Curs 1 Patrologie

7
Curs 1: Patrologie (anul I Past., Didactică şi Artă Sacră, 2013-2014, sem. 1) ÎNVĂŢĂTURA DESPRE MAICA DOMNULUI ÎN LITERATURA PATRISTICĂ DIN PRIMELE TREI SECOLE 1. Părinţii Apostolici Dacă ar fi studiată dezvoltarea învăţăturii despre Fecioara Maria numai conform datelor biblice sau documentelor sinoadelor ori după definiţiile dogmatice nu s-ar putea sublinia decât câteva momente sau s-ar realiza doar o imagine de ansamblu asupra Sfintei Fecioare. Biserica, prin scrierile Sfinţilor Părinţi, oferă însă o imagine completă, acestea constituind tradiţia vie sau viaţa însăşi a celor ce au crezut şi cred în Dumnezeu şi în aleşii Săi. După cum s-a menţionat deja aici, Teologia creştină a fost centrată pe învăţătura despre cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Apostolii şi ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos s-au străduit să lămurească rolul venirii Lui în lume, cele despre Patima şi, mai ales, cele despre Învierea Sa. “Kerygma” apostolică nu a cuprins de la început detalii privind Întruparea din Fecioara Maria a Domnului nostru, dar destul de devreme Sfinţii Părinţi s-au întors către această latură a învăţăturii Bisericii. Unii teologi, mai ales străini , au vorbit despre rămânerea Maicii Domnului într-un “clar- obscur”, atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, adică o prezenţă tăcută a ei şi mai ales după viaţa pământească a Mântuitorului. Dar această prezenţă “discretă” a Maicii Domnului în Evanghelii şi în perioada de după Învierea Domnului nostru a fost totodată pentru Sfinţii Părinţi, metaforic exprimat, o prezenţă “răsunătoare” prin tăcerea ei! Învăţătura despre Maica Domnului a început să se structureze într-un mediu greco-roman ostil care putea foarte uşor să o influenţeze negativ. Existau divinităţi feminine peste tot în lumea veche. “Zeiţe-mame” aveau romanii (Magna Mater), frigienii (Cybele), locuitorii Palestinei (Astartele), locuitorii Egiptului (Isis) şi mulţi alţii. Tocmai de aceea Părinţii au avut mereu în vedere faptul de-a nu se da interpretări greşite sau să se provoace ambiguităţi privind persoana şi rolul Maicii Domnului. Biserica a “impus”, în timp, imaginea Sfintei Fecioare ca predică a faptei şi a cuvântului în discreţie dar şi în fermitate şi claritate. Conjunctura în care Biserica se dezvolta era neprielnică, însă aceasta şi-a găsit drum printre toate piedicile care i se puneau, poate mai ales din interior, prin diversele erezii şi schisme. Biserica nu şi-a dezvoltat niciodată o doctrină prin raportare la alta, exterioară ei, ci prin grija de a păstra şi îmbogăţi 1

Transcript of Curs 1 Patrologie

NVTURA DESPRE MAICA DOMNULUI

Curs 1: Patrologie (anul I Past., Didactic i Art Sacr, 2013-2014, sem. 1)NVTURA DESPRE MAICA DOMNULUI

N LITERATURA PATRISTIC DIN PRIMELE TREI SECOLE1. Prinii Apostolici

Dac ar fi studiat dezvoltarea nvturii despre Fecioara Maria numai conform datelor biblice sau documentelor sinoadelor ori dup definiiile dogmatice nu s-ar putea sublinia dect cteva momente sau s-ar realiza doar o imagine de ansamblu asupra Sfintei Fecioare. Biserica, prin scrierile Sfinilor Prini, ofer ns o imagine complet, acestea constituind tradiia vie sau viaa nsi a celor ce au crezut i cred n Dumnezeu i n aleii Si.

Dup cum s-a menionat deja aici, Teologia cretin a fost centrat pe nvtura despre cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Apostolii i ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos s-au strduit s lmureasc rolul venirii Lui n lume, cele despre Patima i, mai ales, cele despre nvierea Sa. Kerygma apostolic nu a cuprins de la nceput detalii privind ntruparea din Fecioara Maria a Domnului nostru, dar destul de devreme Sfinii Prini s-au ntors ctre aceast latur a nvturii Bisericii. Unii teologi, mai ales strini , au vorbit despre rmnerea Maicii Domnului ntr-un clar-obscur, att n Vechiul Testament, ct i n Noul Testament, adic o prezen tcut a ei i mai ales dup viaa pmnteasc a Mntuitorului. Dar aceast prezen discret a Maicii Domnului n Evanghelii i n perioada de dup nvierea Domnului nostru a fost totodat pentru Sfinii Prini, metaforic exprimat, o prezen rsuntoare prin tcerea ei!

nvtura despre Maica Domnului a nceput s se structureze ntr-un mediu greco-roman ostil care putea foarte uor s o influeneze negativ. Existau diviniti feminine peste tot n lumea veche. Zeie-mame aveau romanii (Magna Mater), frigienii (Cybele), locuitorii Palestinei (Astartele), locuitorii Egiptului (Isis) i muli alii. Tocmai de aceea Prinii au avut mereu n vedere faptul de-a nu se da interpretri greite sau s se provoace ambiguiti privind persoana i rolul Maicii Domnului. Biserica a impus, n timp, imaginea Sfintei Fecioare ca predic a faptei i a cuvntului n discreie dar i n fermitate i claritate.

Conjunctura n care Biserica se dezvolta era neprielnic, ns aceasta i-a gsit drum printre toate piedicile care i se puneau, poate mai ales din interior, prin diversele erezii i schisme. Biserica nu i-a dezvoltat niciodat o doctrin prin raportare la alta, exterioar ei, ci prin grija de a pstra i mbogi motenirea lsat de Dumnezeu nsui. Este drept c au existat i replici la atacurile diferitelor secte. Docheii i ebioniii sunt, de exemplu, numai dou din sectele de la nceputurile cretinismului care au ncercat s impun o prere contrar celei propovduite de ctre Sfinii Apostoli. Docheii negau, n esen, umanintatea Mntuitorului Hristos, ncercnd s-L reduc la o simpl aparen. Acetia se apropiau foarte mult de gnostici care afirmau c Mntuitorul nu a avut un trup real, ci a trit i a murit doar n aparen. A fost o fiin spiritual i deci naterea Sa din Fecioara Maria nu a fost real. Ebioniii negau cu totul dumnezeirea i Naterea curat a Mntuitorului din Maica Sa. Ei pretindeau c Domnul nostru Iisus Hristos a fost fiul natural al Dreptului Iosif i al Fecioarei Maria. Cu toate acestea ns, ei credeau c Hristos a fost Mesia i ateptau ntoarcerea Lui ntru slav .

n contiina sa, Biserica ns a trit de la nceput adevrul revelat de Sfnta Scriptur asupra Fecioarei Maria. La nceput, literatura cretin nu a fcut referiri numeroase la Maica Domnului, aceasta raportndu-se mai mult la datele oferite de Noul Testament. Spre exemplu, Sfntul Policarp (+ c.155) nu-i amintete mcar numele, iar apologetul Meliton al Sardelor o numea simplu: Maria, Mielueaua cea bun i o Fecioar . Teologia Prinilor Apostolici referitoare la Maica Domnului a fost simpl, direct i axat pe mrturisirea ctorva adevruri: Mntuitorul Iisus Hristos S-a nscut din Fecioara Maria prin puterea Sfntului Duh; Fecioara este cu adevrat Maic a Lui; este preacurat fiind ocrotit de puterea lui Dumnezeu.

Trebuie spus, totodat, c nu se cunosc astzi dect civa Prini ai epocii primare a Bisericii sau scrieri ale lor: Sfntul Ignatie de Antiohia, Sfntul Policap de Smirna, Clement al Romei, Papias, lucrarea Pstorul a lui Herma, Scrisoarea lui Barnaba, Scrisoarea ctre Diognet.

n cele ce urmeaz se va arta cum a fost susinut nvtura despre Maica Domnului nc din primele decenii ale secolului al II-lea din era cretin de ctre Prinii Apostolici.

a. Sfntul Ignatie Teoforul (+ c.107)

Mrturisirea de credin a Sfntului Ignatie Teoforul. Maica Domnului a fost totdeauna n inimile i n gndurile celor ce erau sau deveneau cretini. Credina n ea ncepea s constituie un adevr fundamental al Bisericii. nc de la nceputurile cretinismului preocuparea Prinilor apostolici a fost aceea de a apra realitatea existenei pmnteti a Mntuitorului, realitatea Naterii, a Patimilor i a nvierii Sale. Toi cunoteau adevrurile despre existena lui Iisus din Nazaret i toi tiau c Acesta este Hristosul (Ioan 7, 41), dup cum l numete Evanghelia. Mntuitorul Hristos era din mijlocul poporului, fusese atins de muli, trise printre ei i ar fi fost absurd s se conteste existena Lui. Acest lucru fcndu-l totui muli eretici, Sfinii Prinii s-au vzut nevoii s apere adevrurile despre venirea Fiului lui Dumnezeu n lume, despre curia sufleteasc i trupeasc a Maicii Lui, despre cinstea care i se cuvine Fecioarei care s-a nvrednicit s nasc pe Cuvntul lui Dumnezeu.

Sfntul Ignatie Teoforul (+ c.107) este cel dinti slujitor al Bisericii, de dup perioada Sfinilor Apostoli, care vorbete despre Maria n sensul continurii teologiei Noului Testament. Prelungind Teologia Sfntului Apostol Pavel, el propune o aprofundare a evenimentului istoric al venirii Mntuitorului Hristos n lume. Fragmentele n care amintete de Fecioara Maria sunt cuprinse n cele cteva Epistole, trimise diferitelor comuniti cretine din Asia Mic. Sfntul Ignatie a scris diferitelor Biserici pe cnd era dus la Roma spre a fi judecat i condamnat pentru credina sa. n acele mprejurri grele, el ndeamna cu trie pe credincioi s fie statornici n credin, o credin transmis prin Sfinii Apostoli i n care locul Fecioarei Maria este principal.

n dorina sa de a fi mai repede cu Hristos, ucenicul Sfntului Ioan Evanghelistul, Sfntul Ignatie Teoforul scria: Domnul nostru Iisus Hristos, dup iconomia dumnezeiasc, a fost Nscut de Maria care este din seminia lui David i din Duhul Sfnt (). Fecioria Mariei, Naterea i Patimile Domnului au rmas ascunse prinului acestei lumi, trei taine mplinite ntr-o tcere deplin .

Maternitatea Fecioarei Maria este, n concepia Sfntul Ignatie, garania ntrupriii Fiului lui Dumnezeu n lume. Mai mult, mntuirea propovduit de Biseric nu este simpl revelare desprit de tainele cereti (aa cum credeau gnosticii ), ci este lucrarea divino-uman a Mntuitorului nsui, Logosul lui Dumnezeu ntrupat din Maria: Dac vreunul v vorbete despre Iisus Hristos ntr-un chip strin de al nostru, astupai-v urechile. El este din stirpea lui David, El este (Fiu) al Mariei. El S-a nscut cu adevrat, a mncat, a but, a fost persecutat sub Pilat din Pont, a fost rstignit cu adevrat i a murit dar, cu adevrat, a nviat din mori .

Iconomia sau lucrarea lui Dumnezeu n lume s-a artat deplin, spune Sfntul Ignatie prin purtarea Fiului de ctre Fecioara Maria, maternitate care se reflect n toate etapele: de concepere, de graviditate, de natere, dar i dup moartea i nvierea Lui Hristos: Unde este ludroenia celor ce se proclam nelepi? Cu adevrat Dumnezeul nostru a fost purtat n pntece de Fecioara Maria, dup iconomia lui Dumnezeu, El este din seminia lui David cel adevrat, dar de la Duhul Sfnt; El este i Fiu nscut i Fiu botezat, pentru a curi totul cu dragostea Sa .

Aadar, att Zmislirea ct i Naterea pe pmnt a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria sunt, pentru Sfntul Ignatie, semne sau realiti pstrate de toate Bisericile locale. Relatarea sa pare a fi desprins dintr-un simbol primar al Bisericii: Voi s fii pe deplin convini n ceea ce privete pe Hristos, Dumnezeul nostru. El este din seminia lui David dup Trup, dar este Fiul lui Dumnezeu dup voina i puterea lui Dumnezeu, nscut cu adevrat din Fecioara Maria .

n aceste citate se afl germenii viitoarei teologii cretine, mereu n antitez cu bizarele sisteme gnostice . Zmislirea, purtarea n pntece i apoi Naterea Fiului lui Dumnezeu de ctre Maica Domnului nu sunt fapte izolate, ci evenimente voite de Dumnezeu nsui printr-un plan care depete istoria dar care asum, totui, timpul i spaiul. ntr-un frumos imn liturgic, Sfntul Ignatie subliniaz aspectele realitii istorico-mntuitoare ale Naterii Mntuitorului din Fecioara Maria: Unul singur este Doctorul, dumnezeiesc i omenesc; Nscut i firesc; Nscut din Trupul lui Dumnezeu: n moarte, Via adevrat. i din Maria i din Dumnezeu; Mult rbdtor i ptimitor, Iisus Hristos, Domnul nostru .

Se observ n Teologia acestui Sfnt Printe unitatea dintre Domnul nostru Iisus Hristos i Fecioara Maria n tot ceea ce se mplinete mntuitor n lume. n succesiunea evolutiv a aciunilor Sale, de la ntrupare i pn dup nviere, Mntuitorul Hristos are lng Sine prezena plin de smerenie a Fecioarei Maria.

Aadar, se poate afirma c unul din polii propovduirii cretine era acela despre naterea feciorelnic a Maicii Domnului, a lurii Trupului omenesc din ea de ctre Fiul lui Dumnezeu. Persoana i lucrarea Maicii Domnului era integrat armonios i deplin n doctrina hristologic . Sfntul Ignatie se strduiete s combat pe dochei, vorbind despre Hristos Cel nscut din neamul lui David i cu adevrat dintr-o Fecioar , dar mrturisete totodat maternitatea virginal ntr-o form care mbrac ceea ce se va numi mai trziu Crezul sau Simbolul credinei. Ca i n alte pri , autorul subliniaz realitatea Naterii Domnului din Fecioara Maria pentru a ntri i alte adevruri de credin cum ar fi: Patimile, Rstignirea i nvierea Lui.

Pe fondul unei insistene n sublinierea legturii Mntuitorului cu oamenii prin Fecioara Maria, a aprut ideea legturii dintre Naterea din veci a Mntuitorului, cu Naterea Sa n timp. Este una din ideile fundamentale n nvtura cretin despre Maica Domnului, aa cum este i cea despre Theotokos care se regsete ntr-o alt form n scrierile acestui Sfnt Printe: Dumnezeul nostru a fost purtat n snul Mariei .

Sfntul Ignatie Teoforul vorbete despre un plan al mntuirii mplinit de Dumnezeu prin Fecioara Maria, care L-a purtat cu adevrat, L-a Nscut prin puterea Sfntului Duh pe Mntuitorul Hristos. Autorul folosete cuvntul iconomia lui Dumnezeu, termen care a devenit n timp element principal n doctrina cretin.

Mrturia Sfntului Ignatie prezint o valoare deosebit, deoarece se raporteaz la Evanghelii, le confirm i aduce dovada mrturisirii de credin a primilor ucenici ai Domnului. Se relev, totodat, faptul c nvtura sa avea autoritatea care-i venea direct de la Apostoli.

b. Simbolurile de credin

Primele manifestri ale credinei s-au concretizat i ntr-o serie de codificri ale nvturii cretine. Simbolul apostolic sau primar al Bisericii i are, nendoielnic, rdcinile n Sfintele Evanghelii. Structura diferitelor simboale, nu doar a celui menionat este trinitar i se inspir din porunca Mntuitorului nostru Iisus Hristos de la Matei 28, 19. Aceste simboluri se foloseau n mod curent la botezuri, dar i n slujbele obinuite ale tot mai numeroaselor comuniti cretine.

n spatele acestor matrici biblico-liturgice, scurte dar pline de neles, au stat Prini i scriitori bisericeti ai secolelor al II-lea i al III-lea, autori cretini care au vrut s dea un rspuns pe msur diferitelor secte gnostice, dochete, maniheiste sau de alt fel. Revelaia lui Dumnezeu, cuprins n Vechiul i de Noul Testament, dar i n Sfnta Tradiie a fost mereu supus unor condensri n diferite formule capabile s redea esenialul credinei cretine. Autorii acestor simboale au subliniat cu trie istoricitatea evenimentului Hristos n care au inclus momentele cele mai importante: Naterea din veci din Tatl, Naterea pe pmnt din Fecioara Maria, Patimile, nvierea, Judecata lumii.

De-abia la nceputul secolului al III-lea, n scrierea atribuit Sfntului Ipolit, Tradiia apostolic, se gsete un simbol de credin ce cuprinde elementele eseniale ale credinei i n care Fecioara Maria deine un loc important. Acest lucru dovedete, n primul rnd, c Maica Domnului a dobndit un rol important n iconomia mntuirii n urma unui proces ndelungat. nvtura despre Fecioara Maria s-a dezvoltat constant n primele veacuri cnd exista o credin mai puternic.

Pe lng aceste consideraii trebuie aduse i cteva elemente istorice. Tradiia este contiina Bisericii i locul slluirii Cuvntului viu care lucreaz fr ca vreodat s epuizeze ceea ce poart n el ca via i ca forme de expresie . Sfntul Pavel subliniase deja importana Sfintei Tradiii (paradosis, dup 2 Tesaloniceni 2, 15), dar teologul care a vorbit cel mai frumos despre aceasta a fost Sfntul Irineu al Lyonului . El a remarcat bogia i credina vie a Bisericii care se exprim prin diferite elemente. Din aceast Tradiie Sfnt a Bisericii a ieit ceea ce se numete astzi: Simbolul Apostolic.

Cea mai veche versiune a acestui Simbol provine dintr-un manuscris grecesc, ce mai cuprinde Scrisoarea lui Marcel de Ancyra, ctre papa Iulius (c. 337) . Simbolul Apostolic, care este n uz i astzi n Biseric, este un semn-simbol prin care s fie recunoscut acela care predic pe Hristos dup rnduiala apostolic .

Se pare c o grij deosebit a fost aceea de a nu situa pe Fecioara Maria pe acelai plan cu divinitatea, dar nici de a o pierde din vedere, ignornd persoana i rolul ei n iconomia mntuirii: Pisteuw eij Qeon pantokratora kai eij Xriston Ihsoun ton uion autou ton monogenh, ton Kurion hmwn ton gennhqenta ek pneumatoj agiou kai Mariaj thj Parqenou... .

Scopul analizei de aici nu este de a evidenia cine au fost autorii acestei scrieri sau proveniena ei, ci sublinierea prezenei Fecioarei Maria n istoria mntuirii. Versiunea latin oferit de Rufin n comentariul la Simbolul Apostolic arat la fel de clar rolul Maicii Domnului la ntrupare: Credo in unum Deum, Patrem omnipotentem; Et in Jesum Christum, Filius ejus unicum, Dominum nostrum; Qui conceptus (natus) est de Spiritu Sancto, (natus) ex Maria Virgine... .

n Rsrit au mai existat simboale, ca acela al Bisericii din Cezareea, care a fost adoptat i completat de Sinodul I Ecumenic din anul 325 , sau ca cel al Bisericii din Ierusalim , care a suferit i el modificri, ajungndu-se la primirea lui de ctre toi cretinii (prin Sinodul de la Constantinopol, 381). Un alt text al unui simbol de credin care a aparinut perioadei apostolice ne-a fost transmis printr-o predic a lui Cezarius de Arles ( 543) . Toate acestea conin mrturia c Fecioara Maria a nscut pe Hristos, Mntuitorul lumii, i c ea a rmas Fecioar. n aceste Simboluri de credin, ce dateaz, conform unor teologi , de dinainte de anul 200, este foarte interesant sublinierea naterii Mntuitorului din Sfntul Duh i din Fecioara Maria.

nvtura despre Fecioara Maria este adiacent celei hristologice existnd, totui, distincia categoric dintre persoana ei i Persoana Duhului Sfnt ca i contribuie a lor la ntruparea Logosului sau a Cuvntului lui Dumnezeu.

O observaie interesant este aceea c textele cele mai rudimentare sunt, n general cele mai vechi, ele artnd un mod simplu i sigur de prezentare i pstrare a credinei cretine. Forma greac a Simbolului Apostolic este cea originar, critica modern fiind de acord c forma genuin a Simbolului se afl n Rsrit i nu n Apus . n legtur cu Maica Domnului, numele care apare cel mai frecvent la adresa ei este acela de: Fecioar. Dac uneori numele ei nu este prezent n simboale, faptul acesta demonstreaz c se tia cine a fost i ce rol a avut pentru oameni .

Se observ c nvtura despre Fecioara Maria este prezent n primele concentrri de credin cretin, recunoscndu-i-se astfel dou aspecte: zmislirea i naterea feciorelnic a Mntuitorului nostru Iisus Hristos.

Menionarea numelui Fecioarei Maria n diferite simboluri cretine i dovedete cu att mai mult importana, cu ct se poate observa c acesta nu este prezent n alte scrieri din epoca primar a Bisericii, precum: Didahia i Pstorul lui Herma.PAGE 4