRomâniei (cererea nr. 28285/05) s-aconstatat neîncãlcarea de Statul româna prevederilor art. 6 par. 1 ºi 14 dinConvenþie ºi a art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, sub aspectulpretinsei divergenþe de jurisprudenþã, înmateria anulãrii contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate în baza Legii nr. 112/1995.

Prezentarea decizieiPetenþii locuiau împreunã cu mama lor

într-un apartament închiriat de la statîntr-un imobil naþionalizat. În 1997 mamareclamanþilor a cumpãrat apartamentul dela stat, în baza Legii nr. 112/1995.

Subsecvent, fostul proprietar alimobilului naþionalizat a formulat acþiuneîn anularea contractului ºi recuperareaposesiei. Prin o decizie irevocabilã din 7februarie 2005, Curtea de Apel Bucureºtia admis în parte acþiunea reclamantului


ºi a obligat pe petenþi sã predea posesiaapartamentului cãtre acesta, deºi aapreciat cã actul de vânzare-cumpãrareîncheiat era valabil. Curtea a reþinut cãimobilul naþionalizat a fost preluat de Statfãrã titlu ºi a acordat prevalenþãproprietarului iniþial.

Petenþii s-au plâns, în baza art. 6 par.1 din Convenþie, pentru încãlcareadreptului la un proces echitabil, deoareceaceeaºi Curte de Apel a emis o deciziecontradictorie într-o cauzã identicãreferitoare la o acþiune formulatãîmpotriva altor cumpãrãtori privind altapartament din aceeaºi clãdire naþiona-lizatã. De asemenea, s-au plâns, în bazaart. 1 Protocolul nr. 1 adiþional la Con-venþie, de pierderea dreptului lor deproprietate, câtã vreme instanþelenaþionale i-au obligat sã predea recla-mantului posesia apartamentului.Totodatã, au invocat discriminarea înbaza art. 14 coroborat cu art. 6 par. 1 dinConvenþie, argumentatã de aspectul cãaceeaºi Curte de Apel a pronunþat deciziicontradictorii într-un dosar identicînregistrat împotriva cumpãrãtorilor unuiapartament din aceeaºi clãdire naþiona-lizatã.

Curtea a reiterat cã nu intrã în atribu-þiile sale sã se pronunþe asupra erorilorde fapt ori drept ale instanþelor naþionale,decât dacã ºi în mãsura în care acesteerori au înfrânt drepturile ºi libertãþileprotejate de Convenþie (García Ruiz c.Spaniei, cererea nr. 30544/96, par. 28).Revine în primul rând autoritãþilornaþionale, în speþã instanþelor, sã rezolveproblemele de interpretare a legislaþieinaþionale. Rolul Curþii este de a verificadacã efectele unei asemenea interpretãriau fost compatibile cu prevederileConvenþiei, dacã acestea au fost în modevident arbitrarii, când Curtea poate puneîn discuþie interpretarea legii naþionale decãtre instanþele naþionale (Nejdet ªahinºi Perihan ªahin c. Turciei, hotãrâreadin 20 octombrie 2011, nr. 13279/05, par.49-50).

Divergenþele de jurisprudenþã potapãrea între instanþe ca parte a procesuluide interpretare a prevederilor legale prinaplicarea prevederilor la situaþiileconcrete. Asemenea divergenþe se pot iviîn cadrul aceleiaºi Curþi. Aceastã situaþie,în sine, nu poate consideratã contrarãConvenþiei.

În vederea stabilirii condiþiilor în caredeciziile contradictorii ale instanþelornaþionale aduc atingere dreptului la unproces echitabil, garantat de art. 6 par. 1din Convenþie, Curtea va trebui sãexamineze dacã existã „divergenþeprofunde ºi persistente” în jurisprudenþainstanþelor naþionale (Albu ºi alþii c.României, par. 34, hotãrârea din 10 mai2012).

În cauzã, Curtea a notat cã petenþii audepus doar o copie a unei singure deciziicontradictorii a Curþii de Apel privindanularea unor contracte încheiate în bazaLegii nr. 112/1995.

În asemenea circumstanþe, nu sepoate afirma cã a existat o divergenþãprofundã ºi persistentã în cauzerelevante. Având în vedere acest aspect,Curtea nu a identificat niciun motiv sãexamineze dacã legea naþionalã conþineprevederi pentru soluþionarea acestordivergenþe, dacã aceste prevederi au fostaplicate ºi dacã au avut efect.

Curtea a adãugat cã aceastã cauzãtrebuie distinsã de cauza Tudor Tudorc. României, în care a observat cãaceeaºi Curte de Apel a pronunþatinterpretãri contradictorii privitoare larelevanþa bunei-credinþe în încheiereacontractelor cu Statul, însã în prezentacauzã nu a existat nicio dovadã a unordecizii contradictorii. De asemenea, încauza Tudor Tudor, Curtea a stabilit cãprincipiul securitãþii juridice a fost încãlcatca urmare a intervenþiei ProcuroruluiGeneral în dosar, prin formularea unei cãiextraordinare de atac care în sine aîncãlcat principiul menþionat.


Curtea a reþinut, în fine, cã petenþii dincauza prezentã au beneficiat de oprocedurã contradictorie în care au avutposibilitatea sã aducã dovezile pe carele considerau necesare ºi sã prezinteargumentele lor, în mod corespunzãtorexaminate de instanþe. În acelaºi timp,concluziile instanþelor ºi interpretarea legii

naþionale nu au putut fi apreciate ca fiindîn mod manifest arbitrare ori nerezo-nabile.

Pentru toate aceste consideraþii,Curtea a considerat cã plângereapetenþilor este în mod vãdit nefondatã ºitrebuie respinsã ca inadmisibilã, întemeiul art. 35 par. 3 ºi 4 din Convenþie.

5. Decizia de inadmisibilitate din cauza Sindicatul Pro Asistenþã Socialãîmpotriva României. Neîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie, ca urmare arefuzului Curþii de Apel Timiºoara de a trimite o întrebare preliminarã Curþii deJustiþie a Uniunii Europene.


Prin decizia de inadmisibilitate din 6martie 2014, din cauza Sindicatul ProAsistenþã Socialã împotriva României(cererea nr. 24456/13), s-a constatatneîncãlcarea de Statul român a preve-derilor art. 6 par. 1 din Convenþie, caurmare a refuzului Curþii de Apel Timi-ºoara de a trimite o întrebare preliminarãCurþii de Justiþie a Uniunii Europene.

Prezentarea decizieiÎn luna mai 2011, Sindicatul Pro

Asistenþã Socialã, în numele membrilorsãi, a introdus o acþiune împotrivaautoritãþilor locale ºi a Direcþiei judeþenepentru protecþia copilului, solicitândobligarea, în principal a acesteia din urmã,la plata cãtre membrii de sindicat a uneiindemnizaþii compensatorii. S-a arãtat cã,impunându-se obligaþia continuitãþiiserviciului pentru asistenþii maternali,acestora le-a fost negat dreptul laperioade minime de concediu ºi deodihnã. Sindicatul apreciazã cã, la fel caalþi profesioniºti care fac obiectul unorconstrângeri de serviciu, ºi asistenþiimaternali ar trebui sã primeascã ocompensaþie pentru concedii ºi zilele desãrbãtoare de care nu s-au putut bucura.Pârâþii s-au opus, menþionând cã aceastãcontinuitate a furnizãrii serviciilor impusã

asistenþilor maternali reprezenta oobligaþie specificã plasamentului familial,cât timp copilul dat în plasament trebuiasã fie pe deplin integrat în familia gazdãºi tratat în mod egal cu ceilalþi membri aifamiliei.

Prin sentinþa din 25 noiembrie 2011,Tribunalul Timiº a respins acþiunea.Instanþa a considerat cã obligaþia deintegrare a copilului plasat în familiagazdã ºi tratamentul în mod egal cu alþimembri ai familiei asistentului maternalpresupuneau inclusiv petrecereaconcediului împreunã cu copilul plasat, cuexcepþia situaþiei în care conducereadirecþiei dispunea altfel. Întrucât aceastãobligaþie era inerentã serviciului, instanþaa constatat cã nicio dispoziþie legalã nuacorda dreptul la despãgubiri. Mai mult,membrii de sindicat nu au urmatprocedura prevãzutã de H.G. nr. 679/2003 ºi nu au solicitat conducerii permi-siunea de a-ºi lua concediu fãrã a-i avealângã aceºtia pe copiii daþi în plasament.

Reclamantul a formulat recurs,invocând faptul cã art. 10 alin. 1 lit. f dinH.G. nr. 679/2003 era contrar Directivei2003/88/CE a Parlamentului European ºia Consiliului din 4 noiembrie 2003 privindanumite aspecte ale organizãrii timpuluide lucru. Directiva stabilea o perioadã


minimã de repaus zilnic, un repaussãptãmânal ºi un concediu anual; astfel,în speþã, obligaþia de a asigura continui-tatea serviciului golea de conþinut acestestandarde.

S-a solicitat formularea unei trimiteripreliminare la Curtea de Justiþie a UniuniiEuropene pentru a se rãspunde „dacã unconcediu petrecut alãturi de copilul aflatîn plasament constituie timp de lucru” însensul directivei anterior menþionate.

Prin încheierea din 2 octombrie 2012,Curtea de Apel Timiºoara a respinscererea de sesizare a Curþii de Justiþie aUniunii Europene. În motivare, s-a amintit,în primul rând, faptul cã instanþele alecãror decizii nu sunt supuse recursului sebucurã de aceeaºi apreciere ca ºi oricealte instanþe naþionale în ceea ce priveºteîntrebarea dacã o hotãrâre referitoare laun aspect al dreptului Uniunii Europeneeste necesarã sau nu pentru soluþionareacauzei. În al doilea rând, Directiva 2003/88/CE nu se aplicã anumitor activitãþienumerate la art. 2 din Directiva 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind intro-ducerea de mãsuri pentru promovareaîmbunãtãþirii securitãþii ºi sãnãtãþii lucrã-torilor la locul de muncã. În cele din urmã,art. 2 din ultima directivã indica faptul cãnu era aplicabilã atunci când caracte-risticile inerente ale anumitor activitãþispecifice funcþiei publice se împotriveauîn mod obligatoriu. Cu toate acestea,Curtea de Apel Timiºoara a constatat cã,prin rolul care le este atribuit prin H.G. nr.679/2003, respectiv protecþia minoriloraflaþi în plasament familial, asistenþiimaternali exercitau o activitate specificãfuncþiei publice, care, din cauzaparticularitãþii sale, se opunea aplicãriiDirectivelor 89/391/CEE ºi 2003/88/CE.Considerând cã asistenþii maternali aufost excluºi din domeniul de aplicare alacestor directive, Curtea de ApelTimiºoara a considerat cã întrebarea nuera relevantã ºi a refuzat sã efectuezetrimiterea preliminarã.

Printr-o decizie definitivã ºi irevocabilãpronunþatã la 9 octombrie 2012, Curteade Apel Timiºoara a respins recursulreclamantei ºi a confirmat hotãrâreapronunþatã în primã instanþã.

Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieInvocând art. 6 par. 1 din Convenþie,

reclamantul s-a plâns de refuzul Curþii deApel Timiºoara de a trimite o întrebarepreliminarã Curþii de Justiþie a UniuniiEuropene.

Principiile generale pentru a verificadacã refuzul instanþelor interne de atrimite întrebãri preliminare a fost sau nuconform art. 6 par.1 din Convenþie au fostrezumate în hotãrârea pronunþatã încauza Ullens de Schooten ºi Rezabek c.Belgiei (cererile nr. 3989/07 ºi 38353/07)la 20 septembrie 2011 ºi, mai recent, încauza Krikorian c. Franþei, cererea nr.6459/07, par. 18 ºi 19, decizia deinadmisibilitate din 26 noiembrie 2013.

Curtea a reþinut cã le revine în primulrând autoritãþilor naþionale, în mod specialinstanþelor judecãtoreºti, sarcina de ainterpreta ºi de a aplica dreptul intern,dupã caz, în conformitate cu dreptulUniunii Europene, rolul Curþii limitându-sela a verifica compatibilitatea cu Convenþiaa efectelor hotãrârilor lor (Streletz,Kessler ºi Krenz c. Germaniei, hotãrâreaMarii Camere din 22.01.2001, cererile nr.34044/96, 35532/97 ºi 44801/98, pct. 49,Bosphorus Hava Yollarý Turizm þi TicaretAnonim Þirketi c. Irlandei, hotãrârea MariiCamere din 30.06.2005, cererea nr.45036/98, par. 143).

Pe de o parte, Convenþia nu garan-teazã, ca atare, dreptul ca o întrebare sãfie trimisã cu titlu preliminar de cãtreinstanþa internã în faþa unei alte instanþe,naþionalã sau supranaþionalã (Coëme ºialþii c. Belgiei, nr.32492/96, 32547/96,32548/96, 33209/96 ºi 33210/96, par.114). Pe de altã parte, dacã, într-unsistem juridic dat, alte surse de dreptrezervã un domeniu juridic la apreciereaunei instanþe ºi instituie pentru celelalte


instanþe interne obligaþia de a-i prezentacu titlu preliminar întrebãrile care li seaduc, este în logica unui astfel demecanism ca înainte de a da curs uneicereri de trimitere cu titlu preliminar,aceste instanþe interne sã verifice dacãeste determinant, pentru examinarealitigiului în legãturã cu care au fostsesizate, sã se rãspundã la întrebareaadresatã.

Curtea a arãtat cã miza punerii înaplicare a paragrafului al treilea al art. 234din Tratatul de instituire a ComunitãþiiEuropene (în prezent art. 267 din Tratatulprivind funcþionarea Uniunii Europene)este, cum a subliniat Curtea de Justiþie,„buna aplicare ºi interpretarea uniformãa dreptului comunitar în toate statelemembre”, aceastã dispoziþie vizând maiprecis sã „evite stabilirea unor divergenþede jurisprudenþã în interiorul Comunitãþiicu privire la problemele de dreptcomunitar”.

În cazul în care existã un mecanismde trimitere preliminarã, Curtea nuexclude ca refuzul unei instanþe internede a adresa o întrebare preliminarã sãpoatã, în anumite circumstanþe, sãafecteze echitatea procedurii – chiar dacãinstanþa menþionatã nu se pronunþã înultimã instanþã. Astfel stau lucrurile încazul în care refuzul se dovedeºte a fiarbitrar, adicã atunci când intervinerefuzul în timp ce normele aplicabile nuprevãd nicio excepþie de la principiul detrimitere preliminarã sau de organizare aacestuia, în cazul în care refuzul sebazeazã pe alte motive decât cele caresunt prevãzute de aceste norme ºi încazul în care acesta nu este motivatcorespunzãtor în privinþa acestora. Astfel,art. 6 par. 1 pune în acest context însarcina instanþelor interne o obligaþie demotivare cu privire la dreptul aplicabil adeciziilor prin care acestea refuzã sãadreseze o întrebare preliminarã, cu atâtmai mult când dreptul aplicabil nu admiteun astfel de refuz decât cu titlu deexcepþie.

În acest context, hotãrârea preliminarãa Curþii de Justiþie a Uniunii Europene,Curtea a amintit, cu toate acestea, îndecizia Stichting Mothers of Srebrenicaºi alþii, par.174, cã, dacã art. 6 par. 1obligã instanþele sã îºi motiveze deciziile,aceastã cerinþã nu poate fi înþeleasã canecesitând un rãspuns detaliat la fiecareargument. Mai mult, Curtea reitereazã cãnu este necesar sã se verifice dacãargumentele au fost abordate în modadecvat (a se vedea Van de Hurk c.Olandei, 19 aprilie 1994, par. 61 ºi Perezc. Franþei [MC], nr. 47287/99, par. 81-82).

În prezenta cauzã, Curtea observã cã,în sprijinul cererii de efectuare a uneitrimiteri preliminare, reclamantul a invocatcontrarietatea legislaþiei interne cu privirela asistenþii maternali cu Directiva 2003/88/CE în ce priveºte perioadele minimalede repaus ºi concediu.

Curtea a observat cã instanþa derecurs era ultima jurisdicþie naþionalãchematã sã soluþioneze cauza, ºi, prinurmare, era þinutã, în principiu, sãefectueze trimiterea preliminarã la Curteade Justiþie a Uniunii Europene, dar arefuzat, considerând cã întrebarearidicatã de reclamant nu era relevantã,asistenþii maternali fiind excluºi dindomeniul de aplicare al acestor directive,deoarece exercitau o activitate specificãfuncþiei publice, care, din cauzaparticularitãþii sale, se opunea aplicãriiDirectivelor 89/391/CEE ºi 2003/88/CE.

Graþie cunoaºterii directe a condiþiilorºi nevoilor locale în domeniul protecþieicopiilor, instanþele naþionale sunt mai bineplasate decât judecãtorul supranaþionalpentru a se pronunþa cu privire la naturajuridicã a utilizãrii asistenþilor maternali.Curtea a apreciat cã recurentul contestãinterpretarea datã de Curtea de ApelTimiºoara prevederilor referitoare ladomeniul de aplicare al Directivei 2003/88/CE, pe care o considerã eronatã. Cutoate acestea, Curtea reþine cã este vorbadespre un domeniu care se aflã în afara


jurisdicþiei sale (a se vedea Ullens deSchooten ºi Rezabek c. Belgiei, precitatã,par.66).

Curtea constatã cã rãspunzând înacest mod argumentelor reclamantului,Curtea de Apel Timiºoara a motivatsuficient, în raport de art. 6 din Convenþie,refuzul de a efectua o trimitere preliminarãla Curtea de Justiþie a Uniunii Europene.

Plângerea reclamantului este în modvãdit nefondatã, motiv pentru care a fostrespinsã, ca inadmisibilã, în temeiul art.35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.

Cu privire la celelalte pretinseîncãlcãri

Invocând art. 6 par. 1 din Convenþie ºiart. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie, reclamantul s-a plâns de faptul

cã instanþele naþionale au realizat ointerpretare eronatã a dreptului intern ºia dreptului Uniunii Europene. Mai multdecât atât, invocând art. 14 din Convenþie,reclamantul a pretins discriminareamembrilor sãi asistenþi maternali în raportde colegii lor care lucreazã în alte judeþeale cãror acþiuni similare au fost admise.

Având în vedere toate materialeleaflate în posesia sa ºi în mãsura în careaceste plângeri intrã în competenþa sa,Curtea a constatat cã nu existã nici oaparenþã de încãlcare a drepturilor ºilibertãþilor prevãzute de aceste dispoziþii.

Ca atare, plângerea reclamantuluieste în mod vãdit nefondatã, motiv pentrucare a fost respinsã, ca inadmisibilã, întemeiul art. 35 par. 3 ºi par. 4 dinConvenþie.

6. Hotãrârea din cauza Baka împotriva Ungariei. Schimbarea reclamantuluidin funcþia de Preºedinte al Curþii Supreme a Ungariei, prin norme tranzitorii alenoii legi fundamentale, adoptate de Parlament, în urma exprimãrii de cãtre acestaa unor opinii critice faþã de reformele constituþionale ºi legislative ce vizausistemul judiciar ºi statul de drept, constituie o încãlcare a libertãþii de exprimare.

Rezumat ºi notã de judecãtor dr. Gabriel Caian,M.A.E. – Direcþia Agentul Guvernamental

pentru Curtea Europeanã a Drepturilor Omului

Circumstanþele cauzei:În aceastã cauzã, reclamantul Andras

Baka s-a plâns sub aspectul încãlcãriidreptului de acces la un tribunal – prinprisma articolului 6 din Convenþia pentruapãrarea drepturilor omului ºi libertãþilorfundamentale (Convenþia) -, prin aceeacã mãsura încetãrii mandatului dePreºedinte al Curþii Supreme nu a putut ficontestatã ºi supusã unei analize judiciareefective. De asemenea, reclamantul s-aplâns de încãlcarea libertãþii sale deexprimare – prin prisma articolului 10 dinConvenþie -, prin aceea cã a fost înlocuitdin funcþie la mijlocul mandatului (în 2012)din cauza atitudinii sale critice legate deanumite chestiuni ce vizau independenþasistemului judiciar maghiar, reflectate înnoua Constituþie a Ungariei ºi/sau înlegislaþia subsecventã.

În fapt, reclamantul, ca preºedinte alCurþii Supreme de Justiþie din Ungaria,ales de Parlamentul Ungariei conformlegii în vigoare în 2009, pe un mandat de6 ani, a avut comentarii critice referitoarela câteva demersuri ºi iniþiative la nivellegislativ, astfel:

În legãturã cu legea ce dãdea posibi-litatea redeschiderii unor procedurifinalizate cu hotãrâri definitive pentrufapte comise în timpul dispersãriidemonstranþilor în cursul anului 2006,reclamantul a exprimat critici în modpublic. Totodatã, prin purtãtorul de cuvântal Curþii Supreme, s-a manifestat un punctde vedere în sensul cã astfel de normear fi neconstituþionale.

În al doilea rând, în legãturã cudispoziþia constituþionalã în baza cãreia


se reducea vârsta de pensionare ajudecãtorilor de la 70 la 62 de ani,reclamantul a adresat scrisori diverºiloractori cu atribuþii în procesul de adoptarea Constituþiei (preºedinte al republicii,prim-ministru, preºedinte al foruluilegislativ), în care s-a subliniat riscul pecare o astfel de mãsurã îl implica (pensio-narea bruscã a unui numãr semnificativde persoane în 2012, aproximativ a zeceaparte din numãrul total al judecãtorilor,implicaþii asupra independenþei ºiinamovibilitãþii acestora etc.)

În ziua dezbaterii amendamentuluirespectiv, reclamantul a adresat o nouãscrisoare prim-ministrului în care arãta cãpropunerea respectivã era umilitoare,nejustificatã, chiar discriminatoare pentrujudecãtorii vizaþi, aducând atingereindependenþei ºi inamovibilitãþii lor. Dupãadoptarea amendamentului, reclamantulîn calitate de Preºedinte al ConsiliuluiNaþional Judiciar maghiar a dat publicitãþiiun comunicat destinat atât publiculuimaghiar, cât ºi organismelor UniuniiEuropene, în care a reiterat poziþia sacriticã faþã de modificãrile survenite.

În al treilea rând, la solicitarea recla-mantului, secþia penalã a Curþii Supremea redactat o analizã a unor amendamentece vizau legislaþia procesual penalã dinUngaria. Având în vedere cã observaþiileºi propunerile judecãtorilor nu au fostluate în considerare de forul legislativ, s-aapelat la procedura de control constitu-þional, iar Curtea Constituþionalãmaghiarã a declarat respectivele normede modificare ca neconstituþionale.

În fine, reclamantul a exprimat opiniicritice în legãturã cu alte legi aflate înproces de adoptare, cea privind organi-zarea ºi funcþionarea instanþelor, respec-tiv cea privind statutul ºi salarizareajudecãtorilor. La finalul anului 2011 recla-mantul a avut o intervenþie în plenul Parla-mentului în legãturã cu aceste aspecte.

Înlocuirea din funcþie a reclamantuluiLegea fundamentalã, adoptatã la 25

aprilie 2011 stabilea cã instanþa supremã

ungarã va fi Kuria, nume tradiþional pentruinstituþia Curþii Supreme. Normeletranzitorii ale Constituþiei stabileau cãmandatele Preºedintelui Curþii Supreme,Preºedintelui Consiliului NaþionalJudiciar, respectiv ale membrilor acestuiconsiliu vor înceta odatã cu intrarea învigoare a noii Constituþii.

Data intrãrii în vigoare a noii legifundamentale a fost stabilitã pentru 1ianuarie 2012, datã la care a încetatmandatul de preºedinte al reclamantului,cu aproximativ trei ani ºi jumãtate înaintede expirarea normalã a mandatului de 6ani ce-i fusese încredinþat de Parlamentîn 2009. Totodatã, prin modificarea legiide organizare ºi funcþionare a instanþelor,reclamantul a încetat sã mai fie eligibilpentru o asemenea funcþie, prinintroducerea unui criteriu ce stabileavechimea de cel puþin 5 ani ca judecãtora candidatului. În consecinþã, au fostalese de Parlament alte douã persoanepentru funcþiile de Preºedinte al Kuriei,respectiv de Preºedinte al nou înfiinþatuluiOficiu Naþional pentru Justiþie.

Modificãrile la nivel legislativ ºiconstituþional din Ungaria au atras atenþiaorganismelor Uniunii Europene. În urmademarãrii unei proceduri accelerate deinfringement faþã de Ungaria, inter alia,pe problema independenþei justiþiei.Comisia Europeanã a sesizat Curtea deJustiþie a Uniunii care, printr-o decizie din6 noiembrie 2012, a reþinut încãlcarea decãtre statul maghiar a Directivei 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000 referitoare latratamentul nediscriminatoriu alsalariaþilor.

De altfel, printr-o decizie din 16 iulie2012, Curtea Constituþionalã a Ungarieideclarase ca neconstituþionale dispoziþiileinterne referitoare la pensionareaobligatorie a judecãtorilor la vârsta de 62de ani.

În legãturã cu încetarea (în condiþiisimilare cu cele în care s-a aflatreclamantul) a mandatului de 6 ani al


Vicepreºedintelui Curþii Supreme, CurteaConstituþionalã s-a pronunþat printr-odecizie din 19 martie 2013, reþinând cuun vot de 8 contra 7 cã nu a existat oîncãlcare a legii fundamentale a Ungariei.Oricum, majoritatea fragilã cu care s-aluat decizia ºi argumentele exprimate înopinia separatã au constituit ele înselepuncte de plecare pentru analizaafectuatã de Curtea Europeanã.

În drept, Curtea de la Strasbourg aconstatat urmãtoarele:

Sub aspectul dreptului de acces la untribunal - art. 6 din Convenþie -, areiterate faptul cã acest articol asigurãoricãrei persoane dreptul de a i se analizaorice plângere vizând drepturi ºi obligaþiicivile de cãtre o instanþã independentã.Din acest punct de vedere, articolul 6implicã « dreptul la un tribunal », iardreptul de acces la un astfel de tribunalsau instanþã constituie ºi el un aspect aldomeniului de protecþie al art. 6 (a sevedea cauza Golder c. Marii Britanii,hotãrârea din 21 Februarie 1975).

În speþã, Curtea a constatat cãjudecãtorii din Ungaria, cei de la CurteaSupremã, inclusiv preºedintele, nu suntexcluºi în mod expres de la dreptul deacces la un tribunal. Ba chiar legeainternã stabileºte dreptul persoanelor cufuncþii de conducere în sistemul judiciarde a contesta în faþa unui organismspecializat o eventualã înlocuire dinfuncþie.

Totuºi, Curtea a constatat cãexercitarea dreptului reclamantului deacces la un tribunal, în faþa cãruia sãconteste înlocuirea sa din funcþia dePreºedinte al Curþii Supreme, a fostîmpiedicatã nu atât printr-o dispoziþieexpresã, cât prin faptul cã încetareamandatului sãu a fost prevãzutã în chiarnormele tranzitorii ale legii fundamentale.Astfel, dacã vicepreºedintele avea posibi-litatea contestãrii încetãrii mandatului sãuîn faþa Curþi Constituþionale (ceea ce s-aºi întâmplat), reclamantul nu avea nicimãcar aceastã posibilitate.

Mai mult, observând cã autoritãþilemaghiare nu au fãcut dovada existenþeiprimului criteriu din cele expuse pe largîn cauza Vilho Eskelinen ºi alþii c.Finlandei [GC], no. 63235/00), respectivnu a probat faptul cã restrângereadreptului de acces la un tribunal s-a fãcut„într-un domeniu ce implicã exerciþiul unorprerogative discreþionare legate desuveranitatea statului, ce prevaleazã înfaþa intereselor indivizilor”, a conchis cãa existat o încãlcare a art. 6 din Convenþie.

Sub aspectul libertãþii de exprimare,Curtea a constatat cã statutul de carereclamantul s-a bucurat, acela dePreºedinte al Curþii Supreme, nu-l privade protecþia articolului 10 dinConvenþie. Mai mult, având în vedereimportanþa din ce în ce mai mare aprincipiului separaþiei puterilor în stat ºide importanþa apãrãrii independenþeijustiþiei, orice imixtiune în libertatea deexprimare a unui judecãtor aflat într-opoziþie ca cea a reclamantului cere oanalizã atentã ºi minuþioasã din parteaCurþii.

În primul rând, s-a analizat dacãmãsura contestatã poate fi consideratã oimixtiune în libertatea de exprimare - ca„formalitate, condiþie, restricþie sausancþiune”-, sau dacã ea se înscrie însfera dreptului de acces la o funcþiepublicã, drept neprotejat de Convenþie.

Cu trimitere la cauza Wille c.Liechtenstein (hotãrârea din 28 octombrie1999) Curtea a reamintit cã anunþareaintenþiei de a nu prelungi mandatul recla-mantului de cãtre Prinþul Liechtensteinuluia constituit o sancþiune a exercitãriianterioare de cãtre reclamantul din aceacauzã a libertãþii de exprimare (§ 50).

De asemenea, în cauza Kudeshkinac. Rusiei (hotãrârea din 26 februarie2009), Curtea a reþinut cã decizia de a oexclude pe reclamantã din magistraturãa fost determinatã de declaraþiile saleanterioare din mass-media.

Revenind la situaþia din prezentacauzã, ceea ce s-a dorit a se determina a


fost în ce mãsurã mandatul reclamantuluide Preºedinte al Curþii Supreme a încetatstrict ca urmare a reorganizãrii sistemuluijudiciar în Ungaria sau, aºa cum a susþinutreclamantul, ca urmare a pãrerilor expri-mate de acesta în legãturã cu reformalegislativã ce afecta sistemul judiciar.

Curtea a constatat cã introducereaamendamentului privind încetareamandatului reclamantului, alãturi deintroducerea unui nou criteriu pentruaceastã funcþie, pe care reclamantul nu-lîndeplinea, au fost realizate în Parlamentdupã ce acesta îºi exprimase opiniileasupra reformei legislative, iaramendamentele au fost adoptate într-untermen extrem de scurt.

Curtea nu a fost convinsã nici deargumentul Guvernului pârât cum cãmãsura respectivã a reprezentat oconsecinþã a faptului cã atribuþiilepreºedintelui noii Kuria au fost separatede cele ale Preºedintelui ConsiliuluiNaþional de Justiþie, deoarece reformainstituþionalã respectivã nu era suficientãspre a explica ºi justifica încetareamandatului reclamantului la data intrãriiîn vigoare a noii legi fundamentale. Dealtfel, nici abilitãþile manageriale alereclamantului, nici comportamentul sãuprofesional nu a fost pus în discuþie în faþaautoritãþilor interne, spre a justifica oasemenea mãsurã (a contrario, cauzaHarabin c. Slovaciei, decizia din 29 iunie2004)

Astfel, Curtea a considerat cã succe-siunea faptelor se coroboreazã cuversiunea reclamantului asupra eveni-mentelor, în sensul cã încetarea prema-turã a mandatului sãu nu a constituitrezultatul justificat al unei reorganizãri ºirestructurãri a Curþii Supreme, ci a fostdeterminate de exprimarea de cãtrereclamant, în calitatea pe care o avea, aopiniilor sale critice faþã de reformelelegislative ºi constituþionale. De aceea,s-a apreciat cã încetarea cu trei ani ºijumãtate mai devreme a mandatului de

Preºedinte al Curþii Supreme a constituito ingerinþã în libertatea de exprimare, înforma protejatã de art. 10 din Convenþie.

Continuând analiza, Curtea aconstatat cã aceastã restrângere era„prevãzut de lege” ºi urmãrea un „scoplegitim”. Totuºi, s-a apreciat cã mãsuranu a fost una „necesarã într-o societatedemocraticã” pentru mai multe motive.

Mai întâi, Curtea a reamintit importanþape care o acordã funcþiei deþinute dereclamant ºi opiniilor pe care acesta le-aexprimat în legãturã cu buna funcþionarea justiþiei, chestiuni de interes public.Chiar dacã astfel de declaraþii au implicaþiipolitice, judecãtorii nu pot fi împiedicaþisã se implice în dezbaterea pe acestesubiecte, aºa cum s-a arãtat în practicaanterioarã a Curþii.

Mai mult, instanþa europeanã aapreciat cã pentru reclamant nu era doarun drept, ci ºi o obligaþie, ca Preºedinteal Curþii Supreme, sã exprime opinii înlegãturã cu reforma sistemului judiciar,dupã o consultare a celorlalte instanþe dinUngaria. De altfel, este de domeniulevidenþei cã reclamantul a utilizatprerogativele sale pentru a ataca laCurtea Constituþionalã o parte dintredispoziþiile problematice ºi de a-ºiexprima criticile chiar în faþa foruluilegislativ, în cursul dezbaterilor parla-mentare. Nu existã nici un indiciu cum cãpãrerile exprimate de reclamant ar fi fostmai mult decât o criticã din perspectivãstrict profesionalã, sau cã ar fi conþinutatacuri personale gratuite sau insulte.

În ceea ce priveºte proporþionalitateamãsurii, s-a constatat cã mandatul dePreºedinte al Curþii Supreme a fost reduscu trei ani ºi ºase luni ºi cã, deºireclamantul a rãmas judecãtor al Kuriei,a pierdut importante beneficii pe carefuncþia în care fusese ales pentru ºaseani i le conferea.

Curtea a amintit cã teama de sancþiunipoate avea un efect descurajator pentrujudecãtori în a-ºi exprima punctele de


vedere cu privire la alte instituþii publicesau politici publice. Acest efectdescurajator, care joacã în detrimentulsocietãþii în ansamblul sãu, este deasemenea un element legat deproporþionalitatea sancþiunii impuse.

Echitatea procedurilor interne ºigaranþiile oferite constituie ºi ele criteriide luat în calcul la evaluarea existenþeiunei încãlcãri a libertãþii de exprimare. Or,aºa cum s-a arãtat în analiza plângeriireclamantului prin prisma art. 6 dinConvenþie, acestuia i s-a refuzat dreptulde acces la un tribunal, plângerea sanefãcând obiectul unui remediu interneficient.

În consecinþã, Curtea a considerat cãimixtiunea în libertatea de exprimare areclamantului nu a fost una necesarãîntr-o societate democraticã ºi, pe calede consecinþã, s-a constatat existenþaunei încãlcãri a art. 10 din Convenþie.

Notã:Aceasta nu este, în mod evident,

prima hotãrâre pronunþatã de instanþaeuropeanã în legãturã cu libertatea deexprimare a magistraþilor. Analiza poatefi fãcutã într-un context mai amplu, allibertãþii de exprimare a funcþionarilorpublici, dar acest lucru necesitã un studiumai amplu. Strict sub aspectele ce neintereseazã în acest material, meritãamintite câteva cauze în care Curtea aavut deja prilejul sã tranºeze dacã aexistat sau nu o încãlcare a libertãþii deexprimare a magistraþilor.

Astfel, în cauza Wille c. Liechtenstein,amintitã anterior, reclamantul, fostmembru al Guvernului, a fost numit decãtre Prinþul Regatului LiechtensteinPreºedinte al Curþii Administrative dinLiechtenstein. În urma unei conferinþe încare a expus un punct de vedere contrarviziunii Prinþului despre atribuþiile consti-tuþionale ale instituþiilor fundamentale alestatului, acesta a refuzat sa-i prelun-geascã mandatul. Curtea a constatat, maiîntâi cã o astfel de decizie, luatã ca reacþie

la exprimarea unor opinii de cãtrereclamant, constituie o ingerinþã înlibertatea de exprimare, iar analizaulterioarã a dus la concluzia cã ingerinþanu a fost una legitimã, în condiþiilealineatului 2 al articolului 10.

În cauza Kudeshkina c. Rusiei,reclamanta, judecãtor la o instanþã dinMoscova, a participat la judecarea uneicauze sensibile (Zaytzev), în care inculpatera un fost ofiþer de politie, acuzat depurtare abuzivã într-un dosar cu fraudefinanciare importante, în care pãreau a fiimplicaþi ºi oficiali de rang înalt.

În urma unor schimburi de pãrericontradictorii cu procurorul de caz ºi dupão verificare din partea preºedinteluiinstanþei, cu o tenta vãditã de intimidare,reclamantei i s-a luat dosarul.

Ulterior, reclamanta s-a suspendat dinfuncþie ºi a participat la alegerileparlamentare, în cursul cãrora a prezentatun proiect de reformare a sistemuluijudiciar. Nefiind aleasã în forul legislativ,a revenit în sistem. În acelaºi timp, oacþiune disciplinarã a fost pornitãîmpotriva sa pentru declaraþiile din timpulcampaniei vizând lipsa de independenþãa justiþiei, unele chiar despre presiuneaexercitata în cauza Zaytzev, amintitã. Înfinal, reclamanta este exclusã dinmagistraturã pentru declaraþiile dincampanie. Soluþia de excludere estemenþinutã în faþa instanþelor de judecatã,inclusiv a instanþei supreme.

Instanþa europeanã a apreciat cãsancþiunea excluderii pentru afirmaþiilecritice legate de modul în carefuncþioneazã sistemul de justiþie din Rusiaa fost o mãsurã disproporþionatã, cu efectdescurajator pentru persoanele care ardori sã îºi exprime puncte de vedere peteme de interes public (modul cumfuncþioneazã justiþia fiind, neîndoielnic, oastfel de temã).

Pe de altã parte, în cauza Harabin c.Slovaciei, s-a apreciat cã plângerea eravãdit neîntemeiatã.


În fapt, reclamantul fusese ales în1998 Preºedinte al Curþii Supremeslovace. În cursul anului 2000, MinisterulJustiþiei a întocmit un raport solicitândrevocarea reclamantului din funcþiadeþinutã dintr-o serie de motive (faptul cãnu a iniþiat procedura disciplinarã în cazulunui coleg care a atacat un înalt funcþionardin MJ, faptul cã a susþinut criteriinetransparente de promovare la CurteaSupremã ºi a pretins în mod fals cã aveasusþinerea majoritãþii magistraþilor înprivinþa amendamentelor la Constituþieetc.)

Reclamantul s-a plâns în faþa CurþiiConstituþionale cu privire la încãlcarealibertãþii sale de exprimare. Instanþaconstituþionalã slovacã a respins cainadmisibilã sesizarea. Consiliul Judiciar,pe de altã parte, a respins moþiunea derevocare a sa, astfel încât reclamantul ºi-adus mandatul pânã la capãt, în 2005redevenind judecãtor de scaun.

În aceastã situaþie, Curtea Europeanãa reþinut cã nu a existat o ingerinþã înlibertatea de exprimare care sã necesiteo analizã a condiþiilor pentru ca ingerinþasã fie legitimã, prin prisma alineatului 2al art. 6 din Convenþie.

Ceea ce aduce nou cauza Baka c.Ungariei este analiza raporturilor deseoridificile între puterea judecãtoreascã, prinreprezentanþii sãi de vârf, ºi celelalteputeri ale statului în contextul unei reformeconstituþionale, ce implicã o reformã asistemului judiciar. Remarca pe careinstanþa europeanã o face este aceea cãprincipiul separaþiei puterilor în stat estedin ce în ce mai important, iar libertateade exprimare a judecãtorilor trebuietratatã cu maximã atenþie în vedereaîntãririi supremaþiei legii (paragraful 88).

Apoi, trebuie remarcat faptul cãhotãrârea instanþei europene se adaugãunor demersuri ºi mãsuri politice,diplomatice ºi chiar judiciare luate lanivelul Uniunii Europene ºi Consiliului

Europei în legãturã cu reformaconstituþionalã ºi legislativã dintr-un statmembru. Astfel, se fac referiri ample laopiniile Comisiei de la Veneþia (la finalulplenarei din 17-18 iunie 2011,CDL-AD(2011)016), Comisarului pentruDrepturile Omului al Consiliului Europei(comunicatul de presã din 12 ianuarie2012), Comitetului Miniºtrilor (recoman-darea CM/Rec(2010)12), respectivAdunãrii Parlamentare (opinia AS/Mon(2013)08 din 25 aprilie 2013 aComisiei pentru respectarea obligaþiilor ºiangajamentelor de cãtre statele membre).

Totodatã, s-a fãcut referire la reacþiileºi opiniile de la nivelul Uniunii Europene:rezoluþia Parlamentului European din 16Februarie 2012 cu privire la recenteleevoluþii din Ungaria 2012/2511(RSP) ºi,mai cu seamã, procedura de infringementacceleratã iniþiatã de Comisia Europeanãºi continuatã în faþa Curþii de Justiþie dela Luxembourg. Dacã hotãrârea Curþii deJustiþie a Uniunii Europene din 6noiembrie 2012 privea conformitatea unornorme ale noii legislaþii maghiare cunormele europene, în legãturã cu carereclamantul chiar îºi manifestase publicpunctul de vedere, hotãrârea CEDOvizeazã tocmai maniera onestã ºi legitimãîn care a fost manifestatã critica ce vizareforma constituþionalã din Ungaria, cuconsecinþa schimbãrii sale din funcþie,prin norme tranzitorii ale înseºi legiifundamentale, astfel încât reclamantul sãnu poatã contesta mãsura la nivel intern,în faþa unui tribunal independent.

Dintr-o perspectivã mai generalã, esteo situaþie tipicã în care supremaþia legii(statul de drept) este subminatã chiar cuajutorul legii. De aceea, ingeniozitãþii cucare se acþioneazã, deseori, pentrusubminarea puterii judecãtoreºti trebuiesã i se rãspundã ferm ºi la fel de ingenios.Paleta largã de mijloace cu care a fostapãratã supremaþia legii în acest caz îlface sã fie aproape un caz-ºcoalã.


1. Circumstanþele cauzeiReclamantul, în vârstã de 13 ani la

data faptelor, locuia cu mama sa, încondiþiile în care pãrinþii nu fuseserãniciodatã cãsãtoriþi, iar tatãl reclamantuluiîl recunoscuse ºi îi plãtea acestuia pensiede întreþinere.

În cursul anului 2009, reclamantul,obþinând acordul mamei sale, s-a înscrispe lista participanþilor ºi a achitat la datade 6 martie 2009 costul unei excursii deºapte zile în Turcia, cu participarea unuiprofesor din cadrul ºcolii în cadrul cãreiareclamantul era elev.

Printr-o ordonanþã preºedinþialãpronunþatã la data de 1 aprilie 2009,Judecãtoria Topliþa, sesizatã la 27 martie2009 de mama reclamantului, a dispusobligarea tatãlui reclamantului la a-ºi daacordul pentru plecarea minorului înexcursia respectivã iar, în caz de refuz,hotãrârea va suplini consimþãmântul sãu.

La controlul efectuat de agenþii defrontierã, în data de 10 aprilie 2009, ora21, reclamantul a înmânat acestorapaºaportul sãu, acordul scris al mameisale ºi ordonanþa preºedinþialã din 1aprilie 2009. Considerând cã ordonanþapreºedinþialã trebuia sã conþinãmenþiunea „definitivã ºi irevocabilã”,agenþii de frontierã au contactat telefonic

pe mama reclamantului, solicitându-i sãtransmitã prin fax un înscris care sãcertifice faptul cã hotãrârea a rãmasdefinitivã ºi irevocabilã, însã mamareclamantului nu a putut transmite unasemenea document, indicând doar cãordonanþa preºedinþialã este executorie.

Douã ore mai târziu, poliþia de frontierãa decis sã nu permitã reclamantuluipãrãsirea teritoriului þãrii, întemeiat peprevederile Legii nr. 248/2005, careimpunea ca hotãrârea judecãtoreascãprivitoare la încredinþarea minorului(exerciþiul autoritãþii pãrinteºti) sauacordul pãrintelui sã fie definitivã ºiirevocabilã. Minorul a rãmas în custodiapoliþiei de frontierã timp de o orã ºijumãtate, pânã când a venit unchiul sãupentru a-l transporta la domiciliu.

Ulterior, reclamantul, prin reprezentantlegal, a formulat o acþiune civilã împotrivaInspectoratului Judeþean de PoliþieJudeþean Constanþa ºi a agenþilor defrontierã din Vama Veche solicitândobligarea acestora la despãgubiri pentruprejudiciul cauzat prin interzicereaacestuia de a pãrãsi teritoriul þãrii, încondiþiile în care a prezentat toatedocumentele impuse de Legea nr.248/2005 iar ordonanþa preºedinþialã eraexecutorie.

7. Neîncãlcarea libertãþii de circulaþie a unui minor cãruia i s-a interzispãrãsirea þãrii pe considerentul cã ordonanþa preºedinþialã de suplinire aconsimþãmântului tatãlui sãu, deºi era executorie, nu era una irevocabilã - cauzaªandru împotriva României

Rezumat ºi notã de Vasile Bozeºan, judecãtor, Judecãtoria Alexandria

Prin decizia de inadmisibilitate din 14 ianuarie 2014, pronunþatã în cauza ªandruc. României (cererea nr.1902/11), Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a respinscererea reclamantului ca inadmisibilã, în temeiul art. 35 par.3 ºi par.4 din Convenþie,apreciind cã nu existã o aparenþã de încãlcare a dreptului reclamantului minor laliberã circulaþie, prin interzicerea acestuia de a pãrãsi þara, în condiþiile în care aprezentat doar o ordonanþã preºedinþialã de suplinire a consimþãmântului tatãlui sãu,executorie dar nerãmasã irevocabilã, iar nu o hotãrâre definitivã ºi irevocabilã cumprevedea, în opinia instanþei naþionale, legea specialã.


Printr-o hotãrâre din data de 10decembrie 200, Tribunalul Covasna aadmis acþiunea ºi a obligat în solidaragenþii de frontierã împreunã cuInspectoratul de Poliþie JudeþeanConstanþa la plata cãtre reclamant dedespãgubiri reprezentate de costulcãlãtoriei neefectuate, a cheltuielilor detransport, precum ºi a unor daune morale.Tribunalul a reþinut cã ofiþerii de frontierãau interpretat ºi aplicat greºit legea, încondiþiile în care dispoziþiile Codul deprocedurã civilã privitoare la forþaexecutorie a ordonanþei preºedinþialeaveau prioritate în raport de prevederileLegii nr.248/2005.

Prin decizia Curþii de Apel Braºov dindata de 10 iunie 2010 a fost admisrecursul pârâþilor ºi respinsã acþiunea înpretenþii a reclamantului, instanþa reþinândcã dispoziþiile Legii nr.248/2005 aucaracter de lege specialã în raport deprevederile Codului de procedurã civilã,aplicându-se cu prioritate. Astfel, s-aapreciat cã, în mãsura în care reclamantulnu a putut prezenta la controlul vamalefectuat o hotãrâre definitivã ºiirevocabilã, aºa cum impun exigenþeleLegii nr.248/2005, ofiþerii de frontierã auaplicat corect legislaþia incidentã.

2. Aprecierile CurþiiReclamantul a invocat art. 6 din

Convenþie ºi art.2 din Protocolul nr.4adiþional la Convenþie, susþinând cã i-afost încãlcat dreptul de acces la o instanþã,precum ºi dreptul sãu la liberã circulaþie,prin aceea cã agenþii de frontierã auignorat caracterul executoriu al ordo-nanþei iar aceºtia, alãturi de instanþa decontrol judiciar, au procedat la ointerpretare eronatã a dispoziþiilor art. 30din Legea nr.248/2005, apreciind nece-sarã existenþa unei hotãrâri judecãtoreºtidefinitive ºi irevocabile, cerinþã impusã,în opinia reclamantului, doar în situaþiaminorilor dupã divorþul pãrinþilor iar nu ºiîn cazul sãu.

Totodatã, reclamantul a învederat cãordonanþa care suplinea consimþãmântultatãlui sãu, pronunþatã la data de 1 aprilie2009, devenise irevocabilã la data de 8aprilie 20009, însã, având în vederepractica instanþelor de judecatã,funcþionarii acestora nu elibereazã înaceeaºi zi certificatul privind caracterulirevocabil al hotãrârilor, ci doar dupã douãsau trei zile, pentru a permite primirea ºiînregistrarea cererilor privitoare la cãilede atac trimise prin poºtã dar formulateînãuntrul termenului.

Curtea a reiterat cã dreptul la liberacirculaþie, astfel cum este recunoscut înparagrafele 1 ºi 2 ale art. 2 din Protocolulnr. 4 adiþional la Convenþie, are ca scopasigurarea libertãþii de circulaþie, dreptgarantat oricãrei persoane de a circula încadrul teritoriului în care se aflã, precumºi de a-l pãrãsi; acest fapt implicã dreptulde a merge într-o þarã la alegerea sa, încare ar putea primi autorizaþia de a intra(a se vedea cauza Sissanis c. României,nr. 23468/02, hotãrârea din 25 ianuarie2007, par. 62). Rezultã cã libertatea decirculaþie impune interdicþia oricãreimãsuri susceptibile de a aduce atingereacestui drept sau de a-i restrângeexercitarea, din moment ce nu rãspundecerinþei de a reprezenta o mãsurã ce arputea fi consideratã „necesarã într-osocietate democraticã“, care sãurmãreascã scopurile legitime prevãzuteîn paragraful 3 al articolului menþionatanterior.

În cauzã, Curtea a constatat cãinterdicþia reclamantului de a pãrãsi þarala data de 10 aprilie 2009 constituie oingerinþã în libertatea sa de circulaþie,urmând a se stabili dacã aceastã mãsurãera “prevãzutã de lege”, urmãrea “un scoplegitim” ºi respectiv dacã era “necesarãîntr-o societate democraticã”.

În ceea ce priveºte cerinþa ca mãsurasã fie „prevãzutã de lege“ este necesarca mãsura încriminatã sã aibã un temeiîn dreptul intern, însã vizeazã, de


asemenea, calitatea legii în cauzã:aceasta trebuie, într-adevãr, sã fieaccesibilã justiþiabilului ºi previzibilã înceea ce priveºte efectele sale (Rotaru c.României, [MC], nr. 28341/95, hotãrâreadin 4 mai 2000, par.52). Pentru ca legeasã satisfacã cerinþa de previzibilitate, eatrebuie sã precizeze cu suficientã claritateîntinderea ºi modalitãþile de exercitare aputerii de apreciere a autoritãþilor îndomeniul respectiv, þinând cont de scopullegitim urmãrit, pentru a oferi persoaneio protecþie adecvatã împotriva arbitrarului[Olsson c. Suediei (nr. 1), hotãrârea din24 martie 1988, par.61]. În plus, nu sepoate considera drept „lege“ decât onormã enunþatã cu suficientã precizie,pentru a permite cetãþeanului sã îºicontroleze conduita, astfel încât, apelândla nevoie la consiliere de specialitate înmaterie, el trebuie sã fie capabil sãprevadã, într-o mãsurã rezonabilã, faþã decircumstanþele speþei, consecinþele carear putea rezulta dintr-o anumitã faptã.

De altfel, s-a reþinut cã reclamantul nua contestat caracterul accesibil ºiprevizibil al dispoziþiilor legale, ci a criticatmaniera în care autoritãþile naþionale le-auinterpretat, cu referire specialã ladispoziþiile art. 30 din Legea nr.248/2005.În acest context, Curtea a reamintit cã nueste misiunea sa de a se pronunþa asuprainterpretãrii dreptului naþional, acesta fiindatributul exclusiv al instanþelor naþionale.Prin urmare, Curtea a apreciat cãprevederile Legii nr.248/2005, careprevedeau detaliat documentele caretrebuie prezentate la momentul în careun minor intenþioneazã sã pãrãseascãteritoriul þãrii-ºi pe care reclamantul ºi-aîntemeiat acþiunea, respectã cerinþele deprevizibilitate ºi accesibilitate.

Privitor la condiþia ca ingerinþa sã fiurmãrit un „scop legitim”, Curtea aapreciat cã mãsura privind interzicerea dea pãrãsi þara a fost una necesarã pentrua „proteja drepturile ºi libertãþile altora”,ºi anume pe cele ale tatãlui reclamantului

ºi menþinerea „ordinii publice”, deoarecea fost legatã de controlul cetãþenilor minoricare cãlãtoresc în strãinãtate (RoldanTexeira ºi alþii c. Italiei, nr. 40655/98,dec. din 26 octombrie 2000).

Referitor la condiþia ca ingerinþa sã fie„necesarã într-o societate democraticã”Curtea a subliniat cã se acordã oimportanþã specialã duratei în timp amãsurii, însã în cauzã se constatã cãinterdicþia reclamantului de a pãrãsi þaraa fost una punctualã ºi limitatã în timp,motivatã de lipsa documentelor necesare.Curtea a constatat cã deºi minorulreclamant a achitat costul excursiei încãla data de 06 martie 2009, acesta aaºteptat aproximativ trei sãptãmâni (pânãla 27 martie 2009) pentru a introduceacþiunea pentru obþinerea consim-þãmântului tatãlui sãu. Pentru acestemotive, Curtea a constatat cã sarcinaimpusã reclamantului nu a fost unaexcesivã (mutatis mutandis, Diamante ºiPelliccioni c. San Marino, nr.3225/08,hotãrârea din 27 septembrie 2011, par.214).

Pe cale de consecinþã, neexistândelemente care sã indice încãlcarea deautoritãþile naþionale a dreptului lalibertatea de circulaþie a reclamantului,Curtea a constatat cã cererea este vãditnefondatã ºi a respins-o ca inadmisibilã,potrivit art. 35 par. 3 ºi par.4 dinConvenþie.

Notã:Principala criticã pe care reclamantul

a adus-o autoritãþilor naþionale - ofiþeri aipoliþiei de frontierã cât ºi instanþejudecãtoreºti - a vizat maniera în careacestea au interpretat dispoziþiile legalecuprinse în Codul de procedurã civilã ºirespectiv în legea specialã, sub aspectulefectelor unei hotãrâri judecãtoreºtiexecutorii, dar susceptibile de a fi atacatãcu recurs.

Art. 30 alin. (1) din Legea nr.248/2005privind regimul liberei circulaþii a


cetãþenilor români în strãinãtate730 (înforma în vigoare la momentul faptelor)prevedea la lit. d) cã “minorului care estetitular al unui document de cãlãtorieindividual sau, dupã caz, al unei cãrþi deidentitate ºi cãlãtoreºte însoþit de o altãpersoanã fizicã majorã i se permite ieºireaîn aceleaºi condiþii ºi împreunã cuaceasta numai dacã persoana însoþitoareprezintã o declaraþie a ambilor pãrinþi sau,dupã caz, a pãrintelui cãruia minorul i-afost încredinþat prin hotãrâre judecã-toreascã rãmasã definitivã ºi irevocabilã,a pãrintelui supravieþuitor ori a reprezen-tantului sãu legal, care sã cuprindãacordul acestora cu privire la efectuareacãlãtoriei respective de cãtre minor, lastatul sau statele de destinaþie, laperioada în care urmeazã sã se desfã-ºoare cãlãtoria, precum ºi datele deidentitate ale însoþitorului respective”.

Astfel, în condiþiile în care reclamantulobþinuse o ordonanþã preºedinþialã care,potrivit art. 581 alin 4 C.pr.civ. din 1865(art.996 alin.2 NCPC) era executorie (fãrãînsã a fi irevocabilã), autoritãþile naþionaleau refuzat sã-i dea efect pe considerentulcã art. 30 din Legea nr. 248/2005prevedea necesitatea unei hotãrâridefinitive ºi irevocabile.

Curtea a fost astfel confruntatã cu oproblemã de interpretare a dispoziþiilor dedrept intern, context în care a reiterat cãnu este misiunea sa de a se pronunþaasupra interpretãrii dreptului naþional,acesta fiind atributul exclusiv al instanþelenaþionale (par.24)

Aºa cum a menþionat constant înjurisprudenþa sa, nu este rolul Curþii de astatua asupra erorilor de fapt sau de dreptpretins comise de instanþele naþionale,afarã de cazul în care prin acestea s-auîncãlcat drepturi ºi libertãþi protejate deConvenþie (Garcia Ruiz c. Spaniei,

nr.30544/96, [MC], hotãrârea din 21ianuarie 1999, par.28).

Totuºi, în jurisprudenþa sa, nu au lipsitcazurile în care Curtea a fãcut aprecieriasupra înseºi manierei în care instanþelenaþionale au interpretat dispoziþiile uneilegi speciale în relaþie cu dispoziþiileCodului de procedurã civilã. De pildã,într-o cauzã în care se punea problemainterpretãrii ºi corelãrii dispoziþiilor O.G.nr.26/2000 privitoare la asociaþii ºi fundaþiicu cele prevãzute în codul de procedurãcivilã, sub aspectul regulilor privitoare lapublicitatea ºedinþei de judecatã, Curteaa reþinut cã: “În speþã, Curtea observã cã,prin interpretarea dispoziþiilor OrdonanþeiGuvernului nr. 26/2000, instanþele interneau considerat cã examinarea cererii dedizolvare a federaþiei reclamante trebuiasã aibã loc în camera de consiliu. Or,ordonanþa respectivã ºi normele deaplicare nu prevãd, în mod explicit, acesttip de procedurã decât pentru înscriereapersoanelor juridice în registrulasociaþiilor, fundaþiilor ºi federaþiilor saupentru modificarea menþiunilor din acestregistru. Prin urmare, pentru procedurade dizolvare judiciarã la cererea unui terþ,era necesar sã se facã referire la art. 121C.pr.civ., care consacrã publicitateatuturor procedurilor contencioase cuexcepþia situaþiei în care legea prevedeîn mod explicit contrariul sau atunci cândmotivele de ordin public sau interesulpãrþilor solicitã desfãºurarea cu uºileînchise. Instanþele interne nu au oferitnicio explicaþie privind motivul pentru careau preferat aplicarea prin analogie aprocedurii prevãzute prin O.G. nr. 26/2000pentru alte acþiuni, mai degrabã decât sãurmeze Codul de procedurã civilã carereprezintã dreptul comun în materie”.(AGVPS-Bacãu c. României, nr.19750/03, hotãrârea din 9 noiembrie 2010,par.51).

730 Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privindregimul liberei circulaþii a cetãþenilor români în

strãinãtate, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare,publicatã în M.Of., Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005.


Este, în primul rând, atributul instan-þelor naþionale de a rezolva problemelede interpretare a legislaþiei interne, rolulCurþii fiind acela de a verifica dacãefectele unei asemenea interpretãri suntcompatibile cu Convenþia ºi doar în cazulunui evident arbitrariu Curtea putândaprecia asupra interpretãrii date dreptuluiintern de cãtre instanþele naþionale(Perihan ªahin c. Turciei, [MC],nr.13279/05, par.49-50).

În aplicarea acestui principiu, înprezenta cauzã (ªandru c. României),Curtea, coroborat ºi cu lipsa de diligenþãa reclamantului de a solicita în timp utilsuplinirea consimþãmântului tatãlui sãu,nu s-a pronunþat asupra manierei în careinstanþele naþionale au interpretat raportuldintre norma din Codul de procedurã civilãcare recunoºtea forþa executorie aordonanþei preºedinþiale ºi exigenþa

impusã de norma specialã privindcaracterul irevocabil al hotãrâriijudecãtoreºti.

Rãmâne însã discutabilã problema(invocatã de reclamant) dacã prevederileart. 30 alin. (1) lit. d din Legea nr.248/2005(în forma în vigoare la momentul faptelor)impunea caracterul irevocabil doarhotãrârilor de încredinþare a minoruluisau, dimpotrivã, ºi hotãrârilor de suplinirea consimþãmântului pãrintelui minorului.

De altfel, cele douã instanþe naþionale(de fond ºi de recurs) au omis sã sepronunþe pe argumentul reclamantuluipotrivit cãruia exigenþa irevocabilitãþii vizadoar hotãrârea de încredinþare a minoruluiºi nu aceea de suplinire a consimþã-mântului pãrintelui, instanþele naþionalemotivându-ºi soluþiile în paradigma“conflictului” dintre forþa executorie aordonanþei preºedinþiale ºi exigenþairevocabilitãþii impuse de norma specialã.

8. Decizia de inadmisibilitate în cauza Ralu Traian Filip c. României. Ziaristobligat la daune morale pentru o campanie de presã. Faptul cã aceeaºi instanþãa decis succesiv în douã cãi de atac în acelaºi dosar nu ridicã o problemã petãrâmul art. 6 CEDO, sub condiþia existenþei unor complete de judecatã distincte


Prin decizia de inadmisibilitate din 27mai 2014, din cauza Ralu Traian Filipîmpotriva României (cererea nr. 46131/06), s-a constatat neîncãlcarea de Statulromân a prevederilor art. 10 din Con-venþie, pentru obligarea de instanþeleinterne a unui ziarist la despãgubiri mate-riale, pentru o campanie de presã desfã-ºuratã împotriva unui procuror, pe par-cursul mai multor ani, în lipsa unorverificãri a comentariilor publicate, cerutede etica profesiei de jurnalist ºi a bunei-credinþe a jurnalistului. Totodatã, s-areþinut ºi neîncãlcarea de Statul român adispoziþiilor art. 6 par. 1 din Convenþie,ca urmare a judecãrii de Curtea de ApelBucureºti, în aceeaºi cauzã, atât aapelului, cât ºi a recursului declarate dereclamant.

Prezentarea decizieiReclamantul (decedat, acþiunea fiind

continuatã de soþia ºi copiii sãi) a fostjurnalist ºi redactor adjunct al ziaruluiCurierul Naþional. Între 1997 ºi 2000,Curierul Naþional a publicat mai multearticole referitoare la doi procurori,inclusiv G.M., majoritatea acestor articolefiind semnate de reclamant.

La 23 iulie 1997, 27 septembrie 1997,11 iunie 1998 ºi 28 iulie 1999 s-au publicatmai multe articole care sugereazã cãG.M. a fost implicat în reprimareaprotestelor anticomuniste din Timiºoaraîn decembrie 1989. Articolul din 7 iulie1997 a invitat procurorul general din aceaperioadã sã verifice dacã G.M. eraincompatibil cu funcþia de procuror ºi


conþinea o listã cu paisprezece întrebãriadresate procurorului general. Primeleîntrebãri erau formulate dupã cumurmeazã:

„1. Este adevãrat cã G.M. a fost, întimpul evenimentelor de la Timiºoara dindecembrie 1989, unul dintre coordonatoriiechipei de procurori care a efectuatancheta împotriva demonstranþilor?

2. Este adevãrat cã, în aceastãcalitate, G.M. a semnat mandatele dearestare a protestatarilor, pe motiv cãaceºtia erau huligani?

[...] 4. Este adevãrat cã organizaþiirevoluþionare din Timiºoara au depusplângeri împotriva procurorilor G.M. ºi[...]?”

La 6 august 1997 ºi 6 septembrie 1997au fost publicate douã articole despre unîmprumut pe care G.M. l-a primit de la obancã pentru a cumpãra un apartament.S-a menþionat cã G.M. a obþinut odobândã mult mai micã decât aceeapracticatã de bancã ºi creditul nu a fostfolosit pânã când opinia publicã a începutsã discute creditele cu dobândãpreferenþialã. Un articol conþinea termeniiurmãtori: „Informaþiile pe care le-am primitnu au fost verificate, dar sunt mult preaimportante pentru a fi ignorate. Deoareceziarul nostru nu este o autoritate deinvestigare, revine Procurorului Generalsã verifice [...] Informaþiile pe care le-ampublicat dovedesc cã G.M. nu este aptsã îndeplineascã funcþia actualã. Pentruaceasta, informaþiile ar trebui sã fieverificate ºi, dacã se confirmã, trebuie sãaibã anumite consecinþe”.

La data de 7 august 1997 un alt articola fost publicat, arãtând cã G.M., încalitatea sa de director al departamentuluide resort al Parchetului General, a învãluitîn ceaþã mai multe dosare de adopþiiilegale, pentru motive personale. Articolula inclus urmãtoarele detalii: „Surselecitate spun cã soþia lui G.M., în calitatede avocat, este de asemenea implicatã,ceea ce aruncã întreaga problemã în aer,

dacã este adevãrat. Nu putem garantaveridicitatea acestei din urmã ipoteze,doar Parchetul General este în mãsurãsã facã acest lucru”.

La 18 iulie 1997, 13 octombrie 1997,26 ianuarie 1998, 15 februarie 1999, 14ºi 15 martie 1999, 5 aprilie 1999, 6 iunie1999 ºi 24 iunie 1999, mai multe articoleau fost publicate cu privire la urmãrireapenalã pornitã împotriva lui G.P., frateleproprietarului Curierului Naþional. G.M.era procurorul care se ocupa de urmãrireapenalã în cauzã. Articolele dezbãteau îndetaliu ºi de o manierã criticã modul încare G.M. a condus ancheta. Pasajelerelevante sunt urmãtoarele:

„Existã îndoieli cu privire la faptul cã[G.M.] a aprobat [...] interceptareaconvorbirilor telefonice ale lui G.P. ºi aleredacþiei Curierului Naþional. SolicitãmProcurorului General sã verifice ultimeleautorizaþii de interceptãri telefonice datede procurorul G.M. (18 iulie 1997); Acumeste clar pentru toþi oamenii debunã-credinþã cã G.M. este un impostordin punct de vedere profesional ºi moral.[...] Complet lipsit de demnitate - dacã arfi fost de acord sã fie trimis la Timiºoaraîn decembrie 1989 – G.M. a împãrþitlumea în douã [...] (13 octombrie 1997);[În cazul în care s-a dispus o neînceperea urmãririi penale] Ce s-ar întâmpla cuprestigiul profesional al fostului procurorG.M. [...], autorul unor abuzuri ºi ilegalitãþisuferite de G.P.? (15 martie 1999);Declaraþiile iresponsabile ale foºtilorprocurori G.M. ºi [...] - ambii au spus înpublic [...] cã G.P. este un escrocfinanciar, când nu se finalizase anchetapenalã. (5 aprilie 1999); Trebuie remarcatfaptul cã, atunci când s-a începuturmãrirea penalã, fostul procuror G.M. nudispusese alte trimiteri în judecatã. Înplus, nu era un specialist al urmãririlorpenale, ocupându-se de ceva timp cuexaminarea plângerilor ºi a petiþiilor. Pebaza acestor date, pot spune cã numireaºi menþinerea fostului procuror G.M. ca


ºef al Serviciului de Luptã împotrivaCrimei Organizate ºi a Corupþiei era unact iresponsabil care se constituie într-unpericol pentru statul de drept, pentrurespectarea drepturilor fundamentale aleomului. (24 iunie 1999)”

La 4 mai 2000, s-a publicat alt articol,cu privire la modalitatea în care G.M. acumpãrat un apartament aparþinândpatrimoniului de stat. Articolul conþineaurmãtoarele afirmaþii: „Pânã în prezent,Ministerul Justiþiei nu a catadicsit sã nerãspundã dacã G.M. a plãtit sau nu acestapartament, dacã acesta a fost dobânditîn mod legal sau nu, dacã achiziþia erasau nu compatibilã cu îndatoririle funcþieisale”.

La 10 mai 2000, G.M. a introdus oacþiune în rãspundere civilã delictualãîmpotriva reclamantului ºi a societãþiiCurierul Naþional. A solicitat despãgubiripentru repararea prejudiciului moral, pemotiv cã reputaþia sa a fost atinsã. Prinhotãrârea din 27 iunie 2002, TribunalulBucureºti a respins acþiunea, reþinând cãnu erau îndeplinite condiþiile rãspunderecivile. Pentru a ajunge la aceastãconcluzie, instanþa a remarcat cã unelearticole urmãreau un interes general, cumar fi activitatea profesionalã a recla-mantului ºi implicarea sa în represiuneaanticomunistã de la Timiºoara în timpulevenimentelor din decembrie 1989, daraltele þineau de viaþa sa privatã, respectivachiziþionarea unui apartament sauobþinerea unui împrumut bancar cudobânzi preferenþiale. Instanþa a constatatcã reclamantul ºi-a exercitat cubunã-credinþã dreptul la libertatea deexprimare, ceea ce, pentru jurnaliºti,implicã dreptul de a face evaluãri critice,dar ºi obligaþia profesionalã de a informapublicul cu privire la acþiunile înalþilordemnitari.

G.M. a formulat apel, respins prindecizia din 8 octombrie 2003 de Curteade Apel Bucureºti, într-un complet formatdin doi judecãtori. Curtea de Apel a

rezumat fiecare dintre articolele publicatede cãtre reclamant ºi a constatat cãacestea conþineau comentarii. S-a reþinutcã erau indicate mai multe surse, iar uneledintre comentarii erau formulate intero-gativ, încurajând cititorul sã reflecteze.Instanþa de apel a remarcat faptul cãanumite comentarii nu erau prudente ºimoderate, dar trebuie sã fie citite încontextul general, concluzionând cãreclamantul a fost de bunã-credinþã.

G.M. a introdus recurs, înregistrat totla Curtea de Apel Bucureºti, din cauzamodificãrii unor norme de competenþã ainstanþelor. Printr-o decizie din 16 mai2006, Curtea de Apel a dispus careclamantul sã plãteascã în solidar cusocietatea Curierul Naþional suma de10.000 RON daune morale ºi 3182 RONcosturi ºi cheltuieli, respectiv aproximativ2.850 EUR ºi 900 EUR. Instanþa de recursa statuat într-un complet format din treijudecãtori, alþii decât cei din apel. S-areþinut, între altele cã: „[...] Ralu TraianFilip nu a efectuat verificãrile necesareînainte de publicarea articolelor. În modsimilar, modul în care au fost prezentateaceste date, acuzaþiile foarte grave aduseprocurorilor ce efectuau urmãrirea penalãîmpotriva G.P. (de necunoaºtere a legiiºi de incompetenþã profesionalã ºimoralã) ºi repetarea lor au fost de naturãsã cauzeze un prejudiciu reclamantului,ce nu era necesar, în lipsa unei bazefactuale bine întemeiate, doveditã prinprobele depuse la dosar. Comunicarea dezvonuri, de informaþii neverificate, cerereafãcutã de presã ca aceste informaþii sãfie verificate, examinarea detaliatã adeciziilor procurorilor ºi soluþiilor date înproceduri în curs, apelativele jignitoare laadresa procurorilor implicaþi în anchetaîmpotriva fratelui directorului ziaruluidepãºesc în gravitate situaþia constatatãde CEDO în cauza Prager ºiOberschlick c. Austriei (hotãrârea din26 aprilie 1995), prin acuzaþiile graveaduse ºi referirile atât la viaþa profesionalã


cât ºi la aceea privatã a lui G.M.. Ca ºi înPrager ºi Oberschlick c. Austriei,jurnalistul nu poate pretinde sãbeneficieze de bunã-credinþã în raport destandardele de eticã profesionalã, pentrumotivele prezentate mai sus, iarprejudiciul moral cauzat trebuie sã fiereparat. Pentru a determina suma, trebuiesã se þinã seama de atingerea concretãadusã reputaþiei, având în vedere poziþiasocialã a lui G.M., consecinþele pentruviaþa privatã a acestuia, aºa cum reiesdin rãspunsurile la interogatorii alepãrþilor, gravitatea ºi durata declaraþiilorjignitoare”.

Asupra art. 10 din ConvenþieReclamantul a invocat obligarea sa la

plata de despãgubiri morale pentruarticolele pe care le-a publicat. Guvernula admis cã a existat o ingerinþã înlibertatea de exprimare a reclamantului,dar ingerinþa a fost justificatã înconformitate cu par.2 al art. 10. Mai exact,aceastã ingerinþã a avut o bazã legalã,respectiv art. 998-1000 din Codul civilprivind rãspunderea civilã delictualã, texteîn vigoare la momentul respectiv. În plus,a urmãrit un scop legitim, în cauzãprotecþia reputaþiei sau a drepturilor alteipersoane. Guvernul a susþinut cãingerinþa corespundea unei necesitãþisociale imperioase ºi a fost proporþionalã.Reclamantul nu a oferit o bazã factualãsuficientã pentru comentariile sale, pecare le-a reiterat, în cadrul unei campaniide presã care s-a întins pe parcursul maimultor ani. Apelând la hotãrârea VonHannover c. Germaniei (nr. 59320/00),Guvernul considerã cã amploarea acesteicampanii este un element de luat înconsiderare. Reclamantul nu a verificatacurateþea informaþiilor publicate ºi, astfel,a eºuat în obligaþia sa deontologicã. Încele din urmã, suma la care a fost obligatla plata este neglijabilã, mai ales cã a fostobligat în solidar cu o societate de presã.

Reclamantul a susþinut cã, în calitatede jurnalist, ºi-a exercitat dreptul la

libertatea de exprimare cu bunã-credinþãºi fãrã un interes personal. În bazajurisprudenþei Curþii (Prager ºiOberschlick, supra, Lingens c.Austriei, 8 iulie 1986, ºi De Haes ºiGijsels c. Belgiei, 24 februarie 1997)indicã faptul cã a prezentat opiniile salecu privire la persoana unui magistrat.Acesta din urmã a suferit niciun prejudiciupentru cã a continuat sã-ºi practiceprofesia de procuror.

Curtea a constatat cã obligareareclamantului la plata de daune civileconstituia o „ingerinþã a unei autoritãþipublice” în dreptul sãu la libertatea deexprimare, era „prevãzutã de lege” ºi aurmãrit un scop legitim, respectiv„protecþia reputaþiei altuia”. Rãmâne devãzut dacã o astfel de ingerinþã era saunu „necesarã într-o societatedemocraticã”. Pentru a se pronunþa înspeþã, Curtea trebuie sã ia în considerarefaptul cã, deºi presa nu trebuie sãdepãºeascã anumite limite, în specialþinând de protecþia reputaþiei ºi adrepturilor altora, este de datoria sa aîmpãrtãºi informaþii ºi idei cu privire lachestiuni politice, precum ºi alte subiectede interes general (a se vedea De Haesºi Gijsels, par. 37, Thoma c.Luxemburgului, nr 38432/97, par. 45, ºiColombani ºi alþii c. Franþei, nr. 51279/99, par.55).

Curtea a reamintit în continuarecriteriile care trebuie aplicate pentru aanaliza modul în care instanþele naþionaleau pus în balanþã dreptul la libertatea deexprimare ºi dreptul la respectarea vieþiiprivate, ºi anume: contribuþia la odezbatere de interes general; reputaþiapersoanei ºi subiectul articolului în cauzã;comportamentul anterior al reclamantului;modul de obþinere a informaþiilor ºiveridicitatea lor; conþinutul, forma,impactul publicãrii, dar ºi gravitateasancþiunii impuse (Axel Springer AG c.Germaniei, [MC], nr. 39954/08, par.90-95, 7 februarie 2012 ºi Tãnãsoaica c.


României, nr. 3490/03, par. 41, 19 iunie2012).

Curtea va lua în considerare urmã-toarele criterii:

În ceea ce priveºte contribuþia la odezbatere de interes general, Curtea aconstatat cã instanþele judecãtoreºtinaþionale au decis cã unele articole vizauun astfel de interes, cum ar fi, spreexemplu, profesia reclamantului ºiimplicarea sa în reprimarea manifestaþiiloranticomuniste de la Timiºoara dindecembrie 1989. În ceea ce priveºtecelelalte articole, deºi instanþele dejudecatã au stabilit cã au tratat viaþaprivatã a reclamantului, Curtea reþine cãau abordat ºi probleme legate de banulpublic sau de bunuri publice. Acesteultime articole au urmãrit, de asemenea,un interes general (a se vedea, mutatismutandis, SC Dunca ºi Nord Vest PressSRL c. României (dec.), nr 9283/05, par.39, 20 noiembrie 2012).

În ceea ce priveºte urmãtoarele douãcriterii, Curtea reþine cã reclamantul ces-a plâns în instanþa internã era procurorºi cã articolele în cauzã tratau, în principal,activitatea sa profesionalã. În acest sens,se reaminteºte cã nu se poate spune cãfuncþionarii se expun cu bunã ºtiinþã unuicontrol strict al acþiunilor lor, la fel ca ºi încazul politicienilor ºi, prin urmare, ar trebuisã fie trataþi pe picior de egalitate cuaceºtia atunci când se criticã acþiunile lor.Mai mult decât atât, inclusiv judecãtorii,din cauza obligaþiilor de rezervã trebuie,în scopul îndeplinirii funcþiilor lor, sã sebucure de încrederea publicului, fãrã a fiperturbaþi în mod nejustificat. Prin urmare,este necesar sã fie protejaþi împotrivaatacurilor ofensatoare exercitate pe timpulîndeplinirii serviciului (Janowski c.Poloniei, [MC], nr. 25716/94, par. 33).

În ceea ce priveºte modul de obþinerea informaþiilor ºi veridicitatea lor, Curteareaminteºte cã garanþia pe care art. 10din Convenþie o oferã jurnaliºtilor estesupusã condiþiei ca aceºtia sã acþioneze

cu bunã-credinþã, astfel încât sã ofereinformaþii precise ºi demne de încredere,cu respectarea eticii jurnalistice(Cumpãnã ºi Mazãre c. României, [MC],nr. 33348/96, par. 101-102).

În aceastã cauzã, Curtea de ApelBucureºti, statuând ca instanþã de recurs,a considerat cã reclamantul nu a efectuatverificãrile necesare înainte de publicareaarticolelor ºi a concluzionat cã nu aacþionat cu bunã-credinþã. Într-adevãr,multe dintre articolele în cauzã au indicatîn mod expres faptul cã informaþiilepublicate nu erau verificate sau cereauautoritãþilor publice sã efectueze verificãri.Dacã unele dintre comentariile recla-mantului au fost formulate interogativ,atunci când se analizeazã în ansamblu,rezultã cã acestea conþineau, de fapt,imputãri factuale, iar reclamantul atransmis publicului un mesaj oarecumechivoc (Stângu ºi Scutelnicu c.României, par. 50) legat de faptul cã G.M.nu era în mãsurã nici profesional, nicimoral, sã îndeplineascã funcþia deprocuror.

În ceea ce priveºte conþinutul, formaºi impactul publicãrii, Curtea acordã oimportanþã deosebitã faptului cã nu a fostvorba despre un singur articol, ci de ocampanie de presã ce s-a întins peparcursul mai multor ani (mutatismutandis, Ungvary ºi Irodalom Kft c.Ungariei, nr. 64520/10, par. 53, 3decembrie 2013). În aceastã privinþã, nueste lipsit de importanþã, aºa cum aremarcat ºi Curtea de Apel Bucureºti, cãarticolele contestate au menþionatactivitatea profesionalã a lui G.M., în timpce acesta era procurorul însãrcinat cudosarul penal al fratelui proprietaruluisocietãþii ce publica ziarul în cauzã.

Prin urmare, în lipsa unor verificãricerute de etica profesiei de jurnalist ºi înlipsa bunei-credinþe, deºi articolele încauzã s-au înscris în contextul unei dez-bateri de interes general pentru societatearomâneascã, ºi anume administrarea


justiþiei, Curtea nu considerã cã se poateremarca în expresiile repetate de maimulte ori de reclamant expresia „unui gradde exagerare” sau „provocare”, al cãrorutilizare este permisã în contextulexercitãrii libertãþii jurnalistice (Mihaiu c.României, nr. 42512/02, par. 69, 4noiembrie 2008 ºi, a contrario, a/s Dienaºi Ozolin

(s9 c. Letoniei, nr 16657/03, par.

82-84, 12 iulie 2007).În sfârºit, în ceea ce priveºte gradul

de severitate al sancþiunii aplicate,reclamantul a fãcut obiectul uneiproceduri civile, fiind obligat sã plãteascão sumã de aproximativ 2.850 EUR, cu titlude daune morale. Curtea observã, înprimul rând, cã reclamantul a fost obligatsã plãteascã aceastã sumã în solidar cusocietatea de presã ºi, în al doilea rând,cã aceastã sumã a fost stabilitã deinstanþa de apel în urma unei examinãridetaliate a atingerii concrete adusereputaþiei lui G.M., poziþiei sociale ºiconsecinþelor sale pentru viaþa privatã.Curtea nu poate califica aceste criteriidrept arbitrare (mutatis mutandis, Ciuvicã(dec.), nr. 29672/05, par. 58, 15 ianuarie2013). În plus, reclamantul nu a pretinscã valoarea despãgubirii nu a fost stabilitãîn raport cu bunurile sale sau cã i-arcompromite mijloacele de trai (a contrario,Pakdemirli c. Turciei, nr. 35839/97, par.57, 22 februarie 2005). Nu rezultã clar nicidin probele produse de reclamant sau de

moºtenitorii sãi dacã suma s-a plãtit saunu efectiv lui G.M..

În aceste condiþii, Curtea considerã cãobligarea reclamantului la plata de daunecivile nu a fost disproporþionatã în raportcu scopul legitim urmãrit ºi cã ingerinþa afost, prin urmare, „necesarã într-osocietate democraticã”.

Plângerea reclamantului este în modvãdit nefondatã, motiv pentru care a fostrespinsã, ca inadmisibilã, în temeiul art.35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.

Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieReclamantul s-a plâns de lipsa de

imparþialitate a Curþii de Apel Bucureºti,care a hotãrât în douã cãi de atac înaceastã cauzã.

Curtea constatã cã situaþia reclamatãde reclamant este rezultatul modificãrilorlegislative ale normelor de competenþã ainstanþelor. Faptul cã aceeaºi instanþã adecis în douã cãi de atac în acelaºi dosarnu ridicã în sine o problemã pe tãrâmulart. 6 din Convenþie, cu condiþia existenþeiunor complete de judecatã diferite(Diennet c. Franþei, 26 septembrie 1995,par. 38). În acest caz, aceastã condiþie afost îndeplinitã, completele de judecatãfiind compuse din judecãtori diferiþi.

Ca atare, plângerea reclamantuluieste în mod vãdit nefondatã, motiv pentrucare a fost respinsã, ca inadmisibilã, întemeiul art. 35 par. 3 ºi par. 4 dinConvenþie.

JURISPRUDENÞÃ Din jurisprudenþa recentã a Curþii Europene a … · 2014-11-07 · fost...

Documents

Transcript of JURISPRUDENÞÃ Din jurisprudenþa recentã a Curþii Europene a … · 2014-11-07 · fost...