REPERE PENTRU PROIECTAREA ȘI ACTUALIZAREA

CURRICULUMULUI NAȚIONAL

DOCUMENT DE POLITICI EDUCAȚIONALE

VERSIUNE DE LUCRU

Aprilie, 2015

INSTITUTUL DE

ȘTIINȚE ALE

EDUCAȚIEI

1

CUPRINS

INTRODUCERE ................................................................................................... 2

I.IDEALUL EDUCAŢIONAL AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ..................................................... 4

II.FINALITĂŢILE SISTEMULUI DE EDUCAŢIE .......................................................... 4

II.1.Competenţe formate în învăţământul preuniversitar ........................................................4

II.2. Profilul absolventului .....................................................................................................................6

III. PRINCIPII DE ELABORARE A CURRICULUMULUI NAŢIONAL .............................. 15

IV.STRUCTURA CURRICULUMULUI NAŢIONAL ...................................................... 18

IV.1. Planul-cadru de învăţământ ................................................................................................... 18

IV.2. Programele şcolare .................................................................................................................... 22

IV.3. Tipuri de opţionale (CDS) ........................................................................................................ 24

V. CONDIŢII DE IMPLEMENTARE ........................................................................ 25

Anexa 1: Descrierea competenţelor cheie pe niveluri (elementar, funcţional şi

dezvoltat) ........................................................................................................ 30

2

INTRODUCERE

Cu o relativă periodicitate, în toate sistemele educaţionale curriculumul parcurge un proces de actualizare sau de reformă, în funcţie de natura şi amploarea schimbărilor

urmărite. În context internaţional, se vorbeşte chiar de o „permanentizare” a reformelor, pe fondul rapidităţii schimbărilor sociale, economice şi mai ales

tehnologice. „Reformele educaţionale (...) parcurg diferite etape, cu momente de vârf sau de schimbări radicale, cu perioade intermediare, mai puţin vizibile, şi cu perioade de consolidare a achiziţiilor dobândite în etapele anterioare.”1

Acest document de politici îşi propune să contureze perspectivele de restructurare a curriculumului naţional şi a contextului de implementare a acestuia, în acord cu

legislaţia specifică în vigoare şi strategiile naţionale de referinţă pentru dezvoltarea educaţiei. Prezentul demers de orientare a unor schimbări la nivel de curriculum, care să fie relevante şi cu valoare constructivă în abordarea sistemică a educaţiei şcolare,

se bazează pe analiza situaţiei naţionale actuale, dar şi a unor tendinţe la nivel european şi internaţional.

Astfel, se impune realizarea unor schimbări întemeiate, relevante şi cu valoare constructivă, într-o abordare sistemică, în care componenta curriculum interacţionează şi evoluează concomitent cu alte componente ale sistemului de educaţie, precum

formarea cadrelor didactice, elaborarea manualelor şcolare şi a altor resurse de învăţare, evaluarea rezultatelor elevilor, managementul şcolar etc.

Documentul de faţă este un document strategic care valorifică contribuţii anterioare, bune practici în proiectarea curriculumului naţional, studii şi cercetări relevante din domeniul educaţiei. Adresat în egală măsură factorilor de decizie, conceptorilor de

curriculum, cadrelor didactice, specialiştilor din mediul academic, managerilor şcolari şi altor actori educaţionali, acest document de politică urmăreşte:

construirea unei concepţii curriculare unitare şi coerente, având ca referinţă

competenţele cheie care determină profilul de formare al elevului, definite la nivel european şi statuate de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011;

valorizarea abordărilor integrate şi reconsiderarea principiului învăţării centrate

pe elev; asumarea unor finalităţi ale învăţării pe niveluri de învăţământ. Proiectarea

Curriculumului naţional din perspectivă sistemică, în corelaţie cu celelalte componente ale sistemului de educaţie şi cu oportunităţile de implicare a şcolilor, a cadrelor didactice şi elevilor în dezvoltarea de curriculum;

proiectarea programelor şcolare fundamentată pe noua concepţie curriculară pentru învăţământul preuniversitar, care operează cu noţiunea de competenţă

definită ca ansamblu de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini;

1 Potolea, D, Toma, S., Borza, A. (coord.). Coordonate ale unui nou cadru de referinţă al curriculumului naţional, CNEE, Bucureşti, 2012, p.12.

3

promovarea evaluării pe competenţe, ca parte a procesului de reformă

curriculară în învăţământul preuniversitar şi valorificarea contextelor formale, nonformale şi informale de învăţare;

promovarea oportunităţilor oferite de resursele educaţionale deschise, accesate prin intermediul noilor tehnologii.

Documentul de față propune o perspectivă unitară și actuală în proiectarea curriculumului național, care să asigure coerenţa acestuia pe orizontală şi verticală,

inclusiv între nivelurile de şcolaritate şi filiere. Principalele direcţii de restructurare vizează:

Centrarea pe elev şi mutarea accentului de pe predare pe învăţare – promovarea unui curriculum flexibil, care să permită diversificarea şi adaptarea situaţiilor de învăţare pentru elevi, în acord cu caracteristicile de vârstă/nivel de

dezvoltare, cu interesele şi aptitudinile elevului, precum şi cu aşteptările societăţii; adaptarea învăţării la interesele şi nevoile de dezvoltare ale elevilor, construirea de

parcursuri de învăţare diferenţiate, implementarea unor demersuri explicite de personalizare a educaţiei.

Centrarea pe competenţe ca element organizator central al programelor şcolare

specifice diferitelor discipline/domenii de studiu – aceasta implică accent pus în egală măsură pe toate componentele competenţei, nu doar pe

cunoştinţe/conţinuturi ale învăţării. Prin competenţe se realizează transferul şi mobilizarea cunoştinţelor şi a abilităţilor în contexte variate de viaţă.

Regândirea raportului dintre abordarea disciplinară şi abordarea integrată a

învăţării – prin valorificarea avantajelor pe care aceasta le oferă (adecvarea la nevoile şi interesele omului contemporan; favorizarea transferului, a gândirii

creative şi a rezolvării de probleme; oferirea unei perspective holistice asupra realităţii etc.). De altfel, centrarea pe competenţele cheie are ca implicaţie curriculară recunoaşterea nevoii de a construi punţi interdisciplinare.

Regândirea bugetului de timp alocat învăţării, din perspectiva implicaţiilor pe care le au planurile-cadru de învăţământ şi conţinutul curricular al programelor

şcolare, dar şi practicile didactice asupra timpului personal al elevilor.

Structura documentului reflectă aceste opţiuni: prima secţiune prezintă idealul educaţional ce orientează politicile educaţionale în prezent; a doua secţiune oferă o

imagine de ansamblu cu privire la competenţele formate în învăţământul preuniversitar şi profilul unui absolvent pentru diferite niveluri de educaţie; următoarele secţiuni

prezintă principalele principii ce orientează procesul de elaborare a curriculumului naţional şi structura acestuia (plan-cadru, programe şcolare, CDS). Partea finală

analizează, sintetic, câteva condiţii importante pentru punerea în practică a demersului de actualizare a curriculumului școlar, oferind o serie de repere pentru strategiile viitoare din acest domeniu.

4

I.IDEALUL EDUCAŢIONAL AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

Cadrul actual de reglementare este orientat de promovarea unui învăţământ

orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate, conform LEN 1/2011, Art. 2 (1).

De asemenea, idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi

în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea

cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii - LEN 1/2011, Art 2 (3).

II.FINALITĂŢILE SISTEMULUI DE EDUCAŢIE

II.1.Competenţe formate în învăţământul preuniversitar

Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 stabileşte scopuri specifice corespunzătoare fiecărui nivel de învăţământ (Cap IV). Potrivit legii, în învăţământul preuniversitar

curriculumul naţional este centrat pe formarea şi dezvoltarea/diversificarea competenţelor cheie care conturează profilul de formare al elevului.

Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe formarea

competenţelor cheie, iar curriculumul naţional pentru învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea acestor competenţe. Pornind de la această premisă,

profilul de formare al absolventului de învăţământ preuniversitar este structurat pe baza a 8 competenţe cheie, care reprezintă un ansamblu de cunoştinţe, abilităţi şi

atitudini necesare oricărei persoane pe parcursul întregii vieţi:

comunicare în limba maternă; comunicare în limbi străine;

competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii; competenţă digitală;

a învăţa să înveţi; competenţe sociale şi civice; spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;

sensibilizare şi exprimare culturală.

Cele opt competenţe cheie recomandate de către Parlamentul European2 trebuie

privite în ansamblu şi nu izolat, fiind un construct complex3 cu multiple relaţionări şi

întrepătrunderi, consonante cu societatea interconectată din care cetăţeanul european

face parte.

Opţiunea pentru utilizarea competenţelor cheie ca repere în stabilirea profilului de formare a reprezentat o decizie de politică educaţională importantă promovată de

Legea educaţiei naţionale nr 1/2011.

2Recomandarea Parlamentului European și Consiliului privind competențele cheie pentru învățarea pe parcursul întregii

vieți (2006/962/EC), precum și traducerea și adaptarea descriptivului competențelor cheie pot fi consultate la adresa http://www.ise.ro/?p=3963 3 Fiecare competenţă cheie are o definiţie procedurală şi un descriptiv organizat pe trei componente: cunoştinţe, abilități, atitudini.

5

Potrivit Legii educaţiei naţionale, este necesar ca întregul proces de predare-învăţare-evaluare să fie orientat de construirea competenţelor cheie. Cea mai importantă

provocare este reprezentată de depăşirea simplei invocări a competenţelor cheie (retorică) şi angajarea în practici didactice relevante care conduc la dezvoltarea

efectivă a acestor competenţe. Analize ale stadiului implementării competenţelor cheie în sistemul de educaţie indică faptul că multe cadre didactice au încă dificultăţi în a urmări şi în a valorifica aceste competenţe la propria disciplină de studiu. Principalele

provocări ţin de:

- înţelegerea importanţei fiecărei competenţe cheie pentru o anumită disciplină de

studiu; - înţelegerea modului în care se sprijină reciproc competenţele cheie urmărite

printr-o disciplină de studiu şi dezvoltarea de activităţi integrate;

- construirea unor activităţi de învăţare care conduc la formarea/dezvoltarea/ diversificarea competenţelor cheie;

- identificarea nivelului de dezvoltare a competenţelor, corespunzător diferitelor niveluri de învăţământ (primar, secundar inferior, secundar superior).

Descriptivul competențelor cheie europene, precum și finalitățile asumate la nivel de

sistem fundamentează procesul de definire a profilului absolventului diferitelor niveluri

de educație.

6

II.2. Profilul absolventului

Finalităţile sistemului de educaţie şi profilul de formare al elevului

Finalităţile învăţământului preuniversitar derivă din idealul educaţional, aşa cum este acesta formulat în Legea educaţiei

naţionale, precum şi din orientarea formulată în lege referitoare la formarea, dezvoltarea şi diversificarea competenţelor

cheie.

Diagrama de mai jos propune un model de structurare a nivelurilor de dezvoltare a celor opt competenţe cheie, în relație

cu nivelurile de învăţământ preuniversitar.

Niveluri de învăţământ

Învăţământ preuniversitar obligatoriu

Învăţământ preuniversitar post-obligatoriu

Învăţământ primar (clasa pregătitoare, cls. I-IV)

Învăţământ gimnazial (cls. V-VIII) secundar inferior

Învăţământ liceal (teoretic, vocaţional, tehnologic)

secundar superior cls. a IX-a şi a X-a

secundar superior Cls. a XI-a şi a XII-a/XIII-a liceu

Învăţământ profesional de 3 ani

Nivel de dezvoltare a competenţelor cheie

Astfel, ciclului primar (clasa pregătitoare, clasele I-IV) îi corespunde un nivel elementar de dezvoltare al

competenţelor cheie.

La finalul ciclului gimnazial şi al primilor doi ani din învăţământul secundar superior (clasele V-X), corespunzător duratei

învăţământului obligatoriu, un absolvent trebuie să deţină competenţele cheie la un nivel funcţional.

La finalul învăţământului preuniversitar post-obligatoriu, un absolvent va deține un nivel dezvoltat al competenţelor cheie, care va permite diversificarea, pentru viitorul traseu educaţional şi profesional.

7

Structurarea competenţelor cheie pe niveluri de dezvoltare are la bază un ansamblu de vectori fundamentali ai

dezvoltării personalităţii elevului, prezentați în figura de mai jos.

Tabelul următor oferă o imagine sintetică a celor mai importanţi vectori utilizaţi în definirea nivelurilor de competenţă:

dezvoltare cognitivă şi socio-emoţională; internalizarea normelor şi a valorilor; autocunoaştere şi reflecţie; autonomie în

învăţare; creativitate.

8

DEZVOLTARE COGNITIVĂ ŞI SOCIO-EMOŢIONALĂ

INTERNALIZAREA NORMELOR ŞI VALORILOR

AUTOCUNOAŞTERE ŞI REFLECŢIE

AUTONOMIE ÎN ÎNVĂŢARE

CREATIVITATE

Nivel elementar

desfăşoară activităţi care presupun activităţi concrete; observă, recunoaşte, explorează şi verbalizează

procese naturale şi sociale simple, sentimente, emoţii;

rezolvă probleme simple

aplică norme, valori şi modele de comportament, relaţionează adecvat

şi onest cu cei din jur, îşi asumă roluri în

grup

identifică preferinţe personale, interese de cunoaştere şi emoţii; aplică rutina zilnică de învăţare;

formulează intuitiv obiective personale de

învăţare, manifestă disponibilitate pentru efort

realizează sarcini de învăţare simple şi familiare, cu asistenţă sau sprijin din partea

adulţilor

manifestă interes faţă de nou, identifică spontan si intuitiv soluţii noi la probleme

simple; utilizează elemente de limbaj

expresiv simplu; utilizează achiziţii din diverse domenii pentru rezolvarea unei sarcini

contexte familiare copilului, apropiate, accesibile prin experienţă directă sau simulată, observabile şi explorabile senzorial şi intuitiv

Nivel funcţional

utilizează concepte, explică procese naturale, sociale,

tehnologice , sentimente, emoţii

argumentează necesitatea normelor,

a valorilor şi a modelelor de comportament;

exersează drepturi şi responsabilităţi în situaţii variate de viaţă, inclusiv în situaţii sociale atipice, îşi asumă roluri

sociale

argumentează preferinţele personale, analizează

propriul potenţial de reuşită; participă la elaborarea proiectului de

dezvoltare personală; explorează diferite oportunităţi de pregătire şcolară şi profesională

alege autonom instrumente, metode

şi mijloace de realizare a sarcinilor de învăţare date; îşi asumă

responsabilitatea pentru propria învăţare

utilizează diferite tehnici de gândire şi

expresie creativă pentru a rezolva probleme şi pentru a

crea un produs personal

contexte de relaţionare şi explorare mai largi care presupun atât elemente cunoscute cât şi altele inedite

Nivel dezvoltat

analizează concepte, emoţii, fenomene fizice, procese

naturale şi sociale, relaţii multifactoriale complexe; analizează critic, formulează opinii şi puncte de vedere argumentate; rezolvă probleme complexe, oferind

soluţii alternative şi

perspective multiple asupra unei probleme

asumă un set de valori personale şi

norme de comportament, respectă diversitatea, îşi asumă argumentat roluri sociale

construieşte o viziune articulată privind proiectul

de dezvoltare personală şi profesională; face opţiuni argumentate privind viitorul personal şi profesional

adaptează independent sarcinile

de învăţare în raport cu obiective personale de învăţare şi de dezvoltare profesională şi personală, analizează

critic propria învăţare

şi rezultatele acesteia

manifestă iniţiativă, utilizează tehnici şi

instrumente de gândire şi expresie creativă pentru a rezolva probleme complexe sau pentru a crea un produs original şi

inovativ

contexte cu un grad ridicat de complexitate, inclusiv de natură profesională

9

O imagine de detaliu cu privire la modul în care fiecare competenţă cheie este definită pe niveluri, pe baza acestor vectori

specifici, este prezentată în Anexa 1 a acestui document.

Pentru a înţelege modului în care se dezvoltă competenţele cheie, figura de mai jos prezintă reprezentare grafică a

acestui proces.

10

Profilul de formare

Profilul de formare al absolventului diferitelor niveluri de studiu reprezintă o componentă reglatoare a Curriculumului naţional. Acesta descrie aşteptările

exprimate faţă de elevi la sfârşitul învăţământului primar, al învăţământului obligatoriu şi al învăţământului preuniversitar, prin raportare la: cerinţele exprimate

în Legea educaţiei naţionale, în alte documente de politică educaţională şi în studii de specialitate; finalităţile învăţământului; caracteristicile de dezvoltare ale elevilor.

Vom prezenta mai jos, în mod sintetic:

profilul de formare al absolventului la finalul ciclului primar, construit pe baza descriptivului nivelului elementar de deţinere a competenţelor cheie;

profilul de formare al absolventului învăţământului gimnazial, construit pe baza descriptivului unui nivel intermediar de deţinere a competenţelor cheie;

profilul de formare al absolventului învăţământului obligatoriu, construit pe

baza descriptivului nivelului funcţional de deţinere a competenţelor cheie;

profilul de formare al absolventului ciclului secundar superior, construit pe baza

descriptivului nivelului dezvoltat de deţinere a competenţelor cheie.

11

Profilul de formare al absolventului la finalul clasei a IV-a Dezvoltare cognitivă și socio-emoțională

identificarea de fapte, opinii, emoţii în mesaje orale sau scrise, în contexte familiare de comunicare, în limba maternă

identificarea unor informaţii simple în mesaje orale sau scrise în limba străină, în contexte familiare de comunicare

exprimarea de mesaje simple în comunicarea în contexte şcolare

explorarea şi explicarea intuitivă unor procese naturale şi fapte sociale cunoscute, utilizând procedee simple

rezolvarea unor probleme simple, în contexte şcolare şi din viaţa cotidiană, utilizând raţionamente simple

operarea intuitivă cu premise pentru susţinerea unei idei, opinii, demers investigativ simplu

utilizarea adecvată a unor aplicaţii simple ale dispozitivelor digitale, cu sprijin din partea adulţilor

Valori, norme și participare socială operarea intuitivă cu valori şi norme elementare de conduită, importante de urmat în viaţă şi relevante

pentru experienţa personală

participarea la acţiuni bazate pe colaborare, în grupurile de apartenenţă, în contexte de viaţă din mediul cunoscut, prin îndeplinirea unor roluri şi responsabilităţi

manifestarea interesului pentru sănătatea şi starea de bine a propriei persoane, pentru un mediu curat

punerea în practică a unor norme de siguranţă personală care privesc aspecte de rutină zilnică, circulaţie rutieră, utilizarea unor dispozitive, aplicaţii şi conţinuturi digitale

participarea la acţiuni favorabile integrării în colectivitate, prin manifestarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi

Autocunoaștere și reflecție explorarea imaginii de sine în contexte familiare

recunoașterea aptitudinilor, a resurselor și a intereselor personale

implicarea constantă în activităţi care dezvoltă propriile calităţi și stimulează încrederea în sine

recunoașterea propriilor emoţii și pe ale celor cu care intră în contact, în vederea gestionării eficiente a emoţiilor

conștientizarea elementelor primare pe care se bazează aspectele identitare (de ex., care diferenţiază generaţiile, culturile, etnia, apartenenţa religioasă și genurile)

conştientizarea importanţei nevoii de afiliere (apartenenta la un grup social sau la o comunitate)

Autonomie și creativitate în învățare formularea de întrebări pentru clarificarea unei sarcini de lucru, cu încredere în reușită și fără teama de

a greși, căutând îndrumare/sprijin în învăţare din partea adulţilor sau a co-vârstnicilor

utilizarea de tehnici și instrumente simple de învăţare, inclusiv în forma digital, solicitând, după caz, sprijin din partea adulţilor

manifestarea curiozităţii, creativităţii și entuziasmului în abordarea de sarcini noi și neobișnuite de învăţare , fără teama de a greși

concentrarea atenţiei, disponibilitatea la efort, perseverarea în lucru la o sarcină până la finalizarea corespunzătoare și verificarea propriei activităţii, sub îndrumarea cadrului didactic

explorarea unor soluţii originale la probleme simple, în contexte familiare de relaţionare și explorare a mediului fizic

recunoaşterea unor elemente de limbaj expresiv simplu (vizuale, auditive, kinestezice) pentru a exprima într-un mod personal diferite idei, emoţii, trăiri sau situaţii concrete de viaţă.

identificarea intuitivă a diferenţelor de percepere a acelorași realităţi, în familie, în grupul de convârstnici, în alte grupuri de referinţă

12

Profilul de formare al absolventului la finalul clasei a VIII-a

Dezvoltare cognitivă și socio-emoțională receptarea, interpretarea şi exprimarea de idei, opinii, sentimente, pe baza propriilor experienţe sau

pornind de la ceea ce a ascultat/citit, în limba maternă

receptarea şi exprimarea unor informaţii, opinii, sentimente, în mesaje orale sau scrise în limba străină, pe teme cunoscute

utilizarea unor convenţii de comunicare în cadrul interacţiunilor verbale, în diverse contexte şcolare și extrașcolare

explorarea şi explicarea unor procese naturale şi fapte sociale, prin aplicarea unor metode şi modele de investigaţie ştiinţifică

rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în contexte şcolare şi extraşcolare, utilizând strategii adecvate

identificarea de argumente pentru susţinerea unei idei sau opinii, pe baza observaţiilor sau a unui demers investigativ

utilizarea unor metode şi tehnici de căutare, selecţie şi organizare a resurselor informaţionale şi a aplicaţiilor în format digital

Valori, norme și participare socială reflecţia critică asupra valorilor şi normelor care structurează identitatea proprie şi reglementează

interacţiunea cu ceilalţi

relaţionarea pozitivă cu ceilalţi în contexte şcolare şi extraşcolare, prin exercitarea unor drepturi şi asumarea de responsabilităţi

exprimarea opţiunii pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată şi pentru păstrarea unui mediu curat şi sănătos;

utilizarea responsabilă achiziţiilor pe care le oferă tehnologiile actuale în opţiunile care privesc viaţa personală şi parcursul şcolar

manifestarea disponibilităţii pentru participare civică, pentru exercitarea drepturilor proprii şi asumarea responsabilităţilor, respectând drepturile celorlalţi

Autocunoaștere și reflecție evaluarea obiectivă a calităţilor personale, prin tehnici de autocunoaștere și valorificarea acesteia în

demersul de cunoaștere personală, orientare școlară și profesională

manifestarea încrederii în capacităţile de dezvoltare personală

manifestarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi, faţă de identitatea culturală proprie şi faţă de identitatea celor care aparţin unor culturi diferite

dezvoltarea capacităţii de a gestiona pozitiv situaţii care pot provoca distorsiuni in percepţia sinelui sau a celorlalţi duc la dezamăgirea de sine

dezvoltarea angajamentului (afectiv, cognitiv, comportamental) şi a motivaţiei pentru atingerea propriilor obiective, idealuri, vise

Autonomie și creativitate în învățare formularea de obiective și planuri simple de învăţare în realizarea unor sarcini de lucru, căutând

activ orientare şi consiliere educaţională și profesională din partea persoanelor specializate sau a convârstnicilor

utilizarea de tehnici și instrumente de învăţare, inclusiv în format digital, în raport cu preferinţele personale și de grup și relevante în raport cu scopurile învăţării

manifestarea interesului pentru identificarea unor soluţii noi în rezolvarea unor provocări, cu exprimarea pozitivă a frustrărilor și emoţiilor în raport cu sarcinile de învăţare

gestionarea propriei învăţări și a timpului alocat, monitorizarea progresului personal în realizarea unei sarcini și identificarea autonomă a punctelor tari și a aspectelor de îmbunătăţit

identificarea unor soluţii multiple în situaţii variate de viaţă, în contexte și transferarea unor soluţii de la un domeniu de cunoaștere la altul.

utilizarea inovativă a unor elemente de limbaj expresiv (vizuale, auditive, kinestezice) pentru a exprima diferite idei, emoţii, trăiri sau situaţii de viaţă pentru sine sau pentru ceilalţi

formularea argumentată a unei opinii personale cu privire la idei, situaţii și fenomene

13

Profilul de formare al absolventului la finalul clasei a X-a

Dezvoltare cognitivă și socio-emoțională receptarea, interpretarea şi exprimarea de idei, opinii, sentimente în forme adaptate la diverse

contexte de comunicare, în limba maternă

receptarea şi exprimarea orală sau scrisă de idei, opinii, sentimente, în limba străină, în contexte şcolare de comunicare

utilizarea unor convenţii de comunicare în cadrul interacţiunilor verbale, în diverse contexte şcolare, culturale și sociale

explorarea şi explicarea unor procese naturale, sociale și tehnologice, prin aplicarea unor metode, principii şi modele de investigaţie ştiinţifică, în contexte școlare și profesionale

rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în contexte şcolare şi extraşcolare, utilizând variate strategii și conexiuni intra- şi interdisciplinare

formularea de argumente pentru susţinerea unei idei sau opinii, pe baza observaţiilor sau a unui demers investigativ

utilizarea autonomă şi responsabilă a unor metode şi tehnici de căutare, selecţie şi organizare a resurselor informaţionale şi a aplicaţiilor în format digital, în limba română şi într-o limbă modernă

Valori, norme și participare socială exprimarea opţiunii pentru un set de valori care structurează atitudinile şi comportamentele proprii în

situaţii variate de viaţă

cooperarea cu ceilalţi în situaţii variate de viaţă, utilizând reguli

reflecţia critică asupra schimbărilor produse de activitatea umană în mediul înconjurător şi aplicarea unor reguli de păstrare a sănătăţii persoanei, precum şi a mediului natural, tehnologic şi social propice vieţii

recunoaşterea impactului dezvoltării tehnologiilor asupra persoanei, mediului şi societăţii şi asupra modalităţilor de raportare la sine şi la ceilalţi

respectarea unor reguli de interacţiune şi comunicare online

participarea la acţiuni în situaţii variate de viaţă, prin manifestarea empatiei faţă de diversitate, alteritate şi interculturalitate

Autocunoaștere și reflecție identificarea și asumarea etapelor unui demers de cunoaștere personală și acceptare de sine;

raportarea obiectivă la modele de reușită dominante, în relaţie cu preţuirea de sine

valorificarea empatiei în relaţionarea cu ceilalţi și în gestionarea situaţiilor cu încărcătură emoţională

conştientizarea diferenţei dintre eul actual şi eul ideal pentru a evita capcanele perfecţionismului

autoactualizarea/ amplificarea nevoilor cognitive, intelectuale, estetice în vederea maximizării propriului potenţialul

Autonomie și creativitate în învățare îmbunătăţirea obiectivelor și planurilor proprii de învăţare,pe baza căutării active și autonome a

sprijinului din partea experţilor sau colegilor și a disponibilităţii de a oferi ajutor în învăţare celorlalţi

utilizarea independentă a unor metode si tehnici de căutare, selecţie, colectare si organizare a resurselor de învăţare, inclusiv în format digital, în limba maternă şi în cel puţin o limbă moderna, cu valorificarea oportunităţilor de învăţare din greșeli

manifestarea de iniţiativă pentru schimbarea/ provocarea metodelor rutiniere de soluţionare a unor probleme noi, cu gestionarea pozitivă a propriilor emoţii în învăţare

asumarea responsabilităţii pentru propria învăţare, monitorizarea progresului personal și autoreglarea în activităţi de învăţare individuală sau de grup

utilizarea unor strategii creative pentru a rezolva probleme atipice, valorizând activităţi creative şi lucrul în grup

utilizarea unor noi simboluri, limbaje, modalităţi de expresie, inclusiv a unor dispozitive și aplicaţii digitale pentru a explica şi prezenta fenomene, situaţii personale şi sociale sau pentru a exprima emoţii, trăiri, sentimente.

asumarea conștientă a unui punct de vedere personal, cu respectarea perspectivelor multiple și a punctelor de vedere diferite asupra unei realităţi

14

Profilul de formare al absolventului la finalul clasei a XII-a

Dezvoltare cognitivă și socio-emoțională receptarea şi interpretarea de concepte, idei, opinii, sentimente exprimate într-o varietate de contexte de

comunicare, inclusiv în contexte imprevizibile, informale și nonformale

receptarea şi exprimarea orală sau scrisă de idei, opinii, sentimente, în limba străină, în diverse contexte de comunicare

asumarea unor roluri diverse în interacţiuni verbale, inclusiv în contexte profesionale, respectând convenţiile de comunicare

utilizarea perspectivelor multiple în explorarea şi explicarea unor procese naturale, sociale şi tehnologice, aplicând diferite metode, principii şi modele de investigaţie ştiinţifică

rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în contexte şcolare, extrașcolare și profesionale, utilizând și adaptând strategii și conexiuni intra- şi interdisciplinare

analiza critică a diferitelor aspecte de viaţă școlară, personală, profesională, bazată pe argumente și dovezi pertinente

gestionarea autonomă şi responsabilă a participării, comunicării și utilizării de informaţii în mediul online, cu accent pe evaluarea critică şi reflexivă a impactului acestuia asupra vieţii şi mediului

Valori, norme și participare socială internalizarea unui set de valori personale şi profesionale care structurează atitudinile şi

comportamentele proprii în contexte variate formale şi nonformale;

cooperarea cu ceilalţi în contexte variate, formale şi nonformale, în acţiuni care presupun mediere şi negociere;prin asumarea de roluri şi responsabilităţi

manifestarea receptivităţii faţă de problemele dezvoltării durabile considerate în raport cu rolurile şi responsabilităţile asumate în viaţa de fiecare zi

evaluarea critică a impactului tehnologiilor de informare şi comunicare asupra proceselor de construire, exprimare şi asumare a identităţii în spaţiile virtuale, asupra persoanei şi a societăţii, în general;

manifestarea unui comportament pro-activ care încurajează promovarea valorilor diversităţii şi alterităţii, cetăţenia activă, dialogul intercultural şi integrarea socială;

Autocunoaștere și reflecție reflecţia critică asupra sinelui și asupra scopurilor şi ţintelor dezvoltării personale

elaborarea unui plan de dezvoltare personală care să vizeze armonizarea dintre propriul profil și diversele oportunităţi profesionale.

armonizarea identităţilor multiple (de gen, culturală, religioasă, etnică)

asumarea unei poziţii proactive în susţinerea principiilor unei societăţi inclusive, care valorizează diferenţele culturale, etnice si religioase si parteneriatului de gen.

reflecţia critica asupra potenţialului său individual pentru permanenta devenire a sinelui si asupra contribuţiei sale la armonizarea relaţiilor cu ceilalţi, in contexte personale si profesionale

Autonomie și creativitate în învățare valorificarea evenimentelor, oportunităţilor și provocărilor de viaţă școlară, personală și socială în

obiective și planuri de învăţare realiste, pe baza propriilor aspiraţii personale. școlare și profesionale

ameliorarea propriilor strategii de învăţare, pe baza evaluări critice a acestora în raport cu propriile obiective, interese și nevoi de învăţare și cu estimarea corectă a riscurilor

manifestarea interesului pentru identificarea de probleme atipice, prin aplicarea diverselor moduri de gândire și asumarea conștientă a riscurilor originalităţii

reflecţia critică asupra procesului şi rezultatelor muncii proprii, aprecierea valorii şi originalităţii acesteia prin raportare la exigenţele proprii și la așteptările celorlalţi

utilizarea unor tehnici și instrumente de gândire și expresie creativă, pentru a rezolva probleme complexe specifice lumii actuale sau pentru a crea un produs original, personal sau de grup

utilizarea inovativă a unor funcţii complexe ale unor limbaje, dispozitive și aplicaţii pentru a explica şi prezenta fenomene complexe, situaţii personale şi sociale sau pentru a exprima emoţii, trăiri, sentimente;

manifestarea constructivă a toleranţei faţă de incertitudine și faţă de puncte de vedere diferite și chiar contradictorii în raport cu propria percepţia realităţii

15

III. PRINCIPII DE ELABORARE A CURRICULUMULUI NAŢIONAL

Prezentul document promovează un ansamblu de principii de politică curriculară,

care au rolul de a oferi o viziune clară, bine fundamentată din punct de vedere axiologic, a demersurilor ulterioare de construcţie a documentelor curriculare.

In acelaşi timp, principiile de construcţie curriculară au implicaţii directe la nivelul structurii curriculumului naţional (de exemplu, al modelului de proiectare), dar şi al

activităţilor de predare, învăţare şi evaluare.

Principii

Implicaţii la nivelul

construcţiei curriculumului

naţional

Implicaţii la nivelul proceselor

de predare - învăţare –

evaluare

Principiul

compatibilizării cu

tendinţele şi

standardele

naţionale şi

europene din

domeniul educaţiei

Curriculumul naţional este

compatibil cu paradigmele

educaţionale promovate la nivel

european, cu liniile de politică

educaţională asumate.

Activităţile de predare, învăţare şi

evaluare trebuie să valorizeze:

centrarea pe competenţe,

asigurarea calităţii în educaţie,

rolul educaţiei pe parcursul

întregii vieţi.

Principiul relevanţei

şi racordării la

social, inclusiv

inserţia

profesională

Curriculumul naţional pune

accent pe ceea ce trebuie să ştie

şi să facă o persoană la

finalizarea unui proces de

învăţare, în vederea unei facile

inserţii sociale şi profesionale, în

acord cu Cadrul naţional şi

european al calificărilor.

Predarea, învăţarea şi evaluarea

trebuie să pornească de la

aspecte relevante pentru

dezvoltarea personală a elevului şi

pentru inserţia sa în viaţa socială

şi profesională. De asemenea,

trebuie să valorifice contextele

care leagă activitatea şcolară de

viaţa cotidiană.

Principiul

descentralizării

curriculumului

Curriculumul naţional asigură

trecerea, prin descentralizare

curriculară, de la un învăţământ

general, proiectat pentru toţi, la

un învăţământ pentru fiecare –

prin complementaritatea dintre

trunchiul comun (TC) şi

curriculumul la decizia şcolii

(CDS).

Resursele de timp acordate CDS

trebuie să răspundă în mod real

nevoilor educaţionale ale elevilor,

aşteptărilor şi dorinţelor lor de

cunoaştere. Astfel şcoala creează

condiţiile pentru asigurarea unei

diferenţieri a ofertei curriculare

De asemenea, in activitatea de

predare şi de evaluare, profesorii

trebuie să valorifice timpul de

predare la decizia lor (25%),

pentru asigurarea unui parcurs

individualizat de învăţare fiecărui

elev

Principiul egalităţii

de şanse

Curriculumul naţional are în

vedere asigurarea unui sistem de

condiţii echivalente privind

accesul, derularea şi

recunoaşterea studiilor, precum

şi orientarea socio-profesională

pentru toţi elevii, prin: existenţa

unor componente obligatorii care

să asigure validarea studiilor la

nivelul unei cohorte, garantarea

unui nucleu comun de discipline

care să asigure baza de operare

Activităţile de predare, învăţare şi

evaluare proiectate în şcoală

trebuie să ofere oportunităţi reale

şi egale pentru fiecare elev.

16

Principii

Implicaţii la nivelul

construcţiei curriculumului

naţional

Implicaţii la nivelul proceselor

de predare - învăţare –

evaluare

pentru formarea competenţelor,

asigurarea unei oferte de servicii

educaţionale privind consilierea şi

orientarea şcolară şi pentru

carieră.

Principiul

flexibilizării/

individualizării

curriculumului

Curriculumul naţional asigură

oportunităţi de flexibilizare şi de

personalizare, în acord cu

nevoile, interesele şi ritmurile

diferite de dezvoltare a elevilor,

precum şi cu diferite contexte de

organizare a instruirii.

In organizarea predării şi a

învăţării, profesorul trebuie să

descopere şi să stimuleze

aptitudinile şi interesele de

cunoaştere ale elevilor. Elevii

învaţă în stiluri diferite şi în

ritmuri diferite, iar curriculumul

trebuie să ofere oportunităţi

pentru elevi de a-şi descoperi şi a-

şi valorifica disponibilităţile

proprii.

Principiul selecţiei şi

al ierarhizării

culturale

Curriculumul reflectă dinamica

valorilor socio-culturale specifice

unei societăţi democratice, prin

modul de stabilire a disciplinelor

şcolare, a ponderii acestora,

precum şi prin gruparea şi

ierarhizarea acestora în arii

curriculare.

Organizarea activităţilor de

predare, învăţare şi evaluare

trebuie să valorifice orientarea

spre dezvoltarea de competenţe

din domeniile relevante de

cunoaştere.

Principiul asigurării

calităţii educaţiei

Curriculumul naţional este

dezvoltat în acord cu standarde

de calitate, precum şi cu

aşteptările beneficiarilor. Toate

activităţile din sistemul de

învăţământ se raportează la bune

practici naţionale şi

internaţionale.

Organizarea predării, a învăţării şi

a evaluării are la bază standarde

de calitate.

Principiul

descongestionării

Curriculumul naţional este

construit prin selectarea,

structurarea, dimensionarea şi

esenţializarea conţinuturilor

curriculare, în vederea diminuării

supraîncărcării informaţionale.

Programa şcolară acoperă 75%

din orele de predare şi evaluare.

In timpul destinat activităţilor de

predare, profesorul trebuie să

creeze oportunităţi de învăţare

diverse, care să faciliteze

atingerea obiectivelor propuse.

Principiul îmbinării

abordărilor

disciplinare cu cele

de tip multi-, pluri,

inter- şi

transdisciplinar

Curriculumul naţional este

organizat predominant

monodisciplinar, dar promovează

şi susţine abordările de tip multi-

, pluri-, inter- şi transdisciplinar.

Organizarea predării şi a învăţării

trebuie să faciliteze: transferul de

informaţii şi de competenţe de la

o disciplină la alta, explorarea

unor probleme relevante pentru

viaţa de zi cu zi, centrarea pe

activităţi integrate de tipul

proiectelor, relaţionări între

concepte, fenomene sau procese

din diferite domenii.

Principiul centrării

pe elev

Curriculumul naţional

promovează centrarea pe elev

prin structurarea situaţiilor de

Predarea trebuie să susţină

învăţarea activă, contextuală,

socială şi responsabilă, prin:

17

Principii

Implicaţii la nivelul

construcţiei curriculumului

naţional

Implicaţii la nivelul proceselor

de predare - învăţare –

evaluare

învăţare efectivă în care vor fi

angrenaţi aceştia – aspect care

reclamă cu necesitate

prefigurarea experienţelor de

învăţare care urmează a fi

parcurse.

centrarea pe strategii de tip activ

şi interactiv, centrarea pe

învăţarea prin descoperire,

rezolvarea de probleme.

Activitatea de predare-învăţare se

transformă astfel dintr-un proces

de transmitere/receptare de

cunoştinţe într-un proces de

facilitare/construire a învăţării

elevilor.

Principiul corelării

la particularităţile

de vârstă ale

elevilor

Curriculumul naţional respectă

caracteristicile de vârstă ale

elevilor, corelate cu principiile de

psihologie a învăţării – în acord

cu relaţia ce se stabileşte între

învăţare şi dezvoltarea fiinţei

umane.

Situaţiile de învăţare trebuie să fie

proiectate, organizate şi realizate

în conformitate cu particularităţile

biologice, psihologice şi fizice ale

vârstei elevilor.

Principiul

raţionalităţii

efortului intelectual

şi al distribuţiei

sarcinilor de

învăţare

Curriculumul naţional

promovează evitarea

supraîncărcării şi distribuţia

raţională a sarcinilor de învăţare

pe durata unei săptămâni,

respectând principii de igienă a

muncii intelectuale.

Activităţile de predare trebuie să

evite supraîncărcarea elevilor, prin

realizarea unei distribuţii

echilibrate a sarcinilor de învăţare

pe durata unei zile şi a unei

săptămâni. Considerarea efortului

elevului nu trebuie realizată

monodisciplinar, ci cumulativ, ca

efort de învăţare la toate

disciplinele şi numărul de ore

aferente acestora într-o

săptămână, conform orarului.

Alcătuirea orarului şcolar trebuie

să respecte normele curbei

efortului, în timpul unei zile şi al

unei săptămâni. De asemenea,

trebuie avute în vedere trecerile

de nivel.

18

IV.STRUCTURA CURRICULUMULUI NAŢIONAL

Dezvoltarea Curriculumului Naţional urmăreşte: îmbunătăţirea şi diversificarea ofertei educaţionale a întregului sistem de

învăţământ şi formare profesională la nivel naţional, regional şi local; asigurarea măsurilor specifice de sprijin pentru copii şi tineri cu nevoi

educaţionale speciale;

asigurarea flexibilităţii rutelor educaţionale; asigurarea calităţii educaţiei şi compatibilizarea sistemului naţional de

învăţământ cu recomandările europene în vigoare; stimularea educaţiei permanente.

Potrivit Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 cu modificările şi completările ulterioare, Curriculumul Naţional cuprinde ansamblul planurilor-cadru de învăţământ şi al

programelor şcolare din învăţământul preuniversitar.

IV.1. Planul-cadru de învăţământ

Planul-cadru de învăţământ reflectă parcursul educaţional al unui elev, sub aspectul finalităţilor, al conţinuturilor şi al experienţelor de învăţare, pe durata unei etape de şcolaritate. În acest sens, planul-cadru precizează domeniile şi disciplinele studiate

pe parcursul fiecărui an de studiu şi resursele de timp pentru predare-învăţare-evaluare alocate acestora.

Componentă a Curriculumului Naţional, planul-cadru de învăţământ transpune în

practica şcolară opţiuni majore de politică educaţională.

Planurile-cadru pentru învăţământul preuniversitar sunt elaborate pentru fiecare nivel de învăţământ de către instituţiile şi organismele abilitate ale MECS, conform

Metodologiei privind elaborarea şi aprobarea curriculumului şcolar – planuri cadru de învăţământ şi programe şcolare (aprobată prin ordinul ministrului educației nr.

3593/2014).Planurile-cadru de învăţământ sunt proiectate pe baza unor principii4 şi sunt evaluate pe baza unor criterii de calitate5.

Elaborarea planului-cadru de învăţământ presupune valorificarea unor principii,

precum: principiul selecţiei şi al ierarhizării culturale, principiul îmbinării abordărilor disciplinare cu cele de tip multi-, pluri-, inter- şi transdisciplinar, principiul

alinierii/coerenţei, principiul flexibilizării/ individualizării curriculumului, principiul corelării la particularităţile de vârstă ale elevilor, principiul raţionalităţii efortului intelectual şi al distribuţiei sarcinilor de învăţare 6.

Planurile-cadru pentru învăţământul preuniversitar grupează disciplinele de studiu pe categorii de domenii de învăţare, în învăţământul preşcolar, respectiv pe arii

curriculare, în învăţământul primar, în învăţământul secundar şi în cel terţiar non-universitar.

4 Potolea, D, Toma, S., Borza, A. (coord.). Coordonate ale unui nou cadru de referinţă al curriculumului naţional, CNEE, Bucureşti, 2012, p. 192. 5 Ibid., p. 194-195. 6 Ibid., p. 183-189.

19

Planurile-cadru pentru învăţământul preuniversitar asigură premise pentru

realizarea descentralizării în domeniul curriculumului, atât prin reconsiderarea statutului disciplinelor opţionale în planurile-cadru, cât şi prin lăsarea la

dispoziţia profesorului a 25% din timpul alocat unei discipline/unui domeniu de studiu, potrivit Art. 66, alin. (4) şi (5) din Legea educaţiei naţionale.

Descentralizarea prin reconsiderarea disciplinelor opţionale are în vedere: - elaborarea şi aprobarea ofertei de curriculum la decizia şcolii, la nivelul unităţii

de învăţământ, cu avizul ştiinţific al inspectoratului şcolar;

- constituirea curriculumului la decizia şcolii într-un cadru de susţinere a nevoilor şi intereselor specifice de învăţare ale elevilor, a specificului şcolii, a tradiţiilor şi

cerinţelor comunităţii locale. Cealaltă dimensiune a descentralizării ţine de schimbarea filosofiei de utilizare a

programei şcolare, prin reglementarea că aceasta acoperă doar 75% din orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat

disciplinei/domeniului de studiu pentru învăţare remedială, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare.

Planul-cadru din învăţământul preşcolar operează cu următoarele categorii de

activităţi de învăţare: activităţi pe domenii experienţiale (activităţi integrate sau pe discipline), jocuri şi activităţi didactice alese şi activităţi de dezvoltare personală.

Planul de învăţământ permite abordarea interdisciplinară, integrată a conţinuturilor învăţării şi oferă libertate cadrului didactic în planificarea activităţii zilnice.

Planurile-cadru din învăţământul primar, secundar şi terţiar non-

universitar grupează disciplinele de studiu pe şapte arii curriculare: Limbă şi comunicare, Matematică şi Ştiinţe ale naturii, Om şi societate, Arte, Educaţie fizică,

sport şi sănătate, Tehnologii, Orientare şi consiliere.

Aria curriculară reprezintă o grupare de discipline şcolare care au în comun anumite obiective şi metodologii; reprezintă, totodată, o grupare de discipline

funcţionale din perspectiva competenţelor necesare viitorului absolvent. Ariile curriculare au fost stabilite în conformitate cu finalităţile învăţământului ţinându-se

seama de importanţa diverselor domenii culturale care structurează personalitatea umană şi de conexiunile dintre aceste domenii.

Organizarea pe arii curriculare7 are câteva avantaje în structurarea planurilor-cadru

de învăţământ: - oferă posibilitatea integrării demersului didactic disciplinar într-un cadru

interdisciplinar; - determină echilibrarea ponderilor acordate diferitelor domenii şi obiecte de

studiu; - asigură concordanţa cu teoriile actuale privind procesul, stilul şi ritmurile

învăţării;

- asigură continuitatea şi integralitatea demersului didactic pe întreg parcursul şcolar al unui elev;

- oferă o viziune integrată asupra obiectelor de studiu determinând intersecţii între disciplinele ariei şi între disciplinele unor arii diferite;

- reflectă anumite trăsături epistemologice şi psihopedagogice ale domeniilor pe

care le vizează, în ceea ce priveşte: modul de abordare a cunoaşterii, operaţiile mentale, didactica de specialitate;

7 Caracterizarea ariilor curriculare este realizată în lucrarea Coordonate ale unui nou cadru de referinţă al curriculumului naţional, CNEE, Bucureşti, 2012, Potolea, D, Toma, S., Borza, A. (coord.), p. 122-180;

caracterizarea are în vedere: identitatea şi legitimitatea ariei curriculare, relaţia ariei curriculare cu competenţele generice, competenţele vizate de ariile curriculare.

20

- vizează configurarea domeniilor cunoaşterii umane şi ale culturii, în sens larg, ca

domenii ale curriculumului şcolar.

Pentru învăţământul primar şi gimnazial, oferta educaţională reglementată prin

planurile-cadru cuprinde: un trunchi comun, ca ofertă curriculară obligatorie pentru toţi elevii, de natură

să asigure egalitatea şanselor la educaţie; este constituit din aceleaşi discipline, cu aceleaşi alocări orare; reprezintă sistemul de referinţă pentru evaluările şi examinările externe (naţionale);

un segment de curriculum la decizia şcolii, care cuprinde orele alocate pentru dezvoltarea ofertei curriculare proprii fiecărei unităţi de învăţământ.

Planul cadru pentru învăţământul primar a fost aprobat prin OMEN nr. 3371/2013.

Având în vedere consideraţiile de mai sus, planul-cadru pentru învăţământul gimnazial are următoarea structură:

Aria curriculară/disciplina

Clasa

V VI VII VIII

I. Limbă şi comunicare

Opţional(e)

II. Matematică şi ştiinţe ale naturii

Opţional(e)

III. Om şi societate

Opţional(e)

IV. Arte

Opţional(e)

V. Educaţie fizică, sport şi sănătate

Opţional(e)

VI. Tehnologii

Opţional(e)

VII. Consiliere şi orientare

Opţional(e)

Opţional(e) integrat(e) la nivelul mai multor arii curriculare

Număr total de ore în TC

Număr total de ore în CDS

21

Nr. minim de ore pe săpt.

Nr. maxim de ore pe săpt.

TC = trunchi comun; CDS = curriculum la decizia scolii

Pentru învăţământul liceal, planurile-cadru cuprind următoarele componente:

trunchi comun, ca ofertă curriculară obligatorie, constituită din aceleaşi discipline, cu aceleaşi alocări orare, pentru toate specializările din cadrul unui

profil; curriculum diferenţiat, ca ofertă curriculară obligatorie stabilită la nivel central în

funcţie de anul de studii, filieră, profil, specializare;

curriculum la decizia şcolii, care cuprinde orele alocate pentru dezvoltarea ofertei curriculare proprii fiecărei unităţi de învăţământ.

Exemplificând, pentru clasa a IX-a, planul-cadru pentru învăţământul liceal are

structura prezentată mai jos: - Filieră: - Profil:

- Specializare/calificare profesională: - Forma de învăţământ:

Aria curriculară/disciplina Clasa a IX-a

TC CD TC + CD CDS

I. Limbă şi comunicare

Opţional(e)

II. Matematică şi ştiinţe ale naturii

Opţional(e)

III. Om şi societate

Opţional(e)

IV. Arte

Opţional(e)

V. Educaţie fizică, sport şi sănătate

Opţional(e)

VI. Tehnologii

Opţional(e)

VII. Consiliere şi orientare

Opţional(e)

Opţional(e) integrat(e) la nivelul mai multor arii curriculare

- - -

Total ore/săpt. TC/CD/CDS

Total ore/săpt. TC+CD+CDS

22

Aplicarea planului-cadru în unităţile de învăţământ

Aplicarea planului-cadru în unităţile de învăţământ se realizează prin intermediul schemelor orare.

Schema orară reprezintă modalitatea concretă prin care, la nivelul unei şcoli, fiecare clasă îşi stabileşte programul, în funcţie de opţiunile pe care le prevede

planul-cadru: - în învăţământul primar şi gimnazial, opţiunea pentru un număr de

ore/săptămână cuprins între numărul minim şi numărul maxim alocat prin

planul-cadru de învăţământ; - în învăţământul liceal opţiunea pentru completarea trunchiului

comun/trunchiului comun şi curriculumului diferenţiat, până la numărul de ore ales, cu opţionale.

IV.2. Programele şcolare

Programa şcolară este un document curricular reglator care conţine, într-o organizare coerentă, oferta educaţională a unui anumit domeniu disciplinar sau a

unui domeniu de cunoaştere în concordanţă cu statutul pe care acesta îl are în planul-cadru de învăţământ (nivelul de şcolaritate, filiera şi profilul şcolar, clasa/anii

de studiu în care se studiază, aria curriculară de care aparţine, numărul de ore alocat, caracterul obligatoriu sau opţional)8.

Programa şcolară este documentul care:

exprimă identitatea sau modelul didactic al unei discipline de învăţământ; fundamentează şi reglează activitatea cadrului didactic de la o anumită

disciplină de învăţământ (de la definirea rezultatelor învăţării şi formularea strategiilor de învăţare şi instruire până la stabilirea reperelor pentru evaluare);

favorizează identificarea temelor de interes interdisciplinar, posibilităţile de corelare pluri-, inter- şi transdisciplinară;

reprezintă punctul de plecare în proiectarea, realizarea şi evaluarea manualelor alternative, dar si al altor resurse didactice.

Construcţia programelor şcolare presupune respectarea unor principii9: principiul

centrării pe elev, pe activitatea acestuia, principiul îmbinării abordărilor disciplinare cu cele de tip multi-, pluri-, inter- şi transdisciplinar, principiul alinierii/coerenţei,

principiul descongestionării, principiul flexibilizării/individualizării curriculumului, principiul corelării la particularităţile de vârstă ale elevilor, principiul echilibrului etc.

Structura programelor şcolare pentru clasa pregătitoare, clasele I- XII/XIII

Notă de prezentare – care va include: precizări privind statutul disciplinei de studiu şi alocările orare aferente potrivit planului-cadru de învăţământ; trimiteri

la documente relevante care susţin/întemeiază studiul disciplinei respective; recomandări considerate semnificative din punctul de vedere al finalităţilor studierii disciplinei respective; trăsături definitorii ale ofertei, noutatea abordării;

prezentarea structurii programei şcolare şi a semnificaţiei principalilor termeni cheie utilizaţi.

8 Potolea, D, Toma, S., Borza, A. (coord.). Coordonate ale unui nou cadru de referinţă al curriculumului naţional, CNEE, Bucureşti, 2012. 9 Ibid., p. 183-189.

23

Competenţe generale - sunt definite pe obiect de studiu şi se formează pe

parcursul mai multor ani şcolari.

Competenţe specifice şi activităţi de învăţare:

- Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an şcolar, sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă etape în

dobândirea acestora.

- Activităţile de învăţare au caracter de recomandare, au rolul de a orienta profesorul asupra modalităţilor de dezvoltare a competenţelor

specifice prin intermediul conţinuturilor recomandate.

Conţinuturi ale învăţării - sunt selectate riguros din structura domeniilor de

cunoaştere, prin raportare la competenţele specifice.

Sugestii metodologice – au rolul de a orienta cadrul didactic în utilizarea programei şcolare pentru proiectarea demersului didactic şi pentru realizarea

activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei şi cu particularităţile de vârstă ale elevilor.

Sugestiile metodologice includ recomandări de strategii didactice care contribuie predominant la realizarea competenţelor şi repere pentru evaluare, definite prin raportare la specificul competenţelor specifice urmărite.

În programa şcolară, secţiunea referitoare la competenţele specifice şi la activităţile

de învăţare este prezentată în forma din tabelul de mai jos. Competenţa generală 1

CLASA a -…

Competenţa specifică 1.1.

Exemple de activităţi de învăţare

- exemplu 1

- exemplu 2

- exemplu …

Competenţa specifică 1.2.

Exemple de activităţi de învăţare

- exemplu 1

- exemplu 2

- exemplu …

Competenţa specifică …

Exemple de activităţi de învăţare

- exemplu 1

- exemplu 2

- exemplu …

Noua structură a programelor şcolare, alături de celelalte direcţii de restructurare propuse, urmăreşte să amelioreze înţelegerea şi aplicarea curriculumului naţional, clarificând sau detaliind acele elemente semnalate de cercetări şi de practicile

curente ca fiind problematice:

- sprijinirea profesorului pentru a identifica modalităţi adecvate de lucru cu

elevii, astfel încât să dezvolte competenţele specifice vizate de programă prin intermediul conţinuturilor recomandate; în acest sens, au fost incluse

exemplele de activităţi de învăţare;

24

- accentuarea importanţei dimensiunii atitudinale a competenţelor ca rezultate

ale învăţării, pornind atât de la nevoile semnalate de studii de a readuce în practicile şi preocupările cotidiene valorile şi formarea caracterului, precum şi

de la centrarea curriculumului pe formare de competenţe;

- sprijinirea profesorului în proiectarea şi realizarea unei evaluări adecvate şi

cât mai obiective, întrucât s-a subliniat în repetate rânduri că vechile programe şcolare au abordat prea puţin evaluarea şi nu au oferit profesorului reperele necesare.

IV.3. Tipuri de opţionale (CDS) Curriculumul la decizia şcolii (CDS) reprezintă oferta educaţională propusă de

şcoală, în concordanţă cu: nevoile şi interesele de învăţare ale elevilor, specificul şcolii, nevoile şi tradiţiile comunităţii locale. La nivelul planurilor-cadru de

învăţământ, curriculumul la decizia şcolii se exprimă prin numărul de ore alocate şcolii pentru construirea propriului proiect curricular.

Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din opţionale ofertate la nivelul

unităţii de învăţământ, cât şi din opţionale ofertate la nivel naţional.

Opţional ca disciplină nouă

- introduce un obiect de studiu, în afara celor prevăzute în trunchiul comun şi/sau în curriculumul diferenţiat pentru un anumit profil/pentru o anumită

specializare; - presupune elaborarea de către cadrul didactic propunător a unei programe

şcolare care respectă modelul de proiectare curriculară aplicat pentru nivelul de şcolaritate respectiv şi caracteristicile prezentate mai jos.

Nivelul de şcolaritate

Caracteristici ale programei şcolare

Regim orar Notare în catalog

Învăţământ primar,

învăţământ gimnazial

Noi competenţe specifice/obiective de referinţă şi noi conţinuturi, altele decât

cele ale programelor şcolare pentru disciplinele prevăzute în

planul-cadru.

Se alocă din

CDS

Rubrică nouă

în catalog

Învăţământ liceal

Noi competenţe specifice şi

noi conţinuturi, altele decât cele ale programelor şcolare de trunchi comun şi/sau de

curriculum diferenţiat pentru disciplinele prevăzute în planul-

cadru.

Se alocă din CDS

Rubrică nouă în catalog

Opţional integrat

- introduce, ca obiect de studiu, o nouă disciplină, structurată în jurul unei teme integratoare pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii

curriculare; - presupune elaborarea de către cadrul didactic propunător a unei programe

şcolare care respectă modelul de proiectare curriculară aplicat pentru nivelul de şcolaritate respectiv şi caracteristicile prezentate mai jos.

25

Nivelul de şcolaritate

Caracteristici ale programei şcolare Regim orar

Notare în catalog

Învăţământ

primar, învăţământ gimnazial

Noi competenţe specifice/obiective de referinţă – integrative.

Noi conţinuturi – interdisciplinare. NOTĂ: Noutatea este definită faţă de programele şcolare ale disciplinelor de

trunchi comun implicate în integrare.

Se alocă din CDS

Rubrică nouă în catalog

Învăţământ liceal

Noi competenţe specifice – complexe,

integrative. Noi conţinuturi – interdisciplinare.

NOTĂ: Noutatea este definită faţă de programele şcolare de trunchi comun şi/sau de curriculum diferenţiat pentru

disciplinele implicate în integrare.

Se alocă din CDS

Rubrică nouă în catalog

Opţionale ofertate la nivel naţional

Oferta naţională de curriculum la decizia şcolii cuprinde programe şcolare aprobate

prin ordin al ministrului educaţiei. Programele şcolare promovate ca ofertă centrală reprezintă exemple de bune practici în dezvoltarea curriculumului la decizia şcolii, relevante pentru disciplina şi pentru aria curriculară de care aparţin, pentru o

abordare integrată la nivelul mai multor arii curriculare, dar şi social.

V. CONDIŢII DE IMPLEMENTARE

Prezentul document are ca punct de plecare concepţia potrivit căreia implementarea curriculumului este un proces sistematic, continuu, de durată, care trebuie atent coordonat, urmărit şi ameliorat, iar cele două niveluri la care se poate vorbi despre

implementare – sistemul de învăţământ, respectiv procesul de predare-învăţare-evaluare10 pot fi susţinute prin elemente suport. În funcţie de context, acest suport,

care vizează domenii de activitate/intervenţie şi niveluri de implementare, poate lua forme diferite, concretizându-se în strategii, programe, măsuri, instrumente cu

aplicabilitate imediată sau care necesită intervale mai mari de timp.

Restructurarea curriculumului antrenează un proces de schimbare comprehensivă a sistemului de învăţământ necesar pentru ca acesta să integreze elementele

inovative propuse de noua ofertă curriculară. De exemplu, extinderea abordărilor integrate necesită învăţarea unor noi moduri de lucru colaborative între profesori,

dar şi o schimbare în cultura organizaţiei şcolare.

Posibile principii de implementare a curriculumului: - asumarea procesului de schimbare şi adecvarea la contextul actual;

- valorificarea rezultatelor de cercetare, inclusiv a bunelor practici existente în plan naţional şi internaţional;

- valori împărtăşite - curriculumul ca bun public. - modelul centrat pe învăţarea activă şi interactivă;

Celor două niveluri de implementare le revin roluri specifice, începând cu cel de

asumare şi susţinere a schimbărilor, dar şi de elaborare a unor măsuri şi instrumente care răspund unor nevoi specifice, aşa cum sunt, de exemplu, elevii cu

10 Ibid., p. 217.

26

performanţe scăzute în învăţare, cei cu risc de abandon şcolar sau a celor

demotivaţi pentru învăţare.

Domenii de activitate/ intervenţie

Prin valorificarea experienţelor anterioare, prezentul document consideră că domeniile cele mai importante în susţinerea procesului de aplicare a curriculumului sunt: formarea cadrelor didactice; valorificarea educaţiei nonformale şi informale;

evaluarea competenţelor; resurse adecvate pentru procesul de predare-învăţare-evaluare.

1. Formarea cadrelor didactice

Un element-cheie pentru reuşita oricărei reforme curriculare este pregătirea cadrelor didactice pentru aplicarea noilor abordări ale procesului educaţional.

Resursele umane pot influenţa parcursul curriculumului de la intenţie la aplicare în practică şcolară prin bagajul de cunoaştere şi înţelegere adus de profesori, ca principali actori implicaţi în traducerea programelor şcolare în termenii aplicării la

clasă. În acest context, diversificarea ofertei de formare trebuie să reprezinte o reacţie firească a sistemului de formare şi trebuie să includă, pe lângă conţinuturile

tradiţionale, referitoare la didactica disciplinei, aspecte privind organizarea interdisciplinară a conţinuturilor, elaborarea de programe pentru discipline opţionale care să poată fi ofertate la nivel naţional, judeţean sau local, elaborarea şi

implementarea unui proiect de intervenţie personalizat, dedicat elevilor cu cerinţe educaţionale speciale.

Atât formarea continuă, cât şi cea iniţială trebuie să aibă în atenţie formarea şi dezvoltarea de competenţe privind:

- lectura personalizată a curriculumului, inclusiv lectura critică a resurselor didactice;

- realizarea documentelor de proiectare: planificarea calendaristică şi proiectarea unităţilor de învăţare;

- proiectarea predării-învăţării centrate pe elev şi pe formarea de competenţe;

- abordarea integrată a conţinuturilor curriculare, în sensul realizării conexiunii cu viaţa reală;

- înţelegerea mecanismelor de construcţie curriculară şi a relaţiei dintre componentele majore ale curriculumului naţional: trunchi comun (TC),

curriculum la decizia şcolii (CDS), curriculum diferenţiat (CD); - proiectarea CDS pornind de la realizarea unei analize a nevoilor şi a

oportunităţilor specifice contextului cultural, social şi economic local, prin

valorificarea resurselor umane şi materiale existente în unitatea de învăţământ;

- asumarea de către profesor a unor roluri complementare celui de profesor la clasă, cu accent pe consiliere, mediere socială, facilitarea învăţării în contexte nonformale şi informale de educaţie, asigurarea de suport individualizat

elevilor cu diferite nevoi de învăţare; - pregătirea pentru tranziţia de la cultura testării, bazată pe măsurare, la

cultura aprecierii, bazată pe metode alternative şi complementare şi pe abordări holistice, calitative11.

11 Ibid., p. 228.

27

Formarea iniţială

Sistemul de formare iniţială a profesorilor ar trebui să urmărească în mod

sistematic profesionalizarea viitorilor profesori şi să se bazeze pe criterii riguroase de selecţie a viitorilor profesori: motivaţia, aptitudinile şi competenţele candidatului

pentru această profesie. În pregătirea viitorilor profesori, ar trebui să se asigure creşterea ponderii experienţelor autentice de învăţare, dobândite în contexte formale (practica pedagogică, cercetarea de specialitate) şi nonformale

(voluntariatul, implicarea în proiecte locale, regionale, naţionale sau internaţionale).

Pe parcursul acestor activităţi ar trebui mai bine valorificate observaţiile

înregistrate, dar şi oportunităţile oferite de proiectarea şi susţinerea de activităţi didactice/lecţii, sub îndrumarea specializată, participarea la organizarea şi desfăşurarea de activităţi extraşcolare şi parteneriate educaţionale, facilitarea

învăţării în contexte nonformale şi informale de educaţie, comunicarea cu familiile elevilor, cunoaşterea elevilor, includerea în proiecte de cercetare. Cea mai mare

provocare a formării iniţiale rămâne specializarea preponderent monodisciplinară, în contextul unei organizări curriculare tot mai integrate şi transdisciplinare.

Nu în ultimul rând, trebuie continuate programele de mentorat care s-au dovedit

eficiente şi trebuie dezvoltate noi forme de sprijin acordate debutanţilor, inclusiv cu sprijinul autorităţilor locale.

Formarea continuă

Aplicarea adecvată a curriculumului implică participarea profesorilor la programe de formare organizate şi desfăşurate înainte de începerea implementării acestuia.

Aceste programe ar trebui concepute pe baza a noi premise care vizează modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe şi noi principii de formare (cum ar fi conştientizarea nevoilor de formare încă de la debutul în carieră, construcţia

identităţii profesionale, aducerea în contexte comune de formare a cadrelor didactice care predau la niveluri diferite de învăţământ).

În acord cu documentul de politici, domeniile prioritare de formare ar putea viza: - introducerea şi destinaţia orelor la dispoziţia profesorului, totalizând 25% din

timpul alocat unei discipline; asumarea sarcinii de realizare a educaţiei

remediale şi a educaţiei de performanţă, în funcţie de nevoile speciale ale elevilor;

- abordarea integrată a învăţării, ca bază a formării competenţelor transversale, în contexte formale, dar şi nonformale;

- construirea unei perspective integratoare asupra relaţiilor dintre competenţele transdisciplinare şi cele specifice fiecărei discipline şcolare;

- proiectarea de sarcini de lucru şi activităţi de învăţare, care să integreze

obiective personale de învăţare; - valorificarea influenţelor educaţionale nonformale şi informale în procesul

instructiv-educativ.

2. Valorificarea educaţiei nonformale şi informale

Atenţia tot mai mare acordată la nivel european validării experienţelor nonformale de învăţare12 demonstrează rolul educaţiei nonformale în completarea şi susţinerea

12 Recomandarea Consiliului Europei privind validarea învăţării nonformale şi informale, 2012.

28

educaţiei formale. Integrarea şi valorificarea educaţiei nonformale în practicile

educaţionale din România necesită: - flexibilizarea structurii CDS din punct de vedere al organizării temporale, în

sensul regrupării orelor alocate CDS pentru a putea realiza trimiteri către nonformal (învăţarea prin proiecte);

- facilitarea accesului elevilor la experienţe de învăţare nonformală, considerate modalităţi complementare de formare a competenţelor cheie, de deschidere a şcolii către viaţă;

- angajarea elevilor în experienţe educaţionale care transcend graniţele disciplinare, generaţionale, culturale şi ideologice şi care necesită explorarea

altor contexte decât cele imediate şi familiare; - explorarea, identificarea şi exploatarea, la nivelul comunităţii locale, a acelor

elemente cu potenţial educaţional nonformal, care pot sprijini şcoala în

formarea competenţelor transversale, în cadrul unor activităţi de învăţare cu caracter integrat.

3. Evaluarea competenţelor

Proiectarea procesului de evaluare a rezultatelor învăţării trebuie concepută ca un continuum, care valorifică în mod semnificativ trei momente la fel de importante

pentru demonstrarea evoluţiei individuale: un moment de debut - cel al evaluării iniţiale, unul de progres - cel al evaluării pe parcurs sau intermediare şi unul de final - cel al evaluării sumative.

Profesorul are permanent nevoie să cunoască modul în care se produce învăţarea, pentru a şti cum să îşi proiecteze activitatea în continuare, elevul are permanent

nevoie de feedback, pentru a şti cum să îşi ajusteze strategiile de învăţare, iar decidenţii au nevoie de informaţii pentru a şti cum să regleze politicile educaţionale. În contextul unui model curricular centrat pe competenţe, întreg sistemul de

evaluare trebuie regândit în paradigma evaluării pentru învăţare.

Aşadar, este nevoie de o corelare la nivelul procesului de predare-învăţare-

evaluare, care poate fi asigurată prin: - stabilirea unor standarde de performanţă/evaluare, formulate într-un limbaj

accesibil tuturor potenţialilor beneficiari (elevi, părinţi, profesori, angajatori

etc.); - promovarea unor instrumente alternative de evaluare, construite de

specialişti, ca exemple de bună practică13 (seturi de instrumente de evaluare formativă realizate pe discipline etc.);

- dezvoltarea portofoliului elevului, incluzând elemente semnificative din activitatea sa, care reflectă nivelul atins în formarea şi dezvoltarea competenţelor cheie, oferind o imagine comprehensivă asupra progresului

elevului; - utilizarea analizei rezultatelor la testările naţionale şi internaţionale (PIRLS,

TIMSS, PISA), precum şi a rapoartelor de evaluare internă elaborate de ARACIP, pentru stabilirea unor strategii de intervenţie la nivelul formării iniţiale şi continue a cadrelor didactice şi pentru reglarea dezvoltării

curriculare şi a evaluărilor naţionale.

13 Potolea, D, Toma, S., Borza, A. (coord.). Coordonate ale unui nou cadru de referinţă al

curriculumului naţional, CNEE, Bucureşti, 2012. 13 Ibid., p. 212.

29

4. Resurse pentru procesul de predare-învăţare-evaluare

Ghidurile, normele metodologice şi materialele suport prezintă/susţin condiţiile de

aplicare şi de monitorizare ale procesului curricular.

Aplicarea modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe necesită

realizarea resurselor didactice prin raportare la competenţă, concept care are semnificaţia unui „organizator” în relaţie cu care sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare. Toate tipurile

de resurse didactice realizate ar trebui să contribuie la crearea unui mediu de învăţare cât mai atractiv şi să susţină noi modalităţi de organizare a activităţii,

abordarea integrată a conţinuturilor, rezolvarea de probleme în contexte reale sau simulate.

Investiţia în resurse materiale presupune un efort mai mare în faza de început a

aplicării reformei curriculare, urmând a fi continuată pe măsură ce sunt identificate alte nevoi în asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea activităţii didactice.

Niveluri de implementare

O strategie a implementării curriculumului implică cel puţin două niveluri: sistemul de învăţământ şi unitatea şcolară/procesul de predare-învăţare evaluare. Primul

nivel necesită o strategie naţională a implementării, compusă din resurse, strategii şi mecanisme de asigurare a controlului calităţii procesului; cel de-al doilea nivel – unitatea şcolară angajează procese de evaluare, control şi îndrumare realizate de

managerii şcolari, şi de asemenea, spiritul de responsabilitate al personalului didactic în raport cu realizarea curriculumului naţional şi curriculumului la decizia

şcolii.

30

Anexa 1: Descrierea competenţelor cheie pe niveluri (elementar, funcţional şi dezvoltat) Niveluri

Competenţa

cheie

Nivel elementar (la finalul clasei a IV-a) Nivel funcţional (la finalul clasei a X-

a)

Nivel dezvoltat (la finalul clasei a

XII-a)

Comunicare în

limba maternă

- Intuirea unor concepte

- Identificarea de fapte, opinii, emoţii

în mesaje orale sau scrise, în

contexte familiare de comunicare

- Receptarea şi interpretarea unor

idei/ informaţii/ opinii/ sentimente

în contexte previzibile

- Receptarea şi interpretarea

conceptelor, ideilor, opiniilor,

sentimentelor exprimate într-o

varietate de contexte de

comunicare, inclusiv în contexte

imprevizibile

- Exprimarea unor gânduri, păreri,

emoţii în cadrul unor mesaje simple

în contexte familiare de comunicare

- Exprimarea unor idei/ opinii/

sentimente în contexte previzibile,

pe baza propriilor experienţe sau

pornind de la ceea ce a ascultat/

citit

- Exprimarea unor idei/

argumente/ contraargumente/

sentimente într-o varietate de

contexte la şcoală, la locul de

muncă, în timpul liber

- Participarea la interacţiuni în

contexte familiare, pentru rezolvarea

unor probleme de şcoală sau de

viaţă

- Utilizarea unor convenţii de

comunicare în cadrul

interacţiunilor verbale în contexte

previzibile, cu asumarea câtorva

roluri

- Asumarea unor roluri diverse în

interacţiuni verbale, respectând

convenţiile de comunicare

Comunicare în

limbi străine

- Intuirea unor concepte în limba

străină

- Identificarea de informaţii în limba

străină din mesaje orale sau scrise

simple, în contexte familiare de

comunicare

- Identificarea unor idei/ informaţii/

opinii/ sentimente din mesaje

orale sau scrise în limba străină

pe teme cunoscute

- Receptarea orală sau scrisă a

conceptelor, ideilor, opiniilor,

sentimentelor exprimate în

diverse contexte de comunicare

în limba străină

- Exprimarea în limba străină a unor

păreri şi emoţii în cadrul unor

mesaje simple în contexte familiare

de comunicare

- Exprimarea orală sau scrisă a unor

idei/ opinii/ sentimente în limba

străină în cadrul unor mesaje cu

tematici cunoscute

- Exprimarea în limba străină a

unor idei/ opinii/ sentimente

într-o serie de contexte de

comunicare la şcoală şi în afara

acesteia

31

Niveluri

Competenţa cheie

Nivel elementar (la finalul clasei a IV-a) Nivel funcţional (la finalul clasei a X-

a)

Nivel dezvoltat (la finalul clasei a

XII-a)

- Participarea la interacţiuni în limba

străină în contexte familiare de

comunicare

- Participarea la interacţiuni

verbale, pe teme cunoscute, în

limba străină

- Participarea la interacţiuni

verbale în limba străină, prin

respectarea unor convenţii de

comunicare

Competenţe

matematice

(A) şi

competenţe

de bază în

ştiinţe şi

tehnologii (B)

A

- Manifestarea curiozităţii pentru

aflarea adevărului şi pentru

explorarea unor regularităţi sau

relaţii întâlnite în situaţii familiare

- Manifestarea disponibilităţii pentru

a testa valoarea de adevăr a

raţionamentelor şi pentru o

atitudine critică faţă de informaţie

- Manifestarea interesului pentru

respectarea adevărului şi pentru

utilizarea matematicii,

valorificând avantajele oferite de

aceasta

- Utilizarea numerelor în calcule - Prelucrarea datelor de tip

cantitativ, calitativ, structural,

contextual

- Gestionarea eficientă a

achiziţiilor specifice matematicii

- Utilizarea, în situaţii familiare, a unor

instrumente şi/sau procedee

specifice matematicii

- Utilizarea, în diferite situaţii, a

unor instrumente şi/sau metode

specifice matematicii

- Utilizarea instrumentelor şi

metodelor matematice pentru

analiza globală sau locală a unei

situaţii date

- Rezolvarea de probleme în situaţii

familiare

- Rezolvarea de probleme variate,

integrând achiziţii din diferite

domenii ale matematicii

- Rezolvarea de probleme diverse,

utilizând conexiuni intra- şi

interdisciplinare

- Analiza de situaţii-problemă, în

scopul descoperirii de strategii

pentru optimizarea soluţiilor

- Formularea unor explicaţii simple,

utilizând terminologia specifică

matematicii

- Formularea argumentelor utilizate

în rezolvarea unor situaţii

problemă

- Exprimarea caracteristicilor

matematice cantitative sau

calitative ale unei situaţii concrete

- Evaluarea validităţii

argumentelor prezentate în

diverse situaţii

32

Niveluri

Competenţa cheie

Nivel elementar (la finalul clasei a IV-a) Nivel funcţional (la finalul clasei a X-

a)

Nivel dezvoltat (la finalul clasei a

XII-a)

B

- Explorarea mediului înconjurător în

vederea intuirii şi înţelegerii unor

fenomene, procese şi concepte

ştiinţifice

- Recunoaşterea unor structuri,

fenomene, procese în vederea

identificării unor modele de

organizare şi funcţionare a naturii

- Interpretarea structurilor,

proceselor şi fenomenelor naturii

pe baza unor concepte

fundamentale precum relaţie

structură-funcţie, organism-

mediu, unitate-diversitate,

evoluţie de la simplu la complex

- Perceperea caracterului integrat al

mediului înconjurător

- Înţelegerea caracterului structurat

şi sistemic al lumii naturale, ca

suport al existenţei umane

- Înţelegerea caracterului

interacţional al lumii naturale şi

al principalelor sale fenomene şi

procese

- Utilizarea unor instrumente şi

procedee specifice investigării

mediului înconjurător şi rezolvării

unor probleme simple din mediul

înconjurător

- Utilizarea metodei investigaţiei

ştiinţifice pentru a evidenţia

caracteristici ale lumii

înconjurătoare şi pentru a rezolva

probleme din domeniul ştiinţelor

naturii

- Proiectarea şi aplicarea unei

investigaţii ştiinţifice pentru a

verifica predicţii proprii, date,

pentru a identifica soluţii la

diverse probleme

- Realizarea unor produse simple

pentru nevoi curente

- Realizarea a diverse activităţi

tehnologice ajutătoare demersului

de explorare a naturii şi

identificarea unui traseu

profesional adecvat profilului

cognitiv şi aspiraţiilor proprii

- Realizarea de proiecte

tehnologice utile în comunitate

şi consonante nevoilor şi

aspiraţiilor proprii

- Perceperea elementelor pozitive şi

negative induse de tehnologie

- Înţelegerea efectelor pozitive şi a

limitărilor introduse de procesele

tehnologice

- Înţelegerea progreselor, a

limitelor şi riscurilor dezvoltării

tehnologice

- Dezbaterea opiniilor proprii şi ale

altora în probleme etice, morale,

culturale ridicate de evoluţia

tehnologică şi ştiinţifică, de

limite ale ştiinţei

33

Niveluri

Competenţa cheie

Nivel elementar (la finalul clasei a IV-a) Nivel funcţional (la finalul clasei a X-

a)

Nivel dezvoltat (la finalul clasei a

XII-a)

- Manifestarea interesului pentru un

mediu curat şi pentru sănătatea

propriei persoane

- Aprecierea schimbărilor produse

de activitatea umană în mediul

înconjurător şi aplicarea unor

reguli de păstrare a sănătăţii

- Promovarea principiilor de

dezvoltare durabilă a mediului în

vederea armonizării acestuia cu

nevoile individului, ale

comunităţii locale şi ale întregii

populaţii umane

Competenţă

digitală

- Utilizarea adecvată a unor funcţii şi

aplicaţii simple ale dispozitivelor

digitale din mediul apropiat, cu

ghidaj, asistenţă sau sprijin din

partea adulţilor

- Utilizarea unor metode si tehnici

specifice de căutare, selecţie,

colectare si organizare a

resurselor informaţionale,

educaţionale şi a aplicaţiilor în

format digital în limba română şi

în cel puţin o limbă modernă,

disponibile pe internet

- Utilizarea responsabilă a unor

dispozitive şi aplicaţii digitale

pentru dezvoltarea de conţinut

virtual personal (blog, portofoliu

de învăţare online, pagina web,

produse personale video şi

audio), de grup (wiki, reţele

sociale etc.), comunitar, social

mai larg

- Respectarea unor norme de bază si

a unor aspecte de rutină zilnică

privind utilizarea în siguranţă a

dispozitivelor, aplicaţiilor şi

conţinuturilor digitale

- Respectarea unor reguli de

interacţiune şi comunicare online

- Respectarea normelor si

regulilor privind elaborarea si

postarea de conţinut virtual

(copyright, respectarea

privatităţii, legislaţie specifică)

- Exprimarea intuitivă şi spontană a

stărilor emoţionale experimentate în

interacţiunea cu aplicaţiile şi

dispozitivele digitale

- Gestionarea eficientă a stărilor

emoţionale, a conflicte sau

situaţiilor problematice ale

utilizării tehnologiei în activitatea

proprie cotidiană

- Gestionarea autonomă şi

responsabilă a participării şi

comunicării în cadrul unor reţele

sociale şi comunităţi virtuale

- Administrarea autonomă şi

responsabilă a propriului profil

virtual utilizat în accesul la

diferite aplicaţii şi resurse online

34

Niveluri

Competenţa cheie

Nivel elementar (la finalul clasei a IV-a) Nivel funcţional (la finalul clasei a X-

a)

Nivel dezvoltat (la finalul clasei a

XII-a)

- Recunoaşterea intuitivă a beneficiilor

şi riscurilor utilizării dispozitivelor,

aplicaţiilor şi a conţinuturilor digitale

asupra stării generale de sănătate şi

asupra stării de bine

- Formularea intuitivă a preferinţelor

personale, a motivaţiilor şi a

intereselor de cunoaştere în

utilizarea dispozitivelor, aplicaţiilor şi

conţinuturilor digitale

- Evaluarea critică a relevanţei şi

utilităţii dispozitivelor, a

aplicaţiilor şi a conţinuturilor

digitale pentru învăţare, pentru

dezvoltarea personală şi

profesională viitoare

- Evaluarea critică şi reflexivă cu

privire la impactul tehnologiilor

de informare şi comunicare

asupra proceselor de construire,

exprimare şi asumare a

identităţii în spaţiile virtuale,

asupra vieţii individuale, a

mediului şi a societăţii, în

general

- - - Participarea interactivă in

comunităţi şi reţele virtuale

pentru susţinerea, promovarea

sau dezvoltarea unor cauze

culturale, sociale sau de

cunoaştere

- Identificarea intuitivă şi spontană a

unor modalităţi originale de utilizare

a dispozitivelor, aplicaţiilor şi

conţinuturilor digitale în format

video sau audio în rezolvarea de

probleme simple şi familiare

- Utilizarea unor funcţii simple ale

dispozitivelor, aplicaţiilor şi digitale

pentru a exprima în mod personal şi

original emoţii, trăiri, fenomene,

situaţii concrete de viaţă, în contexte

familiare

- Utilizarea dispozitivelor, aplicaţiilor

şi conţinuturilor digitale în

realizarea unor proiecte

educaţionale, in rezolvarea unor

probleme complexe sau pentru a

crea un produs personal, pentru a

prezenta sau explica fenomene,

situaţii sociale complexe sau

pentru a exprima emoţii, trăiri,

sentimente

- Utilizarea inovativă a unor

funcţii complexe ale

dispozitivelor, aplicaţiilor digitale

pentru a explica şi prezenta

fenomene complexe, situaţii

personale şi sociale sau pentru a

exprima emoţii, trăiri,

sentimente

A învăţa să

înveţi

- Identificarea/clarificarea elementelor

pe care le presupune sarcina de

lucru înainte de începerea activității,

cu respectarea

- Stabilirea de obiective și planuri

proprii de învățare pentru

realizarea de sarcini diverse și

complexe, pornind de la

- Stabilirea de obiective și planuri

strategice pentru propria

învățare, care depășesc cerințele

imediate ale unei sarcini de

35

Niveluri

Competenţa cheie

Nivel elementar (la finalul clasei a IV-a) Nivel funcţional (la finalul clasei a X-

a)

Nivel dezvoltat (la finalul clasei a

XII-a)

regulilor/instrucțiunilor de realizare a

unei sarcini

clarificarea asupra subsarcinilor,

etapelor, resurselor implicate

lucru

- Utilizarea surselor de învățare

recomandate de cadrul didactic și

identificarea de noi surse și moduri

relevante de obținere a informațiilor

în raport cu scopurile învățării, sub

îndrumarea cadrului didactic

- Identificarea și selectarea

independentă a surselor de

învățare și informațiilor pe baza

evaluării critice a adecvării la

scopuri şcolare, personale,

profesionale

- Selectarea și prioritizarea

personală a surselor de învățare

și informațiilor în baza evaluării

critice a gradului de adecvare a

acestora la scopuri școlare,

personale, profesionale

- Utilizarea de tehnici, metode simple

pentru a învăța, activa cunoștințe

anterioare și înregistra informații

(utilizarea de simboluri

personalizate, notițe, rezumate,

scheme, hărți de idei)

- Identificarea şi aplicarea unor

strategii și tehnici de învățare

eficientă

- Evaluarea şi ameliorarea unor

strategii de învățare pentru a

rezolva probleme în contexte

variate sociale și profesionale,

cu estimarea corectă a riscurilor

înainte de a trece la acțiune

- Manifestarea curiozității, creativității

și entuziasmului în abordarea de

sarcini noi și neobișnuite de

învățare , fără teama de a greși

- Manifestarea de inițiativă pentru

schimbarea/ provocarea

metodelor rutiniere de soluționare

a unor probleme noi

- Manifestarea interesului pentru

identificarea de probleme

atipice, prin aplicarea diverselor

moduri de gândire și asumarea

conștientă a riscurilor

originalității

- Cooperarea în cadrul grupului la

sarcini de lucru și joc, cu

respectarea unor reguli simple de

ascultare activă, expunere și

împărtășire a cunoștințelor, de

recunoaștere şi respectare a

sentimentelor și a opiniilor celorlalți

(empatie, respect, corectitudine

etc.)

- Cooperarea cu ceilalţi în

rezolvarea unor sarcini de învățare

complexe, cu respectarea şi

iniţierea de reguli specifice

cooperării şi competiţiei în

grupurile de învăţare

(corectitudine, argumentarea

deciziilor, respectarea drepturilor

de proprietate intelectuală etc.)

- Identificarea de oportunităţi de

învăţare cu şi pentru ceilalți,

prin valorificarea resurselor

sociale şi interpersonale,

obţinerea de beneficii de

cunoaștere din grupuri

eterogene de lucru, în contexte

variate de învățare, sociale sau

profesionale

- Concentrarea atenției, perseverarea

în lucru la o sarcină până la

finalizarea corespunzătoare, sub

- Asumarea responsabilităţii pentru

propria învăţare, autoorganizarea,

gestionarea timpului,

- Formularea de judecăți de

valoare despre procesul şi

rezultatele muncii proprii,

36

Niveluri

Competenţa cheie

Nivel elementar (la finalul clasei a IV-a) Nivel funcţional (la finalul clasei a X-

a)

Nivel dezvoltat (la finalul clasei a

XII-a)

îndrumarea cadrului didactic monitorizarea progresului

personal în cadrul realizării unei

sarcini, cunoaşterea şi înţelegerea

strategiilor de învăţare preferate,

a punctelor tari şi slabe,

identificarea de oportunități de

învățare din greșeli

aprecierea valorii şi

originalității acesteia prin

raportare la standarde specifice

de performanță școlară, socială

sau profesională

- Verificarea activității și a rezultatului

învățării împreună cu cadrul didactic

pentru a identifica aspecte de

îmbunătățit, conștientizarea

preferințelor, intereselor și emoțiilor

proprii în învățare, dezvoltarea

stimei de sine, a încrederii în

propriul potenţial de reuşită

- Autoreglarea în activitatea de

lucru independent și în grup,

managementul constructiv al

emoțiilor personale în învățare

(optimism, stima de sine,

automotivare, încrederea în

propriul potenţial de reuşită,

disponibilitatea pentru efort fizic şi

intelectual, gestionarea frustrării),

- Manifestarea unei atitudini

centrată pe gestionarea

obstacolelor și a schimbărilor din

procesul învăţării

- Reflectarea critică asupra

scopurilor şi ţintelor învăţării,

prioritizarea nevoilor proprii de

învăţare, a sarcinilor și a

timpului alocat acestora,

automotivarea pentru învăţarea

pe parcursul întregii vieţi

- Căutarea activă de îndrumare/sprijin

în învățare din partea adulților sau a

co-vârstnicilor

- Căutarea de oportunităţi de

orientare şi consiliere educațională

și profesională din partea

persoanelor specializate și

disponibilitatea de a oferi ajutor în

învățare celorlalți

- Căutarea activă de informații,

resurse și oportunităţi de

valorificare și dezvoltare a

propriilor aptitudini și interese în

parcursul educațional sau

profesional viitor

Competenţe

sociale şi

civice

- Utilizarea intuitivă a unor concepte

specifice domeniului social

- Utilizarea, în contexte diferite, a

unor concepte specifice

domeniului social

- Utilizarea, în contexte variate

formale şi nonformale, a unor

concepte specifice domeniului

social

37

Niveluri

Competenţa cheie

Nivel elementar (la finalul clasei a IV-a) Nivel funcţional (la finalul clasei a X-

a)

Nivel dezvoltat (la finalul clasei a

XII-a)

- Punerea în practică a unor norme

elementare de conduită în contexte

cotidiene

- Promovarea, în situaţii concrete

de viaţă, a valorilor, normelor şi a

obligaţiilor morale

- Promovarea, în contexte variate

formale şi nonformale, a

valorilor, normelor şi a

obligaţiilor morale

- Manifestarea unor deprinderi de

comportament moral-civic favorabile

integrării în colectivitate

- Manifestarea unei atitudini pozitive

faţă de sine şi faţă de ceilalţi, faţă

de identitatea culturală proprie şi

faţă de identitatea celor care

aparţin unor culturi diferite

- Manifestarea unui

comportament pro-activ şi

responsabil care încurajează

interculturalitatea şi integrarea

socială

- Cooperarea cu ceilalţi pentru

rezolvarea unor sarcini simple de

lucru

- Manifestarea iniţiativei în

rezolvarea unor probleme ale

grupurilor din care face parte şi

ale comunităţii locale

- Interrelaţionarea pozitivă cu

ceilalţi, în diferite contexte de

viaţă, prin recunoaşterea valorii

şi a demnităţii propriei persoane

şi a celorlalţi

- Aplicarea unor strategii pentru

abordarea non-violentă a

conflictelor în diferite contexte

de viaţă

- Participarea la acţiuni în contexte de

viaţă din mediul cunoscut, prin

îndeplinirea unor roluri şi

responsabilităţi

- Participarea civică cu asumarea

responsabilităţii pentru

consecinţele acţiunilor realizate

- Participarea la viaţa civică prin

exercitarea cetăţeniei active şi

prin promovarea dialogului

intercultural

Spirit de

iniţiativă şi

antreprenoriat

- Utilizarea intuitivă a unor noţiuni

specifice activităţii sociale şi

economice

- Utilizarea adecvată a unor

concepte specifice

antreprenoriatului

- Utilizarea, în contexte variate

formale şi nonformale, a unor

concepte specifice

antreprenoriatului

- Estimarea/aprecierea unor posibile

riscuri în desfăşurarea activităţilor la

care participă

- Punerea în practică a unor idei

inovative în derularea unor

activităţi, proiecte, pe baza

evaluării şi minimizării riscurilor

- Manifestarea iniţiativei,

creativităţii în punerea în

practică a unor idei inovative în

derularea unor activităţi,

proiecte pe baza evaluării şi

asumării riscurilor

38

Niveluri

Competenţa cheie

Nivel elementar (la finalul clasei a IV-a) Nivel funcţional (la finalul clasei a X-

a)

Nivel dezvoltat (la finalul clasei a

XII-a)

- Cooperarea cu ceilalţi pentru

rezolvarea unor sarcini simple de

lucru, care implică hotărâre,

angajament în realizarea unor

obiective, iniţiativă, creativitate

- Manifestarea abilităţii de a lucra

individual şi în echipe pentru

rezolvarea unor probleme care

presupun schimb de opinii,

planificare, organizare, obţinerea

unor rezultate, evaluare, reflecţie

critică

- Manifestarea unor abilităţi de

management de proiect, care

presupun activităţi de analiză,

conducere, delegare de

competenţe, negociere,

obţinerea unor rezultate în

condiţii de eficienţă

- Implicarea în activităţi favorabile

unor deprinderi de comportament

moral-civic

- Evaluarea consecinţelor benefice şi

a riscurilor activităţii angajaţilor şi

antreprenorilor asupra

consumatorilor, comunităţii,

mediului de afaceri

- Evaluarea modalităţii în care

întreprinderile, firmele, micile

afaceri au o influenţă benefică

pentru comunitate (în sens

restrâns şi mai larg)

- Manifestarea interesului pentru

autocunoaştere

- Identificarea utilităţii unor

meserii/profesii pentru membrii

comunităţii

- Analizarea posibilităţilor de

dezvoltare personală

- Alegerea traseului profesional

potrivit posibilităţilor şi intereselor

personale, oportunităţilor şi

provocărilor specifice diferitelor

alternative

- Identificarea oportunităţilor

pentru activităţile personale,

pentru parcursul

educaţional/profesional şi/sau

de afaceri

- Stabilirea rolurilor proprii,

actuale şi de perspectivă, în

raport cu oportunităţile

identificate

Sensibilizare

şi exprimare

culturală

- Recunoaşterea limbajelor (vizuale,

auditive, kinestezice) care aparţin

domeniului culturii

- Compararea propriilor mesaje şi

expresii culturale cu cele formulate

sau exprimate de alţii

- Formularea de mesaje despre

produse şi expresii culturale

folosind limbaje (vizuale, auditive,

kinestezice) care aparţin

domeniului culturii

- Identificarea convenţiilor de

comunicare din opera de artă ca

produs cultural

- Formularea de judecăţi de

valoare argumentate cu privire

la produse şi expresii culturale,

inclusiv a celor inedite şi

spontane

- Construirea de asocieri între

mesajele culturale şi

identificarea disonanţelor

(kitsch, arhaisme, abordări

protocroniste etc.)

39

Niveluri

Competenţa cheie

Nivel elementar (la finalul clasei a IV-a) Nivel funcţional (la finalul clasei a X-

a)

Nivel dezvoltat (la finalul clasei a

XII-a)

- Explorarea aptitudinilor creative

personale in situaţii de învăţare

formale, informale si non-formale

- Realizarea de lucrări creative simple,

pornind de la valorificarea ideilor şi

experienţelor personale

- Aprecierea factorilor estetici în viaţa

cotidiană

- Identificarea dimensiunilor

culturale ale propriilor aptitudini şi

orientări profesionale

- Dezvoltarea propriului simţ estetic

prin realizarea de lucrări creative,

inclusiv prin valorificarea relaţiei

dintre expresia artistică

individuală şi cea de grup

- Crearea unui stil personal în

abordarea mesajelor culturale în

contexte cotidiene

- Explorarea diferitelor medii de

expresie culturală (inclusiv

mediile digitale) şi alegerea

formei expresive cea mai

adaptată tipului de mesaj

urmărit

- Recunoaşterea unor elemente

definitorii ale contextului cultural

local şi ale patrimoniului cultural

naţional

- Compararea elementelor specifice

muzicii, artelor vizuale şi artelor

spectacolului în diferite epoci şi zone

geografice

- Raportarea personală la elemente

definitorii ale contextului cultural

local şi ale patrimoniului cultural

naţional

- Identificarea relaţiei dintre artă şi

societate la nivel local, naţional şi

european, în contexte cronologice

diferite

- Compararea abordărilor culturale

diferite ale unor subiecte de gen

(personajul uman, acţiunea,

natura, subiecte istorice)

- Promovarea, păstrarea şi

conservarea unor bunuri

culturale şi de patrimoniu

- Asocierea factorilor estetici cu

evoluţia lor în contexte culturale

ordonate cronologic

- Distingerea caracteristicilor/

stilurilor artistice prin raportare

la epoca de producere şi la

autori

- Participarea la proiecte culturale

organizate în context formal sau

informal în comunitatea locală

- Participarea activă la proiecte

culturale în contexte informale şi

non-formale

- Implicarea activă în iniţierea şi

derularea unor proiecte culturale

în cadrul comunităţii (inclusiv,

comunităţi virtuale), prin

valorificarea cunoaşterii despre

bunurile culturale şi de

patrimoniu