Curs 14.05.2015

Începutul cruciadei a 4-a şi prima deviere a expediţiei la cererea ducelui Veneţiei. Cetatea Zara. În

intervalul cuprins în noiembrie 1902- 1904 îşi face apariţia prinţul Alexios, era apropiat de consucătorii

cruciadei. Filip de Suavia era vărul conducătorului celei de-a 4 cruciadă, Bonifacio de Montfera. Papa

Inocenţiu al 3-lea susţine asprijinul cruciat pentru reinstalarea pe tron al lui Isac al 2-lea Angelors. Papa

dorea să restabilească unitatea bisericii creştine. Prinţul Alexios face promisiuni importante cruciaţilor, este

vorba despre o sumă uriaşă de bani. Promire deasemenea să participe la expediţie în fruntea unui corp de

armată bizantin, să asigure aprovizionarea cruciaţilor, şi apărarea locurilor sfinte după ce acestea aeau să fie

recucerite. Aceste promisiuni i-au făcut pe cruciaţi sa ia în calcul devierea expediţiei spre constantinopol. Un

rol important l-au avut şi dogele Veneţiei, Enerico Dandolo. Veneţienii aşteptau prilejul pentru a-şi lua

revanşa faţă de bizantini . promisiunile lui Alexios şi dorinţa veneţienilor de a ajunge la Constantinopol au

făcut ca expediţia să se îndrepte spre Constantinopol . Cruciaţii ajung la sfârşitul lui iunie 1203 la zidul

oraşului. Din sursele occidentale, este vorba despre doi martori oculari care scriau cronci, Villehardouin-

reprezentantul marii nobilimi şi Robert Clarin – reprezentantul micii nobilimi. Pe bizantinii din

Constantinopol nu îi interesa instalarea pe ttron a lui Isac alII-lea. Prezenţa cruciaţilor în faţa oraşului a

determinat o nemulţumire în rândul populaţiei oraşului. Alexios al III-lea pleacă din oraş, luând cu el o mare

parte tezaurului imperial. Isac al II-lea este scos din închisoare şi repus pe tron.

Problemele majore au aparut atunci când Alexios trebuia să resprecte promisiunile făcute. A negociat

cu ei, o prelungire a tratatului pentru 6 luni. In aprilie 1204 era termenul pentru respectarea promisiunilor.

Faptul că au rămas la Constantinopol cruciaţii nu a fost lipsit de conseciţe, deja tensiunile devin din ce în ce

mai puternice; o serie de acţiuni ale cruciaţilor au provocat mari probleme în capitală- a apărut un incendiu

mare care a distrus o mare parte a oraşului. S-a mai distrus o moscheie care a fost apărată de creştini şi

musulmani.

Potrivit spuselor lu Robert de Clarin , preoţii occidentali îi acuzau pe greci că sunt mai răi decât evreii.

Incapacitatea lui Alexios de a rezolva problema cu cruciaţii a dus la o revoltă în 1204, ianuarie. Cei 2 împărţi

au fot detronaţi. În locul lor a fost proclamat un nou împărta, Alexios al V-lea Ducas, un reprezentant al

aristocraţiei. Alexios V ia măsuri pentru apărarea oraşului, refuză să îndeplinească promisiunile făcute de

Alexios IV şi cruciaţii în februarie 1204 au în faţă 2 variante : una- să împună împăratului respectarea

trtatului încheiat cu predecesorul său iar a doua variantă era să părăsească oraşul şi să continuie misiunea lor

spre Egipt. Încă din martie încep discuţiile legate de asedierea Constantinopolului. In tabăra cruciată este

elaborat un document cunoscut de Partitio Romaniae (împărţirea Bizanţului). Potrivit acestui document,

cruciaţii urmau să ia cu asalt Constantoinopolul şi îşi împărţeau teritoriile bizantine pe care aveau să le

controleze după ocuparea orasului. Documentul prevedea instituirea unui imperiul latin cu capitala la

Constantinopol. Conducătorii cruciadei primeau câte un teritoriu. Dogelee veneţiei primea 3 optimi din

Imperiul Bizantin, inclusiv din Constantinopol; veneţienii îşi rezervau zona Cornului de Aur, în sectorul lor

urma să intre Sf. Sofia. În aprilie 1204 cruciaţii au luat cu asalt oraşul; primele asedii au eşuat. În dimineaţa

zilei de 13 aprilie, cruciaţii se aflau în constantinopo. Oraşul a fost prădat cumplit de cruciaţi, palatele,

bisericile au fost jefuite. Villehardouin a fost principalul beneficiar al jafurilor. Coniates, dincolo de faptu că

lasă o plângere a Constantinopolului, plânge soarta oraşului, inistă pe pagini întregi asupra faptelor,

omorurilor cruciaţilor din oraş. Oraşul a fost prădat timp de 3 zile.

După cucerirea oraşului, principalele probleme ale cruciaţilor era punera în practică a tratatului. Prima

problemă era desemnarea unui împărat al Constantinopolului. S-a constituit un colegiu format din 6

reprezentanţi ai cruciatilor şi 6 veneţieni care urmau să desemneze un împărat. În mod surprizător, cel

desemnat a fost Balduin de Flandra care se bucura de sprijinul veneţienilor. Cea de-a doua problemă era

împărţirea teritoriilor biantine. Cruciaţii occidentali au întâmpinat o rezistenţă din parea populaţiei bizantine.

În cele din urma se ocnstituie două sisteme de state, statele latine( Imperiul Latin de Constantinopol, Regatul

Thesalonicului, mai multe principate latine în Gercia- Morea revenind familiei Villehardouin, Veneţia a

reuşit să obtină o parte din Constantinopol şi obtine pubctele cheie din aripeleagul grecesc şi cetăţile de

coastă care îi permiteau coordonarea traficului comercial prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele şi evident

controlarea Mării Egee şi bazinul oriental al mării Mediterane ) statele greceşti, numite statele de rezistenţă

greacă ( Imperiul de Trapezumt- apărut în 1203, bazele acestui imperiu sunt puse de dpi nepoţi ai lui

Andronic I Comnenul. În 1205 se pun bazele Imperiului de Niceea, bazele fiind puse de ginerele împăratului

Alexios III-lea, Theodor I Lascaris – devine împărat la Niceea. Obtine un moment de prestigiu atunci când

pune bazele patriarhiei aflate în exil de la Constantinopol. În peninsula Balcanica apare Despotatul Epirului,

cu capitala ala Arta. Conducători pentru a-şi întări poziţiile şi-au adăugat toate numele dinastiilor bizantine

din trecut. Acest despotat avea să cucerească împeriul Thesalonicului.

Sursele Secolului al XII-lea

Una dintre cele mai cunoscute şi mai importante lucrări ale istoriei Bizantine este Alexiada Anei

Comnena, fiica comnenului Alexios I Comnenul. A fost logodită însă din copilătie cu fiul fostului împărat.

Fiind prima născută, încă din copilărie ea a avut convingerea că va să fie moştenitoarea tronului speranţele

aveau sa fie spulberate după naşterea lui Ioan Comnenul . mama lui Ioan era de partea Anei Comnena.

Lucrarea Alexiada este dedicată tatălui ei- prezintă într-o lumină favorabilă acţiunile lui Alexios. Această

operă este reprezentativa pentru un curent de opinie în Bizanţului sec. XII-lea. Este vorba despre curentului

caracterizat prin ostilitate faţă de occident şi refuzul unei apropieri înre occidentali şi bizanitini. În ceea ce

priveşte prima cruciadă, prinţesa se referă la lansarea apelului pontifical. Ea vorbeşte despre o dislocare atât

de bărbaţi cât şi de femei cum numeni nu-şi mai aminteşte să se fi întâmplat vre-o dată .

Cruciada săracilor. ?

Ana Comnena compară trecerea acestora prin Balcani cu un val de lăcuste care trece printr-o cultură .

ana mai vorbeşt şi despre surprinderea tatălui ei atunci când armata a ajuns la Constantinopol . împăratul nu

i-a trecut în Asia mică aşa cum solicitase ei, însă au fost obligaţi să îi tranziteze după ce au prădat oraşul.

Oamenii cei mai simpli se simţeau obligati să mearga la orasul sfânt. Cavalerii nu urmăreau decât

cucerirea şi prădarea Constantinopolului. Cavalerii erau de necontrolat, încălcau tratatele cu uşurinţă...

primele contacte cu cavaleri sosiţi la Constantinopol sunt un prilej pentru prinţesa Bizantină de a pune în

lumină atitudinea lor arogantă. Un exemplu dat este Hugo de France, fratele regelui Franţei. Trufia latinilor

mai sunt ilustrate de un alt episod, este vorba despre un episod în care un nobil occidental se aşează pe tronul

imperial.

Ana prezintă un episod dintr-o luptă, atunci când un preot rămâne fără arme, preotul începe să arunce

cu pâine – spune Ana Comnena în scrierile sale.

Ana mai vorbeşte despre cruzimea cu care îi tratează pe solii lui Henric al IV-lea.