Tema 8: Apărarea dreptului de proprietate

I.Noțiunea și clasificarea mijloacelor de apărare a dreptului de proprietateII.Acțiunea în revendicareIII.Acțiunea negatorie

I.Noțiunea și clasificarea mijloacelor de apărare a dreptului de proprietateDreptul de proprietate constituie una din valorile ocrotite îndeosebi de către toate ramurile de drept. Un rol important în apărarea dreptului de proprietate revine dreptului civil.

Mijloacele juridice de apărare a dreptului de proprietate, prevăzute de legislația civilă, se împart în 2 categorii:

1.mijloace juridice specifice- acele mijloace care se fundamentează direct pe dreptul de proprietate, adică, în cazul încălcării dreptului de proprietate, persoana lezată se adresează în justiție cu o acțiune reală, prin care solicită în mod direct apărarea dreptului său de proprietate.

2.mijloace juridice nespecifice- acele mijloace care se fundamentează pe drepturi de creanță, dar care în mod indirect au ca efect apărarea dreptului de proprietate. De ex., acțiunile privind repararea prejudiciilor cauzate, acțiunile privind anularea actelor juridice ilegale etc. Specific pentru aceste acțiuni este faptul că scopul lor de bază constă în apărarea drepturilor de creanță (apărarea unui drept de creanță), însă, în mod indirect, asemenea acțiuni au ca efect și protejarea/apărarea proprietății.

Avem 2 categorii de acțiuni reale:-acțiunea în revendicare-acțiunea negatorie

II.Acțiunea în revendicareAcțiunea în revendicare este mijlocul juridic prin care proprietarul neposesor solicită posesorului neproprietar restituirea bunurilor din posesie nelegitimă.Acțiunea în revendicare se caracterizează prin următoarele caractere juridice:

a.este o acțiune reală, în sensul că se întemeiază pe un drept real și concomitent are ca scop apărarea unui asemenea drept. Acțiunea în revendicare are ca scop obținerea exact a bunului de care proprietarul a fost deposedat.

b.este o acțiune petitorie, în sensul că poate fi exercitată doar de către persoana care are calitatea de proprietar. Alte persoane nu pot exercita o asemenea acțiune.

c.caracterul prescriptibil. Acțiunea în revendicare nu este analizată de către legiuitor ca o acțiune inprescriptibilă și, respectiv, nu este atribuită în lista acestora. Pe cale de consecință, acțiunea în revendicare este supusă regulii generale a prescriptibilității- 3 ani.

II.1 Elementele acțiunii în revendicarePărțile acțiunii în revendicare sunt reclamantul și pîrîtul. Reclamant este persoana care are calitatea de proprietar, iar pîrîtul este persoana în posesia căreia se află bunul la momentul revendicării.

P x y z

Obiectul revendicării îl constituie doar bunurile individual determinate și care sunt în natură la momentul exercitării acțiunii în revendicare.Din contra, nu pot constitui obiect al revendicării bunurile generice, deoarece scopul acțiunii este de a obține posesia exact asupra bunului de care proprietarul a fost deposedat și nu obținerea unor bunuri similare.La fel, bunul supus revendicării trebuie să existe în natură la momentul revendicării.Dacă bunul piere, atunci în locul revendicării proprietarul va exercita o acțiune de creanță, adică va cere repararea prejudiciului. Scopul revendicării este obținerea posesiei exact asupra bunului de care a fost deposedată.

Dacă persoana nu are calitatea de proprietar, nu poate cere revendicarea bunului.

În cazul întrunirii acestor condiții menționate mai sus, instanța de judecată va decide revendicarea bunului numai dacă dobînditorul este de rea-credință.

Principiul apărării proprietății----- terțul de bună-credință

A B C

A încredințează un bun lui BC este de rea-credință dacă la momentul încheierii contractului știa că B nu este adevăratul proprietar. Astfel, C va restitui bunul lui A.Instanța va admite acțiunea de revendicare.

Dacă C este de bună-credință, legea îl protejează pe C, care este de bună-credință. A trebuie să se adreseze față de B- căruia i-a dat bunul în gestiune, va cere de la B.A nu va putea solicita nulitatea contractului.

În privința dobînditorului de bună-credință, regula generală este că acțiunea în revendicare trebuie respinsă, deoarece principiul bunei-credințe este mai energic decît principiul apărării proprietății și, în consecință, legiuitorul acordă preferință terțului de bună-credință și astfel, decide respingerea acțiunii.

Totuși, cu titlu de excepție, revendicarea bunului de la terțul de bună-credință este admisă în următoarele situații:

1.cînd bunul a fost pierdut de către proprietar sau de către persoana căreia i-a fost încredințat;

2.cînd bunul a fost furat unuia ori altuia;3.cînd bunul a ieșit din posesia acestora fără voia lor;4.cînd bunul a fost dobîndit cu titlu gratuit.

Pr Nepr Terț A B C- de bună-credință

III.Acțiunea negatorieAcțiunea negatorie este mijlocul procesual prin care proprietarul solicită încetarea încălcării dreptului de proprietate care a fost încălcat în alt mod decît prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune. Acțiunea negatorie este o acțiune reală, petitorie și prescriptibilă.

3 ani

3 ani

01.01.2010 2011 2012 2013 2014 11.12.14