LOGISTICĂLOGISTICĂ

CONCEPTUL DE LOGISTICĂ ŞI CONŢINUTUL ACESTEIA

1.1. CONCEPTUL DE LOGISTICĂ

1.2. CARACTERISTICILE ŞI OBIECTIVELE LOGISTICII

1.3. EVOLUŢIA ŞI FACTORII LOGISTICII

1.4. DISTRIBUŢIA FIZICĂ ŞI LOGISTICA

1.5. MIXUL ACTIVITĂŢII LOGISTICE

1.1. CONCEPTUL DE LOGISTICĂÎn anul 1991, Consiliul Naţional al Distribuţiei Fizice din SUA, devenit între timp Consiliul Naţional al Managementului Logisticii (Council of Logistics Management), recunoscând importanţa acestui nou concept, cel de logistică, îl definea ca fiind „„un proces care constă un proces care constă îîn planificarea, n planificarea, realizarea realizarea şşi controlul fluxului i controlul fluxului şşi stocării eficiente i stocării eficiente şşi eficace a materiilor prime, i eficace a materiilor prime, produselor produselor îîn curs de prelucrare, produselor finite n curs de prelucrare, produselor finite şşi informai informaţţiilor conexe, de la iilor conexe, de la punctul de origine la cel de consum, punctul de origine la cel de consum, îîn scopul adaptării la cerinn scopul adaptării la cerinţţele clientuluiele clientului””..Definiţia prezintă o serie de atuuri, cele mai importante referindu-se la:a) trecerea de la conceptul de distribuţie fizică la cel de logistică, pentru a descrie fluxurile existente între membrii canalelor de distribuţie;b) reflectarea necesităţii de a considera fluxul total ca începând de la punctul de procurare a materialelor, la punctul final de distribuţie a produselor finite, deci până ajung la consumator (utilizator);c) informaţiile sunt considerate ca o componentă a fluxurilor logistice;d) perspectiva managerială a definiţiei, care are în vedere integral procesul decizional, începând cu etapa planificării şi terminând cu cea a controlului, în condiţii de eficienţă şi eficacitate;e) importanţa acordată adaptării procesului logistic la cerinţele clienţilor.

La nivelul unei firme având ca obiect de activitate producţia, sistemul logistic va cuprinde trei componente de bază:

- distribuţia fizică

- activităţile de susţinere a producţiei

- aprovizionareaa) Distribuţia fizică are în vedere punerea la dispoziţia clienţilor a produselor solicitate, urmărindu-se oferirea de utilităţi de formă, cantitate, timp şi loc, solicitate şi aşteptate de cei plasaţi în avalul canalelor de marketing în care firma este implicată.b) Deşi activitatea de producţie propriu-zisă nu intră în aria responsabilităţilor logistice, sistemul logistic include şi atribuţiuni de asigurare a materialelor, componentelor şi produselor în curs de prelucrare, potrivit necesarului solicitat în vederea realizării producţiei stabilite.

c) Activităţile de aprovizionare (cumpărare, achiziţionare) a materiilor prime, materialelor, produselor finite necesare procesului de producţie intră în sfera operaţiunilor logistice, o asemenea componentă referindu-se la relaţiile ce se stabilesc între firmă şi furnizorii ei, respectiv cei plasaţi în amonte faţă de întreprindere.

EficienEficienţţa logisticiia logisticii presupune corelarea celor trei categorii de activităţi (aprovizionarea, activitatea de susţinere a producţiei şi distribuţia fizică), activităţi desfăşurate, atât în cadrul întreprinderii, cât şi la interfaţa cu secvenţele în aval şi amonte, în cadrul canalelor de distribuţie. Integrarea celor trei categorii de activităţi logistice este posibilă prin intermediul fluxurilor informaţionale.

Operaţiunile logistice se corelează cu lanlanţţul valoriiul valorii, aceasta reprezentând principalul instrument de identificare a unor noi modalităţi de creare a unei valori tot mai mari pentru client. Lanţul valorii include două categorii de activităţi, respectiv activităactivităţţile primareile primare şi activităactivităţţile de susile de susţţinereinere.

a) ActivităActivităţţile primareile primare se referă la acele activităţi implicate de mişcarea fizică a materiilor prime, materialelor şi produselor finite, de producţia de bunuri şi servicii, de marketing şi vânzări.

b) ActivităActivităţţile de sprijinile de sprijin sunt cele care, pe de o parte, susţin activităţile primare, iar pe de alta, se sprijină reciproc.

În această categorie se includ: achiziţionarea materiilor prime, a materialelor, a consumabilelor; dezvoltarea tehnologică; managementul resurselor umane, infrastructura firmei (management general, planificare, finanţe-contabilitate).

În rândul acestora se includ: logistica orientată spre interiorul firmei (recepţie, manipulare, depozitare, stocare, programarea mijloacelor de transport, returnări de mărfuri etc.); producţia (activităţi de asamblare, ambalare, întreţinere a echipamentelor, testare, administrarea unităţilor de producţie); logistica orientată spre exteriorul firmei (distribuţia produselor finite); marketingul şi vânzările (activităţi de publicitate, stabilirea preţurilor, alegerea canalelor de distribuţie, managementul forţelor de vânzare etc.); serviciile (menţinerea sau creşterea valorii produsului după vânzare).

1.2. CARACTERISTICILE ŞI OBIECTIVELE LOGISTICII

În opinia lui Philip Kotler, logistica implică planificarea, implementarea şi controlul fluxului fizic de materiale, produse finite, informaţii între punctul de origine şi punctul de consum, în scopul satisfacerii nevoilor clientului şi obţinerii unui profit corespunzător.

Într-o concepţie modernă, logistica are în vedere nu numai fluxul parcurs de o marfă de la producător la client, ci şi fluxul produselor şi al materialelor de la furnizori către producători.

Logistica implică de fapt conducerea întregului lanţ de furnizare, construit din fluxurile care contribuie la formarea şi adăugarea de valoare de către participanţii la acest lanţ (începând cu furnizorul şi terminând cu consumatorul final sau utilizatorul industrial). În aceste condiţii, activitatea de logistică implică administrarea întregului sistem de distribuţie fizică al canalului de marketing, respectiv activitatea furnizorilor, a agenţilor de aprovizionare, a operatorilor de piaţă, a membrilor canalului şi a clienţilor. Aceste activităţi includ prognoza, achiziţia, planurile de producţie, înregistrarea comenzilor, gestiunea stocului, depozitarea şi organizarea transporturilor, toate acestea constituind, de fapt, componentele logisticii.

În prezent importanţa şi rolul logisticii sunt tot mai mari, urmare a cel puţin patru considerente:

a) În primul rând, distribuţia se constituie într-un element de primă însemnătate în servirea clienţilor, în satisfacerea cerinţelor tot mai exigente ale acestora. De altfel, din ce în ce mai mult, o logistică eficientă se constituie în elementul câştigător în atragerea şi păstrarea clienţilor. Firmele de prestigiu, firmele serioase ştiu că pot atrage tot mai mulţi clienţi, că îi pot păstra numai în condiţiile în care distribuţia fizică se ridică la pretenţiile acestora.

b) În al doilea rând, logistica reprezintă un important element de costuri în activitatea oricărei firme. Costurile activităţilor logistice sunt tot mai ridicate, iar în aceste condiţii, firmele trebuie să-şi intensifice preocupările pentru desfăşurarea unei logistici eficiente, pentru a-şi perfecţiona eficienţa sistemului de distribuţie fizică, astfel încât să-şi reducă vizibil costurile, cu implicaţii pozitive, atât pentru ele, cât şi pentru clienţi. ÎÎn acest domeniu există n acest domeniu există îîncă serioase rezervencă serioase rezerve, în prezent utilizându-se destul de puţin instrumentele moderne de decizie pentru coordonarea activităţilor de transport, pentru gestionarea eficientă a stocurilor, pentru o depozitare şi o manipulare eficientă a mărfurilor.

c) În al treilea rând, evoluţiile pe planul tehnologiei informaţiilor influenţează în mod hotărâtor activitatea logistică, contribuind din plin la îmbunătăţirea distribuţiei fizice a mărfurilor. În acest sens, utilizarea într-o tot mai mare măsură a calculatoarelor, a sistemelor electronice de scanare la locul de vânzare, a codurilor uniforme de produse, a înregistrărilor prin satelit, a schimburilor electronice de date şi a transferurilor electronice de fonduri au permis firmelor să-şi creeze sisteme avansate pentru procesarea comenzilor, pentru controlul stocurilor, pentru planificarea şi optimizarea transporturilor şi a rutelor de transport.

d) În al patrulea rând, nevoia perfecţionării activităţii logistice a fost impusă şi de creşterea varietăţii produselor, a gamei sortimentale a acestora.

a) principalul obiectiv al sistemului logistic trebuie să fie şi să rămână asigurarea nivelului planificat de servicii la asigurarea nivelului planificat de servicii la cel mai redus costcel mai redus cost.

b) un al doilea obiectiv al logisticii are în vedere micmicşşorarea distanorarea distanţţelor de elor de spaspaţţiu iu şşi de timp dintre oferta i de timp dintre oferta şşi cererea de mărfurii cererea de mărfuri, altfel spus, dintre cele două extreme ale canalului de distribuţie.

c) un al treilea obiectiv, subsidiar primului, este reducerea costurilor de reducerea costurilor de stocare stocare şşi de distribui de distribuţţieie.

Obiectivele principale ale logisticii sunt:

Punctul de plecare în proiectarea unui sistem logistic rămâne studierea nevoilor de servire a consumatorilor şi, de aici, atenţia deosebită ce trebuie acordată serviciilor şi satisfacerii clientului. Acesta este de fapt primul obiectiv al activităţii de logistică, obiectiv care, reformulat, ar fi oferirea de maximum de servicii la oferirea de maximum de servicii la cele mai mici costuri. cele mai mici costuri.

Desigur, acest lucru rămâne un ideal, obiectivul în cauză trebuie privit doar ca o tendinţă, nici un sistem logistic neputând să maximizeze serviciile oferite clienţilor concomitent cu minimizarea costurilor de distribuţie.

1.3. EVOLUŢIA ŞI FACTORII LOGISTICII

Conceptul de logisticălogistică provine din domeniul militar, logistica fiind considerată la începutul secolului trecut o ramură a artei războiului, care se ocupa, pe de o parte, de mişcarea armatelor iar pe de alta, de aprovizionarea trupelor.

În prezent, termenul de logistică este utilizat pentru a defini o activitate militară complexă de asigurare tehnică, materială şi medicală a trupelor, de transport şi cazare a acestora.

Evoluţia logisticii, atât pe plan conceptual, cât şi operaţional, este un proces istoric, ce a cunoscut mai multe etape.

În concepţia profesorului Donald Bowersox, principalele etape în evoluţia logisticii se prezintă astfel:1. coordonarea operacoordonarea operaţţiunilor de distribuiunilor de distribuţţie fizicăie fizică, respectiv a transportului, depozitării, stocării şi prelucrării comenzilor. Printr-o asemenea coordonare se urmărea asigurarea în timp util a servirii clienţilor, în condiţii de eficienţă;

2. regruparea personaluluiregruparea personalului, a resurselor umane firmei implicate în activitatea de distribuţie, urmărindu-se astfel creşterea eficienţei managementului acestei activităţi;

3. logistica integratălogistica integrată sau, în unele lucrări, sistemul logistic integratsistemul logistic integrat, reprezintă o etapă distinctă în evoluţia logisticii, apărută în deceniul al nouălea al secolului trecut. Cei doi termeni au în vedere deplasarea mărfurilor printr-un lanţ de verigi consecutive de valoare adăugată, care au menirea să asigure ajungerea produsului (serviciului) la momentul şi locul potrivit, în forma şi cantitatea solicitată;

4. logistica strategicălogistica strategică, o etapă specifică anilor ’90 ai secolului trecut, acest termen fiind definit ca utilizarea competenţei şi alianţelor logistice din întregul canal de distribuţie, în vederea obţinerii avantajului competitiv. De fapt, un asemenea tip de logistică urmăreşte existenţa unei alianţe interorganizaţionale, alianţă ce permite combinarea activelor şi performanţelor unei companii (trust, consorţiu, grup de firme etc.) cu serviciile oferite de alţi operatori logistici.

Factori şi tendinţe, manifestate atât la nivel conceptual, cât şi operaţional:

a) îînnoirea nnoirea şşi diversificareai diversificarea producţiei de mărfuri, proliferarea accelerată a gamei de bunuri industriale şi de consum. O asemenea situaţie a fost generată, la rândul ei, de cauze multiple, precum: perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie sau descoperirea altora noi, utilizarea unor noi materii prime şi materiale performante; accentuarea competiţiei între ofertanţi, pe fondul unor tendinţe puternice de globalizare, agenţii economici fiind obligaţi să se preocupe nu numai de piaţa internă, ci şi (mai ales) de cea externă; creşterea exigenţei consumatorilor şi a utilizatorilor, atât din punct de vedere al cantităţii oferite şi gamei sale sortimentale, cât, mai ales, al calităţii; scurtarea ciclului de viaţă al produselor şi creşterea, pe acest fond, a preocupărilor pentru înnoire şi diversificare; accentuarea exigenţelor comercianţilor în ceea ce priveşte noutatea şi diversitatea sortimentului de mărfuri oferit clienţilor; pătrunderea tot mai mult în activitatea de producţie şi de comercializare a metodelor şi tehnicilor de marketing;

b) crecreşşterea terea îîntrntr--un ritm puternic a un ritm puternic a cheltuielilor de transportcheltuielilor de transport, în principal ca urmare a unor cauze de natură obiectivă (creşterea preţului carburanţilor), dar şi subiectivă (folosirea în continuare a metodelor tradiţionale de distribuţie, tot mai costisitoare).

c) posibilităposibilităţţile limitate de creile limitate de creşştere a eficientere a eficienţţei producei producţţieiiei. Astfel, în timp, urmare a perfecţionării procesului de producţie şi a preocupărilor de reducere a costurilor de producţie, pe fondul economiilor de scară, eficienţa activităţilor de producţie a cunoscut o creştere continuă. Posibilităţile de sporire a profiturilor prin creşterea productivităţii muncii, prin perfecţionarea proceselor tehnologice sau prin scăderea cheltuielilor în acest domeniu au devenit tot mai limitate. În aceste condiţii, printre puţinele posibilităţi de creştere a eficienţei producţiei, s-au identificat „rezervele” existente în domeniul distribuţiei fizice. Asemenea „rezerve”aveau în vedere atât reducerea costurilor, cât şi creşterea competitivităţii unei asemenea activităţi.

d) necesitatea organizării necesitatea organizării şşi coordonării adecvate a fluxurilor i coordonării adecvate a fluxurilor informainformaţţionaleionale, ca urmare a volumului tot mai sporit de informaţii legate de circuitul fizic al mărfurilor şi a necesităţii disponibilizării unor informaţii referitoare la aspecte importante referitoare la: localizarea spaţială a fiecărui client în parte, dimensionarea şi structura comenzilor primite de la fiecare client, amplasamentul unităţilor de producţie, a depozitelor şi punctelor de distribuţie, costurile de transport aferente livrării mărfurilor de la fiecare depozit sau producător la clienţi, transportatorii la care se poate apela în vederea aprovizionării, nivelul serviciilor oferite şi tarifele practicate, coordonatele spaţiale ale fiecărui furnizor în parte, nivelul şi structura stocurilor existente la fiecare depozit sau centru de distribuţie în orice moment.

e) mutamutaţţiile iile îînregistratenregistrate de-a lungul timpului în ceea ce priveşte gestionarea gestionarea stocurilorstocurilor, modificarea în timp a ponderii stocurilor aflate în diferite faze (verigi) ale circulaţiei mărfurilor. Astfel, s-a diminuat tot mai mult ponderea stocurilor deţinute de către detailişti (de la 50% la 10-15%), cu implicaţiile ce decurg de aici în ceea ce priveşte evoluţia logisticii.

f) revolurevoluţţia informaia informaţţionalăională ce a caracterizat ultima parte a secolului trecut, utilizarea pe o scară tot mai largă a calculatoarelor.În contextul celor prezentate aici, trebuie menţionată utilitatea şi mai ales eficienţa „codului de bare” în îmbunătăţirea performanţelor logistice, acesta oferind firmelor posibilitatea să beneficieze de disponibilitatea la timp a informaţiilor logistice şi de posibilitatea accesului la bazele de date.

g) problemele referitoare la calitateproblemele referitoare la calitate, în general, la calitatea bunurilor şi serviciilor oferite clienţilor, în special. În acest sens, concepte precum managementul calităţii totale, produse şi servicii cu „zero defecte” şi-au făcut tot mai mult loc şi în domeniul logisticii, care a trebuit să ţină pasul cu mutaţiile profunde din acest domeniu (al calităţii) şi să se situeze la standarde performante.

h) preocupările tot mai necesare pentru protecprotecţţia mediuluiia mediului

1.5. MIXUL ACTIVITĂŢII LOGISTICE

Elementul de referinţă pentru funcţionarea oricărui sistem logistic îl reprezintă realizarea unui anumit nivel de servirenivel de servire. Un asemenea nivel de servire impune o serie de cerinţe de natură logistică, cerinţe stabilite, la rândul lor, în funcţie de aşteptările clienţilor.Într-un asemenea context, principalele activităţi desfăşurate în vederea asigurării nivelului de servire logistică se referă la:

• cercetarea nevoilor şi cerinţelor clienţilor în ceea ce priveşte nivelul cerinţelor logisticii;

• stabilirea nivelului de servire logistică a clienţilor ce urmează să fie oferit de către firma furnizoare sau diferenţierea nivelului de servire în funcţie de cerinţele segmentelor de piaţă vizate;

• evaluarea percepţiilor clienţilor în ceea ce priveşte nivelul de servire oferit, a decalajului dintre ceea ce au aşteptat clienţii şi ceea ce au primit efectiv aceştia;

• ajustarea nivelului de servire logistică, în funcţie de evoluţia cerinţelor clienţilor.

CumpărareaCumpărarea prezintă o importanţă covârşitoare în crearea de valoare în cadrul lanţului logistic.

Pentru acest domeniu (al cumpărării) activităţile reprezentative se referă la stabilirea necesităţilor de aprovizonare, alegerea surselor de aprovizionare, stabilirea modului de realizare în timp a aprovizionării (ritmul aprovizionării), evaluarea periodică a performanţei furnizărilor, determinarea cantităţii economice a comenzii.

TransportulTransportul joacă un rol esenţial în buna funcţionare a sistemului logistic, el asigurând utilitatea de timp în cadrul activităţii desfăşurate. În esenţă, transportul presupune derularea următoarelor activităţi:

- alegerea modalităţilor adecvate de transport (rutier, feroviar, aerian, maritim, prin conducte), - evaluarea şi selecţia furnizorilor de servicii de transport, - consolidarea transporturilor, stabilirea rutelor de transport şi programarea transporturilor.

O altă componentă de bază a sistemului logistic o constituie gestiunea gestiunea stocurilorstocurilor, aceasta oferind utilitatea de timp aşteptată de client. Printre activităţile principale pe care le presupune gestionarea stocurilor trebuie enumerate:

- elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale şi produse finite, - stabilirea produselor din stoc şi, mai ales, a mixajului acestora, în funcţie de contribuţia diverselor articole la desfacerile sau la profitul firmei, - determinarea stocului de siguranţă şi a nivelului de reaprovizionare, aplicarea strategiei „just-in-time

Ultima activitate de bază a lanţului logistic pe care o analizăm este prelucrarea comenzilorprelucrarea comenzilor, care prezintă un impact deosebit asupra performanţei logistice, materializat în mărimea intervalului de timp de la transmiterea comenzii de către client şi până la primirea efectivă a produsului dorit, precum şi în declanşarea operaţiunilor de livrare a mărfurilor şi oferire a serviciilor. Fac parte din acest domeniu activităţi precum:

- determinarea procedurilor de primire a comenzilor, - stabilirea metodelor de transmitere a informaţiilor referitoare la comenzi,- definirea ordinii de prioritate în prelucrarea comenzilor, - alegerea variantei de onorare a comenzii numai din stocul disponibil şi/sau de producţie (în cazul unei rupturi de stoc).

Activităţile de susţinere se referă în principal la:

a)a) Depozitarea mărfurilorDepozitarea mărfurilor. Principalele activităţi legate de depozitarea mărfurilor se referă la:

• stabilirea necesarului de spaţii de depozitare,- alegerea amplasamentului depozitelor, - determinarea numărului de depozite necesare,- stabilirea configuraţiei depozitului, amplasarea mărfurilor în cadrul

depozitului etc.

b) Manipularea produselorb) Manipularea produselor are o pondere deosebită în costurile logistice, prezentând totodată un anumit impact asupra duratei ciclului comenzii şi de aici asupra nivelului de servire. Ca activităţi de bază în acest domeniu vom aminti:

- alegerea echipamentului de manipulare (mecanizat, manual etc.),- unitizarea încărcăturilor (consolidarea unor ambalaje de dimensiuni reduse într-o încărcătură de dimensiuni mai mari), prin paletizare şi containerizare,- introducerea/preluarea materialelor în/din spaţiul de depozitare etc.

c) c) AmbalareaAmbalarea permite ajungerea mărfurilor la clienţi protejate, în condiţiile dorite de către aceştia. Desigur, ambalarea de protecţie nu are în vedere ambalajele individuale ale bunurilor de consum, care au în principal rolul de promovare a acestora. Dintre activităţile legate de ambalarea de protecţie, care susţin din punct de vedere logistic marfa, se pot enumera:

- proiectarea unor ambalaje care să răspundă cerinţelor proceselor de manipulare,- realizarea efectivă de ambalaje care să asigure integritatea produselor pe durata transportului şi depozitării, - asigurarea de ambalaje care să protejeze produsele contra pierderilor şi deteriorărilor etc.

d) d) Fluxurile informaFluxurile informaţţionale ionale se constituie în parte integrantă a sistemului logistic, ele facilitând derularea tuturor activităţilor, fie ele de bază, fie de susţinere. Informaţia logistică face posibilă desfăşurarea operaţiunilor de planificare şi control, contribuind la creşterea eficienţei deciziilor strategice şi operaţionale. Activităţi legate de funcţionarea corespunzătoare a sistemului informaţional logistic trebuie incluse: culegerea şi prelucrarea datelor, analiza informaţiilor, elaborarea rapoartelor şi situaţiilor necesare, stabilirea unor proceduri de stocare a datelor, controlul fluxului de informaţii etc.