Din jurisprudenþa recentã a Curþii Europene a Drepturilor ... fileCurtea Europeanã a Drepturilor...

Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 3/2012 129

Din jurisprudenþa recentã a CurþiiEuropene a Drepturilor Omului:

1. Pensiile cadrelor militare.Reforma produsã prin Legea nr. 119/2010 - Decizia de inadmisibilitate încauza Constantin Abãluþã ºi alþii împo-triva României

(Cu notã de Dragoº Cãlin*,judecãtor, Curtea de Apel Bucureºti)

Curtea Europeanã a DrepturilorOmului a respins ca inadmisibile, întemeiul art. 35 par. 3 ºi 4 din Convenþie,plângerile referitoare la încãlcarea art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþiecoroborat cu art. 14 din Convenþie.

Reforma sistemului de pensii nu a avutun efect retroactiv ºi nu a adus atingeredrepturilor la prestaþii sociale, dobânditeîn temeiul contribuþiilor la bugetul asigu-rãrilor sociale, achitate în timpul anilor deserviciu, ci numai unei pãrþi din pensie,care era susþinutã integral de la bugetulde stat ºi care reprezenta un avantaj decare reclamanþii beneficiaserã mulþumitãnaturii profesiei lor.

În ceea ce priveºte diferenþa detratament, în raport de alte categorii depensionari, Curtea a constatat cã o dife-renþã este discriminatorie, în sensul art.14 din Convenþie, în cazul în care nu arenici o justificare obiectivã ºi rezonabilã.În speþã, Curtea a apreciat cã împreju-rarea cã alte categorii sociale se bucurãîn continuare de un mod de calcul favo-rabil al pensiilor lor þine, de asemenea,de marja de apreciere a statului.

Mãsurile criticate de reclamanþi nu i-audeterminat pe aceºtia sã suporte o sar-cinã disproporþionatã ºi excesivã, incom-patibilã cu dreptul de proprietate ºi nu au

fost în mod nejustificat discriminaþi înraport cu alþi pensionari.

Prezentarea cauzeiPotrivit situaþiei de fapt reþinute de

Curte în decizia de inadmisibilitateanalizatã524, dl. Constantin Abãluþã ºi alte306 persoane, reclamanþi în aceastãcauzã, au beneficiat, în calitate de fostecadre militare, de pensii militare de stat,stabilite în temeiul Legii nr. 164/2001privind pensiile militare de stat. Pe durataserviciului lor, au plãtit la buget apro-ximativ 5% din soldã, pentru a se bucurade o pensie complementarã. Pensialunarã reprezenta aproximativ 60% dinultima soldã ºi era achitatã în întregimede la bugetul de stat.

Legea nr. 119/2010 privind stabilireaunor mãsuri în domeniul pensiilor, învederea asigurãrii echilibrului bugetar înperioada de crizã economicã a abrogatmai multe sisteme speciale de pensie,inclusiv pe cel al militarilor, tocmai pentrua asigura echilibrul bugetar ºi pentru acorecta inegalitãþile dintre diferitelesisteme de pensii. În baza H.G. nr. 735/2010, pensiile foºtilor militari trebuiau sãfie recalculate ºi incluse în sistemul depensii publice în termen de cinci luni dela data intrãrii în vigoare a noii legi.

Legea nr. 263/2010 privind sistemulunitar de pensii publice a instituit un nousistem general de pensii, aplicabiltotodatã ºi militarilor. Pensiile acestora dinurmã au fost recalculate prin deter-minarea stagiilor de cotizare ºi a puncta-jelor medii anuale, pe baza veniturilorrealizate lunar de cãtre beneficiari ºi

* E-mail contact profesional: [email protected]

524 Decizia de inadmisibilitate pronunþatã la 15mai 2012 în cauza Constantin Abãluþã ºi alþiiîmpotriva României (nr. 63627/11).

130 Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 3/2012

stabilirea cuantumului fiecãrei pensii.Durata serviciului militar a fost asimilatãcu o perioadã de contribuþie.

O.U.G. nr. 1/2011 a abrogat H.G. nr.735/2010, modificând anumite aspectetehnice de calcul al pensiilor ºi a prelungittermenul pentru punerea în aplicare anoului sistem general.

Reclamanþii au susþinut cã introdu-cerea noului sistem a condus la redu-cerea cuantumului pensiilor lor. Între timp,multe foste cadre militare, inclusiv o partedintre reclamanþi, au solicitat instanþelorde contencios administrativ anularea H.G.nr. 735/2010 ºi menþinerea vechii metodede calcul pentru pensiile lor. Dupãabrogarea H.G. nr. 735/2010, Curþile deApel din Cluj ºi Bucureºti au respinsaceste acþiuni.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie ºi art. 14 dinConvenþie, reclamanþii au susþinut cãreforma sistemului de pensii le-a încãlcatdreptul lor la respectarea bunurilor, lip-sindu-i de pensia stabilitã la data pensio-nãrii, în timp ce alte grupuri sociale, in-clusiv foºtii magistraþi, continuã sã bene-ficieze de un mod de calcul al pensiilormai favorabil. Reclamanþii au mai susþinutºi cã, din pricina modificãrilor legislativeefectuate, nu au dispus de un recursefectiv, care sã le fi permis sã se plângãde situaþia în cauzã ºi sã pretindã redre-sarea acesteia.

Curtea nu a considerat cã este nece-sar sã se pronunþe cu privire la existenþaîn dreptul intern a unui recurs efectiv ºiasupra obligaþiei reclamanþilor de a-lexercita, plângerea fiind inadmisibilã,pentru urmãtoarele motive:

Curtea a reiterat cã, deºi art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþiegaranteazã plata prestaþiilor sociale

pentru persoanele care au achitat con-tribuþii la bugetul asigurãrilor sociale,acest lucru nu poate fi interpretat caoferind dreptul la acordarea unei pensiiîntr-un cuantum determinat (a se vedea,în special, Skorkiewicz c. Poloniei, deciziadin 1 iunie 1999, nr. 39860/98; Jankovicc. Croaþiei decizi, nr. 43440/98; Kuna c.Germaniei, decizie, nr. 52449/99; BlancoCallejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie2002, nr. 64100/00; Maggio ºi alþii c.Italiei, 31 mai 2011, nr. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 ºi 56001/08, par.55).

Statele pãrþi la Convenþie dispun de omarjã largã de apreciere pentru regle-mentarea politicii lor sociale. Curtea areamintit, în acest sens, datã fiindcunoaºterea directã a propriei societãþi ºia nevoilor sale, cã autoritãþile naþionalesunt, în principiu, cel mai bine plasatepentru a alege mijloacele cele mai adec-vate în atingerea scopului stabilirii unuiechilibru între cheltuielile ºi veniturilepublice, iar Curtea respectã alegerea lor,cu excepþia cazului în care aceste mij-loace se dovedesc în mod evident lipsitede un temei rezonabil (Jankovic, citatãanterior; Kuna, citatã anterior, ºi Mihãieººi Senteº c. României525, decizia din 6decembrie 2011, nr. 44232/11 ºi 44605/11).

În speþã, Curtea a subliniat cã reformasistemelor de pensii a fost fundamentatãpe motivele obiective invocate laadoptarea Legii nr. 119/2010, ºi anumecontextul economic actual ºi corectareainegalitãþilor existente între diferitelesisteme de pensii.

În aceastã privinþã, Curtea a constatatcã diminuarea pensiilor reclamanþilor areprezentat o modalitate de a integraaceste pensii în sistemul general prevãzut

525 Dragoº Cãlin, Reducerea salariilor cu 25%prin Legea nr. 118/2010 este compatibilã cu art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie - deciziade inadmisibilitate în cauzele Felicia Mihãieº ºi

Adrian Gavril Senteº c. României, RevistaJurisClasor CEDO – Ianuarie 2012,www.hotararicedo.ro.


de Legea nr. 263/2010 ºi a arãtat cãmotivele invocate pentru adoptarea aces-tei legi nu pot fi considerate drept nere-zonabile sau disproporþionate.

De asemenea, Curtea a reþinut cãreforma sistemului de pensii nu a avut unefect retroactiv ºi nu a adus atingeredrepturilor la prestaþii sociale, dobânditeîn temeiul contribuþiilor la bugetul asigu-rãrilor sociale, achitate în timpul anilor deserviciu, ci numai unei pãrþi din pensie,care era susþinutã integral de la bugetulde stat ºi care reprezenta un avantaj decare reclamanþii beneficiaserã mulþumitãnaturii profesiei lor (a se vedea, mutatismutandis, Frimu ºi alþii c. României,decizia din 7 februarie 2012, nr. 45312/11).

În ceea ce priveºte diferenþa detratament, în raport de alte categorii depensionari, Curtea a constatat cã odiferenþã este discriminatorie, în sensulart. 14 din Convenþie, în cazul în care nuare nici o justificare obiectivã ºi rezo-nabilã.

În speþã, Curtea a reþinut cã faptul cãalte categorii sociale se bucurã în conti-nuare de un mod de calcul favorabil alpensiilor lor þine, de asemenea, de marjade apreciere a statului.

Având în vedere aceste considerente,Curtea a considerat cã mãsurile criticatede reclamanþi nu i-au determinat peaceºtia sã suporte o sarcinã dispropor-þionatã ºi excesivã, incompatibilã cudreptul de proprietate ºi nu au fost în modnejustificat discriminaþi în raport cu alþipensionari.

Curtea a respins, ca inadmisibilã, întemeiul art. 35 par. 3 ºi 4 din Convenþie,

plângerea referitoare la încãlcarea art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþieºi art. 14 din Convenþie.

Notã:Prin aceastã decizie, deºi poate

paradoxal pentru anumiþi autori526, Curteareafirmã raþionamentul expus prin deciziade inadmisibilitate pronunþatã la data de7 februarie 2012 în cauzele conexate AnaMaria Frimu, Judita Vilma Timar, EditaTanko, Marta Molnar ºi Lucia Gheþuîmpotriva României (nr. 45312/11), cândCurtea Europeanã a Drepturilor Omuluia constatat neîncãlcarea de cãtre Statulromân a dispoziþiilor art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie, sub aspectultransformãrii pensiilor speciale în pensiiîn sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri îndomeniul pensiilor, în vederea asigurãriiechilibrului bugetar în perioada de crizãeconomicã.

Astfel, este evident cã nu puteam aveadecât soluþii similare, atât pentru categoriasocialã a foºtilor grefieri, cât ºi pentrufostele cadre militare ori pentru celelaltecategorii sociale ale cãror drepturi lapensie au fost supuse unei reformeilegislative unitare. Afirmãm acest lucrupentru cã excepþiile au fost create nu delegiuitor, ci prin jurisprudenþa CurþiiConstituþionale, pentru pensiile de ser-viciu ale judecãtorilor, procurorilor dinsistemul judiciar, judecãtorilor, respectivmagistraþilor asistenþi ai Curþii Consti-tuþionale527, precum ºi pentru consilieriide conturi din cadrul Curþii de Conturi528,justificate prin statutul constituþional almagistraþilor, dezvoltat prin lege organicãºi care cuprinde o serie de incom-

526 A se vedea Costel Gîlcã, Implicaþiile hotãrâriiFrimu asupra proceselor privind recalculareapensiilor militarilor, în Revista de Drept Social nr.4/2012, p. 4-5.

527 Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 referitoarela obiecþia de neconstituþionalitate a dispoziþiilorLegii privind stabilirea unor mãsuri în domeniulpensiilor, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I,

nr.433 din 28 iunie 2010.528 Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 referitoare

la excepþia de neconstituþionalitate a dispoziþiilorart.1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilireaunor mãsuri în domeniul pensiilor ºi art.196 lit.j) dinLegea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensiipublice, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr.309 din 9 mai 2012.


patibilitãþi ºi interdicþii, dar ºi responsa-bilitãþile ºi riscurile pe care le implicãexercitarea acestor profesii, ce impunacordarea pensiei de serviciu ca o com-ponentã a independenþei justiþiei, garanþiea statului de drept, prevãzut de art. 1 alin.3 din Constituþie. Ca atare, nu se puteareþine vreo diferenþã majorã între situaþiadin cauza Frimu ºi alþii c. României529 ºirecalcularea pensiilor fostelor cadremilitare.

Cum jurisprudenþial s-a stabilit con-stant cã statele pãrþi la Convenþie dispunde o marjã largã de apreciere pentrureglementarea politicii lor sociale, datãfiind cunoaºterea directã a proprieisocietãþi ºi a nevoilor sale, autoritãþilenaþionale sunt, în principiu, cel mai bineplasate pentru a alege mijloacele cele maiadecvate în atingerea scopului stabiliriiunui echilibru între cheltuielile ºi veniturilepublice. Marja este ºi mai mare atuncicând necesitatea intervenþiei statuluirezultã din consecinþele pe care crizaeconomicã internaþionalã le produceasupra deficitului bugetar.

Nefiind momentul sã punem în discuþievreo presupusã ”brutalã scãdere a calitãþiijurisprudenþei”530, reamintim faptul cãinstanþa de la Strasbourg respectãalegerea statelor, nefiind rolul sãu acelade a verifica în ce mãsura existau sau nusoluþii legislative mai potrivite pentruatingerea obiectivului de interes publicurmãrit, cu excepþia situaþiilor în careaprecierea autoritãþilor este vãdit lipsitãde orice temei rezonabil (a se vedeaWieczorek c. Poloniei, 8 decembrie 2009,par. 59 sau Mellacher c. Austriei,19 decembrie 1989, par. 53).

Aceste aspecte se aflã, indirect, tot înmâna cetãþenilor, inclusiv a reclamanþilordin cauza prezentatã mai sus, însã doarîn exercitarea dreptului prevãzut de art.36 alin. 1 raportat la art. 62 alin. 1 dinConstituþia României.

2. Principiul egalitãþii armelor ºilocul procurorului în sala de judecatã.Principiul contradictorialitãþii - deciziade inadmisibilitate în cauza Trãilescuc. României

(Rezumat realizat de Cristina Bunea*,procuror detaºat la AgentulGuvernamental)

În esenþã, prin decizia pronunþatã încauza Trãilescu c. României, Curtea aconstatat ca vãdit nefondatã plângereareclamantului întemeiatã pe prevederileart. 6 par. 1 din Convenþie, respingând-oca inadmisibilã potrivit art. 35 par. 3 lit. a)ºi 4 din Convenþie.

Locul ocupat de procuror în sala dejudecatã nu încalcã prevederile art. 6 par.1 (dreptul la un proces echitabil) din Con-venþia Europeanã a Drepturilor Omului.

Pentru a pronunþa aceastã soluþie,Curtea a apreciat cã o poziþie «fizicã»privilegiatã în sala de judecatã a repre-zentantului Ministerului Public nu pune«acuzatul» într-o situaþie dezavantajoasãpentru apãrarea drepturilor sale.

Totodatã, în lipsa unor indicii cu privirela aprecierea arbitrarã a probelor de cãtreinstanþele interne, Curtea a reiterat faptulcã revine instanþelor naþionale sarcina dea aprecia asupra probelor administrate încursul procedurilor desfãºurate în faþa lor.

Admisibilitatea probelor ºi apreciereaacestora revine în primul rând instanþelor

529 Pe larg, a se vedea Dragoº Cãlin, Refor-marea sistemului de pensii, prin transformareapensiilor speciale în pensii în sistemul public, întemeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilã cu art.1 din Protocolul nr. 1 - decizia de inadmisibilitate încauzele Frimu ºi alþii c. României, RevistaJurisClasor CEDO – Martie 2012,www.hotararicedo.ro.

530A se vedea Radu Chiriþã, CEDO, Secþia aIII-a - Decizia Frimu ºi alþii c. România (plângerilenr. 45312/11, 45581/11, 45583/11, 45587/11,45588/11) din 7 februarie 2012, în Curierul judiciarnr. 3/2012, p. 139-140.



naþionale, Curtea Europeanã nepu-tându-se substitui analizei probelor efec-tuate de judecãtorul intern.

Rezumând decizia din data de 22 mai2012, arãtãm cã reclamantul OvidiuTrãilescu a formulat douã plângeriîndreptate împotriva Statului român.

În cadrul primei plângeri înaintateCurþii, reclamantul a precizat faptul cã,urmare a susþinerii examenului de admi-tere în magistraturã din anul 2000, acestaa fost declarat admis. Totuºi, ulterior,Ministerul Public a refuzat sã propunãMinisterului Justiþiei numirea sa în funcþiade procuror stagiar, pe motiv cã nu ar fiavut o bunã reputaþie. Parchetul ºi-aîntemeiat decizia pe faptul cã în anul1998, reclamantul fusese implicat într-oaltercaþie cu un terþ, soldatã cu sancþio-narea sa contravenþionalã ºi formulareaunei plângeri penale soluþionatã prinîmpãcarea pãrþilor. În plus, s-a reþinut cãreclamantul fusese concediat disciplinarde la ultimul loc de muncã, chiar dacãulterior decizia de concediere fuseseanulatã de instanþã pentru motive deformã. De asemenea, s-a constatat cãreclamantul reprezentase în instanþãaceeaºi societate de la care fuseseconcediat, fãrã a fi fost împuternicit înacest sens.

Acþiunea în contencios administrativintrodusã de reclamant prin care solicitaanularea deciziilor parchetului ºi numireasa în funcþia de procuror stagiar a fostrespinsã ca nefondatã, hotãrârea fiindmenþinutã ºi în recurs. Pe parcursul pro-cesului, cererea reclamantului de ataºarea dosarul de personal întocmit de parcheta fost respinsã faþã de probele dejaadministrate. De asemenea, reclamantula arãtat cã, în timpul ºedinþelor dejudecatã, procurorul în calitate de repre-zentant al Ministerului Public a luat loc însalã alãturi de completul de judecatã.

Prin cea de-a doua plângere înaintatãCurþii, reclamantul a arãtat cã a solicitat

procurorului general al Parchetului de pelângã Î.C.C.J. accesul la dosarul sãu depersonal, cerere care a fost respinsã pemotiv cã informaþiile solicitate de recla-mant nu erau de interes public ºi nu intrausub incidenþa Legii nr. 544/2001.Totodatã, s-a þinut cont ºi de faptul cãreclamantul fusese înºtiinþat asupramotivelor pentru care se respinsesecererea sa de numire ca procuror stagiar.Acþiunea introdusã de reclamant în bazaLegii nr. 544/2001 prin care solicita a i seacorda accesul la dosarul de personal afost respinsã ca nefondatã, faþã deinaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 544/2001, informaþiile solicitate nefiind pu-blice. Hotãrârea a fost menþinutã înrecurs.

Faþã de situaþia de fapt expusã,reclamantul s-a adresat Curþii, invocândîncãlcarea de cãtre autoritãþile naþionalea drepturilor garantate prin art. 6 par. 1 ºiart. 8 combinat cu art. 13 din Convenþie.Astfel, în temeiul art. 6 par. 1, reclamantuls-a plâns de absenþa unui tribunal inde-pendent ºi imparþial ºi de inechitateaprocedurii, determinate de locul procu-rorului lângã judecãtor în sala de jude-catã. Totodatã, acesta s-a plâns derespingerea cererii de ataºare a dosaruluisãu de personal ca probã în cursulprocesului. Invocând articolul 8, recla-mantul s-a plâns de încãlcarea dreptuluila viaþa privatã prin imposibilitatea de aavea acces la dosarul de personal. Subaspectul articolului 13, reclamantul s-aplâns de faptul cã nu a beneficiat de unrecurs efectiv pentru a contesta refuzulautoritãþilor de a-i acorda acces la dosarulpersonal.

În hotãrârea pronunþatã, având învedere prevederile art. 6 par. 1 dinConvenþie, în ceea ce priveºte loculocupat de procuror în sala de judecatã,Curtea a observat în primul rând cãreclamantul a participat la o procedurãadministrativã, iar nu penalã.

Mai departe, Curtea a reiterat princi-piile consacrate în jurisprudenþa ante-


rioarã, reamintind cã imparþialitatea însensul art. 6 par. 1 din Convenþie sedefineºte prin absenþa prejudecãþilor oria pãrerilor preconcepute. Existenþaacestora se analizeazã printr-un dubludemers: primul dintre acestea constã înîncercarea de a determina care a fostconvingerea interioarã a judecãtoruluicauzei ori interesul sãu personal în cauzarespectivã; cel de-al doilea demers constãîn luarea mãsurilor necesare asigurãriigaranþiilor pentru excluderea oricãruidubiu legitim asupra imparþialitãþiiinstanþei.

Aplicând principiile enumerate mai susla cauza de faþã, Curtea a statuat faptulcã situaþia expusã referitoare la loculprocurorului în sala de judecatã nu estesuficientã prin ea însãºi pentru a pune îndiscuþie principiul egalitãþii armelor orilipsa de imparþialitate ºi independenþã ajudecãtorului, în mãsura în care, chiardacã reprezentantul Ministerului Publicavea o poziþie «fizicã» privilegiatã în salade judecatã, acest lucru nu plasa «acu-zatul» într-o situaþie concretã dezavan-tajoasã pentru apãrarea intereselor sale(a se vedea în acest sens, cauzaChalmont c. Franþei, decizia din 9decembrie 2003, nr. 72531/01; cauzaMorillon c. Franþei, decizia din 2octombrie 2003, nr. 71991/01; cauzaCarballo ºi Pinero c. Portugaliei, deciziadin 21 iunie 2011, nr. 31237/09; cauzaDirioz c. Turciei, decizia din 31 mai 2012,nr. 38560/04).

Sub aspectul nerespectãrii principiuluicontradictorialitãþii determinat de faptul cãdosarul de personal al reclamantului nua fost ataºat la dosarul aflat pe rolulinstanþei de contencios administrativ,Curtea a reiterat faptul cã admisibilitateaprobelor este reglementatã în primul rândde normele de drept intern, revenindinstanþelor naþionale sarcina de a apreciaasupra probelor administrate (a se vedeacauza Van Mechelen ºi alþii c. Olandei,nr. 21363/93, 21364/93, 21427/93 ºi

22056/93, 23 aprilie 1997, par. 50; cauzaDe Lorenzo c. Italiei, decizia din 12februarie 2004, nr. 69264/01; ºi cauzaGarcia Ruiz c. Spaniei [MC], 21 ianuarie1999, nr. 30544/96, par. 28). Curtea areamintit faptul cã dreptul la o procedurãcontradictorie în sensul art. 6 par. 1 dinConvenþie implicã în principiu posibilitateaoferitã pãrþilor unui proces penal sau civilde a lua cunoºtinþã ºi de a discuta toateprobele administrate în cursul procesului(a se vedea cauza Morel c. Franþei, 6iunie 2000, nr. 34130/96, par. 27; Meftahºi alþii c. Franþei [MC], 26 iulie 2002, nr.32911/96, 35237/97 ºi 34595/97, par. 1;ºi cauza Augusto c. Franþei, 11 ianuarie2007, nr. 71665/01, par. 50).

În cauzã, Curtea a observat cãsolicitarea reclamantului a fost respinsãmotivat de instanþele interne, care auapreciat cã dispuneau de probe suficientepentru a judeca fondul cauzei. În plus,reclamantul a fost informat asupra datelorde fapt în baza cãrora s-a respins cerereasa de numire ca procuror stagiar. Maimult, reclamantul nu a contestat realitateadatelor de fapt, despre care avea deplinãcunoºtinþã, ci maniera cum au fost inter-pretate acestea de autoritãþile judiciare.Or, Curtea a stabilit faptul cã nu aresarcina de a se substitui instanþelornaþionale în aprecierea probelor (a sevedea cauza E.S. c. Franþei, decizia din10 februarie 2009, nr. 49714/06; ºi cauzaRussu c. României, decizia din 12ianuarie 2010, nr. 27436/04). Mai multdecât atât, Curtea nu a identificat nici unindiciu de arbitrariu în aprecierea instan-þelor interne.

În ceea ce priveºte art. 8, analizatsingur ori combinat cu art. 13 din Con-venþie, Curtea a apreciat ca fondatãexcepþia de neepuizare a cãilor internede atac invocatã de Guvern, raportat laposibilitatea reclamantului de a formulao acþiune în temeiul Legii nr. 677/2001pentru a obþine informaþii cu caracterpersonal din dosarul sãu constituit la


parchet. Sub acest aspect, Curtea aconstatat cã Legea nr. 677/2001reprezenta un remediu intern efectiv,reglementând procedura de urmat pentruobþinerea de cãtre persoanele interesatea accesului la date cu caracter personal,iar mai apoi posibilitatea de a se adresainstanþei de judecatã în cazul refuz alautoritãþii.

În acest context, Curtea a decis cã art.6 par. 1, art. 8 ºi art. 13 din Convenþie nuau fost încãlcate, plângerea fiind respinsãca inadmisibilã.

3. Condiþii de audiere ºi de detenþie.Legalitatea privãrii de libertate.Prezumþia de nevinovãþie – decizia deinadmisibilitate în cauza Patriciuîmpotriva României

(Cu notã de Victor Constantinescu*,judecãtor, Judecãtoria Alexandria)

Lipsa aerisirii ºi prezenþa toaletelornecompartimentate nu atinge o ase-menea gravitate pentru a fi calificate drepttratament inuman sau degradant, avândîn vedere durata scurtã a detenþiei.

Omisiunea autoritãþilor de a menþionaexpres în ordonanþa de reþineredispoziþiile art. 148 C.pr.pen., nu duce prinea însãºi la vicierea legalitãþii ordonanþeide reþinere, aceasta fiind motivatã în modcorespunzãtor.

Suspiciunile care planau asupra recla-mantului atingeau nivelul de plauzibilitatecerut. Astfel, aceste suspiciuni se înte-meiau pe o serie de documente, careputeau crea impresia cã reclamantul ar fiputut comite infracþiunile imputate.

Alegaþiile reclamantului, conformcãrora reþinerea sa ar fi rezultatul unuiordin politic, nu sunt întemeiate pe o probãincontestabilã ºi directã.

Comunicatele de presã ale parchetuluise limiteazã la informarea publicului

despre derularea anchetei penale aflatãîn curs ºi, prin urmare, nu încalcã dreptulde a fi prezumat nevinovat.

Reclamantul nu a probat cã ar fi existatîmpotriva sa o campanie mediaticã de oasemenea virulenþã încât sã influenþezesau sã fie susceptibilã sã influenþezeformarea opiniei judecãtorilor ºi rezultatuldeliberãrilor.

Prin intermediul acþiunii de daune-interese, autoritãþile naþionale au recu-noscut încãlcarea art. 8 din Convenþie ºiau reparat prejudiciul suferit de cãtrereclamant într-o modalitate corespun-zãtoare ºi suficientã.

I. Situaþia de faptÎn decizia de inadmisibilitate (parþialã)

din 17 ianuarie 2012 pronunþatã în cauzaPatriciu c. României531, s-a reþinut,conform susþinerilor reclamantului, cã înanul 1994, societatea petrolierã de statS.C. Rompetrol S.A. a fost privatizatã. Înoctombrie 1998 societatea S.C. SGInternational S.A. administratã de cãtrereclamant, devine acþionar majoritar alS.C. Rompetrol S.A. din care face parteºi S.C. Petromidia S.A. („Societatea P.”)Reclamantul devine preºedinte alconsiliul de administraþie al societãþii S.C.Rompetrol S.A.

În octombrie 2000, în cadrul procesuluide privatizare, Fondul Proprietãþii de Stat(„FPS”) a încheiat cu societatea olandezãThe Rompetrol Group B.V. (TRG), repre-zentatã de cãtre reclamant, un contractde vânzare de acþiuni de la Societatea P.,devenitã astfel S.C. Rompetrol RafinareS.A. În acest contract erau stipulate maimulte obligaþii în sarcina cumpãrãtorului.Neîndeplinirea acestor obligaþii erasancþionatã, cu câteva rezerve, fie prinnulitatea contractului fie prin rezilierea dedrept.

* E-mail contact profesional: [email protected] CEDO, Patriciu c. României, decizia de

inadmisibilitate din 17 ianuarie 2012, cererea nr.43750/05.


Pe data de 31 mai 2004, ParchetulNaþional Anticorupþie (P.N.A.532) a emisun comunicat de presã prin care semenþiona cã pe data de 28 mai 2004 afost începutã urmãrirea penalã in rempentru mai multe fapte de corupþie legatede procesul de privatizare al societãþii P.Potrivit P.N.A., din actele de urmãrirepenalã efectuate pânã în prezent se reþinefaptul cã, în cadrul acþiunii de privatizarea societãþii P., valoarea realã a bunurilorsocietãþii s-a diminuat, în sensul cã, îninterval de un an, preþul cu care au fostvândute acþiunile ar fi scãzut.533

La 22 martie 2005, D.I.I.C.O.T.(„Parchetul”) a dispus începerea urmãririipenale împotriva reclamantului pentrusãvârºirea infracþiunii de înºelãciune înlegãturã cu privatizarea societãþii P.Printr-o ordonanþã din data de 26 mai2005, parchetul a dispus extinderea ºiînceperea urmãririi penale împotrivareclamantului pentru douã infracþiuni deînºelãciune ºi o infracþiune de spãlare debani legate de privatizarea societãþilorS.C. Vega S.A. ºi P.

Pe data de 29 martie 2005, Parchetulde pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie, a menþionat cã monitorizareaactivitãþii societãþii P. se înscrie în cadrulprocesului de supraveghere a activitãþilordin domeniul petrolier ºi cã a fost începutãurmãrirea penalã împotriva reclamantului,a lui M.S., N.A., C.F.E., V.C.A., în calitateade membri în conducerea societãþii, susþi-nând cã existau date ºi indicii cã acþionariimajoritari nu ºi-ar fi îndeplinit obligaþiilecontractuale ºi cã dupã finalizarea unuicontrol realizat în 2003 de Direcþia decontrol fiscal, anumite tranzacþii financiarnu au fost înregistrate în contabilitateasocietãþii, ceea ce a diminuat rata taxelorcare ar fi trebuit plãtite bugetului statului.

Reclamantul a fost convocat la parchetpe data de 26 mai 2005 pentru a da o

declaraþie. Dupã ce a fost informat asupraacuzaþiilor aduse împotriva lui, înprezenþa avocaþilor aleºi, reclamantul adat o declaraþie olografã de aproximativ65 de pagini timp de 16 ore. Reiese dintextul declaraþiei cã reclamantul a fostinterogat de o manierã neîntreruptã de la10:30, 26 mai 2005 pânã la ora 02:00 azilei 27 mai 2005. Nu reiese din dosarulcauzei dacã reclamantul a beneficiat demâncare ºi de apã în timpul interoga-toriului. Prin declaraþia datã, reclamantula susþinut cã dreptul sãu la apãrare a fostîncãlcat din cauza respingerii cererii de aconsulta actele dosarului pentru o maibunã înþelegere a acuzaþiilor ce i se aduc.În continuare, reclamantul a prezentatversiunea sa asupra raporturilor comer-ciale al societãþii S.C. Rompetrol S.A. ºiasupra respectãrii de cãtre societatea saa obligaþiilor incluse în contractul deprivatizare.

Printr-o ordonanþã din data de 27 mai2005, P.N.A. a dispus punerea în miºcarea acþiunii penale împotriva reclamantuluipentru înºelãciune, complicitate laevaziune fiscalã ºi spãlare de bani.Printr-o altã ordonanþã din data de 27 mai2005 ora 01:30 parchetul a dispusreþinerea reclamantului pentru 24 de ore.Dupã o rezumare a faptelor, parchetul aapreciat cã în cauzã sunt întrunite condi-þiile cerute de art. 136 ºi 143 C.pr.pen.faptele fiind stabilite pe baza documen-telor societãþii, notele ºi procesele-verbalerealizate dupã controlul efectuat de cãtreBrigada Financiarã la societatea S.C.Rompetrol Rafinare S.A. ºi pe baza uneianalize realizate de cãtre Oficiul Naþionalde Prevenire ºi Combatere a SpãlãriiBanilor. Ordonanþa nu fãcea trimitere laart. 148 C.pr.pen.

Printr-un proces-verbal încheiat pedata de 27 mai 2005, la ora 04:30,parchetul a menþionat cã reclamantul, în

532 În prezent, Direcþia Naþionalã Anticorupþiedin cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie.

533 A se vedea comunicatul, disponibil la http://www.pna.ro/faces/comunicat.xhtml?id=218.


prezenþa avocaþilor aleºi, a fost informatdespre mãsura preventivã care a fostluatã împotriva sa ºi despre drepturile saleprocesuale. A fost de asemenea menþio-nat cã reclamantul ºi avocaþii sãi aleºi aurefuzat sã semneze ordonanþa de reþinereºi declaraþia transcrisã a inculpatului,invocând cã a fost încãlcat art. 150C.pr.pen., reclamantul nefiind ascultat decãtre procuror. S-a notat, de asemenea,cã la momentul începerii audierii încalitate de inculpat, reclamantul ºi avocaþiiau declarat cã mai existã multe lucruri dedeclarat, dar cã refuzã sã continue dincauza orei târzii ºi starea lor de obosealã.În aceste circumstanþe, avocaþii au pãrãsitcamera ºi sediul parchetului, refuzând sãsemneze orice act realizat de cãtreprocuror.

Reclamantul a formulat mai multesolicitãri de revocare a mãsurii de reþinereadresate procurorilor ierarhic superiori,toate fiind respinse.

Cu privire la condiþiile de detenþie,reclamantul a arãtat cã, dupã ce a fostreþinut, a fost adus la Arestul Inspecto-ratului General de Poliþie Bucureºti.Reclamantul a susþinut cã celula în carea fost reþinut era micã, situatã la subsolulclãdirii, fãrã aerisire ºi luminã naturalã.Paturile erau de fier. Toaleta era „tur-ceascã” ºi se afla în celulã. Reclamantula indicat cã împreunã cu un codeþinut afost obligat sã blocheze orificiul toaleteicu o sticlã de plastic pentru a nu permiteºobolanilor sã intre în celulã. În celulãexista ºi un duº. Reclamantul a arãtat cãatunci când a dorit sã dea drumul la apã,nu a curs apã ci ºoareci morþi.

Pe data de 27 mai 2005, P.N.A. aformulat propunerea de arestarepreventivã a inculpatului, acesta din urmãsosind la tribunal cu cãtuºe la mâini ºi

pãzit de cãtre 6 poliþiºti înarmaþi ºi purtândcagule. A fost þinut în acest mod de laînceputul ºedinþei, ora 22:00, pânã la 28mai 2005, ora 02:00. Reclamantul a fostasistat de trei avocaþi ºi audiat în bazaart. 150 C.pr.pen. Tribunalul a respinspropunerea de arestare preventivã, iarreclamantul a fost pus de îndatã înlibertate.

Recursul parchetului a fost respins.Reclamantul a fost trimis în judecatã

pe data de 7 septembrie 2006, iar înmomentul de faþã procesul se aflã îndesfãºurare pe rolul Tribunalului Bucu-reºti.

Pe data de 11 mai 2007, reclamantula obþinut obligarea Serviciului Român deInformaþii la plata sumei de 50.000 lei cutitlul de prejudiciu moral pentru intercep-tarea ilegalã a convorbirilor. Hotãrârea arãmas irevocabilã prin respingereaapelului ºi a recursului.

I. Analiza CurþiiAsupra art. 3 din Convenþie –

Condiþiile de detenþieCurtea a reamintit cã, pentru a cãdea

sub incidenþa art. 3 din Convenþie, untratament trebuie sã atingã un nivel minimde gravitate. Aprecierea acestui grad esterelativã; ea depinde de ansamblulfaptelor, în special al duratei tratamentuluiprecum ºi al efectelor fizice ºi mentale,iar uneori chiar ºi de sexul, vârsta ºistarea de sãnãtate a victimei.534 În modspecial, timpul în care persoana estedeþinutã în condiþiile improprii constituieun factor important de luat în considerare.535 De altfel, Curtea a menþionat cãalegaþiile privind relele tratamente trebuiesusþinute în faþa Curþii cu elemente deprobã corespunzãtoare.536

534 CEDO, Dougoz c. Greciei, cererea nr.40907/98, par. 44.

535 CEDO, Alver c. Estoniei, cererea nr. 64812/01.

536 CEDO, Labita c. Italiei [MC], cererea nr.26772/95, par. 121.


În cauzã, Curtea a remarcat cã D.P.reclamã în special lipsa spaþiului ºi aaerisirii în celulã, cât ºi de condiþiile deigienã din timpul reþinerii sale timp de 24de ore.

Având în vedere aceste susþineri,Curtea a fãcut trimitere la raportulComitetului European pentru PrevenireaTorturii ºi Tratamentul sau PedepselorInumane sau Degradante (CPT)537 încare era menþionat cã spaþiul celulelor dincadrul sediilor I.G.P. era de 10 sau 14 m2.Având în vedere cã reclamantul a trebuitsã împartã celula cu un sigur codeþinut,trebuie concluzionat cã a beneficiat de unspaþiu personal mai mare de 4 m2, spaþiuce constituie regula privind spaþiul de viaþãrecomandat de cãtre CPT.

Cu privire la lipsa aerisirii ºi prezenþatoaletelor necompartimentate, Curtea asubliniat cã perioada în care reclamantula trebuit sã suporte condiþiile arãtate a fostmai micã de o zi: conform declaraþiilorsale, reclamantul a fost reþinut pe 27 mai2005 la ora 01:30 ºi reiese din dosarulcauzei cã a participat la ºedinþa dejudecatã în faþa Tribunalului Bucureºti înaceeaºi zi la ora 22:00.538 Astfel, dinelementele de care dispune în cauzã,precum ºi durata scurtã a detenþiei,Curtea nu a putut concluziona cãreclamantul a fost supus unui tratamentcare atinge o asemenea gravitate pentrua fi calificat drept inuman sau degradant.

Asupra art. 5 par. 1 din Convenþie –Legalitatea detenþiei

Existenþa unei suspiciuni rezonabilepresupune existenþa unor fapte sau indiciide naturã a convinge un observatorneutru ºi obiectiv cã persoana în cauzã acomis o infracþiune. Totuºi, faptele care

dau naºtere acestor suspiciuni nu trebuiesã fie de aceeaºi forþã precum celenecesare pentru a justifica condamnareasau pentru punerea sub acuzare, aspectece intervin la o fazã ulterioarã a procesuluipenal.539

În cauzã, Curtea a apreciat cã suspi-ciunile care planau asupra reclamantuluiatingeau nivelul de plauzibilitate cerut.Astfel, aceste suspiciuni se întemeiau peo serie de documente, care puteau creaimpresia cã reclamantul ar fi putut comiteinfracþiunile imputate. Aºadar, parchetulºi-a întemeiat decizia pe probe suficientecare ar fi putut convinge un observatorneutru ºi obiectiv cã reclamantul ar fi pututcomite infracþiunea.540

Cât despre alegaþiile reclamantuluiconform cãrora reþinerea sa ar fi rezultatulunui ordin politic, Curtea a observat cãaceste susþineri nu sunt întemeiate pe oprobã incontestabilã ºi directã.541

În ceea ce priveºte omisiuneaautoritãþilor de a menþiona expres înordonanþa de reþinere a dispoziþiilor art.148 C.pr.pen., Curtea a apreciat cãaceastã omisiune nu duce prin ea însãºila vicierea legalitãþii ordonanþei dereþinere, aceasta fiind motivatã în modcorespunzãtor.

Cu privire la audierea reclamantului,Curtea a observat cã la momentulfaptelor, dreptul intern nu prevedea înmod expres obligaþia procurorului de aaudia inculpatul înainte de reþinerea sa.În orice caz, reclamantul a fost audiat olungã perioadã de cãtre anchetatori înprezenþa avocaþilor sãi asupra faptelor decare era acuzat, dupã ce i-au fost adusela cunoºtinþã acuzaþiile care i se aduc.

Faþã de aceste considerente, toatecapetele de cerere privind legalitatea

537 Toate rapoartele realizate de cãtre CPT suntdisponibile la http://www.cpt.coe.int/en/states/rom.htm

538 CEDO, Khodorkovskiy c. Rusiei, cererea nr.5829/04, par. 103.

539 CEDO, Murray c. Regatului Unit, hotãrârea

din data de 28 octombrie 1994, par. 55.540 A contrario CEDO, Stepuleac c. Moldovei,

cererea nr. 8207/06, par. 70 – 73.541 CEDO, Khodorkovskiy c. Rusiei, cererea nr.

5829/04, par. 103.


detenþiei au fost respinse ca fiind vãditneîntemeiate.

Asupra art. 5 par. 2 din Convenþie –Dreptul acuzatului de a fi informat, încel mai scurt timp, asupra motivelorarestãrii sale ºi asupra oricãrei acuzaþiiaduse împotriva sa

Articolul 5 par. 2 din Convenþie enunþão garanþie elementarã: orice persoanãarestatã trebuie sã ºtie de ce a fost privatãde libertate. Aceastã garanþie implicãinformarea persoanei, într-un limbajsimplu ºi accesibil pentru ea, despremotivele în drept ºi în fapt ale privãrii salede libertate, astfel încât acea persoanãsã poatã pune în discuþie legalitateaprivãrii de libertate în faþa unui tribunal,conform garanþiei prevãzute de par. 4. Eatrebuie sã beneficieze de aceste informaþii„în termenul cel mai scurt”, dar poliþistulcare o aresteazã poate sã nu i le dea înîntregime la momentul arestãrii. Pentru adetermina dacã persoana a primitsuficiente informaþii suficient de devreme,trebuie avute în vedere particularitãþilecauzei.542

În prezenta cauzã, reclamantul a fostaudiat îndelung din data de 26 mai 2005la 27 mai 2005, în prezenþa avocaþilor sãialeºi ºi dupã ce a fost informat despreacuzaþiile aduse împotriva lui, cu privirela raporturile comerciale ale societãþii pecare o administra. Având în vedere acesteelemente, reclamantul era informat, dejadin aceastã fazã, cã era suspectat de a fiimplicat în activitãþi ilicite, cum ar fiînºelãciunea ºi spãlarea de bani. Deasemenea, în orele care au urmat reþineriisale, reclamantul a fost informat despreordonanþa de reþinere, care conþinea odescriere a faptelor de care era acuzat ºia capetelor de acuzare pentru care eraurmãrit penal.

Prin urmare, ºi acest capãt de cererea fost respins ca fiind vãdit neîntemeiat.

Asupra art. 5 par. 3 din Convenþie –Dreptul de a fi adus de îndatã înainteaunui judecãtor sau a altui magistratîmputernicit prin lege cu exercitareaatribuþiilor judiciare

Curtea a amintit cã, potrivit jurispru-denþei sale constante, o perioadã dedeþinere de 3 zile ºi 23 de ore fãrã uncontrol jurisdicþional depãºeºte limiteletemporale stricte fixate de cãtre art. 5 par.3.543

În cauzã, reclamantul a fost reþinut pedata de 27 mai 2005 la ora 01:30 ºiprezentarea lui efectivã în faþa Tribu-nalului Bucureºti s-a desfãºurat din datade 27 mai 2005 ora 22:00 pânã la 28 mai2005 ora 02:00. În consecinþã, aceastãprezentare în faþa judecãtorului tribu-nalului, care este cu siguranþã susceptibilde a fi calificat „judecãtor sau magistratîmputernicit prin lege cu exercitareaatribuþiilor judiciare” în sensul art. 5 par.3, a avut loc dupã aproximativ 20 de orede la reþinerea inculpatului. O asemeneaperioadã, a fost consideratã de cãtreCurte ca fiind în conformitate cu garanþiilemenþionate în art. 5 par. 3 din Convenþieºi cu jurisprudenþa sa.

Prin urmare, acest capãt de cerere afost respins ca fiind în mod vãditneîntemeiat.

Asupra art. 6 par. 1 ºi 3 lit. a) ºi d)din Convenþie – Echitatea procesuluipenal

Curtea a reamintit cã pentru a ºti dacãun proces este conform cu exigenþele art.6 par. 1 este necesarã examinareaprocedurii în ansamblu, altfel spus dupãfinalizarea acesteia. Curtea nu poatetotuºi exclude cã poate exista un elementdeterminant care sã permitã o aprecierea echitãþii procesului la un stadiuprematur.544 Având în vedere cã procesulpenal este încã în desfãºurare înaintea

542 CEDO, Èonka c. Belgiei, cererea nr. 51564/99, par. 50.

543 CEDO, Kandjov c. Bulgariei, cererea nr.

68294/01, par. 66.544 CEDO, Deligiannis c. Greciei (decizie),

cererea nr. 5074/03.


jurisdicþiilor naþionale, Curtea nu a gãsitnici un element de acest gen.

Aºadar Curtea a apreciat cã acestcapãt de cerere este prematur ºi l-arespins pentru neepuizarea cãilor de atacinterne.545

Asupra art. 6 par. 2 din Covenþie –Dreptul la respectarea prezumþiei denevinovãþie

Curtea a reamintit cã o atingere aprezumþiei de nevinovãþie poate sãprovinã nu numai din partea unuijudecãtor sau a unui tribunal, dar ºi dinpartea altor autoritãþi publice.546 Subacest aspect, instanþa europeanã aamintit importanþa alegerii termenilor decãtre reprezentanþi ai statului îndeclaraþiile acestora date înainte ca opersoanã sã fie judecatã ºi condamnatãpentru sãvârºirea unei infracþiuni.547

Totodatã, art. 6 par. 2 nu ar puteaîmpiedica, având în vedere art. 10 dinConvenþie, autoritãþile sã informezepublicul asupra anchetelor penale aflateîn curs de desfãºurare, dar autoritãþiletrebuie sã o facã cu toatã discreþia ºirezerva cerutã de respectarea prezumþieide nevinovãþie.548

În ceea ce priveºte comunicatele depresã ale parchetului, Curtea a observatcã ele se limiteazã la informarea publiculuidespre derularea anchetei penale aflatãîn curs. De asemenea, a fost remarcatcât de importantã era cauzã în ochiiopiniei publice, având în vedere poziþiaocupatã de cãtre reclamant ºi implicareasa în procesul de privatizare al companieipetroliere deþinutã de cãtre stat, fiind unsubiect de preocupare atât pentruautoritãþile naþionale, cât ºi pentru publicullarg.549

Referitor la pretinsa campanie depresã, Curtea a fost de pãrere cãreclamantul nu a probat cã ar fi existatîmpotriva sa o campanie mediaticã de oasemenea virulenþã încât sã influenþezesau sã fie susceptibilã sã influenþezeformarea opiniei judecãtorilor ºi rezultatuldeliberãrilor. De altfel, procesul penalîmpotriva reclamantului este în continuarepe rolul primei instanþe naþionale.

Aºadar, Curtea a respins acest capãtde cerere ca fiind în mod vãditneîntemeiat.

Asupra art. 8 din Convenþie –Dreptul la respectarea vieþii private ºide familie

Cu privire la încãlcarea dreptului laviaþã privatã prin interceptarea con-vorbirilor reclamantului, Curtea a amintitcã aparþine în primul rând autoritãþilornaþionale sarcina de a repara o pretinsãîncãlcare a Convenþiei. În aceastã privinþãa fost subliniat cã problema de a ºti dacãun reclamant poate pretinde cã estevictima unei presupuse încãlcãri poate fipusã în orice stadiu al procedurii.550

Curtea a reamintit cã, printre altele, odecizie sau o mãsurã favorabilã pentrureclamant nu este suficientã, în principiu,pentru a-i suprima calitatea de victimãdecât dacã autoritãþile naþionale aurecunoscut, în mod explicit sau însubstanþã, ºi au reparat de o manierãcorespunzãtoare ºi suficientã încãlcareaConvenþiei.551

În cauzã, ca urmare a acþiunii înpretenþii introdusã împotriva ServiciuluiRomân de Informaþii, reclamantul aobþinut recunoaºterea caracterului ilegalal interceptãrilor convorbirilor telefonice

545 CEDO, Schmidtova c. Republica Cehã(decizie), cererea nr. 48568/99.

546 CEDO, Daktaras c. Lituaniei, cererea nr.42095/98, par. 41- 42.

547 CEDO, Lavents c. Letoniei, cererea nr.58442/00, par. 41-42.

548 CEDO, Allenet de Ribemont c. Franþei, par.

35-36.549 CEDO, Viorel Burzo c. României, cererea

nr. 75109/01, par. 160.550 CEDO, Sediri c. Franþei (decizie), cererea

nr. 44310/05.551 CEDO, Mathew c. Olanda, cererea nr.

24919/03, par. 149.


ºi repararea prejudiciului moral. Mai mult,suma acordatã cu titlu de prejudiciulmoral, apare ca fiind superioarã celei careeste în general acordatã de cãtre Curteîn cauza similare privind România (n.n.reclamantul a obþinut suma de 50.000lei).552 Prin urmare, Curtea a consideratcã, prin intermediul acþiunii de daune-interese, autoritãþile naþionale au recu-noscut încãlcarea art. 8 din Convenþie ºiau reparat prejudiciul suferit de cãtrereclamant într-o modalitate corespun-zãtoare ºi suficientã.

Prin urmare, Curtea a considerat cãreclamantul nu mai poate fi considerat ovictimã a încãlcãrii alegate ºi prin urmareacest capãt de cerere a fost respins cafiind incompatibil ratione personae.

Cu privire la capetele de cerere privinddurata audierii reclamantului, precum ºiaducerea acestuia în cãtuºe în faþaTribunalului, Curtea a considerat cã nuse poate pronunþa asupra admisibilitãþiiacestor capete de cerere ºi a deciscomunicarea acestora Guvernului, întemeiul art. 54 par. 2 din RegulamentulCurþii.

Notã:Curtea a avut în vedere raportul

întocmit de Comitetului European pentruPrevenirea Torturii ºi Tratamentul sauPedepselor Inumane sau Degradante(CPT) la data de 2 aprilie 2004, þinândcont de perioada în care a fost reþinutreclamantul. De la acea datã, CPT a maiîntocmit alte 3 rapoarte despre condiþiilede detenþie din România.

Conform raportului întocmit CPT pedata de 24 noiembrie 2011, s-a remarcat,printre altele, practica autoritãþilor românede a þine în locurile de arest preventiv dincadrul unitãþilor de poliþie persoane careau fost arestate preventiv mai mult de 30de zile ºi chiar persoane condamnate

definitiv. CPT a fost informatã cã în cele12 locuri de arest preventiv din Bucureºtierau deþinuþi 15% din persoanelecondamnate definitiv de cãtre o jurisdicþiepenalã.553

CPT a reiterat recomandarea sa caautoritãþile române sã punã capãt uneiasemenea practici, subliniind cã privareade libertate într-un sediu al poliþiei, chiarºi dupã prezentarea în faþa unui judecãtor,relevã anumite riscuri de intimidare, depresiune ºi de rele tratamente. Astfel, estepreferabil ca inculpaþii sã fie transferaþicât mai rapid posibil la o autoritate dedetenþie distinctã de poliþie.

Cu privire la condiþiile de detenþie înlocurile de arest preventiv din cadrulunitãþilor de poliþie, în raportul CPT sesubliniazã cã acestea sunt impropriipentru plasarea deþinuþilor pentru o lungãperioadã de timp. Atât timp cât vor fipersoane reþinute pentru lungi perioadede timp în unitãþile de arest preventiv,autoritãþile române trebuie sã îºiintensifice eforturile pentru a rãspundecerinþelor fundamentale ºi pentru pãstra-rea demnitãþii persoanelor deþinute.554

4. Recursul în interesul legii regle-mentat de dispoziþiile art. 329 dinCodul de procedurã civilã reprezintã ocale eficientã de unificare a practiciijudiciare naþionale – cauza Albu ºi alþiiîmpotriva României

(Cu notã de Alexandra Neagu*,judecãtor detaºat la Agentul

Guvernamental)

Simpla existenþã a unei abordãri juris-prudenþiale diferite, la nivelul instanþelornaþionale, asupra unor speþe similare(cereri de acordare a sporului de grad ºia celui de treaptã pentru funcþionarii

552 CEDO, Dumitru Popescu c. României (nr.2), cererea nr. 71525/01, par. 116.

553 Disponibil la http://www.cpt.coe.int/documents/rom/2011-31-inf-fra.htm, par. 11.

554 Idem, par. 46.* E-mail contact profesional: alexandra.

[email protected]


publici), nu implicã în mod automat oviolare a dreptului la un proces echitabil.

Unificarea jurisprudenþei naþionalenecesitã o anumitã perioadã de timp,astfel încât un interval rezonabil în carecoexistã mai multe soluþii jurisprudenþialeasupra unor situaþii similare, este compa-tibil cu dreptul la un proces echitabil.

Esenþialã este existenþa ºi funcþio-narea la nivel intern a unui mecanismeficient de unificare într-un termenrezonabil a practicii judiciare.

La data de 10 mai 2012 Curtea Euro-peanã a Drepturilor Omului a pronunþathotãrârea sa în cauza Albu ºi alþiiîmpotriva României (cererea nr. 34796/09 ºi alte 63), nedefinitivã, constatândneîncãlcarea de cãtre statul român aarticolului 6 din Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului, sub aspectul respec-tãrii principiului securitãþii raporturilorjuridice.

Aceasta este cea de a douahotãrâre555 în care Curtea Europeanãstatueazã asupra eficienþei mecanismuluiintern de unificare a practicii judiciare,respectiv recursul în interesul legii.

În esenþã, cei 64 de reclamanþi, avândcalitatea de funcþionari publici ai Agenþieide Ocupare a Forþei de Muncã CaraºSeverin, s-au plâns în faþa instanþeieuropene de pretinsa încãlcare de cãtrestatul român a dreptului la un procesechitabil, sub aspectul violãrii principiuluisecuritãþii juridice din cauza jurisprudenþeineunitare. Astfel, reclamanþii au arãtat cãinstanþa care le-a soluþionat lor cerereade acordare a sporului de grad ºi a celuide treaptã, respectiv Curtea de ApelTimiºoara, le-a respins acþiunea deºi, lanivelul þãrii, au existat alte Curþi de Apelcare au admis acþiuni similare, formulatede alþi colegi.

În speþã, Curtea europeanã a reþinutcã la nivelul anilor 2008-2009 a existat oabordare divergentã din partea instanþelornaþionale sub aspectul îndrituirii funcþio-narilor publici de a primi cele douã sporuri.Astfel, potrivit datelor furnizate de Guvern,chiar înainte de pronunþarea recursului îninteresul legii, Curþile de apel Alba Iulia,Galaþi, Bacãu, Bucureºti, Constanþa, Cluj,Ploieºti respingeau în mod constant ºiunitar pretenþiile funcþionarilor publici deacordare a sporurilor menþionate anterior.

În ceea ce priveºte Curtea de apelTimiºoara, cea care s-a pronunþat ºi încererea formulatã de reclamanþi, Curteaeuropeanã a reþinut cã prin douã hotãrârijudecãtoreºti pronunþate în 2008 deacelaºi complet de judecatã care asoluþionat ºi cererea reclamanþilor,pretenþii similare au fost admise.

Aceastã practicã neunitarã a fostsistatã la data de 21 septembrie 2009,când Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie apronunþat recursul în interesul legii,statuând astfel asupra caracterului nefon-dat al pretenþiilor funcþionarilor publici.

De remarcat este ºi faptul cã instanþaeuropeanã a reþinut în hotãrârea sa, dreptdispoziþii legale relevante, extrase dinraportul Comisiei de la Veneþia (25-26 mai2011), Concluziile preliminare ºi obser-vaþiile raportorului special UN asupraindependenþei judecãtorilor ºi avocaþilorºi Opinia numãrul 11 (2008) a ConsiliuluiConsultativ al Judecãtorilor Europeni(CCJE). Conform acestui ultim document,se apreciazã cã, recunoscând pe deplinputerea judecãtorilor de a interpretalegea, ºi obligaþia acestora de a promovasecuritatea ºi previzibilitatea actului dejustiþie trebuie luatã în considerare.Principiul securitãþii raporturilor juridicegaranteazã predictibilitatea conþinutului ºi

555 La data de 6 septembrie 2011 CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a pronunþat deciziaZelca ºi alþii împotriva României, cererea nr. 65161/10, constatând neîncãlcarea dispoziþiilor articolului

6 din Convenþie, sub aspectul principiului securitãþiiraporturilor juridice prin prisma jurisprudenþei pretinsdivergente.


aplicãrii normei juridice, asigurând astfelo înaltã calitate de sistemului judiciar.Urmãrind acest scop, judecãtorii voraplica principiile de interpretare asupranormei interne ºi internaþionale. Însistemele de drept continental, aceºtia vorfi ghidaþi în activitatea lor de jurisprudenþã,în special cea a instanþelor superioarecare au, printre alte atribuþii, ºi pe cea deuniformizare a practicii judiciare.

Având în vedere toate aceste con-siderente, prin hotãrârea sa pronunþatãla data de 10 mai 2012, instanþa euro-peanã a reþinut cã simpla existenþã a uneiabordãri jurisprudenþiale diferite, la nivelulinstanþelor naþionale, asupra unor speþesimilare, nu implicã în mod automat oviolare a dreptului la un proces echitabil.Mai mult, Curtea a admis cã o unificare ajurisprudenþei naþionale necesitã oanumitã perioadã de timp, astfel încât uninterval rezonabil în care coexistã maimulte soluþii jurisprudenþiale asupra unorsituaþii similare, este compatibil cu dreptulla un proces echitabil.

Se mai reþine ºi faptul cã, în speþe carepun problema divergenþei de jurispru-denþã, rolul Curþii nu este acela de a com-para între diferitele abordãri jurispru-denþiale ale instanþelor naþionale, avândîn vedere cã trebuie respectatã inde-pendenþa acestor instanþe judiciare.

În aceeaºi ordine de idei, amintim cãîn decizia pronunþatã în cauza Zelca ºialþii împotriva României556, din data de 6septembrie 2011, Curtea Europeanã areþinut cã, potrivit jurisprudenþei saleconstante, instanþa europeanã nu are rolulde a corija pretinsele erori de fapt sau deinterpretare a dreptului naþional, imputateinstanþelor naþionale, cu excepþia situaþieiîn care astfel de erori duc la încãlcareadrepturilor protejate de Convenþie. Revine

în primul rând, instanþelor naþionale, rolulde a interpreta ºi aplica legislaþianaþionalã.

Analizând piesele dosarului intern, înspeþa de faþã, Curtea a remarcat faptulcã decizia Curþii de apel Timiºoara nuapare ca fiind arbitrarã, reclamanþiibeneficiind de toate garanþiile procesuluiechitabil (a se vedea paragraful 39 alhotãrârii).

Conform principiilor deja stabilite încauza Iordan Iordanov ºi alþii împotrivaBulgariei, hotãrâre din 2 iulie 2009, pentrua verifica dacã pronunþarea unor soluþiidiferite în cazuri similare, reprezintã saunu o încãlcare a dreptului la un procesechitabil, sub aspectul nerespectãriiprincipiului securitãþii raporturilor juridice,instanþa europeanã analizeazã în primulrând dacã a existat la nivel intern odivergenþã „profundã ºi persistentã”, dacãdreptul intern prevede un mecanismpentru unificarea acestor practici ºi, înultimul rând, dacã acest mecanism afuncþionat eficient în speþã.

Prin urmare, Curtea admite cã lanivelul instanþelor interne pot apãrea opiniidiferite în privinþa aceleiaºi probleme dedrept, aceste divergenþe fiind tolerateatunci când dreptul intern prevedemecanisme de unificare a lor, într-un timprezonabil.

Încrederea cetãþeanului în eficienþasistemului judiciar, depinde, din punctulde vedere al Curþii europene, de existenþaºi funcþionarea unui sistem intern deunificare a practicii judiciare divergente.Or, în cazul de faþã, Curtea Europeanã areþinut rolul decisiv jucat în acest sens deÎnalta Curte de Casaþie ºi Justiþie prinpronunþarea într-un interval scurt, de maipuþin 2 ani de la ivirea problemeijurisprudenþiale, a recursului în interesul

556 A se vedea Alexandra Neagu, Recursul îninteresul legii reglementat de dispoziþiile art. 329din Codul de procedurã civilã reprezintã o caleeficientã de unificare a practicii judiciare naþionale

– cauza Zelca ºi alþii împotriva României, RevistaJurisClasor CEDO - Septembrie 2011,www.hotararicedo.ro.


legii menit sã unifice practica judiciarã înmateria sporurilor solicitate.

Mai mult, într-un plan general, Curteaa notat efortul consistent al instanþeisupreme, având în vedere faptul cã înperioada 2008-2011, aceasta a soluþionatmai mult de 100 de recursuri de unificarea practicii.

De reþinut este ºi faptul cã la momentulcomunicãrii acestei cauze Guvernului,Curtea a mai solicitat acestuia sãprecizeze dacã existenþa unei divergenþede jurisprudenþã în privinþa aceleiaºichestiuni de drept constituie, la nivelnaþional, o problemã sistemicã ºi/sau opracticã incompatibilã cu dispoziþiileConvenþiei. În ipoteza unui rãspunspozitiv, Guvernul a fost invitat sã indicecare sunt mãsurile cu caracter general pecare intenþioneazã sã le adopte pentru arezolva aceastã problemã. O astfel deîntrebare anunþa intenþia Curþii de aexamina problema practicii neunitareinterne, din punctul de vedere al angaja-mentelor statelor membre prevãzute înarticolul 46 din Convenþie. Precizãm cã oanalizã similarã a mai fost efectuatã, încauzele împotriva României,557 doar încele relative la aplicarea legilor deretrocedare, cauze care au culminat cupronunþare deciziei pilot. În ceea cepriveºte aplicarea dispoziþiilor articolului46 în cauza Asociaþia 21 decembrie 1989ºi alþii împotriva României, aceasta a fostdeterminatã de alte aspecte particulare,respectiv numãrul mare al persoanelorimplicate în ancheta penalã ºi importanþasubiectului pentru societatea românãpostdecembristã.

În paragrafele 27 ºi urmãtoarele dinprezenta hotãrâre a Curþii se regãseºterãspunsul Guvernului asupra acesteiîntrebãri, respectiv descrierea mecanis-mului intern actual ºi prefigurat deunificare a practicii judiciare.

Aprecierea Curþii asupra aceluiaºiaspect se regãseºte în paragrafele 35 -38 din hotãrâre. Astfel, instanþa euro-peanã a reþinut rolul activ al Înaltei Curþide Casaþie ºi Justiþie în unificareajurisprudenþei însã, având în vedere chiarnumãrul mare al recursurilor în interesullegii care au fost analizate în perioada2008-2011, Curtea ºi-a manifestat îngrijo-rarea faþã de dimensiunea problemeijurisprudenþei neunitare, la nivel naþional.

Aplecându-se exclusiv asupra pre-zentei situaþii de fapt, Curtea a statuatasupra neîncãlcãrii dreptului la un procesechitabil, apreciind cã, în ciuda existenþeiunei abordãri jurisprudenþiale diferiteasupra aceleiaºi problematici, meca-nismul intern a fost apt sã punã capãtacestor soluþii diferite, într-un termenrezonabil.

De remarcat este ºi faptul cã prinaceeaºi hotãrâre, Curtea a respins cainadmisibilã plângerea reclamanþilor subaspectul pretinsei încãlcãri de cãtre statulromân a dreptului lor de proprietate.Astfel, s-a reþinut cã funcþionarii nu puteaupretinde cã aveau o creanþã certãîmpotriva statului, atât timp cât instanþeleinterne nu le-au recunoscut dreptul lasporurile salariale revendicate iar, la nivelnaþional nu a existat o orientare jurispru-denþialã, clarã ºi unitarã, favorabilã lor.558

557 Vezi, printre altele, cauza Viaºu c. României(cerere nr. 75951/01), hotãrâre din 9 decembrie2008

558 Mutatis mutandis, a se vedea decizia recentãIovitoni ºi alþii c. României din 3 aprilie 2012,paragraful 49 („Toutefois, la Cour note qu’avantl’arrêt Tatu précité, la pratique des juridictionsnationales avait oscillé sur la question de savoir sil’OUG no 50/2008 était ou non conforme au principede la libre circulation des marchandises consacrépar l’article 110 du TFUE (voir paragraphe 32

ci-dessus). Il s’ensuit que la réponse à cettequestion juridique n’était pas évidente, ce qui ad’ailleurs rendu nécessaire l’intervention de laCJUE „), Curtea statuând asupra inaplicabilitãþiiarticolului 1 din Primul Protocol adiþional laConvenþie având în vedere cã anterior pronunþãriihotãrârii Tatu de cãtre CJUE, practica internã eraoscilantã ºi, prin urmare, reclamanþii nu puteaujustifica recunoaºterea la nivel intern, pe calejurisprudenþialã a unei creanþe certe în sensulConvenþiei.


Apreciem cã, în prezenta hotãrâre,Curtea Europeanã subliniazã principiilecare stau la baza analizei sale în materiagarantãrii de cãtre statele membre asecuritãþii raporturilor juridice, oprindu-seîndeosebi asupra mecanismului intern deunificare a practicii judiciare. Specificulspeþei a determinat Curtea sã statuezeasupra neîncãlcãrii articolului 6 din Con-venþie. Totodatã, trebuie reþinut ºi faptulcã instanþa europeanã particularizeazãexamenul sãu, acordând atenþie ºiamplorii fenomenului practicii neunitarela nivel naþional.

5. Taxa de poluare. Efectele juris-prudenþei divergente - Decizia de inad-misibilitate în cauzele reunite CoriolanGabriel Ioviþoni ºi alþii împotrivaRomâniei

(Cu notã de Dragoº Cãlin*,Judecãtor, Curtea de Apel

Bucureºti)

În conformitate cu jurisprudenþa con-stantã a CJUE, “interpretarea pe careCurtea de Justiþie o oferã unei normã dedrept al Uniunii, în exercitarea compe-tenþei pe care i-o conferã art. 267 dinTFUE, clarificã ºi defineºte semnificaþiaºi sfera de aplicare a acestei norme, astfelcum trebuie sã fi fost înþeleasã ºi aplicatãde la momentul punerii sale în aplicare”.

Cu toate acestea, anterior hotãrâriiTatu, jurisprudenþa instanþelor naþionaleera neunitarã în ce priveºte conformitateaO.U.G. nr. 50/2008 cu principiul libereicirculaþii a mãrfurilor. Dat fiind cã rãspun-sul la aceastã problemã de drept nu eraclar, intervenþia CJUE era necesarã.

CEDO reaminteºte cã, exceptândcazurile arbitrare, nu poate cunoaºteerorile de fapt ºi de drept comise de cãtreinstanþele interne, cãrora le revine sarcina

sã interpreteze ºi sã aplice dreptul intern.Nimic nu îi permite Curþii sã conclu-zioneze cã deciziile pronunþate în speþãde instanþele române ºi criticate dereclamanþi erau în mod vãdit inechitabilesau arbitrare.

Dreptul invocat de reclamanþi neavândo bazã suficientã în dreptul intern, carac-terizatã printr-o jurisprudenþã bine stabilitãa instanþelor judecãtoreºti, art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie nueste incident în cauzã, iar plângerea esteincompatibilã ratione materiae cu preve-derile Convenþiei, în sensul articolului 35par. 3.

În ce priveºte pretinsa discriminare,Curtea a reamintit faptul cã art. 14 dinConvenþie nu are o existenþã autonomãºi nu poate fi invocat decât prin raportarela alte dispoziþii ale Convenþiei sau Proto-coalelor sale adiþionale. Având în vederecã reclamanþii nu pot fi consideraþi titulariai unui „drept de proprietate” sau ”ai uneicreanþe având o bazã suficientã în dreptulintern pentru a fi exigibilã”, Curtea a con-statat cã art. 14 din Convenþie ºi art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþiecombinate nu sunt incidente.

Art. 6 din Convenþie nu este aplicabilcu privire la litigiile fiscale ce au ca obiectimpuneri fãrã caracter represiv, aceastãultimã parte a plângerii formulatã dereclamanþi fiind, de asemenea, inadmi-sibilã ratione materiae cu prevederileConvenþiei, în sensul articolului 35 par. 3.

Prezentarea decizieiPotrivit deciziei de inadmisibilitate din

3 aprilie 2012 din cauzele reunite CoriolanGabriel Ioviþoni ºi alþii împotriva României(cererile nr. 57583/10, 1245/11 ºi 4189/11559), reclamanþii, dorind sã înmatri-culeze în România automobile pe care lecumpãraserã din statele membre aleUniunii Europene, au fost obligaþi sã


559 Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi Paraschiva

Anghel sunt doi cetãþeni români, cu domiciliul înLugoj, respectiv Arad. S.C. Holtzver S.R.L. este opersoanã juridicã cu sediul în Baia Mare.


achite o taxã de poluare într-un cuantumcuprins între 400 ºi 2000 euro, în temeiulO.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxeipe poluare pentru autovehicule560. Dupãce au plãtit taxele, în vederea înma-triculãrii autoturismelor, reclamanþii auformulat cereri de restituire a sumelor lainstanþele interne, considerând taxa dreptcontrarie dreptului Uniunii Europene.Instanþele interne au respins acþiunilereclamanþilor, fie pentru cã nu fuseseurmatã procedura prealabilã, fie deoareces-a considerat cã dreptul intern nu estecontrar dreptului Uniunii Europene.

Invocând art. 6 ºi art. 14 din Convenþie,respectiv art. 1 din Protocolul nr. 1Adiþional la Convenþie, reclamanþii s-auplâns în principal, de faptul cã taxa depoluare pe care au fost obligaþi s-o plã-teascã este discriminatorie ºi incom-patibilã cu dreptul Uniunii Europene, fiindimpusã numai pentru înmatriculareapentru prima datã în România a auto-turismelor de ocazie cumpãrate din altestate membre ale Uniunii Europene, învreme ce autoturismele similare cum-pãrate din România erau exceptate. Unuldintre reclamanþi a invocat dispoziþiile art.6 din Convenþie ºi pentru faptul cã i s-arespins, de Curtea de Apel Timiºoara,cererea de trimitere a unei întrebãripreliminare cãtre Curtea de Justiþie aUniunii Europene.

Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, invocat separat,precum ºi combinat cu art. 14 dinConvenþie

Potrivit jurisprudenþei Curþii, o creanþãîmpotriva statului, ca urmare a plãþiinejustificate a unui impozit sau a unei taxereprezintã o valoare patrimonialã ºi poatefi consideratã drept un ”bun”, în bazaprimei teze a art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie (S.A. Dangevillec. Franþei, nr. 36677/97, par. 48, CabinetDiot ºi S.A. Gras Savoye c. Franþei, nr.49217/99 ºi 49218/99, par. 26, ºi« Bulves » AD c. Bulgariei, nr. 3991/03,par. 60). În special, atunci când un astfelde impozit se percepe cu încãlcareadreptului Uniunii Europene, o problemãîn ceea ce priveºte art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie se poate ivi(S.A. Dangeville c. Franþei, nr. 36677/97, par. 49-62, ºi GET-SlachthuisVerbist c. Belgiei (dec.)., nr. 60559/00).În cauza S.A. Dangeville c. Franþei,Curtea a statuat cã ingerinþa a fostdeterminatã de lipsa unor mãsurilegislative pentru a asigura conformitatealegislaþiei naþionale cu legislaþiacomunitarã, combinatã cu refuzulnejustificat al instanþelor de a trageconsecinþele unei norme de dreptcomunitar clarã, precisã ºi directaplicabilã, care scutea de la plata TVAactivitãþi comerciale precum celedesfãºurate de societatea reclamantã(S.A. Dangeville c. Franþei, par. 47, 56ºi 57).

În cauzã, revine Curþii sã analizezedacã reclamanþii aveau, la data sesizãriiinstanþele naþionale, o “creanþã având obazã suficientã în dreptul intern pentru a

560 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr.327 din 25 aprilie 2008. Ulterior, actul normativ afost modificat ºi completat prin Ordonanþa deurgenþã a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie2008 pentru stabilirea unor mãsuri privind taxa pepoluare pentru autovehicule, publicatã în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 825 din 8decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã aGuvernului nr. 218/2008 din 10 decembrie 2008privind modificarea Ordonanþei de urgenþã aGuvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pepoluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã aGuvernului nr. 7/2009 din 18 februarie 2009 privindmodificarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernuluinr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentruautovehicule, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009ºi Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 117/2009din 29 decembrie 2009 pentru aplicarea unor mãsuriprivind taxa pe poluare pentru autovehicule,publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 926 din 30 decembrie 2009.


fi exigibilã” în temeiul art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie, în ce priveºtetaxa de poluare plãtitã în baza O.U.G. nr.50/2008, referitor la care Curtea deJustiþie a Uniunii Europene a decis încauza Tatu, prin hotãrârea din 7 aprilie2011, cã încalcã dreptul Uniunii Euro-pene. Instanþele naþionale, care aupronunþat hotãrâri judecãtoreºti definitiveºi irevocabile la 21 ianuarie, 6 iunie ºi 27aprilie 2010, înainte soluþia din cauzaTatu??, au rãspuns negativ acesteichestiuni.

Curtea a stabilit cã dispoziþia dindreptului Uniunii Europene aplicabilã esteart. 110 din Tratatul privind FuncþionareaUniunii Europene, al cãrei scop esteasigurarea liberei circulaþii a mãrfurilorîntre statele membre în condiþii normalede concurenþã, prin eliminarea tuturorformelor de protecþie care ar putea rezultadin aplicarea impozitelor interne discri-minatorii în raport de produsele provenitedin alte state membre (a se vedea hotã-rârea CJUE din 7 aprilie 2011, cauzaTatu, C-202/09). Curtea a observat cãaceastã prevedere constituie o regulãgeneralã, ºi anume aplicarea principiuluide liberã circulaþie a mãrfurilor. În speþã,este vorba de o normã cu caracter maigeneral privind aplicarea principiuluiliberei circulaþii a mãrfurilor decât în cauzaS.A. Dangeville c. Franþei. Cu altecuvinte, în timp ce în cauza S.A. Dan-geville era vorba despre o normã de dreptcomunitar care a stabilit o scutire de laplata TVA pentru un anumit tip de activitãþicomerciale, în aceastã speþã este vorbadespre aplicarea principiului libereicirculaþii a mãrfurilor.

Este adevãrat cã, în conformitate cujurisprudenþa constantã a CJUE, “inter-pretarea pe care Curtea de Justiþie o oferãunei normã de drept al Uniunii, în exer-citarea competenþei pe care i-o conferãart. 267 din TFUE, clarificã ºi defineºtesemnificaþia ºi sfera de aplicare a acesteinorme, astfel cum trebuie sã fi fost

înþeleasã ºi aplicatã de la momentulpunerii sale în aplicare” (hotãrârea Curþiide Justiþie a Uniunii Europene din 7 iulie2011, cauza Nisipeanu, C-263/10).

Cu toate acestea, anterior hotãrâriiTatu, jurisprudenþa instanþelor naþionaleera neunitarã în ce priveºte conformitateaO.U.G. nr. 50/2008 cu principiul libereicirculaþii a mãrfurilor. Dat fiind cãrãspunsul la aceastã problemã de dreptnu era clar, intervenþia Curþii de Justiþie aUniunii Europene era necesarã.

Prin urmare, în circumstanþele dinprezenta cauzã, Curtea poate accepta cudificultate faptul cã înainte de 7 aprilie2011, data la care CJUE s-a pronunþatcu privire la incompatibilitatea O.U.G. nr.50/2008 cu dreptul Uniunii Europene,”dreptul de creanþã al reclamanþilor îºiavea originea într-o normã de drept alUniunii Europene clarã, precisã ºi directaplicabilã” (a contrario, S.A. Dangeville,par. 47). Curtea reaminteºte, în acestsens, cã exceptând cazurile arbitrare, nupoate cunoaºte erorile de fapt ºi de dreptcomise de cãtre instanþele interne, cãrorale revine sarcina sã interpreteze ºi sãaplice dreptul intern (Kopecký c.Slovaciei, [MC], nr. 44912/98, par. 56, ºiAgro-B, Spol. S R.O. c. Republicii Cehe(dec.), nr. 740/05). Nimic nu îi permiteCurþii sã concluzioneze cã deciziilepronunþate în speþã de instanþele româneºi criticate de reclamanþi erau în mod vãditinechitabile sau arbitrare.

Ca atare, art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie nu este incident încauzã, iar plângerea este incompatibilãratione materiae cu prevederile Con-venþiei, în sensul articolului 35 par. 3,urmând a fi respinsã, în baza art. 35 par.4 din Convenþie.

În ce priveºte alegaþiile referitoare ladiscriminare, Curtea a reamintit faptul cãart. 14 din Convenþie nu are o existenþãautonomã ºi nu poate fi invocat decât prinraportare la alte dispoziþii ale Convenþieisau Protocoalelor sale adiþionale. Prin


urmare, acest articol devine inaplicabilcând faptele litigiului nu întrunesc celelaltecondiþii ale Convenþiei.

Având în vedere cã reclamanþii nu potfi consideraþi titulari ai unui drept deproprietate” sau ”ai unei creanþe având obazã suficientã în dreptul intern pentru afi exigibilã”, Curtea a constatat cã art. 14din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie combinate nu suntincidente (Epstein ºi alþii c. Belgiei(dec.), nr. 9717/05).

Asupra art. 6 din ConvenþieCurtea a reamintit cã art. 6 din

Convenþie nu este aplicabil cu privire lalitigiile fiscale ce au ca obiect impunerifãrã caracter represiv. Aceastã ultimãparte a plângerii formulatã de reclamanþieste, de asemenea, inadmisibilã (EmesaSugar N.V. c. Olandei (dec.), no 62023/00 ºi Jussila c. Finlandei [MC], nr.73053/01, par. 38-39).

Ca atare, art. 6 din Convenþie nu esteincident în cauzã, iar plângerea esteincompatibilã ratione materiae cu preve-derile Convenþiei, în sensul articolului 35par. 3, urmând a fi respinsã, în baza art.35 par. 4 din Convenþie.

Notã:1. Soluþiile succesive ale CJUEDin punct de vedere deja istoric,

vechea taxã specialã de primã înma-triculare a determinat numeroase apre-

cieri critice, atât din partea ComisieiEuropene, a doctrinarilor ºi practicienilordreptului, cât mai ales a consumatorilor,încã de la momentul introducerii sale cataxã fiscalã, prin Legea nr. 343/2006pentru modificarea ºi completarea Legiinr. 571/2003 privind Codul fiscal561.

Aprecierile critice au vizat atât incom-patibilitatea acestei taxe cu dispoziþiile art.90 din Tratatul CE562 cât ºi nelegalitateaîncasãrii ei, faþã de faptul cã nu exista unact administrativ fiscal prin care sã fieindividualizatã563. Pentru a apreciaasupra incidenþei acestui text în privinþataxei speciale de înmatriculare, astfel cuma fost aceasta reglementatã în legislaþianaþionalã, cvasiunanim, instanþelejudecãtoreºti din România au analizatjurisprudenþa Curþii în cauze privindreglementãri similare ale altor statemembre (C-345/93 Nunes Tadeu, C-393/98 Gomes Valente, C-101/00Tulliasiamies ºi Antti Siilin, C-313/05Brzezinski ºi C-290/05 ºi C-333/05 ÁkosNádasdi ºi Németh Ilona) ºi au pronunþatsoluþii de obligare a Statului Român, prinautoritãþile sale, la plata unor despãgubiriconsistente.

În acest context, s-a adoptat Ordo-nanþa de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008pentru instituirea taxei pe poluare pentruautovehicule564, invocându-se scopulasigurãrii protecþiei mediului prin reali-

561 Legea nr.343/2006 a fost publicatã înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din1 august 2006

562 Lucian Gherman, Taxa auto – între taxa deprimã înmatriculare ºi taxa de poluare – soluþiijurisprudenþiale, material prezentat în cadrulcolocviului “Taxa auto din perspectiva dreptuluicomunitar”, organizat de Centrul de Studii de DreptEuropean al Institutului de Cercetãri Juridice dincadrul Academiei Române la Bucureºti, 20 martie2009; Cosmin Flavius Costaº, comentariu laHotãrârea CJCE din 05.12.2006 asupra acþiunilorpreliminare formulate de Hajdu-Bihar MegyeiBirosag ºi Bacs Kiskun Megyei Birosag în cauzelereunite C-290/2005 Nadasdi ºi C-333/2005 Nemeth,în Sergiu Deleanu, Gyula Fabian, Cosmin FlaviusCostaº ºi Bogdan Ioniþã, Curtea de Justiþie

Europeanã, Hotãrâri comentate, Editura WoltersKluvers, Bucureºti 2007 pag.485-488. A se vedeaºi D.C. Ungur, Taxa specialã plãtitã la primaînmatriculare a autoturismelor în România ºiincompatibilitatea acesteia cu dreptul comunitar, înRevista românã de drept comunitar nr. 2/2007, p.52-53.

563 A se vedea Viorel Papu, Mijloace juridicede recuperare a taxei de primã înmatriculare, http://www.juridice.ro.

564 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr.327 din 25 aprilie 2008. Ulterior, actul normativ afost modificat ºi completat prin Ordonanþa deurgenþã a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008pentru instituirea taxei pe poluare pentruautovehicule, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008,


zarea unor programe ºi proiecte pentruîmbunãtãþirea calitãþii aerului ºi pentruîncadrarea în valorile limitã prevãzute delegislaþia comunitarã în acest domeniu,þinând cont de necesitatea adoptãrii demãsuri pentru a asigura respectareanormelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudenþei CJCE. În Notade fundamentare se mai arãta cãGuvernul României a luat decizia dereconsiderare a taxei pe poluarea auto,iar Comisia Europeanã nu a contestatniciodatã instituirea taxei ca atare, ci asolicitat reaºezarea modalitãþii de calculîn sensul armonizãrii legislaþiei româneºticu cea europeanã, invocând necesitatearespectãrii prevederilor art. 90 din Tratat(art. 110 TFUE), potrivit cãrora nici un statmembru nu trebuie sã supunã în moddirect sau indirect produsele din alte statemembre unor impozite interne de oricenatura ar fi acestea, superioare celor carese aplica în mod direct sau indirectproduselor naþionale similare.

1.1. Cauza Tatu (C-402/09)Prin încheierea din 18 iunie 2009,

Tribunalul Sibiu, Secþia comercialã ºi decontencios administrativ, a sesizat Curteade Justiþie a Uniunii Europene cu o între-bare preliminarã referitoare la compa-tibilitatea taxei de poluare instituitã prinO.U.G. nr. 50/2008, cu modificãrileulterioare, cu art. 90 din Tratatul privindinstituirea Comunitãþii Europene, articolce reglementeazã interzicerea impunerii,asupra produselor din alte state membre,

a unor taxe superioare celor care seaplica produselor naþionale.

Tribunalul Sibiu solicita Curþii sãrãspundã la urmãtoarea întrebare:“Contravin dispoziþiile O.U.G. nr. 50/2008cu modificãrile ulterioare dispoziþiilor art.90 din Tratatul CE, se instituie într-adevãro mãsurã cu adevãrat discriminatorie?”

Litigiul principal privea o cerere derestituire a taxei de poluare achitatã înluna iulie 2008, în temeiul O.U.G. nr. 50/2008. Prin acþiunea formulatã, recla-mantul pretindea cã taxa de poluare esteîn realitate o altã formã a taxei de primãînmatriculare, reglementatã anterior deCodul fiscal ºi care a fost deja consideratãde instanþele naþionale ca fiind contrarãdreptului Uniunii Europene. De ase-menea, reclamantul susþinea cã taxa depoluare contravine art. 25, art. 28 ºi art.90 din Tratatul CE.

În motivarea întrebãrii preliminare, searãta cã, analizând dispoziþiile O.U.G. nr.50/2008, cu modificãrile ulterioare, reiesecã pentru un autoturism produs înRomânia sau în alte state membre aleUniunii Europene nu se percepe, la onouã înmatriculare, taxa de poluare, dacãa fost anterior înmatriculat tot în România.Dar se percepe aceastã taxã de poluarela autoturismul produs în þarã sau în altstat membru al Uniunii Europene, dacãeste înmatriculat pentru prima datã înRomânia. Reglementatã în acest mod,taxa de poluare diminueazã sau estedestinatã sã diminueze introducerea înRomânia a unor autoturisme second-

Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 208/2008din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unor mãsuriprivind taxa pe poluare pentru autovehicule,publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 825 din 8 decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþãa Guvernului nr. 218/2008 din 10 decembrie 2008privind modificarea Ordonanþei de urgenþã aGuvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pepoluare pentru autovehicule, publicatã în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 836 din 11decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a

Guvernului nr. 7/2009 din 18 februarie 2009 privindmodificarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernuluinr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentruautovehicule, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009ºi Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 117/2009din 29 decembrie 2009 pentru aplicarea unor mãsuriprivind taxa pe poluare pentru autovehicule,publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 926 din 30 decembrie 2009.


hand deja înmatriculate într-un alt statmembru: cumpãrãtorii sunt orientaþi dinpunct de vedere fiscal sã achiziþionezeautovehicule second-hand deja înmatri-culate în România.

Iar ca urmare a adoptãrii O.U.G. nr.218/2008, intenþia legiuitorului de a influ-enþa alegerea consumatorilor a devenitmai evidentã: a fost înlãturatã taxa depoluare pentru autoturismele noi, Euro 4,capacitate cilindricã mai micã de 2000cm3 (or, este de notorietate ca în Româniasunt produse autoturisme cu acestecaracteristici) care se înmatriculeazãpentru prima datã în România în perioada15.12.2008-31.12.2009, astfel încâtconsumatorii sunt direcþionaþi fie spre unautoturism nou, fie spre un autoturismsecond-hand deja înmatriculat în Ro-mânia565. Se protejeazã astfel producþiainternã, aspect ce reiese explicit dinpreambulul O.U.G. nr. 208/2008 ºi O.U.G.nr. 218/2008, potrivit cãruia ”GuvernulRomâniei se preocupã de luarea mãsu-rilor care sã asigure pãstrarea locurilorde muncã în economia româneascã, iarla un loc de muncã în industria con-structoare sunt patru locuri de muncã înindustria furnizoare”.

Tribunalul Sibiu s-a pronunþat cureferire la acte normative care nu erau învigoare la data plãþii taxei de poluare, dinluna iulie 2008, în vederea înmatriculãriiautoturismului pentru prima datã înRomânia, respectiv O.U.G. nr. 208/2008ºi O.U.G. nr. 218/2008. În fapt, motivareatrebuia sã aibã în vedere prima formã aO.U.G. nr. 50/2008, în baza cãreia s-aperceput taxa de poluare în cazul recla-mantului.

Hotãrârea Curþii (Camera întâi) pro-nunþatã la 7 aprilie 2011 revoluþioneazãpractic jurisprudenþa anterioarã.

Curtea reþine, prin prisma criteriuluidiscriminãrii indirecte, faptul cã este certcã, din punct de vedere formal, regimulde impozitare instituit prin O.U.G. nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici întreautovehicule în funcþie de provenienþa lor,nici între proprietarii acestor vehicule, înfuncþie de cetãþenia sau naþionalitatea lor.Astfel, taxa în cauzã este datoratã inde-pendent de cetãþenia sau naþionalitateaproprietarului vehiculului menþionat, destatul membru în care acest vehicul a fostprodus ºi de împrejurarea dacã este vorbadespre un vehicul cumpãrat pe piaþanaþionalã sau importat. Cu toate acestea,chiar dacã nu sunt întrunite condiþiile uneidiscriminãri directe, un impozit internpoate fi indirect discriminatoriu din cauzaefectelor sale (Hotãrârea Nádasdi ºiNémeth, punctul 47). Pentru a verificadacã o taxã precum cea în cauzã în acþiu-nea principalã creeazã o discriminareindirectã între autovehiculele de ocazieimportate ºi autovehiculele de ocaziesimilare prezente deja pe teritoriulnaþional, este necesar, având în vedereîntrebãrile instanþei naþionale ºi obser-vaþiile prezentate în faþa Curþii, sã seexamineze mai întâi dacã aceastã taxãeste neutrã faþã de concurenþa dintrevehiculele de ocazie importate ºivehiculele de ocazie similare care au fostînmatriculate anterior pe teritoriul naþionalºi au fost supuse, cu ocazia aceleiînmatriculãri, taxei prevãzute de O.U.G.nr. 50/2008. În continuare, va fi necesarsã se examineze neutralitatea aceleiaºitaxe între vehiculele de ocazie importateºi vehiculele de ocazie similare care aufost înmatriculate pe teritoriul naþionalanterior intrãrii în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008.

565 Instanþa a preluat efectiv concluziile luiCosmin Flavius Costaº, Incompatibilitateasuccesivã a reglementãrilor privind taxa auto cudreptul comunitar, material prezentat în cadrulcolocviului “Taxa auto din perspectiva dreptului

comunitar”, organizat de Centrul de Studii de DreptEuropean al Institutului de Cercetãri Juridice dincadrul Academiei Române la Bucureºti, 20 martie2009.


Legat de neutralitatea taxei în privinþavehiculelor de ocazie importate ºi avehiculelor de ocazie similare înmatri-culate anterior pe teritoriul naþional ºisupuse, cu ocazia acelei înmatriculãri,aceleiaºi taxe, potrivit unei jurisprudenþeconstante, existã o încãlcare a articolului110 TFUE atunci când valoarea taxeiaplicate unui vehicul de ocazie importatdepãºeºte valoarea rezidualã a taxeiîncorporate în valoarea vehiculelor deocazie similare deja înmatriculate peteritoriul naþional. În aceastã privinþã,Curtea a precizat cã, din momentulachitãrii unei taxe de înmatriculare într-unstat membru, valoarea acestei taxe seîncorporeazã în valoarea vehiculului.Astfel, atunci când un vehicul înmatriculatîn statul membru în cauzã este, ulterior,vândut ca vehicul de ocazie în acelaºi statmembru, valoarea sa de piaþã, careinclude valoarea rezidualã a taxei deînmatriculare, va fi egalã cu un procentaj,determinat de deprecierea acestuivehicul, din valoarea sa iniþialã (HotãrâreaNádasdi ºi Németh, citatã anterior,punctul 54). Prin urmare, pentru a garantaneutralitatea taxei, valoarea vehiculului deocazie importat reþinutã ca bazã deimpozitare trebuie sã reflecte valoareaunui vehicul similar deja înmatriculat peteritoriul naþional (Hotãrârea Weigel, citatãanterior, punctul 71, ºi Hotãrârea din 20septembrie 2007, Comisia/Grecia, C-74/06, Rep., p. I-7585, punctul 28).

Pentru a obþine acest rezultat, depre-cierea realã a vehiculelor de ocazieimportate trebuie luatã în considerare lacalcularea valorii taxei. Aceastã luare înconsiderare nu trebuie în mod necesarsã dea naºtere la o evaluare sau la oexpertizã a fiecãrui vehicul. Astfel, evitânddificultãþile inerente unui astfel de sistem,un stat membru poate stabili, prin inter-mediul unor bareme forfetare determinatede un act cu putere de lege sau de un actadministrativ ºi calculate pe baza unorcriterii precum vechimea, rulajul, starea

generalã, modul de propulsie, marca saumodelul vehiculului, o valoare avehiculelor de ocazie care, ca regulãgeneralã, ar fi foarte apropiatã devaloarea lor realã (Hotãrârile citateanterior Gomes Valente, punctul 24,Weigel, punctul 73, ºi Comisia/Grecia,punctul 29). Aceste criterii obiective careservesc la evaluarea deprecierii auto-vehiculelor nu au fost enumerate de Curteîntr-o manierã imperativã (HotãrâreaComisia/Grecia, citatã anterior, punctul37). Prin urmare, acestea nu trebuie înmod necesar sã fie aplicate cumulativ. Cutoate acestea, aplicarea unui baremîntemeiat pe un singur criteriu de depre-ciere, precum vechimea autovehiculului,nu garanteazã cã baremul reflectãdeprecierea realã a acestor vehicule (ase vedea în acest sens Hotãrârile citateanterior Gomes Valente, punctele 28 ºi29, precum ºi Comisia/Grecia, punctele38-42). În special, în lipsa luãrii înconsiderare a rulajului, baremul reþinut delegislaþia în cauzã nu conduce, ca regulãgeneralã, la o aproximare rezonabilã avalorii reale a vehiculelor de ocazieimportate (Hotãrârea Comisia/Grecia,citatã anterior, punctul 43).

În acþiunea principalã, din dosarulprezentat Curþii reiese fãrã echivoc cãvaloarea taxei este stabilitã, pe de o parte,în funcþie de parametri care reflectã într-oanumitã mãsurã poluarea cauzatã devehicul, precum capacitatea cilindricã aacestuia ºi norma Euro cãreia îi cores-punde, ºi, pe de altã parte, þinând seamade deprecierea vehiculului menþionat.Aceastã depreciere, care conduce lareducerea valorii obþinute pe bazaparametrilor de mediu, este determinatãnu numai în funcþie de vechimea vehi-culului [elementul E în formulele prevã-zute la articolul 6 alineatul (1) din O.U.G.nr. 50/2008], ci ºi, astfel cum rezultã dinarticolul 6 alineatul (3) din O.U.G. nr. 50/2008 ºi din articolele 4 ºi 5 din normelemetodologice, de rulajul mediu anual real


al acestuia din urmã, cu condiþia ca odeclaraþie care sã ateste acest rulaj sã fifost depusã de contribuabil. Pe de altãparte, în cazul în care apreciazã cãvechimea ºi rulajul mediu anual real nureflectã, în mod corect ºi suficient,deprecierea realã a vehiculului, contri-buabilul poate, în temeiul articolului 10 dinO.U.G. nr. 50/2008, sã cearã ca aceastasã fie determinatã printr-o expertizã alecãrei costuri, suportate de contribuabil, nupot depãºi costul operaþiunilor aferenteexpertizei.

Prin introducerea, în calculul taxei, avechimii vehiculului ºi a rulajului mediuanual real al acestuia ºi prin adãugarea,la aplicarea acestor criterii, a luãrii înconsiderare facultative, cu costurineexcesive, a stãrii acestui vehicul ºi adotãrilor sale prin intermediul uneiexpertize obþinute din partea autoritãþilorcompetente în materie de înregistrare aautovehiculelor, o reglementare precumcea în cauzã în acþiunea principalãgaranteazã cã valoarea taxei este redusãîn funcþie de o aproximare rezonabilã avalorii reale a vehiculului.

Aceastã concluzie este confirmatã deîmprejurarea cã, în baremele forfetarecare figureazã în anexa nr. 4 la O.U.G.nr. 50/2008, s-a þinut seama în modcorespunzãtor de faptul cã diminuareaanualã a valorii autovehiculelor este îngeneral mai mare de 5 % ºi cã aceastãdepreciere nu este linearã, în special înprimii ani, în care se dovedeºte mult maipronunþatã decât ulterior (a se vedeaHotãrârea Comisia/Grecia, citatã anterior,punctul 43 ºi jurisprudenþa citatã).

Curtea reþine cã guvernul român aapreciat în mod întemeiat cã criteriile dedepreciere referitoare la starea vehicululuiºi a dotãrilor sale nu pot fi aplicatecorespunzãtor decât prin recurgerea la overificare individualã a acestui vehicul decãtre un expert ºi cã, pentru ca expertizelesã nu aibã loc prea frecvent ºi sã nuîngreuneze astfel, atât din punct de

vedere administrativ, cât ºi financiar,sistemul instituit, contribuabilului i se ceresã suporte costurile expertizei.

Din consideraþiile de mai sus rezultãcã un sistem precum cel instituit prinO.U.G. nr. 50/2008, care ia în consi-derare, la calcularea taxei de înmatri-culare, deprecierea autovehiculului prinutilizarea unor bareme forfetare, detaliateºi fundamentate din punct de vederestatistic, bazate pe elementele referitoarela vechimea ºi la rulajul mediu anual realale acestui vehicul, la care se poateadãuga, la cererea contribuabilului ºi pecheltuiala acestuia, realizarea uneiexpertize cu privire la starea generalã avehiculului menþionat ºi a dotãrilor sale,asigurã cã aceastã taxã, atunci când esteaplicatã vehiculelor de ocazie importate,nu depãºeºte valoarea rezidualã a taxeimenþionate încorporatã în valoareavehiculelor de ocazie similare care au fostînmatriculate anterior pe teritoriul naþionalºi au fost supuse, cu ocazia aceleiînmatriculãri, taxei prevãzute de O.U.G.nr. 50/2008.

Referitor la neutralitatea taxei înprivinþa vehiculelor de ocazie importateºi a vehiculelor de ocazie similare înmatri-culate pe teritoriul naþional anteriorinstituirii taxei menþionate, Curtea con-statã cã domnul Tatu subliniazã cã pune-rea în circulaþie în România a unui vehiculde ocazie cumpãrat într-un alt statmembru implicã plata taxei pe poluare, ºianume, în ceea ce îl priveºte, o taxã învaloare de 7 595 de lei pentru un vehiculcu o capacitate cilindricã de 2 155 cm3,care respectã norma Euro 2 ºi a fostconstruit în 1997, în timp ce cumpãrarea,pe piaþa româneascã a vehiculelor deocazie, a unui vehicul înmatriculat înRomânia anterior intrãrii în vigoare aO.U.G. nr. 50/2008 ºi având exactaceeaºi vechime ºi aceleaºi caracteristicitehnice ca ºi vehiculul importat menþionatva fi, în principiu, mult mai interesantã dinpunct de vedere financiar, întrucât nicio


taxã cu o valoare analogã celei impuseprin O.U.G. nr. 50/2008 nu este datoratãsau încorporatã în valoarea acestuivehicul cumpãrat pe piaþa româneascã.

La rândul sãu, guvernul român susþinecã articolul 110 TFUE nu aduce atingereautonomiei fiscale a statelor membre ºicã atractivitatea pieþei româneºti avehiculelor de ocazie în raport cu piaþavehiculelor de ocazie importate, eviden-þiatã de domnul Tatu, se datoreazãîmprejurãrii cã O.U.G. nr. 50/2008 nu seaplicã vehiculelor care au fost înma-triculate în România anterior intrãrii învigoare a acestei ordonanþe. Acestguvern invocã, în aceastã privinþã, punctul49 din Hotãrârea Nádasdi ºi Németh,citatã anterior, în care Curtea ar fi declaratîn esenþã cã articolul 110 TFUE nu poatefi invocat în mod util pentru a stabili unefect discriminatoriu al unei taxe pentrusimplul motiv cã aceasta se aplicã unorvehicule înmatriculate dupã intrarea învigoare a legii privind aceastã taxã, iarnu ºi celor înmatriculate anterior acesteiintrãri în vigoare.

În aceastã privinþã, trebuie amintit maiîntâi, astfel cum Curtea a arãtat la punctul49 din Hotãrârea Nádasdi ºi Németh,citatã anterior, cã articolul 110 TFUE nuurmãreºte sã împiedice un stat membrusã introducã impozite noi sau sã modificecota ori baza impozabilã a impozitelorexistente.

În plus ºi cu siguranþã, atunci când unstat membru introduce o nouã legefiscalã, acesta stabileºte aplicarea legiirespective începând de la o anumitã datã.Prin urmare, taxa aplicatã dupã intrareaîn vigoare a acestei legi poate fi diferitãde taxa fiscalã în vigoare anterior. Astfelcum a constatat Curtea la punctul 49 dinHotãrârea Nádasdi ºi Németh menþio-natã, pe care guvernul român a invocat-o,împrejurarea respectivã nu poate, prin eaînsãºi, sã fie consideratã ca având unefect discriminatoriu între situaþiile con-stituite anterior ºi cele care suntposterioare intrãrii în vigoare a noii norme.

În schimb, din Hotãrârea Nádasdi ºiNémeth menþionatã nu rezultã în niciunfel cã competenþa statelor în stabilirearegimului unor noi taxe este nelimitatã.Dimpotrivã, potrivit unei jurisprudenþeconstante, interdicþia prevãzutã la articolul110 TFUE trebuie sã se aplice de fiecaredatã când un impozit fiscal este de naturãsã descurajeze importul de bunuri prove-nind din alte state membre favorizândprodusele naþionale (a se vedea în acestsens Hotãrârea din 3 martie 1988,Bergandi, 252/86, Rec., p. 1343, punctul25, Hotãrârea din 7 decembrie 1995,Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94, Rec.,p. I-4385, punctul 29, precum ºi Hotãrâreadin 8 noiembrie 2007, StadtgemeindeFrohnleiten ºi GemeindebetriebeFrohnleiten, C-221/06, Rep., p. I-9643,punctul 40).

Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit desensul ºi de obiectivul sãu dacã statelormembre le-ar fi permis sã instituie noi taxecare au ca obiect sau ca efect descu-rajarea vânzãrii de produse importate înfavoarea vânzãrii de produse similaredisponibile pe piaþa naþionalã ºi introdusepe aceastã piaþã înainte de intrarea învigoare a taxelor menþionate. O astfel desituaþie ar permite statelor membre sãeludeze, prin instituirea unor impoziteinterne al cãror regim este stabilit astfelîncât sã aibã efectul descris mai sus,interdicþiile prevãzute la articolele28 TFUE, 30 TFUE ºi 34 TFUE.

În ceea ce priveºte taxele aplicateautovehiculelor, din lipsa unei armonizãriîn materie rezultã cã fiecare stat membrupoate sã stabileascã regimul acestormãsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri.Astfel de aprecieri, asemenea mãsuriloradoptate pentru punerea lor în aplicare,trebuie însã sã fie lipsite de efectul descrisla punctul precedent (a se vedea în acestsens Hotãrârea din 21 martie 2002, CuraAnlagen, C-451/99, Rec., p. I-3193,punctul 40, Hotãrârea din 15 septembrie2005, Comisia/Danemarca, C-464/02,


Rec., p. I-7929, punctul 74, ºi Hotãrâreadin 1 iunie 2006, De DanskeBilimportører, C-98/05, Rec., p. I-4945,punctul 28). În aceastã privinþã, trebuieamintit cã autovehiculele prezente pepiaþa unui stat membru sunt „produsenaþionale” ale acestuia în sensularticolului 110 TFUE. Atunci când acesteproduse sunt puse în vânzare pe piaþavehiculelor de ocazie a acestui statmembru, ele trebuie considerate „produsesimilare” vehiculelor de ocazie importatede acelaºi tip, cu aceleaºi caracteristiciºi aceeaºi uzurã. Astfel, vehiculele deocazie cumpãrate pe piaþa statuluimembru menþionat ºi cele cumpãrate, înscopul importãrii ºi punerii în circulaþie înacest stat, în alte state membre constituieproduse concurente (a se vedea înspecial Hotãrârile citate anterior Comisia/Danemarca, punctul 17, precum ºiKalinchev, punctele 32 ºi 40).

Din principiile amintite mai sus rezultãcã articolul 110 TFUE obligã fiecare statmembru sã aleagã taxele aplicateautovehiculelor ºi sã le stabileascãregimul astfel încât acestea sã nu aibãca efect favorizarea vânzãrii vehiculelorde ocazie naþionale ºi descurajarea, înacest mod, a importului de vehicule deocazie similare.

În acþiunea principalã, în pofida pre-zenþei necontestate a unor date statisticecare demonstreazã o scãdere foarteconsiderabilã a înmatriculãrilor devehicule de ocazie importate în Româniade la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, guvernul român a subliniat în faþaCurþii cã obiectivul primordial urmãrit deaceastã reglementare este cel alprotecþiei mediului.

Cu toate acestea, din dosarulprezentat Curþii rezultã fãrã echivoc cãreglementarea menþionatã are ca efectfaptul cã vehiculele de ocazie importateºi caracterizate printr-o vechime ºi ouzurã importante sunt supuse, în pofidaaplicãrii unei reduceri ridicate a valorii

taxei pentru a þine seama de deprecierealor, unei taxe care se poate apropia de30 % din valoarea lor de piaþã, în timp cevehiculele similare puse în vânzare pepiaþa naþionalã a vehiculelor de ocazie nusunt în niciun fel grevate de o astfel desarcinã fiscalã. Nu se poate contesta cã,în aceste condiþii, O.U.G. nr. 50/2008 areca efect descurajarea importãrii ºi puneriiîn circulaþie în România a unor vehiculede ocazie cumpãrate în alte statemembre. În aceastã privinþã, trebuieprecizat, în lumina principiilor amintite lapunctele 50-53 din prezenta hotãrâre, cã,deºi statele membre pãstreazã, în materiefiscalã, competenþe extinse care le permitsã adopte o mare varietate de mãsuri,acestea trebuie totuºi sã respecte inter-dicþia prevãzutã la articolul 110 TFUE. Înplus, trebuie sã se constate, astfel cum asubliniat în mod corect domnul Tatu, cãobiectivul protecþiei mediului menþionat deguvernul român, care se materializeazãîn faptul, pe de o parte, de a împiedica,prin aplicarea unei taxe disuasive,circulaþia în România a unor vehiculedeosebit de poluante, precum cele carecorespund normelor Euro 1 ºi Euro 2 ºicare au o capacitate cilindricã mare, ºi,pe de altã parte, de a folosi veniturilegenerate de aceastã taxã pentrufinanþarea unor proiecte de mediu, arputea fi realizat mai complet ºi maicoerent aplicând taxa pe poluare oricãruivehicul de acest tip care a fost pus încirculaþie în România. O astfel de taxare,a cãrei punere în aplicare în cadrul uneitaxe anuale rutiere este perfect posibilã,nu ar favoriza piaþa naþionalã a vehiculelorde ocazie în detrimentul punerii în circu-laþie a vehiculelor de ocazie importate ºiar fi, în plus, conformã principiului polua-torul plãteºte.

Curtea a rãspuns la întrebarea adre-satã în sensul cã articolul 110 TFUEtrebuie interpretat în sensul cã se opuneca un stat membru sã instituie o taxã pepoluare aplicatã autovehiculelor cu ocazia


primei lor înmatriculãri în acest statmembru, dacã regimul acestei mãsurifiscale este astfel stabilit încât descu-rajeazã punerea în circulaþie, în statulmembru menþionat, a unor vehicule deocazie cumpãrate în alte state membre,fãrã însã a descuraja cumpãrarea unorvehicule de ocazie având aceeaºivechime ºi aceeaºi uzurã de pe piaþanaþionalã.

O soluþie similarã au primit, prin ordo-nanþele din 8 aprilie 2011, ºi cauzelereunite C-136/10 - Daniel Ionel Obreja /Ministerul Economiei ºi Finanþelor,Direcþia Generalã a Finanþelor Publice ajudeþului Mureº ºi C-178/10 - MinisterulFinanþelor ºi Economiei, D.G.F.P. Mureº,Administraþia Finanþelor Publice Târgu-Mureº / S.C. Darmi S.R.L.566; C-336/10 -Administraþia Finanþelor Publice aMunicipiului Târgu-Jiu, AdministraþiaFondului pentru Mediu / Victor Vinel Ijac;C-377/10 - Adrian Bãilã / AdministraþiaFinanþelor Publice a Municipiului Craiova,Administraþia Fondului Pentru Mediu;cauzele reunite C-29/11 - Aurora Ileanaªfichi / D.G.F.P. Suceava – AdministraþiaFinanþelor Publice Suceava, AdministraþiaFondului pentru Mediu567 ºi C-30/11 -Adrian Ilaº / D.G.F.P. Suceava –Administraþia Finanþelor Publice Suceava,Administraþia Fondului pentru Mediu568.

1.2. Cauza Nisipeanu (C-263/10)Tribunalul Gorj - Secþia comercialã ºi

de contencios administrativ, prin sentinþanr. 585 din 24 martie 2010569, a sesizatCurtea de Justiþie a Uniunii Europene cumai multe întrebãri preliminare pentruinterpretarea art. 110 din Tratatul privindFuncþionarea Uniunii Europene.

Întrebãrile preliminare ridicate au fosturmãtoarele:

1. Articolul 110 din Tratatul privindFuncþionarea Uniunii Europene trebuieinterpretat în sensul cã impozitele internediscriminatorii pe care le interzice includºi taxa reglementatã în legislaþia Româ-niei prin O.U.G. nr. 50/2008 pentru insti-tuirea taxei de poluare pentru auto-vehicule, aºa cum a fost modificatã prinO.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 ºi O.U.G. nr. 117/2009?

2. Articolul 110 din Tratatul privindFuncþionarea Uniunii Europene permiteRomâniei ca, prin intermediul legislaþieinaþionale, sã instituie la emiterea O.U.G.nr. 50/2008, începând cu 1 iulie 2008,criteriul “primei înmatriculãri în România”,aºa cum este prevãzut în articolul 4 literaa al ordonanþei, aceasta fiind o cerinþãobiectivã conform dispoziþiilor Tratatului?

3. Articolul 110 din Tratatul privindFuncþionarea Uniunii Europene autori-

566 A se vedea http://curia.europa.eu/en/content/juris/c2_ juris.htm.

567 A se vedea Ordonanþa preºedintelui Curþiidin 9 martie 2011.

568 Articolul 110 TFUE trebuie interpretat însensul cã se opune ca un stat membru sã instituieo taxã pe poluare aplicatã autovehiculelor cu ocaziaprimei lor înmatriculãri în acest stat membru, dacãregimul acestei mãsuri fiscale este astfel stabilitîncât descurajeazã punerea în circulaþie, în statulmembru menþionat, a unor vehicule de ocaziecumpãrate în alte state membre, fãrã însã adescuraja cumpãrarea unor vehicule de ocazieavând aceeaºi vechime ºi aceeaºi uzurã de pe piaþanaþionalã.

569 Soluþia proceduralã aleasã de TribunalulGorj, Secþia comercialã ºi de contenciosadministrativ este una eronatã. Potrivit dispoziþiilorart. 255 din Codul de procedurã civilã, hotãrârileprin care se rezolvã fondul cauzei în prima instanþãse numesc sentinþe, iar hotãrârile prin care sesoluþioneazã apelul, recursul, precum ºi recursul îninteresul legii se numesc decizii. Toate celelaltehotãrâri date de instanþã în cursul judecãþii senumesc încheieri. Sigur, existã ºi norme carederogã de la prevederile art. 255 din Codul deprocedurã civilã, spre exemplu declarareanecompetenþei ori soluþia asupra strãmutãrii seefectueazã prin sentinþe, chiar dacã nu rezolvãfondul, dar în acest mod se finalizeazã procesul lainstanþa respectivã.


zeazã România, ca stat membru alUniunii Europene, sã aplice [începând] cu1 iulie 2008 taxa pe poluare vehiculelorde ocazie importate din Comunitate saudobândite din achiziþii intracomunitare ºiînmatriculate pentru prima datã înRomânia, în timp ce pentru vehiculele deocazie cumpãrate din România taxa pepoluare nu este perceputã?

4. Articolul 110 din Tratatul privindFuncþionarea Uniunii Europene permiteca România sã acorde, conform legislaþieiinvocate, scutirea de platã a taxei pepoluare doar autoturismelor “autovehi-culele M1 cu norma de poluare euro 4 acãror capacitate cilindricã nu depãºeºte2000 centimetri cubi, toate autovehiculeleN1 cu norma de poluare Euro 4, care seînmatriculeazã pentru prima datã înRomânia sau în alte state membre aleUniunii Europene în perioada 15 decem-brie 2008 - 31 decembrie 2009”, în timpce pentru autoturismele noi cu altecaracteristici decât cele expuse scutireanu este acordatã?

5. Articolul 110 din Tratatul privindFuncþionarea Uniunii Europene trebuieinterpretat în sensul cã permite Românieisã protejeze industria naþionalã aautomobilelor, întrucât taxa de poluare seachitã doar pentru autoturismele secondhand importate ºi înmatriculate din Uniunesau din achiziþii intracomunitare, în timpce ea nu este perceputã pentru autotu-rismele second hand deja înmatriculateîn România ºi care fac obiectul revânzãriipe teritoriul acesteia?

6. Constituie situaþiile expuse o taxarediscriminatorie, interzisã de dispoziþiileart. 110 din Tratatul privind FuncþionareaUniunii Europene, în condiþia în carecriteriul “primei înmatriculãri în România”prevãzut de articolul 4 litera a din O.U.G.nr. 50/2008 nu este unul obiectiv raportatla scopul declarat al instituirii taxei pepoluare prin aplicarea principiului“poluatorul plãteºte” însã taxa fiind legatãde acest criteriu, protejeazã producþia

naþionalã a autoturismelor noi precum ºipiaþa internã a autoturismelor secondhand?

Spre deosebire de Tatu (C-402/09), încauza Nisipeanu (C-263/10) s-au pus îndiscuþie variantele taxei de poluareaplicabile în perioada 15 decembrie 2008– 31 decembrie 2010.

S-a constatat cã, astfel cum a arãtatCurtea la punctul 58 din Hotãrârea Tatu,o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul cã autovehiculelede ocazie importate ºi caracterizateprintr-o vechime ºi o uzurã importantesunt supuse, în pofida aplicãrii uneireduceri mari a cuantumului taxei pentrua þine seama de deprecierea lor, unei taxecare se poate apropia de 30 % dinvaloarea lor de piaþã, în timp ce vehiculelesimilare puse în vânzare pe piaþanaþionalã a vehiculelor de ocazie nu suntîn niciun fel grevate de o astfel de sarcinãfiscalã. Nu se poate contesta cã, în acestecondiþii, reglementarea naþionalã menþio-natã are ca efect descurajarea importãriiºi punerii în circulaþie în România a unorautovehicule de ocazie cumpãrate din altestate membre.

Aceleaºi consideraþii se impun în ceeace priveºte regimul de impozitare prevã-zut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum afost modificatã prin O.U.G. nr. 208/2008,O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009ºi, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel,din dosarul cauzei rezultã cã toateversiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 menþin un regim de impozitare caredescurajeazã înmatricularea în Româniaa unor autovehicule de ocazie cumpãratedin alte state membre ºi care se caracte-rizeazã printr-o uzurã ºi o vechimeimportante, în timp ce vehiculele similarepuse în vânzare pe piaþa naþionalã avehiculelor de ocazie nu sunt în niciun felgrevate de o asemenea sarcinã fiscalã.Pe de altã parte, cu ocazia ºedinþei, carea avut loc dupã pronunþarea HotãrâriiTatu, citatã anterior, guvernul român nu


a susþinut cã ar exista o diferenþã rele-vantã, în scopul examinãrii compatibilitãþiicu articolul 110 TFUE a unei taxe precumcea reglementatã de O.U.G. nr. 50/2008,între versiunea iniþialã a O.U.G. nr. 50/2008 ºi versiunile ulterioare ale acesteia.

În sfârºit, s-a amintit cã obiectivulprotecþiei mediului, care se materializeazãîn faptul, pe de o parte, de a împiedica,prin aplicarea unei taxe disuasive,circulaþia în România a unor vehiculedeosebit de poluante, precum cele carecorespund normelor Euro 1 ºi Euro 2 ºicare au o capacitate cilindricã mare, ºi,pe de altã parte, de a folosi veniturilegenerate de aceastã taxã pentru finan-þarea unor proiecte de mediu, ar putea firealizat mai complet ºi mai coerentaplicând taxa pe poluare oricãrui vehiculde acest tip care a fost pus în circulaþie înRomânia. O astfel de taxare, a cãreipunere în aplicare în cadrul unei taxeanuale rutiere este perfect posibilã, nu arfavoriza piaþa naþionalã a vehiculelor deocazie în detrimentul punerii în circulaþiea vehiculelor de ocazie importate ºi ar fi,în plus, conformã principiului poluatorulplãteºte (Hotãrârea Tatu, citatã anterior,punctul 60).

Având în vedere consideraþiile careprecedã, trebuie sã se rãspundã la prima,la a doua, la a treia, la a cincea ºi la aºasea întrebare adresate cã articolul 110TFUE trebuie interpretat în sensul cã seopune ca un stat membru sã instituie otaxã pe poluare aplicatã autovehiculelorcu ocazia primei lor înmatriculãri în aceststat membru dacã regimul acestei mãsurifiscale este astfel stabilit încât descu-rajeazã punerea în circulaþie în statulmembru menþionat a unor vehicule deocazie cumpãrate din alte state membre,fãrã însã a descuraja cumpãrarea unorvehicule de ocazie având aceeaºivechime ºi aceeaºi uzurã de pe piaþanaþionalã.

Întrucât acest rãspuns permite instan-þei de trimitere sã soluþioneze acþiunea

principalã, care priveºte taxa plãtitã laînmatricularea unui vehicul cu norma depoluare Euro 2, nu este necesar sã serãspundã la a patra întrebare adresatã,care priveºte exceptarea de la taxainstituitã prin O.U.G. nr. 50/2008 înfavoarea persoanelor care înmatriculeazãîn România anumite autovehicule cunorma de poluare Euro 4.

Cu ocazia ºedinþei publice din cadrulfazei orale a prezentei cauze, guvernulromân a solicitat Curþii sã limiteze efecteleîn timp ale hotãrârii sale.

În conformitate cu o jurisprudenþãconstantã, interpretarea unei norme adreptului Uniunii datã de Curte lãmureºteºi precizeazã semnificaþia ºi domeniul deaplicare al acestei norme, astfel cumtrebuie sau cum ar fi trebuit sã fie înþe-leasã ºi aplicatã de la intrarea sa învigoare. Rezultã cã norma astfelinterpretatã poate ºi trebuie sã fie aplicatãºi raporturilor juridice nãscute înainte dehotãrârea Curþii.

Totuºi, în mod excepþional, în apli-carea principiului general al securitãþiijuridice, inerent ordinii juridice a Uniunii,Curtea poate sã limiteze posibilitatea dea se invoca o dispoziþie pe care ainterpretat-o. Pentru a putea impune oastfel de limitare, este necesarã întrunireaa douã criterii, ºi anume buna-credinþã acelor interesaþi ºi riscul unor perturbãrigrave.

În ceea ce priveºte riscul unor pertur-bãri grave, existenþa unor consecinþefinanciare care ar rezulta pentru un statmembru dintr-o hotãrâre preliminarã nujustificã, prin ea însãºi, limitarea în timpa efectelor acestei hotãrâri. Statuluimembru care solicitã o astfel de limitareîi revine obligaþia de a prezenta în faþaCurþii date cifrice care sã stabileascãriscul unor repercusiuni economice grave.

Or, în ceea ce priveºte repercusiunileeconomice care pot decurge din prezentahotãrâre, prin care Curtea a declarat cãdreptul Uniunii se opune unui regim de


impozitare precum cel instituit prin O.U.G.nr. 50/2008, guvernul român s-a limitat înesenþã la menþionarea numãrului mare decereri de rambursare a taxei percepute,care s-ar ridica la aproximativ 40.000, ºisã facã referire la criza economicã de careeste afectatã România.

În lipsa unor date cifrice mai precisecare sã permitã sã se concluzioneze cãeconomia româneascã riscã sã fie seriosafectatã de repercusiunile prezenteihotãrâri, Curtea a constatat cã guvernulromân nu a fãcut dovada criteriului privindexistenþa unor perturbãri grave.

În aceste condiþii, fãrã a mai consideranecesar sã verifice îndeplinirea criteriuluiprivind buna-credinþã a celor interesaþi,Curtea a respins cererea de limitare întimp a efectelor hotãrârii sale.

Soluþii similare570 au primit, prinordonanþele din 13 iulie 2011, cauzeleC-335/10 - Claudia Norica Vijulan /Administraþia Finanþelor Publice aMunicipiului Târgu-Jiu, AdministraþiaFondului pentru Mediu; C-438/10 - LiliaDruþu / D.G.F.P. Bacãu, AdministraþiaFinanþelor Publice Bacãu; C-573/10 -Sergiu Alexandru Micºa / AdministraþiaFinanþelor Publice Lugoj, D.G.F.P. Timiº,Administraþia Fondului pentru Mediu571.

Hotãrârea din 7 iulie 2011 din cauzaNisipeanu a confirmat faptul cã toatevariantele taxei de poluare, anterioaredatei de 1 ianuarie 2011572, suntincompatibile cu art. 110 TFUE.

2. Efectele jurisprudenþei diver-gente

Cum arãtam pe larg într-un studiuanterior573, interpretãrile divergente dateprin soluþii irevocabile de instanþelejudecãtoreºti nu au ca efect, de principiu,naºterea vreunei speranþe legitimeocrotite de art. 1 din Protocolul adiþionalnr. 1 la Convenþie, pentru partea care apierdut, inclusiv pentru faptul cã nu au obazã suficientã în dreptul intern,caracterizatã printr-o jurisprudenþã binestabilitã a instanþelor.

Decizia de inadmisibilitate din 3 aprilie2012 din cauzele reunite Coriolan GabrielIoviþoni ºi alþii împotriva României(cererile nr. 57583/10, 1245/11 ºi 4189/11) nu putea face abstracþie de la acestlucru.

Evoluþia jurisprudenþialã a CJUE a fostcel puþin surprinzãtoare, atât pentruinstanþele naþionale, cât ºi pentru doctrinã,Curtea efectuând comparaþia produsuluinaþional similar cu vehiculele de ocazieimportate anterior importului efectuat de

570 Articolul 110 TFUE trebuie interpretat însensul cã se opune ca un stat membru sã instituieo taxã pe poluare aplicatã autovehiculelor cu ocaziaprimei lor înmatriculãri în acest stat membru dacãregimul acestei mãsuri fiscale este astfel stabilitîncât descurajeazã punerea în circulaþie, în statulmembru menþionat, a unor vehicule de ocaziecumpãrate în alte state membre, fãrã însã adescuraja cumpãrarea unor vehicule de ocazieavând aceeaºi vechime ºi aceeaºi uzurã de pe piaþanaþionalã.

571 Prin Ordonanþa preºedintelui Curþii din 31ianuarie 2011 s-a respins cererea Curþii de ApelTimiºoara de judecare a cauzei C-573/10 potrivitprocedurii accelerate prevãzute la articolul 104a dinRegulamentul de procedurã al Curþii de Justiþie.

572 Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unormãsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule,

publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 825 din 8 decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþãa Guvernului nr. 218/2008 din 10 decembrie 2008privind modificarea Ordonanþei de urgenþã aGuvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pepoluare pentru autovehicule, publicatã în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 836 din 11decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã aGuvernului nr. 7/2009 din 18 februarie 2009 privindmodificarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernuluinr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentruautovehicule, publicatã în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009

573 A se vedea Dragoº Cãlin, Lipsa unei„speranþe legitime” în cazul recalculãrii pensiilor.Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia deinadmisibilitate în cauza Dumitru David ºi alþiiîmpotriva României, Revista Jurisclasor CEDO -Aprilie 2012, www.hotararicedo.ro.


Ioan Tatu ºi înmatriculate înainte deaplicarea O.U.G. nr. 50/2008 în forma sainiþialã (01.07.2008).

Curtea de Justiþie a Uniunii Europenea analizat o situaþie care are în vedereproduse similare nesupuse taxei depoluare, folosind criteriul efectului descu-rajant al taxei asupra importurilor ºiconcluzionând cã taxa aplicatã recla-mantului pentru tipul de vehicul din speþãeste indirect discriminatorie din perspec-tiva art. 110 TFUE574. În plus, aºa cumCurtea arãta în jurisprudenþa sa ante-rioarã, diferenþele între sarcinile fiscaleaplicabile aceleiaºi categorii de produseînainte ºi dupã intrarea în vigoare a uneiprevederi legale sunt inerente exercitãriisuveranitãþii fiscale pãstrate de un statmembru, atât în privinþa instituirii unei noitaxe, cât ºi a stabilirii unor noi valori prinajustarea nivelului acesteia. Or, CJUE a

depãºit acest cadru ºi a efectuat o analizãasupra unei sarcini fiscale interne a unuistat membru.

E evident cã hotãrârile divergente nucreeazã un drept de proprietate, ci suntîn mãsurã sã determine doar obligareaunor state, sub imperiul Convenþiei, laplata unor despãgubiri pentru jurispru-denþa neunitarã sau, mai degrabã, pentrulipsa unor mijloace adecvate în realizareasa, în limitele art. 14 din Convenþie ºi art.1 din Protocolul nr. 12 adiþional la Con-venþie, combinate cu art. 6 din Convenþie.

Mai mult, fiind vorba ºi de un revirimentde jurisprudenþã al instanþei de laLuxemburg, cu atât mai mult interpretãrilediferite date de instanþele naþionale erauinerente, dreptul invocat de reclamanþineavând o bazã suficientã în dreptulintern, caracterizatã printr-o jurisprudenþãbine stabilitã a instanþelor judecãtoreºti.

574 A se vedea Beatrice Andreºan-Grigoriu,Analiza hotãrârii Curþii în cauza C-402/09, Tatu,

h t t p : / / w w w . i n m - l e x . r o / u e / r e s u r s e /documente-taxa-auto/tatu/

Din jurisprudenþa recentã a Curþii Europene a Drepturilor ... fileCurtea Europeanã a Drepturilor...

Documents

Transcript of Din jurisprudenþa recentã a Curþii Europene a Drepturilor ... fileCurtea Europeanã a Drepturilor...