JURISPRUDENÞA INSTANÞELOR JUDECÃTOREªTI 2010-2011 · Fiecare speþã beneficiazã de un...

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

JURISPRUDENÞAINSTANÞELOR

JUDECÃTOREªTI2010-2011

VOLUMUL I

ÎN DOMENIUL DREPTULUI CIVIL, PENAL,PROCESUAL CIVIL ªI PENAL,

FAMILIEI, COMERCIAL, MUNCII,CONTENCIOS ADMINISTRATIV

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

3Jurisprudenþa instanþelor judecãtoreºti, 2010-2011

JURISPRUDENÞAINSTANÞELOR

JUDECÃTOREªTI2010-2011

VOLUMUL I

ÎN DOMENIUL DREPTULUI CIVIL, PENAL,PROCESUAL CIVIL ªI PENAL,

FAMILIEI, COMERCIAL, MUNCII,CONTENCIOS ADMINISTRATIV

JUDECÃTORMIHAELA CRISTINA MOCANU DÃNUÞ NEACªU LECT. UNIV. DRD LECT. UNIV. DRD

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti, 2012

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o

4 Mocanu Cristina Mihaela, Neacºu Dãnuþ

Colecþia ªTIINÞE JURIDICE ªI ADMINISTRATIVE

Referenþi ºtiinþifici:

Redactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica Mãlãescu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.)

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2012Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiMOCANU, CRISTINA MIHAELA

Jurisprudenþa instanþelor judecãtoreºti : 2010-2011 / MocanuCristina Mihaela, Neacºu Dãnuþ. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2012

vol. ISBN 978-606-591-482-7Vol. 1.: În domeniul dreptului civil, penal, procesual civil ºi

penal, familiei, comercial, muncii, contencios administrativ. - 2012. -Bibliogr. - ISBN 978-606-591-481-0

I. Neacºu, Dãnuþ

347.99(498)DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786065914810

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


PREFAÞÃ

Efortul depus de cãtre autorii culegerii s-a concretizat într-o publicaþiece pune în valoare tendinþele actuale ale practicii judiciare ºi face parte dintr-unºir de lucrãri ce se vor a fi de referinþã în jurisprudenþã.

De multe ori, drepturile ºi libertãþile prevãzute de lege se aflã într-oaparentã contradicþie, iar instanþele de judecatã au greaua ºi delicata misiunede a asigura un echilibru între ele.

Acest lucru nu se poate face prin simpla înclinare a balanþei în favoareaunei pãrþi, fiind nevoie ºi de o motivare temeinicã ºi convingãtoare a soluþiei,în deplinã concordanþã cu legea. Astfel, o hotãrâre judecãtoreascã va avea nudoar o autoritate bazatã pe mijloacele coercitive ale statului, ci ºi o putererealã ºi profundã, ce rezultã din profesionalismul ºi buna-credinþã a judecãtorilorcare au pronunþat-o.

Lucrarea de faþã, prin cele 75 de speþe selectate ºi rezumate din domeniidiferite de interes, îºi propune sã formeze o imagine de ansamblu asupra unorprobleme jurisprudenþiale relevante, interesante ºi actuale.

Hotãrârile judecãtoreºti selecþionate sunt de actualitate ºi rezumate într-unstil clar ºi concis. Autorii au urmãrit aducerea în prim plan a unor problemejurisprudenþiale frecvent întâlnite în practica judiciarã dar ºi a unora cu caracterde noutate.

Culegerea este structuratã în 9 capitole intitulate în funcþie de ramura dedrept în care se încadreazã problema juridicã tratatã. Sunt prezente speþe dindomeniul dreptului civil, dreptului penal, dreptului procesual civil ºi penal,dreptului administrativ, din domeniul dreptului muncii ºi asigurãrilor sociale,familiei, litigiilor dintre profesioniºti, dar ºi al insolvenþei societãþilorcomerciale.

Fiecare speþã beneficiazã de un comentariu scurt ºi concis asupra proble-mei de drept dezlegatã, pentru a asigura o facilã consultare.

Scopul declarat de autorii lucrãrii este acela de a se constitui într-un mijlocadecvat de cunoaºtere a practicii judiciare ºi de a contribui la sporireacaracterului previzibil al hotãrârilor judecãtoreºti.

Autorii

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


CUPRINS

PREFAÞÃ ............................................................................................. 5

I. DREPT CIVIL ................................................................................. 13

1. Acordarea de daune morale în baza dispoziþiilor art. 5 din Legea nr.221/2009 dupã publicarea deciziilor Curþii Constituþionale. Noþiuneade „speranþã legitimã” ocrotitã de dispoziþiile Protocolului 1Adiþional la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului ................. 13

2. Acþiune în revendicare. Stabilirea anterioarã, printr-o hotãrârejudecãtoreascã a caracterului ilegal al preluãrii de cãtre stat, a validitãþiiconvenþiei de înstrãinare cãtre actualul deþinãtor ºi a bunei credinþe.Existenþa unui ,,bun” în sensul art.1Protocolul nr.1. Acordarea dedespãgubiri în procedura Titlului VII al Legii nr.247/2005; ............. 15

3. Apel. Caracterul politic al condamnãrii. Despãgubiri. Incidenþaadmiterii unei excepþii de neconstituþionalitate asupra unei cauze aflatãîn curs de soluþionare. ........................................................................ 25

4. Apel - despãgubiri solicitate în baza Legii 10/2001 de terþi al cãrortitlu emis la Legea 112/2005 a fost anulat în instanþã; Calitatea statuluide a achita despãgubirile ºi dupã modificarea art. 48 din Legea 10/2001 ................................................................................................... 47

5. Deportarea în U.R.S.S. Inaplicabilitatea dispoziþiilor Legii nr. 221/2009 ................................................................................................... 52

6. Folosirea subsolului unui teren de cãtre autoritãþile locale în interespublic. Condiþii. Încãlcarea dreptului de proprietate. ........................ 54

7. Legea nr. 10/2001. Compensarea cu alte bunuri sau servicii ............ 608. Mijlocul eficace de valorificare de cãtre proprietar a dreptului de acces

la terenul proprietatea sa ºi a dreptului de trecere pe terenul proprietateaunei alte persoane. ............................................................................. 63

9. Nulitate certificat de moºtenitor. Justificarea unui interes prin creareaunui nou regim juridic al bunului ce exclude ingerinþe în dreptul deproprietate pretins. ............................................................................. 68

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


10.Ridicare sechestru. Refuz de a da garanþiile promise constând îninstituirea unei ipoteci, obligaþie asumatã prin convenþie, act subsemnãturã privatã. ............................................................................. 77

11.Situaþia constructorului de bunã-credinþã pe terenul altuia. Obligaþiaproprietarului terenului de a-l dezdãuna. ........................................... 81

12.Servitute de trecere. Inadmisibilitatea dobândirii prin uzucapiune ... 84

II. DREPT PROCESUAL CIVIL ....................................................... 91

1. Acþiune formulatã la instanþa de fond în temeiul art. 581 Cod procedurãcivilã – obligarea pârâtului de a permite exploatarea de prundiº ºinisip – admitere. Recurs declarat de pârâþi. Admiterea recursului ºirespingerea acþiunii, ca inadmisibilã ................................................. 91

2. Acþiune în constatare. Calitatea procesualã a Casei Judeþene de Pensiiîn cadrul acþiunilor în constatarea perioadei ca fiind lucratã în grupa aII-a de muncã. .................................................................................... 93

3. Cereri noi în recurs. Inadmisibilitate ................................................. 955. Contestaþie în anulare. Tardivitate. Calculare termen ....................... 1056. Identificarea capãtului principal de cerere. Relevanþa acestuia pentru

stabilirea cãii de atac. ........................................................................ 1077. Legitimitate procesualã activã. Interesul reclamantei în promovarea

acþiunii pentru protejarea unui drept ................................................. 1108. Nulitate absolutã. Nulitate relativã. Obligaþia instanþei de a califica

juridic cererea dedusã judecãþii ......................................................... 1129. Neagravarea situaþiei în propria cale de atac. Acþiune în rãspundere

delictualã contra Statului Român. Prescripþia dreptului material laacþiune ............................................................................................... 114

10.Revizuirea promovatã ca urmare a deciziei Curþii Europene aDrepturilor Omului în cauza Daniel Constantin vs. România .......... 117

11.Revizuire. Contrarietate de hotãrâri. Competenþa instanþei .............. 12112.Recurs. Analizarea cauzei prin prisma altor texte de lege decât cele

invocate de reclamant. Omisiunea de a analiza apãrãrile ºi motiveleinvocate de reclamant ........................................................................ 122

13.Recurs. Omisiunea instanþei de fond de a se pronunþa asupra unuicapãt de cerere ................................................................................... 123

14.Sechestrul asigurator. Condiþii de admisibilitate. Drepturileacþionarului în caz de dizolvare ºi lichidare a societãþii. ................... 125

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


III. DREPT PENAL ............................................................................. 129

1. Plângere împotriva rezoluþiei procurorului de caz, de neîncepere aurmãririi penale. Neformularea în termen a plângerii prealabile ...... 129

2. Plângere împotriva rezoluþiei date de procuror de neîncepere a urmãririipenale. Prescripþia rãspunderii penale ............................................... 131

3. Plângere împotriva ordonanþei procurorului de scoaterea de suburmãrire penalã a învinuitului, pentru infracþiunea de abandon defamilie. Pericolul social al faptei ....................................................... 134

4. Plângere împotriva rezoluþiei de neîncepere a urmãririi penale. Lipsaindiciilor de sãvârºire a faptei ........................................................... 136

5. Plângere formulatã împotriva rezoluþiei prin care s-a dispus scoatereade sub urmãrire penalã a învinuitului sub aspectul comiterii infracþiuniide abandon de familie, prev. de art. 305 alin.1 lit.c C.pen. Lipsaintenþiei de sãvârºire a faptei ............................................................. 138

6. Stare de necesitate. Inexistenþa acestei cauze care înlãturã caracterulpenal al faptei .................................................................................... 140

IV. DREPT PROCESUAL PENAL .................................................... 155

1. Apel. Omor calificat. Nulitatea relativã a hotãrârii instanþei de fond 1552. Aplicarea art. 3201 Cod procedurã penalã înainte de intrarea în vigoare

a Legii nr. 202/2010. Consecinþe. Neefectuarea cercetãrii judecãtoreºti.Încãlcarea principiilor oralitãþii ºi contradictorialitãþii. Aprecieregreºitã a probelor ............................................................................... 160

3. Contestaþia în anulare. Inadmisibilitate ............................................. 1764. Cooperare judiciarã internaþionalã în materie penalã ........................ 1805. Încheierea unei tranzacþii sub aspectul laturii civile înainte de începerea

urmãririi penale faþã de fãptuitor. Consecinþe asupra modului desoluþionare a dosarului vizând dezdãunarea pãrþilor civile ............... 185

6. Judecata în cazul recunoaºterii vinovãþiei ......................................... 19349.Menþinerea arestãrii preventive a inculpatului. Îndeplinirea condiþiilor

prevãzute de art.143, art.148 alin.1 lit.f ºi art.136 din Cod procedurãpenalã ................................................................................................ 204

8. Nulitate relativã. Nesemnarea de cãtre martorii asistenþi a procesului-verbal de cercetare la faþa locului. ..................................................... 210

9. Recurs. Propunere de arestare. Nelegala sesizare a instanþei.Nerespectarea termenului de 24 de ore pânã la expirarea cãruia trebuiesoluþionatã propunerea de arestare preventivã. Consecinþe ............... 218

10.Transferul de procedurã în materie penalã ........................................ 237

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


V. DREPTUL MUNCII ªI AL ASIGURÃRILOR SOCIALE ........ 246

1. Condiþii în care se poate încasa pensia de urmaº cumulat cu veniturilerealizate dintr-o activitate profesionalã ............................................. 246

2. Drepturi bãneºti. Diminuarea salariului cu 25% în urma aplicãrii art. 1din Legea nr. 118/2010...................................................................... 248

3. Dreptul muncii ºi securitãþii sociale. Calitatea de auditor de justiþie.Principiul neretroactivitãþii legii civile. ............................................. 251

4. Impozit pentru tichete cadou ............................................................. 2565. Modalitatea de calcul a indemnizaþiei pentru concediul de odihnã în

cazul cadrelor didactice în contextul intrãrii în vigoare a legii nr. 1182010 ................................................................................................... 258

6. Modul de interpretare ºi aplicare a dispoziþiilor din contractul colectivde muncã la nivel de unitate privind beneficiul compensaþiei în situaþiaconcedierii pentru motive care nu þin de persoana salariatului ......... 263

7. Modul de calcul al contribuþiei de asigurãri sociale de sãnãtate ....... 2678. Recalcularea dreptului de pensie ....................................................... 2699. Recurs - aplicarea reducerii de 25% prevãzutã de Legea 118/2010

indemnizaþiei de concediu aferentã anului ºcolar 2009-2010 ........... 272

VI. DREPT CONTECIOS ADMINISTRATIV ªI FISCAL ............ 278

1. Achiziþie publicã. Solicitare de clarificãri cu privire la clauzelecontractuale. Notificare formulatã în temeiul art. 2561 din Ordonanþade urgenþã a Guvernului nr. 34/2006. Modificarea clauzelorcontractului de achiziþie publicã care urmeazã a se încheia la finalizareaprocedurii .......................................................................................... 278

2. Achiziþie publicã. Anularea raportului procedurii de atribuire ºi aactelor subsecvente, cu consecinþa reluãrii procedurii de evaluare aofertelor ............................................................................................. 286

3. Anulare act administrativ fiscal. Taxã hotelierã datoratã de operatoriidin turism, stabilitã prin acte normative ce nu au fost contestate ..... 295

4. Anulare act administrativ fiscal. Lipsa declaraþiei fiscale privind plataimpozitului pe venit în calitate de microîntreprindere ...................... 300

5. Anulare act administrativ emis de o autoritate publicã. Nelegalitateaangajãrii personalului cu atribuþii privind paza obiectivelor, bunurilorºi valorilor ºi protecþia persoanelor prin convenþii civile de prestãriservicii ............................................................................................... 308

6. Anulare act administrativ emis de o autoritate publicã. Revocareaactelor administrative, a cãror anulare se solicitã, de cãtre autoritateapublicã ............................................................................................... 315

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


7. Contract de furnizare materii prime pentru producerea de energietermicã. Naturã juridicã. Condiþiile în care opereazã reziliereacontractului. Despãgubiri .................................................................. 323

8. Comunicare informaþii interes public. Legitimare procesualã – calitateprocesualã pasivã. Principiul rolului activ al judecãtorului .............. 328

9. Excepþie de nelegalitate. Inadmisibilitatea invocãrii excepþiei denelegalitate a unui act cu caracter normativ faþã de dispoziþiile art.4alin.1 din Legea nr.554/2004............................................................. 332

10.Excepþia de nelegalitate a unui act administrativ – inadmisibilitate.Condiþii pentru eliberarea actului administrativ din perspectiva Legiinr.50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcþii ... 337

11.Obligarea autoritãþii publice la emiterea unui act administrativ ....... 34512. Recurs. Simplele afirmaþii ale persoanei vãtãmate nu sunt suficiente

pentru a considera îndeplinite dispoziþiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. .................................................................................................. 352

VII. DREPTUL FAMILIEI ................................................................. 355

1. Plasament în regim de urgenþã a unei minore într-un apartament detip familial ......................................................................................... 355

VIII. LITIGII ÎNTRE PROFESIONIªTI .......................................... 357

1. Contract de antreprizã. Clauzã penalã pentru neexecutarea obligaþiilorantreprenorului. Nulitate, invocarea acesteia pe cale de excepþie ..... 357

IX. PROCEDURA INSOLVENÞEI ................................................... 362

1. Decizia creditorului unic de a desemna un lichidator judiciar în locullichidatorului desemnat provizoriu de judecãtorul sindic. Efecte ..... 362

2. Decãderea din calitatea de reprezentant; Recurs. Excepþia lipsei calitãþiide reprezentant. Decãderea din dreptul de a fi administrator al societãþiiaflatã în insolvenþã prev. de art. 6 ºi 731 din Legea nr.31/1990 nupoate fi extinsã ºi asupra calitãþii de administrator social al debitoareiprevãzutã de art.18 alin.1 teza finalã din Legea nr.85/2006, în cazulconfirmãrii acestuia ca administrator special în derularea proceduriiinsolvenþei debitorului. ...................................................................... 364

3. Procedura insolvenþei. Cerere de deschidere a procedurii formulatãanterior modificãrii dispoziþiilor Legii nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009. Principiul neretroactivitãþii legii civile .................................... 370

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


4. Procedura insolvenþei. Deschidere procedurã faliment în formã sim-plificatã. Neinstituirea obligaþiei formulãrii unei cereri de deschiderea procedurii, în sarcina lichidatorului, de lege. Situaþia recunoaºteriistãrii de insolvenþã din declaraþia expresã a societãþii ºi a lichidatorului 373

5. Procedura insolvenþei. Cerere privind aprobarea bugetului previzionat.Condiþia absenþei disponibilitãþilor ................................................... 378

6. Procedura insolvenþei. Cerere privind prelungirea termenelor deînregistrare a cererilor de admitere a creanþelor, de verificare a acestora,de întocmire, afiºare ºi comunicare a tabelului preliminar de creanþeºi a termenului de definitivare a tabelului de creanþe. Motive temeinice 381

7. Procedura insolvenþei - închidere procedurã. Raport cu propunere deînchidere procedurã în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.Contestaþie împotriva mãsurilor luate de lichidatorul judiciar.Termenul de contestare. Calculul acestuia ........................................ 385

8. Procedura insolvenþei. Contestaþie împotriva tabelului final. Depuneredeclaraþie creanþã peste termenul limitã pentru înregistrare – tardivitate.Excepþia opozabilitãþii actelor de procedurã (art.7 al.3 din legeainsolvenþei) ........................................................................................ 390

9. Recurs. Contestarea tabelului definitiv al creanþelor pentru ipotezareglementatã de art.75 alin.1 din Legea nr. 85/2006 privind procedurainsolvenþei, referitoare la existenþa unei erori esenþiale care adeterminat înregistrarea greºitã a creanþei în tabelul definitiv .......... 397

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


I. DREPT CIVIL

1. Acordarea de daune morale în baza dispoziþiilor art. 5 dinLegea nr. 221/2009 dupã publicarea deciziilor Curþii

Constituþionale. Noþiunea de „speranþã legitimã” ocrotitã dedispoziþiile Protocolului 1 Adiþional la Convenþia Europeanã

a Drepturilor Omului

Legislaþie relevantã: art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 privindcondamnãrile cu caracter politic ºi mãsurile administrative asimilateacestora, pronunþate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,Protocolul 1 Adiþional la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului

O analizã detaliatã a jurisprudenþei Curþii Europene a DrepturilorOmului relevã faptul cã noþiunea de „bun” în sensul Convenþiei este extinsãla toate acele situaþii în care reclamantul are un „interes economic ce are obazã suficientã în dreptul intern” sau când existenþa sa este confirmatãprintr-o jurisprudenþã clarã ºi constantã a instanþelor naþionale, deci o„speranþã legitimã” de naturã concretã, bazatã pe o dispoziþie legalã saupracticã judiciarã (cauzele Pine Valley Developments Ltd ant Others vs.Irlanda; cauza Beyler contra Italiei; cauza Stretch contra Regatului Unit;cauza Oneryilidiz împotriva Turciei; cauza Juroj Kopecky contra Slovaciei;cauza Smokovitis contra Georgiei; cauza Slavov contra Bulgariei).

Intervalul mare de timp în care au fost în vigoare aceste dispoziþii legale11.06.2009 – 15.11.2010, de aproximativ 1 an ºi 5 luni, jurisprudenþaconstantã a instanþelor naþionale (la nivelul þãrii 2321 hotãrâri de fondadmise, 473 hotãrâri definitive, 626 hotãrâri irevocabile admise la datapublicãrii deciziilor Curþii Constituþionale, iar la nivelul Curþii de Apel Galaþi- 235 hotãrâri de fond, 24 hotãrâri definitive ºi 5 hotãrâri irevocabile) au datnaºtere unei „speranþe legitime” de recunoaºtere a dreptului la despãgubiripentru prejudiciul moral.

Prin sentinþa civilã nr. 83 din 20.01.2011 a Tribunalului Vrancea s-a admisîn parte acþiunea, constatându-se caracterul politic al condamnãrii ºi s-a respinscererea de acordare a daunelor morale.

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


Din probele administrate instanþa reþine cã reclamantul a fost condamnatprin sentinþa penalã nr. 44/23 ianuarie 1973 pronunþatã de Tribunalul MilitarBucureºti la o pedeapsã de 3 ani ºi 6 luni pentru infracþiunea de subordonare.

Aceastã condamnare nu constituie de drept o condamnare cu caracterpolitic, dar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 persoanele care ausuferit condamnãri în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989 pot solicitainstanþei sã constate caracterul politic al condamnãrii în condiþiile prevãzutela art. 1 alin. (3).

Potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 constituie condamnare cucaracter politic ºi condamnare prevãzutã pentru orice faptã prevãzutã de legeapenalã dacã prin sãvârºirea ei s-a urmãrit unul din scopurile prevãzute la art. 1din OUG nr. 214/1999.

Cum, reclamantului i-a fost recunoscutã calitatea de luptãtor în rezistenþaanticomunistã prin decizia nr. 628/17.11.2006, urmeazã a se constata caracterulpolitic al condamnãrii sale prin decizia penalã nr. 44/1973 pronunþatã deTribunalul Militar Bucureºti.

A fost respinsã cererea de acordare a daunelor morale având în vedereconstatarea ca neconstituþional a temeiului juridic al cererii.

Prin decizia civilã nr. 281/R din 04.05.2011 a Curþii de Apel Galaþi s-aadmis recursul, a fost modificatã în parte sentinþa civilã nr. 83/20.01.2011 aTribunalului Vrancea , în sensul cã a fost obligat pârâtul la 3.600 euro(contravaloarea în lei la data plãþii) cu titlu de daune morale.

Pentru a decide astfel, instanþa a reþinut urmãtoarele:O analizã detaliatã a jurisprudenþei Curþii Europene a Drepturilor Omului

(cauzele Pine Valley Developments Ltd ant Others vs. Irlanda; cauza Beylercontra Italiei; cauza Stretch contra Regatului Unit; cauza Oneryilidiz împotrivaTurciei; cauza Juroj Kopecky contra Slovaciei; cauza Smokovitis contraGeorgiei; cauza Slavov contra Bulgariei) relevã faptul cã noþiunea de „bun” însensul Convenþiei este extinsã la toate acele situaþii în care reclamantul are un„interes economic ce are o bazã suficientã în dreptul intern” sau când existenþasa este confirmatã printr-o jurisprudenþã clarã ºi constantã a instanþelornaþionale, deci o „speranþã legitimã” de naturã concretã, bazatã pe o dispoziþielegalã sau practicã judiciarã.

Reclamanþii au introdus acþiunea la data de 4 decembrie 2009, momentla care art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 era în vigoare, în formainiþialã, dar, datoritã particularitãþilor speþei, cauza nu a fost soluþionatã pânãla declararea lor ca neconstituþionale.

Raportat la aceste date concrete ale speþei, Curtea de Apel urmeazã sãverifice dacã la momentul publicãrii deciziilor Curþii Constituþionale (momentulingerinþei), reclamantul avea o bazã în dreptul intern, confirmatã printr-o

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


jurisprudenþã clarã ºi constantã a instanþelor naþionale, în sensul admiteriiacestor acþiuni, adicã aveau „o speranþã legitimã” de a obþine daune morale.

Din datele centralizate la nivelul întregii þãri furnizate de MinisterulFinanþelor, rezultã cã la data de 15.11.2010 existau 2321 hotãrâri de fondadmise, 473 hotãrâri definitive (pronunþate în apel) ºi 626 hotãrâri irevocabile,iar numãrul hotãrârilor executate este de 51.

La nivelul Curþii de Apel Galaþi, pânã la data 15.11.2010 (data publicãriideciziilor Curþii Constituþionale), au existat 235 hotãrâri de fond, 24 hotãrâridefinitive ºi 5 hotãrâri irevocabile admise în aceastã materie.

În plus, aceastã practicã constantã de admitere a acþiunilor la nivelul Curþiide Apel Galaþi este confirmatã ºi de deciziile de desfiinþare cu trimitere sprerejudecare în cauzele în care instanþa de fond a respins cererile pe lipsã decalitate procesualã activã cu motivarea cã daunele morale se cuvin doar autoruluinu ºi moºtenitorilor prevãzuþi de lege ºi doar în situaþia condamnãrilor laînchisoare nu ºi a mãsurilor administrative.

În urma desfiinþãrii cu trimitere, Curtea de Apel Galaþi a dat îndrumãride soluþionare a cauzei pe fond.

În concluzie, raportat la aceste date concrete, Curtea de Apel Galaþi aapreciat cã la momentul ingerinþei, reclamantul avea „o speranþã legitimã” dea obþine un bun, confirmatã de legislaþia naþionalã ºi o practicã judiciarã binedefinitã.

Decizia civilã nr. 281/R din 04.05.2011 a secþiei civile a Curþii de Apel Galaþi

2.Acþiune în revendicare. Stabilirea anterioarã, printr-ohotãrâre judecãtoreascã a caracterului ilegal al preluãrii de

cãtre stat, a validitãþii convenþiei de înstrãinare cãtre actualuldeþinãtor ºi a bunei credinþe. Existenþa unui ,,bun” în sensulart.1Protocolul nr.1. Acordarea de despãgubiri în procedura

Titlului VII al Legii nr.247/2005;

Legislaþie relevantã: art.480 din Codul civil, art.46 din Legea nr.10/2001, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþia europeanã adrepturilor omului, titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma îndomeniile proprietãþii si justiþiei, precum ºi unele mãsuri adiacente;

Stabilirea printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã a caracteruluiilegal al preluãrii bunului de cãtre stat constituie un ,,bun” în sensul art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþia europeanã a drepturilor omului.

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


Deasemeni menþinerea judiciarã a actului de înstrãinare în patrimoniulpârâþilor dobânditori nu poate fi anihilatã prin compararea titlurilor, casimplã ipotezã de probaþiune a revendicãrii. Compararea titlurilor, aºa cums-a subliniat în literatura de specialitate, vizeazã, exclusiv, situaþia, inexistenþãîn speþã când ambele pãrþi ale revendicãrii produc titluri derivate care emanãde la autori diferiþi ºi care sunt fãrã vreo legãturã (separate între ele). Înspeþã titlurile invocate sunt, în succesiunea lor, într-o strânsã legãturã.

În condiþiile în care restituirea în naturã a bunului dobândit de pârâþicu bunã credinþã nu mai este posibilã, reclamanþii sunt privaþi de dreptullor de proprietate asupra acestei locuinþe, pentru acoperirea prejudiciuluisuferit ei fiind îndreptãþiþi sã obþinã contravaloarea imobilului. Statul nuºi-a îndeplinit obligaþia pozitivã de a reacþiona în timp ºi cu coerenþã, înceea ce priveºte problema de interes general pe care o constituie vânzareaimobilelor intrate în posesia sa în virtutea decretelor de naþionalizare, astfelcã este rãspunzãtor de indemnizarea reclamanþilor pentru prejudiciul suferit.

Câtã vreme pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945– 22 decembrie 1989 a fost adoptatã o lege specialã care prevede în ce condiþiipot fi acestea restituite în naturã persoanelor îndreptãþite, instanþele dejudecatã nu pot face abstracþie de existenþa sa ºi sã aplice regulile specificeacþiunii în revendicare, consacrate pe cale doctrinarã ºi jurisprudenþialã înaplicarea art.480 din Codul civil, astfel cã se impune apelarea la proceduraspecialã de acordare a despãgubirilor prevãzutã de Titlul VII din Legeanr.247/2005.

La 22 octombrie 1998 reclamanþii G.O. ºi G.M. I. au chemat în judecatãpârâþii C. L. al Municipiului Constanþa, R. A. E. D. P. P. Constanþa ºi D. N.ºiD. M. solicitând instanþei sã dispunã obligarea pârâþilor sã lase în deplinãproprietate ºi liniºtitã posesie imobilul situat în Constanþa, str. x nr. x.

În motivarea cererii reclamanþii au arãtat cã sunt proprietariiapartamentului din Constanþa, str. x nr. x, format din 3 camere ºi dependinþe,conform titlului de proprietate nr.xxxx/1982, transcris la fostul Notariat deStat Judeþean Constanþa sub nr.xx/10.01.1983 ºi au deþinut acest bun fãrãprobleme pânã la plecarea în strãinãtate, în anul 1986.

Ulterior au aflat cã imobilul în litigiu a fost confiscat, conform Decretuluinr. 223/1974, iar toate demersurile pentru a reintra în posesia acestui bun aurãmas fãrã rezultat.

Susþin reclamanþii cã decizia nr. 124/24.03.1987 a fostului ConsiliuPopular Municipal Constanþa este lovitã de nulitate absolutã din cauzã cãnormele Decretului nr. 223/1974 au fost abrogate, situaþie care solicitã sã fieconstatatã nemijlocit de instanþã, mai ales cã pentru apartament nu s-au emisdocumente de preluare în administrarea acestei instituþii.

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


Contractul de vânzare cumpãrare, despre care au fost înºtiinþaþi în august1998, s-a perfectat cu pârâþii D. N. ºi M. cu încãlcarea flagrantã a normelorlegale privind înstrãinarea, motiv pentru care solicitã instanþei sã constatenulitatea absolutã a acestei înstrãinãri pentru cã cel care a fãcut vânzarea nuavea un drept legitim asupra apartamentului.

Prin sentinþa civilã nr. xxxx din 27 octombrie 1999 Judecãtoria Constanþaa respins acþiunea ca nefondatã.

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã prima instanþã a reþinut cã actuladministrativ, respectiv decizia nr. xx24.03.1987 emisã de fostul ComitetExecutiv al Consiliului Popular Judeþean Constanþa, nu a fost atacat pentru ase analiza legalitatea sa la organismele competente (plângere prealabilã sauinstanþã). În consecinþã, a apreciat cã statul deþine imobilul cu un titlu valabil.

Posesia pe care pârâþii o deþin asupra imobilului are la bazã contractul devânzare cumpãrare nr. xxxx/12.11.1996 ºi constatarea nulitãþii acestuia casancþiune a actului juridic nu opereazã de drept, ci trebuie sã fie constatatãdupã ce au fost analizate motivele pe care partea le invocã.

În acþiunea în revendicare în care ambele pãrþi deþin un titlu, instanþa defond a dat prioritate titlului pârâþilor.

Împotriva acestei sentinþe au declarat apel reclamanþii care au criticathotãrârea pentru nelegalitate ºi netemeinicie arãtând cã, în condiþiile abrogãriiDecretului nr. 223/1974 prin Decretul-lege nr. 9/1989, titlul deþinut de statasupra imobilului în litigiu este unul nelegitim, iar apartamentul nu putea faceobiectul vânzãrii cãtre chiriaºi în temeiul Legii nr. 112/1995. Au arãtatreclamanþii cã sunt singurii titulari ai unui titlu valabil de proprietate, care nua fost desfiinþat pe nici o cale, fiind astfel îndreptãþiþi la restituire în temeiulart. 480 Cod civil.

Prin decizia civilã nr.xxx din 22 martie 2000 Tribunalul Constanþa a admisapelul reclamanþilor, a schimbat în tot hotãrârea apelatã în sensul cã a admisacþiunea ºi a obligat pârâþii sã lase reclamanþilor în deplinã proprietate ºi posesieimobilul situat în Constanþa, str. x nr. x.

În considerentele acestei decizii instanþa de apel a reþinut, în esenþã, cãtitlul statului nu a fost legal constituit; în lipsa comunicãrii deciziiloradministrative, emise conform decretului nr. 223/1974, dreptul de proprietateasupra imobilului nu a fost transferat statului, iar în cadrul acþiunii de compararea titlurilor invocate de pãrþi, titlul reclamantului a fost reþinut ca fiind mai binecaracterizat, în timp ce pârâþii au dobândit imobilul de la un neproprietar.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâþii D.I.ºi D.M., R. A. E.D. P. P. Constanþa ºi C.L. al Municipiului Constanþa.

În recursul formulat, pârâþii D.I.ºi D.M. au solicitat casarea hotãrâriiinvocând prevederile art. 304 pct. 3,6,7,8,9,10,11 Cod procedurã civilã (în

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


vigoare la data declarãrii recursului), susþinând cã hotãrârea a fost pronunþatãcu încãlcarea competenþei materiale a Tribunalului Constanþa deoarece valoareabunului revendicat este mai mare de 150.000.000 lei (ROL).

Au mai arãtat apelanþii pârâþi cã instanþa de apel a schimbat temeiul juridical acþiunii, încãlcând principiul disponibilitãþii. Deºi reclamanþii au pretins înacþiunea principalã cã titlul statului este nul întrucât Decretul nr. 223/1974, înbaza cãruia s-a emis decizia administrativã, a fost abrogat, Tribunalul Constanþa,admiþând apelul, motiveazã nulitatea deciziei pe faptul cã decizia administrativãnr. xxx/1987 nu a fost comunicatã.

Susþin cã este nefondatã acþiunea în revendicare deoarece titlul statuluieste valabil, Decretul nr. 223/1974 fiind enumerat în HG nr. 11/1997 printreactele normative care constituie titlu legal al statului român pentru bunurileimobile preluate în perioada 1945-1989.

Aratã cã au fost de bunã credinþã la cumpãrarea imobilului în baza Legiinr. 112/1995 deoarece au folosit imobilul dupã plecarea din þarã a reclamanþilorîn baza unei convenþii încheiate cu aceºtia, pârâþii fiind numiþi curatori ai fiiceiminore a reclamanþilor, care a rãmas în þarã fãrã ocrotire pãrinteascã.

În recursul formulat, pârâþii RAEDPP Constanþa ºi C.L. al MunicipiuluiConstanþa au solicitat casarea deciziei tribunalului în temeiul art. 304 pct. 9,10ºi 11 Cod procedurã civilã susþinând cã în mod greºit tribunalul a reþinut cãstatul nu a deþinut imobilul în baza unui titlu legal; potrivit Decretului nr. 223/1974 transferul dreptului de proprietate cãtre stat nu era subordonat comunicãriideciziei administrative cãtre reclamanþi, neexistând nici o dispoziþie legalãcare sã condiþioneze existenþa unui act administrativ de comunicarea lui.

Au mai susþinut cã instanþa de apel a comparat titlurile pãrþilor ºi a datprecãdere titlului de proprietate al reclamanþilor, ignorând faptul cã împrumutulfolosit la cumpãrarea imobilului nu fusese restituit în totalitate la data preluãriibunului în proprietatea statului.

Reclamanþii au recunoscut prin cererea de chemare în judecatã cã au luatcunoºtinþã de trecerea bunului în proprietatea statului imediat dupã emitereadeciziei administrative – scopul urmãrit prin comunicarea deciziei fiind atins.

Prin decizia civilã nr.xxxx pronunþatã la 8 noiembrie 2000 Curtea deApel Constanþa a admis recursurile declarate de pârâþii D.I. ºi D.M., RAEDPPConstanþa ºi C.L. al Municipiului Constanþa, a casat decizia tribunalului ºisentinþa judecãtoriei ºi, rejudecând, a respins ca nefondatã acþiuneareclamanþilor G. O. ºi G. M. I..

În considerentele acestei decizii instanþa de recurs a reþinut cã titlul statuluia fost legal constituit deoarece mãsura de preluare a apartamentului prin deciziaadministrativã nr.xx/24.03.1987 emisã de Consiliul Popular al JudeþuluiConstanþa, în aplicarea Decretului nr. 223/1974, a fost adusã la cunoºtinþa

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


reclamanþilor prin fiica acestora care a rãmas în apartament împreunã cu tutoriisãi, pârâþii D.. Cunoscând despre existenþa deciziei administrative reclamanþiinu au întreprins nici un demers, anterior sau ulterior pãrãsirii þãrii, pentrucontestarea ei.

S-a mai reþinut cã, în calitate de proprietar al bunului, statul a dispus deimobil vânzându-l în temeiul Legii nr. 112/1995 pârâþilor D., aceºtia din urmãfiind singurii care justificã un drept de proprietate asupra bunului ºi care pottriumfa în acþiunea în revendicare.

Împotriva acestei decizii reclamanþii G. R. O. (G. O.) ºi G. M. I. (G. M.I.) au formulat cerere de revizuire întemeiatã pe art. 322 pct. 9 Cod procedurãcivilã pe motiv cã, printr-o hotãrâre pronunþatã la 4 noiembrie 2008, la sesizareareclamanþilor, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat cã le-a fostîncãlcat dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu, fiind încãlcateprevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenþia europeanã a drepturiloromului.

Prin decizia civilã nr. xxC din 2 martie 2011 Curtea de Apel Constanþa aadmis cererea de revizuire formulatã de reclamanþii G. R. O. (G. O.) ºi G. M.I..(G. M. I.) ºi constatând cã, în cazul reclamanþilor, Curtea Europeanã aDrepturilor Omului a reþinut încãlcarea dreptului de proprietate al acestoraprin naþionalizarea ilegalã a imobilului din Constanþa, str. X nr. X, a desfiinþatdecizia civilã nr. xxxx/08.11.2000 pronunþatã de aceeaºi instanþã ºi a dispussoluþionarea pe fond a recursului la un termen ulterior.

Reluând judecata asupra recursurilor formulate în cauzã dupã admitereacererii de revizuire, Curtea reþine urmãtoarele:

Reclamanþii G. au dedus judecãþii încãlcarea dreptului lor de proprietateasupra imobilului din Constanþa, str. x nr. x, prin preluarea nelegalã în bazaDecretului nr.223/1974 ºi apoi prin vânzarea bunului în temeiul Legii nr. 112/1995 cãtre pârâþii D..

În cadrul analizei pe fond a recursului declarat în aceastã cauzã Curtea deApel Constanta este obligatã, în virtutea principiului autoritãþii de lucru judecat,care corespunde necesitãþii de stabilitate juridicã ºi ordine socialã, sã þinã seamade chestiunile litigioase dintre pãrþi care ºi-au gãsit deja o rezolvare prinhotãrârile irevocabile pronunþate dupã soluþionarea iniþialã a cauzei prin deciziacivilã nr. xxxx/2000.

Astfel, prin sentinþa civilã nr. xx din 21 iunie 2004, Judecãtoria Constanþaa stabilit cã preluarea bunului de la reclamanþi în temeiul Decretului nr. 223/1974 s-a fãcut nelegal în condiþiile în care acest act normativ era contrarConstituþiei din 1963, care statua la art. 17 cã statul garanta egalitatea în drepturia cetãþenilor, fãrã discriminare între cetãþenii români din þarã ºi cei dinstrãinãtate, cã prin prevederile sale decretul încãlca prevederile art. 481 Cod

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


civil ºi ale art. 12 din Constituþie referitoare la exproprierea imobilelor ºi carese putea face numai pentru lucrãri de interes obºtesc ºi numai cu plata uneijuste despãgubiri, dar ºi cã acest decret era în contradicþie cu tratateleinternaþionale la care România era parte, prin conþinutul sãu fiind încãlcateprevederile art. 1 din Pactul Internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice,ratificat de România în anul 1974. Prin aceeaºi hotãrâre judecãtoria a statuatînsã cã nevalabilitatea titlului statului nu duce în mod automat la desfiinþareatitlului subdobânditorului ºi a reþinut în cauzã cã buna credinþã a cumpãrãtorilorD. înlãturã efectele nulitãþii contractului de vânzare cumpãrare încheiat deaceºtia în temeiul Legii nr. 112/1995. Verificând existenþa bunei credinþe acumpãrãtorilor la momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare nr.xx/1996 judecãtoria a constatat cã „pârâþii nu au avut cunoºtinþã de existenþavreunui impediment la vânzare, fiind convinºi cã au contractat cu un verusdominus, în condiþiile în care titlul statului era unul public, iar la acel momentnu exista un proces de revendicare pe rolul instanþelor judecãtoreºti”.

Aceastã sentinþã este definitivã prin respingerea apelului declarat dereclamanþi prin decizia civilã nr.xxx/C din 21 decembrie 2004 pronunþatã deCurtea de Apel Constanta ºi irevocabilã prin decizia civilã nr. xx/C din 21decembrie 2005 ca urmare a respingerii recursului reclamanþilor de cãtre aceeaºiinstanþã.

Prin urmare, aceastã hotãrâre irevocabilã stabileºte, cu puterea lucruluijudecat, sub douã aspecte: pe de o parte, asupra caracterului ilegal al preluãriide cãtre stat a bunului iar pe de altã parte asupra bunei credinþe ºi a validitãþiicontractului de vânzare cumpãrare încheiat de pârâþii D..

De altfel, efectul recunoaºterii caracterului ilegal al preluãrii(naþionalizãrii) de cãtre stat a bunului prin sentinþa nr.xx din 21 iunie 2004pronunþatã de Judecãtoria Constanþa a fost subliniat ºi prin hotãrârea din 4noiembrie 2008 a Curþii Europene în cauza G. împotriva României, instanþaeuropeanã afirmând cã aceastã constatare a ilegalitãþii „are ca efectrecunoaºterea, în mod indirect ºi cu efect retroactiv, a dreptului de proprietateal reclamanþilor asupra bunului în cauzã” (paragraf 33). În virtutea acesteirecunoaºteri irevocabile reclamanþii G. au „un bun” în sensul art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþia europeanã a drepturilor omului.

Recurenþii pârâþi, în calitate de chiriaºi cumpãrãtori, au opus reclamanþilorcontractul de vânzare cumpãrare nr. 26843/1996 validat irevocabil prin sentinþacivilã nr. 6363/2004, invocând împrejurarea cã au dobândit imobilul în litigiucu respectarea dispoziþiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, fiind de bunã credinþãla încheierea acestui contract de vânzare cumpãrare.

În literatura juridicã ºi în practica instanþei supreme s-a reþinut cã, încondiþiile în care art. 46 alin. 2 di Legea nr. 10/2001 nu a fost declarat

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


neconstituþional, iar acþiunea în revendicare se aflã în curs de judecatã în primãinstanþã, în faza de rejudecare dupã casare cu trimitere sau în instanþa de apel,pârâtul cumpãrãtor de bunã credinþã al imobilului poate opune cu succes aceastãapãrare, întemeiatã pe dispoziþiile art. 46 alin. 2 din legea nr. 10/2001, avându-seîn vedere dispoziþiile art. 47 din aceastã lege (art. 46 dupã republicare) cât ºiîmprejurarea cã actul juridic încheiat în condiþiile art. 46 alin. 2 (art. 45 dupãrepublicare) intereseazã normele referitoare la organizarea proprietãþii ºi adrepturilo9r reale care unanim sunt considerate de ordine publicã.

În consecinþã, fiind vorba de regimul viitor al unui drept de proprietatecare a format obiectul unei convenþii, el va fi guvernat de legea nouã, lucru cuatât mai evident cu cât situaþia juridicã creatã prin convenþia de înstrãinareprevãzutã de dispoziþiile legale mai sus invocate, se constituie pe planulefectelor sale viitoare în facta futura.

Curtea Constituþionalã , prin decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicatãîn Monitorul Oficial nr. 567 din 1 august 2002, a statuat cã dispoziþiile art. 46alin. 2 din legea nr. 10/2001 (art. 45 dupã republicare), nu încalcã dispoziþiileart. 15 alin. 2 din Constituþie, singurul element novator adus de textul legal îlconstituie consacrarea in termins, pe cale legalã, a principiului ocrotirii buneicredinþe, într-un domeniu particular, dar de interes social major, acela alregimului juridic al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie1945- 22 decembrie 1989.

Consacrarea unei astfel de soluþii legislative a fost impusã legiuitoruluiºi de împrejurarea cã, în aceastã materie, eroarea comunã cu privire laconcordanþa dintre aparenþã ºi realitate ºi-a avut suportul în cadrul legislativ învigoare la acel moment care confirmã, cu forþa unei prezumþii juris et de jure,cã proprietarul aparent, statul, este adevãratul proprietar.

În speþã, menþinerea judiciarã prin sentinþa civilã nr. xx/2004 a actului deînstrãinare a bunului consolideazã transmiterea dreptului de proprietate asuprabunului în patrimoniul pârâþilor subdobânditori. Un asemenea efect este deesenþa contractului de vânzare cumpãrare ºi nu poate fi anihilat, prin comparareatitlurilor, ca simplã ipotezã de probaþiune a revendicãrii. Aºa cum s-a subliniatîn literatura de specialitate, aceste operaþiuni vizeazã, exclusiv, situaþia,inexistenþã în speþã când ambele pãrþi ale revendicãrii produc titluri derivatecare emanã de la autori diferiþi ºi care sunt fãrã vreo legãturã (separate întreele). Ori, în speþã, titlurile invocate sunt, în succesiunea lor, într-o strânsãlegãturã, bazatã mai întâi pe existenþa dreptului de proprietate al reclamanþilor,care au cumpãrat apartamentul printr-un contract încheiat cu OJCVL, iar apoistatul, preluând abuziv bunul, l-a înstrãinat subdobânditorilor pârâþi.

În aceeaºi manierã a fost rezolvatã chestiunea comparãrii titlurilor ºi deÎnalta Curte de Casaþie ºi Justiþie care, în Secþiile Unite, prin Decizia nr. 33/

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


09.06.2008, a statuat cã verificarea comparativã a titlurilor pãrþilor în acþiuneatipicã în revendicare nu se poate mãrgini la acordarea prevalenþei titlului celuideposedat nelegitim de cãtre stat fãrã a analiza ºi situaþia terþului dobânditor albunului care, la rândul sãu, reclamã „un bun” în sensul Convenþiei.

Dacã s-ar considera cã, indiferent de circumstanþele concrete, dobânditorulimobilului trebuie deposedat de bun pentru ca acesta sã poatã fi restituit înnaturã fostului proprietar, ar însemna sã se accepte ca diminuarea vechiloratingeri ale proprietãþii sã creeze noi prejudicii, disproporþionate, în sarcinadobânditorului actual, ceea ce nu poate fi acceptat câtã vreme titlul de proprietateal subdobânditorului de bunã credinþã este, la rândul sãu, protejat prin art. 1din Protocolul 1 la Convenþia europeanã a drepturilor omului.

Jurisprudenþa CEDO a statuat cã titlul de proprietate al subdobânditoruluide bunã credinþã, constituit în baza Legii nr. 112/1995 ºi validat în dreptulintern printr-o hotãrâre definitivã ºi irevocabilã, este de asemenea protejat prinart. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi alibertãþilor fundamentale. Diminuarea vechilor atingeri nu trebuie sã creezenoi prejudicii disproporþionate astfel încât „persoanele care ºi-au dobânditbunurile cu bunã credinþã sã nu fie aduse în situaþia de a suporta ponderearesponsabilitãþii statului care a confiscat în trecut aceste bunuri” (cauza Pincovaºi Pinc c. Republica Cehã nr. 365/1997, CEDH 2002-VIII; cauza Raicu c.România, hotãrârea din 19 octombrie 2006).

Pe de altã parte, CEDO a reþinut constant în jurisprudenþa sa cã „vânzareade cãtre stat a bunului altui semen cãtre terþi de bunã credinþã, chiar dacã s-apetrecut înaintea confirmãrii în justiþie în mod definitiv a dreptului de proprietateal celuilalt semen, se analizeazã într-o privare a bunului. O asemenea privare,combinatã cu absenþa totalã a indemnizaþiei, este contrarã art. 1 din protocolulnr. 1” (cauza Stoian ºi alþii c. României, nr. 57001/2000 din 21 iulie 2005;Pãduraru c. României, nr. 63252/2000, 1 decembrie 2005; Porteanu c.României, nr. 4596/03 din 16 februarie 2006).

În condiþiile în care restituirea în naturã a apartamentului dobândit depârâþi cu bunã credinþã nu mai este posibilã, reclamanþii sunt privaþi de dreptullor de proprietate asupra acestei locuinþe, pentru acoperirea prejudiciului suferitreclamanþii fiind îndreptãþiþi sã obþinã c/val. imobilului înstrãinat de stat.

Numai în acest fel se va restabili echilibrul rupt prin preluarea abuzivã abunului de la reclamanþi ºi în acelaºi timp se va pãstra echilibrul just întrecerinþele de interes general ale comunitãþii ºi imperativele de salvgardare aledrepturilor fundamentale ale persoanei. Echilibrul de conservat va fi distrusdacã persoana în cauzã suportã o sarcinã specialã ºi exorbitantã.

Curtea Europeanã, în jurisprudenþa sa, a reþinut în mod constant cã existã,în cadrul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, un drept intrinsec la indemnizaþie

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


în cadrul privãrii de proprietate, atunci când despãgubirea este necesarã învederea respectãrii proporþionalitãþii între ingerinþa în dreptul individului ºi„utilitatea publicã”.

Principalul efect al acþiunii în revendicare îl constituie readucerea bunuluiîn naturã ºi liber de sarcini în patrimoniul proprietarului ºi numai în ipoteza încare acest lucru a devenit imposibil, ca urmare a exproprierii pentru caz deutilitate publicã sau pentru situaþia în care bunul a fost înstrãinat iar valabilitateatitlului subdobânditorului a fost confirmatã prin hotãrâre irevocabilã – cazulîn speþã – restituirea se va face prin echivalent.

Alternativa soluþionãrii cererii de restituire a bunului, în modalitateaacordãrii de despãgubiri, este de altfel prevãzutã ºi în hotãrârea din 4 noiembrie2008 a CEDO în cauza G. c. România, Curtea Europeanã stabilind cã, în cazulîn care statul nu procedeazã la restituirea cãtre reclamanþi a apartamentului,acesta trebuie sã le plãteascã despãgubiri materiale corespunzãtoare valoriiactuale a bunului, estimate de Curtea Europeanã la suma de 46.000 Euro.

În ceea ce priveºte modalitatea de acordare a despãgubirilor corespun-zãtoare apartamentului care nu mai poate fi restituit în naturã reclamanþilor,Curtea reþine cã evidenþierea, la un moment anterior vânzãrii, în patrimoniulMunicipiului Constanþa, a apartamentului înstrãinat, nu poate angajarãspunderea unitãþii administrativ teritoriale, simpla evidenþã neatribuind acesteiunitãþi posibilitatea de a dispune de imobil în alt mod decât cel statuat prinactele normative adoptate de stat, respectiv vânzarea cãtre chiriaºi în condiþiileart.9 din Legea nr. 112/1995.

Se reþine prin urmare cã, în condiþiile în care statul „nu ºi-a îndeplinitobligaþia pozitivã de a reacþiona în timp ºi cu coerenþã, în ceea ce priveºteproblema de interes general pe care o constituie vânzarea imobilelor intrate înposesia sa în virtutea decretelor de naþionalizare” (cauza Pãduraru c. România;cauza Suciu Werle c. România) acesta este rãspunzãtor de indemnizareareclamanþilor pentru prejudiciul suferit, urmare a înstrãinãrii apartamentuluice a aparþinut reclamanþilor.

Este real cã instanþa a fost investitã cu o acþiune în revendicare formulatãanterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanþii invocând ca temeial cererii de restituire art. 480 ºi 481 Cod civil. În acelaºi timp însã instanþaconstatã cã reclamanþii au urmat ºi procedura Legii nr. 10/2001 în vederearestituirii imobilului în litigiu, investind în anul 2001 Primãria Constanþa cu onotificare formulatã în condiþiile legii. Reclamanþii nu au primit nici un rãspunsla notificarea formulatã motiv pentru care, în anul 2002, au înþeles sã soliciteinstanþei restituirea în naturã a apartamentului ºi constatarea nulitãþiicontractului de vânzare cumpãrare. Prin încheierea pronunþatã la 14 ianuarie2003 Tribunalul Constanþa a disjuns cererea de retrocedare de cererea în

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


anularea contractului, a sesizat Judecãtoria Constanþa cu acþiunea în anulareacontractului de vânzare, suspendând acþiunea în retrocedare. Aceastã din urmãacþiune a fost declaratã perimatã prin sentinþa civilã nr. xx din 18 noiembrie2008 pronunþatã de tribunalul Constanþa. Prin urmare, în lipsa finalizãriiprocedurii începute prin notificarea formulatã în temeiul legii nr. 10/2001,reclamanþii au înþeles sã continue judecata în cadrul acþiunii formulate pe caleadreptului comun.

În ambele proceduri reclamanþii au solicitat restituirea imobilului carele-a aparþinut în proprietate dar, în condiþiile în care pârâþii ºi-au consolidatdreptul în virtutea art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, constatarea pe calejudecãtoreascã a nelegalitãþii titlului statului constituit asupra imobilului înlitigiu poate valora doar o recunoaºtere a unui drept la despãgubire, respectivdreptul de a încasa mãsurile reparatorii prevãzute de legea specialã.

În practica judiciarã recentã a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, adoptatãprin aplicarea directã a Convenþiei europene a drepturilor omului ºi conforminterpretãrilor date de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, s-a statuat cã„dupã intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, acþiunea în revendicare prin carese urmãreºte redobândirea unui imobil preluat de stat în perioada de referinþãa acestui act normativ, chiar introdusã înainte de intrarea lui în vigoare, nupoate fi soluþionatã „doar” potrivit dreptului comun. Câtã vreme pentruimobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 afost adoptatã o lege specialã care prevede în ce condiþii pot fi acestea restituiteîn naturã persoanelor îndreptãþite, instanþele de judecatã nu pot face abstracþiede existenþa sa ºi sã aplice regulile specifice acþiunii în revendicare, consacratepe cale doctrinarã ºi jurisprudenþialã în aplicarea art.480 din Codul civil”.

Aceastã soluþie nu contravine prevederilor art.1 din Primul Protocoladiþional al Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, aºa cum s-ar puteasusþine pentru cã dispoziþiile menþionate „nu aduc atingere dreptului statelorde a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinþabunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelorsau a altor contribuþii ori amenzi”.

Convenþia ºi Curtea europeanã lasã la latitudinea statelor semnatareale Convenþiei adoptarea mãsurilor legislative pe care le gãsesc de cuviinþãpentru restituirea proprietãþilor preluate de stat sau acordarea de despãgubiri.

Faþã de „specificul” acþiunilor în revendicare a imobilelor preluate destat în perioada de referinþã a Legii nr. 10/2001, în condiþiile în care acþiuneaîn revendicare nu poate fi admisã, iar reclamanþii sunt îndreptãþiþi la despãgubiripentru bunul preluat abuziv de stat ºi imposibil de restituit în naturã, mãsurilereparatorii prin echivalent se acordã în condiþiile legilor speciale de reparaþie.

În condiþiile în care reclamanþii au „un bun” în sensul art. 1 din Protocolul

ww

w.ed

itura

univ

ersit

ara.r

o


nr. 1adiþional la CEDO, respectiv despãgubirile care se cuvin pentru imobilulcare nu mai poate fi restituite în naturã, trimiterea la procedura legilor specialede reparaþie pentru obþinerea echivalentului valoric al bunului lor este înconcordanþã cu practica Curþii Europene care, în Cauza Ivo Bartonek ºi MarcelaBartonkova c. Republicii Cehe (nr. 15574/2004 ºi nr. 13803/2005 din 3 iunie2008), a statuat cã „nu se poate reproºa instanþei naþionale cã a acordatprevalenþã legii speciale de restituire faþã de dispoziþiile generale ale Coduluicivil, chiar dacã petiþionarul pretindea un drept de proprietate”.

Pentru plata despãgubirilor bãneºti stabilite în cadrul procedurilor derestituire a imobilelor preluate abuziv de stat a fost reglementat un sistemunitar de evaluare ºi acordare prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privindreforma în domeniile proprietãþii ºi justiþiei, precum ºi unele mãsuri adiacente.S-a încercat prin acest act normativ crearea unui cadru unic – legal ºiinstituþional – în care sã se soluþioneze toate situaþiile în care imobileleconfiscate de stat nu mai puteau fi restituite în naturã ºi s-a stabilit o procedurãadministrativã de despãgubire comunã tuturor bunurilor imobile revendicate.

Existenþa unei proceduri speciale prin care statul a înþeles sãdespãgubeascã foºtii proprietari determinã, în aplicarea regulii specialiageneralibus derogant, ca ºi despãgubirile stabilite drept echivalent al imobiluluipreluat abuziv de la reclamanþi ºi nerestituit în naturã sã urmeze aceeaºiprocedurã specialã instituitã prin Legea nr. 247/2005.

În consecinþã, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct.9 ºiart. 312 alin. 1 Cod procedurã civilã Curtea va admite recursurile pârâþilor ºi,în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, va obligapârâtul C. L. Constanþa, prin Primarul localitãþii, sã înainteze propunerea dedespãgubiri Comisiei Centrale.

Decizia civilã nr. 247 din 31 mai 2011 aCurþii de Apel Constanþa - Secþia civilã, minori ºi familie,

litigii de muncã ºi asigurãri sociale

3. Apel. Caracterul politic al condamnãrii. Despãgubiri.Incidenþa admiterii unei excepþii de neconstituþionalitate

asupra unei cauze aflatã în curs de soluþionare.

Legislaþie relevantã: Legea 221/2009 privind condamnãrile cu caracterpolitic si masurile administrative asimilate acestora, pronunþate în perioada6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, art. 4, 5, Constituþia României, art. 147.alin. 4

JURISPRUDENÞA INSTANÞELOR JUDECÃTOREªTI 2010-2011 · Fiecare speþã beneficiazã de un...

Documents

Transcript of JURISPRUDENÞA INSTANÞELOR JUDECÃTOREªTI 2010-2011 · Fiecare speþã beneficiazã de un...