Istoric

Sondajul este o metodă de cercetare parţială a cărei apariţie a fost determinată de necesitatea obţinerii de informaţii aferente unei populaţii, nu doar elitei acesteia.

Mai mulţi factori de ordin economic şi socio-politic au precedat apariţia sondajelor. Necesitatea cunoaşterii obiective a populaţiei din raţiuni de ordin financiar în primul rând (pentru colectarea taxelor) şi de ordin politic (pentru prevenirea revoltelor) a determinat apariţia unor astfel de cercetări.

Acest fapt a fost posibil datorită progreselor din Anglia a aşa numitei ’’aritmetici politice’’ fundamentată de John Graunt (1620-1974) şi mai ales de William Petty (1623-1687). Tehnicile de aplicare a aritmeticii politice încep să înlocuiască înregistrările totale (recensămintele) şi să favorizeze apariţia unor anchete parţiale.

Astfel de procese de extrapolare a unor date parţiale au fost întreprinse şi în Franţa cam în

aceeaşi perioadă. Ministrul Colbert cere administratorilor de provincii, în anul 1664, să efectueze o

anchetă asupra situaţiei zonelor din subordinea lor iar în anul 1686 Vauban propune utilizarea unor

eşantioane de terenuri arabile pe baza cărora să se estimeze capacitatea de producţie agricolă a ţării.

La sfârşitul secolului 18 şi pe tot parcursul secolului 19 societatea franceză a fost afectată de numeroase revoluţii şi revolte ale populaţiei. În acest context pare din ce în ce mai important pentru clasa intelectuală a conducătorilor şi a poliţiei să cunoască situaţia populaţiei şi reacţiile sale. În 1825 Quételet a spus: „pentru a stăpâni este suficient să cunoşti factorii sociali controlând, prin calcul, costisitoarele revoluţii”.

Chiar dacă necesitatea obţinerii informaţiilor a fost mai întâi abordată de către elita conducătoare, ideea cunoaşterii printr-o astfel de metodă de observare şi-a făcut drum.

Karl Max propune realizarea unei anchete asupra muncitorilor în 1880. Este vorba de un chestionar cu 100 de întrebări tipărit în 25.000 de exemplare şi care a fost expediat la toate societăţile cu muncitori angajaţi, la toate grupurile sau cercurile socialiste sau democratice, la toate ziarele şi la toate persoanele care l-au solicitat. Ar fi interesant de văzut acest chestionar pentru a aprecia evoluţia ulterioară.

Înainte de instituirea sistemelor democratice, când un grup de elite lua deciziile cu privire la organizarea societăţii fără a considera necesară consultarea populaţiei era mai puţin util cunoaşterea opiniilor acesteia. După instaurarea democraţiei şi a sistemului de vot universal situaţia începe să se schimbe radical. Ideile încep să se dezbată în pieţe publice şi devine necesară cunoaşterea modului în care populaţia gândeşte despre diferite probleme.

„După cum se poate constata, din punct de vedere istoric accentul s-a pus pe sondajele de opinie, care au constituit vârful icebergului. Cu toate acestea metodologia sondajelor s-a răspândit şi în alte domenii ale ştiinţelor sociale”.

Nu este întâmplător faptul că sondajele de opinie au apărut şi s-au răspândit în special în Statele Unite la începutul secolului 19. Tânăra democraţie americană pornea în campaniile electorale de la principiul „un om, un vot”. Este vorba de acea epocă a oamenilor albi, când regulile desfăşurării unei campanii nu erau încă stabilite iar valul migrator mărea numărul noilor cetăţeni deschişi noilor idei. În 1896 „Chicago Tribune” a organizat un scrutin anticipat asupra unui electorat selectat întâmplător. Rezultatele acestui sondaj au fost la o diferenţă de 0,4% de votul efectiv. Deşi acest rezultat a fost excepţional noţiunea de eşantion selectat întâmplător nu a fost acceptată decât ca un compromis în mediile academice.

La sfârşitul anului 1935 s-a înfiinţat primul institut de sondaje în Statele Unite ale Americii, „Gallup” de către George Gallup. Influenţa institutului Gallup era atât de puternică încât în Franţa se utiliza termenul de „gallup” pentru a vorbi de un sondaj. Aceste firme nu se ocupau doar cu sondaje electorale ci şi cu studii de marketing. Bineînţeles că aceste prime sondaje nu aveau nimic în comun cu regulile de artă ce stau la baza studiilor de piaţă realizate în zilele noastre. Operatorii obişnuiau să

intervieveze prietenii, vecinii, agenţii comerciali. Interviurile se desfăşurau la locul de muncă, în centre comerciale sau pe stradă.

În Franţa, Jean Stoetzel, un sociolog ce preda într-un liceu, în urma unei întrevederi pe care a avut-o cu George Gallup, înfiinţează „Institut Francais d’ Opinion Publique (IFOP)”. În aceeaşi perioadă Alfred Max a înfiinţat institutul GEOP (Group d’Étude de l’ Opinion Publique). Stoetzel avea 25 de ani iar Max 28 şi sondajele realizate de ei (de departe axate pe studierea opiniei publice) se situau contra curentului din cultura franceză a epocii. Dacă în Statele Unite ale Americii ideea cercetării unei populaţii pe baza unui eşantion este considerată un compromis, în Franţa, cei care realizează primele sondaje întâmpină o rezistenţă foarte puternică, pe de o parte din mediile academice şi din partea intelectualilor în general iar pe de altă parte din partea populaţiei care nu acceptă atât de uşor ca în Statele Unite intervievarea. Începerea celui de-al doilea război mondial a frânat orice acţiune în acest sens.

Chiar dacă sondajele electorale au fost în permanenţă puternic mediatizate nu trebuie uitat că cea mai mare parte a sondajelor sunt realizate în cadrul studiilor de piaţă. Chiar şi în sfera sondajelor sociale, sondajele electorale constituie doar o mică parte. Ele au fost susţinute însă de descoperirile teoretice şi tehnice care au oferit metodele necesare realizării acestor sondaje.

Din punct de vedere teoretic cea mai importantă descoperire a constituit-o fundamentarea teoremei limitei centrale de către Laplace. Odată cu apariţia primelor lucrări din domeniul teoriei probabilităţilor, datorate unor matematicieni ca Pascal, Fermat şi apoi Bernoulli estimaţii empirice întemeiate pe studiul aprofundat a unei părţi a populaţiei capătă fundament teoretic.

Simţind lipsa unei determinări precise a multiplicatorilor, ca mijloc de estimare a populaţiei, matematicianul Pierre Simon Laplace, în anul 1812, a avansat ideea estimării pe baze probabilistice.

Cu toate progresele realizate în domeniul teoriei probabilităţilor în secolul XIX, procedeele de eşantionare pe această bază cunosc un declin în favoarea cercetărilor exhaustive. Acest lucru este datorat neîncrederii în metoda eşantionării şi contestării conceptului de reprezentativitate. Acceptarea recurgerii la eşantionare în detrimentul cercetării exhaustive este de dată recentă. În anul 1895, la congresul Asociaţiei Internaţionale de Statistică, statisticianul norvegian Kiaer afirmă că pe baza eşantioanelor se pot obţine date statistice fiabile pentru populaţia din care a fost extras. Acest lucru a determinat discuţii în contradictoriu şi poziţia sa a fost respinsă. Abia la congresul de la Roma din 1925 a fost recunoscută reprezentativitatea eşantioanelor făcându-se distincţia între cele aleatoare şi cele apreciative.

Remarcabile au fost lucrările lui Jerzy Neyman (1884-1981) care au constituit baza teoriei moderne a sondajelor. Contribuţia lui constă în teoretizarea următoarelor probleme: eşantionarea simplu aleatoare, cu sau fără revenire, eşantionarea stratificată, eşantionarea multistadială; construirea optimală a unui eşantion stratificat; metodele de reducere a varianţei estimatorului; calcularea intervalelor de încredere; critica eşantionării apreciative.

Descoperirile ce au avut loc în secolul XX: teste statistice, fundamentarea analizei legăturilor dintre variabile pe baza metodei regresiei şi a corelaţiei, descoperirea analizei variaţiei şi ulterior a analizei factoriale oferă instrumente de analiză complexă a datelor culese cu ajutorul sondajelor statistice.

Revoluţia tehnică şi tehnologică aduce numeroase avantaje şi face posibilă utilizarea la scară şi mai mare a sondajelor statistice. Devine posibilă tratarea unui volum mai mare de informaţii într-un mod mult mai rapid şi mult mai puţin costisitor. Apariţia informaticii este foarte importantă deoarece permite prelucrarea rapidă a datelor şi aplicarea cu uşurinţă a metodelor avansate de analiză statistică.

Odată cu apariţia microinformaticii şi lărgirea accesului la tehnica de calcul, tot mai multe firme de sondaje utilizează colectarea datelor asistată de calculator. Aceste descoperiri permit lărgirea accesului la informaţiile ce se obţin din ce în ce mai rapid şi din ce în ce mai ieftin.

„Cele mai evidente avantaje ale cercetării prin sondaj faţă de observarea tuturor elementelor populaţiei apar în două cazuri: când observarea implică distrugerea elementelor observate (de exemplu controlul calităţii produselor) şi când cercetarea totală implică cheltuieli foarte mari.”1

Utilizare

Sondajul statistic poate fi folosit şi la verificarea datelor culese printr-o observare totală de mare amploare precum şi la prelucrarea datelor dintr-o cercetare exhaustivă într-o primă fază selectiv şi mai târziu total.

Definirea conceptelor de bază utilizate in sondajele statistice.

1 Porojan D., 1993, Statistica şi Teoria Sondajului, Ed. Şansa SRL Bucureşti p. 184.

* M(X) se mai notează și cu ** m(x) se mai