Cultura de castraveţi

Castravetele este o plantă legumicola care se pot cultiva în câmp, spaţii protejate (sere şi solăria) asigurând eşalonarea consumului pe o perioadă cât mai îndelungată. Fructele se consuma la maturitatea tehnică, fiind mult apreciate în alimentaţie pentru însuşirile şi conţinutul diversificat în elemente nutritive.Se poate consuma atât proaspăt cât şi conservat.

Cultura castraveţilor în spaţii protejate (sere şi solarii).Acest sistem de cultură este foarte des utilizată datorită obţinerii de producţii timpurii şi extra

timpurii, de fructe semi lungi şi mici tip cornichon. Pregătirea solului începe din toamnă, prin strângerea şi scoaterea resturilor vegetale ale culturii anterioare şi fertilizarea de bază cu 60-80 t/ha gunoi de grajd semi descompus, 50-60 kg s.a. /ha P2O5, 50-60 kg s.a. /ha K2O, ce se încorporează în sol odată cu afânarea adâncă. În primăvară se completează fertilizarea cu 50-60 kg s.a. /ha azot.

Răsadurile se produc prin semănat direct în ghivece sau cuburi nutritive cu latura sau diametrul de 7-8 cm, sau ghivece din turbă (Jiffy-pots). Pentru 1 ha cultura sunt necesare 0,7-0,8 kg seminţe. Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de data prevăzută pentru plantare, între 10-20 februarie pentru culturile în solarii amenajate special şi mai târziu pentru culturile realizate în succesiune după producerea răsadurilor. Plantarea se realizează în perioada de 5-15 aprilie. Lucrarea se execută manual, în gropi deschise cu lingura de plantat sau cu sapa. Lucrările de întreţinere se referă la completarea golurilor, praşile şi udări. Atenţie deosebită trebuie acordată prevenirii şi combaterii agenţilor patogeni şi a dăunătorilor la care plantele sunt mai expuse decât în câmp datorită condiţiilor specifică de cultură.Amintim câteva boli şi dăunători întâlnite la cultura castraveţilor. Aceste boli pot apărea atât în spaţii protejate cât şi în câmp liber.

Mozaicul castraveţilor (Cucumber mosaic virus).Boala produce pagube mari, patogenul fiind foarte virulent şi afectând, pe lângă castraveţi, pepeni, tomate, dovleacul, ardeiul, spanacul etc afectează circa 700 de specii aparţinătoare la 40 de familii botanice. Simptomele primare sunt vizibile pe frunzele tinere, sub formă de mosaic internervurian difuz, care poate evolua în îngălbenirea şi uscarea frunzelor, sau chiar uscarea generală a plantelor. Produce şi marmorarea fructelor, uneori şi deformarea acestora.

Sunt două tipuri de viruşi care produc mozaicarea castraveţilor. Primul este virusul Marmor cucumeris Holmes al doilea este Cucumis virus 1 Smith, Cucumber mosaic cucumovirus (V.M.C. 1). Un alt virus care afectează castraveţii este V.M.C.2 acesta produce deformarea frunzelor şi lăstarilor, chircirea plantelor şi se transmite şi prin seminţe. Virul este răspândit de afide. Gravitatea şi perioada de apariţie depinde de gradul de înmulţire a celor 60 de specii de afide vectoare ale virusului.

Prevenirea şi combaterea mozaicului se realizează prin folosirea de seminţe neinfectate, izolarea culturilor de castraveţi faţă de alte plante-gazda, menţinerea culturii de castraveţi liberă de afide şi distrugerea buruienilor sunt măsuri preventive recomandate.

Pătarea unghiulară a frunzelor (Pseudomonas syringae pv. Lachrymans.).Produce pagube atât la castraveţi de seră cât şi la castraveţi de câmp, simptomele fiind însă mai vizibile la cele de seră. Primele simptome apar însă pe frunzele cotiledonate, sub forma unor pete mici, cu aspect uleios la început, apoi brune.Pe frunzele adevărate atacul este prezent sub formă de pete delimitate de nervure, din care cauza apar colţuroase. Petele sunt hidrozate cu exsudat pe vreme umedă. Frunzele se necrozează apar perforate din cauza ţesutului uscat al frunzei care se rupe.Pe fructe petele sunt mici, hidrozate, uşor denivelate. Bacteria se localizează în tegument seminţele fiind şi ele infectate.

În sere poate să apară şi tipul de infecţie sistemică, prin tulpina şi peţiol până la fruct. Aceste plante infectate sistemic, ţesutul vascular este îngălbenit iar fructele se înmoaie şi pot prezenta exsudat bacterian pe suprafaţa. Bacteria se transmite mai ales prin seminţe infectate. Resturile vegetale ne descompuse prezintă de asemenea o posibilă sursă de infecţie. Picăturile de apă ajuta la diseminarea bacteriei în cultură. Pagube importante pot apărea în culturile irigate şi în condiţii de precipitaţii frecvente în câmp. Bacteria necesită temperaturi ridicate 25-28 grade Celsius, temperatura minimă fiind în jur de 0 grade, iar maximă de circa 35 grade Celsius. Prevenirea şi combaterea bacteriei se

poate realiza prin rotaţia culturilor (cel puţin un an) şi descompunerea cât mai bună a resturilor vegetale.

Combaterea chimică se realizează cu substanţe pe bază de cupru cum ar fi: Zeama Bordeleză în concentraţie de 0,75 % (50 g în 8 l apă), Champ 77 WG 30 g în 10 l apă, Manoxim C 50 PU în concentraţie de 0,4 % (4,0 kg/ha), Funguran OH 50 WP în concentraţie de 0,4 % (4,0 kg/ha). În sere se recomandă întreruperea udării prin aspersiune a culturii.

Putrezirea seminţelor şi căderea plăntuţelor.Acest fenomen apare la răsaduri şi este frecvent şi în semănaturile de câmp. Simptome. Baza tulpiniţei plantelor devine translucidă, se subţiază la nivelul solului şi plăntuţa

cade. Boala este cauzată de un grup de ciuperci de sol din care unul mai important Pythium şi uneori mai apare şi Rhizoctonia solani şi alte grupe de ciuperci. Pentru a nu apărea aceste tipuri de ciuperci condiţiile de mediu din răsadniţe şi solăria este foarte importantă. Factori care favorizează infecţiile sunt: temperatura moderată, umiditatea aerului şi a solului peste normal, formarea condensului, aerisirea insuficientă.

Combaterea chimică se poate realiza prin tratamente la sol şi tratarea seminţei. Tratamente la sol se pot efectua prin stropirea stratului germinativ cu Previcur Energy în concentraţie de 0,1 % (100 ml în 100 l apa pe 30 m2) răsadniţa, şi la transplantare în concentraţie de 0,1 % (100 ml în 100 l apa pe 600 m2), se administrează pe sol, la baza plantei circa 150 ml soluţie pe plantă.

Descrierea şi combaterea manei castraveţilor (Pseudoperonospora cubensis).Plantele sunt atacate în toate fazele de dezvoltare, boala manifestându-se pe frunze prin apariţia

unui număr foarte mare de pete, cu diametrul de 2-24 mm, de regulă colţuroase, la început de culoare verde-gălbui, apoi galbene ca lămâia, pentru că după câteva zile să devină brune deschis. În dreptul petelor, pe fata interioară a frunzelor, se formează un puf cenuşiu violaceu, alcătuit din organele de înmulţire asexuata a ciuperci. În condiţiile favorabile dezvoltării bolii sunt atacate aproape toate frunzele plantelor, începând cu cele bazale, pe fiecare frunză formându-se peste 200 pete, care pot să conflueze şi să distrugă astfel porţiuni mari din limb. Frunzele puternice atacate se brunifică, se usucă, devin sfărâmicioase şi cad.

Atacul se manifestă foarte rar pe fructe, acestea rămân mici, nu mai ajung la maturitate completă, fiind lipsite de aromă. Infecţia apare în prezenţa apei pe frunze, la temperaturi de 16-22 grade Celsius.

În combaterea manei la castraveţi se pot utiliza fungicide sistemice cât şi cele de contact.Amintim câteva substanţe folosite în combaterea manei: Aliette 80 WG folosit în concentraţie de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Bravo 500 SC în cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml în 10-13 l apa pe 100-130 mp), Folpan 80 WDG în concentraţie de 0,15 % (1,5 kg/ha), Funguran OH 50 WP în concentraţie de 0,3 % (30 g în 10 l apă), Merpan 80 WDG în concentraţie de 0,15 % (1,5 kg/ha) (15 g în 10 l apă), Ortiva 250 SC în concentraţie de 0,075 % (0,75 l/ha) (7,5 ml în 8,0 l apă), Polyram DF în concentraţie de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Previcur Enegy în concentraţie de 0,25 % (2,5 l/ha) (15 ml în 6,0 l apă), Ridomil Gold MZ 68 WG în concentraţie de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g în 8 l apa pe 100 mp), Shavit F 72 WP în concentraţie de 0,2 % (2 kg/ha) (20 g în 10 l apă), Zetanil Blu în concentraţie de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g în 8 l apă), Zeama Bordeleză 0,75 % (50 g în 8-10 l apă).

Descrierea şi combaterea la făinarea la castraveţi (Sphaerotheca fuliginea).Atacul se manifestă numai pe frunze, pe ambele fete sub forma unor colonii albe, prăfoase de

miceliu, care poate cuprinde tot limbul. Conidiile diseminate transmit infecţia în cultură, iar periteciile formate pe frunzele atacate (numai în câmp) rezistă peste iarnă şi aşa infecţia se transmite de la un an la altul. La umiditatea aerului de 70 % şi temperatura de 26-28 grade Celsius condiţiile sunt optime pentru infecţie.

Combaterea făinarii se realizează prin tratamente repetate cu fungicide cum ar fi: Tilt 250 EC în concentraţie de 0,015 % (4 ml în 26 l apă), Topas 100 EC în concentraţie de 0,025 %, Bravo 500 SC în cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml în 10-13 l apă), Kumulus DF în concentraţie de 0,4 % (30 g în 7,5 l apă), Shavit F 72 WP în concentraţie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g în 10 l apă), Thiovit Jet 80 WG în concentraţie de 0,3-0,4 % (3,0-4,0 kg/ha), Manoxin M60 PU în concentraţie de 0,4 % (4,0 kg/ha).

Descrierea şi combaterea antracnozei la castraveţi (Colletotrichum lagenarium).Boala este provocată de ciupercă Colletotrichum lagenarium şi ataca fructele, tulpina şi

frunzele. Pe frunze apar pete cafenii care se măresc, se împreunează şi frunza se sfâşie. Pe fata inferioară apare un mucegai roşiatic. Fructele atacate prezintă aceleaşi simptome. În aceste pete se localizează bacterii care provoacă în final putrezirea fructelor. Transmiterea bolii se realizează prin sămânţa. Tratarea seminţelor este singurul mijloc de prevenire. Îndepărtarea resturilor de plante şi igiena culturală contribuie de asemenea la prevenirea apariţiei ciuperci.

În combaterea chimică a antracnozei se pot utiliza următoarele substanţe: Dithane M-45 în concentraţie de 0,2 %, Dithane Neotec 75 WG în concentraţie de 0,2 %, (20 g în 10 l apă).

Descrierea şi combaterea putregaiului cenuşiu (Botrytis cinerea).Putregaiul cenuşiu apare sub forma unor pete umede de culoare verde cenuşie, la suprafaţă

cărora se dezvolta din abundenţă fructificaţiile ciupercii (conodiofori şi conidiile). Petele se extind, înconjoară tulpina şi determină ofilirea plantelor deasupra zonei de atac. Atacul se poate manifesta şi pe fructele debilitate fiziologic şi mai rar pe fructele normal dezvoltate. Putregaiul cenuşiu apare cel mai des la locul de prindere a florilor. Fructele atacate sunt acoperite de fructificaţiile ciuperci şi putrezesc în întregime.

Combaterea putregaiului cenuşiu se poate realiza cu fungicide cum ar fi: Rovral 500 SC în concentraţie de 1 l/ha (10 ml în 10 l apa pe 100 mp), Teldor 500 SC în concentraţie de 0,08 % (0,8 l/ha) (10 ml în 12,5 l apă).

Descrierea şi combaterea alternariozei la castraveţi (Alternaria cucumerina).Alternarioza ataca de obicei frunzele şi tulpinile dar poate ataca şi fructele.Pe frunze atacul

apare sub forma unor pete, la început mici, de culoare gălbuie, care se extind concentric şi treptat se brunifică. Petele sunt precis delimitate, la atac puternic ocupând zone mari din suprafaţa frunzelor, provocând uscarea acestora.Pe zonele atacate din limb se formează o pâslă fină, de culoare brună, cu zonare caracteristică. Pe tulpini şi lăstari apar pete alungite, brune, zonarea concentrică, fiind mai puţin evidenta. Pe fructe atacul apare sub forma unor pete circulare, care se adâncesc în ţesuturi.

Pentru combaterea apariţiei alternarozei se pot lua următoarele măsuri agrotehnice: folosirea arăturii adânci pentru îngroparea resturilor vegetale, asolamentul 3-4 ani, folosirea de îngrăşăminte cu microelemente pe bază de zinc măresc rezistenta plantelor şi tot odată asigura sporuri mari de producţie, cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi.

Combaterea chimică a alternariozei se poate realiza cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC în cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml în 10-13 l apa pe 100-130 mp), Dithane M-45 în concentraţie de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Dithane Neotec 75 WG în concentraţie de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Shavit F 72 WP în concentraţie de 0,2 % (2,0 kg/ha) (20 g în 10 l apă), Antracol 70 WP în concentraţie de 0,2% (2,0 kg/ha) (20 g în 10 l apă).

Cultura castraveţilor în câmp liber.Se diferenţiază trei tipuri de culturi: timpurie, de vară şi de toamnă.

Cultura timpurie.Este practicată pe suprafeţe mai restrânse, necesitând cheltuieli în plus pentru producerea

răsadurilor, dar consumul de fructe este asigurată începând cu mijlocul lunii iunie.Terenurile trebuie să fie bine nivelate, plane, permeabile cu expoziţie sudică, cu o textură uşoară şi un pH corespunzător. Cultura de castraveţi nu poate să revină pe aceeaşi suprafaţă de teren mai repede de trei ani. Amintim câteva plante bune premergătoare pentru cultura de castraveţi: fasole, cartofi, ardei, tomate, lucerna, varza, usturoi.

Pregătirea terenului şi a solului.Lucrările încep toamna prin nivelarea de întreţinere, discuirea, fertilizarea de bază cu

îngrăşământ organic 30-60 t/ha semi descompus, şi îngrăşăminte chimice 50 -70 kg s.a. /ha P2O5,70-90 kg s.a. /ha K2O încorporându-se în sol odată cu arătura adâncă la 25-28 cm.

În primăvara solul se mobilizează cu combinatorul la 7-8 cm adâncime şi se completează fertilizarea cu 40-60 kg s.a. /ha N 30-80 kg s.a. /ha P2O5 şi 30-70 kg s.a. /ha K2O. Producerea răsadurilor se face în spaţii protejate sau în răsadniţe, se seamănă între 15-20 martie cu o normă de seminţe de 1,0-1,5 kg pentru un hectar de cultură. Se seamăn 2 seminţe în cuburi nutritive cu latura de 7-8 cm. E bine să se utilizeze seminţe tratate chimic pentru a preveni apariţia bolilor. La plantare răsadul trebuie să aibe o vârstă de 40-45 zile şi un număr de 4-5 frunze.

Plantarea răsadurilor se face manual la începutul lunii mai dup ace pericolul brumelor târzii a trecut. Norma de plante pe hectar este de 33-34 mii. Lucrările de întreţinere constă în plantarea răsadurilor în goluri, erbicidarea cu Fusilade Forţe 150 EC în cantitate de 0,8 l/ha post emergent pentru buruieni monocotiledonate anuale, şi în cantitate de 1,0 l/ha post emergent pentru buruieni monocotiledonate perene. Se efectuează praşile superficial, manual şi mecanic dar numai până când creşterile vegetative permit, astfel încât să nu fie deranjaţi vreji.La praşila a doua plantele se muşuroiesc uşor la baza iar din loc în loc tulpinile se acoperă cu pământ pentru a favoriza emiterea de rădăcini adventive.

Combaterea bolilor se poate face prin măsuri preventive şi curative. Bolile care pot să apară sunt aceleaşi ca şi cele întâlnite la cultura în spaţii protejate. Amintim câteva exemple de boli: mâna, pătarea unghiulară, alternarioza, antracnoza, putregaiul cenuşiu, făinarea descrise la cultura castraveţilor în spaţii protejate. Substanţele chimice utilizate sunt aceleaşi ca şi în combaterea bolilor în spaţii protejate.

Cultura de vară.Este cea mai răspândită formă de cultură, reprezintă 80 % din suprafaţa totală ocupată de

această specie în ogor propriu.În funcţie de modul de dirijare a plantelor se practică cultură pe sol şi cultură pe spalier înalţi. Pregătirea terenului şi plantele premergătoare sunt asemănătoare culturii timpurii. Cultură se realizează prin semănat direct, mai rar prin răsad. Semănatul are loc la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai, când în sol la adâncime de 8-10 cm se realizează o temperatură de 10-12 grade Celsius.Se seamănă mecanizat la o adâncime de 3-4 cm folosindu-se 4-6 kg sămânţa la hectar.

La cultură pe sol pentru soiurile tip cornişon se asigura o densitate de 133-148 mii plante/ha, iar la soiurile cu fructe mijlocii desimea plantelor este asemănătoare culturii de castraveţi timpurii (33-34 mii plante pe ha). La culturile pe spalier densitatea de plante este de 71 mii plante/ha pe suprafeţe mari şi de 38-50 de mii plante/ha în sistem gospodăresc. Spalierii se instalează înaintea înfiinţării culturii şi pot rămâne permanent, efectuându-se rotaţii de culturi cu fasole urcătoare sau tomate.

Lucrările de întreţinere constă în umplerea golurilor se face cu seminţe umectate şi pre încolţite sau cu răsad din cadrul aceluiaşi cultivar. Dacă este cazul răritul se aplică la apariţia primei frunze adevărate, prin ruperea tulpinii la nivelul hipocotilului şi nu prin smulgere. Dirijarea creşterii şi fructificării se realizează prin ciupiri repetate. La baza plantelor pe o înălţime de 20-30 cm se îndepărtează toate formaţiunile vegetative şi de rod, iar în continuare până la 60-70 cm lăstarii se ciupesc după 2-3 fructe, ca apoi să nu se mai efectuează ciupiri.

Recoltarea la castraveţi se face manual la maturitate tehnică şi la interval de 2-4 zile în funcţie de cultivar şi scop. Pentru consum în stare proaspătă fructele se recoltează la dimensiuni de 9-12 cm sau chiar 12-15 cm lungime, pentru industrializare la 6-9 cm dar se mai întâmplă să se recolteze la dimensiunea de 3-6 cm. Bolile care pot să apară sunt aceleaşi ca şi cele întâlnite la cultura în spaţii protejate. Amintim câteva exemple de boli: mâna, pătarea unghiulară, alternarioza, antracnoza, putregaiul cenuşiu, făinarea descrise la cultura castraveţilor în spaţii protejate. Substanţele chimice utilizate sunt aceleaşi ca şi în combaterea bolilor în spaţii protejate.

Cultura de toamnă.Este practicată obţinerii de fructe cu destinaţie conservării, atât la nivel industrial cât şi

gospodăresc. Este o cultură succesivă după specii care eliberează terenul în luna iunie (mazăre, cartof timpuriu, gulioare, varza timpurie).

Pregătirea terenului începe cu afânarea superficială a solului printr-o arătură la 18-20 cm, sau discuire, cu care ocazie se încorporează şi resturile vegetale ale culturii anterioare, îngrăşămintele chimice (30-50 kg s.a. /ha N, 30-70 kg s.a. /ha P2O5, 30-70 kg/ha s.a. K2O după care se modelează în

straturi înălţate, cu coronamentul de 104 cm. Cultură se înfiinţează prin semănat direct, norma de sămânţă fiind de 5-7 kg/ha.Se seamăn 2-3 rânduri pe strat, la o distanţă pe rând de 10-15 cm, obţinută prin rărit.

Lucrările de întreţinere constă în ciupitul plantelor în cazul suprafeţelor mici, udarea culturii imediat după semănat pentru o răsărire şi creştere uniformă a plantelor, în prima parte a vegetaţiei se udă mai des, iar în a doua parte mai rar, norma de udare fiind de 300-400 m3 apa pe hectar. Udările se efectuează dimineaţa, seară sau noaptea pentru a evita fenomenul de şoc fiziologic.

Recoltarea începe din prima decadă a lunii septembrie şi durează până la scăderea accentuate a temperaturii, la interval de 1-2 zile manual sau mecanizat cu combine speciale. Categoriile se sortare şi calibrare a fructelor sunt cuprinse între: 3-6 cm, 6-9 cm, şi 9-12 cm.

Descrierea şi combaterea dăunătorilor la cultura de castraveţi.Descrierea şi combaterea la musculiţa albă de seră (Trialeuroides paporariorum).Musculiţa albă este un vector important de transmitere pentru mai multe virusuri ale plantelor,

iar dejecţiile ei, care conţin multe glucide, favorizează apariţia unor ciuperci patogene precum Alternaria sau Fusarium. Musculiţa albă este o insectă mică, culoarea corpului este alb-gălbuie şi este acoperit cu o secreţie albă de consistenta ceroasă. Aripile sunt albe şi când sunt deschise au dimensiunea de până la 5 mm. Adulţii au ochii de culoare neagră. Se înmulţeşte foarte rapid, are 3-4 generaţii pe an în aer liber, iar în sere până la 12 generaţii. Femele depun între 100-500 ouă, pe partea inferioară a frunzelor, grupate inelar. Incubaţia ouălor durează între 10-14 zile, la o temperatură constantă de 20-23 grade Celsius. Larvele sunt de culoare gălbui, ovale, cu ochii roşii, care se transformă în pupariu, după 10 zile. În stadiul de pupariu insectă trăieşte 12 zile, perioadă după care apare musculiţa adultă, şi ciclul se reia.

Combaterea musculiţei albe de seră este destul de dificilă.Se întâmplă că generaţiile se suprapun şi pe aceeaşi plantă pot exista ouă, larve, pupe şi adulţi, eficienta insecticidelor scade.Combaterea chimică a musculiţei albe de seră se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC în concentraţie de 0,025% (0,25 l/ha), Actara 25 WG în concentraţie de 0,02 % (0,2 kg/ha), Confidor Energy în concentraţie de 0,13 % (1,3 l/ha), Mospilan 20 SG în concentraţie de 0,025 % (1,5 g în 6,0 l apă), Nuprid 200 SC în concentraţie de 0,075 % (4 ml în 6 l apă).

Descrierea şi combaterea la păianjenul roşu comun (acarian) (Tetranycus urticae).Masculul are culoare galbenă verde-deschis, iar în stadiul de adult are culoare brună. Femela

este la început de culoare galbenă roz şi în final devine portocalie. Corpul are o formă elipsoidala la femela şi piriform la mascul. Are 5-6 generaţii pe an. Ouăle depuse de femele sunt rotunde de culoare albicioasă sau gălbuie şi au un conţinut aproape transparent. Odată ce embrionul începe să se dezvolte, conţinutul oului devine tulbure, iar ouăle se îngălbenesc.La o temperatură de 15 grade Celsius embrionul se dezvoltă în decursul a 15 zile, iar la o temperatură de 30 grade Celsius dezvoltarea embrionului se realizează în doar în 2-3 zile.

Din ouăle fecundate ies femele, din cele nefecundate masculi. Paiajenul roşu se hrăneşte cu conţinutul celulelor plantei. Prezenţa păianjenului este semnalată de petele mici de culoare albă de pe frunze (mai ales cele de pe partea inferioară a frunzei) şi a unei pânze de păianjen ţesute în jurul plantei sau a anumitor părţi ale plantei.În cazul unei contaminări masive, frunzele se înălbesc din cauza leziunilor multiple. Plantă este în totalitate acoperită cu o pânză de păianjen, iar pe extremităţile frunzelor şi a mugurilor de floare se acumulează o masă de trupuri mişcătoare.

Acarianul roşu comun iernează în stadiu de adult sub resturile vegetale. Acarienii colonizează partea inferioară a frunzelor, frunzele atacate se recunosc prin apariţia unor pete de culoare gălbui care corespund înţepăturilor făcute de păianjen.La un atac puternic frunzele atacate se usucă şi cad.Combaterea chimică se realizează cu insecto acaricide cum ar fi: Vertimec 1,8 % în concentraţie de 0,1 % (1,0 l/ha), Milbecnock EC în concentraţie de 0,075 % (10 ml în 13 l/apă), Omite 570 EW în concentraţie de 0,1 % (10 ml în 10 l/apă), Nissorun 10 WP în concentraţie de 0,04 % (5 g în 12 l/apă).

Descrierea şi combaterea la tripsului tutunului (Trips tăbăci)Tripsul este unul dintre cei mai răspândiţi dăunători ai plantelor din agricultură. În condiţii de

seră este imposibilă distrugerea în totalitate a tripsilor. Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm,

iar grosimea corpului nu este mai mare decât 1 mm. Adulţi sunt de culoare mai închisă-neagră sau maro. Apariţia lor se poate pune calendaristic în lunile martie-aprilie. Larvele sunt de culoare galbenă sau verzui, acest fapt le permite să fie cu greu distinse pe suprafaţa frunzei şi a plantei. Femela depune ouăle în ţesuturile frunzelor şi a florilor. O femelă poate să depună în jur de 100 de ouă. După 3-5 zile de dezvoltare embrionară apar larvele, care timp de 8-10 zile de viaţă pe suprafaţa frunzei năpârlesc de patru ori. Larvele pătrund în sol la adâncimea de 15 cm, unde încă peste 4-5 zile se transformă în insecte adulte aripate. Dezvoltarea unei generaţii durează 15-20 de zile.

Combaterea chimică a tripsului tutunului se se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG în concentraţie de 0,04 % (4,0 kg/ha), Laser 240 SC în concentraţie de 0,05 %, Confidor Energy în concentraţie de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al 200 SC în concentraţie de 0,075 % (0,75 l/ha), Actara 25 WG în concentraţie de 0,02% (0,2 kg/ha).

Descrierea şi combaterea la păduchele verde (Myzodes persicae).Femelele depun ouăle toamna, la baza mugurilor sau în crăpăturile scoarţei ramurilor speciilor

sâmburoase, dar şi în grădinile de legume şi în sere. Este o specie migratoare. Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor, se hrănesc prin sugerea sevei plantelor. Datorită acestui fapt frunzele se necrozează şi se răsucesc, formând pseudocecidii. Plantele atacate suferă şi se debilitează, ducând la scăderea producţiei.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-închis. Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul şi toracele negre, iar abdomenul verde gălbui său roşcat. Pe partea dorsală prezintă o pată mare de culoare neagră cu 1-2 dungi transversale şi 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu târsele negre. Corniculele sunt brune; coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor. Combaterea chimică la păduchele verde se realizează prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC în concentraţie de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE în concentraţie de 0,03 % (2 ml în 6,6 l/apă), Confidor Energy în concentraţie de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG în concentraţie de 0,0125 % (1,5 g în 12 l/apă).

2012 Agro Pataki srl