CULTURA TISZAPOLGÁR

BIBLIOTHECA BRVKENTHAL XLI

Dragoş Diaconescu

CULTURA TISZAPOLGÁR ÎN ROMÂNIA

Mamei mele, cu recunoştinŃă

MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR

MUZEUL NAłIONAL BRUKENTHAL

BIBLIOTHECA BRVKENTHAL XLI

Dragoş Diaconescu

CULTURA TISZAPOLGÁR ÎN ROMÂNIA

Sibiu 2009

Editor: prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca Desene material arheologic: Dragoş Diaconescu, Claudiu DoncuŃiu, Maria Dragoman ConcepŃie hărŃi, planşe: Dragoş Diaconescu Fotografii: Dragoş Diaconescu Coperta I: Vas ceramic aparŃinând culturii Tiszapolgár din situl de la Uivar-Gomilă

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

DIACONESCU, DRAGOŞ Cultura Tiszapolgár în România / Dragoş Diaconescu. - Alba Iulia : Altip, 2009 ISBN 978-973-117-244-6

902(498.4)

ISBN 978-973-117-244-6

Editura ALTIPEditura ALTIPEditura ALTIPEditura ALTIP

Alba IuliaAlba IuliaAlba IuliaAlba Iulia

5

CUPRINS

INTRODUCEREA EDITORULUI……………………………………………………………… CUVÂNT ÎNAINTE….....................................................................................................................

7

9 CAPITOLUL I: Eneolitic, chalcolitic sau epoca cuprului………………………….......................

11 CAPITOLUL II: Metoda de lucru. Baze de date şi informaŃii. Cataloage şi dicŃionare pentru cultura Tiszapolgár……………………………………………………………….............................

29 CAPITOLUL III: Cultura Tiszapolgár. NoŃiuni generale…………………………………………

71 CAPITOLUL IV: Repertoriul descoperirilor aparŃinând culturii Tiszapolgár de pe teritoriul României…………………………………………………………………………………………….

89 CAPITOLUL V: Cultura materială a culturii Tiszapolgár………………………………………...

143 CAPITOLUL VI: Ceramica şi evoluŃia ei…………………………………………………………

203 CAPITOLUL VII: ViaŃa spirituală şi socială……………………………………………………...

247 CAPITOLUL VIII: Elemente de cronologie absolută. Concluzii…................................................

255

SUMMARY………………………………………………………………………………………… LISTA ABREVIERILOR BIBLIOGRAFICE..............................................................................

261

269 LISTA BIBLIOGRAFICĂ…………………………………………………………......................

271

6

ANEXE ……………………………………………………………………………………………. 287 HĂRłI ŞI PLANURI.......................................................................................................................

317 PLANŞE.............................................................................................................................................

330

7

Introducerea editorului

Acum 18 ani veneam, tânăr şi doritor de a pune bazele unei noi şcoli de arheologie, la

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. De atunci am realizat aici atât baze instituŃionale (Facultatea de Istorie şi Patrimoniu, Catedra de Istorie antică şi medievală, Institutul pentru cercetarea şi valorificarea patrimoniului cultural transilvănean în context european), publicistice (reviste: Acta Terrae Septemcastrensis, Brukenthal. Acta Musei, Studia Universitatis Cibiniensis; serii de volume ştiinŃifice: Bibliotheca Septemcastrensis – 23 volume sau Bibliotheca Brukenthal – 45 de volume), dar şi umane (foştii mei studenŃi conduc cu rezultate bune facultatea, catedra sau secŃii ale Muzeului NaŃional Brukenthal).

Şcoala de arheologie a dat şi primii doctori în ştiinŃe istorice, specializarea arheologie. Unul dintre aceştia, om şi cercetător ce se înscrie între cei mai buni, este Dragoş DIACONESCU. Sigur că de la momentul primului şantier (Orăştie-Dealul Pemilor, punct X2), continuat imediat de Turdaş-Luncă, am văzut în el – de la bun început – calităŃi de conducător. Mai apoi, pe şantiere precum Hunedoara-Grădina Castelului, Miercurea Sibiului-Petriş sau în peşterile din munŃii Poiana Ruscă (în special Peştera Cauce) s-a format un tehnician de săpătură desăvârşit şi – o dată cu trecerea anilor – un arheolog în adevăratul sens al cuvântului. De atunci, domnul Dragoş DIACONESCU a muncit ca arheolog la Muzeul Castelul Corvineştilor şi – astăzi – este directorul secŃiei de istorie – Casa Altemberger, a Muzeului NaŃional Brukenthal. Şantierele arheologice nu au fost uitate şi se materializează atât prin mai vechile opŃiuni – Hunedoara-Grădina Castelului, Miercurea Sibiului-Petriş, Silvaşu de Sus-Şesul łapului, dar şi prin colaborări naŃionale şi internaŃionale – Uivar, Sânandrei sau Foeni.

Desăvârşirea pregătirii profesionale s-a făcut şi printr-un stagiu DAAD la Berlin. În ultima parte comensurabilă a acestei cariere de prestigiu trebuie să amintesc şi

devenirea teoretică a domnului Dragoş DIACONESCU. Absolvent al UniversităŃii „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Istorie şi Patrimoniu (pe atunci sub alt nume), domnul coleg a urmat şi cursurile studiilor aprofundate ale aceleaşi UniversităŃi şi FacultăŃi. În ultimii ani a realizat şi lucrarea de doctorat (coordonată de prof.univ.dr. Gheorghe LAZAROVICI), ce o veŃi lectura în continuare, la aceeaşi Universitate. O dată cu confirmarea titlului de doctor, am hotărât să şi publicăm lucrarea, în colecŃia pe care o patronăm, ca o reconfirmare a valorii sale.

Închei cele câteva cuvinte scrise aici, smulse cu greu din condei datorită emoŃiilor, cu binecuvântarea dată discipolului pentru împlinirea unei cariere cât mai glorioase.

Felicitări !

Prof.univ.dr. Sabin Adrian LUCA

Sibiu la 16 octombrie 2009

9

Cuvânt înainte

Participarea la campaniile de cercetare efectuate în MunŃii Poiana Ruscă, mai precis în peştera de la Cauce (sat Cerişor, comuna Lelese, judeŃul Hunedoara) în anii 1998-1999 (pe atunci proaspăt absolvent al secŃiei Istorie din cadrul FacultăŃii de Litere, Istorie şi Jurnalistică din Sibiu) ne-au pus în faŃa unei duble premiere: prima „întâlnire” cu sedimentul de peşteră (antropic în cazul acesta) şi totodată primul contact cu un nivel de locuire (poate termenul de utilizare ar defini cel mai bine realităŃile din situl în discuŃie) aparŃinând culturii Tiszapolgár, civilizaŃie ce nu era specifică zonei în care ne desfăşurasem preocupările legate de arheologie (sigur în calitatea şi la nivelul de percepŃie pe care îl poate oferi studenŃia). Acest prim contact a „degenerat”, cooptarea noastră în colective arheologice ce vizau situri importante din Banatul românesc (Uivar şi ParŃa) a dus la „reîntâlniri” cu urmele acestei manifestări culturale. Toate acestea, dublate de interesul pentru lumea neolitică, interes trezit chiar din primii ani ai studenŃiei, precum şi discuŃiile purtate cu colegul Cristian Roman în anii petrecuŃi împreună la Muzeul Castelul Corvinilor Hunedoara ne-au făcut să încercăm cunoaşterea cât mai bună cu putinŃă a realităŃilor istorice şi culturale de la sfârşitul epocii neolitice, moment de răscruce şi în acealaşi timp de familiarizare cu materialul care a făcut ca, cel puŃin din punct de vedere strict istoriografic, epoca neolitică să apună şi să facă loc perioadei ce va „ghida” omenirea spre erele metalice: epoca cuprului. Tema iniŃială dorită de noi era Cultura Tiszapolgár în Transilvania, dorinŃa noastră fiind cercetarea acestei civilizaŃii doar în arcul intracarpatic. Şansa ne-a surâs încă o dată prin faptul că domnul profesor universitar doctor Gheorghe Lazarovici ne-a acceptat ca şi doctorand al domniei sale şi în acelaşi timp, cu tactul şi răbdarea care îl caracterizează, ne-a sfătuit şi convins că studierea unei civilizaŃii pe un teritoriu atât de restrâns duce la limitarea posibilităŃilor de cunoaştere reală a unei manifestări culturale ce are ca areal un spaŃiu mult mai extins. Astfel s-a ajuns la forma şi titlul tezei care va fi prezentată în rândurile ce vor urma. În tot demersul nostru am avut la dispoziŃie două surse importante ce vizau acelaşi subiect: un studiu comprehensiv elaborat de Gheorghe Lazarovici în 1983 şi teza de doctorat a regretatului NeŃa Iercoşan, teză ce a văzut lumina tiparului în anul 2002. În rest literatură românească de specialitate abordează tangenŃial subiectul tezei noastre (aici considerăm că trebuie amintită teza de doctorat scrisă de Zoia Maxim, ce conŃine un capitol dedicat culturii Tiszapolgár, dar doar în spaŃiul transilvănean). Însumând şi concluzionând, constatăm că această civilizaŃie nu s-a bucurat de o atenŃie deosebită de-a lungul vremii în cercetarea românească. Sigur, lucrările menŃionate mai sus şi nu numai, din istoriografia românească, ne-au permis crearea şi urmarea unei direcŃii în elaborarea lucrării de faŃă. Totuşi, (şi aici trebuie să subliniem din nou opinia coordonatorului nostru de doctorat cu privire la studierea pe întreg arealul de dezvoltare a unei civilizaŃii preistorice), demersul nostru ar fi fost mult mai sărac dacă nu am fi avut acces la bibliografia străină, cu precădere a literaturii maghiare, slovace, sârbe şi poloneze. Astfel am încercat să eliminăm pe cât posibil erorile ce au apărut de-a lungul timpului în studiile şi articolele ce vizau cultura Tiszapolgár pe teritoriul actual al României. Utilizarea bazelor de date pentru studierea metalurgiei cuprului, pentru repertoriul descoperirilor şi pentru analiza ceramicii ne-au uşurat şi, credem noi, îmbunătăŃit în mod cert posibilităŃile analitice. Pentru aceasta principalul „responsabil” este domnul profesor universitar doctor Gheorghe Lazarovici, care „impune” folosirea acestui sistem tuturor celor ce doresc să păşească pe potecile uneori atât de întortocheate ale arheologiei preistorice. Ne vedem nevoiŃi să recunoaştem reticenŃa pe care am avut-o la începerea stagiului doctoral, reticenŃă născută în mod clar din neînŃelegerea, la acel moment, a sistemului de lucru. La finalul acestui demers suntem în situaŃia fericită de a putea mulŃumi celor ce ne-au ajutat în mod neprecupeŃit în munca noastră. Îi mulŃumim domnului profesor dr. Gheorghe Lazarovici pentru răbdarea, înŃelegerea şi încrederea pe care ne-a arătat-o. Îi muŃumim şi pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziŃie materialele de la Dăbîca şi ParŃa. MulŃumim domnului profesor dr. Sabin Adrian Luca pentru că a ştiut să ne trezească pasiunea pentru arheologie în general şi pentru lumea neolitică în special, pentru discuŃiile extrem de instructive pe care le-am purtat de-a lungul anilor de când colaborăm. Îi mulŃumim domnului profesor dr. Florin Draşovean pentru încrederea acordată şi insuflată în cadrul şantierelor în care am avut plăcerea să colaborăm, pentru sfaturile deosebit de utile pe care ni le-a oferit cât şi pentru bunăvoinŃa cu care ne-a permis accesul la materialele de la Uivar şi ParŃa. łinem de asemenea să adresăm mulŃumiri domnului profesor dr. Wolfram

10

Schier, directorul Institului de Arheologie Preistorică din cadrul Freie Universität din Berlin, care ne-a oferit posibilitatea obŃinerii unei burse de cercetare de tip DAAD la institutul pe care îl conduce, prilej cu care am avut privilegiul să consultăm o bibliotecă foarte bine pusă la punct, fapt extrem de benefic pentru documentarea tezei noastre. Totodată dumnealui împreună cu domnul profesor Florin Draşovean ne-au acordat încredere deplină în ceea ce priveşte cordonarea unuia dintre sectoarele şantierului arheologic multidisciplinar de la Uivar-Gomilă (judeŃul Timiş), ocazie cu care cunoştinŃele noastre legate de cercetarea unei aşezări pluri-stratificate s-au îmbogăŃit în mod considerabil; acest lucru ne face să le mulŃumim încă o dată pentru acest privilegiu. DiscuŃii extrem de instructive, care au avut ca subiect cultura Tiszapolgár şi orizontul imediat premergător, am purtat cu domnul profesor dr. Ferenc Horváth, directorul muzeului Ferenc Morá din Szeged, atât la Uivar, Sânnicolau Mare cât şi la Szeged, prilej cu care domnia-sa a binevoit să ne arate rezultatele şi materialele extrem de spectaculoase obŃinute în cercetările ce au durat mai bine de un deceniu, de la Hódmezıvásárhely-Gorzsa; pentru toate acestea Ńinem să îi mulŃumim. MulŃumiri datorăm colegilor de generaŃie sau/şi de breaslă ce ne-au oferit materiale, sfaturi şi uneori contra-argumente pertinente în tot demersul nostru: dr. Ioan Bejinariu (Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă din Zalău), dr. Cristian Roman şi Sorin Tincu (Muzeul Castelul Corvinilor Hunedoara), Alexandru Szentmiklosi (Muzeul Banatului Timişoara), dr. Marius Mihai Ciută (PoliŃia de Patrimoniu Alba Iulia), Dan Buzea (Muzeul CarpaŃilor Răsăriteni Sf. Gheorghe), Sztancsuj Sandor (Muzeul NaŃional Secuiesc Sf. Gheorghe) şi dr. Cosmin Suciu (Universitatea Lucian Blaga Sibiu). MulŃumim de asemenea şi lui Claudiu DoncuŃiu şi Mariei Dragoman pentru ajutorul oferit în efectuarea părŃii de grafică în tuş a lucrării de faŃă. Nu în ultimul rând suntem îndatoraŃi şi în acelaşi timp recunoscători pentru ajutorul oferit de familie, de sprijinul constant, în primul rând al mamei mele, în tot ceea ce am încercat în viaŃă în general şi în arheologie în mod special. Fără „ai mei”, cu siguranŃă, orice faptă şi în mod special lucrarea de faŃă, nu ar fi fost posibilă. Tuturor celor menŃionaŃi mai sus, precum şi multor oameni nenumiŃi care m-au ajutat, le datorez mai mult decât pot exprima cuvintele şi de aceea las ca ceea ce am scris în această teză să mă reprezinte, pe mine şi de ce nu? şi pe ei.

11

Capitolul I ENEOLITIC, CHALCOLITIC SAU EPOCA CUPRULUI

I.1 PRELUCRAREA METALULUI ÎN NEOLITIC ŞI ENEOLITIC I.1.a Prelucrarea cuprului în neolitic şi eneolitic. NoŃiuni generale

Termenul de metalurgie este un cuvânt compus, de origine grecească (metallon/metallum = metal şi ergon = acŃiune) acesta desemnând iniŃial procesul de extragere a minereului şi, doar în plan secundar, prepararea minereului pentru reducere. Progresiv termenul a căpătat noi valenŃe, incluzând pe lângă activităŃile mai sus menŃionate şi prepararea metalelor şi aliajelor acestora şi prelucrarea lor în semifabricate sau produse finite1, principalele activităŃi care definesc acest concept fiind reducerea minereului, topirea metalului şi turnarea sa2, precum şi forjarea (baterea) la rece sau la cald. Stadiile de prelucrare a metalului în general şi a cuprului, ca obiect de studiu principal al acestor rânduri, în mod special, sunt următoarele (în ordinea efectuării lor): prospecŃia, mineritul, îmbunătăŃirea, topirea sau prăjirea minereului şi apoi topirea, finisarea, alierea, turnarea şi forjarea (acŃiunea de prelucrare a unui metal sau aliaj metalic prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau a unei prese)3. Toate aceste activităŃi, cuprinse într-un lanŃ operaŃional, necesitau o pregătire aparte a indivizilor din cadrul comunităŃii, neputând fi efectuate de oricine, oricând. ProspecŃia presupunea depistarea, cercetarea şi cunoaşterea materiei prime şi necesita o atenŃie deosebită, experienŃa putând oferi indicii în funcŃie de vegetaŃie, de gustul sau culoarea unei ape minerale sau de aspectul mineralului propriu-zis. Totuşi această acŃiune nu este una deloc nouă pentru comunităŃile preistorice, existând conceptul chiar de minerit non-metalic4, minerale fiind exploatate încă din paleolitic, exemplele cele mai des utilizate fiind acelea ale ocrului, silexului şi cuarŃitului, ca minerale exploatate pentru un scop bine determinat5. Acest lucru este valabil şi pentru exploatarea silexului în neolitic, un exemplu foarte bun în acest sens fiind cazul de la Krivo Polje (Serbia Centrală), unde există un zăcământ ce conŃine opal, calcedonii, agate şi jaspuri, dar de aici s-a extras doar opalul6. Nu se poate deci considera că prospecŃia este o activitate nouă, chiar dacă se schimbă practic scopul acestei activităŃi: se caută de acum şi sursele de cupru. Un exemplu elocvent în acest sens este identificarea surselor de minereuri de cupru ce au în compoziŃie arsen care au un colorit specific (mai deschis ca ton), plus emanarea unui miros specific asemănător cu cel al usturoiului7. Aceste activităŃi din faza de prospecŃie au putut fi desfăşurate după folosirea mineralelor de cupru ca simple roci, exotice (ca multe alte roci verzi sau albastre cum ar fi de exemplu lapis lazuli) aşa cum demonstrează bulgării şi piesele finite lucrate din minereu de cupru (malachit) folosite şi totodată descoperite, pentru prima dată la Halan Çemi8 şi Çayönü Tepesi, în Anatolia (valea Tigrului superior)9, în aşezări aparŃinând neoliticului preceramic (8250-6150 BC)10. Pe teritoriul României foarte importante sunt mărgelele de malachit descoperite în necropola de la Cernica (cultura Boian, faza Bolintineanu)11; semnificative din acest punct de vedere sunt şi alte opinii ce plasează în context neolitic folosirea pulberii şi a mărgelelor de malachit12, etapă ce practic familiarizează comunităŃile umane cu noul material.

1 xxx 1965, p. 336. 2 Todorova 2003, p. 276. 3 xxx 1975, p. 345. 4 Jovanović 1990, p. 29. 5 Ibidem, 31; Ottaway 2001, p. 90. 6 Jovanović 1990, p. 29. 7 Szentmiklosi-Draşovean 2004, p. 16. 8 Özdoğan- Özdoğan 1999, p. 15. 9 Maddin et alii. 1999, p. 39 (aici sunt descoperite peste 600 de piese din malachit finite şi peste 4000 de fragmente de malachit). 10 Ibidem, p. 38. 11 Mareş 2002, pp. 60, 211. 12 Ottaway 2001, p. 90; Jacanović-Šljivar 1998, pp. 189-190 (autorii menŃionează prezenŃa malachitului, azuritului şi a mărgelelor făcute din aceste minerale la Zmajovac, Lepenski Vir IIIa, Donja Tuzla, Gornja Tuzla, Opovo, Ratina, Stapari, Divostin, Selevac şi Belovode).

Dragoş Diaconescu Cultura Tiszapolgár în România

12

După efectuarea cu succes a acestei prime etape de identificare a zonelor cu materie primă, se trecea la cea de-a doua etapă, cea a mineritului propriu-zis, o activitate deloc nouă omului, aşa cum subliniam mai sus. Practic această formă de exploatare a unei materii prime începe cu exploatarea silexului. Exemple clasice din acest punct de vedere sunt punctele de extragere de la Meudon, Grand-Pressigny (FranŃa) sau puŃurile miniere de la Grimes Graves (Anglia). La Spiennes (Belgia) se ajunge la o culme din punct de vedere al tehnicii de exploatare. PuŃuri verticale adânci de cca. 16 metri, care au străbătut mai multe straturi de silex considerate de mineri inferioare calitativ. În momentul atingerii filonului dorit, la baza acestor puŃuri s-au deschis galerii de urmărire a acestuia, ale căror piloni de susŃinere a bolŃilor au putut fi identificaŃi arheologic13. Practic, originea mineritului din epocile metalice este mult mai complexă, fiind continuarea unei tehnologii deja ştiute, aplicate noilor materii prime. Pentru zona central balcanică există extrem de puŃine date despre cum arătau exploatările de silex ale acelei perioade, analogiile cu puŃurile de minerit din câmpiile de loess ale Europei centrale şi nordice neputând fi stabilite datorită diferenŃelor geografice şi geologice14; depozitele de silex din arealul Bazinului Carpatic sunt de un caracter mult mai variat şi nu apar atât de frecvent ca în alte părŃi ale Europei. Totuşi se consideră că această deficienŃă, să-i spunem, era ameliorată prin exploatarea numărului mare de depozite de râuri sau prin colectare primară, mai ales în zonele muntoase15.

Mineritul timpuriu al minereurilor de cupru implică fie colectarea pieselor de afloriment, fie săparea unor gropi deschise şi şanŃuri pentru urmărirea unui filon, de obicei sub nivelul solului, asta pentru zăcămintele ce apar în filoane, o altă categorie apărând în depozite aluvionare. Filoanele pot fi rezultatul direct al activităŃii vulcanice sau al unui proces hidrotermal, conŃinând în general silicaŃi sau carbonaŃi, fier şi diferite alte minereuri neferoase, de obicei sub formă de sulfuri. CirculaŃia apei şi a aerului transformă din punct de vedere chimic aceste sulfuri care se alterează în amestecuri de oxizi şi carbonaŃi de cupru, plasate de obicei la suprafaŃa filonului (vezi figura de mai sus), având şi culori specifice (verde sau verde-albăstrui), un avantaj pentru minerul preistoric, în ceea ce priveşte identificarea lor.

În aceste condiŃii, cuprul nativ rămâne izolat, cu impurităŃi sub 25% şi în acelaşi timp foarte uşor de exploatat. Pepite ce ajung la greutăŃi mari, chiar de peste 30 kg, sunt descoperite în Ungaria, în munŃii Matra şi la începutul secolului al XX-lea16.

Exemplele de la Rudna Glava şi Ai-Bunar sunt cele mai reprezentative pentru ceea ce însemna mineritul metalic al perioadei în sud-estul Europei, galeriile ajungând până la 15 metri în ambele cazuri, prima exploatare beneficiind de prezenŃa impregnaŃiilor de calcopirită dublată de o îmbogăŃire secundară a cuprului, aflorimente existând şi azi pe masivul de calcar17. Aici au fost cercetate în total 9 puŃuri, cu diametre între 0,60-1,50 m şi adâncimi de 20-25 m şi aparŃin cronologic unei faze târzii a culturii Vinča, mai exact fazei iniŃiale a variantei Gradac18, paralelizată de Borislav Jovanović cu Vinča C1

19. Minereurile exploatate erau carbonaŃii de cupru (malachit, azurit), sulfaŃii de cupru şi fierul fiind neexploatate, lucru ce indică o selecŃie atentă şi extrem de conştientă a materie prime20.

Exploatările de la Ai-Bunar sunt plasate la 8 km nord-vest de Stara Zagora, într-o zonă deluroasă unde exista o stratificare hidrotermală cu o mineralizare polimetalică, cu aflorimente de malachit şi mai rar azurit. Aici au fost identificate 11 exploatări, ce au aspectul unor cariere condiŃionate de forma corpului minier, având

13 Szentmiklosi-Draşovean 2004, p. 26. 14 Jovanović 1990, p. 30. 15 Ibidem, pp. 30-31. 16 Kalicz 1992, p. 13. 17 Jovanović 1971, p. 105 18 Idem 1990, p. 33. 19 Idem 1992, p. 52. 20 Ottaway 2001, p. 90.

Reprezentarea grafică a unui filon de cupru (după Szentmiklosi-Draşovean 2004)


13

adâncimi de până la 25 m21. Pe o arie de 15 km în jurul minelor au fost identificate şapte aşezări ce au niveluri eneolitice, acestea conŃinând peste o sută de piese de minereu oxidic de cupru, care, conform analizelor spectrale, provine de la Ai Bunar22.

În regiunea Feinan din Iordania exploatarea s-a făcut în depozite masive de gresie ce conŃinea malachit, pereŃii galeriilor păstrând urmele folosirii ciocanelor de piatră. Este clar în această perioadă că mineritul nu era unul extrem de dezvoltat din punct de vedere tehnologic, fiind abordate în mod cert părŃile superioare ale sursei, după aceea urmând abandonarea sa (exemplu Rudna Glava23). Extragerea minereului din roca mamă se făcea cu ciocane de piatră, săpăligi din corn de cerb sau din os.

ÎmbunătăŃirea minereului se făcea prin strivire şi apoi sortare. Pentru prima acŃiune erau folosite ciocane de piatră, uşor mai mici decât cele utilizate la minerit, dar extrem de asemănătoare ca formă, folosind aceluiaşi tip de activitate. Cea de-a doua operaŃiune era efectuată fie prin spălare, fie manual sau cu ajutorul vântului. Este considerată o etapă extrem de importantă, formulându-se opinia că un rezultat din ce în ce mai bun în această etapă duce la folosirea unei cantităŃi din ce în ce mai mici de combustibil24. Arheologic, urme ale acestei activităŃi au fost observate la Mittersberg (Austria) şi Great Orme (łara Galilor) chiar lângă zona de exploatare; la Ai Bunar un topor de piatră pentru zdrobit minereul a fost găsit la 30 de metri sud de puŃul nr. 325, la Timan (Israel) şi Feinan (Iordania) această operaŃiune se făcea chiar în galeria de mină, iar la Selevac (Serbia) acest lucru era efectuat în aşezare26, fapt ce demonstrează că această etapă era efectuată fie de mineri, fie de topitori, fie de ambele categorii de specialişti. Următoarea etapă şi poate cea mai spectaculoasă este reducerea27. Începuturile acestei activităŃi sunt legate de practicarea olăritului, atunci când au fost obŃinute temperaturi suficient de înalte (punctul de topire al cuprului este la 1083˚C) pentru arderea ceramicii (1200˚C este nivelul la care a fost stabilită, prin analiză, temperatura de ardere a ceramicii de la Susa şi Tepe Gawra28)

Primele obiecte (din punct de vedere strict cronologic) ce sunt considerate ca fiind prelucrate dintr-un metal obŃinut prin procedeul reducerii sunt o brăŃară masivă de la Yasim Tepe I şi mărgelele unui colier de la Chatal Hüyük nivelul VI A, ambele fiind din plumb, iar momentul cronologic fiind fixat la cca. 6000 BC29.

Dovezi irefutabile ale acestei activităŃi sunt considerate creuzetele, descoperite în multe situri preistorice cum ar fi cele de la Selevac (Serbia), Götschenberg (Austria, aşezare neolitică târzie de sfârşit de mileniu IV BC)30, Belovode (Serbia)31, Durankulak (Bulgaria)32, Vidra (România în faza GumelniŃa B1)

33. În arealul culturii

Tiszapolgár, la Lucska (Slovacia), au fost observate urme de metal topit în unele vase; un recipient de tip creuzet acoperit cu un strat de oxid de cupru (cocleală) albăstrui şi două mici fragmente de cupru au fost descoperite în mormântul nr. 2 de la Tiszapolgár-Hajdunánás34 iar la Tibava, mormântul 17/55 a fost identificat un alt vas de tip creuzet35. Ca şi procedeu tehnologic, o propunere foarte viabilă este plasarea topiturii în aceste creuzete, ce erau îngropate într-un mic cuptor, căldura fiind aplicată de deasupra, pentru a împiedica distrugerea recipientelor prin expunerea lor la temperaturi atât de înalte sau folosirea unor „conducte” (blow-pipes) ce direcŃionau aerul fierbinte, din nou de deasupra, în creuzete plate36. O descoperire recentă făcută la Belovode pune aceste procedee într-o nouă lumină, aici fiind identificat un mic furnal format dintr-un vas ceramic de formă conică,

21 Todorova 2003, p. 277. 22 Černych 1978, p. 203. 23 Jovanović 1990, p. 35. 24 Ottaway 2001, p. 92 25 Černych 1978, p. 212. 26 Ottaway 2001, pp. 92-93; Idem 1996, p. 54. 27 a reduce=a scoate oxigenul dintr-o combinaŃie cu ajutorul unui agent chimic (cf. xxx 1975, p. 789). 28 Szentmiklosi-Draşovean 2004, p. 12. 29 Muhly 1989, p. 4; autorul le consideră ca rezultat al reducerii unei sulfuri de plumb, cel mai probabil galenă. 30 Ottaway 2001, p. 93. 31 Šljivar et alii 2006, p. 253, pl. II/2. 32 Todorova 2003, p. 276. 33 Mareş 2002, p. 85. n 177. 34 Bognár-Kutzián 1976, p. 74. 35 Ibidem; Andel 1958, pl. I/7. 36 Acest procedeu tehnologic este descris în legătură cu situl de la Wadi Fidan 4 (Iordania, cca. 3600-3300 BC), unde a fost identificat un mic sat de metalurgişti, ce cuprindea toate obiectele şi urmele acestui tip de activitate (Hauptmann-Weisgerber 1996, p. 98).


14

alungită, cu o înălŃime de aproximativ 30 de cm, ce nu are fund şi din gropi-furnal37. Produsele indică faptul că procesul de topire era incomplet (nu se creau temperaturi suficient de înalte pentru a crea o zgură lichidă prin care cuprul topit să se scurgă şi să se depună la fund), lucru care ducea la îngroparea bucăŃilor de cupru în zgura solidă. Cuprul era obŃinut prin zdrobirea zgurii şi colectarea ulterioară a bucăŃilor de cupru38.

Această activitate avea mai multe faze ce trebuiau respectate strict pentru a avea un final de calitate: construirea cuptorului, alegerea dimensiunilor sale corecte, uscarea şi pre-arderea acestuia, alegerea tipului şi dimensiunii combustibilului în funcŃie de relaŃia sa cu minereul, alegerea momentului de adăugare a minereului şi determinarea perioadei necesare pentru operaŃiunea de topire. Acest tip de operaŃiune descris mai sus era valabil pentru cuprul nativ, carbonaŃii şi oxizii de cupru.

O problemă de asemenea discutată îndelung este dacă puteau fi atinse temperaturi suficient de înalte pentru reducerea minereurilor de cupru şi/sau pentru topirea cuprului39, fapt abordat tangenŃial mai sus, dar pe care îl vom relua şi în rândurile următoare. Este cunoscut faptul că prima sursă de inspiraŃie în această problematică a fost experienŃa dobândită în domeniul pirotehnicii prin activitatea de ardere a ceramicii. Date mai vechi40 menŃionează temperaturi de cca. 1050°C necesare pentru producerea ceramicii grafitate din fazele Karanovo V-VI, şi totodată, pentru mostrele analizate sunt precizate şi temperaturi de 1200°C. Ulterior însă s-a demonstrat că acestă specie ceramică era produsă la temperaturi de 700-800°C41. Alte analize similare au furnizat valori de 850-950°C pentru ceramica vinciană din nivelul IV de la Anzabegovo, 850-1000°C pentru ceramica vinciană de la Gomolava şi Selevac42 şi 800-900°C la Zau de Câmpie (probele 38, 40, 69 şi 61)43. Procesul de ardere a ceramicii Vădastra presupunea valori ale temperaturii de 700oC, 800-900oC fiind temperatura atinsă pentru arderea ceramicii Starčevo-Criş de la Gura Baciului44. Astfel, devine cert faptul că temperaturile necesare pentru reducerea minereurilor oxidice (sau carbonatice) şi pentru topirea cuprului puteau fi atinse în mileniile V şi IV BC. În cazul sulfurilor de cupru (folosite îndeosebi în perioadele mai târzii45) ca şi minereu mai exista o operaŃiune preliminară topirii, care ar putea fi inclusă în categoria îmbunătăŃirii minereului şi anume prăjirea acestuia. Această operaŃiune se făcea în condiŃii de oxidare, în gropi deschise înconjurate de pietre, pentru a se diminua impurităŃile de sulf şi fier, cuprul separându-se de celelalte impurităŃi sub forma unor oxizi46. În funcŃie de materia primă şi de procesul de topire, produsul era cupru, cupru negru (contaminat cu fier atunci când era folosit ca şi fondant47) sau cupru sulfuros amestecat cu fier. În ultimele două cazuri era demarat procesul de purificare care consta în retopirea acestor materiale, ideal într-un creuzet acoperit cu cărbune pentru a oferi condiŃii reducătoare şi pentru a preveni oxidarea cuprului48.

Următoarea etapă în metalurgia cuprului şi stagiul care dădea forma finală obiectului era turnarea. Artefactele simple se puteau produce şi prin simpla lor forjare, la rece sau la cald, sau prin ciclul de ciocănire la rece şi apoi de înfierbântare a metalului (călirea). Pentru turnare era nevoie

37 Šljivar et alii 2006, p. 253, p. II/3-5. 38 Ottaway 2001, p. 93. 39 Punctul de topire a cuprului este la temperatura de 1083°C, iar temperatura pentru reducerea minereurilor oxidice de cupru (malachit, azurit, cuprit) este de la 1000°C în sus, într-o structură refractară (vezi Maddin 1996, p. 10). 40 Frierman 1969, pp. 42-44. 41 Glumac 1991, p. 213. 42 Ibidem , pp. 214-217. 43 Lazarovici et alii. 2002, p. 10. 44 Lazarovici-Maxim 1995, pp. 227-228. 45 Krajnović-Janković 1990, p. 23; acest tip de minereu de cupru este considerat a nu reprezenta materie primă pentru metalurgia preistorică. 46 Ibidem, pp. 96-97. 47 SubstanŃă sau amestec de substanŃe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impurităŃile, formând cu acestea o zgură moale la suprafaŃa topiturii (cf. xxx 1975, p. 344). 48 Ottaway 2001, p. 97.

Turnarea în tipar monovalv (după Szentmiklosi-Draşovean 2004)


15

de un tipar (categorie de obiecte ce include mai multe tipuri, cum ar fi: tipare simple, monovalve sau deschise, tipare bivalve sau cu plan de separaŃie şi tiparele ce serveau turnării în tehnica cerii pierdute). Se folosea pentru confecŃionarea acestor tipare (care sunt propriu-zis negativele pieselor) nisip, piatră, lut şi mai târziu metal. Sunt foarte puŃine tipare din perioada timpurie de prelucrare a metalelor şi nu corespund ca formă cu obiectele descoperite, fapt care duce la probabilitatea utilizării tiparelor în nisip, procedeu ce nu lasă urme arheologice49. Stadiu final, forjarea, implica ciocănirea, şlefuirea şi lustruirea piesei după ce era scoasă din tipar, pentru îndepărtarea bavurilor (în cazul exemplarelor turnate în tipare bivalve) şi pentru îmbunătăŃirea durităŃii pieselor, unele dintre ele suferind reduceri în grosime cuprinse între 20%-80%50, în urma acestor operaŃiuni. Epoca cuprului se încheie odată cu descoperirea şi folosirea conştientă a staniului ca element component alături de cupru în formarea noului metal, mult superior cuprului din punct de vedere al calităŃii fizico-chimice şi care dă numele următoarei epoci din istoria omenirii: bronzul.

Începutul metalurgiei aramei pe teritoriul României poate fi considerat, la acest stadiu al cercetărilor, momentul Starčevo-Criş IIIB-IVA, IVB (orizont IVB sincronizat cu Vinča A3)

51, cu piesele de la Balomir52, Iernut53, Dubova-Cuina Turcului, Gornea54, LeŃ, Trestiana, Sf. Gheorghe-Bedehaza, Glăvăneşti Vechi, Vinča, Verbicioara. În orizontul neoliticului târziu se pot menŃiona piesele de la Liubcova55, ParŃa. La momentul de început se pot presupune tehnici de forjare la cald pentru străpungătoarele de la Balomir, Dubova şi Trestiana. Analiza spectrală a piesei de la Balomir indică adaosuri naturale mici de staniu, fier, argint, nichel şi zinc, ceea ce denotă ca materie primă cuprul nativ56. Forma dublu prismatică a vârfurilor pieselor de la Dubova şi Balomir indică obŃinerea acestora dintr-o bară de cupru, prin batere. La acest moment nu este clar pentru spaŃiul românesc dacă în această perioadă se cunoştea topirea cuprului nativ sau reducerea unor minerale de cupru (malachit, azurit)57.

La finalul acestei prezentări succinte a principalelor probleme privind aspectul general al metalurgiei cuprului putem menŃiona că numărul de piese descoperit în România depăşeşte 1000 de exemplare (sunt 817 piese fără a lua în calcul podoabele şi acele din cupru, cu excepŃia brăŃărilor care au fost numărate) ce aparŃin neoliticului şi eneoliticului58. Acest lucru denotă o activitate metalurgică deosebită, din păcate însă rămân multe necunoscute în ceea ce priveşte încadrarea cultural-cronologică a acestor artefacte, remarcându-se descoperirea fortuită a majorităŃii pieselor, în special a celor mari.

O caracteristică aproape generală este lipsa unor analize metalografice (excepŃie fac analizele efectuate pe 7 piese masive de cupru de pe teritoriul României59) care să poată stabili mult mai precis modalităŃile de

49 Ibidem, p. 100. 50 Budd-Ottaway 1990, p. 97. 51 Beşliu-Lazarovici 1990, p. 111; Beşliu-Lazarovici-Olariu 1992, p. 98. 52 Luca et alii. 2000, p. 38, consideră extrem de posibilă apartenenŃa acestei piese la un orizont cronologic ulterior, contemporan cu Vinča C sau chiar mai târziu, neexcluzând posibilitatea chiar a apartenenŃei la cultura CoŃofeni. 53 Ibidem, p. 39; autorii consideră că este foarte probabil ca restul de turnare de cupru descoperit aici să aparŃină complexelor culturii Noua. 54 Ibidem, p. 48; autorii exprimă din nou rezerve în legătură cu atribuirea acestei piese unui orizont atât de timpuriu, considerând că piesa de aici aparŃine unor epoci mult mai târzii (epoca bronzului, a fierului sau epoca romană). 55 Ibidem; piesa de cupru de aici este considerată a aparŃine mai degrabă nivelurilor evoluate ale culturii Vinča, faza C. 56 Mareş 2002, p. 65. 57 Ibidem. 58 Pentru terminologie vezi subcapitolul referitor la această problemă din lucrarea de faŃă. 59 Topan-Lazarovici-Balint 1996, pp. 635-644. Autorii analizează 4 topoare plate sau daltă (Dragu, Hoghiz, Cuptoare, loc de provenienŃă necunoscut – nr. inv. P. 849, I. 2978 Muzeu NaŃional de Istorie al Transilvaniei), un topor ciocan descoperit în Transilvania, un „târnăcop ciocan” cu loc de descoperire necunoscut – nr. inv. P 850 şi un topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Petreşti, descoperit la Lacu (com. Geaca, jud. Cluj). Unul dintre principalele procedee de prelucrare a fost forjarea, argumentul principal fiind forma alungită a cristalelor de cupru, în secŃiune longitudinală. PrezenŃa oxidului cupros, uniform distribuit la toporul-daltă cu nr. inv. P 849, la toporul-daltă de la Cuptoare şi la toporul ciocan descoperit în Transilvania este un argument în plus, pe lângă compoziŃia chimică, pentru aceste piese, că ar fi confecŃionate din cupru nativ. Toporul cu braŃe în cruce de la Lacu a fost prelucrat prin turnare, apoi prin forjare, lucru stabilit pe baza caracterisiticilor tipo-dimensionale ale obiectului. Piesa prezintă în gaura de înmănuşare două fisuri ce pot fi interpretate ca rezultate ale utilizării piesei. Dalta cu tăişul rotunjit şi lăŃit (P 849) a fost realizată din cupru nativ prin forjare, beneficiind şi de tratamente termice la temperaturi de 200-300ºC, fapt ce îi conferă o duritate de 121 HB (măsurată 1s la 1000kf, bila de 10 mm timp de 30 s cu aparat Brinell PH-C-02/02). Patina roşie a piesei indică tratarea suprafeŃei cu grăsimi atunci când


16

prelucrare a acestor piese, lucru extrem de important în ceea ce priveşte cunoaşterea mai aprofundată a populaŃiilor acestor perioade. Datele existente până la acest moment arată că procedeul cel mai des folosit în elaborarea unei piese este forjarea la rece sau la cald, urmând turnării doar din punct de vedere tehnologic, nu şi din punct de vedere al frecvenŃei.

Nici problema analizei spectrale nu este una rezolvată, acest lucru contribuind în continuare la incertitudini în ceea ce priveşte compoziŃia materiei prime din care s-au confecŃionat artefactele şi de asemenea la necunoaşterea aproape generală a surselor de provenienŃă a respectivei materii prime, chiar dacă numai jumătatea vestică a României beneficiază de 63 de surse de cupru cunoscute azi (vezi Harta 1 şi Anexa 3). Tot din acest punct de vedere se poate remarca folosirea cu predilecŃie a cuprului nativ, de cele mai multe ori cu elemente însoŃitoare ca adaos natural. I.2 ORIGINEA METALURGIEI CUPRULUI

Originea mineritului din epocile metalice este una complexă, fiind considerată o continuare a unor tehnologii deja ştiute, reprezentând o dezvoltare locală ulterioară a exploatării de materie primă, cu caracteristicile specifice noului material. Colectarea primară a materiilor prime de pe văile râurilor a fost completată de exploatările miniere.

La Çayönü Tepesi, în Anatolia, în cel mai timpuriu orizont al acestei aşezări (faza caselor rotunde cca. 8000 BC) au fost găsiŃi bulgări de malachit, deşi acest moment de apariŃie al minereului de cupru este precedat de descoperirile de la Halan Çemi, care plasează utilizarea malachitului înaintea celui mai timpuriu nivel de la Çayönü Tepesi60. Se consideră că malachitul era cules în mod intenŃionat şi introdus într-un circuit „comercial” de la nivelul proto-neoliticului de pe teritoriul Turciei actuale, ca piatră verde, exotică.

Din nivelul imediat următor (faza caselor arse), la Çayönü Tepesi apar şi primele obiecte de cupru nativ, a căror formă este obŃinută prin forjarea bucăŃilor de metal în foiŃe rulate. DiferenŃele tehnologice observate pentru prelucrarea malachitului şi a cuprului nativ, precum şi apariŃia mai timpurie a malachitului, induc foarte clar ideea tratării acestor două materiale ca două materii prime distincte61. Malachitul este prelucrat prin aceleşi tehnologii folosite în cazul pietrelor, principalul tip de obiect fiind mărgelele în formă de disc. Parte dintre artefactele de cupru nativ de la Çayönü, sunt sule sau străpungătoare, multe forjate la rece, fapt ce a determinat apariŃia unor fisuri în corpul obiectelor. Se consideră că în efortul de a preveni aceste fisuri, meşterii din cadrul sitului au descoperit tehnica încălzirii artefactelor la temperaturi de cca. 400-500ºC. Cel puŃin trei obiecte (o sulă şi două cârlige de pescuit) au „beneficiat” de acest tratament (practic este vorba de călire); acest procedeu este atestat şi la Ashikli Höyük, la acelaşi orizont cronologic62 . Astfel se poate vorbi la acest moment al neoliticului pre-ceramic de una dintre primele utilizări atestate ale pirotehnologiilor în vederea prelucrării metalelor, fapt care în mod de-a dreptul interesant precede, în acest cazuri, folosirea acestor tehnologii asupra lutului63 .

aceasta era caldă. Toporul de la Dragu se remarcă pe lângă un conŃinut ridicat de As (1,68%) prin lipsa oxidului cupros, fapt care măreşte considerabil posibilitatea ca şi această piesă sa fi fost prelucrată doar prin forjare, fără o topire prealabilă. Duritatea de 68,8 HB indică o forjare la cald urmată de una efectuată la rece. Toporul-ciocan descoperit în Transilvania prezintă Sb (1220 PPM) şi As (2820 PPM). Piesa are o duritate de 43,7 HB, ceea ce presupune, în opinia autorilor publicării, o recoacere la temperaturi de 375-650º C. Sunt observabile totodată şi suprapuneri de material şi sudură la cald. Şi această piesă a fost unsă cu grăsimi în stare caldă. Toporul plat cu tăişul semilunar de la Hoghiz prezintă pe suprafaŃă urme de la turnare. Duritatea piesei este de 68,8% fapt determinat de turnarea urmată de răcire rapidă, apoi forjare la rece şi de conŃinutul relativ ridicat de As: 6270 PPM. Târnăcopul ciocan cu nr. P 850 este confecŃionat din cupru nativ ce are în structura sa interioară multe macle, un indicator bun pentru tratamentele termice efectuate asupra piesei, la temperaturi de peste 600ºC. Autorii menŃionează şi un conŃinut ridicat de As (16,8%). Pe suprafaŃa piesei şi în gaura de înmănuşare se observă suprapuneri de material şi suduri la cald. PrezenŃa la piesele P853 şi P852 a sulfurii de cupru în cantitate mică, sub formă de intruziuni rotunjite, arată că piesele respective au fost încălzite la foc cu lemne şi nu cu cărbune de pământ.

Piesa de la Cuptoare este din cupru nativ cu un procent de cupru foarte mare (99,95%), obŃinută prin turnare în poziŃie verticală, la capătul opus tăişului fiind prezent un gol de turnare. Forjarea la cald şi rece s-a făcut sub temperatura de 700ºC, astfel sudarea materialului „folosit” pentru a umple acest gol de construcŃie nu s-a efectuat. Deformarea la rece şi la cald a fost determintată pe baza durităŃii piesei (prin acelaşi procedeu ca şi mai sus) care este de 54,9 unităŃi Brinell (vezi Radu 2002, pp. 73-74). 60Özdogan- Özdogan 1999, p. 15. 61 Özdogan- Özdogan 1999, p. 16. 62 Maddin et alii. 1999, p. 43. 63 Muhly 1989, p. 7.


17

În ceea ce priveşte procedeul reducerii, sunt avansate la acest moment două teorii. Prima, conform căreia folosirea prafului de malachit sau azurit pentru decorarea unui obiect de lut, ce este mai apoi supus arderii pentru a fi transformat în ceramică, într-o atmosferă reducătoare normală existentă într-un cuptor de ars ceramică, a dus la reducerea minereului în cupru. O a doua explicaŃie este cea a prezenŃei întâmplătoare a cinabrului64 în foc, fapt care a dus la observarea faptului că a apărut mercurul, prin aceasta ajungându-se la experimentarea situaŃiei în care o rocă se schimbă într-un nou material65.

Pentru zona sud-estului Europei există opinii care consideră această perioadă de familiarizare cu noile materii prime ca fiind una a „progresului calitativ şi cantitativ al industriei pietrei în gradaŃionalul neolitic târziu”66, moment caracterizat prin extinderea bazei de materii prime, ce duce la folosirea iniŃială a cuprului nativ sau a minereurilor de cupru pentru confecŃionarea de podoabe sau mici unelte, numit de N. Kalicz „orizontul cuprului 1”67 cu un sub-orizont intitulat 1.a (5800-5200 BC)68 ce include perioada exploatării „accidentale” a cuprului.

Cunoaşterea şi exploatarea cuprului în numeroasele sale forme nu este neapărat rezultatul unei căutări conştiente a populaŃiilor preistorice, putând fi mai degrabă considerată ca un produs secundar al căutării, colectării şi mineritului materiilor prime litice.

În ceea ce priveşte originea acestei activităŃi în sud-estul Europei s-au creat două curente de opinie: unul care consideră că aceste tehnologii sunt rezultatul unei influenŃe directe din Orientul Apropiat şi Anatolia69 şi cel de-al doilea care consideră zona sud-est europeană ca pe un centru metalurgic independent, principalele argumente fiind un „gol” geografic, teritorial şi o diferenŃă cronologică cuprinsă între 1000-3000 ani, între aceste două fenomene (pe lângă diferenŃele strict tipologice ale uneltelor produse şi a cantităŃii de cupru utilizate în perioada de maximă înflorire), precum şi introducerea elementelor de bază ale agriculturii (domesticirea animalelor şi cultivarea cerealelor) în Europa (cca. 6400-6300 BC) înaintea apariŃie primelor obiecte de cupru70 (fenomene ce în zona Anatoliei de exemplu se petrec oarecum simultan). Printre acela mai recente opinii referitoare la acest subiect, se numără cea enunŃată de Pernicka et alii. 1997, care consideră că argumentele lui Renfrew referitoare la diferenŃa teritorială şi cronologică a apariŃiei primelor obiecte de cupru se „clatină”, datorită descoperirilor de obiecte de cupru de la Ashikli Höyük (pre-ceramic) şi Ashaği Pinar (orizont paralel cu Karanovo III) din Turcia tracică, fapt ce poate conferi substanŃă ipotezei unei origini comune a agriculturii şi metalurgiei în Semiluna Fertilă71.

Prima utilizare a minereurilor metalice în Europa şi a produselor din metal este considerată a fi chiar la finalului neoliticului timpuriu (în cadrul complexului cultural Starčevo-Criş) şi începutul culturilor Vinča şi a fazei Karanovo III, fiind plasate cronologic între anii 5600-5200 BC, iar spaŃial pe teritoriul actual al României, Bulgariei şi al fostei Iugoslavii (vezi harta 2). I.3 CUPRUL NATIV. CUPRUL ARSENIC. BRONZUL ARSENIC

Zăcămintele formate din minerale de cupru, aflate la suprafaŃa scoarŃei terestre se găsesc în stare nativă (formate dintr-un singur element chimic, cuprul) sau în combinaŃii chimice: sulfuri, teluri, arseniuri, oxizi, carbonaŃi. Cuprul nativ este considerat a fi un minereu de cupru nativ ce are în compoziŃia sa 99,9% cupru şi apare în zona superioară, de oxidaŃie a unui filon de minereuri cuprifere, formând vene subŃiri, fiind semnalat pe teritoriul României în 23 de surse cuprifere din Ńară (din cele 120 existente). Din acestea opt au fost analizate. U= Muz. Geologic/PPM Fe Au Ag Hg As Sb

U10 Moldova Nouă 237000 4.999 49.9 187 46 6.1

U3 BăiŃa 392000 0.4 110 294 160 16.7

64 Sulfură naturală de mercur, de culoare roşie, folosită mai ales la prepararea vopselelor (http://dexonline.ro/search.php?cuv=cinabru). 65 Maddin 1996, p. 9. 66 Jovanović 1971, p. 112. 67 Kalicz 1992, p. 13 68 Ibidem. 69 Jovanović 1971, p. 105. 70 Renfrew 1969, p. 12-39; Kalicz 1992, p. 13. 71 Pernicka et alii. 1997, pp. 46-47.


18

U11 Bucium 150000 1.999 100 580 90 458

U12 Cavnic 104000 242 3380 307 49.999 100

U2 BăiŃa 0.899 910 328 162 6.7

U9 Banat 0.599 19.999 704 2.99 1

U8 Criscior 4.999 347 3.4 3.6

U5 Sândominic 0.499 20 1000 19.999 5.99

U4 Sândominic 0.799 808 54.999 9.999

U6 Sândominic 3.5 170 40 170 63

U1 BăiŃa 4 620 267 2530 4.3

U7 Sântimbru BăiuŃului 5.5 480 192 2350 4180

Analiza şi serierea surselor de cupru (tabelul de sus) din România (U= Universitatea din Cluj, Muzeul de Geologie) arată două clase de surse: unele cu fier şi altele fără, ceea ce nu este o regulă-dovadă că una din probele de la BăiŃa (U3) are fier în compoziŃie72. În unele cazuri cuprul apare asociat cu plumb sau arsen73.

Analizele prin activare cu neutroni şi spectrale efectuate pe piesele de cupru din România demonstrează folosirea în principal a cuprului nativ ca materie primă (cu sau fără elemente însoŃitoare naturale, în proporŃii nesemnificative)74. În Serbia s-au descoperit bucăŃi mari de cupru nativ (cel mai bun exemplu fiind o bucată ce cântăreşte 150 kg, din depozitul de la Planinica, Sevobar; se pot menŃiona de asemenea table din acest material la Majdanpek la sfârşitul secolului trecut75). Pepite ce ajung la greutăŃi mari, chiar de peste 30 kg, sunt descoperite în Ungaria, în munŃii Matra la începutul secolului al XX-lea76. Aceste mase de cupru nativ erau uşor sesizabile, de aceea cu siguranŃă au fost epuizate în perioada preistorică77.

Din clasificarea multidimensională de mai jos se pot observa corelaŃiile surselor din România cu As/Ag, apoi cu Sb/Au şi apoi cu Fe, iar mercurul (Hg) reprezintă cluster aparte.

De asemenea, o altă materie primă este „aliajul” cupru-arsen79, considerată a fi fost folosită o dată cu etapa mijlocie a eneoliticului pentru zona sud-est europeană; în zona alpină este considerat unul din cele mai

72 Lazarovici et alii 1995. 73 Lazarovici-Beşliu-Olariu 1992, p. 116. 74 Mareş 2002, p. 85. 75 Krajnović-Janković 1990, pp. 21-22. 76 Kalicz 1992, p. 13. 77 Krajnović-Janković 1990, p. 22. 78 MulŃumim domnului profesor Gheorghe Lazarovici pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziŃie această clasificare. 79 Arsen=element chimic cu numărul atomic 33, ce se prezintă sub formă de cristale hexagonale, cenuşii, cu luciu argintiu, uşor de sfărâmat. În natură se găseşte combinat cu sulf (realgar, auripigment), cu oxigen, cu unele metale şi în stare nativă.

Clasificarea elementelor rare din sursele de cupru nativ din România78


19

timpurii tipuri de cupru folosite80. În general cuprul ce conŃine un procent de circa 2% arsen este considerat a fi un minereu de cupru impur şi nu un aliaj81, identificarea sa putându-se face după mirosul puternic emanat, asemănător cu cel al usturoiului. Avantajele cuprului arsenic faŃă de cel pur sunt coborârea punctului de topire şi implicit îmbunătăŃirea calităŃilor de turnare, creşterea durităŃii prin tratamente la rece (forjare) de aici rezultând o îmbunătăŃire a funcŃionalităŃii (studii efectuate pe două piese de cupru-arsen de la Mondsee – Austria, indică o prelucrare prin forjare ulterioară turnării care duce la reducerea grosimii acestora până al 80%82) şi nu în ultimul rând schimbarea valorii estetice prin crearea unei culori mult mai argintii83.

Analize statistice pe piese de cupru din cadrul culturilor Altheim, Pfyn, Cortaillod şi Mondsee se observă o folosire intensă a acestui compus la realizarea pumnalelor, lucru similar şi în cazul industriilor Remedello şi Rinaldone din nordul Italiei, unde conŃinutul de arsen al topoarelor nu depăşea 1%, pe când cel al pumnalelor era invariabil mai mare, în jur de 7-8%84.

O discuŃie importantă în ceea ce priveşte acest aliaj este dacă a fost creat intenŃionat sau nu. Ambele scenarii sunt posibile având în vedere faptul că, ocazional, cuprul apare în asociaŃie cu arsenul. Problema se dovedeşte a fi una deosebit de complexă având în vedere doar faptul că există depozite de cupru, cum ar fi cel de la Amarak-Talmessi din centru Iranului, ce are în compoziŃie cupru nativ foarte bogat în arsen (până la 15% !!!)85. De aceea este foarte posibil ca iniŃial folosirea acestui tip de materie primă să fi fost accidentală, mai apoi în urma observării empirice a calităŃilor acestui nou material să se treacă la folosirea preferenŃială a surselor ce ofereau acest „amestec”. Faza accidentală presupune utilizarea unui minereu de cupru conglomerat, format din minerale amestecate (orpiment – sulfură naturală de arsen, de culoare galbenă, realgar – sulfură naturală de arsen, de culoare roşie şi stibină (antimonit) – sulfură naturală de stibiu, de culoare neagră-cenuşie) pentru reducere. Este clar însă că meşterii perioadei au observat calităŃile mai bune ale noului metal, dar în acelaşi timp cantităŃile reduse ale acestor combinaŃii pe cale naturală i-a făcut să caute „pietrele colorate” ce contribuiau la sporirea caracteristicilor pozitive ale noii materii prime86.

În momentul în care arsenul a fost adăugat în mod intenŃionat, ca element de adaos prin utilizarea sulfurilor cum sunt realgarul şi orpimentul87, se poate vorbi de un aliaj în adevăratul sens al cuvântului, ce este premergător bronzului de tip cupru-staniu. Această combinaŃie, a cuprului cu staniu, o va înlocui pe prima din două mari considerente: staniul este un material mai uşor de procurat şi este găsit în cantităŃi mai mari, iar arsenul este otrăvitor, emanând gaze toxice, iar cele două sulfuri sunt relativ rare în stare naturală.

O ultimă chestiune este cea referitoare la terminologie, bronzul arsenical fiind considerat un termen incorect, având în vedere desele confuzii ocurente în istoriografie, între cupru şi bronz. Astfel, bronzul care este un aliaj88, este diferit de metalul obŃinut din reducerea unor minereuri de cupru amestecate cu sulfuri de arsen, ce produc ca rezultat final cupru ce are în compoziŃie arsen89, în fapt un metal cu metaloizi. I.4 INTENSITATEA METALURGIEI CUPRULUI ÎN SUD-ESTUL EUROPEI CENTRALE. SURSE DE CUPRU ÎN S EUROPEI CENTRALE ŞI ÎN BALCANI

Zăcămintele de cupru sunt relativ numeroase, fiind semnalate destul de multe exploatări preistorice atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu şi Anatolia, chiar dacă la acest moment nu se poate stabili nici o conexiune între metalurgia primară din sud-estul Europei şi cea a Orientului Apropiat, în ciuda asemănărilor izbitoare în ceea ce priveşte morfologia primelor piese de cupru şi procesul exploatării iniŃiale.

…Se utilizează ca adaos la unele aliaje, iar compuşii săi foarte otrăvitori sunt folosiŃi ca deratizanŃi, unii dintre ei în medicină…(xxx 1962, vol. 1, pp. 200-201). 80 Budd-Ottaway 1990, p. 95. 81 Tylecote 1991, p. 219. 82 Ibidem, p. 97. 83 Ottaway 2001, p. 98. 84 Budd-Ottaway 1990, p. 95. 85 Muhly 1989, p. 15. 86 Maddin 1996, p. 11. 87 Žebrák 1990, p. 16. 88 „Produs metalic obŃinut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi” http://dexonline.ro/search.php?cuv=aliaj. 89 Maddin 1996, p. 11.


20

Importante din acest punct de vedere sunt zăcămintele de cupru din depresiunea tracică şi din pantele nordice ale masivului Sredna Gora din Bulgaria (pe teritoriul actual al acestei Ńări au fost identificate 103 zăcăminte de cupru şi polimetalifere, din care două treimi au fost exploatate din preistorie90), zonă ce cuprinde opt zăcăminte importante: Gorno Alexandrovo, Prohorovo, Hrištene, Ai Bunar, Tymnjanka, Rakitnica, Zmejovo, Bakyrnica. Aceste surse de minereu de cupru se împart în două mari categorii: minereuri de mare puritate (Prohorovo, Gorno Alexandrovo, şi parŃial Hrištene) şi minereuri polimetalice (Ai Bunar, Tymnjanka, Rakitnica şi Bakyrnica91). Cea mai importantă rămâne exploatarea de la Ai Bunar cu cele 11 cariere de exploatare, în care au fost identificate numeroase materiale arheologice care serveau la minerit precum şi ceramică, cea mai veche identificată fiind cea aparŃinând culturii Karanovo VI-GumelniŃa. Analizele de probe de minerale din aşezările din jurul Ai Bunar şi piese din Bulgaria şi sud-vestul Rusiei arată că erau făcute din cupru provenit de la această exploatare92. Sugestia existenŃei unui centru metalurgic în zona aşezărilor de lângă lacul Varna este susŃinută de cercetările arheologice de la Durankulak93 (vezi harta de mai jos).

Harta principalelor surse de cupru preistorice (cu excepŃia celor din Transilvania) şi a siturilor arheologice bogate în obiecte masive de cupru, cu situaŃie stratigrafică certă, din sud-estul Europei.

(1=Špania Dolina; 2=Španie Pole; 3=Vel’ke Raskovce; 4=Tibava; 5=Majdanpek; 6=Rudna Glava; 7=Bor; 8=Rudnik; 9=Rakitnica; 10=Ai Bunar; 11=Zmejovo; 12=Hristene; 13=Prohorovo; 14=Gorno Alexandrovo; 15=Varna; 16=Durankulak.

În Serbia principalele zone metalo-genetice sunt în număr de patru. Provincia carpato-balcanică este situată în estul Serbiei şi conŃine în principal minereuri sulfuroase, poate de aceea se poate explica lipsa unor exploatări preistorice, e drept la acest stadiu al cercetărilor.

90 Mareş 2002, p. 56, n. 12. 91 Ibidem, p. 57. 92 Pernicka et alii. 1997; Ottaway 2001, p. 104. 93 Ottaway 2001, p. 104.


21

A doua mare unitate din acest punct de vedere este zona Bor, ce reprezintă azi una din cele mai importante unităŃi metalo-genetice producătoare de cupru din Europa, fiind legată genetic şi spaŃial de complexul magmatic Timok. Aici se află mai multe depozite: Bor (ce conŃine pirită, covelină, calcozină, enargit, bornit şi calcopirită), Veliki Krivelj (calcopirită, pirită, cupru nativ), Majdanpek, situat la 40 km nord de Bor (calcopirita, bornit, tetraerdit).

Zona Banat-Ridanj-Krepoljn este cea de-a treia mare zonă ce conŃine zăcăminte de cupru din Serbia. Surse de cupru au fost identificate la Reškovice, Ridan, precum şi Crvena Jabuka, Stenjevac, Jezero, Bancarevo şi Studena ca zone producătoare de mineralizări de cupru. Principalele minerale ce apar sunt: malachit, azurit, cupru nativ, calcozina, covelina. În vecinătatea staŃiunii de la Belovode (Vinča A3) unde sunt descoperiri de malachit, azurit, instalaŃii de metalurgie94 s-au identificat la Veliko Laole mine pentru minereu de cupru în apropierea unor aflorimente de azurit95.

Cea de-a patra arie de acest tip este zona Poreč-Stara Planina fiind cea care cuprinde exploatarea de la Rudna Glava (aici apare magnetită asociată cu calcopirită, malachit şi azurit)96. O dovadă a continuarii tehnologiei mineritului în această regiune este faptul că după

94 Lazarovici-Lazarovici 2008, pp. 16-18. 95 Ibidem, fig. V.4. 96 Krajnović-Janković 1990, pp. 22-26.

Harta celor mai timpurii descoperiri de obiecte de cupru în Bazinul Carpatic şi sud-estul Europei (după Kalicz 1992) 1. Szarvas (Ungaria); 2. Balomir (România); 3. Iernut (România); 4. Cuina Turcului (România); 5. Gornea (România); 6. Trestiana (România); 7. Lepenski Vir (Serbia); 8. Vinča (Serbia); 9. Divostin (Serbia); 10. Zmajevac (Serbia); 11. Obre I (Bosni-HerŃegovina); 12. Anza IV (Macesonia); 13. Usoe I (Bulgaria); 14. Ovcarovo (Bulgaria); Karanovo II (Bulgaria).


22

abandonarea exploatării de la Rudna Glava se continuă exploatarea cuprului în zona Majdanpek-Bor, cel mai bun exemplu în acest sens fiind Prljuša-Mali Šturac, Rudnik, considerată cea mai mare exploatare de cupru din Balcanii Centrali97, chiar dacă datarea este încă neclară.

Şi Slovacia de est este privită ca zonă de minerit şi producŃie locală, argumente în favoarea acestei teorii fiind prezenŃa topoarelor-ciocan de la Trhovište, Velke Raškovce şi Tibava. De asemenea dovezi pentru creşterea producŃiei de cupru în perioada târzie a culturii Lengyel şi Polgár sunt tezaurele de la Malé Leváre. Începutul mineritului este văzut în perioada grupului Ludanice, la sfârşitul mileniului IV BC la Špani Dolina-Piesky, unde au fost găsite ciocane de minerit din piatră analoage cu cele de la Rudna Glava98, piese similare fiind descoperite de asemenea şi la Španie Pole, depozit cuprifer ce conŃine malachit, azurit99.

Primul tip de manifestare metalurgică este numită şi „metalurgia de bibelouri”, cuprinzând obiecte mărunte ca sule, mărgele sau ace de pescuit100 şi este încadrată cronologic între anii 5800-5200 BC101 (vezi harta).

O următoare perioadă este cea a neoliticului mijlociu şi târziu, perioadă împărŃită în două sub-etape: orizontul cuprului 1 a/b ca perioadă intermediară între orizonturile 1a şi 1b, aparŃinând neoliticului mijlociu102 în care comunităŃile balcano-carpatice se familiarizează cu noua materie primă, numărul pieselor crescând,

97 Jovanović 1990, p. 33. 98 Žebrák 1990, pp. 13-14. 99 Ibidem, p. 15. 100 Ottaway 2001, p. 103 101 Kalicz 1992, pp. 12-13. 102 Ibidem, p. 13.

Harta descoperirilor de obiecte de cupru aparŃinând neoliticului mijlociu şi târziu în Bazinul Carpatic şi sud-estul Europei (după Kalicz 1992) 1. Mlynárce (Slovacia); 2. Svodin (Slovacia); 3. Cicarovce (Slovacia); 4. Neszmély (Ungaria); 5. Lengyel (Ungaria); 6. Zengıvárkony (Ungaria); 7. Pécsvárad (Ungaria); 8. Ágostonpuszta (Ungaria); 9. Mórágy (Ungaria); 10. Lánycsók (Ungaria); 11. Villánykövesd (Ungaria); 12. Aszód (Ungaria); 13. Polgár-Csıszhalom (Ungaria); 14. Berettyóujfalu-Herpály (Ungaria); 15. Berettyószentmárton (Ungaria); 16. Zsáka-Markó (Ungaria); 17. Kisköre (Ungaria); 18. Bokros (Ungaria); 19. Csanytelek (Ungaria); 20. Szegvár-Tőzköves (Ungaria); 21. Hódmezıvásárhely-Kökénydomb (Ungaria); 22. . Hódmezıvásárhely - Gorzsa (Ungaria); 23. Tápé-Lebı (Ungaria); 24. Csóka (Serbia); 25. Gomolava (Serbia); 26. Autópálya - Sasincinél (Serbia); 27. Opovo (Serbia); 28. Vinča (Serbia); 29. Liubcova (România); 30. Turdaş (România); 31. Noşlac (România); 32. Ghirbom (România); 33. CaŃa (România); 34. Ariuşd (România).


23

totodată lărgindu-se şi aria de răspândire a noii tehnologii, mai ales în perioada neoliticului târziu, perioadă ce are ca dată limită superioară anul 4000 BC103, paralelă din punctul de vedere al cronologiei relative cu Vinča C şi D.

Orizontul cuprului 2 este legat de apariŃia obiectelor masive de cupru de la începutul culturii Tiszapolgár şi este considerată perioada timpurie a epocii cuprului104. Se constată în această epocă o creştere explozivă a cantităŃii de cupru (vezi harta), precum şi apariŃia primelor obiecte de aur.

Harta punctelor de descoperire a obiectelor masive de cupru aparŃinând epocii timpurii a cuprului (după Kalicz 1987-1988)

Următoarea perioadă este considerată etapa mijlocie a epocii cuprului, numită şi orizontul cuprului 3 şi

corespunde culturii Bodrogkeresztúr în Ungaria105, fiind o continuare organică a precedentei, forma obiectelor de

103 Ibidem. 104 Ibidem. 105 Ibidem.


24

metal începe să difere datorită specializării tot mai accentuate a metalurgilor preistorici. Acum se constată o mutare a centrului de producŃie dinspre bazinul carpatic, uşor înspre vest, activitatea metalurgică atinge acum şi regiunea alpină, existând dovezi ale unei producŃii locale în Transdanubia şi Alpi106 (vezi harta de mai jos).

Harta punctelor de descoperire a obiectelor masive de cupru din epoca mijlocie a cuprului (după Kalicz 1987-1988)

Orizontul cuprului 4 este momentul de final al epocii cuprului, corespunzător culturii Baden pentru

teritoriul Ungariei, moment în care se constată un declin subit în economia acestui metal, cantitatea de cupru de acum depăşind cu greu pe cea a neoliticului târziu107.

Un total al cantităŃii de metal folosit pentru manufacturarea obiectelor descoperite în sud-estul Europei (incluzând Ungaria) ne oferă valori de cca. 4700 kg de cupru şi mai mult de 6 kg de aur108.

106 Ibidem. 107 Ibidem.


25

În concluzie, manufacturarea şi acumularea obiectelor masive de cupru în timpul aşa-numitei „explozii a epocii cuprului” reprezintă o caracteristică specială a sud-estului Europei, dar care nu putea să ducă decât la un punct mort, să-i spunem aşa, asta din simplul considerent că accesul relativ uşor la mari cantităŃi de materie primă dispare la fel de uşor cum a apărut. Revirimentul se va produce odată cu noi inovaŃii în ceea ce priveşte reducerea minereurilor sulfuroase de cupru şi în domeniul alierii cuprului cu alte elemente de adaos care să-i îmbunătăŃească calităŃile, transformându-l într-un metal cu totul nou care va modifica totodată şi societatea umană, ducând-o spre Epoca Bronzului.

I.5 ZĂCĂMINTE ŞI APARIłII DE CUPRU ÎN JUMĂTATEA VESTICĂ A ROMÂNIEI109

I.5.1 MineralizaŃiile cuprifere din vestul României sunt grupate în CarpaŃii Orientali (MunŃii Gutâi) unde se găsesc concentraŃii de cupru hidrotermale-metamorfozate, asociate metalo-genetic cu magmatismul bazic şi acidic al ciclului baicalin şi în CarpaŃii Occidentali în: a) MunŃii Banatului (Ocna de Fier, Docnecea, Maidan, OraviŃa, Ciclova, Moldova Nouă) unde apar zăcăminte şi iviri de cupru care se asociază cu magmatismul activ subsecvent (paleogen), localizate în banatite şi în rocile din vecinătatea acestora; b) MunŃii Poiana Ruscă şi MunŃii Apuseni, zonă bogată în minereuri de cupru legate de magmatismul vulcanic şi subvulcanic din secvenŃele finale ale orogenezei alpine (neogen) (Vezi Harta 1 şi Anexa 3). I.5.2 Sursele de sare : tot în acest sub-capitol introducem şi o scurtă discuŃie despre sursele de sare aflate pe teritoriul actual al României (jumătatea vestică) şi eventualitatea ca şi comunităŃile Tiszapolgár să vizeze aceste surse. Utilizând procedeul foarte simplu al comparării dintre harta distribuŃiei siturilor aparŃinând culturii Tiszapolgár (vezi capitolul IV din prezenta lucrare şi Harta 3) şi cea a surselor de sare (Harta 2), constatăm că sursele de sare ce ar fi putut fi accesibile comunităŃilor acestei civilizaŃii sunt Aiton, Apahida-Cara, Cojocna, Gădălin, Gherla Nord, Gherla Sud, Nireş, Ocna Dej, Petreşti Salatiu, Sic, Turda, Valea Florilor, Viişoara, Enciu, Feldioara, Miceşti şi Milaş. Alte surse care ar fi putut fi o tentaŃie sunt Ocna Mureş, Corpand, Saroş, Şincai şi Zau de Câmpie (pentru numărul curent şi plasarea pe hartă a fiecarei surse vezi Anexa 2 ; numărul curent al fiecărei surse corespunde numărului de pe harta surselor de sare prezentată în această lucrare).

I.5.3 Sursele de aur : 62 de surse de aur sunt plasate în jumătatea vestică a României şi din punct de vedere corologic suprapun aria surselor de cupru. Este însă extrem de dificil de stabilit care dintre aceste zăcăminte ar fi putut fi sau au fost abordate în vreun fel de populaŃiile epocii timpurii a cuprului şi în mod special de cele aparŃinând culturii arheologice Tiszapolgár. Cele mai accesibile sunt cele din categoria D (vezi Anexa 4) şi de asemenea se poate adăuga şi aurul din aluviuni (disponibile şi actualmente) de pe cursul râurilor Tisa, Sebeş, Mureş, Timiş (Bistra), Nera, Caraş, Geoagiu, Ampoi, Someşurile, Arieşul Mare, Arieşul Mic, Crişul Alb, Crişul Negru, Galda şi Cricău. I.6 OPINII PENTRU ENEOLITIC, EPOCA CUPRULUI SAU PERIOADA DE TRANZIłIE

Din punct de vedere strict etimologic cuvântul eneolitic este compus din două cuvinte provenite din două limbi diferite: latină şi greacă (aeneus=aramă şi lithos=piatră)110 şi desemnează perioada dintre neoliticul târziu şi epoca bronzului, partea sa finală, corespunzătoare din punct de vedere cultural civilizaŃiilor CoŃofeni şi Baden, numită acum în istoriografia românească eneolitic final, purtând până acum câŃiva ani titulatura de perioadă de tranziŃie la epoca bronzului. Această sub-perioadă este folosită de asemenea şi în Bulgaria, chiar dacă aici cultura CoŃofeni (numită Magura-CoŃofeni cu arie de dezvoltare în nord-vestul Bulgariei) este încadrată în stagiul timpuriu al Epocii Bronzului111.

Această denumire se justifică prin folosirea de către populaŃiile neolitice a cuprului ca materie primă pentru unelte şi podoabe, pe lângă piatră, lut ars şi os. Există oricum şi o altă titulatură identică din punct de vedere semantic şi anume chalcolitic cuvânt de provenienŃă grecească (khalkos = cupru şi lithos=piatră), folosit însă de obicei pentru zona balcano-anatoliană şi desemnând practic acelaşi tip de societate.

108 Pernicka et alii 1997, p. 41; autorii consideră că aceste cantităŃi impresionante au dus la crearea termenului de epocă a cuprului. 109 Mareş 2002, pp. 347-356; numerele de ordine ale ivirilor şi surselor de cupru corespund cu cele prezentate în harta de mai jos. 110 xxx 1964, p. 268. 111 Boyadziev 1995, p. 174.


26

Ambii termeni sunt rezultatul teoriei celor trei epoci, iniŃiată în 1820 de arheologul danez Christian Jürgensen Thomsen, conform căreia existau trei mari epoci în istoria omenirii: epoca pietrei, epoca bronzului şi epoca fierului, teorie infirmată de cercetările din Orientul Apropiat şi sud-estul Europei în primul rând, care au demonstrat existenŃa unui orizont cultural şi cronologic în care cuprul a fost o materie primă de mare importanŃă.

Dacă ar fi să considerăm că folosirea obiectelor de cupru, împreună cu celelalte confecŃionate din materiile prime specifice neoliticului sunt trăsătura caracteristică a eneoliticului, atunci ar trebui să coborâm limitele cronologice ale acestei perioade până la un moment contemporan cu finalul neoliticului timpuriu pentru spaŃiul sud-est european, iar în ceea ce priveşte zona Anatoliei de exemplu, apariŃia primelor obiecte de cupru şi chiar utilizarea unor tratamente termice asupra lor, devansează apariŃia ceramicii (ceramica fiind considerată ca unul din elementele definitorii al epocii neolitice); acest fapt ar produce, dacă forŃăm un pic lucrurile, apariŃia eneoliticului înaintea neoliticului!!??

Dacă însă se consideră că această perioadă debutează cu momentul în care se reduce, topeşte şi toarnă minereul de cupru, atunci începutul acestei perioade trebuie să „urce” din punct de vedere cronologic, în sud-estul Europei, până la momentul fazei Gradac I (moment la care sunt datate exploatările miniere de la Rudna Glava) sau până la momentul depozitelor de la Pločnik, contemporane cu Vinča D2

112. Terminologia central-vest europeană foloseşte în mod predilect un al treilea termen, Kupferzeit (Copper

Age), cel mai sugestiv exemplu este volumul Kupferzeit als Historische Epoche (Bonn 1991). Acest termen este văzut ca desemnând o perioadă intermediară între neolitic şi epoca bronzului,

caracterizată prin utilizarea uneltelor din cupru113. Autoarea acestei definiŃii consideră că principiile teoriei celor trei epoci, conform cărora acest termen ar trebui să definească perioada în care cuprul era principalul material pentru uneltele şi armele folosite în mod curent de om, nu se pot aplica în mod strict114. În sprijinul acestei terminologii vine opinia Idei Bognár-Kutzián ce consideră că, luând în calcul principiul materiei prime dominante în prelucrarea uneltelor şi armelor, etapa timpurie a epocii bronzului poate fi definită ca Stone/Bronze Age, iar cea a epocii fierului Bronze/Iron Age115.

O opinie interesantă aparŃine lui Christian Strahm care consideră că termenul de chalcolitic este cel mai adecvat116. Totuşi el pune în discuŃie o problemă extrem de importantă: dacă termenul de chalcolitic se poate aplica şi zonei Bazinului Carpatic, având în vedere faptul că acestă arie este un centru metalurgic, caracterizat în timpul culturilor Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr, Balaton şi GumelniŃa, printr-o cantitate impresionantă de obiecte de cupru117 (vezi tabelul 1 de mai jos cu privire la obiectele masive de cupru descoperite pe teritoriul României). Astfel el consideră că această zonă s-ar putea încadra în ceea ce el numeşte Metallikum, în faza de Kupfer-Metallikum118. Această terminologie de Kupferzeit sau Copper Age, este considerată cea mai potrivită, tot pe considerente teritoriale, şi de alŃi autori119. Epoca cuprului este practic perioada în care se prelucrează intens cuprul prin toate metodele tehnologice folosite ulterior în celelalte epoci ale metalelor şi corespunde ca debut cu uneltele masive de cupru, depozitele de la Pločnik putând fi considerate un început din acest punct de vedere.

În principiu această problemă terminologică a ajuns să devină mai importantă decât este în fapt. Folosirea în paralel a acestor termeni, de către aceeaşi autori, uneori în aceleaşi studii, fără nicio discuŃie terminologică (cel mai elocvent exemplu din acest punct de vedere poate fi studiul Brukner 1990, care în titlu foloseşte noŃiunea de copper age, iar în tot parcursul studiului termenul utilizat este cel de eneolithic), ne determină să credem că aceşti doi termeni sunt consideraŃi analogi.

Plecând de la termenul de „epocă” ce este definit ca perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebeşte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate şi suplimentând prin sublinierea transformărilor petrecute în bazinul Tisei în perioada culturii Tiszapolgár (abandonarea aşezărilor de tip tell, începutul creşterii intensive a animalelor, separarea aşezărilor de cimitire care devin tot mai mari ca dimensiuni, încetarea decorării vaselor prin pictare120 şi nu în ultimul rând apariŃia pieselor masive de

112 Jovanović 1993, p. 68. 113 Kipfer 2000, pp. 131-132. 114 Ibidem. 115 Bognár-Kutzián 1963, p. 536. 116 Strahm 1982, p. 22. 117 Ibidem, p. 24. 118 Ibidem, p.21, tab. 2. 119 Beşliu-Lazarovici-Olariu 1992, p. 101. 120 Bognár-Kutzián 1963, p. 536


27

cupru şi a altor elemente caracteristice pentru o societate ce practica metalurgia cuprului), putem considera că aplicarea acestui termen este justificată pentru civilizaŃiile ce se dezvoltă în Transilvania, Banat, câmpia Tisei, Transdanubia, Vojvodina, sudul Slovaciei.

Tabel 1: Repartizarea topoarelor cu gaură transversală din eneolitic şi numărul lor pe teritoriul României (după Mareş 2002)

29

Capitolul II METODA DE LUCRU. BAZE DE DATE ŞI INFORMAłII. CATALOAGE ŞI DICłIONARE PENTRU

CULTURA TISZAPOLGÁR II.1 METODA DE LUCRU. PREZENTARE GENERALĂ Multitudinea de date care provin din studiul culturii materiale a unei civilizaŃii preistorice duce la o tot mai dificilă posibilitate de percepŃie generală asupra acestora, de analiză sistematică, de depozitare şi chiar de gestionare. De aceea este extrem de necesară utilizarea informaticii, care permite crearea unor baze de date şi informaŃii prin care au devenit mult mai operative activităŃile de introducere, organizare, selectare şi regăsire a informaŃiilor. La noi în Ńară acest tip de abordare a rezultatelor cercetării arheologice de teren este cel mai bine sintetizat de studiile elaborate între anii 1998-2001121. Pentru construirea unei baze de date, introducerea informaŃiilor şi dezvoltarea de aplicaŃii privind bazele de date se utilizează un sistem de gestionare a acestora (Data Base Management System - DMBS). Acest DMBS conŃine un limbaj de descriere a datelor (LDD) care permite descrierea structurii unei baze de date, a fiecărei componente şi a relaŃiilor dintre acestea şi un limbaj de cereri (LC) sau limbaj de prelucrarea a datelor (LPD) ce permite o serie de operaŃii în datele aflate în bază: inserarea sau ştergerea unui element, modificarea lui, căutarea unor elemente şi realizarea de diferite statistici asupra datelor122. O bază de date, din punct de vedere structural, are următoarele elemente: denumirea, denumirea câmpurilor, denumirea caracterului, lungimea câmpurilor.

Baza de date conŃine toate informaŃiile necesare referitoare la obiectele ce intervin într-o mulŃime de aplicaŃii, relaŃiile logice dintre aceste informaŃii şi tehnicile de prelucrare corespunzătoare123. Din punctul de vedere al scopului, baza de date se prezintă ca o înmagazinare de date (fapte care se repetă sau sunt de natură de a se repeta), situaŃii, atribute (prin care sunt descrise faptele) sau caracteristici, cu scopul de a fi regăsite, combinate sau asociate124. Crearea unei asemenea baze oferă posibilitatea extragerii unor tabele de contingenŃă care, prin prelucrări matematice, permit stabilirea unor ierarhii de clasificare, identificarea unor factori care determină existenŃa unor clase, crearea unor reguli de evoluŃie125. Ea cuprinde o descriere riguroasă a aceloraşi date, printr-un număr bine definit de atribute126, fiind formată din fişiere cu date primare grupate în trei sectoare: tipologie (obiecte), prospectări şi determinări (biologice, antropologice, geologice şi fizico-chimice)127. Pentru o corectă descriere se folosesc cataloage, dicŃionare şi tezaure de termeni, de care sunt legate fişierele, în aceste structuri fiind păstrate cuvintele utilizate în descrierea noŃiunilor stocate sub formă de cod în fişierele de date. Fişierele cu date sunt sub formă de tabele (sunt considerate unităŃile de bază pentru stocarea datelor cantitative şi calitative), fiind organizate pe linii (înregistrări) şi coloane (câmpuri care conŃin fiecare câte o informaŃie despre obiect sau grupe de obiecte), astfel încât se ajunge ca o înregistrare să fie formată din toate caracteristicile acelui obiect128.

Principala metodă de analiză în arheologie este comparaŃia, prin aceasta permiŃându-i-se specialistului să elaboreze un model prin compararea lui cu un altul, deja definit, cu care se aseamănă primul. La baza acestei metode stă împărŃirea în clase şi compararea acestora din urmă.

NoŃiunile de clasificare sunt: distanŃa (aprecierea distanŃei dintre una sau mai multe categorii de obiecte oferă date despre similaritate sau disimilaritate dintre respectivele situaŃii), ce are două subtipuri de clasificare, cum ar fi clasificarea calitativă (absenŃă/prezenŃă) pentru care o anume calitate poate fi cuantificată printr-o matrice de prezenŃă = 1, absenŃă = 0 şi clasificarea cantitativă ale cărei mărimi pot fi cuantificate, ambele

121 Lazarovici 1998; Maxim 1999; Lazarovici-Micle 2001. 122 Lazarovici-Micle 2001, pp. 44-45. 123 Ibidem, p. 44. 124 Ibidem, p. 82; Lazarovici 1998, p. 138. 125 Lazarovici 1998, p. 162. 126 Lazarovici-Micle 2001, p. 81. 127 Maxim 1999, p. 9. 128 Ibidem, p. 22.


30

prezentate sub forma unui tabel de contingenŃă129. O altă noŃiune de clasificare este cea statistică (statistica fiind o ramură a matematicii aplicate care se ocupă cu studiul cantitativ al fenomenelor de masă care au anumite caracteristici comune, prin folosirea calculului probabilităŃilor fiind posibilă definirea acestor caracteristici comune)130, prin aceasta putându-se elabora câteva metode de clasificare, după cum urmează: clasificarea ierarhică (bazată pe studiul similarităŃii, disimilarităŃii şi corelaŃiei131), clasificarea clasică divizivă (se stabilesc ierarhii de clase care se pot diviza în cele mai mici grupe ce au caracteristici comune, urmărindu-se probleme ca asemănarea, deosebirea, diferenŃa sau corelaŃia)132. Un alt tip de clasificări sunt cele numite clasificări nuanŃate bazate pe analiza clusterială -cluster=ciorchine(engl.)133, ce studiază o colecŃie de obiecte de natură arbitrară cu proprietăŃi definite ca elemente ale unei mulŃimi ce poate fi considerată o partiŃie Fuzzy (un set de numere între 0 şi 1, fiecare având corespondent un obiect sau un set de elemente, indicând gradul de apartenenŃă de clasă prin precizarea distanŃei şi a formei clusterului). Metoda constă în măsurarea distanŃei dintre obiectele unei clase şi definirea lor prin precizarea acestei distanŃe, direcŃiei şi a gradului de apartenenŃă la clasă, rezultatul fiind sub formă de arbore binar sau diagramă. Înainte de extragerea datelor este necesară testarea lor şi măsurarea entropiei pentru a se putea elimina elementele discriminante (numite şi fenomene de zgomot)134. În acelaşi tip de clasificări se includ şi cele bazate pe seriere şi analiză de corespondenŃă prin care se realizează un tabel de contingenŃă135 sau convergenŃă136 numit iniŃial matrice de tip Petrie137 în care, de obicei, principalele caracteristici sunt plasate pe diagonala principală (de la dreapta sus spre stânga jos), pe linie fiind situate situaŃiile arheologice şi pe coloană obiectele sau atributele unui grup de obiecte138. Această metodă oferă posibilitatea verificării unor teorii sau ipoteze privind încadrarea cronologică, viabilitatea sau corectitudinea unor observaŃii de stratigrafie orizontală, verticală sau cronologie comparată, precum şi de obŃinere de date asupra seriilor de timp şi seriilor culturale139. Prin analiza factorială se pot defini factorii, numărul lor, atributele şi situaŃiile care ii definesc, a celor care se opun, pornind de la ideea unei intercorelaŃii de obiecte în funcŃie de atribute sau reciproca, putându-se astfel descoperi care sunt elementele ce evoluează împreună, care se asociază sau care se exclud140. Standardizarea unei baze de date în arheologie este dificil de realizat datorită marii varietăŃi pe care o îmbracă subiectul bazei de date, de la o clasă de specialişti la alta. Deasemenea o bază de date standard presupune cunoaşterea extrem de bună a unor structuri, sisteme şi modele. O bază de informaŃii necesită precizarea celui care face comunicarea, condiŃiile în care se face şi materialele sau atributele, situaŃiile sau caracteristicile pe baza cărora o face141. Ca mecanism de lucru propriu-zis este utilizat sistemul de programe Zeus, ce cuprinde o parte de gestiune a bazelor de date şi o parte de prelucrare a acestora (APL=aplicaŃii)142, permiŃând o serie de extrageri din bazele de date, analize, operaŃii cu matrici. Acestuia i-au fost anexate variante în Windows (APLWIN sau ARHEOAPL), acest din urmă program permiŃând constituirea şi clasificarea unor forme ceramice pe baze riguroase. Aceste prelucrări cuprind grafice, extragere de tabele de contingenŃă, serieri (analiza de corespondenŃă), clasificări, analiza factorială.

129 Lazarovici-Micle 2001, pp. 69-70. 130 Canarache-Breban 1974, p. 715. 131 Lazarovici-Micle 2001, p. 70; această metodă a mai fost folosită de exemplu şi în cazul clasificării mormintelor din cimitirul A de la Iclod; vezi FrenŃiu-Lazarovici 1987-1988, pp. 909-918. 132 Ibidem, pp. 71-73. 133 Bantaş 1973, p. 80. 134 Lazarovici-Micle 2001, p. 75; Maxim 1999, p. 24. 135 Lazarovici 1998, p. 135. 136 Maxim 1999, p. 23. 137 FrenŃiu-Lazarovici 1987-1988, p. 916; Lazarovici 1998, p. 136; Maxim 1999, p. 23; Lazarovici-Micle 2001, p. 77. 138 Lazarovici-Micle 2001, p. 77. 139 Lazarovici 1998, p. 135. 140 Ibidem, pp. 136-137. 141 Ibidem, p. 154. 142 Ibidem, p. 163. Nu insistăm aici asupra datelor tehnice referitoare la acest pachet de programe (pentru detalii de acest fel vezi Lazarovici 1998, pp. 161-175; Lazarovici-Micle 2001, pp. 104-110).


31

Ferastra DicŃionare permite crearea sau utilizarea unor dicŃionare ce oferă posibilitatea serierii şi păstrării, în cod sau în clar, a datelor sau a informaŃiilor folosind dicŃionare, cuvinte cheie, cataloage de descrieri standard143.

Extragerea de tabele reprezintă principala opŃiune pentru extragerea şi clasificarea datelor şi permite extragerea de matrici calitative din mulŃimea de date, având următoarele etape: SelecŃie, Construire, Vizualizare, Salvare. Fereastra Prelucrări, serieri oferă posibilitatea intrării în programul de aplicaŃii (APLWIN)144. II.2 DICłIONARE PRIVIND CERAMICA CULTURII TISZAPOLGÁR a) Categoria ceramicii145

1 Grosieră 2 Semifină 3 Fină

b) Culoarea ceramicii146 A negru B cărămiziu C gălbui D portocaliu E brun închis F cenuşiu G negru-cenuşiu H brun deschis I roşcat J vişiniu K roşu L negru-cenuşiu cu flecuri gălbui M negru cu flecuri gălbui N cenuşiu albicios O cafeniu albicios P cafeniu cu flecuri gălbui-roşcate Q brun cu flecuri R cărămiziu cu flecuri S roşu sângeriu W cărămiziu-negru U brun V brun-roşcat X cafeniu cu flecuri negre O1 cafeniu AU negru şi brun UA brun şi negru C1 gălbui cu flecuri FA cenuşiu cu flecuri negre FN cenuşiu cu flecuri cenuşii-albicioase FC cenuşiu cu flecuri gălbui 143 Lazarovici-Micle 2001, p. 107. 144 Lazarovici 1998, pp. 168-169; Lazarovici-Micle 2001, p. 110. 145 Apud Maxim 1999, p. 196. 146 Ibidem; în acest caz au mai fost adăugate coduri (şi în aceleaşi timp şi culori) noi. Nu vor fi regăsite toate în cazul ceramicii aparŃinând culturii Tiszapolgár, actuala formă a acestui dicŃionar fiind rezultatul, în principal, al analizei macroscopice a ceramicii provenite din cercetările sistematice efectuate în situl de la Miercurea Sibiului-Petriş.


32

c) Amestec147 0 mâl şi cioburi 1 nisip 2 nisip fin 3 nisip cu bob mare 4 pietricele 5 cioburi pisate 6 nisip şi cioburi 7 cioburi şi nisip 8 mâl 9 mâl şi nisip A nisip şi mâl B cioburi şi mâl C pleavă D pleavă şi nisip E nisip şi pleavă F pleavă şi cioburi G cioburi şi pleavă H pleavă şi mâl I mâl şi pleavă J pietricele şi mâl K nisip şi mică L mâl şi pietricele M nisip, cioburi şi pleavă N scoici pisate O nisip şi grafit P mâl, pleavă şi cioburi Q pietricele şi cioburi R nisip, cioburi şi mâl S rocă pisată T pleavă, nisip şi pietricele V nisip fin şi mică X nisip, mică şi cioburi U nisip şi pietricele Z nisip, mică şi pietricele A1 nisip cu bobul mare şi mâl W nisip, pietricele şi cioburi Y nisip şi cioburi A2 nisip fin şi mâl E1 nisip, pleavă şi mâl U1 mâl, nisip şi pietricele B1 nisip, pietricele şi pleavă B2 nisip, pleavă şi pietricele B3 pleavă şi pietricele B4 nisip, pietricele, cioburi şi pleavă B5 mâl şi cioburi P1 nisip, pleavă şi cioburi P2 pleavă, nisip şi cioburi

147 De asemenea la baza acestui dicŃionar a stat cel din Maxim 1999, p. 196; situaŃia este similară cu cea descrisă în nota imediat precedentă; trebuie precizat că ordinea în text a diferitelor materiale folosite ca degresant a fost făcută în ordinea descrescătoare a cantităŃilor respectivelor elemente.


33

P3 nisip cu granulaŃie mare, pleavă şi cioburi P4 pleavă şi nisip cu granulaŃie mare P5 nisip cu granulaŃie mare şi pleavă P6 nisip cu granulaŃie mare şi pietricele R1 mâl, nisip şi cioburi R2 nisip cu granulaŃie mare, cioburi şi mâl 63 nisip cu granulaŃie mare şi cioburi R3 nisip, mâl, cioburi şi pietricele R4 nisip, mâl şi cioburi d) Netezire148 0 slip alb 1 lustruit 2 poleit 3 netezit 4 anetezit 5 scoarŃă de copac 6 aspră 7 slip 8 poros 9 săpunos A barbotină aplicată B slip lustruit C slip netezit D slip căzut E făinos F angobă I bine netezit J slip anetezit e) Ardere149 1 bună 2 slabă 3 bună oxidantă 4 slabă oxidantă 5 bună reductantă 6 slabă reductantă 7 blacktoppted 8 secundară f) Tehnică de ornamentare150 * aplicare, imprimare, ciupituri + canelare şi incizare 0 împunsături şi incizare 1 incizare şi încrustare 2 împunsături şi încrustare 3 excizare şi încrustare 4 incizare şi aplicare 5 ciupituri şi incizare

148 Ibidem. 149 Ibidem. 150 Ibidem, p. 197; totodată sunt adăugate şi tehnici de ornamentare noi cu codurile aferente.


34

6 incizare şi pictare 7 incizare şi imprimare 8 imprimare şi încrustare 9 imprimare şi aplicare, aplicare şi pictare A aplicare B barbotinare C excizare D incizare E încrustare F imprimare G împunsături H ciupituri I tăieturi J caneluri K pliseuri L lustruire M incizare lustruită N suprafată lustruită P pictare Q angobare R glazurare S striere T perforare U tipărire V carenare X incizare şi canelare W alveolare151 GT împunsături şi perforare WT alveolare şi perforare WD alveolare şi incizare AD aplicare şi incizare X1 incizare, canelare şi alveolare YT crestare şi perforare Y crestare SG striere şi împunsături P1 pictură căzută AG aplicare şi împunsături GF împunsături şi imprimare P2 pictură şi alveolare P3 pictură şi perforare AY aplicare şi crestare DE incizare şi încrustare GD împunsături şi incizare AW aplicare şi alveolare GI împunsături şi tăieturi J1 pseudo-canelare A1 impresiuni cu vârful degetului A2 impresiuni cu unghia

151 Considerăm alveole ornamentele adâncite cu diametrul de minim 0,5 cm şi nu foarte adânci.


35

g) Tipuri de forme152 0 nedeterminabil 1 podoabe 2 plastică mică 3 lustruitor 4 element de cult 5 opaiŃ 6 puşculiŃă 7 elemente funerare 8 altar 9 fragment de vatră A vas cilindric B cupă cu picior C vas cu profil „S” D strachină E vas patrulater F vas G element construcŃie (chirpici) H oală I capac J lingură K amforă L vas cu Ńeavă de scurgere M vas cu perforaŃie N ceaşcă O farfurie P fructieră Q pahar R strecurătoare S suport de vas T tigaie U jucării V jeton W amuletă X fusaiolă Y greutăŃi (năvod-război) Z bile de praştie 12 vas miniatural 14 coadă de lingură 17 râşniŃă E1 vas lobat 10 polonic 11 coadă polonic D1 castron

152 Apud Maxim 1999, p. 196 la care au mai fost adăugate câteva tipuri noi.


36

h) Ornamente153 Tipul A A1 şir orizontal de împunsături circulare A2 două şiruri orizontale, paralele, de împunsături circulare A3 două şiruri oblice, paralele, formate din împunsături circulare A4 două şiruri curbilinii, paralele, de împunsături circulare A5 alveolă cu diametrul de mininum 1 cm, realizată cu degetul şi care determină curbarea spre interior a

peretului vasului A6 două alveole dispuse într-un şir relativ orizontal A7 trei împunsături circulare dispuse în formă de triunghi cu vârful în jos A8 alveole dispuse în formă de triunghi cu vârful în sus A9 patru alveole dispuse în formă de pătrat cu unul din colŃuri în jos A10 şir orizontal de trei alveole ovale A11 şir orizontal de împunsături „cu trestia” A12 două şiruri paralele, orizontale formate din împunsături „cu trestia” A13 şir vertical format din împunsături „cu trestia” A14 două împunsături „cu trestia” într-o dispunere analogă ornamentului A6 A15 trei împunsături „cu trestia” dispuse sub forma unui triunghi cu vârful în jos A16 patru împunsături „cu trestia” dispuse în formă de romb A17 patru împunsături triunghiulare dispuse în formă de pătrat A18 împunsături triunghiulare, succesive, dispuse într-un şir orizontal A20 şir orizontal de împunsături cu unghia A21 patru împunsături circulare dispuse sub forma unui romb plasat cu diagonala lungă în poziŃie verticală A22 două alvelole ovale dispuse sub forma unei linii oblice A23 patru împunsături circulare dispuse sub forma unui pătrat cu două laturi orizontale A24 două alveole circulare dispuse sub forma unei linii verticale A25 trei alveole circulare dispuse sub forma unui şir orizontal A26 patru împunsături „cu trestia” dispuse în formă de pătrat cu două laturi orizontale A27 trei împunsături circulare dispuse sub forma unui şir oblic A28 cinci împunsături circulare ce formează un unghi cu vârful în jos A29 trei împunsături „cu trestia” dispuse în formă de triunghi cu vârful în sus A30 o împunsătură circulară A31 două împunsături circulare ce formează o linie oblică A32 trei împunsături circulare dispuse sub forma unui triunghi cu vârful în jos A33 trei împunsături circulare dispuse sub forma unui triunghi cu vârful în sus Tipul B

153 Acest dicŃionar cuprinde descrierea tehnicii de ornamentare şi a ornamentelor identificate până acum pe ceramica culturii Tiszapolgár, plecând iniŃial de la tipurile de ornamente folosite în Maxim 1999, fig. 155, 156; ulterior am modificat codurile folosite de autoarea mai sus menŃionată şi bineînŃeles am completat catalogul respectiv; au fost desemnate 12 tipuri de ornamente ce însumează 207 variante. Astfel cu codul A am desemnat ornamentele adâncite realizate prin împunsături sau alveolare, ce formează motive relativ simple; codul B reprezintă tipurile de ornamente create prin aceleaşi tehnici ca şi în cazul codului A, dar care sunt dispuse în motive ornamentale mai complexe; codul C prezintă ornamentele obŃinute tot prin împunsături sau alveolare, asociate cu perforaŃiile circulare (acest tip de ornamente apare exclusiv pe picioarele goale pe dinăuntru şi cu perforaŃii, atât de specifice culturii Tiszapolgár); în cadrul codului D sunt reunite ornamentele realizate prin împunsături, alveolare, incizare sau pictare dispuse în jurul butonilor sau toartelor de tip „cioc de pasăre”; codul E cuprinde motivele ornamentale realizate prin perforaŃiile circulare ale picioarelor de vas sau ale suporturilor de vas; codul F reprezintă ornamentele realizate prin împunsături, alveolare, crestare sau aplicare dispuse pe buza vaselor sau pe marginile inferioare ale picioarelor de vas; prin codul G am desemnat ornamentele realizate prin combinaŃiile diverse ale butonilor (sau toartelor de tip cioc); codul H reuneşte ornamentele în relief, realizate prin aplicare; codul I cuprinde ornamentele realizate prin una dintre aşa numitele tehnici de pseudo-ornamentare şi anume barbotinarea; codul J reprezintă ornamentele realizate prin incizare; codul K cuprinde motivele realizate prin striere; şi, în fine, codul L desemnează pseudo-ornamentele ce sunt realizate prin imprimarea pe fundul vaselor a amprentelor de rogojină, Ńesături sau frunze.


37

B1 şir orizontal de grupuri de câte patru împunsături circulare dispuse în formă de romb B2 două grupuri de împunsături circulare, unul în formă de triunghi cu vârful în jos şi unul în formă de

pătrat, dispuse într-un şir orizontal B3 două grupuri dispuse într-un şir orizontal de câte patru împunsături circulare ce formează un pătrat B4 trei grupuri triunghiulare cu vârful în sus, dispuse sub formă de triunghi cu vârful în jos B5 şir orizontal de grupuri triunghiulare cu vârful în jos, formate din câte trei împunsături circulare B6 şir orizontal de împunsături circulare sub care sunt plasate relativ rar grupuri romboidale de câte patru

asemenea împunsături B7 două şiruri paralele şi orizontale de grupuri romboidale de câte patru împunsături circulare B8 grup de patru împunsături circulare plasat deasupra unui şir orizontal format din trei împunsături de

acelaşi tip B9 şir orizontal de grupuri romboidale formate din câte patru împunsături circulare B10 două şiruri paralele, verticale formate din câte trei împunsături circulare B11 două grupuri formate din două şiruri paralele, verticale, compuse din câte trei împunsături circulare B12 grup de împunsături circulare, format din două şiruri paralele, cel superior format din patru împunsături,

cel inferior din trei B13 nouă împunsături circulare dispuse pe conturul formei unui romb B14 grup de nouă împunsături circulare ce formează un romb cu diagonala mare orizontală B15 opt împunsături circulare plasate pe perimetrul unui romb alungit, cu diagonala mare verticală B16 grup de nouă împunsături circulare, opt dispuse circular, iar ultima în centru B17 grup de şapte împunsături rotunde, şase dispuse circular, iar ultima în centru B18 cincisprezece împunsături circulare dispuse alternativ în şiruri paralele, orizontale, ce formează un

triunghi cu vârful în sus B19 grup în formă de migdală, cu vârful în jos, format din împunsături circulare dispuse dezordonat B20 grup de împunsături „cu trestia”, dispuse orizontal B21 trei şiruri orizontale, paralele de împunsături circular plasate alternativ B22 grup de împunsături circulare dispuse alternativ pe trei şiruri verticale, paralele B23 împunsături circulare dispuse dezordonat B24 nouă împunsături circulare dispuse sub forma unui triungi dreptunghic cu ipotenuza plasată oblic B25 trei şiruri verticale, relativ paralele de împunsături circulare, dispuse alternativ B26 cinci împunsături circulare dispuse sub forma schematică a unei case B27 două şiruri, relativ orizontale şi paralele, de împunsături circulare dispuse rar B28 două grupuri de împunsături circulare, unul în formă de romb, celălalt în formă de pătrat dispuse într-un

şir vertical B29 şir oblic de două grupuri în formă de paralelogram, formate din câte nouă împunsături circulare B30 două grupuri, unul romboidal, celălalt sub forma a două şiruri paralele, oblice, formate din împunsături

circulare B31 două grupuri formate din trei şiruri paralele de câte patru împunsături circulare, unul dispus vertical, iar

celălalt oblic B32 două şiruri verticale, paralele, de împunsături circulare din care pleacă alte două şiruri oblice, paralele de

împunsături de acelaşi tip B33 împunsături de mici dimensiuni plasate pe interiorul vasului B34 împunsături de formă triunghiulară dispuse în şiruri oblice, paralele, plasate pe două direcŃii, lucru ce

determină întretăierea lor154 B35 trei alveole circulare dispuse în formă de triunghi (relativ dreptunghic) cu vârful în jos B36 patru alveole dispuse în formă de patrulater neregulat cu latura inferioară orizontală B37 cinci alveole ce formează un trapez isoscel cu bazele verticale B38 şase alveole dispuse sub forma unui triunghi cu vârful în jos B39 alveole dispuse într-un motiv probabil spiralic sau circular, având în mijloc un grup de patru alveole

154 Acest ornament apare pe un fragment ceramic de la Carei-Cozard (vezi Iercoşan 2002, pl. 30/1). Având în vedere că aici apar şi fragmente ceramice aparŃinând culturii Baden (Iercoşan 2002, p. 175, n. 141) ne permitem să luăm în calcul şi posibilitatea ca acest fragment ceramic să nu aparŃină culturii Tiszapolgár.


38

B40 grup de patru împunsături „cu trestia”, dispuse sub forma literei L întoarse B41 două şiruri verticale, paralele de împunsături circulare ce sunt „stopate” în partea superioară de un şir

orizontal de împunsături circulare B42 nouă împunsături circulare dispuse sub forma unui paralelogram, plasat uşor oblic B44 şir de două grupuri de câte patru împunsături circulare, dispuse sub forma unui pătrat cu una dintre

diagonale verticale, ce au plaste dedesubt un grup de trei împunsături circulare dispuse sub froma unui triunghi cu vârful în jos (într-un fel o sub-variantă a ornamentului B7)

B45 cinci împunsături circulare dispuse în colŃurile unui pătrat cu două laturi orizontale (patru dintre ele), cea de-a cincea fiind plasată în centrul acestui pătrat

B46 şir orizontal format din grupări de câte trei împunsături circulare, dispuse sub forma unor triunghiuri cu vârful în sus

B47 trei şiruri oblice, paralele formate din împunsături circulare B48 împunsături circulare dispuse sub forme unghiulare înscrise (două), cu vârful în jos B49 împunsături circulare dispuse în câte două grupări de câte două şiruri oblice, paralele, ce se intersectează

în zona mediană

Tipul C C1 două grupuri paralele, oblice, formate din câte două şiruri paralele compuse din împunsături circulare,

asociate cu două perforaŃii circulare C2 două împunsături circulare dispuse într-un şir orizontal, plasate sub o perforaŃie circulară C3 perforaŃie circulară ce are plasate deasupra jumătăŃii superioare, de-a lungul circumferinŃei, cinci

împunsături „cu trestia” C4 două grupuri formate din două şiruri paralele, verticale, compuse din câte trei împunsături circulare şi o

perforaŃie circulară plasată dedesubt C5 şir oblic de trei grupuri formate din câte zece împunsături circulare, plasate în formă de romb şi asociate

cu două perforaŃii circulare C7 trei şiruri oblice, paralele, de împunsături circulare, asociate cu preforaŃii circulare C8 cinci împunsături circulare dispuse sub forma unui pătrat cu una din diagonale verticale, patru în colŃuri

şi una în centru, asociate cu două perforaŃii circulare C9 grup de trei împunsături circulare plasate în formă de triunghi cu vârful în sus, dispuse în partea stângă a

unei perforaŃii circulare C10 două împunsături circulare dispuse într-un şir orizontal, plasate deasupra unei perforaŃii circulare C11 două grupuri de câte cinci împunsături circulare, una sub forma unui trapez isoscel cu baza orizontală,

iar cealaltă sub forma unui trapez cu baza oblică, asociate cu două perforaŃii circulare C12 şir vertical de împunsături „cu trestia”, plasate în partea dreaptă a unei perforaŃii circulare C13 două grupuri de câte trei împunsături circulare, dispuse sub forma a două triunghiuri cu vârful în sus,

plasate fiecare deasupra câte unei perforaŃii circulare C14 trei împunsături circulare dispuse sub forma unui triunghi cu vârful în jos, plasate deasupra spaŃiului

dintre două perforaŃii circulare C15 zece împunsături circulare dispuse sub forma unui romb cu diagonala lungă verticală, plasate deasupra

spaŃiului dintre două perforaŃii circulare C16 două alveole circulare dipsue într-un şir orizontal plasat deasupra unei perforaŃii circulare C17 nouă alveole circulare dispuse în forma unui romb cu diagonala mare verticală, plasate în partea dreaptă

a unei perforaŃii circulare C18 şase împunsături circulare dispuse radial în partea inferioară a unei perforaŃii circulare C19 trei alveole circulare dispuse sub forma unui triunghi cu vârful în jos, plasate deasupra spaŃiului dintre

două perforaŃii circulare C20 grup de trei alveole circulare dispuse în formă de triunghi cu vârful în sus, plasate în partea stângă a unei

perforaŃii circulare Tipul D D1 toartă-cioc ce are dispus în jur două grupuri formate din două şiruri paralele, verticale, compuse din câte

trei împunsături circulare


39

D2 toartă-cioc ce are în partea dreaptă trei împunsături circulare dispuse în formă de triunghi cu vârful în jos D3 toartă-cioc ce are dedesubt trei împunsături circulare dispuse în formă de triunghi cu vârful în jos D4 toartă-cioc de la care pleacă dispuse oarecum radial câte două şiruri oblice, paralele de împunsături

circulare D5 toartă-cioc ce are plasate, în stânga şi în dreapta, câte două împunsături circulare, orizontale D6 toartă-cioc de la care pleacă radial patru şiruri uşor oblice din împunsături cu unghia, asociate cu

împunsături circulare D7 toartă-cioc ce are plasate deasupra trei împunsături circulare dispuse în formă de triunghi cu vârful în sus D8 şase împunsături circulare dispuse în două şiruri orizontale, paralele, plasate deasupra unei toarte-cioc D9 patru împunsături circulare dispuse în formă de romb, plasate deasupra unei toarte-cioc D10 două grupuri oblice, formate din două şiruri de împunsături circulare dispuse radial la jumătatea

superioară a unei toarte-cioc D11 împunsături circulare plasate de-a lungul jumătăŃi superioare a circumferinŃei unei toarte-cioc D12 împunsături circulare, dispuse dezordonat sub o toartă-cioc D13 motiv ornamental geometric, dispus în jurul toartei, format din împunsături circulare reduse ca diametru D14 două şiruri oblice de împunsături circulare dispuse radial la jumătatea inferioară a unei toarte-cioc D15 şir orizontal de trei împunsături circulare plasate deasupra unei toarte-cioc D16 două alveole dispuse într-un şir orizontal şi plasate deasupra unei toarte-cioc (buton) D17 toartă-cioc asociată cu două alveole plasate în stânga şi în dreapta D19 patru împunsături „cu trestia” dispuse în formă de pătrat, plasate deasupra unei toarte-cioc D18 patru alveole dispuse în formă de pătrat cu unul din colŃuri în jos, plasate în jurul unei toarte (buton) D20 trei împunsături „cu trestia” plasate în jurul unui buton şi formează un triunghi cu vârful în jos D21 incizii orizontale pe o toartă-cioc D22 incizii oblice dispuse în partea superioară a uneui buton D23 pictură cu negru în jurul părŃii inferioare a unei toarte-cioc D24 pictură cu negru în jurul părŃii superioare a unei toarte-cioc D25 pictură cu roşu în jurul unei toarte-cioc D26 toartă-cioc ornamentată cu caneluri fine, longitudinale D27 toartă ce are plasate imediat dedesubt două alveole circulare dispuse sub forma unui şir orizontal D28 toartă-cioc ce are plasat în partea dreaptă jos un grup format din două şiruri oblice, paralele de

împunsături circulare D29 toartă-cioc ce are plasate imediat deasupra un şir orizontal format din două împunsături circulare D30 toartă-cioc ce are plasate în stânga, deasupra şi în dreapta câte o alveolă circulară D31 toartă-cioc ce are plasat în partea stângă jos un grup format din două şiruri oblice,

paralele de împunsături circulare D32 toartă-cioc ce are pe partea superioară plasat un grup de trei împunsături circulare dispuse sub forma

unui triunghi cu vârful în sus D33 toartă-cioc ce are plasat deasupra un şir vertical de două împunsături „cu trestia” D34 toartă-cioc ce are plasată, imediat dedesubt, o împunsătură „cu trestia” D35 toartă-cioc ce are plasat, imediat desupra, un grup format din trei împunsături circulare dispuse sub

forma unui triunghi cu vârful în jos D36 toartă-cioc ce are plasate în stânga, deasupra şi în dreapta câte o împunsătură „cu trestia” D37 toartă-cioc ce are plasată, imediat desupra, o împunsătură circulară D38 toartă-cioc ce are plasată, desupra, o alveolă circulară D39 două grupuri de câte nouă împunsături circulare, dispuse în cîte trei şiruri oblice, paralele, ce sunt plasate

în partea stângă jos şi respectiv dreapta jos, radial, a unei toarte-cioc D40 pictură cu negru dispusă în benzi relativ late ce alcătuiesc motive curbilinii D41 două alveole circulare dispuse într-un şir orizontal plasat dedesubtul unei toarte-cioc D42 pictură cu negru dispusă într-o bandă neagră, lată, orizontală D43 grupuri de câte două alveole, ce formează fiecare la rândul său câte un şir orizontal, plasate la stânga şi

la dreapta unei toarte de tip cioc D44 toartă-cioc ce are plasat, desupra, un grup format din trei alveole circulare dispuse sub forma unui

triunghi cu vârful în sus


40

Tipul E E1 perforaŃie circulară cu diametrul mai mare de 2 cm E2 şir orizontal de două perforaŃii circulare E3 şir vertical de două perforaŃii circulare E4 două şiruri verticale, paralele de perforaŃii circulare E5 trei perforaŃii circulare ce formează un triunghi cu vârful în jos E6 şir orizontal de două perforaŃii circulare, dispuse oarecum distanŃat E8 trei perforaŃii circulare ce formează un triunghi cu vârful în sus E9 grup de patru perforaŃii circulare dispuse în forma literei Y, întoarsă E10 trei perforaŃii circulare ce formează un triunghi cu vârful în sus Tipul F F1 şir orizontal de alveole ovale plasate imediat sub buză F2 alveole ovale plasate relativ rar pe buza vasului F3 crestături pe buza vasului F4 împunsături cu trestia pe buza vasului F5 crestături imediat sub marginea superioară a buzei vasului F6 brâu format din proeminenŃe triunghiulare în secŃiune transversală, aplicat imediat

sub buza vasului F7 crestături realizate pe marginea inferioară a unui picior de vas F8 alveole semisferice dispuse pe margeinea exterioară a unei buze răsfrânte F9 alveole ovale dispuse relativ distanŃat pe buza vasului F10 şir orizontal de alveole circulare dispuse chiar deasupra marginii inferioare a unui picior de vas Tipul G G1 şir orizontal de trei butoni G2 patru butoni dispuşi sub forma unui pătrat G3 butoni plasaŃi dezordonat pe tot corpul vasului G4 butoni alungiŃi, verticali, plasaŃi imediat sub buză G5 şir orizontal format din doi butoni G6 şir orizontal format din trei butoni semisferici, uşor aplatizaŃi, lipiŃi între ei, plasaŃi

imediat deasupra marginii inferioare a unui picior de vas Tipul H H1 brâu alveolat H2 buton alungit, orizontal, crestat H3 ornament în relief, curbiliniu H4 ornament în relief, de formă unghiulară, cu vârful în sus Tipul I I1 barbotină organizată în şiruri oblice, proeminente I2 barbotină organizată în şiruri oblice, mai puŃin proeminente I3 barbotină în şiruri oblice, cu două grade diferite de înclinaŃie I4 barbotină stropită Tipul J J1 incizie orizontală J2 două incizii orizontale, apropiate J3 două incizii orizontale, distanŃate J4 incizii în reŃea J5 incizii oblice ce se intersectează în forma literei X, două câte două


41

J6 incizii oblice paralele, formând unghiuri cu vârful în jos J7 striuri dispuse în unghi cu vârful în sus J8 grupuri de incizii oblice, paralele, ce formează motive unghiulare cu vârful în sus, asociate cu

împunsături ovoidale J9 două grupuri formate din incizii în formă de arc de cerc, concentrice, dispuse în forma unor cercuri

concentrice fragmentare J10 grupuri de incizii oblice, paralele, ce formează motive unghiulare cu vârful în sus J11 triunghiuri inizate umplute cu incizii oblice, paralele J12 motive meandrice „îngropate” incizate Tipul K K1 striuri în reŃea K2 grupuri de striuri pe mai multe direcŃii K3 striuri late Tipul L L1 amprentă frunză pe fundul vasului L2 amprentă frunză pe fundul vasului L5 amprentă Ńesătură pe fundul vasului L3 amprentă frunză pe fundul vasului L4 amprentă frunză pe fundul vasului L6 amprentă rogojină pe fundul vasului L7 amprentă rogojină pe fundul vasului L8 amprentă rogojină pe fundul vasului L9 amprentă suport de prelucrare pe fundul vasului L10 amprentă suport de prelucrare pe fundul vasului L11 amprentă Ńesătură pe fundul vasului L12 amprentă Ńesătură de tipul haşurii „în reŃea”, rară, pe fundul vasului L13 amprentă Ńesătură de tipul haşurii „în reŃea”, deasă, pe fundul vasului

II.3 CATALOAGE PRIVIND ASPECTUL MORFOLOGIC AL CERAMICII CULTURII TISZAPOLGÁR

În cadrul acestui aspect al ceramicii culturii Tiszapolgár am inclus catalogul buzelor de vas, cel al fundurilor/picioarelor de vas, cel al toartelor/butonilor şi bineînŃeles cel al formelor de vas. II. 3. 1 Catalogul buzelor de vas Acesta este prezentat în lucrarea noastră în trei imagini separate, prima dintre ele prezentând buzele de vas evazate. În cea ce-a doua imagine prezentăm formele invazate şi cele cu partea superioară puternic arcuită înspre exterior, creând practic o „ruptură” între corpul vasului şi marginea sa superioară. În ultima imagine sunt prezentate buzele numite în formă de „S”. Trebuie precizat că la baza acestui catalog stă cel creat de cercetătoarea clujeană Zoia Maxim, cu menŃiunea că, pe lângă tipurile noi apărute, parte dintre codurile autoarei mai sus citate au fost schimbate155.

Concluzionând putem remarca prezenŃa a 93 de tipuri de buze de vas pentru ceramica culturii Tiszapolgár, dintre care 28 sunt de tipul celor în formă de „S”, ceea ce înseamnă aproximativ 30% din totalul acestui aspect morfologic; acest procent ne indică de fapt că acest tip de buze este o caracteristică a civilizaŃiei de care ne ocupăm.

155 Maxim 1999, fig. 149-150 sunt prezentate trei categorii de buze care poartă acelaşi cod (A, B, C, D, E, etc.) Având în vedere includerea acestor coduri într-o bază de date şi imposibilitatea calculatorului de a selecta codurile în funcŃie de criterii imposibil de introdus într-un sistem de acest gen (cum ar fi imaginile dintr-o anumită lucrare), am fost nevoiŃi să modificăm respectivele coduri şi să oferim coduri unice pentru fiecare tip de buză în parte.


42

Fig.1

Fig. 2

Fig.3


43

II. 3. 2 CATALOGUL TOARTELOR ŞI AL BUTONILOR

În această situaŃie am urmat sistemul utilizat şi de Maxim 1999, şi am separat aceste elemente morfologice în trei mari categorii: butoni, toarte semiperforate şi toarte perforate. Am păstrat codurile şi tipurile stabilite de autoarea menŃionată şi am introdus, în plus, tipuri noi în respectivele cataloage.

Astfel am plasat în prima imagine butonii de vas, în cea de-a doua toartele semiperforate, iar în ultima toartele perforate. La momentul prezent, al lucrării noastre am identificat 109 tipuri de toarte şi butoni, dintre care 22 tipuri de butoni, 41 de toarte semiperforate şi 46 de toarte perforate. În mod cert putem afirma că separarea acestor elemente este făcută strict pe considerentul prezenŃei sau absenŃei perforaŃiei, deoarece diversele tipuri de toarte şi butoni apar, în multe situaŃii, combinate pe corpul vaselor aparŃinând culturii Tiszapolgár. De asemenea considerăm că, în cadrul evoluŃiei interne a acestei civilizaŃii, tipurile de butoni şi toarte nu se constituie în indicatori cronologici în adevăratul sens al cuvântului. Foarte important din acest punct de vedere este strict factorul tipologic, al asemănării sau deosebirii între diferite loturi ceramice provenite din diverse situri aparŃinând acestei culturi.

Fig. 1


44

Fig. 2


45

Fig. 3


46

II. 3. 3 CATALOGUL PICIOARELOR DE VAS ŞI AL FUNDURILOR DE VAS II. 3. 3.1 CATALOGUL PICIOARELOR DE VAS156

Fig. 1

Fig. 2

156 S-a folosit ca bază de plecare catalogul tipologic din Maxim 1999, fig. 154; s-au mai adăugat tipuri noi. La rândul lor, picioarele de vas au fost separate, în ordinea în care apar figurile, în: părŃi mediane ale unui picior de vas, părŃi inferioare ale picioarelor de vas şi picioare întregi.


47

Fig. 3


48

II. 3. 3. 2 CATALOGUL FUNDURILOR DE VAS157

Fig. 4

157 S-a folosit ca bază de plecare catalogul tipologic din Maxim 1999, fig. 153, la care s-au mai adăugat şi tipuri noi.


49

II. 3. 3. 3 CATALOGUL CAPACELOR DE VAS158 Fig.1

158 Tot în tipologia părŃilor inferioare ale vaselor ceramice am inclus şi catalogul părŃii inferioare a capacelor de vase, tip de formă care s-a „bucurat” de mult mai puŃină atenŃie în decursul analizelor efectuate pe ceramica culturii Tiszapolgár.


50

II. 3.4 CATALOGUL ORNAMENTELOR159

Fig. 1

159 Din motive care Ńin strict de ordonarea cât mai echilibrată, din punct de vedere dimensional, am plasat împreună în acelaşi fişier JPG motivele ornamentale de tip A şi C, „deranjând” astfel ordinea firească a tipurilor de ornamente.


51

Fig. 2


52

Fig. 3


53

Fig. 4


54

Fig. 5


55

CATALOGUL FORMELOR160

160 În întocmirea acestui catalog am luat ca bază de plecare tipologia întocmită de Ida Bognár-Kutzián în lucrările din 1963 şi 1972. Autoarea maghiară a reuşit identificarea a 140 de forme de vas, incluse în 16 tipuri (A-P). Am respectat tipurile şi am tradus şi adaptat denumirile lor, modificările aduse de noi vizând introducerea de noi variante şi subvariante. Astfel tipurile sunt desemnate prin majuscule, variantele fiecărui tip sunt notate cu cifre arabe, sub-variantele sunt notate cu litere minuscule, existând şi posibilitatea apariŃiei unor forme diferite încadrabile în aceeaşi sub-variantă, dar care totuşi să prezinte deosebiri suficient de clare; în această situaŃie am numerotat aceste forme cu cifre arabe (de exemplu forma A3a1).

Tipul A: Pahare


56

Tipul B: Căni


57

Tipul C: Vase cu corpul tronconic


58

Tipul D: Amfore


59

Tipul E: Amforete


60

Tipul F: Urcioare


61

Tipul G: Vasele de gătit

Tipul N: Vase globulare

Tipul O: Vase etajate


62

Tipul H: Castroane şi străchini cu picior


63

Tipul I: Castroane profilate cu picior


64

Tipul J: Oale cu picior


65

Tipul K: Castroane, străchini, farfurii


66

Tipul L: Ceşti (boluri)


67

Tipul M: Polonice


68

Tipul P: Capace


69

FaŃă de tipologia întocmită de Ida Bognár-Kutzián în volumele din 1963 şi 1972 am adus o modificare: am desfiinŃat tipul O, al vaselor rectangulare, şi l-am înlocuit cu cel al vaselor duble (vezi mai sus tipul O la noi), în primul rând datorită faptului că singurul exemplar întreg de acest tip (ne referim aici la vasele rectangulare) provine din situl de la Tiszaug-Kisrétpart161, sit care este încadrat în etapa târzie de evoluŃie a culturii Tiszapolgár (faza B)162 şi în al doilea rând datorită faptului că publicarea respectivului vas este una extrem de schematică163. În tipologia propusă de noi avem identificate 259 de forme de vase, care înglobează ceramica culturii Tiszapolgár de pe întregul areal de dezvoltare al acestei civilizaŃii164. Cataloagele şi dicŃionarele prezentate în acest capitol au stat la baza întocmirii bazei de date privitoare la aspectele tehnologice (pe baza unei analize macroscopice) şi la cele morfologice ale ceramicii culturii de care ne ocupăm în această lucrare.

161 Bognár-Kutzián 1972, p. 133. 162 Ibidem, p. 172; acest grup este considerat totodată un factor genetic pentru cultura Bodrogkeresztúr. 163 Ibidem, p. 130, fig. 25. 164 Am luat în considerare tot materialul publicat de Idá Bognár-Kutzián din volumele mai sus menŃionate, precum şi materialul publicat ulterior din România, Slovacia sau Ungaria.

71

Capitolul III CULTURA TISZAPOLGÁR. NOłIUNI GENERALE

III. 1 NUMELE CULTURII

Termenii sub care este cunoscută această civilizaŃie în literatura de specialitate din România, sunt următorii: Tisa II165, Tisa III166, Tisa târzie167, Româneşti168, Tiszapolgár-Româneşti169, Tiszapolgár170 sau Polgár III171 şi ultimul termen, datorat în mod cert unei erori, este cel de Bodrogkeresztúr, folosit pentru materialele de la Crna Bara172.

165 Dudaş 1970, p. 355-356 (autorul vorbeşte de o ceramică tipică culturii Tisa II, cele mai frecvente elemente caracteristice fiind proeminenŃele-butoni; din păcate nu există nici un material ilustrativ); Radu-Moiş 1973, p. 467. 166 Rusu 1971, pp. 80-81; Dumitraşcu 1969, pp. 41-43 (autorul încadrează unele materiale ceramice culturii Tisa, fără a preciza faza respectivei culturi în care s-ar încadra fragmentele ceramice); Idem 1975, pp. 26-28, 30 (autorul preia cronologia propusă de Rusu; vezi n. 6); Idem 1979, p. 809; Idem 1980, p. 19; Idem 1985, p. 55; Ignat 1973, p. 19; Idem 1975, pp. 11, 14; Idem 1976, p. 13; Idem 1981, pp. 43, 48-49; Idem 1982, pp. 21-22 (autoarea foloseşte totodată şi termenul de Tiszapolgár-Româneşti); Bader 1978, p. 18 (autorul vorbeşte de fondul eneolitic local Tisa III, în care trebuie căutate antecedentele culturii Bodrogkeresztúr); Németi 1981-1982, pp. 175, 178, 180; Idem 1986-1987, pp. 21, 27, 29; Idem 1988, pp. 122, 127, 129, 130; Iercoşan 1986-1987, p. 142; Marta-Ilieş 1994, pp. 23, 27; Rusu-Dörner-Ordentlich 1996, p. 18, n. 11. 167 Vlassa 1964, p. 365, n.75 (autorul consideră cultura Tiszapolgár ca pe o a treia etapă a complexului cultural Tisa, a patra etapă fiind reprezentată de cultura Bodrogkeresztúr); Idem 1967, p. 419; Idem 1969, p. 27 şi urm.; Székely 1964, p. 124 (autorul consideră culturile Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr ca şi faze ale culturii Tisa); Radu-Feurdean 1977, p. 36 (autorii folosesc deasemenea şi termenul de Tisa III, utilizând ghilimelele); Lakó 1980, p. 32 (autoarea vorbeşte de faza Tiszapolgár a culturii Tisa). 168 Roman 1981, pp. 21-29. 169 Oprinescu 1981, p. 43 şi urm. 170 Bognár-Kutzián 1963; Idem, 1972; Horedt 1968, p. 104 şi urm.; Kacsó 1969, pp. 52-54; Bader 1973, p. 708 (autorul foloseşte desemenea termenul de cultura Tisa veche, vorbind despre o altă cultură, la acel moment materialele Tiszapolgár nefiind foarte bine cunoscute); Paul 1969, p. 62; Idem 1977, p. 24; Idem 1992, pp. 128, 132; Ferenczi 1973, p. 550; Idem 1974, p. 27; Roman 1973, p. 57 şi urm.; Lazarovici 1971, p. 30; Idem 1974, p. 59; Idem 1975, p. 9 şi urm.; Idem 1977, p. 227; Idem 1979, pp. 169-172; Idem 1981, p. 35 şi urm.; Idem 1983, p. 3 şi urm.; Idem 1985, p. 85; Idem 1987, pp. 40, 63; Lazarovici-Lakó 1980, pp. 40-41; Lazarovici-Munteanu 1982, p. 122 şi urm.; Lazarovici et alii. 1983, p. 39; Lazarovici et alii. 1985, p. 9 şi urm.; Lazarovici et alii. 2001, pp. 21, 65-66, 69-78, 80; Dumitrescu 1974, pp. 26, 35-36; Idem 1976, p. 356 şi urm. (autorul consideră culturile Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr ca şi componente ale unui complex cultural, numit Tisa-Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr la pagina 355 sau Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr la paginile 360 şi 361); Ignat 1977, p. 17 şi urm. (autoarea utilizează şi termenul Tisa III, dar folosind ghilimele); Idem 1998, p. 21; Ferenczi-Ferenczi 1975, pp. 62, 64 (autorii folososesc deasemenea şi termenul de Tisa târziu ca echivalent al descoperirilor Tiszapolgár din câmpia Tisei, văzând totodată un facies transilvănean al acestei culturi); Kalmar 1980, p. 393 şi urm.; Idem 1981, p. 305 şi urm.; Idem 1982, p. 247; Idem 1984a, pp. 392-394; Idem 1984b, p. 105 şi urm.; Gumă-Gumă 1977, p. 50; Gumă-Petrovszky 1979, p. 100; Comşa 1978, p. 29; Kalmar-Maxim 1992, p. 81; Kalmar-Tatu 1984-1985, pp. 93, 96; Pădureanu 1973, p. 401; Idem 1978, p. 33 şi urm.; Idem 1982, pp. 30, 33 şi urm.; Idem 1985, pp. 28-30, 34, 36-37, 38, 40; Idem 1988, p. 38; Roman-Németi 1978, pp. 7, 10, 59; Moroz-Pop 1983, pp. 477, 479; AndriŃoiu 1985, pp. 9-10; Ciarnău-Lazarovici 1985, pp. 15, 22; Gimbutas 1989, pp. 62-63; Luca 1985, pp. 284, 287; Idem 1993a, pp. 27-29; Idem 1993b, pp. 53, 57, 67, 69, 72; Idem 1994, p. 189; Idem 1995-1996, 48; Idem 1999a, pp. 16, 18; Idem 1999b, pp. 8, 13, 25, 31-34, 36-37, 42-43, 45-48; Idem 2001a, pp. 137-138; Idem 2001b, pp. 29, 31, 33, 35, 39, 42, 44, 50; Idem 2004, pp. 29, 43, 46, 53, 60, 93, 103, 131, 136, 141, 148, 169; Luca et alii. 2004, pp. 22, 41, 51, 70, 75-78, 93, 114-116, 136-143, 161; AndriŃoiu 1992, p. 16; Oprinescu 1992, p. 15 şi urm.; Németi 1992-1993, pp. 60, 62; Dumitraşcu-Luca 1995, p. 48; BăcueŃ 1996, p. 8; Iercoşan 1992-1993a, p. 11; Idem 1992-1993b, pp. 79, 88; Idem 1997, p. 23; Iercoşan-Lazin 1996, pp. 15-17; Maxim et alii. 1994, p. 107; Mantu 1995, p. 217 (autoarea foloseşte în tabelul sinoptic de la pag. 224 şi denumirea de Tiszapolgár-Româneşti); Idem 1998, pp. 65, 145, 154, 168; Ciugudean 1996, p. 16; Idem 2000, pp. 13-15; Maxim 1999, pp. 119-124; Ciută-Gligor-Kadar 2000, p. 70 şi urm.; Ciută-Gligor 2001, p. 243; Radu 2002, pp. 7-8, 154, 159, 189-197; Popa 2003, pp. 10-11. 171 Pavuk-Šiška 1981, p. 54. 172 Garašanin-Garašanin 1957, pp. 216-218.


72

III.2 ORIGINEA CULTURII În întreaga arie de dezvoltare, formarea acestei culturi este rezultatul unui proces evolutiv îndelungat, pe un fond ce prezintă uşoare diferenŃe în funcŃie de fiecare zonă ce intră în compoziŃia ariei de dezvoltare a culturii, lucru ce explică numeroasele grupe, aspecte sau faciesuri din perioada de formare şi din etapa timpurie a culturii173, zona de geneză fiind câmpia Tisei174, având puternice influenŃe din partea fondului aparŃinând neoliticului târziu din zonă, reprezentat de grupele culturale: Herpály (a cărei arie de dezvoltare ocupa jumătatea estică a câmpiei Tisei, incluzând şi câmpia vest transilvăneană), Csıszhalom (dezvoltată de-a lungul cursului superior al Tisei, cuprinzând marginea vestică a Hortobágy, părŃile nordice şi vestice ale zonei Nyírség şi Slovacia de est), Gorzsa (ce ocupa partea de sud-vest a regiunii Trans-Tisa, mărginită la vest de cursul inferior al Tisei)175, grupuri din care cea mai importantă contribuŃie la formarea culturii Tiszapolgar se pare că a avut-o cultura Herpály176. Teritoriul ocupat de această cultură precum şi partea de sud-est a ariei Csıszhalom corespund ariei de dezvoltare a grupului Basatanya, restul teritoriului Csıszhalom corespunde ariei grupului Lucska, iar zona de dezvoltare a grupului Gorzsa corespunde teritoriului ce va fi ocupat de grupul Deszk177.

În sud, în partea sud-estică a regiunii Bačka, pe baza cercetării aşa numitului humus eneolitic la Gomolava (nivelul IIb), Sirig-Kamendin şi Gospodinci-Parohija (în ultimele două cazuri a fost identificat un singur nivel de locuire) s-au putut stabili principalele caracteristici ale perioadei Proto-Tiszapolgár178, ceramica de tip Gospodinci atestând prezenŃa unei faze Proto-Tiszapolgár în Vojvodina179. Unul dintre cele mai bune argumente că tradiŃia neolitică de fabricare a ceramicii a fost abandonată la acest moment este uniformitatea materialului ceramic în aşezările din estul Slovaciei, Alföld şi Bačka180.

Analiza ceramicii de la Gospodinci şi Sirig şi stabilirea conexiunilor cu descoperirile din estul Slovaciei şi Alföld oferă posibilitatea sincronizării Vinča D1-D2 – faza Proto-Tiszapolgar din estul Slovaciei – începutul formării fazei Deszk A – tipul Gospodinci – Lengyel III181. În partea nord vestică a arealului de dezvoltare a viitoarei culturi Tiszapolgár, în Slovacia de est, în arealul culturii Csıszhalom182, urmând unui nivel aparŃinând neoliticului târziu cu ceramică pictată cu alb (grupul Oborin), numit şi grupul Csıszhalom-Oborin apare un nivel arheologic în care ceramica pictată dispare, acesta aparŃinând grupului Proto-Tiszapolgár la Zemplin, Lučky (nivelul B)183, Tibava (aşezare), Velké Raškovce184, Oborin185 şi Čičarovce186.

Debutul acestei faze intermediare sau orizont cum mai este numit, credem noi trebuie pus în legătură cu influenŃele şi legăturile puternice pe care acest areal le are cu cultura Lengyel. Nivelul Oborin II (considerat

173 Lazarovici 1983, p. 4; Iercoşan 2002, pp. 163-164. 174 Bognár-Kutzián 1972, p. 213; Luca 1999a, p. 16. 175 Bognár-Kutzián 1972, p. 213; Ignat 1973, p. 19. 176 Ibidem, pp. 212-213. 177 Ibidem. 178 Brukner 1974, pp. 114, 440-441. 179 Ibidem, pp. 117, 441. 180 Ibidem. 181 Ibidem. 182 Kutzian 1972, p. 213. 183 Šiška 1968, p. 156. 184 Idem 1969, pp. 418, 424; Brukner 1974, p. 114, n. 13; Lazarovici 1983, p. 6, n. 42. 185 Vizdal 1970, p. 228 (nivelul Oborin II). 186 Kaminská 2007, pp. 203-260.

Ceramică Proto-Tiszapolgár din Vojvodina. 1-2 Gospodinci-Parohija; 3-5 Gomolava; 6 Sirig-

Kamendin (după Brukner 1974, p. 499)


73

Proto-Tiszapolgár) este pus în legătură cu orizontul Topolčany-Szob187 sau Moravany188 din sud-vestul Slovaciei, în care se petrec fenomene similare cu cele din lumea est-slovacă189.

Ceramică Proto-Tiszapolgár de la Lučky (după Šiška 1969, abb. 2, 3, pp. 419, 421) Faza finală a neoliticului târziu din Câmpia Ungariei este marcată de apariŃia descoperirilor de tip Proto-

Tiszapolgár, care au puternice influenŃe de tradiŃie Tisza-Herpály-Csıszhalom190. Schimbările sunt perceptibile doar în forma vaselor şi decorul ceramicii (dispariŃia picturii şi înlocuirea acesteia cu butoni ascuŃiŃi şi toarte de aceeaşi formă, precum şi apariŃia de motive formate din alveolări de mici dimensiuni realizate prin impresiune şi puncte, trăsături ce vor deveni reprezentative pentru cultura Tiszapolgár)191.

Ceramică Proto-Tiszapolgár de la Herpály (după Kalicz-Raczky 1984, fig. 39, 40, pp. 124, 125)

187 Vizdal 1970, p. 228. 188 Pavuk 2004, p. 152, abb.4. 189 Šiška 1968, p. 157. 190 Kalicz-Raczky 1987a, p. 27; Kalicz-Raczky 1987b, p. 125. 191 Kalicz-Raczky 1987a, p. 27.


74

Conform stratigrafiei de la Bačka192 această perioadă este contemporană cu momentul Vinča D2. În Transilvania corespunde cu faza Proto-Tiszapolgár a culturii Salca-Herpály (nedefinită la acest moment) şi cu cea mai timpurie fază a culturilor Petreşti şi Ariuşd şi în Transdanubia cu faza fără pictură (faza III) a culturii Lengyel193. Perioada Vinča D, în regiunea Tisei, corespunde fazei finale a culturii Tisza şi cu perioada Proto-Tiszapolgár194. În literatura maghiară există opinii conform cărora începutul culturii Tiszapolgár poate fi corelat cu faza B a culturii aşa cum a fost definită de Bognár Kutzián195, deoarece faza A definită de aceeaşi autoare prezintă aceleaşi caracteristici cu orizontul Proto-Tiszapolgár de la Herpály, care este considerat a fi o fază a culturii Herpály196. După părerea noastră materialele publicate până acum de la Herpály (nivelul 5), ca aparŃinând orizontului Proto-Tiszapolgár, prezintă caracteristici clare Tiszapolgár, încercarea de a vedea o continuitate evidentă în evoluŃie, cu celelalte niveluri, fiind greu de susŃinut. Totodată trebuie să mai precizăm că, în situl de la Polgár-Csıszhalom, în locuirea de tip tell, nivelul IV, considerat contemporan cu nivelul 6/5 de la Herpály, este paralelizat şi cu faza Moravany sau Szob-Topolčany, precizându-se în mod clar că viaŃa pe tell-ul de la Polgár se sfârşeşte înainte de orizontul Proto-Tiszapolgár 197. Putem constata astfel un mic defazaj cronologic între cele două „şcoli istorigrafice” (cea slovacă şi cea maghiară), defazaj care poate fi un argument circumstanŃial pentru opinia noastră conform căreia materialele din nivelul 5 de la Herpály sunt mai târzii decât sunt considerate de autorii publicării.

Această existenŃă a numeroase aspecte şi grupe, mai ales în perioada timpurie a culturii (faza de formare) este sesizată şi pentru teritoriul României198. În Transilvania şi Crişana cercetările de la Iclod, Cluj, Zăuan, Suplacu de Barcău au definit grupe (aspecte) culturale ce preced cultura Tiszapolgár199, arealul dintre Cluj-Napoca şi Oradea, pe Someş, Nadăş, Crişul Repede şi Barcău cu epicentre în jurul MunŃilor Apuseni fiind considerat o puternică zonă genetică200 . În faza III-a a grupului cultural Iclod pictura cu alb şi negru dispare201, acest grup fiind considerat ca făcând parte din fondul ce va contribui la formarea culturii Tiszapolgár202. Acelaşi lucru se spune şi despre ultima fază a grupului Suplacul de Barcău203 grup relativ recent definit204, în aşezarea eponimă însă considerându-se că ultimele orizonturi sunt mai târzii decât cele din cultura Herpály, făcând parte dintr-o etapă ce face trecerea spre cultura Tiszapolgár205. Fondul neolitic târziu, cu elemente Lumea Nouă (prezente la Peştera DevenŃ206), Pişcolt etapă târzie207 şi Herpály208 va contribui la formarea culturii Tiszapolgár, considerându-se că această zonă este nucleul genetic al viitoarei culturi ce face subiectul acestor rânduri209.

În vestul Transilvaniei, descoperirile de la Dăbîca210, Gilău211 şi Dragu212 sunt socotite timpurii213 şi sunt explicate prin formarea lor locală în această zonă214.

192 Brukner 1974, pp. 114, 440-441. 193 Ibidem. 194 Horváth 1987, p. 46. 195 Kalicz-Raczky 1987b, p. 125. 196 Kalicz 1993, p. 308. 197 Raczky et alii 2007, p. 64. 198 Lazarovici 1983, p. 4. 199 Ibidem, p. 6. 200 Ibidem, p. 11. 201 Ibidem; Iercoşan 2002, p. 166. 202 Lazarovici 1977, p. 227; după părerea noastră la acest moment este dificil de confirmat o această teorie. 203 Iercoşan 2002, p. 166. 204 Ignat 1998. 205 Ignat 1977, p. 18; Lazarovici 1983, p. 6. 206 Vlasa 1961, pp. 19-20, 22; Lazarovici 1983, p. 7; Iercoşan 2002, p. 166. 207 Lazarovici 1983, p. 7, Iercoşan 2002, p. 166. 208 Numite pentru România cultura Salca-Herpály - vezi Luca 2001b, pp. 28-29, Herpály-Salca – vezi Lazarovici 1983, p. 7 sau Herpály de tip Salca – vezi Iercoşan 2002, p. 166. 209 Iercoşan 2002, p. 166. 210 Vlassa 1969. 211 Kalmar 1980; 1981; 1982. 212 Idem 1984. 213 Vezi supra n. 33-35. 214 Lazarovici 1983, p. 7; vezi supra n. 25 ; deasemenea considerăm că este greu de susŃinut dezvoltarea locală a acestor comunităŃi.


75

În nordul Banatului, în cadrul grupului BucovăŃ III apar şi unele elemente timpurii Tiszapolgar, de tip toarte cioc, la BucovăŃ (faza III b)215, Dragomireşti216, Sacoşul Mare Balta Sărată217, Măureni, MoşniŃa, Sînicolau Mare218, elemente timpurii Tiszapolgár apărând şi la Jupa219. Culoarul Timişului este privit ca o zonă de geneză pentru cultura Tiszapolgár, cu elemente timpurii în partea superioară a culoarului şi în aşezări evoluate, cum ar fi cea de la Valea Timişului220. Materialele de la Uivar-Gomilă sunt deasemenea foarte importante (parte din ele), având bune analogii cu materiale de la Hódmezıvásárhely-Gorsza, din faza B şi A a acestui sit221

Cele mai timpurii manifestări Tiszapolgár, ce ar putea fi numite Proto-Tiszapolgár, sunt considerate a avea două zone distincte de formare: zona nord-transilvăneană şi vestică axată pe râurile Someş şi Crişuri, la orizont Suplacul de Barcău – Iclod final – Dragu – Sacoşul Mare222, în care elementele din câmpia Tisei pătrund mai rapid şi o arie sudică, bănăŃeană în care elementele ce vin dinspre Ungaria pătrund mult mai greu, fiind contemporane la momentul genezei culturii Tiszapolgar cu faza Vinča D2

223. Opinii mai recente consideră încă o problemă nerezolvată chestiunea genezei acestei civilizaŃii, despre care consideră că „apare brusc, gata formată”, subliniind însă încă o dată însă importanŃa fondului neolitic târziu la naşterea acestui fenomen cultural224

Ca şi o concluzie vis-a-vis de acest orizont, trebuie să remarcăm faptul că la un moment considerat sincron cu Vinča D2 în bazinul carpatic se produce o schimbare, o modificare în toate grupele culturale sau culturile neolitice târzii. Cu excepŃia zonei intracarpatice, transilvănene, toate celelalte manifestări culturale, caracterizate prin ceramica pictată, încep să renunŃe la această modalitate de decorare a vaselor (în Transdanubia acest fenomen se petrece în cadrul fazei Lengyel III, în Slovacia de vest la momentul fazei sau grupei Brodžany-Nitra a culturii Lengyel, iar în câmpia Tisei o dată cu orizontul Proto-Tiszapolgár). Este clar că legăturile între lumea neolitică târzie din câmpia Tisei şi estul Slovaciei, pe de-o parte şi cea din Transdanubia şi vestul Slovaciei pe de altă parte sunt puternice.

Primele elemente, pe lângă formele de vase cu picior gol de dinăuntru, atât de tipice celor două „areale” de care vorbeam (dar mai ales culturii Lengyel I), sunt toartele de tip cap de bufniŃă, ce apar pe materialele descoperite la Santovka, aşezare plasată la periferia estică a culturii Lengyel şi care prezintă elemente comune cu cultura Tisza225. Datarea acestei faze Santovka este considerată la momentul de „trecere” dintre Lengyel I şi Lengyel II, contemporană cu faza Falkenstein din estul Austriei, cu faza Herpály II, cu etapa Čičarovce în sud-estul Slovaciei226. La un moment imediat anterior sunt formele de vase prezente în situl de la Aszód227. De asemenea trebuie luată în discuŃie problematica perforaŃiilor ce apar în picioarele vaselor goale pe dinăuntru. Cele mai timpurii elemente de acest gen apar în cultura Sopot, fazele II final şi III228, fiind considerată una din formele caracteristice ale ceramicii fine229. Conform cronologiei stabilite de Dimitrijević, Sopot II=Vinča C, iar Sopot III=Vinča D1-D2

230. Opinii mai noi nu modifică în mod esenŃial această problemă, chiar dacă plasarea fazei III a culturii Sopot într-un cadru cronologic ferm creează încă probleme231. Ce este însă clar este faptul că

215 Ibidem, p. 8; Lazarovici et alii. 1983-1984, p. 21. 216 Idem 1975, p. 10 217 Gumă-Petrovszky 1979, p. 103 (materialele de aici considerate ca având analogii la Szentpetérszeg, în Ungaria – vezi Bognár-Kutzián 1972, 84, pl. LXX); Radu 2002, p. 190. 218 Lazarovici 1979, pp. 170-171, n.17. 219 Luca 1993, p. 27 220 Ibidem, p. 28. 221 Horváth 1987, fig. 10, 17, 19, 23. 222 Lazarovici et alii. 1983-1984, p. 21. 223 Ibidem, p. 29. 224 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 248. 225 Pavuk 1981, p. 293, fig. 9/1, 5, 6; Idem 1994, p. 172, Abb.3/6,10. 226 Idem 2000, p. 18, tab. 1. 227 Kalicz 1985, p. 120, Abb. 10/1,3,4; Abb. 36/7; Abb. 37/3-6; p. 105: situl are două faze de evoluŃie şi este încadrat în faza Lengyel I, contemporan cu Svodin şi Zengıvárkony; este considerat că face parte din grupa estică a culturii Lengyel şi că aici se resimt influenŃe puternice din lumea Tisza. 228 Dimitrijević 1969, pl. XIV/10 (Otok, orizontul C-2, ce corespunde fazei II final: vezi p. 56), pl. XV/9 (Vinkovci-Sopot, mormînt), p. XVII/12, 13 (Bapska, importuri în orizontul Vinča B); Brukner 1969, p. 65, Abb. 2/3 (Bapska, locuinŃa 1B). 229 Škrivanko 1999, p. 18. 230 Dimitrijević 1969, p. 64. 231 Kalicz et alii 2007, p. 30.


76

etapa Sopot II e considerată contemporană cu perioada în care aşezarea de la Aszód funcŃionează232, ceea ce duce la crearea unui sincronism cronologic Sopot II=Lengyel I. Indiferent însă cum sunt discutate sau analizate legăturile cronologice relative ale fazei a III-a a culturii Sopot, este clar că la finalul fazei a II-a a acestei culturi (moment ce se poate paraleliza cu Vinča C2) apar primele picioare de vas, goale pe dinăuntru ce prezintă perforaŃii ovale, din spaŃiul bazinului carpatic233. Şi cea din ultimă remarcă pe care o facem este cea referitoare la elementele din grupa Gorzsa, cu specia numită Buckelkeramik234 ce apare în mod clar asociată cu marfă tipică Tisza începând din nivelul Vc de la Gorzsa235.

(conform stratigrafiei publicate de F. Horváth în 1982), acest tip de ceramică fiind tipic pentru necropola aparŃinând fazei B din acest sit, care este pusă în legătură cu începutul fazei Proto-Tiszapolgár236, momentul reprezentativ pentru acest orizont fiind considerat cel aparŃinând fazei A al nivelului V de la Gorzsa237.

Am punctat aceste elemente caracteristice ale culturii materiale pentru a evidenŃia, la rândul nostru, puternicele legături pe care le are cultura Tiszapolgár cu fondul neolitic târziu. Aşa cum precizam şi la începutul acestui capitol geneza acestei culturi este urmarea unui proces de sinteză, dar în acelaşi timp şi al unor legături economice şi culturale puternice între diferitele civilizaŃii din spaŃiul în care se va dezvolta această cultură, fiecare dintre ele aducându-şi un aport substanŃial (considerăm exemplul sitului de la Polgár-Csıszhalom ca unul extrem de sugestiv pentru puternicele relaŃii, în primul rând economice, existente la momentul neoliticului târziu între diferite civilizaŃii). Este greu de stabilit la acest moment care dintre aceste culturi (şi/sau zonă geografică) are rolul predominant. De asemenea este greu de răspuns la o întrebare firească: ce anume determină acest proces de „uniformizare” în cultura materială şi ce anume determină modificările survenite la sfârşitul neoliticului târziu, în arealul bazinului carpatic?

Unul dintre răspunsurile probabile este apariŃia unei noi tehnologii, a unei noi îndeletniciri: metalurgia cuprului. Dar acest răspuns este, credem noi, doar unul parŃial, pentru că modificările survenite sunt mult mai profunde decât cele ce ar fi fost generate de apariŃia unei noi materii prime pentru unelte şi arme, cum era cuprul ca rezultat al activităŃilor metalurgice. Oricum este aproape imposibil de crezut că un procentaj atât de mare al populaŃiei a fost implicat în activităŃile specifice metalurgiei cuprului, ca să poată determina o schimbare atât de

232 Kalicz 1985, p. 105. 233 Un vas ce prezintă perforaŃii triunghiulare în piciorul gol pe dinăuntru apare şi la Iclod în cimitirul B (faza II-III a grupului Iclod). 234 Gazdapusztai 1969. 235 Horváth 1982, fig. 14-15. 236 Horváth 1987, p. 41. 237 Ibidem, p. 42.

Ceramică din faza Gorzsa B (m. 28, 29) aparŃinând începutului etapei Proto-Tiszapolgár (după Horváth

1987, fig. 10, 17)

Ceramică aparŃinând fazei Gorzsa A faza Proto-Tiszapolgár (după Horváth 1987, fig. 8)


77

radicală. Rămân alte două variante, care ar fi putut să ducă la acest gen de rezultat: un aport extern de populaŃie (migraŃie) sau o schimbare climatică puternică. Prima variantă nu este susŃinută de datele arheologice, iar cea de-a doua este afirmată238, considerându-se că la mijlocul mileniului al V-lea B.C. climatul bazinului carpatic se modifică semnificativ, climatul de tip atlantic (sau faza molidului cu alun şi stejăriş mixt239) favorabil cultivării plantelor este înlocuit de de un climat de tip subboreal (sau faza de carpen240), mai rece241 şi mai secetos, partea estică a Ungariei actuale, câmpia Tisei, fiind mult mai afectată decât Transdanubia242. Analize palinologice şi de resturi de cărbune de lemn din munŃii Gutîiului au relevat la momentul evouŃiei culturii Tiszapolgár o schimbare de vegetaŃie prin atingerea unui vârf în valorile polenului de fag243. Aceste date pot fi explicaŃia pentru faptul că schimbările de la începutul epocii cuprului sunt mult mai evidente în câmpia Tisei decât în Transilvania sau Transdanubia (regiuni împădurite). Corelarea datelor de cronologie absolută obŃinute de cercetătorii maghiari pentru cultura studiată de noi (includem aici şi orizontul Proto-Tiszapolgár), ce oferă ca timp de evoluŃie perioada 4570-3760 cal BC, cu date privind paleoclimatul din perioada de evoluŃie şi dezvoltare a complexului cultural Bubanj-SălcuŃa-Krivodol duce la concluzii legate în primul rând de dispariŃia complexului Kodjadermen-GumelniŃa-Karanovo VI, accentuându-se încă o dată faptul că în partea centrală a bazinului carpatic motivul abandonării aşezărilor de tip tell este mult mai greu sesizabil (din punct de vedere al schimbării climatice)244. Cercetările pluridisciplinare întreprinse în situl de la Uivar-Gomilă au dus la concluzia că această aşezare ar fi devenit inutilă în cazul creşterii semnificative a nivelului apei freatice sau în cazul unor inundaŃii, specificându-se totodată că nu fost identificat nici un element care ar fi putut indica vreo schimbare în sens negativ a factorilor de mediu, care ar putea explica abandonarea tell-ului în perioada timpurie a epocii cuprului245.

III. 3 AREALUL CULTURII

Aria de dezvoltare a acestei culturi cuprinde partea răsăriteană a Ungariei, la est de Tisa, estul Slovaciei, cu influenŃe în Polonia Mică246, nordul Serbiei, iar din România ocupă Banatul, Crişana, Sălajul, Sătmarul, sud-vestul Maramureşului şi mare parte din Transilvania de vest247, existând opinii ce semnalează prezenŃa acestei culturi şi în Ucraina subcarpatică248. În teritoriul românesc răspândirea culturii s-a făcut pe bazinele râurilor Someş, Crişuri, Mureş inferior, Timiş şi Bega, observându-se îndesirea punctelor cu descoperiri aparŃinând acestei culturi spre câmpia Tisei249. Zonele în care nu apare sunt: zona dunăreană unde dăinuieşte cultura Vinča faza D şi câmpia Transilvaniei unde este arealul de dezvoltare al culturii Petreşti250.

III. 4 EVOLUłIA În cadrul dezvoltării acestei culturi s-a considerat că ar avea două faze de evoluŃie (A şi B)251, prima fiind considerată o fază timpurie, în care populaŃiile nu mai folosesc aşezările de tip tell (Pusztaföldvár, Darvas, Tibava, cu excepŃia locuirii de la Crna Bara) şi separă cimitirele de aşezări (Deszk, Tibava)252, fază care ar putea fi separată în două orizonturi, primul A1 prezentând multe caracteristici din fondul neolitic anterior, la Darvas, Derecske-Bikásdőlı, Szentpéterszeg, mormintele 1 şi 2 de la Deszk A, începutul tell-ului de la Crna Bara şi

238 Todorova 1989, pp. 25-28. 239 Cârciumaru 1996, pp. 9-24. 240 Ibidem. 241 Horváth-Virág 2003, p. 125; Siklódi 1982-1983, p. 31 (autorul aduce ca argumente în plus răspândirea speciilor de mici mamifere, în special a şoarecilor de apă, ce indică o climă mai rece şi mai uscată pentru începutul eneoliticului). 242 Banffy 1994, p. 293; o părere similară întâlnim şi în literatura română în Iercoşan 2002, p. 384, în PostfaŃa lucrării, despre care aflăm cu surprindere din Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 547 că este semnată de C. Virag (???) lucru nemenŃionat niciunde în lucrarea din care respectiva PostfaŃă face parte. 243 Feurdean-Astaloş 2005, p. 65. 244 Radu 2003, pp. 163-164. 245 Kadereit et alii 2006, pp. 42-43. 246 Kamieńska-Kozlowski 1970, pp. 119-121. 247 Bognár-Kutzián 1972, p. 160 (Harta 2); Lazarovici 1983, pp. 3-4; Iercoşan 2002, p. 10. 248 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 250. 249 Lazarovici 1983, fig. 10; Luca 1993, p. 28. 250 Luca 1993, p. 28. 251 Bognár-Kutzián 1972, p. 189; Iercoşan 2002, p. 171. 252 Bognár-Kutzián 1972, p. 190.


78

probabil cele mai timpurii niveluri de locuire de la Tibava, Oborin şi Senta-Bátka şi cel de-al doilea A2, în care elementele neolitice dispar la Pusztaföldvár, mormintele 3-13 de la Deszk A, nivelurile 3-4 de la Crna Bara, mormintele 11, 16, 17, 20-25/56 de la Tibava253; cea de-a doua fază de evoluŃie (B) fiind considerată clasică, prezentând toate elementele caracteristice acestei culturi, unde tradiŃiile neolitice târzii nu mai sunt regăsite.

O altă opinie privind evoluŃia acestei culturi este cea enunŃată de cercetătorul Gheorghe Lazarovici, care consideră că această cultură are trei faze: timpurie, mijlocie şi târzie254, numite şi faza A (etapă de formare ce păstrează şi elemente din fondul neolitic târziu ce contribuie la formarea culturii), faza B (clasică, cu toate elementele caracteristice acestei culturi) şi o fază finală cu elemente ale culturii Bodrogkeresztúr255. În cazul acestei ultime faze există opinii conform cărora această etapă este de fapt, un moment de tranziŃie de la Tiszapolgár la Bodrogkeresztúr şi este încorporată firesc în cadrul evoluŃiei ultimei culturi256 sau păreri conform cărora această perioadă de tranziŃie nu constituie de fapt o fază, în sensul propriu al cuvântului, ci o dovadă a mixturii între elementele celor două culturi257. Primul punct de vedere ni se pare a fi cel veridic, în sensul în care dacă acceptăm încorporarea în cadrul culturii Tiszapolgár a fazei formative, cu elemente din fondul neolitic târziu, atunci, urmând aceleaşi principii, şi faza formativă a culturii Bodrogkeresztúr din fondul Tiszapolgár trebuie să aparŃină celei de-a doua culturi (ne referim la a doua cultură din punct de vedere cronologic).

O a treia opinie aparŃine, ca şi prima, bibliografiei maghiare. Săpăturile efectuate în situl de la Berettyóújfalu-Herpály au determinat că, pe baza analizei materialului arheologic (în special ceramica) din nivelul 5 al sitului de aici, orizontul Proto-Tiszapolgár este o faza organică a grupului Herpály (faza IV) şi că analogiile dintre materialele respective şi materialele considerate de Bognár-Kutzián ca fiind aparŃinătoare fazei A (conform definiŃiei respectivei autoare) sunt de fapt aparŃinătoare orizontului Proto-Tiszapolgár, cultura Tiszapolgár începând de fapt o dată cu debutul fazei B aşa cum a fost definită de respectiva autoare258. O nuanŃare a ideilor oferite de cercetătorii maghiari este cea oferită de Ferenc Horváth, care consideră că materialele de la Gorzsa fazele B şi A au analogii strânse cu materialele de la Tápé Lebı A, cele de la Deszk-Ordos au bune legături tipologice cu faza Gorzsa B; materialele de la Deszk-Vénó, împreună cu cele de la Deszk A, Darvas, Derecske-Bikásdőlı, Szentpéterszeg, Hódmezıvásárhely-Krétasziget şi Bélmegyer şi partea a doua a grupului Gorzsa (faza Deszk) formează un grup de descoperiri de tip Tiszapolgár A1, ce prezintă strânse legături cu neoliticul târziu şi care poate fi numit Proto-Tiszapolgár259.

Opiniile privind acest subiect din literatura slovacă prezintă evoluŃia culturii în două momente: faza Proto-Tiszapolgá şi cultura Tiszapolgár propriu zisă, ca şi fază a complexului cultural Polgár (faza III) ce are indicate două subetape (IIIa şi IIIb ce corespund celor două orizonturi), dar nefiind exprimată în mod explicit o separaŃie pe faze a acestei culturi260, decât pe baza celor două faze (momente) ale necropolei de la Tibava261; astfel la acest orizont cronologic sunt văzute mai multe orizonturi cronologice, primul (A) corespunzând neoliticului târziu cu ceramică pictată cu alb de tip Oborin, cel de-al doilea (B) este separat în două momente (B1 şi B2) ce corespund fazelor timpurii şi târzii a culturii Tiszapolgár şi cel de-al treilea orizont (C) ce corespunde primei faze a culturii Bodrogkeresztúr (fază ce corespunde etapei a doua, târzie, a necropolei de la Basatanya)262. Remarcăm astfel şi în acest caz o inconsecvenŃă în ceea ce priveşte evoluŃia acestei culturi, etapa corespunzătoare orizontului Proto-Tiszapolgár nefiind inclusă în acest cadru cronologic decât indirect, deoarece în cazul studiului din 1964 al lui Šiška este pentru singura dată când materialele din aşezarea de la Tibava (considerată Proto-Tiszapolgár) este pusă în legătură cu etapa timpurie a necropolei de aici, fapt care ar

253 Ibidem, p. 193. 254 Lazarovici 1975, p. 10; Idem 1983, pp. 8-13. 255 Maxim 1999, p. 124. 256 Luca 1999b, pp. 42, 48; Iercoşan 2002, p. 172, autorul considerând că finalul culturii Tiszapolgar este marcat de apariŃia oalelor cu două torŃi pe buză. 257 Bognár-Kutzián 1972, p. 195-196. Autoarea consideră de exemplu, că la Deva-Ciangăi apar vase Tiszapolgar împreună cu vase Bodrogkeresztur, vezi op. cit., p. 112. 258 Kalicz-Raczky 1984, p. 133. 259 Horváth 1986, p. 93. 260 Šiška 1968, pp. 162-164. 261 Šiška 1964, p. 352. 262 Ibidem, pp. 355-356.


79

determina paralelizarea fazei timpurii a necropolei de la Tibava cu etapa Proto-Tiszapolgár; efectul imediat al acestei situaŃii este încorporarea fazei prime a culturii Tiszapolgár în orizontul Proto-Tiszapolgár sau invers (!).

Astfel putem constata că opiniile sunt relativ numeroase, uşor divergente, remarcându-se uneori şi prin inconsecvenŃă. Mergând pe principiul strict denominativ, etapa Proto-Tiszapolgár şi cultura Tiszapolgár sunt două concepte diferite. Având însă în vedere principiul strict al evoluŃiei acestui tip de cultură arheologică, orizontul Proto-Tiszapolgár este momentul în care începe transformarea lumii neolitice târzii în ceea ce se poate numi epocă a cuprului, şi atunci acest orizont este o fază a culturii Tiszapolgár. O mare problemă rămâne însă diferenŃierea acestei etape (orizont), de ceea ce Bognár-Kutzián consideră a fi faza A a acestei culturi. Dacă luăm în calcul materialele publicate din situl de la Herpály şi le considerăm Proto-Tiszapolgár atunci într-adevăr Tiszapolgár A=Proto-Tiszapolgár (spunem acest lucru având în vedere materialele publicate de Bognár-Kutzián 1972 şi Iercoşan 2002 ca şi aparŃinând fazei A)263. Totodată, trebuie să recunoaştem că, personal, ne este greu să sesizăm o continuitate atât de clară, ca cea enunŃată de autorii cercetării din acest sit şi de aceea considerăm că aceste materiale aparŃin unei culturi Tiszapolgár deja formată.

Dacă luăm în considerare exemplul oferit de materialele din situl de la Gorzsa din nivelurile C, B şi A putem constata o continuitate mult mai clară în ceea ce priveşte anumite categorii ale ceramicii, forme de vase din necropola ce reprezintă faza B264, având analogii extrem de bune cu vase din necropola de la Tápé Lebı A265. Faza A de la Gorsza considerată ca aparŃinând orizontului Proto-Tiszapolgár are caracteristici comune cu nivelurile anterioare, dar prezintă şi elemente Tiszapolgár266, putând fi considerată într-adevăr o etapă tranzitorie între lumea neolitică târzie şi cultura ce face obiectul analizei noastre. Astfel, considerăm că sistemul de evoluŃie propus de Bognár-Kutzián cu două faze (A şi B), este cel mai eficient la acest moment; de asemenea cele două etape A1 şi A2 trebuie menŃinute, prima reprezentând în fapt exact orizontul Proto-Tiszapolgár, care, credem noi este la acest moment mai mult ipotetic, având nevoie de revizuiri serioase267, şi în mod cert de noi cercetări sistematice care să fie dublate şi de date ale cronologiei absolute. III. 5 STRATIGRAFIA RelaŃiile stratigrafice ale culturii Tiszapolgár se pot stabili cu neoliticul târziu, la nivelul fazei A prin succesiune stratigrafică la Bodrogzsadány-Templodomb268, Herpály-halom269, Crna-Bara270, Tápé Lebı şi Zsáko-Várdomb271 în Ungaria, la Gomolava, suprapunând un nivel ce aparŃine începutului fazei D2

272, iar în România la

Bocşa273, Crasna (?)274 , Oradea, Vadu Crişului-Peştera DevenŃului nr. 1, şi probabil la Apa-Hrebeneaga, Arad-Uzina de apă, probabil TauŃ275, Crişeni, Dud-Valea Lugojului, RăstolŃu Mare-Capu Dealului, Şofronea276, la

263 Conform descrierii oferite de Iercoşan 2002, ceramica fazei A este caracterizată de o ornamentaŃie foarte săracă, ce se reduce la toarte-cioc perforate sau semiperfoarate, butoni simpli şi perforaŃii. 264 Horváth 1986, pl. IV/ 1,2. 265 Bognár-Kutzián 1972, pl. LXV/4, 10. 266 Vezi Horváth 1982, fig. 16/2-4. 267 Materialele de la Sirig şi Gospodjinci (din păcate nepublicate într-o proporŃie covârşitoare) rămân extrem de importante din acest punct de vedere, în primul rând pentru că sunt situri uni-stratificate, fapt ce exclude posibilitatea vreunui amestec de materiale 268 Bognár-Kutzián 1972, p. 183. Aici în nivelul neolitic târziu, ce conŃine materiale ale culturii Csıszhalom şi Bükk, au apărut ca şi descoperiri izolate fragmente ceramice aparŃinând culturii Tiszapolgár. 269 Ibidem, p. 184; ulterior aceste materiale au fost considerate Proto-Tiszapolgár. 270 Ibidem, p. 185. 271 Ibidem, p. 184. 272 Brukner 1980-1981, p. 25. 273 Iercoşan 2002, p. 173, n.115. 274 Iercoşan 2002, p. 173, n. 116; sursa citată de autor Lakó 1981, pp. 50-51 face menŃiuni referitoare la urmele a şase locuinŃe identificate aici şi a unei gropi, nefăcând însă nici o referire la existenŃa a mai multor niveluri de locuire aici, indicând doar că această aşezare se încadrează în cultura Tisa, faza târzie. 275 Lazarovici 1983, p. 11; autorul consideră că eventualitatea reprezentării grafice greşite a formelor de către autorul descoperirilor (vezi Pădureanu 1978) duce la existenŃa aici a două niveluri, cel inferior fiind neolitic. 276 Iercoşan 2002, pp. 173-174, n. 122 (toate cele 11 situri aflate în această discuŃie sunt cercetate prin metode perieghetice fapt ce nu poate să indice o legătură stratigrafică evidentă).


80

BucovăŃ277, Iclod278, ParŃa279, Corneşti-Iugosloveni280, Uivar-Gomilă (legături cu faza C a culturii Vinča)281, Cerişor-Peştera Cauce282, Panic-Pepenărie283 şi Zalău-Valea MîŃii284. Descoperiri ce aparŃin fazei B a culturii Tiszapolgár şi suprapun descoperiri neolitice târzii, evidenŃiind un hiatus au fost descoperite la Tiszapolgár-Basatanya, Kisköre şi la Tápé Lebı (situl A) (?)285 pe teritoriul maghiar şi la Carei-Cozard286, Dumbrava287, Oradea-Salca (ambele situri)288, Giurtelecu Şimleului-Coasta lui Damian289 şi Peştiş290. Materiale ce nu pot fi încadrate din punct de vedere cronologic în cultura Tiszapolgár, dar care aparŃin în mod cert acestei civilizaŃii şi care apar în situri ce conŃin materiale neolitice târzii sunt la Foeni-Cimitirul Ortodox291, Hodoni-Pocioroane292, Timişoara-Freidorf293, HăŃăgel-Gostat294 şi Pericei-Keller-tag295.

Aceste relaŃii stratigrafice directe pot fi completate şi prin cazurile de relaŃie corografică, în care aşezările din cele două perioade, sunt plasate aproape una de alta, fapt deja semnalat pentru zona Careiului şi a văii inferioare a Crasnei296.

Alte relaŃii stratigrafice directe ale culturii Tiszapolgar se pot stabili cu cultura Bodrogkeresztúr, în Ungaria la Basatanya, Hódmezıvásárhely-Kotacpart, Senta-Bátka, Székely-Zıldtelek, Paszab-Hordozódülı, Szerenes-Hajdúrét, Kisvarda-Darusziget297, iar pe teritoriul României, sesizate la Ciumeşti298, Oradea-Salca299, Sântana-Holumb300, Pecica-ŞanŃul Mare, Cheile Turzii-Peştera Ungurească301, Berea-Cigány Rét, Cerişor-Peştera Cauce302 şi, eventual, la Deva-Ciangăi.

III.6 SFÂRŞITUL CULTURII TISZAPOLGÁR ŞI PROBLEMA GRUPULUI DECEA MUREŞULUI ÎN TRANSILVANIA

Sfârşitul Tiszapolgár este pus în legătură cu transformarea acestei civilizaŃii, ca rezultat al influenŃelor grupului Tiszaug303 (plasat într-un orizont târziu în cadrul culturii Tiszapolgár) şi contactului cu lumea SălcuŃa (fapt demonstrat de descoperirile de la Slatina Timiş, Băile Herculane-Peştera HoŃilor şi Ostrovu Corbului304 şi

277 Lazarovici 1979, pp. 143, 170; Iercoşan 2002, p. 174. 278 Maxim 1999, p. 164, nr. cat. 509 (este vorba de un sit cu mai multe niveluri de locuire, primul aparŃinând culturii Stačevo-Criş, al doilea aparŃinând grupului Gilău, iar al treilea culturii Tiszapolgár); Iercoşan 2002, p. 174. 279 Lazarovici et alii 1985, pp. 13-14, 44; Iercoşan 2002, p. 174. 280 Lazarovici 1983, p. 9. În acest caz materialele Tiszapolgar suprapun un nivel Vinča C/D, în care o serie din elementele nivelurilor inferioare se transmit celui superior. 281 Schier-Draşovean 2004, p.146. 282 În acest caz, nivelul Tiszapolgár (numerotat cu cifra IV) suprapune un nivel aparŃinând culturii Petreşti, faza A (nivelul III) – vezi Luca et alii 2004. 283 Maxim 1999, p. 173, nr. cat. 714; Iercşan 2002, p. 67. 284 Maxim 1999, p. 194, nr. cat. 1142; BăcueŃ-Crişan – BăcueŃ-Crişan 2003, p. 13, nr. cat. 7; p. 17. 285 Bognár-Kutzián 1972, p. 185, trebuie să ne exprimăm rezervele referitoare la încadrarea materialelor de aici în faza B a culturii, luând în calcul materialele publicate de autoare la pl. LXV. 286 Iercoşan 2002, p. 174. 287 Iercoşan 1992-1993, p. 79; Idem 2002, p. 174. 288 Ignat 1977, pp. 15-16; 289 Bejinariu-Sana 2000, nr. cat. 59. 290 Ignat 1973, p. 12; Idem 1974, pp. 121-122; Luca 2001b, p. 42, Iercoşan 2002, p. 174. 291 InformaŃie amabilă dr. Florin Draşovean; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 20. 292 Draşovean-Munteanu-łeicu 1996, pp. 10-12; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 23; Luca 2006, p. 134, nr. cat. 289. 1a 293 Kalmar 1984a, p. 394, nr. cat. 40b. 294 Maxim 1999, p. 163, nr. cat. 487. 295 Maxim 1999, p. 174, nr. cat. 731; Iercoşan 2002, pp. 69-70. 296 Iercoşan 2004, p. 174, n.132. 297 Bognár -Kutzián 1972, pp. 186-187. 298 Kacsó 1969, pp. 52-53. 299 Ibidem. 300 Dumitraşcu 1975, pp. 28-29; Iercoşan 2004, p. 174. 301 Maxim 1999, p. 149, nr. cat. 241. 302 Aici e vorba de un orizont al toartelor pastilate, orizont considerat de autori ca şi faza Bodrogkeresztúr III. 303 Bognár -Kutzián 1972, pp. 176-178. 304 Lazarovici 1983, p. 12.


81

Cuptoare-Sfogea305) ce cunoaşte un fenomen de expansiune spre nord-nord-vest306, în manifestarea culturală cunoscută sub numele de cultura Bodrogkeresztúr. Sunt menŃionate de asemenea şi puternice influenŃe sudice (legate în mod special de anumite tehnici de ornamentare a unor fragmente ceramice de la Pecica-Forgaci şi Deva-Ciangăi) venind din situri de pe teritoriul actual al Albaniei307.

Legăturile genetice extrem de puternice ale culturii Bogrogkereseztúr cu civilizaŃia Tiszapolgár a făcut ca unele „şcoli” de arheologie să le considere ca două faze distincte de dezvoltare ale aceleiaşi culturi308.

Totodată această legătură puternică între cele două culturi face ca faza tranzitorie, definită pe baza descoperirilor de la Tiszavalk, Pustaistvanhaza, Szentes, Tiszakeszi, Hajduszobolo, Tiszadob, Magyarhormog şi Polgár, în care mediul Tiszapolgár se transformă în ceea ce este considerat cultura Bodrogkeresztúr, să fie arondată uneia sau alteia dintre cele două culturi309.

La momentul acestei faze de tranziŃie sunt constatate pentru prima dată pătrunderi ale unor elemente stepice în lumea bazinului carpatic. Aceste elemente sunt cunoscute în istoriografia românească sub termenul de grupul Decea Mureşului ce are ca şi staŃiune eponimă situl arheologic situat în apropierea oraşului Aiud, judeŃul Alba. Acesta este reprezentat de o necropolă plană de inhumaŃie, descoperită în anul 1912, cu ocazia exploatării dintr-o carieră de piatră. Cercetările arheologice sistematice duc la descoperirea a 15 morminte şi a resturilor a încă 4310. Mormintele sunt individuale cu excepŃia mormântului 15. Orientarea defuncŃilor este sud-vest/nord-est cu excepŃia m. 13 ce are orientarea nord-est7sud-vest. Gambele defuncŃilor sunt flexate spre stânga sau spre dreapta (în şapte cazuri la stânga şi şase la dreapta), fapt considerat intenŃionat deoarece în arcul creat de piciorul îndoit s-au plasat piese de inventar funerar311, acesta remarcându-se prin caracterul său unitar: în 10 morminte a fost depus câte un vas (rar două), fiind vorba de boluri, străchini ornamentate, atunci când este cazul cu impresiuni circulare; o apariŃie importantă sunt cingătorile împodobite cu mărgele discoidale confecŃionate din cochilii de Unio, în două cazuri mărgelele sunt din cupru, de formă cilindrică, unul din aceşti doi defuncŃi purtând şi un colier de cupru; armele constau din cuŃite lungi de silex, cel din m.12 având lungimea de 22,5 cm; alte piese de piatră sunt două măciuci formate din patru protuberanŃe, confecŃionate dintr-o rocă granitică (una în m.12, a două fiind descoperire fortuită, împreună cu un topor cu braŃe în cruce312). Piesa de acest gen din m.12 indică purtarea sa în mâna dreaptă. O altă serie de piese din aceste morminte sunt acele de cupru, prezente în sectorul nordic al necropolei (m. 10-15), cel mai scurt având lungimea de 35 mm, iar cel mai mare de 110 mm (această piesă este considerată şi sulă313. În fiecare mormânt se poate semnala prezenŃa ocrului. Interpretările iniŃiale diverse ale acestei necropole au două tendinŃe: prima vede aceste vestigii ca o manifestare a unei migraŃii nord-pontice, iar cea de-a doua o atribuie unei grupe culturale Bodrogkersztúr sau post-Bodrogkersztúr. Ulterior se consideră că este o manifestare mixtă ce aduce împreună elemente estice şi elemente eneolitice locale, singura problemă fiind atribuirea culturală a acestor elemente locale: Bodrogkeresztúr sau Tiszapolgár?

Caracterul estic al defuncŃilor de la Decea Mureşului este dat de analogiile în ceea ce priveşte ritul şi ritualul funerar cu necropola de la Mariupol314, cu singura diferenŃă că, în cazul cimitirului de la Mariupol, datat în neoliticul târziu al zonei315, defuncŃii erau plasaŃi întinşi, poziŃia dorsală cu membrele inferioare flexate fiind caracteristică civilizaŃiei Srednîi Stog, necropola de la Lohansk prezentând aceeaşi dispunere a scheletelor ca la Decea Mureşului316. PrezenŃa ocrului de asemenea nu este o noutate în Ucraina, acesta apărând din neolitic, chiar

305 Idem 1981; Luca 1999b, p. 42. 306 Luca 1999b, p. 42. 307 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 268. 308 Rusu 1971, pp. 77-82 (faze ale culturii Tisa); Pavuk-Šiška 1981, p. 54 (faze ale culturii Polgár); Tasic 1979, pp. 55-86 (tratează cele două culturi ca şi componente ale aceluiaşi complex cultural, făcând trimiteri directe spre sistemul slovac; Tasic 1995, pp. 20-24 nu schimbă cu nimic textul din 1979, cu excepŃia menŃiunii referitoare la părerea din 1979) . 309 Lazarovici 1979, p. 171 (consideră că această etapă tranzitorie ar reprezenta faza târzie a culturii Tiszapolgár, a treia, aici intrând materialele de la Cenad, Corneşti, Beşenova); Luca 1999, p. 48 (include această fază în cadrul culturii Bodrogkeresztúr, ca şi primă fază, ulterior în Luca et alii 2004 această fază e numită în mod explicit Bodrogkeresztúr I). 310 Kovács 1933 (autorul nu menŃionează nimic despre cele 4 resturi de morminte); OpriŃescu 1978, p. 87. 311 Ibidem, p. 88. 312 Ibidem. 313 Ibidem, p. 89. 314 Roman 1973, p. 65. 315 OpriŃescu 1978, p. 91. 316 Ibidem, p. 92.


82

şi în necropolele Srednîi Stog, nefiind însă un element constant317; ocrul apare şi la Basatanya în câteva morminte (două Tiszapolgár şi şase Bodrogkersztúr)318. Atribuirea culturală a acestui cimitir este aşa cum am precizat un serios prilej de discuŃie. Ceramica de la Decea Mureşului este considerată de tradiŃie Tiszapolgár319, podoabele din cochilii de Unio au analogii la Mariupol şi în mediu Srednîi Stog (la Ciapli şi Petro-Svistunovo)320. Colierul torsadat de cupru are cele mai bune analogii la Zolotaia Balka (necropolă, Niprul inferior) şi Cainari (Republica Moldova)321. Majoritatea celor ce încadrează necropola de la Decea Mureşului într-un orizont post-Bodrogkersztúr au ca argument toporul de tip Jászladány, chiar dacă acest topor este o descoperire fortuită şi limita sa inferioară de producere nu mai este considerată a fi neapărat în mediu Bodrogkersztúr. CuŃitele de silex sunt considerate a fi o componentă tipică a mormintelor Bodrogkersztúr, fiind totodată considerat că originea lor ar trebui căutată în mediu stepic322. Un alt element complet străin, în mediul intracarpatic, sunt măciucile de piatră, piese cu nu sunt întocmai familiare nici mediului nord pontic, chiar dacă aici sunt descoperite exemplare de acest gen la Mariupol şi Nikolskoe. Singura dată C14 a fost prelevată dintr-unul din mormintele necropolei la câteva zeci de ani de la efectuarea cercetării arheologice, şi indică momentul 5380±40 BP sau 4237 cal BC323, data fiind însă în neconcordanŃă cu poziŃia cronologică relativă a necropolei324.

Descoperirile ulterioare cercetărilor de la Decea Mureşului completează numărul de puncte cu caracteristici de acest tip: Aiud-Microraion III (jud. Alba)325, Cetea (jud. Alba)326, Feldioara (jud. Cluj)327, Goleşti (jud. Mureş)328, Luduş (jud. Mureş)329, Meşreac (jud. Alba)330, Mirăslău (jud. Alba)331, Sântana-Holumb332, Sîntioana de Mureş (jud. Mureş)333, Şard (jud. Alba)334, Ocna Sibiului335, ultimul punct identificat al acestui moment fiind reprezentat de o aşezare considerată a aparŃine acestei manifestări culturale de la Şeuşa-Gorgan (jud. Alba)336; toate acestea sunt completate de prezenŃa ceramicii de tip Cucuteni C în aria Ariuşd337, încă de la moment Cucuteni A final (Fedeleşeni)338.

Ca şi concluzie, din punct de vedere cronologic, grupul Decea Mureşului este plasat la un orizont de final de Tiszapolgár şi început de Bodrogkersztúr339, Bodrogkerestúr de început340, o atitudine ceva mai nuanŃată adoptând Ann Dodd-OpriŃescu ce consideră că stabilirea comunităŃilor Decea Mureşului se face în Transilvania la momentul în care aici trăiau comunităŃi Tiszapolgár tardive sau în curs de transformare în Bodrogkerestúr341. Căile presupuse de pătrundere a acestor elemente stepice au indicate două direcŃii: prima se face pe Valea Mureşului dinspre vest (cel mai vestic punct fiind cel de la Csongrad342), iar cea de-a doua dinspre est, dinspre

317 Ibidem. 318 Bognár-Kutzián 1963, p. 409. 319 Roman 1973, p. 65; OpriŃescu 1978, pp. 91-92; Ecsedy 1971, p. 12. 320 OpriŃescu 1978, p. 93. 321 Ibidem. 322 Ibidem, p. 94. 323 Luca 1999b, p. 48; Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 270. 324 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 270 consideră această dată prea înaltă. 325 Ciugudean 1978. 326 OpriŃescu 1978, p. 95. 327 Ibidem. 328 Ibidem. 329 Luca 1999b, p. 58. 330 Ibidem. 331 Ibidem. 332 Ibidem. 333 Ibidem. 334 Ibidem, pp. 58-59. 335 Vlassa 1964, pp. 356-357; OpriŃescu 1978, p. 95. 336 Ciută-Gligor 2006 (autorii preferă pentru acest fenomen titulatura de Tiszapolgár-Decea Mureşului). 337 Roman 1973, p. 65. 338 Lazarovici 1983, p. 11. 339 Ibidem; Roman 1973, p. 65-66; Ecsedy 1979, p. 12. 340 Kalicz 1998, p. 165; Luca 1999, p. 57. 341 OpriŃescu 1978, p. 95. 342 Ecsdey 1971.


83

Moldova343. Finalul acestui fenomen cultural este pus în legătură cu apariŃia în aria sa de dezvoltare a comunităŃilor Bodrogkerestúr în faza lor clasică de dezvoltare344.

Tot în acest cadru trebuie să introducem şi o scurtă discuŃie referitoare la comunităŃile considerate Tiszapolgár din sud-estul Transilvaniei, reprezentate prin descoperirile de la Reci, Mugeni345 şi Cristuru Secuiesc346. Aceste opinii sunt contrazise de alŃi cercetători care consideră materialele respective Bodrogkeresztúr347. Vizitele noastre la Muzeul NaŃional Secuiesc din Sf. Gheorghe ne-au oferit posibilitatea de a vedea materialele de la Reci348. Trebuie să subliniem că din punct de vedere al facturii ceramica respectivă este mult mai aproape de cultura Bodrogkeresztúr, iar formele considerate după criterii nespecificate Tiszapolgár349 credem noi că se pot regăsi în repertoriul formelor acestei culturi, dar legăturile puternice între cele două manifestări culturale sunt puternice, multe dintre formele specifice Tiszapolgár, păstrându-se şi în cadrul culturii Bodrogkeresztúr. Crearea şi folosirea termenului de Tiszapolgár târzie350 pentru faza de transformare a acestei culturi în civilizaŃia numită Bodrogkeresztúr, duce la crearea unor probleme ca şi cele de care vorbim în rândurile de faŃă.

Considerăm că trebuie semnalat faptul că în toate siturile ce conŃin materiale considerate Tiszapolgár din sud-estul Transilvaniei, aceste materiale apar împreună cu elemente certe Bodrogkeresztúr351. O altă problemă este şi faptul că cercetările din aceste situri nu au fost valorificate aşa cum era firesc, cercetări viitoare, mult mai riguroase măcar din punctul de vedere al introducerii în circuitul ştiinŃific al rezultatelor, putând să aducă date mult mai concrete decât cele de care beneficiem la acest moment.

În concluzie, la acest moment nu putem vorbi de o penetrare aparŃinând culturii Tiszapolgár în faza sa clasică în arealul de sud-est al arcului carpatic, acest lucru putându-se produce cel mai devreme o dată cu comunităŃile stepice caracterizate de descoperirile de tip Decea Mureşului, moment la care se şi deschide calea spre extinderea teritoriului culturii Bodrogkeresztúr înspre zona sud-est transilvăneană, extrem de tentantă prin prisma bogatelor resurse de sare ale acestui areal.

III. 7 SISTEME CRONOLOGICE SI CULTURALE352. COMENTARIU. OPINII Acest subiect este unul deosebit de complex şi în acelaşi timp «sensibil». La acest moment putem remarca că fiecare stat contemporan ce are în cadrul teritoriului său părŃi din arealul geografic de dezvoltare a culturii Tiszapolgár are, în general, un sistem propriu. E important deasemenea de menŃionat faptul că şi în cadrul acestor sisteme, avem opinii diverse, în funcŃie de opiniile personale ale diferiŃilor cercetători. Tocmai de

343 Luca 1999a, p. 17. 344 Idem 1999b, p. 45. 345 Incluse în lista descoperirilor Tiszapolgár în Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 81, 102. 346 Bartók 2005, p. 66. 347 Luca 1999, p. 51, nr. cat. 18 pentru Cristuru Secuiesc (în punctul Panta cu brazi); Ibidem, p. 52, nr. cat. 31; Ibidem, p. 53, nr. cat. 38; Maxim 1999, p. 154, nr. cat. 331, pentru Cristuru Secuiesc (autoarea menŃionează aici şi o aşezare Cucuteni de fază A3, AB şi B cu elemente Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr în punctul Fenyöalja, dar de fapt doar dublează, traducând toponimul, punctul de la Panta cu brad unde sunt semnalate doar elemente Bodrogkeresztúr); Ibidem, p. 170, nr. cat. 654 pentru Mugeni; Ibidem, p. 178, nr. cat. 804. 348 MulŃumim încă o dată colegului Sztancsuj Sandor pentru amabilitatea cu care ne-a arătat aceste materiale. 349 Bartók 2005, p. 62, descriere plansă nr. 14; acelaşi lucru este valabil şi în cazul descrierii pl. 23 ce prezintă materiale de la Cristuru Secuiesc. Interesant este faptul că la p. 66 autorul vorbeşte de elemente de tip (tradiŃie) Tiszapolgár în aşezări de tip Bodrogkeresztúr pentru siturile de la Reci, Cristuru Secuiesc şi Mugeni. 350 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 251; Radu 2002, p. 191 este menŃionat al doilea nivel de la Slatina Timiş-Gura Ilovei ce prezintă o sinteză între SălcuŃa şi Tiszapolgár si elemente ce indică o evoluŃie spre Bodrogkeresztúr (interesant e faptul că autoarea vorbeşte de o fază AB a culturii Tiszapolgár, considerată ca fiind faza mijlocie a culturii şi indicând ca şi sursă pe Bognár-Kutzián, fără însă a indica anul şi implicit şi opera; oricât ne-am străduit să găsim vreo referire la această fază în lucrările autoarei maghiare nu am reuşit, aceasta divizând cultura respectivă în două faze A şi B, prima fază având două sub-etape); Lazarovici Munteanu 1982, pp. 124-125. 351 Pentru Reci: Bartók 2005, pl. 15/1; pl. 41, 42, 44, 51; pentru Cristuru Secuiesc: Bartók 2005, pl. 24/1, 2; materiale similare apar şi la Măgheruş-Losonczi: Bartók 2005, pl. 49/1 în asociere cu picoare înalte, goale pe dinăuntru şi cu perforaŃii circulare (materiale în Muzeul NaŃional Secuiesc Sf. Gheorghe, nr. inv. 10935, 10937-10938, pe care le-am putut vedea prin amabilitatea colegilor de la respectivul muzeu). 352 Vom lua în discuŃie în principal orizontul cronologic corespunzător culturii Tiszapolgár, în anumite cazuri „extinzând” cadrul temporal, în primul rând datorită metodelor folosite de diverşi autori.


84

aceea în cele ce vor urma, vom prezenta cele mai importante opinii referitoare la acest subiect, cu riscul declarat de a omite unele păreri, în mod cert pertinente. Pentru teritoriul fostei Iugoslavii reŃinem opinia lui Nikola Tasić care consideră că perioada imediat ulterioară neoliticului târziu este eneoliticul timpuriu, din care face parte şi cultura Tiszapolgár. Acest palier este divizat în patru orizonturi cronologice (I-IV) care cuprind o etapă de tranziŃie de la neoliticul târziu la noua epocă (Herpály-Csöszhalom-Oborin final-Lengyel-Vinča D]), o primă fază a eneoliticului timpuriu, corespunzătoare orizontului Tiszapolgár – Sopot-Lengyel III – Vinča D2 – SălcuŃa II, şi alte două etape ce corespund perioadei de dezvoltare a culturii Bodrogkeresztúr, incluzând aici şi orizontul toartelor pastilate, ca fiind paralel cu ultima etapă a acestei culturi353. Eneoliticul mijlociu este văzut ca încorporând orizontul Cernavodă III-Boleráz, şi culturile Baden, Kostolac şi CoŃofeni354. Pentru zona Vojvodinei regretatul Bogdan Brukner propune o altă schemă cronologică, în care eneoliticul timpuriu este prezentat împreună şi în acelaşi capitol cu eneoliticul mijlociu (cap. IV). In faza timpurie este inclus orizontul Proto-Tiszapolgár şi grupul Tiszapolgár355, iar în cea mijlocie grupul Bodrogkeresztúr, SălcuŃa şi grupul Vajska-Hunyadihalom, iar în partea terminală a acestei etape putând fi integrată şi o parte a grupului cultural Baden356. În eneoliticul târziu este încorporat totuşi grupul Baden, precum şi grupurile Kostolac şi Vučedol357. Istoriografia maghiară este una dintre cele mai constante, opiniile formulate de Ida Bognár-Kutzián în lucrările din 1963 şi 1972, în legătură cu sistemul cronologic al perioadei dintre neoliticul târziu şi epoca bronzului în câmpia Tisei, sunt sintetizate de aceeaşi autoare într-un alt studiu358, în care această etapă cronologică este numită (ca de altfel şi în celelalte lucrări menŃionate) epoca cuprului. Subetapele sunt în număr de trei : timpurie (corespunzând culturii Tiszapolgár), mijlocie (corespunzând culturii Bodrogkeresztúr şi Lasinja – pentru zona Transdanubiei ; în finalul acestei perioade se remarcă influenŃele SălcuŃa IV în mediul Bodrogkeresztúr) şi târzie (într-o etapă timpurie grupul Boleráz şi elemente post Bodrogkeresztúr, iar într-o etapă mai recentă culturile Baden, CoŃofeni, Kostolac şi grupul Viss, ce se finalizează o dată cu apariŃia elementelor şnurate şi a celor Vučedol). O opinie extrem de asemănătoare o regăsim după treizeci de ani (în lucrarea colectivă Hungarian Archeology at the turn of the Millenium editată în 2003), în care epoca timpurie a cuprului este reprezentată de culturile Tiszapolgár şi Lengyel III, epoca mijlocie a cuprului de culturile Bodrogkeresztúr, Balaton-Lasinja, Ludanice, şi Hunyadihalom, iar epoca târzie a cuprului prin culturile Boleráz, Baden, CoŃofeni, Kostolac, Vučedol şi influenŃe tumulare în mediu Baden359. Literatura slovacă prezintă un sistem în care perioada de care discutăm este numită eneolitic, divizată deasemenea în trei etape : timpurie (grupul Tiszapolgár, precedat de faza Proto- Tiszapolgár ce este plasată la graniŃa cronologică dintre neoliticul târziu şi eneoliticul timpuriu, grupul Bodrogkeresztúr şi grupul Lažňany pentru estul Slovaciei şi Lengyel III – grupul Brodzany-Nitra, Lengyel IV – grupul Ludanice şi grupul Bajć-Retz pentru vestul aceleiaşi Ńări), mijlocie (grupul Boleráz şi cultura Baden pentru ambele teritorii) şi târzie (reprezentată în primul rând prin grupul Kostolac)360. Din punct de vedere cultural încorporarea culturilor Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr în cadrul culturii Polgár, ca şi fazele III şi IV (fazele I şi II fiind reprezentate de grupul Cičarovce şi respectiv Csöszhalom-Oborin) accentuează ideea unei dezvoltări directe şi neîntrerupte, la bază stând fondul neolitic târziu361. Bibliografia poloneză362 foloseşte din punct de vedere terminologic, denumirea de eneolitic, ce este împărŃit în trei etape : timpurie, mijlocie şi târzie. Perioada timpurie se caracterizează prin influenŃe Tiszapolgár363, cultura Lublin Volhynian I şi II364, Malice II365, faza Modlnica a grupului Pleszów-Modlnica366, iar cea mijlocie prin elemente Bodrogkeresztúr367, grupul WiciąŜe-Zlotniki368 şi cultura Lublin Volhynian III369.

353 Tasić 1995, pp. 26-27. 354 Ibidem, pp. 43-69. 355 Brukner 1974, p. 440-447. 356 Ibidem, p. 444. 357 Ibidem, p. p.447-451. 358 Bognár-Kutzián 1973. 359 XXX 2003, p. 124. 360 Pavuk-Šiška 1981, p. 33, fig. 1. 361 Ibidem, p. 54. 362 Am insistat îndeosebi asupra bibliografiei referitoare la manifestările culturale din Polonia Mică. 363 Kamieńska-Kozlowski 1970, p. 143; Kozlowski 2006, p. 53 (situl de la WęŜerów este considerat ca aparŃinând culturii Tiszapolgár).


85

Există şi opinii ce tratează această perioadă pe spaŃii mai largi, fapt ce oferă, ca şi parte pozitivă o mai largă viziune asupra acestei problematici, dar în acelaşi timp are un caracter mult mai general. Dorim să menŃionăm aici două dintre aceste opinii: prima îi aparŃine lui Jan Lichardus, ce încadrează în epoca timpurie a cuprului (frühen Kupferzeit) trei orizonturi cronologice numerotate cu 1, 2 şi 3, primul încorporând Tripolje BI - Cucuteni A3/A4 - GumelniŃa A2 – Tiszapolgár – Lengyel IV (grupul Brodzany-Nitra), cele de-al doilea Tripolje BI-BII – Cucuteni AB - GumelniŃa A2-B1 – Bodrogkeresztúr – Lengyel V (grupul Ludanice), şi cel de-al treilea ce cuprinde Tripolje CI – Cucuteni B – Post-GumelniŃa – Hunyadihalom – Bajč-Retz370.

Cea ce-a doua opinie pe care o menŃionăm este, poate, cea mai interesantă, şi asta datorită faptului că autorul, ce abordează un teritoriu extrem de vast, cuprins între munŃii Taurus şi CarpaŃi, precum şi un cadru cronologic deasemenea larg (neolitic, epoca cuprului şi epoca timpurie a bronzului) este într-un fel nevoit să renunŃe la toate elementele de terminologie existente în literatura comprehensivă ce abordează acest subiect în teritoriul şi timpul dat. Metoda este una extrem de ingenioasă, autorul creionând cincisprezece orizonturi cronologice pentru teritoriul analizat. Orizonturile ce corespund perioadei pe care o abordăm noi în rândurile de faŃă sunt 8 a-c ce corespunde perioadei culturii Tiszapolgár, Petreşti B, SălcuŃa II a-c, III, Cucuteni A2-A3, 9 a-b ce corespunde perioadei Bodrogkeresztúr, Lasinja, Hunyadihalom, Bajč-Retz, Cucuteni AB, B371. Acest sistem cronologic are, aşa cum precizam, nişte caracteristici speciale impuse într-un fel de problematica abordată, extrem de complexă şi în acelaşi timp extrem de eterogenă. Totuşi, pe lângă faptul că elimină în mod elegant diferenŃele terminologice, care de cele mai multe ori devin un obstacol aproape de netrecut, această metodă are un caracter mult prea integrator, eliminând nuanŃele regionale, să le spunem aşa, date în primul rând de diferenŃele existente între stadiile de cercetare arheologică din multiplele microregiuni ce compun teritoriul abordat de autor, precum şi de diferitele etape de dezvoltare economică, socială şi culturală a civilizaŃiilor ce populau acest vast teritoriu. O altă opinie, ce are un caracter mult mai puternic de nuanŃare în ceea ce priveşte legătura dintre neoliticul târziu şi epoca timpurie a cuprului, este cea a cercetătorului american William Parkinson, care introduce o etapă intermediară, imediat următoare neoliticului târziu, pe care o numeşte neolitic final şi în care introduce pentru Transilvania şi zona Tisei de jos orizontul Proto-Tiszapolgár şi culturile Petreşti şi Ariuşd372.

La acest moment există în arheologia românească373 două curente de opinii privind periodizarea internă a neo-eneoliticului: unul ce merge pe o împărŃire tripartită a neoliticului în timpuriu, dezvoltat şi târziu374 şi un altul ce vede neoliticul împărŃit în două etape, neolitic timpuriu şi dezvoltat375 cea de-a treia etapă fiind eneoliticul. Primul „curent” vede începutul eneoliticului o dată cu prima fază a culturii Petreşti376.

O altă opinie, ce se raliază celui de-al doilea curent, plasează ca şi cultură de început a eneoliticului cultura Turdaş377, cultură al cărei debut e văzut la moment Vinča B2

378, alte opinii considerându-l la moment

364 Zakościelna 2006, p. 90 (faza I este văzută ca şi fiind contemporană cu Tiszapolgár A, dar având în vedere impulsurile venite din partea grupurilor Iclod şi Csöszhalom-Oborin I începuturile fazei I sunt văzute la 4500-4400 BC). 365 Kadrow 2006, p. 64 (autorul stabileşte sincronismul Malice II - Tiszapolgár B). 366 Kaczanowska 2006, pp. 41, 43, 52. 367Kozlowski 2006, p. 56; autorul menŃionează că la Janówek este identificat un mormânt aparŃinând acestei culturi, fapt văzut ca o penetrare a acestor comunităŃi în Silezia de Jos . 368 Ibidem, p. 60 (faza finală a acestui grup reprezentată de descoperirile de la Nowa Huta-Mogila este contemporană cu grupurile ce reprezintă, în opinia autorului, orizontul Epi-Polgár şi anume Lažňany şi Hunyadihalom). 369 Zakościelna 2006, p. 90 (această fază e împarŃită în două etape a şi b, etapa IIIa fiind contemporană cu Ludanice, Balaton-Lasinja, Bodrogkeresztúr A, iar IIIb fiind sincronă cu Bajč-Retz, Lažňany, Hunyadihalom şi Bodrogkeresztúr B). 370 Lichardus – Lichardus-Itten 1998, p. 100, tab. 1. 371 Parzinger 1993, pp. 263-267. 372 Parkinson 2006 , p. 57, fig 4.4. 373 Am avut în vedere în mod special literatura ce abordează regiunile ocupate de cultura Tiszapolgár. 374 Lazarovici-Lazarovici 2003; Draşovean 2002. 375 Maxim 1999; Ursulescu 2000; Luca 2006a. 376 Lazarovici-Lazarovici 2003; Draşovean 2002. 377 Luca 2006, p. 38. 378 Lazarovici-Maxim 1991, p. 122; Luca 2006, p. 38, autorul precizând ca geneza culturii Turdaş are loc la finalul fazei B2 a culturii Vinča.


86

Vinča C, pe baze Vinča B379, o ultimă opinie văzând geneza Turdaş relaŃionată cu singurul val de migraŃie Vinča C ce atinge Transilvania380.

Un al treilea punct de vedere, vis-a-vis de această problematică a debutului eneoliticului în Transilvania şi practic a separării comunităŃilor neolitice de cele eneolitice, se bazează pe un principiu relativ simplu, al existenŃei sau lipsei metalului. Astfel momentul de debut al eneoliticului este văzut o dată cu cultura Petreşti, în aceeaşi etapă fiind incluse şi Ariuşd şi faza târzie Tisa, urmate apoi de o epocă a cuprului care include materialele Bodrogkeresztúr, Decea Mureşului, influenŃele Baden-Pécel, CoŃofeni şi Schneckenberg. Criteriul de separare dintre culturile eneolitice şi cele din epoca cuprului este faptul că primele mai au reminiscenŃe puternice neolitice, iar celelalte resimt o serie de influenŃe străine, în special nord-estice381. O altă opinie favorabilă utilizării conceptului de epocă a cuprului include în această perioadă culturile Tiszapolgár, Petreşti, Bodrogkeresztúr, Decea Mureşului, CoŃofeni şi Schneckenberg382, dar în acelaşi timp elimină termenul de eneolitic.

Păreri oarecum similare celei enunŃate de Nicolae Vlassa şi anume a existenŃei unui moment cronologic de legătură între neolitic şi eneolitic (la Vlassa eneolitic=epoca cuprului, iar acest orizont tranziŃional este numit eneolitic) o găsim şi la alŃi cercetători, sub numele de perioadă de tranziŃie între neoliticul târziu şi epoca cuprului383 sau perioada culturilor post-neolitice ca entităŃi culturale familiarizate cu cuprul, dar care păstrează caracteristici puternice neolitice, în cultura materială şi non-materială384.

Debutul eneoliticului este văzut în strânsă legătură cu metalurgia cuprului385, metalurgie a cuprului care pătrunde în Transilvania o dată cu „şocul” Vinča C, într-o a patra etapă de pătrundere, numită „tehnologică”386.

Sigur toate opiniile de mai sus necesită nuanŃări diverse. În primul rând principiul de separare a culturilor neolitice de cele eneolitice prin existenŃa sau lipsa metalului este unul rigid, determinat în primul rând şi de stadiul cercetării arheologice preistorice la momentul în care s-a făcut respectiva afirmaŃie387, deoarece mai recent se consideră că primul tip de manifestare metalurgică este numită şi „metalurgia de bibelouri”, cuprinzând obiecte mărunte ca sule, mărgele sau ace de pescuit388, şi este încadrată cronologic între anii 5800-5200 BC389, moment în care practic se poate vorbi de o luare la cunoştinŃă a comunităŃile neolitice cu noua materie primă390. O următoare perioadă este cea a neoliticului mijlociu şi târziu perioadă împărŃită în două sub-etape orizontul cuprului 1 a/b ca şi perioadă intermediară între orizonturile 1a şi 1b, aparŃinând neoliticului mijlociu391 în care comunităŃile balcano-carpatice se familiarizează cu noua materie primă, numărul pieselor crescând, totodată lărgindu-se şi aria de răspândire a noii tehnologii, mai ales în perioada neoliticului târziu, perioadă ce are ca dată limită superioară anul 4000 BC392, paralelă din punctul de vedere al cronologiei relative cu Vinča C şi D.

Cele mai timpurii exploatări de cupru din zona centrală a Balcanilor care să ofere o cantitate suficientă de materie primă necesare unei activităŃi metalurgice propriu-zise sunt cele de la Rudna Glava, aparŃinând fazei Gradac I, stagiu contemporan cu Vinča B2-C1

393, această „fază” sau grup cultural fiind considerată o expresie a metalizării culturii Vinča în zona dunăreană394. Practic din acest moment se poate vorbi de începutul „eneolitizării” arealului sudic al culturii Vinča şi totodată a zonei dunărene. NuanŃarea acestor elemente poate duce la concluzia conform căreia cultura Turdaş este momentul de debut al eneoliticului în arealul intracarpatic,

379 Lazarovici-Lazarovici 2003, p. 404. 380 Draşovean 2002, p. 75. 381 Vlassa 1964, p. 362, n.55; Vlassa 1976. 382 Horedt 1968. 383 Kalicz 1987-1988, p. 14. 384 Tasić 1995, p. 19. 385 Conform definiŃiei existente în DEX 1975, 543, „metalurgie=tehnica extragerii şi prelucrării în semifabricate a metalelor”. 386 Lazarovici 1987, p. 39. 387 Vezi nota 329 din prezentul capitol. 388 Ottaway 2001, p. 103 389 Kalicz 1992, pp. 12-13. 390 Jovanović 1990, p. 32. 391 Kalicz 1992, p. 13. 392 Ibidem. 393 Jovanović 1992-1993, pp. 3, 6. 394 Draşovean 2002, pp. 72-73.


87

deoarece se consideră că respectiva cultură se naşte în urma unui puternic aflux vinčian395, la un moment cronologic contemporan cu Gradac I, al cărui aport la geneza Turdaşului este la acest moment doar la stadiul unei supoziŃii.

Analizând acum opinia conform căreia cultura Petreşti este cea cu care începe eneoliticul în regiunea intracarpatică396, trebuie în primul rând să luăm în calcul geneza acestei culturi, ce, relativ recent, este considerată, cu argumente din ce în ce mai concludente, a fi una sudică397. Aportul principal la acest „eveniment” este adus de elementul alogen pentru mediul neolitic transilvănean şi anume de grupul Foeni398 sau Foeni-Mintia399, care se grefează pe elemente Turdaş şi Lumea Nouă400. Acest moment de migraŃiune este văzut ca un al doilea val ce atinge Transilvania în timpul fazei C1 a culturii Vinča, mai exact spre sfârşitul acesteia, dar care nu este vinčian401.

Practic avem două valuri de migraŃie care pătrund în Transilvania în faza C (sau sfârşit de B2 pentru primul val)402 a culturii Vinča. Unul este vinčian şi generează naşterea Turdaşului, celălalt nu este aparŃinător acestei culturi şi vine cu puternice influenŃe sudice, contribuind decisiv şi majoritar la crearea culturii Petreşti. Întrebarea extrem de importantă pentru a putea stabili momentul de început al eneoliticului transilvănean este care din aceste două valuri aduce cu el metalurgia cuprului? Având în vedere originea sudică a grupului Foeni care practic străbate zona central-balcanică, influenŃându-se reciproc cu populaŃiile cu care intră în contact, pentru a ajunge în zona dunăreană şi apoi trece în Transilvania, probabilitatea ca purtătorii acestui grup cultural să cunoască sau să intre în contact cu anumite comunităŃi care să stăpânească metalurgia cuprului este, la nivel pur teoretic, mult mai mare decât posibilitatea ca valul vinčian ce contribuie la geneza Turdaşului să aibă legături cu atât de strânse cu grupa Gradac încât să dobândească rapid acest tip de tehnologie. De aceea, având în vedere aceste lucruri şi stadiul actual al cercetării arheologice preistorice ce vizează în vreun fel sau altul, metalurgia cuprului, considerăm că plasarea începutului eneoliticului transilvănean o dată cu cultura Petreşti, este mai oportună, subliniind totodată „fragilitatea” acestui raŃionament. Practic acest fenomen se petrece la nivelul următorului orizont cronologic: Precucuteni III – Cucuteni A1 – GumelniŃa A1 – SălcuŃa I – Petreşti A – Iclod – Vinča C1 (sfârşit) – Tisza II – Lengyel I403, cu specificaŃia că grupul Iclod, chiar dacă este mai târziu ca timp decât cultura Turdaş, este practic rezultatul dislocării unor comunităŃi turdăşene din Valea Mureşului de către grupul Foeni404, fiind practic tot comunităŃi neolitice târzii. Poate de aceea definirea unui orizont al neoliticului final, aşa cum preciza W. Parkinson, poate fi luată în considerare tot mai serios.

O altă problematică foarte importantă în ceea ce priveşte cronologia eneoliticului pe teritoriul Transilvaniei şi Banatului românesc, este momentul de final al acestei perioade. Aşa cum menŃionam mai sus, N. Vlassa vorbeşte de un eneolitic care cuprinde, în încheierea subetapei epocii cuprului, cultura CoŃofeni, influenŃe Baden-Pécel şi cultura Schneckenberg405, opinie susŃinută şi de Kurt Horedt406.

Pentru Petre Roman momentul anterior debutului epocii bronzului este considerat perioadă de tranziŃie spre această epocă, în care încadrează cultura CoŃofeni407 şi manifestările Baden de pe teritoriul României408. Pentru existenŃa perioadei de tranziŃie optează şi Eugen Comşa409, Nicolae Ursulescu410, Cornelia Magda Mantu411. AlŃi autori văd finalul eneoliticului o dată cu sfârşitul momentului Bodrokeresztúr-Decea Mureşului412,

395 Luca 1999a, p. 11. 396 Lazarovici 1979, p. 183; Maxim 1999, p. 100; Luca et alii. 2004, p. 46. 397 Draşovean 2002, p. 77; Idem 2004. 398 Ibidem. 399 Luca 2001, p. 131; Luca et alii. 2004, p. 109. 400 Lazarovici-Lazarovici 2003, p. 409. 401 Draşovean 2002, p. 77. 402 Lazarovici-Maxim 1991, p. 122; Luca 2006, p. 38; Lazarovici-Lazarovici 2003, p. 404. 403 Mantu 1998, p. 168. 404 Draşovean 2005, p. 13. 405 Vlassa 1964, p. 362, n.55. 406 Horedt 1968. 407 Roman 1976, p. 77. 408 Roman-Németi 1978, p. 60. 409 Comşa 1987, pp. 155-156. 410 Ursulescu 2000, p. 19. 411 Mantu 1998, pp. 168-169, fig. 51. 412 Lazarovici-Lazarovici 2003, p. 425-426.


88

Bodrogkeresztúr413, aspectul cultural al toartelor pastilate414. Un ultim curent de opinie, care confirmă parŃial părerile lui Vlassa şi Horedt, este cel conform căruia orizontul marcat de culturile Baden, CoŃofeni, Kostolac şi Vučedol este încadrabil eneoliticului târziu sau final, afirmaŃie la care aderă Florin Gogâltan415, Horia Ciugudean416 şi Sabin Adrian Luca417, principalul argument al acestei opŃiuni fiind lipsa unui corespondent pentru perioada de tranziŃie în sistemele cronologice ale Europei centrale şi de sud-est, fapt ce împiedică integrarea evoluŃiilor culturale de pe teritoriul României în cronologia preistoriei europene418. O opinie concretă referitoare la sistemul cronologic al acestei perioadei este enunŃată recent de cercetătorii Gh. Lazarovici şi Cornelia Magda Lazarovici în 2008. Este utilizat termenul de epocă a cuprului, ce este împărŃită în patru etape de evoluŃie: timpurie [ce poate fi denumită şi eneolitic timpuriu datorită faptului că unele civilizaŃii nu îşi întrerup dezvoltarea şi structura, la momentul „şocurilor” de fază Vinča C; în această etapă sunt încadrate cultura Turdaş, grupe târzii ale complexului CCTLNZIS ca rezultate ale primului şoc şi grupul Foeni ca reprezentant al celui de-al doilea şoc ce duce la geneza culturii Petreşti şi, eventual SălcuŃa I-Krivodol şi Ariuşd]419, dezvoltată [ce cuprinde cultura Petreşti, fazele AB şi B, SălcuŃa II-IIIa, Precucuteni III, Cucuteni A2-A4, Cernavodă I (???), GumelniŃa A2-B1, Tiszapolgár], târzie [Tiszapolgár târzie-SălcuŃa IV-Bodrogkeresztúr A, Bodrogkeresztúr B, orizontul toartelor pastilate, Cucuteni AB şi B şi Cernavodă I] şi finală [CoŃofeni, Cernavodă III-Boleráz şi alte culturi contemporane]420. În virtutea celor exprimate mai sus trebuie să punctăm câteva din elementele pe care le considerăm mai importante. Metalurgia cuprului trebuie să fie principalul criteriu de definire a unei epoci a cuprului. Prin metalurgie înŃelegem lanŃul de acŃiuni ce au ca finalitate obŃinerea unor obiecte de metal prin tratamente mecanice şi termice. Obiectele masive de cupru (şi aici facem referire în primul rând la topoarele-ciocan cu gaură de înmănuşare transversală) sunt cel mai bun argument, ca şi produse ale acestui lanŃ tehnologic, ce pledează pentru practicarea, fără cele mai mici dubii a metalurgiei cuprului, în sensul real al cuvântului. Primul moment la care apar acest tip de obiecte, în contexte stratigrafice certe, care permit o bună încadrare cronologică şi culturală a acestui tip de artefacte, este, aşa cum am mai precizat pe parcursul acestei lucrări, în timpul culturii Tiszapolgár (în cadrul aşa numitului grup Lucska din partea estică a Slovaciei).

Astfel, considerăm că epoca cuprului începe la un moment cronologic contemporan cu această cultură, în cadrul câmpiei Tisei şi a zonelor învecinate. Rădăcinile puternice avute în lumea neoliticului târziu, definirea insuficientă a aşa-numitului orizont Proto-Tiszapolgár şi problemele legate de faza A a acestei culturi, fac ca începutul concret al acestei civilizaŃii să nu fie foarte clar, dar acesta nu credem că este un argument suficient pentru încorporarea unor manifestări culturale, unele dintre ele în mod cert antecesoare ale Tiszapolgár în cadrul epocii timpurii a cuprului421. În mod cert cea de-a doua fază (epoca mijlocie a cuprului) este ocupată de cultura Bodrogkeresztúr, cultură ale carei legături genetice cu Tiszapolgár sunt extrem de clare. Încorporarea în etapa a treia (epoca târzie a cuprului) a culturii CoŃofeni şi a manifestărilor culturale contemporane (de exemplu cultura Baden) este aşa cum am precizat mai sus, o problemă în primul rând convenŃională şi în al doilea rând strict legată de materiile prime folosite la acest moment cronologic, care rămân aceleaşi ca şi în perioadele precedente. Considerăm că evoluŃia tripartită (cu toate datele ce sunt legate de perioada târzie a acestei epoci, care creează anumite rezerve) pentru epoca cuprului (Kupferzeit) este la acest moment cea mai potrivită.

413 Luca 1999. 414 Lazarovici 1979, p. 12-13; Maxim 1999, p. 127; Luca 1999a, p. 18. 415 Gogâltan 1999, p. 14. 416 Ciugudean 2000, p. 15. 417 Luca 2006, p. 57-63. 418 Ciugudean 2000, p. 15. 419 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 14-15. 420 Ibidem. 421 Considerăm că opinia lui Lazarovici-Lazarovici 2008 ce prezintă o evoluŃie formată din patru etape, prima, cea timpurie putând fi numită şi eneolitic timpuriu şi care cuprinde fenomenele culturale ce preced Tiszapolgár (cu care începe etapa dezvoltată) este o nuanŃare a opiniei lui Vlassa 1964, p. 362, n.55, cu deosebirea că Nicolae Vlassa încorporează în cultura Tisa, faza târzie, ceea ce este acum cunoscut ca şi cultura Tiszapolgár, pe care împreună cu culturile Petreşti şi Ariuşd, o consideră ca aparŃinând eneoliticului, perioadă ce precede epoca cuprului, ce debutează cu cultura Bodrogkeresztúr. Credem că folosirea în paralel a acestor doi termeni poate duce la confuzii mari (chiar dacă cei doi termeni caracterizează din punct de vedere semantic, două tipuri de societate diferite), tocmai datorită faptului că au fost utilizaŃi în paralel pentru foarte multă vreme, fără a se face distincŃie între ei.


89

Capitolul IV REPERTORIUL DESCOPERIRILOR APARłINÂND CULTURII TISZAPOLGÁR DE PE

TERITORIUL ROMÂNIEI Repertorierea siturilor Tiszapolgár de pe teritoriul României a fost văzută de noi ca unul dintre cele mai

importante capitole ale lucrării noastre, prin prisma posibilităŃii de a sesiza mult mai bine distribuŃia spaŃială a siturilor aparŃinând acestei culturi pe arealul cuprins actualmente în teritoriul României. Acest fapt ne-a oferit oportunitatea observării zonelor de concentrare a comunităŃilor acestei civilizaŃii, iar pe baza acestora am putut emite anumite opinii cu privire la mobilitatea şi ocupaŃiile specifice culturii Tiszapolgár. Având în vedere faptul că în istoriografia ce abordează într-un fel sau altul această civilizaŃie apar şi multe menŃiuni incorecte (din diverse puncte de vedere) privitoare la descoperiri considerate a aparŃine culturii Tiszapolgár, am „împărŃit” repertoriul nostru în două părŃi, prima dedicată siturilor certe iar cea de-a doua siturilor incerte (cu menŃiunea că motivaŃiile pentru care aceste situri au fost incluse în această din urmă categorie, când a fost cazul, sunt cuprinse în cadrul notelor de subsol ce însoŃesc următorul repertoriu).

Repertoriul422 are în vedere următoarele elemente: A = toponimul zonei în care se află situl arheologic; B = tipul sitului arheologic (aşezare, necropolă, morminte izolate, fortificatie); C = tipul geografic al amplasamentului sitului arheologic (terasă, tell, peşteră, bot de deal); D = categoriile de material arheologic identificate; E = modul de identificare a materialelor arheologice; F = palierul cronologic la care se situează situl în cauză în cadrul culturii Tiszapolgár; G = locul de depozitare al materialelor arheologice; H = bibliografia.

IV. 1 REPERTORIUL SITURILOR CERTE

1. Acâş (com. Acâş, jud. Satu-Mare)

A. Crasna Veche. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică şi o lamă de obsidiană. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Iercoşan 2002, p. 25.

2-4. Arad (jud. Arad)

A. Gai. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică şi un topor-ciocan fragmentar, de piatră. E. Săpătură arheologică, M. Roska 1912423. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul JudeŃean Arad (materiale pierdute). H. Roska 1942a, p. 26, nr. cat. 98; Rusu 1971, p. 80; Lazarovici 1983, p. 13, cat. nr. 3; Maxim 1999, p. 140, nr. cat.

41; RepArad 1999, p. 35, nr. cat. 6a; Iercoşan 2002, pp. 26-27.

A. Uzina de apă424. B. Aşezare. C. Tell. D. Ceramică. E. Cercetare arheologică de suprafaŃă.

422 Din motive care Ńin strict de numărul de pagini ocupat de acest demers al nostru am optat pentru un caracter mai mic al literelor în cazul repertoriului propriu zis. 423 Vezi Iercoşan 2002, pp. 26-27, n. 7. 424 Iercoşan 2002 consideră acest punct incert.


90

F. Neprecizat. G. ColecŃie personală Eugen Pădureanu. H. Pădureanu 1985, p. 29, n. 22; Maxim 1999, p. 140, nr. cat. 41; RepArad, p. 37, nr. cat. 8g; Iercoşan 2002, p. 101,

nr. cat. 1b.

A. Aradu Nou-BufniŃi425. B. Neprecizat. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare arheologică de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. ColecŃie personală Eugen Pădureanu. H. Pădureanu 1985, p. 28-29, n. 22; Maxim 1999, p. 140, nr. cat. 41; RepArad, p. 37, nr. cat. 9f; Iercoşan 2002, p.

101, nr. cat. 1c; Bochiş 2004, p. 55, nr. cat. 1; Luca 2006, p. 25, nr. cat. 7.2.c. 5-6. Apa (com. Apa, jud. Satu-Mare)

A. Ciarda popii. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, chirpic şi material litic. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Iercoşan 2002, pp. 25-26.

A. Herbeneaga. B. Neprecizat. C. Terasă. D. Ceramică, material litic. E. Cercetare de suprafaŃă; descoperiri întâmplătoare. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean Satu-Mare şi colecŃia Şcolii generale din Apa. H. Iercoşan 2002, p. 26.

7. Archiud (com. Teaca, jud. BistriŃa-Năsăud)

A. Hânsuri. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul BistriŃa. H. Lazarovici 1983, p. 13, nr. cat. 5426; Maxim 1999, p. 140, nr. cat. 43.

8. Aşchileu Mic (com. Aşchileu, jud. Cluj)

A. Groapa popii. B. Aşezare fortificată. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 6; RepCluj, p. 39427; Maxim 1999, p. 141, nr. cat. 50.

425 Iercoşan 2002 consideră acest punct incert; Maxim 1999 şi Iercoşan 2002 menŃionează aici o aşezare, chiar dacă autorul descoperirii nu face acest lucru. 426 Autorul menŃionează ceramică, dar în punctul La Dâlme. 427 Situl Tiszapolgár este situat între punctele Gaura Popii şi Lespezi, în pădurea Berea.


91

9. Balta Sărată (oraş Caransebeş, jud. Caraş-Severin)

A. Cîmpul lui Andrei. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Sondaj arheologic. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Etnografie si al Regimentului de GraniŃă Caransebeş. H. Gumă-Petrovszky 1978, pp. 97-114; Lazarovici 1979, p. 185, nr. cat. 3c; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 8;

Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 1; Bochiş 2004, p.55, nr. cat. 2; Luca 2004, pp. 44-45, nr. cat. 46.9. 10. Beba Veche (com. Beba Veche, jud. Timiş)

A. Neprecizat. B. Aşezare şi necropolă428. C. Terasă. D. Ceramică. E. Săpături arheologice. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara, Muzeul Ferenc Morá Szeged. H. Bognár-Kutzián 1972, p. 114, nr. cat. 221; Lazarovici 1975, p. 20, nr. cat. 1; Lazarovici 1979, p. 186-187, nr. cat.

3c; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 12; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 2; Bochiş 2004, p.55, nr. cat. 4; Luca 2006, p. 32, nr. cat. 30.

11-14. Berea (com. Sanislău, jud. Satu-Mare)

A. Dolláros. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică, material litic. E. Neprecizat. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean Satu-Mare. H. Maxim 1999, p. 143, nr. cat. 104; Iercoşan 2002, p. 27, nr. cat. 4a. A. Cigány rét (Rîtul Ńiganilor). B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean Satu-Mare. H. Maxim 1999, p. 143, nr. cat. 104; Iercoşan 2002, p. 27, nr. cat. 4b. A. Szentgyörgy tag B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean Satu-Mare. H. Maxim 1999, p. 143, nr. cat. 104; Iercoşan 2002, pp. 27-28, nr. cat. 4c.

A. Zsidó tag B. Aşezare. C. Neprecizat.

428 Bognár-Kutzián 1972, p. 114, n. 600 afirmă apartenenŃa ceramicii Tiszapolgár de aici unor morminte; Oprinescu 1981, p. 47 şi Luca 2006, p. 32 menŃionează aici o aşezare cu materiale Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr şi Baden.


92

D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean Satu-Mare. H. Maxim 1999, p. 143, nr. cat. 104; Iercoşan 2002, p. 28, nr. cat. 4d.

15-16. Berveni (com. Berveni, jud. Satu-Mare)429

A. Lutărie. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. ColecŃia Şcolii Generale nr. 1, Carei. H. Maxim 1999, p. 143, nr. cat. 108; Iercoşan 2002, p. 28, nr. cat. 5a.

A. Malul Crasnei430. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, obsidiană şi chirpic. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Maxim 1999, p. 143, nr. cat. 108; Iercoşan 2002, pp. 28-29, nr. cat. 5b.

17. Berzovia (com. jud. Caraş-Severin) A. Castrul Bersobis. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Ceramică. E. Săpături arheologice sistematice (ce vizau castrul roman). F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Montan ReşiŃa. H. Lazarovici 1975, p. 20, nr. cat. 5; Lazarovici 1979, p. 187, nr. cat. 7; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 15; Oprinescu

1981, p. 49, nr. cat. 3; Luca 2004, p. 32, nr. cat. 15.2; Bochiş 2004, p. 55, nr. cat. 5.

18-19. Beşenova Veche (azi Dudeştii Vechi, com. Dudeştii Vechi, jud. Timiş) A. Movila Mare (Gornja Aranca). B. Aşezare. C. Tell. D. Ceramică. E. Săpături arheologice. F. Faza B. G. Neprecizat. H. Banner 1932, pl. XXIX/2,9; XXXI/1-3, 10; Bognár-Kutzián 1972, p. 114, nr. cat. 223; Lazarovici 1975, p. 20, nr.

cat. 6; Lazarovici 1979, p. 187, nr. cat. 8c; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 16; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 11 (trecut ca Dudeştii Vechi); Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 19.a (trecut ca Dudeştii Vechi).

A. Bucova III B. Neprecizat. C. Tell. D. Ceramică. E. Neprecizat.

429 Acest sit apare şi la Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 19 ca şi Breveni (jud. Sălaj). Maxim 1999 conŃine o mică eroare în ceea ce priveşte referirile bibliografice la acest punct, considerând şi lucrarea Lazarovici 1983 ca făcând referire la acest sit la nr. cat. 14, dar în lucrarea respectivă la nr. 14 apare Berea-Ciumeşti. 430 La Németi 1988, p. 126 (nu p. 123 cum apare eronat la Iercoşan 2002, n. 13) acest sit apare ca şi Cămin-Malul Crasnei.


93

F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici 1975, p. 10; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 19.b; Luca 2006, p. 99, nr. cat. 1.c.

20. Biharia (com. Biharia, jud. Bihor) A. Cărămidărie. B. Aşezare. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Săpături arheologice. F. Faza A. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Rusu 1971, p. 80; Ignat 1973, p. 8, nr. cat. 1; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 17; Dumitraşcu 1994, p. 50; Maxim

1999, p. 144, nr. cat. 122; Iercoşan 2002, p. 29, nr. cat. 6. 21. Bocşa (com. Bocşa, jud. Sălaj)

A. Pietriş. B. Aşezare distrusă. C. Terasă. D. Ceramică. E. Sondaj arheologic Eva Lakó. F. Neprecizat. G. Muzeul de Istorie şi Artă Zalău. H. Maxim 1999, p. 144, nr. cat. 135; Iercoşan 2002, p. 30, nr. cat. 8.

22. Bodrogu Nou (com. Felnac, jud. Arad)

A. Către vale. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Pădureanu 1985, p. 30; Luca 1985, fig. 3/1, 3, 5, 7; fig. 4/9, 10; Maxim 1999, p. 145, nr. cat. 139; RepArad, p. 45,

nr. cat. 4; Iercoşan 2002, pp. 30-31, nr. cat. 9; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 6431; Luca 2006, p. 44, nr. cat. 58.2c. 23. Brănişca (com. Brănişca, jud. Hunedoara)

A. Neprecizat432. B. Aşezare. C. Terasă. I. Ceramică. J. Cercetare de suprafaŃă. K. Nu se poate preciza. L. Muzeul Castelul Corvinilor Hunedoara. M. Materiale inedite.

24. Buciumi (com. Buciumi, jud. Sălaj)

A. Centru satului (al doilea bloc). B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică şi material litic. E. Cercetare de suprafaŃă (materiale rezultate în urma supravegherii unor lucrări de construcŃie). F. Faza A.

431 La acest autor punctul de descoperire este cel numit, în mod eronat, La Hodaie. 432 Cercetările de suprafaŃă întreprinse de colegii Sorin Tincu şi Cristian Roman (cărora le mulŃumim încă o dată pentru informaŃia oferită) pe raza comunei Brănişca, au dus la descoperirea unui punct cu materiale aparŃinînd culturii Tiszapolgár, căruia nu îi cunoaştem toponimul, dar îi cunoaştem coordonatele geografice : 45º55´38.48´´N şi 22º46´38.17´´E.


94

G. Muzeul de Istorie şi Artă Zalău. H. Lakó 1981, p. 44, nr. cat. 15h; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 20; Maxim 1999, 146, nr. cat. 175; Iercoşan 2002, p.

31, nr. cat. 10. 25. BucovăŃ (com. Remetea Mare, jud. Timiş)

A. Cremeniş (Gruniul cu cremene). B. Aşezare. C. Tell. D. Ceramică. E. Săpături arheologice. F. Faza A (materialele de aici sunt considerate ca şi rezultate ale contribuŃiei elementelor târzii BucovăŃ IIIb la

formarea culturii Tiszapolgár) . G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici 1975, p. 20, nr. cat. 8; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 21; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 4; Bochiş

2004, p. 56, nr. cat. 7; Luca 2006, p. 51, nr. cat. 90.1a.

26. Buziaş (oraş, jud. Timiş) A. Dealul Silagiului (Pirvova). B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică. E. Cercetări de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Oprinescu 1981, p. 45, nr. cat. 6; p. 49, nr. cat. 21 (trecut ca Silagiu); Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 22; Bochiş

2004, p. 56, nr. cat. 8; Luca 2006, p. 53, nr. cat. 97. 2a.

27. Caraşova (com. Caraşova, jud. Caraş-Severin) A. Peştera Liliecilor. B. Nu se poate preciza. C. Peşteră. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Montan ReşiŃa. H. Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 23; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 9; Luca 2004, p. 47, nr. cat. 47.3.

28-31. Carei (municipiu, jud. Satu-Mare)

A. Bobald III. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, material litic. E. Cercetări de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 24; Maxim 1999, p. 147, nr. cat. 104; Iercoşan 2002, pp. 31-32, nr. cat. 11a.

A. Bobald VII433. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul Orăşenesc Carei.

433 Punctul Bobald V prezent printre punctele cu materiale Tiszapolgár la Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 24 şi la Maxim 1999, p. 147, nr. cat. 190, nu conŃine în realitate materiale aparŃinând acestui fenomen cultural (vezi Iercoşan 2002, p. 32, n. 32).


95

H. Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 24; Maxim 1999, p. 147, nr. cat. 190; Iercoşan 2002, p. 32, nr. cat. 11b. A. Cozard. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, material litic, plastică lut, oase, chirpic. E. Săpătură arheologică. F. Faza B. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Maxim 1999, p. 147, nr. cat. 190; Iercoşan 2002, pp. 32-38, nr. cat. 11c.

A. StaŃia de epurare. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, material litic, oase, chirpic. E. Săpături arheologice de salvare. F. Faza B. G. Muzeul Orăşenesc Carei; ColecŃia Şcolii generale nr. 1 din Carei. H. Maxim 1999, p. 147, nr. cat. 190; Iercoşan 2002, pp. 38-40, nr. cat. 11d.

32. Călata (com. CălăŃele, jud. Cluj)

A. Vîrful Glîneii. B. Aşezare. C. Promontoriu. D. Ceramică şi chirpic. E. Cercetare de suprafaŃă şi sondaj. F. Faza A434. G. Muzeul Şcolar Călata. H. Radu-Moiş 1973, pp. 465-475; Maxim 1999, p. 147, nr. cat. 201.

33. Cămin (com. Căpleni, jud. Satu-Mare)

A. Podul Crasnei. B. Aşezare. C. Terasă. I. Ceramică. J. Cercetare de suprafaŃă, materiale recuperate în urma unor lucrări edilitare. K. Faza B. L. Muzeul Orăşenesc Carei. M. Németi 1988, p. 129; Maxim 1999, pp. 147-148, nr. cat. 206; Iercoşan 2002, p. 40, nr. cat. 12.

34-36. Cehei (oraşul Şimleul Silvaniei, jud. Sălaj)

A. Misig. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică de salvare. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Maxim 1999, p. 148, nr. cat. 223; Iercoşan 2002, p. 41, nr. cat. 13; Pop et alii. 2006, pp. 23-25. A. Oman între urît. B. FortificaŃie (?). C. Promontoriu. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă.

434 Încadrarea în faza A este făcută de noi pe baza materialului publicat de Radu-Moiş 1973.


96

F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Pop et alii. 2006, p. 23.

A. Tău fără fund. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Pop et alii. 2006, p. 25.

37. Cerişor (com. Lelese, jud. Hunedoara)

A. Peştera Cauce. B. Locuire. C. Peşteră.

D. Ceramică, material litic, obiecte os. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza A435. G. Muzeul Castelul Corvinilor Hunedoara. H. Luca et alii. 2004; Luca et alii. 2005, Luca 2005, p. 44, nr. cat. 102.1b. 38. Cherestur (com. Beba Veche, jud. Timiş)

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Tell. D. Ceramică. E. Nu se poate preciza. F. Neprecizat. G. ColecŃia particulară Schifmann, Periam. H. Lazarovici 1975, p. 22, nr. cat. 12; Lazarovici 1979, p. 190, nr. cat. 20; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 6;

Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 29; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 11; Luca 2006, p. 69, nr. cat. 128.1.

39. Chişoda (com. Giroc, jud. Timiş)436 A. Livezi sau Gomilă.

B. Nu se poate preciza. C. Tell. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Nu se poate preciza. G. Neprecizat. H. Lazarovici 1979, p. 190; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 7; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 12; Luca

2006, pp. 70-71, nr. cat. 131.1a. 40. Ciumeşti (com. Sanislău, jud. Satu-Mare)

A. Silozuri.

435 În Luca et alii. 2004, p. 114 se afirmă o foarte probabilă contemporaneitate cu situl de la Deva-Ciangăi, fapt care în opinia noastră nu poate fi susŃinut atât de tranşant având în vedere în primul rând faptul că materialele ceramice Tiszapolgár de la Cauce care nu au nici cea mai mică tendinŃă evolutivă spre Bodrogkeresztúr, iar în al doilea rând situaŃia specială a sitului de la Deva (pentru o discuŃie mai amănunŃită a acestui punct vezi mai jos, în cadrul acestui catalog al descoperirilor). De aceea considerăm că aceste materiale aparŃin mai degrabă fazei A a acestei culturi. 436 Acest sit îl considerăm ca unul sigur chiar dacă trebuie să remarcăm inconsecvenŃa cu care sunt precizate elementele Tiszapolgár de aici. Lazarovici 1983 în studiul dedicat acestei culturi nici măcar nu plasează acest punct în rândul celor cu materiale aparŃinând acestei manifestări, iar în lucrarea din 1979 acelaşi autor nu face nici o precizare cu privire la acest subiect, prima menŃiune a unor materiale Tiszapolgár aici fiind făcută de Oprinescu 1981, p. 45.


97

B. Necropolă. C. Dună de nisip. D. Ceramică. E. Descoperire întâmplătoare. E. Neprecizat. F. Muzeul Baia-Mare. G. Kacsó 1969, pp. 53-54; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 14 (trecut ca şi Berea-Ciumeşti); Maxim 1999, p. 152, nr.

cat. 291; Iercoşan 2002, pp. 41-42, nr. cat. 14. 41-45. Cluj-Napoca (municipiu, jud. Cluj)

A. Hoia437. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. RepCluj, p. 123, nr. cat. 8; Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 293.

A. Calea Floreşti. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 293.

A. Mânăştur Nord438. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 33; RepCluj, pp. 120-122, nr. cat. 2, p. 146; Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 293.

A. Strada Mecanicilor. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 32; RepCluj, p. 146; Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 293.

A. Centrul Polus. B. Aşezare. C. Terasă. I. Ceramică. J. Săpătură arheologică sistematică. K. Neprecizat439.

437 În RepCluj nu este precizată vreo locuire Tisa sau Tiszapolgár în acest punct. 438 În RepCluj pp. 120-122, în acest punct nu este menŃionată nici o locuire Tiszapolgár; acest sit este însă confirmat la p. 146.. 439 Din păcate până la acest moment singurele date pe care le avem despre complexele Tiszapolgár de aici le avem din Lazarovici-Lazarovici 2008, pp. 260-262, fiind vorba de o locuinŃă a cărei apartenenŃă certă la această cultură este pusă sub


98

L. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. M. Lazarovici-Lazarovici 2008, pp. 260-262.

46. Comăneşti (com. Hăşmaş, jud. Arad) A. Vechiul Cimitir. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică şi un topor-ciocan fragmentar, de piatră. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Dudaş 1970, p. 355, nr. cat. II.3; Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 303; RepArad, p. 59, nr. cat. 1; Iercoşan 2002, pp.

42-43, nr. cat. 15. 47-48. Corneşti (com. OrŃişoara, jud. Timiş)

A. Iugosloveni. B. Neprecizat. C. Terasă. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică (M. Moga 1939). F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici 1979, p. 193, nr. cat. 26a; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 8; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 37; Bochiş

2004, p. 56, nr. cat. 13a; Luca 2006, p. 76, nr. cat. 159.1b.

A. Dealu Cornet. B. Neprecizat. C. Terasă. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică, O. Radu 1972. F. Faza B (tranziŃie spre Bodrogkeresztúr440). G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici 1975, p. 22, nr. cat. 13; Lazarovici 1979, p. 193, nr. cat. 26c; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 8b;

Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 38; Bochiş 2004, nr. cat. 13b; Luca 2006, p. 76, nr. cat. 159.2a. 49. Crasna (com. Crasna, jud. Sălaj)

A. Dirica (Dirika). B. Aşezare. C. Terasă.

D. Ceramică, material litic. E. Săpătură arheologică de salvare. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Lakó 1981, pp. 50-51, nr. cat. 25b; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 41; Maxim 1999, p. 154, nr. cat. 320; Iercoşan 2002, pp. 43-44, nr. cat. 16.

50. Crişeni (com. Crişeni, jud. Sălaj)

A. Măzărişte. B. Aşezare. C. Terasă.

D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă.

semnul întrebării şi de o groapă ce aparŃine în mod cert acestei civilizaŃii, fără alte precizări privitoare la materialul arheologic corespunzător acestui complex, fapt ce ne împiedică să putem emite vreo opinie cu privire la încadrarea în vreuna din fazele de evoluŃie ale culturii Tiszapolgár. 440 Materialele publicate de aici, Lazarovici 1975, fig. 4/5-13, lasă impresia a două niveluri diferite, aparŃinând culturilor Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr.


99

F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Lakó 1981, p. 51, nr. cat. 26b; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 42 (autorul plasează situl în judeŃul BistriŃa-Năsăud); Maxim 1999, p. 155, nr. cat. 335; Iercoşan 2002, p. 44, nr. cat. 17. 51. Cruceni (com.Foeni, jud. Timiş) A. Strada Cimitirului (?) B. Neprecizat. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Supraveghere lucrări edilitare. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 14; Luca 2006, p. 83, nr. cat. 181.2a. 52. Cubulcut (com. Săcuieni, jud. Bihor)

A. Dealul bătrân (Öreghegy). B. Neprecizat. C. Bot de deal (?).

D. Ceramică. E. Descoperiri întâmplătoare. F. Faza B. G. Muzeul Săcuieni. H. Roska 1942a, p. 138, nr. cat. 265; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 44; Maxim 1999, p. 155, nr. cat. 339; Iercoşan 2002, p. 44, nr. cat. 18. 53. Cuptoare (com. Cornea, jud. Caraş-Severin)

A. Sfogea. B. Aşezare şi un puŃ. C. Deal.

D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică (Lazarovici 1975-1977, Uzum 1978-1979). F. Importuri Tiszapolgár în nivelul SălcuŃa IIc. G. Muzeul Banatului Montan ReşiŃa. H. Lazarovici 1979, p. 194, nr. cat. 30; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 27; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 45; Bochiş

2004, p. 56, nr. cat. 15; Luca 2004, p. 57, nr. cat. 80.1. 54. Curtici (com. Curtici, jud. Arad)441

A. Dîmbul Popilor. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 303; RepArad, p. 63; Iercoşan 2002, p. 104, nr. cat. 11.

55. Curtuiuşeni (com. Curtuiuşeni, jud. Bihor)

A. Livadă. B. Aşezare. C. Neprecizat.

D. Ceramică, material litic (obsidiană). E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. ColecŃia Şcolii generale nr. 1, Carei. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 43; Maxim 1999, 155, nr. cat. 348; Iercoşan 2002, p. 44, nr. cat. 19.

441 Iercoşan 2002 consideră această descoperire ca pe una nesigură.


100

56. Dăbîca (com. Dăbîca , jud. Cluj)

A. Cetate. B. Aşezare şi morminte izolate. C. Bot de deal.

D. Ceramică, material litic, chirpic.. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza B. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Vlassa 1969a, pp. 27-45; Bognár-Kutzián 1972, p. 112, nr. cat. 118; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 47; RepCluj, p.

174; Maxim 1999, p. 156, nr. cat. 357. 57. Dedrad [Goreni] (com. Batoş, jud. Mureş)442

A. Tormaş. B. Aşezare. C. Terasă inundabilă.

D. Ceramică, material litic, chirpic.. E. Sondaj arheologic. F. Neprecizat443. G. Muzeul JudeŃean Mureş. H. Vlassa 1969a, p. 32, n. 6; Vlassa 1969b, p. 530, n. 70; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 48; Zrinyi 1981-1982, p. 17-

29; Maxim 1999, p. 156, nr. cat. 363. 58. Dindeşti (com. Andrid, jud. Satu-Mare) A. Cetate. B. Aşezare. C. Bot de terasă. D. Ceramică, chirpic, fragmente osteologice. E. Săpături arheologice sistematice. F. Faza B. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 51; Maxim 1999, p. 157, nr. cat. 373; Iercoşan 2002, p. 45-46, nr. cat. 20. 59-60. Diniaş (com. Peciu Nou, jud. Timiş) A. Gomilă sau La Hotar. B. Aşezare. C. Tell. D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 17a; Luca 2006, p. 90, nr. cat. 199.1a. A. Trei Sălcii sau Trei plopi444. B. Aşezare. C. Tell.

442 Acest sit este numit şi Goreni de către Zrinyi 1981-1982 şi este acelaşi cu cel de la Dedrad menŃionat de Vlassa 1969a, p. 32, n. 6 şi Vlassa 1969b, p. 530, n. 70, fapt menŃionat clar de Zrinyi 1981-1982, p. 22, n. 7. În Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 48 însă apare ca şi Dedrad (jud. BistriŃa-Năsăud), iar la Maxim 1999, p. 156 ca şi Dedrad, com Batoş, jud. Mureş, tocmai de aceea am optat pentru acesta denumire de Dedrad, mult mai des invocată în literatura de specialitate. 443 În această situaŃie am preferat să considerăm ca şi neprecizată faza culturii Tiszapolgár de aici, deoarece aici se vorbeşte de un facies Tisa-Petreşti-Ariuşd (Vlassa 1969a, Vlassa 1969b, Zrinyi 1981-1982, p. 22), fapt care, după părerea noastră, este greu de demonstrat. Mai degrabă materialele prezentate în Zrinyi 1981-1982 se prezintă ca un amestec de materiale, unele prezentând (atât cât s-a putut distinge din planşele publicate în respectivul studiu) caracteristici ale ceramicii Tiszapolgár (pl. II/2). 444 La Bochiş 2004 acest punct apare sub toponimul de Tell.


101

D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Montan ReşiŃa. H. Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 17b; Luca 2006, p. 90, nr. cat. 199.2b. 61. DorolŃu (com. Aghireşu, jud. Cluj) A. Castel. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca.

H. Roska 1942a, p. 199, nr. cat. 94b; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 52; Maxim 1999, p. 157, nr. cat. 388. 62. Dragomireşti (com. Ştiuca, jud. Timiş) A. Cremeniş. B. Neprecizat. C. Terasă. D. Ceramică. E. Sondaje arheologice şi cercetări de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul Banatului Montan ReşiŃa. H. Lazarovici 1975, p. 22, nr. cat. 17; Lazarovici 1979, p. 195, nr. cat. 35; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 53; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 10; Bochiş 2004, p. 56, nr.cat. 18; Luca 2006, p. 94, nr. cat. 210.1a. 63. Dragu (com. Dragu, jud. Sălaj) A. Lespezi sau Vîrful Tighiletului445. B. Aşezare. C. Bot de deal. D. Ceramică. E. Sondaje arheologice şi cercetări de suprafaŃă. F. Faza A (?)446. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Roska 1942a, p. 70, nr. cat. 66; Bognár-Kutzián 1972, p. 113, nr. cat. 117; Lazarovici 1983, p. 15,

nr. cat. 54; Kalmar 1984, pp. 105-107; Maxim 1999, p. 157, nr. cat. 390; Iercoşan 2002, pp. 46- 47, nr. cat. 21.

64-65. Dud (com. Tîrnova, jud. Arad) A. Valea Lugojului. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică şi material litic. E. Supraveghere lucrări edilitare. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Pădureanu 1973, pp. 400-401; Maxim 1999, p. 158, nr. cat. 394; Iercoşan 2002, pp. 47-48, nr. cat. 22a. A. Cioaca-Chiciora. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică.

445 Maxim 1999, p. 157, nr. cat. 390 consideră ca cele două toponime reprezintă acelaşi sit arheologic. 446 Folosim semnul de întrebare pentru această datare, deaorece materialul de la Gilău prezintă bune legături cu lotul ceramic de la Dăbîca, care după părerea noastră face parte din etapa dezvoltată sau clasică a culturii (faza B).


102

E. Cercetări de suprafaŃă şi sondaj stratigrafic nefinalizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. BăcueŃ 1996, p. 8, pl. III/7; Maxim 1999, p. 158, nr. cat. 394; Iercoşan 2002, pp. 48-49, nr. cat. 22b. 66. Dumbrava (com. Livada, jud, Satu Mare) A. La Cosma. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, chirpic şi material litic. E. Cercetare arheologică sistematică. F. Faza B. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Maxim 1999, p. 158, nr. cat. 396; Iercoşan 2002, pp. 49-51, nr. cat. 23. 67. Foeni (com Foeni, jud. Timiş) A. Cimitirul Ortodox. B. Nu se poate preciza. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Cercetări arheologice sistematice. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 20447. 68. Foieni (com. Foieni, jud. Satu Mare) A. Movilă. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetări de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 55; Maxim 1999, p. 159, nr. cat. 429; Iercoşan 2002, pp. 51-52, nr. cat. 24. 69. Galoşpetreu (com. Tarcea, jud. Bihor) A. Rîtul Morii. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică şi chirpic. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. ColecŃia Şcolii Generale nr. 1 din Carei. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 56; Maxim 1999, p. 160, nr. cat. 436; Iercoşan 2002, p. 52, nr. cat. 25. 70-71. Gârbău448 (com. Gârbău, jud. Cluj) A. Labul Cioroiului.. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat.

447 Aceasta este singura menŃiune a unor presupuse materiale aparŃinând culturii Tiszpolgár în acest sit, autorul acestei afirmaŃii având ca şi sursă o informaŃie oferită de coordonatorul cercetării de aici (Bochiş 2004, p. 51, n.13); informaŃie amabilă dr. Florin Draşovean. 448 La Lazarovici 1983 apare ca şi Gîrbău, iar la Roska 1942, p. 151, nr. cat. 32, apare ca şi Gârbăul Unguresc (Magyargorbó).


103

F. Nu se poate preciza. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Roska 1942a, p. 151, nr. cat. 32c; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 60; Maxim 1999, p. 160, nr. cat. 445. A. Bobora (Babavár).. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică şi material litic. E. Sondaj arheologic. F. Faza A. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Roska 1942a, p. 151, nr. cat. 32e; Radu-Feurdean 1977, pp. 29-41; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 59; Maxim

1999, p. 160, nr. cat. 445. 72. Ghenci (com. Căuaş, jud. Satu Mare) A. Movilă. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. ColecŃia Şcolii Generale nr. 1 Carei. H. Németi 1992-1993, p. 60, lit. cat. J, fig. 6/4-8; Maxim 1999, p. 161, nr. cat. 453; Iercoşan 2002, pp. 52-53, nr. cat.

26. 73. Gherla (municipiu, jud. Cluj) A. Pietriş. B. Aşezare. C. Deal. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 57; Maxim 1999, p. 161, nr. cat. 456. 74. Gilău (com. Gilău, jud. Cluj) A. Castrul roman sau Castel. B. Aşezare. C. Bot de deal. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza B. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Kalmar 1980; Kalmar 1981; Kalmar 1982; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 58; Maxim 1999, p. 161, nr. cat. 461. 75-76. Giurtelecu Şimleului (com. Măierişte, jud. Sălaj) A. Dâmbul Radului449. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică şi un topor de cupru (azi pierdute). E. Descoperire fortuită. F. Faza A (?).

G. Piesele au fost depozitate la un moment dat în ColecŃia Gimnaziului Catolic din Şimleul Silvaniei.

449 Chiar dacă am trecut acestă aşezare în rândul celor certe, faptul că materialele descoperite aici s-au pierdut ridică totuşi un semn de întrebare, dacă nu cu privire la aparteneŃa culturală, cel puŃin în legătură cu faza culturii Tiszapolgár de care ar aparŃine.


104

H. Roska 1942a, p. 249, nr. cat. 73; Lakó 1979, p. 48; Lakó 1981, pp. 54-55; Maxim 1999, p. 161, nr. cat. 465; Iercoşan 2002, p. 53, nr. cat. 27.

A. Coasta lui Damian. B. Aşezare şi mormânt. C. Bot de deal. D. Ceramică. E. Cercetări de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Bejinariu 1995, p. 17, n. 3; Maxim 1999, p. 161, nr. cat. 465; BăcueŃ-Crişan 2000, pp. 9-11; Iercoşan 2002, p. 53,

nr. cat. 27. 77. HăŃăgel (com. Densuş, jud. Hunedoara) A. Gostat. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Kalmar-Tatu 1984-1985, p. 93; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 63; Maxim 1999, p. 163, nr. cat. 487; Luca 2005,

p. 85, nr. cat. 205.1a. 78. Hereclean (com. Hereclean, jud. Sălaj) A. Neprecizat450. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Sondaj stratigrafic. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău.

H. Lakó 1986, p. 49, pl. I/5-6; Maxim 1999, p. 163, nr. cat. 487.

79. Hodoni (com. Satchinez, jud. Timiş) A. Pocioroane. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara.

H. Draşovean-Munteanu-łeicu 1996, pp. 10-12; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 23; Luca 2006, p. 134, nr. cat. 289. 1a.

80. Homorodu de Sus (com. Homoroade, jud. Satu Mare) A. Lunca451. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, material litic (obsidiană, piatră şlefuită) şi chirpic. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean Satu Mare. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 62; Maxim 1999, p. 163, nr. cat. 496; Iercoşan 2002, p. 53, nr. cat. 28.

450 Pe partea stângă a şoselei Zalău-Şimelul Silvaniei, între ferma Panic şi satul Hereclean (Lakó 1986, p. 49). 451 La Lazarovici 1983 apare toponimul Valea Medişa (vezi nr. cat. 62 din sursa citată)


105

81. Horia (com. Vladimirescu, jud. Arad) A. Satini. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. ColecŃia personală Eugen Pădureanu. H. Pădureanu 1985, p. 34, n. 63; Maxim 1999, p. 163, nr. cat. 487; Iercoşan 2002, p. 104, nr. cat. 13. 82. Hotoan (com. Căuaş, jud. Satu Mare) A. Lângă CAP. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Supraveghere lucrări edilitare. F. Neprecizat. G. ColecŃia Şcolii Generale nr. 1 Carei. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 64; Maxim 1999, p. 163, nr. cat. 502; Iercoşan 2002, pp. 59-60, nr. cat. 29b. 83-85. Hunedoara (municipiu, jud. Hunedoara) A. Neprecizat. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Ceramică. E. Nu se poate preciza. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 65; Maxim 1999, p. 163, nr. cat. 503; Luca 2005, p. 89, nr. cat. 212.3c. A. Creasta de lângă turnul Njeboisia. B. Nu se poate preciza. C. Platou stâncos. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Castelul Corvinilor Hunedoara. H. Luca 2005, p. 89, nr. cat. 212.2a2. A. Dealul Sânpetru. B. Nu se poate preciza. C. Platou stâncos. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Castelul Corvinilor Hunedoara. H. InformaŃie amabilă Cristian Roman şi Sorin Tincu (MCC Hunedoara). 86-87. Iclod (com. Iclod, jud. Cluj) A. La Doroaie. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Săpătură sistematică. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei. H. Maxim 1999, p. 164, nr. cat. 509.


106

A. La GheŃari. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei. H. Maxim 1999, p. 164, nr. cat. 509. 88. Ip (com. Ip, jud. Sălaj) A. Casa Csepei. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei; Muzeul din Zalău. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 69; Kalmar 1984, p. 393, nr. cat. 24; Maxim 1999, pp. 164-165, nr. cat. 524;

Iercoşan 2002, p. 60, nr. cat. 30a . 89. Jupa (oraş Caransebeş, jud. Caraş-Severin) A. Sud. B. Aşezare. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Etnografie si al Regimentului de GraniŃă Caransebeş. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 71; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 12; Luca 1993; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 25;

Luca 2006, p. 151, nr. cat. 325.2a1. 90. Lelei (com. Hodod, jud. Satu Mare) A. Movilă. B. Aşezare. C. Bot de deal. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 73; Maxim 1999, p. 166, nr. cat. 552; Iercoşan-Lazin 1996, p. 16; Iercoşan 2002, p.

61, nr. cat. 31. 91. Lucăceni (com. Berveni, jud. Satu Mare) A. Pe Crasna. B. Aşezare. C. Bot de deal. D. Ceramică. E. Supraveghere lucrări edilitare. F. Faza A. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 74; Maxim 1999, p. 166, nr. cat. 570; Iercoşan 2002, pp. 61-62, nr. cat. 32. 92. Lugoj452 (municipiu, jud. Timiş) A. Gomilă. B. Aşezare.

452 Luca 2006, p. 162 consideră că acest punct se află de fapt în hotarul comunei Boldur. Noi preferăm să utilizăm totuşi „vechea” apartenenŃă, pentru evitarea unor eventuale confuzii.


107

C. Deal. D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul Lugoj. H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 75; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 26; Luca 2006, p. 162, nr. cat. 345.1e. 93. Măcicaşu (com. Chinteni, jud. Cluj) A. Horhiş. B. Aşezare. C. Deal. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca.. H. RepCluj, p. 261; Maxim 1999, p. 167, nr. cat. 591. 94. Măureni (com. Măureni, jud. Caraş-Severin) A. Marginea drumului spre Şoşdea, lângă gară. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. ColecŃia Boariu din Şoşdea. H. Lazarovici 1979, p. 201, nr. cat. 53; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 13; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 76; Bochiş

2004, p. 56, nr. cat. 27; Luca 2006, p. 168, nr. cat. 371.1a. 95. Mânerău (com. Bocsig, jud. Arad) A. Pământul Ungurului. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, chirpic şi material litic. E. Cercetări de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Dudaş 1970, p. 356, nr. cat. II.8; Maxim 1999, p. 168, nr. cat. 609; Iercoşan 2002, p. 62, nr. cat. 33. 96. Mehadia (com. Mehadia, jud. Caraş-Severin) A. Podul Tăinii. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. SălcuŃa II cu importuri Tiszapolgár. G. Muzeul JudeŃean de Etnografie si al Regimentului de GraniŃă Caransebeş. H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 77; Radu 2002, p. 27; Luca 2006, p. 168, nr. cat. 375.1a. 97. Mera (com. Baciu, jud. Cluj) A. Neprecizat. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 78; Maxim 1999, p. 168, nr. cat. 613.


108

98. Miceşti (com. Tureni, jud. Cluj) A. Dealul Turzii. B. Locuire (?)453. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. RepCluj, p. 275; Maxim 1999, p. 169, nr. cat. 622. 99. Mihai Bravu (com. Diosig, jud. Bihor) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. ColecŃia Institutului Pedagogic Oradea. H. Ignat 1973, p. 10; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 79; Maxim 1999, p. 169, nr. cat. 628; Iercoşan 2002, p. 104, nr.

cat. 14. 100. MoşniŃa Veche (com. MoşniŃa Nouă, jud. Timiş) A. Neprecizat. B. Aşezare. C. Tell. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici 1979, p. 202, nr. cat. 58; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 80; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 28; Luca 2006,

p. 177, nr. cat. 387.1a. 101. Naimon (com. Dobrin, jud. Sălaj) A. Bálványvár. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, chirpic, material litic. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Maxim 1999, p. 171, nr. cat. 662; Iercoşan 2002, pp. 62-63, nr. cat. 34. 102-103. Nandru (com. Peştişu Mic, jud. Hunedoara) A. Peştera Curată. B. Locuire (?). C. Peşteră. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Institutul de Arheologie Bucureşti. H. Plopşor 1957, p. 36; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 83; Maxim 1999, p. 171, nr. cat. 663; Luca 2005, p. 105, nr.

cat. 263.1a1. A. Peştera Spurcată..

453 Maxim 1999 face referire la o locuire Tiszapolgár aici fără a preciza motivele. În consecinŃă nu includem acest punct în cadrul siturilor considerate ca şi aşezări, până la momentul în care eventuale viitoare cercetări nu vor confirma afirmaŃia cercetătoarei clujene.


109

B. Locuire (?). C. Peşteră. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Institutul de Arheologie Bucureşti. H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 82; Maxim 1999, p. 171, nr. cat. 663; Luca 2005, p. 105, nr. cat. 263.1a2. 104. Nerău (com. Teremia Mare, jud. Timiş) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Tell. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Bognár-Kutzián 1972, p. 114, nr. cat. 230; Lazarovici 1979, p. 202, nr. cat. 59; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 15;

Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 84; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 29; Luca 2006, p. 179, nr. cat. 395.1a. 105. Nuşfalău (com. Nuşfalău, jud. Sălaj) A. Cazan. B. Aşezare (?)454. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. BăcueŃ-Crişan – BăcueŃ-Crişan 2003, p. 22. 106-107. OarŃa de Sus (com. OarŃa de Jos, jud. Maramureş) A. Măgura. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică, material litic. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean Baia Mare. H. Comşa-Kacsó 1973, pp. 48-51; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 85; Maxim 1999, p. 172, nr. cat. 682; Iercoşan

2002, p. 63, nr. cat. 35. A. Oarză. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean Baia Mare. H. Maxim 1999, p. 172, nr. cat. 682; Iercoşan 2002, p. 63, nr. cat. 35. 108. Olari (com. Olari, jud. Arad) A. Movilă. B. Aşezare. C. Tell. D. Ceramică.

454 Singura sursă bibliografică pe care am avut-o la dispoziŃie pentru acest punct nu furnizează date suplimentare cu privire la caracterul sitului în cauză, nici în legătură cu metoda de investigare folosită, nici în legătură cu forma de relief pe care a fost identificat situl.


110

E. Cercetări de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Maxim 1999, p. 172, nr. cat. 698; Iercoşan 2002, pp. 63-64, nr. cat. 36. 109-110. Oradea (municipiu, jud. Bihor) A. Salca I (Fabrica de cărămidă Gutmann). B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, chirpic, material litic, obiecte cupru (topor fragmentar şi ac). E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza B. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Berciu 1961, pp. 84-85; Bognár-Kutzián 1972, pp.114-115, nr. cat. 131; Rusu et alii. 1962, pp. 159-163; Ignat

1973, pp. 11-12, nr. cat. 11e; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 86; Maxim 1999, p. 173, nr. cat. 701; Iercoşan 2002, pp. 64-65, nr. cat. 37a.

A. Salca II (GheŃărie). B. Aşezare şi mormânt. C. Terasă. D. Ceramică, material litic, unelte de os. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza B. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Bognár-Kutzián 1972, pp. 114-115, nr. cat. 131; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 87; Bejinariu-Lakó 1996, pp. 11-

33; Maxim 1999, p. 173, nr. cat. 701; Iercoşan 2002, pp. 65-67 nr. cat. 37b. 111. Ostrovu Corbului (com. Hinova, jud. MehedinŃi) A. Botu Cliuciului. B. Nu se poate preciza. C. Terasă. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Roman 1978, p. 219; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 88. 112-113. Panic (com. Hereclean, jud. Sălaj) A. Pepenărie. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Supraveghere lucrări edilitare. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Artă şi Istorie Zalău. H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 89; Maxim 1999, p. 173, nr. cat. 714; Iercoşan 2002, pp. 67-68, nr. cat. 38. A. Zona barajului pentru zgură455. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Artă şi Istorie Zalău. H. Materiale inedite.

455 MulŃumim şi pe această cale colegului dr. Ioan Bejinariu pentru bunăvoinŃa cu care ne-a arătat aceste materiale.


111

114-118. ParŃa (com. Şag, jud. Timiş) A. Tell-ul 1. B. Aşezare. C. Tell. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza B. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici 1975, pp. 10, 22, nr. cat. 27; Lazarovici 1979, p. 204, nr. cat. 64a; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 16;

Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 90; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 30a; Luca 2006, p. 191, nr. cat. 424.1a. A. Tell-ul I1. B. Aşezare. C. Tell. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici 1975, p. 22, nr. cat. 28; Lazarovici 1979, p.204, nr. cat. 64b; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 16a;

Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 91; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 30b; Luca 2006, p. 192, nr. cat. 424.1b. A. Nord (Aşezarea 3). B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici-Munteanu 1982, p. 125, n. 27; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 92. A. Sud (Aşezarea 5). B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici-Munteanu 1982, p. 125, n. 27; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 16b; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 93;

Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 30c; Luca 2006, p. 192, nr. cat. 424.1c. A. Peste râu. B. Neprecizat. C. Terasă D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 16c; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 90-93; Bochiş 2004456, p. 56, nr. cat. 30d; Luca

2006457, p. 192, nr. cat. 424.1d. 119-121. Păuliş (com. Păuliş, jud. Arad) A. La Năidoreni. B. Aşezare. C. Grind. D. Ceramică şi material litic.

456 Autorul nu oferă nici un toponim pentru acest punct. 457 Autorul numeşte acest punct Obiectiv 6.


112

E. Cercetări de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza. G. Neprecizat. H. Pădureanu 1973, p. 401; Maxim 1999, p. 174, nr. cat. 727; Iercoşan 2002, p. 105, nr. cat. 16a. A. Dealul Bătrîn. B. Neprecizat. C. Deal. D. Ceramică. E. Cercetări de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza. G. Neprecizat. H. Pădureanu 1985, p. 36, nr. cat. XXIIIb; Maxim 1999, p. 174, nr. cat. 727; Iercoşan 2002, p. 105, nr. cat. 16b. A. Vatra Satului. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Maxim 1999, p. 174, nr. cat 727; Iercoşan 2002, p. 68, nr. cat. 39. 122. Pecei (com. Bănişor, jud. Sălaj) A. La Criptă. B. Aşezare (?)458. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. BăcueŃ-Crişan – BăcueŃ-Crişan 2003, p. 22. 123-124. Pecica (com. Pecica, jud. Arad) A. ŞanŃul Mare. B. Neprecizat. C. Tell. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică, începutul sec. XX. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Maxim 1999, p. 174, nr. cat. 730; Iercoşan 2002, pp. 68-69, nr. cat. 40. A. Valea Forgacelor. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza. G. Neprecizat. H. Pădureanu 1985, p. 37, nr. cat. XXIV/B; Maxim 1999, p. 174, nr. cat. 730; Iercoşan 2002, p. 105, nr. cat. 17. 125. Periam Port (com. Periam, jud. Timiş)

458 Singura sursă bibliografică pe care am avut-o la dispoziŃie pentru acest punct, ca şi pentru cel de la Nuşfalău, nu furnizează date suplimentare cu privire la caracterul sitului în cauză, nici în legătură cu metoda de investigare folosită, nici în legătură cu forma de relief pe care a fost identificat situl. În consecinŃă am preferat să punem sub semnul întrebării caracterul acestor două situri, până în momentul în care argumentele autorilor vor fi mai concludente.


113

A. Neprecizat. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. ColecŃia Schifmann. H. Lazarovici 1975, p. 22, nr. cat. 29; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 17; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 94; Bochiş

2004, p. 56, nr. cat. 31; Luca 2006, p. 196, nr. cat. 435.1a. 126. Pericei (com. Pericei, jud. Sălaj) A. Keller-tag. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Sondaj arheologic. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Maxim 1999, p. 174, nr. cat. 731; Iercoşan 2002, pp. 69-70; nr. cat. 41, BăcueŃ Crişan 2008, p. 78, nr. cat. 22459. 127. Peştiş (oraş Aleşd, jud. Bihor) A. Piatra Jurcoaiei. B. Nu se poate preciza. C. Peşteră. D. Ceramică. E. Sondaj arheologic. F. Faza B. G. Neprecizat. H. Ignat 1977, p. 16; Maxim 1999, p. 175, nr. cat. 739; Iercoşan 2002, pp. 70-71; nr. cat. 42. 128. Petreşti (mun. Sebeş Alba, jud. Alba) A. Groapa Galbenă. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Importuri(?) Tiszapolgár în aşezarea Petreşti. G. Muzeul Sebeş-Alba. H. Materiale inedite460. 129. Pir (com. Pir, jud. Satu Mare) A. Várgáncs. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. ColecŃia Şcolii Generale nr. 1 din Carei. H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 97; Maxim 1999, p. 176, nr. cat. 759; Iercoşan 2002, p. 71; nr. cat. 43. 130. Pişcolt (com. Pişcolt, jud. Satu Mare) A. Cărămidărie.

459 Autoarea nu indică prezenŃa unor niveluri sau materiale aparŃinând culturii Tiszapolgár aici. 460 Interesant este faptul că, Roman 1973, p. 62, precizează în mod clar existenŃa unor fragmente „ceramice Tiszapolgár din aşezarea de la Petreşti”. Studierea de către noi a materialelor existente în depozitele Muzeului din Sebeş-Alba (mulŃumim şi pe această cale colegului Radu Totoianu pentru amabilitatea cu care ne-a permis accesul la respectivele materiale) susŃin afirmaŃia făcută de P. Roman.


114

B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Supraveghere lucrări edilitare. F. Faza B. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Lazarovici 1983461, p. 16, nr. cat. 96; Maxim 1999, p. 176, nr. cat. 760; Iercoşan 2002, pp. 71-72; nr. cat. 44. 131. PorŃ (com. Marca, jud. Sălaj) A. Köve. B. Nu se poate preciza. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Maxim 1999, p. 176, nr. cat. 770; Iercoşan 2002, p. 72, nr. cat. 45. 132. Ratin (com. Crasna, jud. Sălaj) A. Neprecizat. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Maxim 1999, p. 177, nr. cat. 786. 133. RăstolŃu Deşert (com. Agrij, jud. Sălaj) A. Pusta. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 99; Maxim 1999, p. 177, nr. cat. 795; Iercoşan 2002, p. 73, nr. cat. 46. 134-138. RăstolŃu Mare (com. Buciumi, jud. Sălaj) A. Capul dealului462. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 100; Maxim 1999, p. 177, nr. cat. 796; Iercoşan 2002, p. 73, nr. cat. 47a. A. Calea Oilor. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică, material litic şi chirpic. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău.

461 Autorul indică toponimul Lutărie. 462 Acest punct apare în colecŃiile Muzeului JudeŃean de artă şi Istorie Zalău ca şi aparŃinând de localitatea RăstolŃu Deşert.


115

H. Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 101; Maxim 1999, p. 177, nr. cat. 796; Iercoşan 2002, pp. 73-74, nr. cat. 47b. A. Şugăreasa. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Material inedit, nr. inv. CC. 286/1966. A. Cărbunar. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Material inedit, nr. inv. CC. 115/1974463. A. La Plopi. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Material inedit, nr. inv. CC. 272/1966 . 139. Româneşti (com. Tomeşti, jud. Timiş) A. Peştera Româneşti sau Peştera cu Apă. B. Nu se poate preciza. C. Peşteră. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara şi Muzeul Lugoj. H. Lazarovici 1975, p. 22, nr. cat. 30; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 18; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 103; Bochiş

2004, p. 56, nr. cat. 32; Luca 2006, p. 212, nr. cat. 492.1b. 140. Sacoşu Mare (com. Darova, jud. Timiş) A. Valea Codrului. B. Aşezare. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza A. G. Neprecizat. H. Lazarovici 1979, p. 206, nr. cat. 75; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 19; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 105; Bochiş

2004, p. 56, nr. cat. 33; Luca 2006, p. 215, nr. cat. 505.1a.

463 Sub acelaşi număr de inventar, dar şi sub numerele CC. 279/1966 şi 278/1966 se regăsesc în colecŃiile aceluiaşi muzeu, materiale din punctul Cioroi. Având în vedere faptul că toponimele nu mai sunt la acest moment un criteriu cert în ceea ce priveşte elaborarea unui repertoriu şi luând în calcul şi variabilitatea unui toponim în funcŃie de informatorul ce oferă respectivele date, preferăm la acest moment să considerăm că cele două puncte Cioroi şi Cărbunar sunt unul şi aceleaşi. Eventualele cercetări de suprafaŃă cu metodele tehnice specifice anilor 2000 şi de ce nu, eventualele cercetări sistematice în această zonă, vor putea infirma sau confirma presupunerea făcută de noi mai sus.


116

141. Sanislău (com. Sanislău, jud. Satu Mare) A. Curtea fostului CAP. B. Neprecizat. C. Duna de nisip. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 107; Maxim 1999, p. 179, nr. cat. 836; Iercoşan 2002, p. 74; nr. cat. 48. 142. Santăul Mic (com. Borş, jud. Bihor) A. Ferma Zomlinul Mare464. B. Mormânt (?). C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Descoperire fortuită. F. Faza B. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Ignat 1975; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 108; Maxim 1999465, p. 179, nr. cat. 837; Iercoşan 2002, pp. 74-75, nr.

cat. 49. 143. Săcuieni (com. Săcuieni, jud. Bihor) A. Szik (?). B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Descoperire fortuită. F. Faza B. G. Muzeul Săcuieni. H. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 110; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 850; Iercoşan 2002, p. 76, nr. cat. 51. 144. Sălacea (com. Sălacea, jud. Bihor) A. Dealu466. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul Săcuieni şi Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Ignat 1975, p. 14; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 111; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 851; Iercoşan 2002, p. 77, nr.

cat. 52. 145. Sâncraiu Silvaniei (com. Dobrin, jud. Sălaj) A. Hotarul satului. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 116; Iercoşan 2002, p. 78, nr. cat. 55.

464 Acest sit a fost considerat ca fiind Ártánd-Nagyzomlinpuszta (Kutzián 1972, p. 10-11, nr. cat. 121). Ignat 1975 stabileşte că de fapt este vorba de un toponim aflat în raza localităŃii Santăul Mic (Ignat 1975, p. 9). 465 Autoarea localizează toponimul în cadrul localităŃii Santăul Mare. 466 Maxim 1999 consideră că în punctul Movila Vinerii se află o aşezare Tiszapolgár, iar din punctul Dealu provine un topor de cupru de tip Nádudvar.


117

146. Sânnicolau de Beiuş (com. Şoimi, jud. Bihor) A. BoŃocana. B. Aşezare. C. Promontoriu. D. Ceramică şi material litic. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza A. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Maxim 1999, p. 181, nr. cat. 893; Iercoşan 2002, p. 77, nr. cat. 53. 147. Sânnicolau Mare (oraş, jud. Timiş) A. Neprecizat B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. ColecŃia Kuhn. H. Lazarovici 1979, p. 207, nr. cat. 83; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 118; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 23; Bochiş

2004, p. 56, nr. cat. 35; Luca 2006, p. 226, nr. cat. 530.1a. 148-149. Sântana (com. Sântana, jud. Arad) A. Holumb B. Aşezare. C. Tell. D. Ceramică, unelte os, fragmente osteologice. E. Sondaj arheologic. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 120; Maxim 1999, p. 182, nr. cat. 902; Iercoşan 2002, pp. 80-82, nr. cat. 57a. A. Cetatea Veche B. Mormânt467. C. Deal. D. Ceramică. E. Săpături arheologice sistematice. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Rusu et alii 1996, pp. 15-22; Maxim 1999, p. 182, nr. cat. 902; Iercoşan 2002, p. 82, nr. cat. 57b. 150. Sebiş (oraş Sebiş, jud. Arad) A. Pleşa. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică, microlite. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A468. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Iercoşan 2002, p. 77, nr. cat. 53. 151. Seini (oraş Seini, jud. Maramureş)

467 Interesant este că în acest punct se vorbeşte şi de o aşezare Tiszapolgár de mari dimensiuni (Lazarovici-Lazarovici 2008, fig. VIa.3.b), fapt ce nu este susŃinut în nici un caz de afirmaŃiile şi rezultatele obŃinute de autorii cercetărilor de aici: Rusu et alii 1996, pp. 15-22. 468 Chiar dacă am introdus acest sit în categoria celor certe, având în vedere apectul morfologic al materialului publicat de Iercoşan 2002, p. 339, pl. 113/1-3 luăm în calcul şi posibilitatea destul de mare ca aici să existe totuşi un nivel aparŃinând neoliticului târziu.


118

A. Ferma 7 IAS. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Maxim 1999, p. 183, nr. cat. 917. 152. Sic (com . Sic, jud. Cluj) A. Valea Rechet. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Nu se poate preciza. H. Maxim 1999, p. 183, nr. cat. 924. 153. Silvaşu de Sus (oraş HaŃeg, jud. Hunedoara) A. Între ogăşi. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Castelul Corvinilor Hunedoara. H. Materiale inedite469. 154. Sintea Mică (com. Olari, jud. Arad) A. La meri. B. Aşezare. C. Grind. D. Ceramică şi unealtă piatră şlefuită. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Maxim 1999, p. 183, nr. cat. 931; Iercoşan 2002, pp. 77-78, nr. cat. 54. 155-156. Slatina Timiş (com. Slatina Timiş, jud. Caraş-Severin) A. Podul Ilovei (Gura Ilovei). B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean ReşiŃa, Muzeul JudeŃean de Etnografie si al Regimentului de GraniŃă Caransebeş, colecŃia

personală Ioan Munteanu. H. Lazarovici 1979, p.210, nr. cat. 102; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 122; Bochiş 2004, p. 57, nr. cat. 37a; Luca

2006, p. 234, nr. cat. 550.1a. A. Dealul lui Romulus. B. Aşezare. C. Deal. D. Neprecizat. E. Neprecizat.

469 InformaŃie amabilă Sorin Tincu (MCC Hunedoara).


119

F. Nu se poate preciza. G. Neprecizat. H. Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 22; Bochiş 2004, p. 57, nr. cat. 37b; Luca 2006, p. 234, nr. cat. 550.1c. 157. Stupini (com. Hida, jud. Sălaj) A. Dealul Stupinilor. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică şi chirpic. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Artă şi Istorie Zalău. H. Maxim 1999, p. 184, nr. cat. 953; Iercoşan 2002, pp. 77-78, nr. cat. 54. 158-159. Suplacu de Barcău (com. Suplacu de Barcău, jud. Bihor) A. Lapiş II. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, unelte de piatră, material osteologic. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 132; Ignat 1982; Maxim 1999, p. 185, nr. cat. 960; Iercoşan 2002, pp. 83-84, nr.

cat. 59a. A. Somáylhegy470. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică şi unelte de piatră. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Maxim 1999, p. 185, nr. cat. 960; Iercoşan 2002, pp. 84-85, nr. cat. 59b. 160. Supuru de Jos (com. Supur, jud. Satu Mare) A. Dealul Sentiului. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, chirpic şi obsidiană. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 133; Maxim 1999, p. 185, nr. cat. 961; Iercoşan 2002, p. 85, nr. cat. 60. 161. Şag (com. Şag, jud. Timiş) A. Şag II. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat.

470 În privinŃa acestui punct există şi opinii care plasează acest punct în teritoriul satului Şumal (com. Marca, jud. Sălaj) – vezi Lakó 1981, p. 72, nr. cat. 83b. Din păcate această inconstanŃă în plasarea acestui punct în teritoriul a două comune diferite şi a două judeŃe diferite precum şi folosirea toponimului în limba maghiară şi în limba română în acelaşi timp, creează confuzii de genul celei comise de Maxim 1999, ce consideră acelaşi punct ca pe două diferite: Dealul Somalhegy ca aparŃinând satului Suplacu de Barcău, jud. Bihor (p. 185, nr. cat. 960) şi Dealul Şumalului(Sammályhegy) din satul Şumal, jud. Sălaj.


120

G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Oprinescu 1981, p. 45, nr. cat. 7; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 123; Bochiş 2004, p. 57, nr. cat. 38; Luca 2006, p.

241, nr. cat. 574.1a. 162. Şimian (com. Şimian, jud. Bihor) A. Strada Kiss. B. Mormânt. C. Neprecizat. D. Ceramică, sulă de os şi topor de piatră. E. Descoperire fortuită. F. Faza B. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Bognár-Kutzián 1972, p. 113, nr. cat. 85; Ignat 1973, p. 15-16, pl. III/3, 4, 5; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 126;

Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 981; Iercoşan 2002, pp. 86-87, nr. cat. 62. 163-164. Şimleu Silvaniei (oraş, jud. Sălaj) A. Gară. B. Aşezare. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. ColecŃia Şcolii Generale nr. 1 şi a Liceului „Simion BărnuŃiu” Şimleu Silvaniei. H. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 128; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 982; Iercoşan 2002, p. 87, nr. cat. 63a. A. Măgura. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional al Ungariei Budapesta. H. Lakó 1981, p. 70; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 127; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 982; Iercoşan 2002, pp. 87-88,

nr. cat. 63b. 165-166. Şiria (com. Şiria, jud. Arad) A. Punct 11. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Luca 1985, pp. 457-463, fig.1; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 987; Iercoşan 2002, p. 88, nr. cat. 64a. A. Punct 16. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică şi unelte de piatră. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Luca 1985, pp. 457-463; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 987; Iercoşan 2002, p. 88, nr. cat. 64b. 167. Şofronea (com. Sofronea, jud. Arad) A. Hotarul Satului. B. Aşezare. C. Terasă.


121

D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Maxim 1999471, p. 184, nr. cat. 936; Iercoşan 2002, p. 89, nr. cat. 65. 168. Şoimeni (com. Vultureni, jud. Cluj) A. La Cruce. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Maxim 1999, p. 187, nr. cat. 991. 169. Şoimuş (com. Someş-Odorhei, jud. Sălaj) A. Peştean. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Artă şi Istorie Zalău. H. Lakó 1981, p. 71; Maxim 1999, p. 187, nr. cat. 995; Iercoşan 2002, pp. 89-90, nr. cat. 66. 170. Şoşdea (com. Măureni, jud. Caraş-Severin) A. Hodaie. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. ColecŃia Boariu. H. Lazarovici 1979, p. 208, nr. cat. 90; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 25; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 131; Bochiş

2004, p. 57, nr. cat. 39; Luca 2006, p. 244, nr. cat. 584.1a. 171. Şumal (com. Marca, jud. Sălaj) A. Dealul lui Kun. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică, unelte din corn. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A şi B. G. Muzeul JudeŃean de Artă şi Istorie Zalău. H. Bognár-Kutzián 1972, pp. 115-116, nr. cat. 108; Lakó 1981, p. 72, nr. cat. 83a; Maxim 1999, p. 187, nr. cat. 1003;

Iercoşan 2002, pp. 90-92, nr. cat. 67. 172. TauŃ (com. TauŃ, jud. Arad) A. DeluŃ. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean Arad.

471 Autoarea numeşte localitatea Sofronea.


122

H. Pădureanu 1978, pp. 33-44; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 136; Maxim 1999, p. 188, nr. cat. 1015; Iercoşan 2002, pp. 92-93, nr. cat. 68.

173-174. Timişoara (municipiu, jud. Timiş) A. Freidorf. B. Aşezare. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 137; Kalmar 1984a, p. 394, nr. cat. 40b, fig. 7/6; Bochiş 2004, p. 57, nr. cat. 40a;

Luca 2006, p 251, nr. cat. 598.2a. A. Mehala IV. B. Aşezare. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Bochiş 2004, p. 57, nr. cat. 40b; Luca 2006, p 251, nr. cat. 598.2c. 175. Tiream (com. Tiream, jud. Satu Mare) A. Viile Tireamului. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza B. G. Muzeul Orăşenesc Carei. H. Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 138; Maxim 1999, p. 189, nr. cat. 1034; Iercoşan 2002, p. 94, nr. cat. 70. 176-178. Tureni (Cheile Turenilor) (com. Tureni, jud. Cluj) A. Poderei. B. Aşezare. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Săpătură arheologică. F. Faza B472. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Maxim 1999, p. 190, nr. cat. 1052, Cluj-Napoca. A. Chei. B. Locuire. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Săpătură arheologică (?)473. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Maxim 1999, p. 190, nr. cat. 1052. A. Şura Mică.

472 MenŃionate aici „trei etape de construcŃie a locuinŃelor” aparŃinând culturii Tiszapolgár. Având în vedere că acest nivel succede locuiri aparŃinând complexului CCTLNI şi Petreşti A şi AB considerăm că, cel mai probabil, locuirea Tiszapolgár aparŃine fazei B a acestei civilizaŃii. 473 La Maxim 1999 se foloseşte expresia „a fost cercetată”.


123

B. Neprecizat. C. Peşteră. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Maxim 1999, p. 190, nr. cat. 1052. 179. Uivar (com. Uivar, jud. Timiş) A. Gomilă. B. Aşezare şi necropolă. C. Tell. D. Ceramică, unelte de os şi piatră. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza A şi B. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Schier-Draşovean 2004, pp. 145-230; Bochiş 2004, p. 57, nr. cat. 41; Luca 2006, p 261, nr. cat. 618.2a. 180. Unimăt (com. Acâş, jud. Satu Mare) A. Dâlboci. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică şi topor de piatră şlefuită. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza A. G. Neprecizat. H. Dumitraşcu 1969, pp. 41-47; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 142; Maxim 1999, p. 191, nr. cat. 1071; Iercoşan

2002, pp. 94-95, nr. cat. 71. 181-182. Vadu Crişului (com. Vadu Crişului, jud. Bihor) A. Peştera DevenŃului 1. B. Locuire. C. Peşteră. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică începutul secolului al XX-lea. F. Faza A. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Vlassa 1961, pp. 17-24; Maxim 1999, p. 191, nr. cat. 1081; Iercoşan 2002, p. 95, nr. cat. 72. A. Peştera DevenŃului 2. B. Locuire. C. Peşteră. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza A. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 143; Maxim 1999, p. 191, nr. cat. 1081; Iercoşan 2002, p. 95, nr. cat. 72. 183. Valea lui Mihai (oraş, jud. Bihor) A. Groapa cu lut. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Descoperire fortuită. F. Faza B. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Bognár-Kutzián 1972, p. 113, nr. cat. 84; Ignat 1973, p. 17, pl. 1-3; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 144; Maxim

1999, p. 191, nr. cat. 1089; Iercoşan 2002, pp. 95-96, nr. cat. 73.


124

184. Valea Timişului (com. Buchin, jud. Caraş Severin) A. Rovină. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică şi unelte de os. E. Săpătură arheologică de salvare. F. Faza B. G. Muzeul Banatului Montan ReşiŃa. H. Gumă-Petrowszky 1978, pp. 99-103; Lazarovici 1979, p. 212, nr. cat. 104; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 26;

Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 145;Bochiş 2004, p. 57, nr. cat. 42; Luca 2006, p. 265, nr. cat. 636.1b. 185. Vărşand (com. Pilu, jud. Arad) A. Movila dintre vii. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Popescu 1956, p. 120, fig. 73/3474; Bognár-Kutzián 1972, p. 117, nr. cat. 188; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 147;

Maxim 1999, p. 192, nr. cat. 1112; Iercoşan 2002, p. 96, nr. cat. 74. 186. Văşad (com. Curtuieşeni, jud. Bihor) A. Valea Ganaşului. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, chirpic, material litic cioplit. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. ColecŃia Şcolii Generale nr. 1 din Carei. H. Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 148; Maxim 1999, pp. 192-193, nr. cat. 1114; Iercoşan 2002, pp. 96-97, nr. cat. 75. 187. Vezendiu (com. Tiream, jud. Satu Mare) A. Drumul Tireamului.. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, chirpic, material litic cioplit. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza B. G. ColecŃia Şcolii Generale nr. 1 din Carei. H. Maxim 1999, p.193, nr. cat. 1118; Iercoşan 2002, pp. 97-99, nr. cat. 76. 188. Vinga (com. Vinga, jud. Arad) A. Izvor. B. Aşezare. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Lazarovici 1979, p. 208, nr. cat. 94; Bochiş 2004, p. 57, nr. cat. 43; Luca 2006, p. 271, nr. cat. 650.1c. 189-190. Vişag (com. V.V. Delamarina, jud. Timiş)

474 Chiar dacă autorul consideră acest fragment ceramic ca aparŃinând epocii bronzului, totuşi forma şi perforaŃiile pe care le prezintă respectivul obiect ne fac sa credem ca este vorba mai degrabă de un picior de vas cu perforaŃii circulare, atât de specific culturii Tiszapolgár (de menŃionat ca este publicat răsturnat) .


125

A. Blaj. B. Aşezare. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Bochiş 2004, p. 57, nr. cat. 44a; Luca 2006, p. 271, nr. cat. 652.1bc. A. Ogăşele. B. Aşezare. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 27; Bochiş 2004, p. 57, nr. cat. 44b; Luca 2006, p. 271, nr. cat. 652.1c. 191. Voivodeni (com. Dragu, jud. Sălaj) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 151. 192. Vultureni (com. Vultureni, jud. Cluj) A. FâneŃele Râusei. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Cultura Petreşti cu influenŃe Tiszapolgár. G. Neprecizat. H. Roman 1973, p. 62; Maxim 1999, p. 194, nr. cat. 1140; Luca 1999, p. 56, nr. cat. 11475. 193. Zalău (municipiu, jud. Sălaj) A. Valea MiŃii. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, chirpic, material litic. E. Săpătură arheologică de salvare. F. Faza A. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Lakó 1981, p. 78, nr. cat. 100i; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 152; Maxim 1999, p. 194, nr. cat. 1142; Iercoşan

2002, pp. 99-100, nr. cat. 77. 194. Zăuan (com. Ip, jud. Sălaj) A. Dâmbul SpânzuraŃilor. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică şi material litic.

475 Autorul precizează că materialele de aici sunt „încadrabile într-un orizont contemporan cu sfârşitul culturii noastre” (cultura Bodrogkeresztúr – n.n), indicând ca şi sursă pe Roman 1973, p. 62; interesant este faptul că, autorul studiului citat (P. Roman) vorbeşte în mod explicit de existenŃa unui facies de „mixtură dintre Tiszapolgár şi Petreşti” în cazul acestui sit.


126

E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. ColecŃie particulară. H. Lakó 1981, p. 80, nr. cat. 103c; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 154; Maxim 1999, p. 194, nr. cat. 1148; Iercoşan

2002, p. 100, nr. cat. 78. IV.2 REPERTORIUL SITURILOR INCERTE 1. Aiton476 (com. Aiton, jud. Cluj)

A. Între pâraie B. Nu se poate preciza. C. Terasă. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Sătesc Aiton. H. MoŃu 1981; Lazarovici 1983, p. 13, cat. nr. 2; RepCluj, p. 24477.

2. Arad (municipiu, jud. Arad) 478

A. Grădişte 1. B. Aşezare. C. Nepecizat. D. Neprecizat. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Pădureanu 1985, p. 28, n. 4; Maxim 1999, p. 140, nr. cat. 41; RepArad, p. 36, nr. cat. 7c; Iercoşan 2002, p. 101, nr.

cat. 1c. 3. Băile Herculane (jud. Caraş-Severin)

A. Peştera HoŃilor. B. Importuri (influenŃe) în orizontul SălcuŃa III479. C. Peşteră. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Nu se poate preciza.. G. Neprecizat. H. Nicolăescu-Plopşor 1957; Roman 1971; Roman 1973, p. 58; Lazarovici 1979, p. 186, nr. cat. 4a; Lazarovici 1983,

p. 14, nr. cat. 7; Bochiş 2004, p. 55, nr. cat. 3. 4. Balta Sărată (oraş Caransebeş, jud. Caraş-Severin)

A. Cîmpul lui Poşta (Poşta lui Maier)480.

476 Acest punct face parte din categoria celor considerate incerte, având in vedere faptul că ceramica publicată de MoŃu 1981 este considerată a aparŃine culturii Vinča-Turdaş. Precizăm însă faptul că, într-adevăr fragmentul ceramic de la pl. II/1 aparŃine unei forme des întâlnită in repertoriul formelor culturii Tiszapolgár. 477 În schimb, la pagina 448 a acestei lucrări, acest sit nu mai figurează printre descoperirile Tisa (inclusiv Tiszapolgár). 478 Maxim 1999 şi Iercoşan 2002 consideră acest punct nesigur. 479 Aici este necesară o scurtă precizare în ceea ce priveşte situaŃia acestui sit. În studiul din 1983 Gh. Lazarovici vorbeşte de importuri Tiszapolgár în mediu SălcuŃa II (Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat 6). În ceea ce priveşte stratigrafia de la Peştera HoŃilor, P. Roman afirmă în 1973 că stratigrafia de aici începe cu un nivel aparŃinând SălcuŃa III, în care se resimt influenŃe Tiszapolgár târzii sau Bodrogkersztúr timpurii (Roman 1973, p. 58). Considerăm că afirmaŃia primului cercetător conŃine o mică greşeala, de tipar, orizontul respectiv fiind SălcuŃa III şi nu II, iar pentru încadrarea acestui sit în cadrul descoperirilor aparŃinând culturii Tiszapolgár ne exprimăm rezervele de rigoare, plasându-l în cadrul siturilor incerte, această opinie fiind susŃinută şi de părerea lui P. Roman (Roman 1971, p. 51), conform căreia nici un complex arheologic aparŃinând culturilor Vinča, Tisa, Tiszapolgár sau Bodrogkersztúr nu a fost identificat în această peşteră. În schimb C. S. Nicolăescu-Plopşor susŃine existenŃa unor materiale aparŃinând culturilor Vinča şi Tisa (Plopşor et alii. 1957, pp. 53-54, fig. 2).


127

B. Nu se poate preciza. C. Terasă. D. Neprecizat. E. Săpături arheologice sistematice. F. Nu se poate preciza. G. Neprecizat. H. Gumă-Petrovszky 1978, p. 97; Lazarovici 1975, p. 29, nr. cat. 1; Lazarovici 1979, p. 185, nr. cat. 3a; Lazarovici

1983, p. 14, nr. cat. 9; Luca 2004, pp. 44-45, nr. cat. 46. 5. Berea (com. Sanislău, jud. Satu-Mare)

A. Kisrengátyó B. Nu se poate preciza. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Fost în colecŃie particulară. F. Neprecizat. G. Muzeul Carei. H. Maxim 1999, p. 143, nr. cat. 104; Iercoşan 2002, p. 101, nr. cat. 2.

6. Bihor (jud. Bihor) A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Ceramică. E. Nu se poate preciza F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Ignat 1985, pp. 30-31; Iercoşan 2002, p. 30, nr. cat. 7.

7. Blandiana (com. Blandiana, jud. Alba)481

A. La Brod. B. Aşezare. C. Nu se poate preciza. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Nu se poate preciza. G. Neprecizat. H. Vlassa 1964, p. 361, n. 50; Rusu 1971, p. 81; Bognár-Kutzián 1972, p. 112, nr. cat. 224; Lazarovici 1983, p. 14, nr.

cat. 18; RepAlba, p. 24; Luca 1999, p. 49, nr. cat. 4; Maxim 1999, p. 144, nr. cat. 130. 8. Bochia (com. Beliu, jud. Arad)

A. Dealul Floroiu. B. Aşezare. C. Neprecizat (posibil deal având în vedere toponimul). D. Ceramică şi unelte de piatră. E. Sondaj arheologic. F. Nu se poate preciza (aşezarea a fost considerată de Dudaş 1970 Tisa II).

480 Acest punct este deasemenea unul nesigur, având în vedere inconstanŃa cu care sunt amintite sau nu materialele Tiszapolgár de aici: Lazarovici 1975, p. 29, nr. cat. 1 menŃionează fragmente ceramice Tiszapolgár la Balta Sărată fără a preciza punctul; Lazarovici 1979, p. 185 nu menŃionează decât materiale vinčiene în acest punct; Gumă-Petrovszky 1978, p. 97, menŃionează aici doar materiale ce aparŃin culturii Vinča, eneoliticului final (Băile Herculane II-Cheile Turzii), epocii bronzului, primei vârste a fierului şi evului mediu timpuriu; Luca 2004, p. 44 indică prezenŃa în acest punct a unor materiale aparŃinând culturii Tiszapolgár. 481 Considerăm acest punct ca pe unul nesigur deoarece Bognár-Kutzián 1972 creează o eroare când consideră că Vlassa 1964, n. 50 atribuie acest sit culturii Tiszapolgár, nota respectivă precizând clar apartenenŃa acestui sit la descoperirile de tip Bodrogkeresztúr (o opinie similară întâlnim la Horedt 1966, p. 261, Pădureanu 1982, Luca 1999). Eroarea cercetătoarei maghiare e preluată şi de Lazarovici 1983 şi Maxim 1999.


128

G. ColecŃia Institutului Pedagogic Oradea (?). H. Dudaş 1970, p. 355, nr. cat. II.2; RepArad, p. 45, nr. 1; Maxim 1999, p. 144, nr. cat. 134; Iercoşan 2002, p. 102, nr.

cat. 3 9. Carastelec (com Carastelec, jud. Sălaj)482

A. Neprecizat. B. Mormânt483. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Roska 1942a, p. 118, nr. cat. 56; Comşa 1974, p. 141, nr. cat. 55; Maxim 1999, p. 147, nr. cat. 189; Iercoşan 2002,

p. 102, nr. cat. 5.

10-12. Căpleni (com. Căpleni, jud. Satu-Mare) A. Tagul lui Röck (sau Reök). B. Mormânt484. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Săpătură de salvare datorate unor lucrări edilitare. F. Neprecizat. G. Neprecizat (probabil Muzeul Carei). H. Iercoşan 1992-1993, p. 11; Maxim 1999, p. 148, nr. cat. 108; Iercoşan 2002, pp. 102-103, nr. cat. 6. A. Podul Crasnei485. B. Mormânt. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Săpătură de salvare datorate unor lucrări edilitare. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean Satu-Mare H. Németi 1988, p. 123; Iercoşan 1992-1993, p. 11, n. 9; Iercoşan 2002, pp. 102-103, nr. cat. 6. A. Canton C.F.R486. B. Aşezare. C. Nu se poate preciza.

D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Németi 1988, p. 122; Maxim 1999, p. 148, nr. cat. 208.

482 Subscriem la opinia lui Iercoşan 2002, conform căreia acest sit este incert, întrucât singurele menŃiuni le găsim la Roska 1942a şi Comşa 1974, care doar indică prezenŃa unor materiale Tiszapolgár în hotarul aceastei localităŃi, fără alte precizări. 483 Comşa 1974, p. 141 menŃionează vase cu picior întregi ce aparŃin probabil unui mormânt. 484 MenŃionat de Iercoşan 2002-2003, care îl consideră ca probabil aparŃinând Tiszapolgár, având în vedere doar poziŃia scheletului şi faptul că groapa mormântului a fost săpată în umplutura unei gropi menajere ce aparŃine neoliticului mijlociu. 485 Acest mormânt este menŃionat de Németi 1988 la Cămin-Podul Crasnei la p. 123 şi la Iercoşan 1992-1993, p. 11, n. 9, aici fiind comisă o eroare, paginile indicate ca şi referinŃă din studiul lui Németi 1988 fiind 121-122, dar la respectivele pagini nu există nici o referire la vreun mormânt, de aceea considerăm că respectivul complex arheologic este cel descris la Németi 1988, p.123, n. 12 şi încadrat de autor, la modul general, în eneolitic, din descrierea inventarului funerar compus din ceramică (Németi 1988, p. 123-126) reieşind în mod clar că este vorba de o necropolă Bodrogkeresztúr. De aceea considerăm că acest punct nu poate fi considerat ca unul aparŃinând descoperirilor de tip Tiszapolgár. Totodată remarcăm confuzia creată în jurul punctelor cu descoperiri arheologice din arealul comunei Căpleni, în general. 486 Considerăm că toată acestă confuzie de care vorbeam în nota anterioară a dus şi la neincluderea acestui punct de către Iercoşan 2002 în lista siturilor Tiszapolgár (sigure sau nesigure). Noi preferăm să includem această descoperire în categoria celor incerte, având în vedere mai mult decât sumara sa menŃionare (vezi Németi 1988, p. 122).


129

13. Cărand (com. Cărand, jud. Arad)487

A. La Cărămzel. B. Aşezare. C. Bot de deal. D. Ceramică, material litic şi chirpic. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. ColecŃia Florin Dudaş. H. Dudaş 1970, pp. 355-356, nr. cat. II.5; Maxim 1999, p. 148, nr. cat. 212; RepArad 1999, p. 50; Iercoşan 2002, p.

103, nr. cat. 7. 14. Cărăsău (com. Cociuba Mare, jud. Bihor) A. Cetate. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. ColecŃia Şcolii generale Petid. H. Maxim 1999, p. 148, nr. cat. 213; Iercoşan 2002, p. 103, nr. cat. 8.

15-16. Cenad (com. Cenad, jud. Timiş)488

A. Belo Brdo. B. Mormânt. C. Tell. D. Ceramică. E. Materiale colecŃie particulară. F. Faza B (tranziŃie spre Bodrogkerestúr)489. G. ColecŃia Schifman, Periam. H. Lazarovici 1975, p. 20, nr. cat. 11; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 5a; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 22; Luca

1999, p. 50; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 10b; Luca 2006, p. 65, nr. cat. 120. 2b.

A. Necunoscut490. B. Nu se poate preciza. C. Tell. D. Ceramică. E. Neprecizat F. Neprecizat G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Lazarovici 1975, p. 20, nr. cat. 10; Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 5; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 10a; Luca 2006, p.

65, nr. cat. 120. 2a.

17. Cermei (com. Cermei, jud. Arad) A. Drumul Sămăudului491. B. Aşezare.

487 Considerăm totuşi acest punct ca pe unul relativ nesigur, având în vedere faptul ca singurul care descrie acest sit este Dudaş 1970, pp. 355-356 ca şi conŃinând ceramică de tip Tisa II; Iercoşan 2002 încadrează acest sit în categoria siturilor nesigure sau care nu au putut fi verificate. 488 Acestei localităŃi îi este atribuit la Luca 2006, p. 64, nr. cat. 120.1a şi punctul Movila Mare trecut de noi la Beşenova Veche (azi Dudeştii Vechi). 489 Considerat Bodrogkeresztúr de către Luca 1999, p. 50. 490 La Bochiş 2004 acest punct poartă numele de Bucova IV, fără a fi indicată vreo sursă bibliografică pentru acest sit; fiind singura sursă care precizează un toponim pentru această locaŃie am preferat să nu o luăm în considerare momentan. 491 Considerăm acest punct ca pe unul nesigur, având în vedere faptul ca singurul care descrie acest sit este Dudaş 1970, pp. 355-356 ca şi conŃinând ceramică de tip Tisa II; Iercoşan 2002 încadrează acest sit în categoria siturilor nesigure sau care nu au putut fi verificate.


130

C. Neprecizat. D. Ceramică şi silex. E. Neprecizat. F. Neprecizat G. Muzeul Arad. H. Dudaş 1970, p. 355, nr. cat. II.1; Maxim 1999, p. 149, nr. cat. 231; Iercoşan 2002, p. 103, nr. cat. 9. I.

18. Cheia (municipiu Turda, jud. Cluj) A. Peştera Ungurească. B. Neprecizat. C. Peşteră. D. Ceramică. E. Nu se poate preciza. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Maxim 1999, p. 149, nr. cat. 241492.

19. Cheile Nerei (Sasca Română) (com. Sasca Montană, jud. Caraş-Severin)493

A. Peştera Gaura Porcariului. B. Nu se poate preciza. C. Peşteră. D. Ceramică. E. Sondaj. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Petrovszky 1979, pp. 234-236, p. 247-248; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 28; Luca 2004, p. 121, nr. cat. 231.3.

20. Cicir (com. Vladimirescu, jud. Arad) A. Hotar. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică, material litic. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Pădureanu 1973, p. 400; Maxim 1999, p. 151, nr. cat. 265; RepArad 1999, p. 53, nr. cat. 3; Iercoşan 2002, pp. 103-

104, nr. cat. 10.

21. Ciufud (azi Izvoarele, oraş Blaj, jud. Alba)494 A. Căstău.

492 Aceasta este singura lucrare ce precizează materiale Tiszapolgár în acest sit, indicând ca şi sursă pe Lazarovici et alii 1995, pp. 537-574; verificarea făcută de noi nu ne-a oferit posibilitatea să identificăm vreo referire la materiale aparŃinând civilizaŃiei de care ne ocupăm în aceste rânduri, descoperite în acest sit. 493 În cazul acestui sit trebuie să menŃionăm mai multe erori produse în articolul Lazarovici 1983: denumirea peşterii apare ca Peştera Porcului; referinŃa bibliografică este Petrovszy 1981, pp. 234-236, lucrare ce nu apare la lista bibliografică, aici apărând însă lucrarea Petrovszky 1980 (inexistentă). Lucrarea cu pricina este publicată în anul 1979 (Petrovszky 1979, pp. 229-261). În respectivul articol, la paginile indicate în studiul pe care îl avem în discuŃie, este vorba despre Peştera Cuptoru Porcului din Valea Caraşului (şi nu Cheile Nerei) şi în care autorul descoperirilor menŃionează doar „două fragmente ceramice atipice neolitice” pe lângă câteva artefacte aparŃinând Evului Mediu timpuriu. În acelaşi articol (Petrovszky 1979) la pp. 247-248 este descrisă Peştera Gaura Porcariului, în care autorul cercetării nu a identificat nici un fragment ceramic, menŃionând totuşi o „locuire eneolitică” aici, indicând ca şi sursă pe Gh. Lazarovici, autorul studiului din anul 1983 pe care l-am luat în discuŃie mai sus. Astfel situaŃia de aici rămâne nelămurită, ultima opinie ce vizează acest sit (Luca 2004, p 121, nr. cat. 231. 3) nereprezentând de fapt decât o preluare a unor informaŃii anterioare (printre care şi studiul din 1983) şi indică acest punct ca pe unul ce conŃine materiale Tiszapolgár. 494 RepAlba indică însă în acest punct o aşezare de epoca bronzului, ce a oferit ca şi materiale ceramică, lama de piatră (?), o mărgea de scoică şi un topor fragmentar de piatră. Chiar dacă în studiul nostru privind aşezările Tiszapolgár (Diaconescu 2008) am considerat acest sit ca pe o aşezare certă a culturii, acest fapt s-a datorat unei neatenŃii, acest sit fiind unul incert.


131

B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Nu se poate preciza. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 31 (autorul nu precizează clar judeŃul sau localitatea de apartenenŃă a respectivului

punct utilizând doar toponimul „Mureş” (?)); Maxim 1999, p. 151, nr. cat. 282. 22. Corneşti (com. OrŃişoara, jud. Timiş)

A. Ferma Reiter495. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică496. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 8a.

23. Cristuru Secuiesc (oraş , jud. Harghita) A. Fenyöalja 497. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Săpătură arheologică. F. Cucuteni A3, AB şi B cu elemente Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr. G. Neprecizat. H. Maxim 1999, p. 154, nr. cat. 331; Luca 1999, p.51, nr. cat. 18.

24. Cuci (com. Cuci, jud. Mureş)

A. Berc498. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Lazăr 1995, p. 112; Maxim 1999, p. 155, nr. cat. 341.

25. Deta (oraş, jud. Timiş)499 A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat.

495 Considerăm acest sit ca unul improbabil (de fapt inexistent, dar menŃionat ca fiind unul ce conŃine şi materiale Tiszapolgár) deoarece Oprinescu 1981 comite o eroare atunci când consideră acest punct ca atare, făcând referire la Lazarovici 1979, p. 193, nr. cat. 26c, dar aici autorul respectiv menŃionează doar o locuire neolitică, opinie confirmată şi de Luca 2006, p. 76, nr. cat. 159. 1c, care indică aici o locuire Vinča C. 496 M. Moga în 1939 497 Considerăm acest sit ca unul improbabil (menŃionat ca fiind unul ce conŃine elemente Tiszapolgár) deoarece Maxim 1999 comite o eroare atunci când consideră acest punct ca atare, datorită faptului că punctele Panta de Brad şi Fenyöalja sunt considerate diferite dar, de fapt cele două nomenclaturi desemnează acelaşi loc, singura diferenŃă fiind limba (maghiară sau română). Luca 1999, p. 51, nr. cat. 18 menŃionează aici elemente tipice Bodrogkeresztúr. 498 Lazăr 1995, p. 112 foloseşete semnul întrebării atunci când face atribuirea culturală; tot în hotarul acestei localităŃi, dar fără a fi indicat vreun toponim cert mai este amintită o altă locuire Tiszapolgár (vezi Maxim 1999, p. 155. nr. cat. 341). 499 Considerăm acest punct ca pe unul nesigur, câtă vreme de aici nu a fost publicat până acum nici un fragment ceramic sau alte materiale specifice Tiszapolgár, plasarea sa în rândul descoperirilor aparŃinând acestei culturi făcându-se doar pe baza unei informaŃii furnizate de Fl. MedeleŃ.


132

D. Nu se poate preciza. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Nu se poate preciza. H. Oprinescu 1981, p. 45, nr. cat. 3, p. 49, nr. cat. 9; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 49; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat.

16; Luca 2006, p. 89, nr. cat. 197.1a.

26. Deva (municipiu, jud. Hunedoara)500 A. Ciangăi (Ceangăi). B. Neprecizat. C. Neprecizat.

D. Ceramică, material litic, obiecte os. E. Săpătură arheologică de salvare. F. Neprecizat501. G. Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane, Deva.. H. Floca 1950, pp. 220-224, pl. I-XI; Bognár-Kutzián 1972, p. 112, nr. cat. 231; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 50;

Luca 1999, p. 51; Maxim 1999, p. 156, nr. cat. 370; Luca 2005, p. 62 , nr. cat. 153.1c. 27. Dezna (comuna Dezna, jud. Arad)

A. Coasta Robilor. B. Neprecizat. C. Deal.

D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Maxim 1999, p. 156, nr. cat. 372; Iercoşan 2002, p. 104, nr. cat. 12. 28. Dumbrava (comuna Căpuşu Mare, jud. Cluj)

A. Valea Oşorheiului. B. Neprecizat. C. Neprecizat.

D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. RepCluj, p. 192; Maxim 1999, p. 158, nr. cat. 395. 29. Feisa (comuna Jidvei, jud. Alba)

A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat.

D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat.

500 Acest sit a beneficiat de interpretări diverse de-a lungul timpului: considerat Tiszapolgár (Lazarovici 1983, p. 15, Vlassa 1969a, p. 31, Vlassa 1964, p. 361), fază de formare a culturii Bodrogkeresztúr (Luca 1999, p. 51; Luca et alii. 2004, p. 115) şi sit ce furnizează deopotrivă materiale aparŃinând ambelor culturi menŃionate în această notă, prin aceasta sugerându-se posibilitatea existenŃei a două niveluri distincte (Bognár-Kutzián 1972, p. 112, 188; Maxim 1999, p. 156, nr. cat. 370 – aceasta din urmă menŃionând în mod eronat o necropolă în acest punct). Toate aceste opinii divergente, ca de altfel şi situaŃia reală a descoperirii acestor materiale (săpătură de salvare efectuată în anul 1947, determinată de lucrări edilitare, ce nu oferă informaŃii stratigrafice pertinente) ne fac să privim cu circumspecŃie toate cele trei opinii prezentate mai sus; singura metodă oarecum eficientă în această situaŃie este cea a analizei tipologice a materialului de aici, concluziile neputând sa fie însă tranşante, având în vedere lotul restrâns de fragmente ceramice. În concluzie, încadrăm acest sit în categoria celor incerte. 501 Nu putem preciza faza culturii Tiszapolgár căreia îi aparŃine materialul de aici.


133

H. Kalmar 1984a, p. 393, nr. cat. 16; Maxim 1999, p. 159, nr. cat. 415.

30. Gârbău (com. Gârbău, jud. Cluj) A. La FaŃă. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Maxim 1999, p. 160, nr. cat. 445.

31. Gârlişte (com. Goruia, jud. Caraş-Severin)502 A. Peştera GalaŃ. B. Neprecizat. C. Peşteră. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Petrescu 2000, p. 51; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 21; Luca 2006, p. 119, nr. cat. 253.1a.

32. Giulvăz (com. Giulvăz, jud. Timiş) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat503. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 22; Luca 2006, p. 122, nr. cat. 265.2a504. 33. Hărman (com. Hărman, jud. Braşov) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 61; Maxim 1999, p. 162, nr. cat. 486.

34. Hotoan (com. Căuaş, jud. Satu Mare) A. La păşuni. B. Mormânt505.

502 Cu toate că aici a fost identificat un singur fragment ceramic ce aparŃine culturii Tiszapolgár (Petrescu 2000, p. 51, pl. L/9) acesta este considerat de Petrescu 2000 şi Bochiş 2004 ca şi un punct cu descoperiri Tiszapolgár, chiar dacă primul autor prezintă foarte clar faptul că situaŃia stratigrafică a respectivului fragment ceramic este una incertă, el fiind recoltat de pe planşeul peşterii. Având în vedere acest fapt considerăm la acest moment oportun să încadrăm acest punct în categoria siturilor incerte. 503 Publicarea acestui punct între descoperirile Tiszapolgár din Banatul românesc se bazează conform autorului studiului respectiv pe o informaŃie indirectă (Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 22, n. 43). De aceea pâna la momentul în care vor fi publicate materiale din acest punct sau informaŃia va fi verificată pentru a se afla eventuale detalii suplimentare, considerăm acest punct ca pe unul nesigur. 504 Autorul nu face referire la vreun material care să aparŃină culturii Tiszapolgár, menŃionând doar „fragmente ceramice eneolitice”. 505 Atribuit culturii Bodrogkeresztúr de Németi 1988, p. 126 şi Luca 1999, p. 52, nr. cat. 25.


134

C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul Carei. H. Németi 1988, p. 126, nr. cat. 7; Maxim 1999, p. 163, nr. cat. 502; Iercoşan 2002, p. 59, nr. cat. 29a. 35. Ip (com. Ip, jud. Sălaj) A. Pincedomb. B. Necropolă (?) şi aşezare. C. Deal. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Faza A. G. Neprecizat. H. Lazarovici-Lako 1980, p. 40; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 69; Maxim 1999, pp. 164-165, nr. cat. 524; Iercoşan

2002, p. 60, nr. cat. 30b 36. Jabăr (com. Boldur, jud. Timiş)506 A. Cotună. B. Aşezare. C. terasă. D. Neprecizat. E. Săpătură de salvare. F. Neprecizat. G. Muzeul Lugoj. H. Lazarovici 1979, p. 210, nr. cat. 99; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 24; Luca 2006, p. 149, nr. cat. 319.2a. 37. Mugeni507 (com. Mugeni, jud. Harhita) A. Pagyvántetö. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Ceramică. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional Secuiesc Sf. Gheorghe. H. Ferenczi-Ferenczi 1975, pp. 62-67; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 81; Luca 1999, p. 52, nr. cat. 31. 38. Panic (com. Hereclean, jud. Sălaj) A. Între blocuri B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Cercetare de suprafaŃă. F. Nu se poate preciza508. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Materiale inedite. 39. Pişcolt (com. Pişcolt, jud. Satu Mare) A. Nisipărie509.

506 Niciuna din referinŃele la acest sit nu menŃionează materiale Tiszapolgár aici, cu excepŃia lui Bochiş 2004, care nu oferă nici o explicaŃie suplimentară, ci din contră doar o notă eronată din Lazarovici 1979 (Neoliticul Banatului) şi anume menŃiunea acestui sit la pagina 193; de fapt situl e menŃionat la pagina 210. 507 Singura atribuire a unor materiale ceramice de aici culturii Tiszapolgár o face Lazarovici 1983, ultima opinie în acest sens (Maxim 1999) consideră aceste elemente ca aparŃinând culturii Bodrogkeresztúr (vezi o opinie similară la Luca 1999). 508 Materiale inedite în Muzeul JudeŃean de Artă şi Istorie din Zalău, ce, din punct de vedere al facturii ar putea aparŃine culturii Tiszapolgár, dar nu prezintă elemente tipice.


135

B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Maxim 1999, p. 176, nr. cat. 760. 40. Răhău510 (municipiu Sebeş, jud. Alba) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Bognár-Kutzián 1972, p. 115, nr. cat. 249; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 98; Maxim 1999, p. 177, nr. cat. 793. 41. Reci511 (com. Reci, jud. Covasna) A. Telek. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Roman 1973512, p. 64; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 102; Luca 1999513, p. 53, nr. cat. 38;Maxim 1999, p. 178, nr.

cat. 804. 42. Satu Mare (com. Secusigiu, jud. Arad) A. La Vii. B. Aşezare. C. Deal. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Oprinescu 1981, p. 49, nr. cat. 20; Bochiş 2004, p. 56, nr. cat. 34; Luca 2006514, p. 215, nr. cat. 515.1a. 43. Satu Mare (judeŃ, jud. Satu Mare) A. Neprecizat. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Unelte piatră şlefuită. E. Descoperire fortuită. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul JudeŃean Satu-Mare. H. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 109; Maxim 1999, p. 179, nr. cat. 840; Iercoşan 2002, pp. 75-76, nr. cat. 50. 44. Sânnicolaul Român (com. Cefa, jud. Bihor)515

509 Singura menŃionare a unei locuiri Tiszapolgár aici o întâlnim la Maxim 1999. 510 Acest sit este menŃionat prima dată de Kutzián 1972 folosind ca şi sursă Vlassa 1964, p. 361, n.50, dar autorul din urmă specifică clar că la Răhău este vorba de materiale Bodrogkeresztúr. 511 Lazarovici 1983 este singura lucrare ce încadrează acest sit între descoperirile de tip Tiszapolgár. 512 P. Roman consideră că aici e vorba de o „locuire de caracter Bodrogkeresztúr şi nu Tiszapolgár”. 513 Autorul, nespecificând toponimul sitului, încadrează aşezarea de aici la momentul culturii Bodrogkeresztúr. 514 Acest autor nu precizează prezenŃa certă a unor materiale Tiszapolgár aici.


136

A. Neprecizat. B. Necropolă. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de cupru de tip Holič. E. Descoperire fortuită, cu ocazia unor lucrări edilitare din anul 1935. F. Tiszapolgár B (târzie) sau Bodrogkerestúr. G. Necunoscut.

H. Popescu 1944, p. 30, fig. 2/10 (topor-ciocan); Rusu 1971, p. 81; Vulpe 1973, p. 227, n. 68, p. 229; Idem 1975, p. 26, nr. cat. 38, pl. 4/38; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 119; Luca 1999, p. 54, nr. cat. 43, Maxim 1999, p. 182, nr. cat. 895; Mareş 2002, p. 293, descoperirea nr. 1.

45. Sântandrei (municipiu Oradea, jud. Bihor) A. Podul Morii. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Cercetare de teren. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Maxim 1999, p. 179, nr. cat. 840; Iercoşan 2002516, pp. 75-76, nr. cat. 50. 46. Sebeş517 (municipiu, jud. Alba) A. Neprecizat. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Bognár-Kutzián 1972, p. 115, nr. cat. 225. 47. Suplacu de Barcău (com. Suplacu de Barcău, jud. Bihor) A. Köre518, Corău I519, Pe Piatră520. B. Aşezare. C. Terasă. D. Ceramică, unelte de piatră şlefuită. E. Cercetare arheologică sistematică. F. Faza A521. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Ignat 1977, pp. 17-18; Ignat 1998. 48. Şeuşa (com. Ciugud, jud. Alba) A. Gorgan.

515 Acest punct este menŃionat ca fiind o posibilă necropolă Tiszapolgár târzie sau Bodrogkerestúr de Vulpe 1973, p. 229, în lucrarea sa Vulpe 1975, p. 26 autorul indică această descoperire ca fiind Bodrogkerestúr, opinie susŃinută de Rusu 1971, Luca 1999, Maxim 1999. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 119 include doar topoarele de tip Holič şi Agnita în repertoriul descoperirilor Tiszapolgár. 516 Autorul consideră acest punct ca unul nesigur, precizând aici o locuire Tisa II (?). 517 Autoarea acestei citări face o confuzie, ea având ca şi sursă Vlassa 1964, p. 361, n. 50, acest din urmă autor precizând foarte clar că la Sebeş e vorba de o locuire Bodrogkeresztúr. 518 Ignat 1977, p. 17. 519 Idem 1998, p. 22. 520 Idem 1977, p. 17. 521 Chiar dacă iniŃial, în 1977 autoarea considera că materialele din acest punct aparŃin culturii Tiszapolgár, faza de început (grupul Deszk A – vezi Ignat 1977, p. 18), ulterior, bazându-se pe cercetările ce au durat până în 1992, această opinie este reconsiderată, cele două niveluri de locuire din acest punct fiind considerate ca aparŃinând unui grup cultural nou, numit grupul Suplac şi care este încadrat în neoliticul târziu (Ignat 1998, pp. 22-24).


137

B. Aşezare. C. Vârf de deal. D. Ceramică, chirpic, unelte silex, daltă de cupru. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Faza B522. G. Universitatea Alba-Iulia, Institutul de arheologie sistemică.. H. Ciută et alii 2000, pp. 69-74; Ciută-Gligor 2006; Mazăre 2007, pp. 73-83. 49. Şilindia (com. Şilindia, jud. Arad) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Lazarovici 1983523, p. 17, nr. cat. 124; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 978. 50. Şimand (com. Şimand, jud. Arad) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Ceramică. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Foste în colecŃiile Muzeului din Arad, azi pierdute. H. Bognár-Kutzián 1972524, p. 115, nr. cat. 189; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 130; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 980;

Iercoşan 2002, pp. 85-86, nr. cat. 61. 51. Şoimuş (com. Someş-Odorhei, jud. Sălaj) A. Rât. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean de Artă şi Istorie Zalău. H. Maxim 1999, p. 187, nr. cat. 995525. 52. Tarcea (com. Tarcea, jud. Bihor) A. Neprecizat. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 134; Maxim 1999526, p. 187, nr. cat. 1006.

522 Aceste descoperiri au fost declarate iniŃial ca fiind Tiszapolgár (Ciută et alii 2000), ulterior această încadrare culturală fiind modificată şi în studiul Ciută-Gligor 2006, p. 275 se consideră că aceste materiale sunt la momentul de final al fazei B a culturii, termenul folosit fiind de Tiszapolgár-Decea Mureşului (vezi planşele respectivului studiu) sau „Tiszapolgár”. La Mazăre 2007, pp. 73-83 descoperirile de la Şeuşa sunt încadrate în grupul Decea Mureşului. 523 Autorul localizează acest punct în judeŃul Satu Mare (?). 524 Autoarea consideră că aceste materiale ar putea să aparŃină şi epocii mijlocii a cuprului (cultura Bodrogkeresztúr). 525 Aceasta este singura menŃiune bibliografică a unei locuiri Tiszapolgár în punctul Rât. Ambele lucrări indicate de autoare ca şi surse bibliografice nu conŃin decât informaŃii referitoare la punctul Peştean. De asemenea, în colecŃiile Muzeului din Zalău (indicat ca şi spaŃiu de depozitare a acestor materiale), nu am regăsit materiale din punctul Rât.


138

53. Tăuteu (com. Tăuteu, jud. Bihor) A. Dealul de Sus. B. Locuire. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Maxim 1999, p. 188, nr. cat. 1014527. 54. Viştea (com. Gîrbău, jud. Cluj) A. Neprecizat528. B. Locuire şi mormânt. C. Neprecizat. D. Neprecizat. E. Neprecizat. F. Neprecizat. G. Neprecizat. H. Roska 1942a, p. 155, nr. cat. 65a, c; Vulpe 1975, p. 23, nr. cat. 29; Mareş 2002, pp. 339-340; Maxim 1999, pp.

193-194, nr. cat. 1131. La acest moment pentru arealul

ocupat de această civilizaŃie, care este suprapus de teritoriul actual al României, sunt documentate 194 de situri sigure, 54 de situri nesigure (situri ce au fost menŃionate în literatură de specialitate ca şi aparŃinând culturii Tiszapolgár, dar care s-a dovedit că aparŃin altor manifestări culturale, situri definite doar pe baza descoperirii fortuite a unor obiecte masive de cupru sau situri ce au fost considerate ca atare de un singur autor, fără argumente concludente şi a căror informaŃie nu a putut fi verificată) şi 81 de topoare masive de cupru ce au fost considerate ca obiecte ale triburilor Tiszapolgár. Trebuie să menŃionăm că în 18 dintre localităŃile care conŃin situri certe se află documentate şi descoperiri de obiecte masive de cupru.

526 Autoarea precizează ca şi sursă Lazarovici 1983, dar aici nu apare nici o referire la vreo locuire Tiszapolgár în zonă. 527 Autoarea este singura care menŃionează în acest punct „o locuire….atribuită culturii Tiszapolgár”, citând ca surse bibliografice pe Roska 1942a, p. 292, Lazarovici 1983a, p. 17 şi Iercoşan 1997. Nici una din sursele citate nu conŃine însă vreo referire la vreo locuire Tiszapolgár în acest punct, prima care include acest sit în rândul descoperirilor aparŃinând acestei civilizaŃii fiind Bognár-Kutzián 1972, p. 117, însă doar pe baza celor trei topoare de cupru de tip Pločnik, publicate de Roska 1942a, p. 292. 528 Roska 1942a, p. 155, nr. cat. 65a indică prezenŃa culturii Tisa în punctele Kiskút (Fântâna Mică) şi Szénhelydőlı. Vulpe 1975, p. 23, nr. cat. 29 precizează fără indicarea toponimului o locuire Tiszapolgár târzie şi una CoŃofeni în legătură cu un topor ciocan de tip Codor (considerat descoperire fortuită într-un presupus context funerar). Mareş 2002, pp. 339-340 preia informaŃia din Vulpe 1975, dar indică toponimul Dealul Cotior (Coasta Cotior-Kotioroldal) preluat din Roska 1942a, p. 155, nr.cat 65c (toponimul corespunde locului de descoperire a toporului-ciocan de tip Codor) care indică materiale eneolitice în acest punct şi face referire la toporul menŃionat. Maxim 1999, p. 193, nr. cat. 1131 precizează pentru punctul Fântâna Mică o locuire Iclod (?) şi nu indică nici un material Tiszapolgár la acest punct.


139

٭٭٭

Datele din acest repertoriu au fost introduse într-o bază de date ce avea ca şi câmpuri: localitatea actuală, judeŃul din care face parte respectiva localitate, toponimul locului unde a fot identificat situl, tipul sitului, amplasamentul geografic al sitului, categoriile de material arheologic identificate, metoda de cercetare folosită, faza culturii în care se încadrează situl respectiv şi locul de depozitare a materialelor.

În primul rând vom discuta problema răspândirii spaŃiale a acestor situri în cadrul judeŃelor actuale de pe teritoiul României. Astfel judeŃele cu cel mai mare număr de situri, în ordine descrescătoare sunt: Sălaj cu 35, Timiş cu 33, Satu-Mare cu 30, Arad 26, Cluj 24, Bihor 19 şi Caraş-Severin cu 11 (am menŃionat aici doar judeŃele ce au peste 10 situri). Se observă aici că judeŃele ce deŃin cel mai mare număr de situri sunt plasate în zona vestică a României, în extremitatea estică a câmpiei Tisei, cu excepŃia Sălajului şi a Clujului, fapt explicabil prin prezenŃa aici a celei mai lesnicioase căi de pătrundere în arcul intracarpatic pe văile Crasnei, Barcăului şi afluenŃi ai Someşului, cum ar fi Agrijul, spre sursele de cupru şi sare.

Din punctul de vedere al tipurilor de situri avem următoarea situaŃie: 138 de aşezări, 37 de situri cu caracter neprecizat, 6 locuiri529, 5 situri cu caracter dublu, aşezare şi necropolă, 3 necropole şi o fortificaŃie530. Mai sunt de menŃionat şi 3 situri ce sunt considerate aşezări, dar există dubii în privinŃa lor, în aceeaşi situaŃie aflându-se şi o necropolă531.

Analizând poziŃia geografică a descoperirilor putem constata o „dominaŃie” a folosirii teraselor (cu 85 de situri) urmând apoi dealul (28 de cazuri). Siturile plasate pe tell-uri sunt în număr de 16, peşterile fiind folosite în 9 cazuri, Promontoriile şi platourile stâncoase totalizând împreună 5 situaŃii de utilizare. Trebuie menŃionat însă că pentru 47 de situri nu sunt menŃionate structurile de

529 Considerăm ca şi locuiri utilizarea peşterilor în mod special, datorită caracterului sezonier şi de ce nu, întâmplător, al acestora. 530 Termenul de fortificaŃie poate că nu este cel mai nimerit având în vedere că situl în cauză (Cehei-Oman între urât) a fost cercetat doar prin metoda investigaŃiei de suprafaŃă. Am folosit totuşi termenul deoarece aceasta a fost precizarea făcută de autori (Pop et alii. 2006, p. 23). 531 Este vorba de situl de la Santăul Mic-Ferma Zomlinul Mare.


140

relief pe care se află plasate. Pentru a putea înŃelege mult mai bine de ce multe dintre aceste situri au probleme în a li se determina

tipul vom analiza şi metoda de cercetare utilizată. Astfel putem observa că cercetarea de suprafaŃă ocupă un loc extrem de important cu 80 de cazuri în care este folosită. Săpătura arheologică este următoarea metodă folosită în 50 de situaŃii. 11 situri au fost abordate prin sondaje arheologice, 8 prin supraveghere lucrări edilitare şi 7 au fost găsite în mod întâmplător. Pentru 38 dintre aceste staŃiuni arheologice nu este precizată metoda de identificare şi eventuală cercetare a acestuia. Toate acestea cumulate ne indică faptul că peste 50% din punctele cu descoperiri Tiszapolgár din România sunt identificate fie prin cercetări de suprafaŃă (care are numeroase limite) sau pur şi simplu nu se cunoaşte cum au fost determinate ca atare.

Din cele 139 de aşezări 76 dintre ele au preferat ca şi tip de relief pentru poziŃionare terasele, 23 au folosit dealul, 11 au folosit în continuare tell-urile, iar 4 este numărul e comunităŃi ce au locuit pentru o vreme pe grinduri şi promontorii. Din nou trebuie să subliniem numărul mare de cazuri în care categoria sitauŃiior neprecizate are valori mari, deoarece 32 de aşezări nu au precizări cu privire la caracteristicile geografice ale amplasamentului lor.

Pentru a putea înŃelege totuşi numărul mare de aşezări a căror poziŃie geografică nu este precizată şi uneori este chiar necunoscută, vom prezenta metodele de cercetare folosite pentru investigarea aşezărilor. Astfel observă că periegheza are valori apropiate de 50% cu 70 de cazuri, săpătura arheologică a fost utilizată de 35 de ori, sondajul arheologic şi supravegherea au împreună 15 situaŃii. Neprecizarea metodelor de investigare este prezentă în 24 de situaŃii. Practic acest lucru creează, în mod firesc, numeroase dubii cu privire la corectitudinea atribuirii acestor 24 de situri la categoria aşezărilor. O altă problemă este cea a atribuirii acestor situri la o faza sau alta din dezvoltarea culturii Tiszapolgár, fapt de asemenea îngreunat de valorile modalităŃilor de cercetare folosite. În consecinŃă la acest moment putem vorbi de un număr de 96 de situri în care atribuirea cronologică a acestora la una sau alta din fazele culturii Tiszapolgár nu este posibilă, în primul rând prin nepublicarea materialelor arheologice identificate în aceste situri, ele fiind doar menŃionate ca aparŃinând acestei culturi. Siturile aparŃinând fazei A sunt cele mai numeroase (în număr de 52 de cazuri), faza B urmând şi ea la o distanŃă nu foarte mare (40 de situri). În două cazuri putem vorbi de ambele faze în acelaşi sit, de influenŃe culturale într-unul şi de importuri în 3 situaŃii. Aşa cum spuneam mai sus,

Numar de asezeri/pozitie geografica

Deal; 23

Grind; 2

Neprecizat; 32

Promontoriu;

2

Terasa; 76

Tell; 11


141

metodele de cercetare folosite şi nepublicarea adecvată a rezultatelor acestor cercetări a dus la această situaŃie în care 50% din siturile acestei civilizaŃii nu au o poziŃie cronologică clară în cadrul acesteia.

Acelaşi lucru poate fi sesizat poate fi sesizat atunci cînd se iau în calcul tipurile de material arheologic identificat. 110 dintre situri au prezentat ca şi unic material arheologic identificat ceramica (este adevărat că vorbim de elementul definitoriu pentru o civilizaŃie preistorică, începând de la neolitic, acest tip de artefact fiind unul din criteriile cele mai importante atunci când se face datarea relativă a unor descoperiri, prin metoda comparativă). Urmează apoi în ordine descrescătoare, ceramică şi litic cu 20 de cazuri şi ceramică, chirpic şi litic cu 19 situaŃii. Obiecte de cupru au fost găsite doar în două situaŃii, ambele prin săpături arheologice sistematice. Această situaŃie este firescă având în vedere în primul rând faptul că principala metodă de investigare este totuşi cercetarea de suprafaŃă. În ceea ce priveşte numărul de aşezări pe faze constatăm că din nou faza A are întâietate cu 46 de situaŃii, faza B beneficiind doar de 31 de aşezări. Importuri se constată în 3 situaŃii, iar aşezări de ambele faze apar în două cazuri. Considerăm că tot metodele de cercetare (vezi mai sus diagrama referitoare la această problemă) au dus la numărul aşa de ridicat de aşezări cărora nu li s-a putut determina poziŃia cronologică în cadrul culturii. În ceea ce priveşte siturile de fază A, analiza noastră a putut demonstra că 30 dintre acestea au preferat ca şi tip de relief terasele, dealul având 10 situaŃii de acest gen, tell-ul trei, promontoriul trei, peştera două, iar grindul una. Cu eticheta de neprecizat sunt 6 situri de fază A. Faza B indică 21 de situri plasate pe terase, 7 pe deal, 3 pe tell-uri şi 2 în peşteră. 8 situri nu au precizat elementul de relief pe care sunt plasate. Aceste date ne indică o populaŃie mai mobilă pentru faza A care utilizează o gamă mai variată de forme de relief pentru amplasarea siturilor, dar oricum diferenŃele nu sunt foarte mari, terasele rămânând în „topul” preferinŃelor.

Metode de cercetare pentru asezări

Supraveghere;

7 Fortuit; 2

Neprecizat; 24

Periegheza; 70

Sapatura; 35

Sondaj; 8


142

Concluzionând putem spune că civilizaŃia care face obiectul studiului nostru nu s-a bucurat de o atenŃie deosebită de-a lungul timpului, mai ales în ceea ce priveşte publicarea materialelor identificate în decursul cercetărilor. Nici metodele de cercetare nu arată o preocupare intensă vis-a-vis de acest subiect. De asemenea preponderenŃa identificării siturilor prin cercetări de suprafaŃă şi prin metode neprecizate au dus la descoperirea unor loturi de materiale arheologice relativ reduse şi fragmentate, fapt ce îngreunează posibilitatea unei integrări cronologice şi culturale cât mai corecte (de aici apare numărul ridicat de situri incerte).

Totuşi numărul mare de situri sigure identificat pe teritoriul României indică faptul că principalele surse de cupru ce erau vizate de aceste populaŃii se aflau pe teritoriul României, în arcul munŃilor CarpaŃi. Numărul extrem de mic al siturilor Tiszapolgár în spaŃiul intracarpatic (cu excepŃia celor aflate în judeŃul Cluj, fapt explicabil prin faptul că teritoriul ocupat astăzi de acest judeŃ este exact în dreptul porŃii de intrare în Transilvania prin poarta meseşană) este într-un fel firesc având în vedere că acest teritoriu era ocupat de cultura Petreşti, deja formată. Ce este clar este însă că triburile Tiszapolgár au reuşit să controleze sursele de cupru din zonă, doar astfel explicându-se numărul mare de piese masive de cupru, a căror contemporaneitate cu această cultură este asigurată de descoperirea unor piese similare în contexte arheologice sigure în spaŃii aflate în exteriorul teritoriului României actuale.

143

Capitolul V CULTURA MATERIALĂ A CULTURII TISZAPOLGÁR

V.1 AŞEZĂRI ŞI FORTIFICAłII V.1.1 Aşezări Prima observaŃie ce apare în urma studierii acestui aspect este aceea că nu există aşezări Tiszapolgár cercetate exhaustiv niciunde în teritoriul de dezvoltare al acestei culturi. Opiniile privind această problematică nu sunt foarte numeroase şi în acelaşi timp nici extrem de concludente având în vedere faptul că civilizaŃia de care ne ocupăm nu a beneficiat de o atenŃie deosebită.

Aşezările sunt dispuse, în general, în imediata apropiere a cursurilor de apă, fapt extrem de comun întregii perioade preistorice. Din cele 196 de situri certe descoperite pe teritoriul actual al României, aparŃinând culturii Tiszapolgár, 139 sunt considerate aşezări, şase au caracter de locuire şi cinci îndeplinesc o dublă funcŃie (aşezare şi necropolă). Sunt distinse, din punct de vedere al amplasării pe diverse unităŃi de relief, cinci tipuri de aşezări:

a) aşezări în zone joase, pe prima terasă a râurilor, în zona de câmpie, pe terase înalte de lângă lunca râurilor sau pe malurile mlaştinilor şi grinduri (77 de situri);

b) aşezări în zona deluroasă, situate fie de-a lungul cursurilor mari de apă şi a râurilor afluente, fie pe pante de dealuri, folosiŃi fiind de obicei versanŃii sudici (23 de cazuri);

c) aşezări de zonă montană şi piemontană (relativ rare) situate tot pe văile râurilor şi ocupă înălŃimile din zonă532;

d) locuirile în peşteră ce nu au un caracter permanent fiind folosite că şi refugii temporare sau adăposturi sezoniere (5 situri);

e) aşezările ce continuă să folosească tell-urile (11 situaŃii). Din punct de vedere al tipologiei geografico-etnografice au fost distinse două mari tipuri de aşezări533: a) aşezări compacte; b) aşezări răsfirate sau deschise. Prima categorie este de obicei plasată pe o unitate de relief bine determinată: grind, promontoriu, terase

de mici dimensiuni, deal, cu suprafeŃe mici (între 1 ha sau mai puŃin şi 2 ha). În cazul celei de-a doua categorii, aşezările se află în zone deschise, largi, mai ales în zona de câmpie, cu suprafeŃe uneori mari (mai mari de 2 ha: de exemplu aşezarea de la Tibava ce are o suprafaŃă estimată de circa 3-4 ha534). Lipsa unor cercetări exhaustive în aşezările culturii ne împiedică să opinăm pentru vreo modalitate de organizare interioară a aşezărilor, sau chiar mai mult să poată fi stabilite mai multe tipuri de aşezări, bazate pe acest criteriu. Tocmai de aceea subliniem faptul că această tipologie este una mai mult teoretică, neputând fi susŃinută cu prea multe date concrete535.

Ce este însă clar este faptul că se produce o „fragmentare” la nivelul tipului de aşezare în raport cu ceea ce se întâmpla în neoliticul târziu; aşezările sunt mai mici, mult mai dense şi nu au o durată foarte lungă în timp536 (extrem de concludente sunt rezultatele obŃinute de cercetătorii implicaŃi în Körös Regional

532 Iercoşan 2002, p. 109; autorul plasează în această categorie aşezările de la OarŃa de Sus, Sânnicolaul de Beiuş, Şumal şi TauŃ. 533 Ibidem, p. 111. 534 Šiška 1968, p. 161. 535 Considerăm că acest subiect a fost tratat corespunzător de Iercoşan 2002, pp. 108-114, de aceea nu vom relua aceeaşi discuŃie; Siklódi 1982-1983, p. 30 discută despre aşezările Tiszapolgár ce nu ocupă tell-urile considerând că acestea prezintă o structură răsfirată cu distanŃe mari între case (ex. Szerbkeresztúr cu distanŃe de 10-15 sau chiar 30 m) sau o organizare în general pe rânduri a locuinŃelor (ex. Sirig-Kamedin unde 10-15 locuinŃe sunt aranjate pe două rânduri). Acest fapt este completat de rezultatele obŃinute de W. Parkinson prin proiectul Koros, care în situl de la Vésztı-Bikeri, prin planul magnetometric de aici demonstrează clar că această aşezare plană are o structură compactă, cu complexele de locuire situate foarte aproape una de alta (vezi Parkinson et alii 2002-2004, p. 107. fig. 4 – locuinŃele sunt notate cu litera A, având numere de la 1 la 11). 536 Parkinson 2002, p. 393.


144

Archeological Project, ce prezintă ca rezultate, după investigarea unei zone de 2100 km2, un număr de 34 de situri ce aparŃin neoliticului târziu şi 243 de situri ce aparŃin epocii timpurii a cuprului, în speŃă culturii Tiszapolgár537).

SituaŃiile cele mai complexe, din punctul de vedere al organizării interioare a aşezărilor, le întâlnim la ParŃa şi Homorodu de Sus. În primul caz au fost identificate şi cercetate 12 locuinŃe de suprafaŃă şi platforme538, iar în cel de-al doilea patru locuinte de suprafaŃă şi una semiadâncită539.

În cazul sitului de la ParŃa se poate remarca că există două variante de orientare a axei lungi a locuinŃelor (9 dintre ele au o orientare pe direcŃia NE-SV, iar ultimele trei ce sunt numite „platforme” au axa lungă plasată pe direcŃia NNV-SSE). Această situaŃie ne pune în faŃa unei probleme ce are două soluŃii: ori aceste construcŃii fac parte din două momente de locuire diferite, aşa cum susŃine autorul cercetărilor de aici540 fie aceste două tipuri de edificii au funcŃionalităŃi diferite. Dacă luăm în considerare, ca argument, faptul că pe planul VIa.3.a) publicat în volumul dedicat arhitecturii epocii cuprului, palisada „taie” una dintre construcŃiile aflate în zona vestică a ariei utilizate de populaŃiile Tiszapolgár, atunci într-adevăr avem de-a face cu două momente de utilizare a acestui sit, la orizontul cronologic şi cultural dat. Oricum se poate remarca faptul că spaŃiul este utilizat în mod judicios, locuinŃele nefiind dispuse la distanŃe mari una de alta, părând a forma mici grupuri de locuinŃe, lucru oarecum firesc având în vedere că avem de-a face cu o aşezare de tip tell. Astfel această aşezare poate fi considerată ca una de tip compact.

Aşezarea de la Homorodu de Sus ne prezintă o situaŃie diferită. Plasată într-o zonă ce prezintă caracteristici geografice mult diferite de zona Banatului, pe o coastă de deal aplatizată, aflată în imediata apropiere a pârâului Homorod, este o aşezare uni-stratificată ce prezintă orientări diverse ale complexelor de locuit. Sunt sesizate patru direcŃii diferite de orientare pentru cinci edificii (!): NV-SE pentru L2 şi L5, NE-SV pentru L1, E-V pentru L4 şi probabil N-S pentru L3541. Nici distanŃele între locuinŃe nu ne indică vreo regulă în ceea ce priveşte modul de organizare a

537 Parkinson et alii 2002-2004, p. 102. 538 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 253, fig. VIa.3.a. 539 Iercoşan 2002, pp. 56-58. 540 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 252. 541 Iercoşan 2002, p. 58.

Numărul de aşezări pe faze

Neprecizat, 65

Importuri, 3

Faza A, 45

Fazele A şi B, 2

Faza B, 32

DistribuŃia aşezărilor de fază A


145

structurii interne a aşezării. Cu riscul impus de limitele pe care le dă cercetarea arheologică de aici, încadrăm această aşezare în cadrul celor de tip răsfirat.

Abordând distribuŃia spaŃială a aşezărilor Tiszapolgár trebuie mai întâi să menŃionăm că din totalul siturilor ce sunt considerate aşezări, 46 aparŃin fazei A şi 32 fazei B a culturii (pentru celelalte categorii vezi figura de mai sus).

Pentru aşezările ce aparŃin fazei A harta pe care o prezentăm aici ne indică o civilizaŃie mobilă ce acoperă o arie largă, şi care, după părerea noastră, vizează zăcămintele şi ivirile de cupru din zona vestică a României542. Grupul cel mai consistent este în mod clar cel care încearcă să patrundă în interiorul arcului carpatic pe Valea Crasnei.

DirecŃiile de pătrundere sunt în mod clar, pe lângă valea Crasnei, valea Barcăului şi afluenŃi ai Someşului, cum ar fi Agrijul; un alt grup de situri, mai puŃin numeros, are ca şi „coloană vertebrală” valea Crişului Alb, iar cea de-a treia grupă urmează valea Timişului deviind aparent în două direcŃii, una pe valea Bistrei, cealaltă pătrunzând în sud-vestul Transilvaniei.

În faza B se poate vorbi de o „regrupare”, comunităŃile Tiszapolgár, cu mici excepŃii, nu mai ocupă teritorii în zona intracarpatică şi preferă să stea în zonele joase din văile râurilor sau dealurile din apropiere, existând ipoteza conform căreia scopul era de a asigura şi controla aprovizionarea cu materie primă, inclusiv (sau în primul rând) cupru543. V.1.2 FortificaŃii544

542 Primele două grupuri aparŃinând fazei A, indicate de noi mai sus, au în mod cert ca Ńintă zăcămintele din CarpaŃii Occidentali, iar cel de-al treilea, cu ramura ce intră pa Valea Bistrei vizează probabil zăcămintele din zona sud-vestică a României (pentru conformitate vezi Mareş 2002, Harta 1; de asemenea Harta 1 din lucrarea de faŃă). 543 Bognár-Kutzián 1976, pp. 74-75. 544 Cuvântul fortificaŃie este poate un termen ce nu defineşte în mod exact sistemul de apărare al unei aşezări preistorice. Conform DEX fortificaŃie =construcŃie militară de pâmânt, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor şi a bombelor de avion şi a înlesni acŃiunea de observare şi de folosire a mijloacelor de luptă proprii

DistribuŃia aşezărilor de fază B


146

Acesta este un apect mult prea puŃin abordat prin cercetări sistematice, fiind poate aspectul cel mai defavorizat. În 1972, Ida Bognár Kutzián, bazându-se pe observaŃiile pe care avea la acel moment consideră că renunŃarea la sistemele de apărare ale aşezărilor şi părăsirea tell-urilor este, printre altele şi rezultatul instaurării unei perioade de pace în zona bazinului carpatic545. La aproximativ 30 de ani, William Parkinson, graŃie proiectului dezvoltat în regiunea Crişurilor de pe actualul teritoriu al Ungariei, reuşeşte să demonstreze existenŃa la Vésztı-Bikeri a unui sistem de trei şanŃuri concentrice, ce probabil înconjurau aşezarea în totalitate, dar pe partea de vest şi sud-vest au fost probabil distruse de lucrările agricole adânci practicate ulterior locuirii acestui sit546. ŞanŃul interior avea o lăŃime de 80 cm la baza nivelului de cultură şi se „afunda” circa 20 de cm în solul steril, având pe fund dispuse gropi de stâlp care aveau, de la fundul şanŃului, o adâncime medie de 50 cm (faŃă de nivelul de călcare actual fundul gropilor de stâlp era la 135-160 cm) şi erau dispuse la 10-20 de cm una de alta. ŞanŃul median era cel mai îngust (30-40 cm) şi se adâncea cu 15-30 cm faŃă de partea superioară a solului steril547. Ultimul şanŃ, cel exterior este cel mai lat dintre ele, depăşind cu 60-80 cm şanŃul interior (practic o lăŃime de circa 140-160 cm) şi se adânceşte în solul steril circa 15 cm (comparând cu datele oferite de autori pentru şanŃul median putem obŃine o adîncime faŃă de nivelul actual de călcare de circa 105-110 cm). Acest sistem de apărare indică utilizarea unei metode sanŃ-palisadă, ce prezintă ca punct forte palisada, al cărei stâlpi sunt introduşi adânc în pământ (luăm în calcul aici faptul că acest sit este o aşezare unistratificată, ce prezintă la suprafaŃă, în terenul arabil fragmente de chirpic din structurile de lut ale locuinŃelor, ceea ce presupune că nivelul de călcarea al acestei aşezări nu era foarte jos faŃă de actualul nivel de călcare), cealaltă

(http://dexonline.ro/search.php?cuv=fortificaÅ£ie). Bibliografia central şi vest-europeană preferă să folosească în general termenul de enclosure sau ditch-enclosed settlement pentru acest tip de sisteme de complexe arheologice. 545 Bognár-Kutzián 1972, pp. 170-171. 546 Parkinson et alii 2002-2004, p. 107. 547 Ibidem; autorii consideră că lăŃimea redusă a acestui şanŃ duce la nedetectarea sa pe planul magnetometric.

Schema rezultatelor obŃinute prin prospecŃia magnetometrică în situl de la Vésztı-

Bikeri (după Parkinson et alii 2002-2004, fig. 4)


147

parte a sistemului fiind compusă dintr-un ansamblu de două şanŃuri. Este foarte clar, în primul rând rolul de delimitare a teritoriului de dezvoltare a aşezării (toate complexele arheologice sesizabile pe planul magnetometric dezvoltându-se în interiorul teritoriului delimitat de şanŃul exterior în special), şi în al doilea rând rolul de apărare al acestui sistem.

Pentru teritoriul României trei sunt cazurile în care se poate discuta de sisteme de apărare a unor situri Tiszapolgár: Cehei-Oman între urît548, ParŃa-Tell-ul I şi Uivar-Gomilă. În cazul sitului de la Cehei, trebuie să precizăm rezervele pe care le impune modul în care a fost cercetat acest punct (este vorba de cercetări de suprafaŃă, ce nu sunt dublate de fotografii aeriene sau un plan topografic al sitului, date care s-ar putea folosi ca argumente în susŃinerea existenŃei unui sistem de apărare pentru acest sit).

La ParŃa a fost cercetat practic primul sistem de apărare atribuit acestei civilizaŃii de pe teritoriul actual al României, ce este reprezentat, în nivelul 4 din acest sit de un şanŃ de palisadă (S17), cercetat pe o lungime de circa 15-18 m, cu o lăŃime de 30-40 cm şi cu o secŃiune transversală în forma literei „U”549, identificat în suprafaŃa 18 şi de şanŃul 121, cercetat pe o porŃiune relativ scurtă în suprafaŃa 11, ce are o lăŃime de 50-60 cm şi prezintă la distanŃe 1,50 m una de alta se află plasate gropi de stâlp550. Un alt element component este şanŃul 17b, ce este considerat a aparŃine nivelului 4b, plasat în partea de sud a aşezării şi care aparŃinea unei palisade mari de lemn, ce se presupune că proteja aşezarea dinspre partea de sud551.

ProspecŃia magnetometrică întreprinsă în situl de la Uivar de către H. Becker au adus rezultate extrem de bune, în ceea ce priveşte imaginea de ansamblu asupra acestui sit şi asupra sistemului de apărare al acestuia. Din întregul complex de şanŃuri de apărare patru dintre ele sunt considerate exterioare aşezării. Al patrulea şanŃ (privind dinspre interior spre exterior), tăiat de secŃiunea VII (vezi figura) este considerat a aparŃine epocii timpurii a cuprului552. Se ia în considerare deplasarea uşoară a aşezării de pe tell-ul propriu-zis spre sud în timpul locuirii Tiszapolgár553. Principalul argument, pe lângă 548 Pop et alii 2006, p. 23. 549 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 266. 550 Ibidem, pp. 266-267. 551 Ibidem, p. 266. 552 Schier-Draşovean 2004, p. 166. 553 Ibidem, p. 160.

ŞanŃul 121, nivel 4, ParŃa (după Lazarovici-Lazarovici 2008, fig. VIa.17.b)

ŞanŃul 17, nivel 4, ParŃa (după Lazarovici-Lazarovici 2008, fig. VIa.17.a)


148

Planul magnetometric al sitului de la Uivar-Gomilă cu delimitarea zonei în care este vizibil şanŃul Tiszapolgár (după Schier-Draşovean 2004, p. 151, Abb. 3)

identificarea în secŃiunea (trench) VII a unui ansamblu ceramic, care conform autorilor este probabil să aparŃină fazei formative Proto-Tiszapolgár554 şi care este depus intenŃionat în şanŃul respectiv, este dispunerea radială, pe marginea acestui şanŃ a trei locuinŃe ce au axa lungă dispusă transversal pe linia arcului de cerc format de traiectul şanŃului (vezi aria dreptunghiulară delimitată de linia roşie punctată ce marchează poziŃia acestor locuinŃe precum şi poziŃionarea secŃiunii VII).

554 Ibidem.


149

ŞanŃul prezintă o secŃiune în forma literei V, iar dimensiunile sale, calculate de la nivelul plasat imediat sub nivelul coluvial (al doilea de sus) sunt următoarele: lăŃimea este de aproximativ 4 m, iar adîncimea sa de 3m. Practic acesta este cel mai mare şanŃ ce se constituie într-un element al sistemului de apărare al unei aşezari din toată aria culturii Tiszapolgár; în Ungaria pe lângă situl citat deja de la Vésztı-Bikeri, mai există încă două situri ce au semnalate şanŃuri ce ar putea constitui un sistem de apărare, la Tiszaug-Kisrétpart şi Bélmegyer-Mondoki, chiar dacă în aceste cazuri respectivele şanŃuri sunt puse în legătură mai degrabă cu garduri, decât cu sistemul defensiv 555. Având în vedere datele existente la acest moment, „dotarea” aşezărilor Tiszapolgár cu sisteme defensive (nu credem că este cazul să discutăm aici impotriva cui şi de ce erau create aceste sisteme, având în vedere în primul rând riscul imens de a comite erori mari, doar din dorinŃa de a găsi o explicaŃie oarecare) rămâne ca o excepŃie. Suntem absolut siguri că acest lucru Ńine doar de actualul stagiu al cercetărilor, anii care vor veni vor aduce, sperăm, cât mai multe cercetări cu metode moderne în situri diverse aparŃinând neoliticului şi eneoliticului şi vor putea crea o imagine cât mai coerentă şi corectă asupra unor aspecte sociale ce la acest moment rămân doar la stadiul de prezumŃii.

V.2 LOCUINłE ŞI ANEXE V.2.1 LocuinŃe LocuinŃele sunt din punct de vedere arhitectural, de trei tipuri: bordeie, locuinŃe semiadâncite şi locuinŃe

de suprafaŃă. Bordeiele556 sunt în general adânci, cu valori între 1,50-2 m557, neprezentând de obicei amenajări

interioare558. Sunt de formă ovală (Oradea-Salca I, Dăbîca; dimensiuni de 3,60x2,50 m unul dintre ele şi un altul cu lungimea de 4 m pentru complexele de la Oradea, şi axa lungă de 3,5 m şi adâncime de 0,70 m pentru un bordei de la Dăbîca559) sau circulară560 (Călata-Vîrful Gîlneii)561, cu diametrul ce variază între 1,90-2,50 m şi adâncimea de 0,50 m. În situl de la ParŃa au fost cercetate trei complexe de acest tip: 13B 159 şi 162. Primul dintre ele beneficiază de o descriere mult mai detaliată, şi la nivel dimensional şi la nivel arhitectural, el fiind sugestiv comparat cu un bordei construit de către un păstor, în perioada contemporană, la BucovăŃ562. La Suplacu de Barcău, punctul Lapiş II aua fost identificate două bordeie cu lungimi de 3,20 m şi respectiv 3 m, cu adîncimi de 0,40 şi 0,60 m, celelalte date lipsind însă563. Tot în cadrul acestui tip de locuinŃă mai trebuie amintite gropile de mari dimensiuni de la Carei-Cozard, G1 şi G7 cu lungimi de 6 şi respectiv 3 m. Necercetarea lor în

555 Parkinson 2002, pp. 406-407. 556 Problema existenŃei sau nu a bordeielor în preistorie rămâne una deschisă, mai ales datorită nepublicării sau nesesizării elementelor ce pot indica diverse amenajări ale unor suprastructuri ale respectivelor gropi (ex.: gropile de stâlp). 557 Iercoşan 2002, p. 115. 558 Lazarovici-Lazarovici 2003, p. 425. 559 În cazul acestui sit Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 263 mai menŃionează încă un bordei cu latura lungă de 5 m şi adâncimea de 0,70 m, presupus a avea două încăperi. Trebuie însă să semnalăm o mică eroare strecurată în lucrarea de mai sus. Planul indicat de autori că reprezintă respectivul bordei de la Dăbîca este fig. VIa. 15.b de la p. 264; acesta este însă desenul prezentat de Rusu et alii 1962, fig. 2 ca şi reprezentând profilul peretului vestic al casetei B, în speŃă profilul secŃiunii prin acest complex aflat însă în situl de la Oradea, complex arheologic pe care l-am menŃionat deja ca şi prim bordei). 560 Idem 2008, p. 263 precizează pentru aceste complexe o formă patrulateră cu colŃurile rotunjite, dar Radu-Moiş 1973, p. 465 indică în mod clar pentru aceste complexe o formă circulară. 561 Ibidem; aici au fost identificate prin cercetări de suprafaŃă 6 asemenea complexe, dintre care doar unul a fost abordat prin săpătură arheologică. 562 Lazarovici-Lazarovici 2008, pp. 264-265, fig. VIa.16.a. 563 Iercoşan 2002, p. 84.

Profilul secŃiunii VII de la Uivar cu secŃiunea prin şanŃul aparŃinând culturii Tiszapolgár (după Schier-Draşovean 2004,

p. 153, Abb.5).


150

întregime564 face greoaie posibilitatea de a le face o atribuire funcŃională cît mai corectă, acelaşi lucru putând fi spus şi despre o eventuală analiză arhitecturală.

Bordeiul 13B de la ParŃa (după Lazarovici-Lazarovici 2008, fig. VIa.16.a)

Profilul peretului de vest al casetei B de la Oradea-Salca I

(după Rusu et alii 1962, fig.2, prelucrare Lazarovici-Lazarovici 2008, fig. VIa. 15.b)

LocuinŃele semiadâncite au forme diverse, cum ar fi în forma unei boabe de fasole cu dimensiuni cuprinse între 5,5x2,5x0,35 m, la ParŃa, pentru „semibordeiul” 14565 şi 3,20x0,40 m şi 3x0,60 m (ultima dimensiune, în ambele cazuri este adâncimea) la Suplacu de Barcău-Lapiş II, locuinŃe a căror formă nu este indicată566. Acest tip de locuinŃă o găsim menŃionată şi la Vezendiu, cu lungimea de 6,40 m şi adâncimea de 0,40 m şi de asemenea la Zalău-Valea MiŃii şi Homorodu de Sus, locuinŃa L1, cel de-al doilea complex având o formă trapezoidală, iar ultimul o formă ovală şi dimensiuni de 1,80x1,50 m567

LocuinŃele de suprafaŃă sunt considerate ca şi fiind tipul de complex de locuire specific culturii Tiszapolgár568, chiar dacă cercetările întreprinse în aşezările acestei civilizaŃii nu sunt foarte numeroase.

Considerate a fi construite din structuri masive de lemn sau în sistemul pereŃilor din nuiele şi lipite cu lut (cu excepŃia locuinŃelor de la Cluj-Centrul Polus şi L2 de la Carei-Cozard care se prezintă ca o structură de chirpici masivă, fapt ce ne duce cu gândul la o structură a peretului din nuiele şi lipitură de lut, în toate celelalte cazuri cantitatea de chirpici este redusă, fapt ce indică cel mai probabil structuri masive din lemn ce necesitau o cantitate redusă de lut pentru izolare), folosesc în principal două metode pentru sistemul de construcŃie: cu stâlpi înfipŃi adânc în pământ şi cu şanŃuri de fundaŃie569. Cu toate acestea sunt şi locuinŃe în cazul cărora gropile de stâlpi nu au fost sesizate (exemplu: Carei-Cozard, locuinŃa L1570).

Unele dintre ele se prezintă ca şi platforme de chirpici (Oradea-Salca I, Sântana-Holumb, Carei-Cozard571, Dăbîca, ParŃa şi Cluj-Napoca-Centrul Polus, iar altele platforme de fragmente ceramice şi chirpici mărunt (la Homorodu de Sus, ParŃa). Din punctul de vedere al formei, putem să spunem că predomină construcŃiile patrulatere (dreptunghiulare sau uşor trapezoidale) la Carei-Cozard, ParŃa, Oradea-Salca I, şi eventual Cluj-Napoca-Centrul Polus, dar apar şi forme aproximativ ovale la Homorodu de Sus572.

Din punct de vedere dimensional se remarcă preponderenŃa locuinŃelor destul de mici ca dimensiuni: 4x3,80 m pentru L1 de la Carei-Cozard, 4,80x4,20 m pentru L2 de la Carei-Cozard, 4,90x2,65 m pentru L2 de la Homorodu de Sus, 4x2 m pentru L4 şi 4x3 pentru L5 din acelaşi sit, 4,50x5,60 m şi 5,50x4,90 m fiind

564 Ibidem, p. 116. 565 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 263. 566 Iercoşan 2002, p. 116. 567 Ibidem, pp. 116-117. 568 Ibidem. 569 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 255. 570 Iercoşan 2002, p. 117. 571 În acest sit au fost cercetate două locuinŃe de suprafaŃă, dintre care una incendiată, iar alta nu: faptul este deosebit de intersant având în vedere că fiecare dintre aceste două locuinŃe, construite cel mai probabil în acelaşi timp, au avut parte de un final diferit, tipul de date oferit de aceste complexe, fiind de asemenea diferit şi în aceaşi timp complementar. 572 Iercoşan 2002, p. 118


151

dimensiunile pentru locuinŃele de la Oradea-Salca I. La Dumbrava, în profilul estic al S III a putut fi observată o locuinŃă de suprafaŃă căreia i s-a putut determina doar lungimea (6 m) şi care era puternic afectată de lucrările agricole573. În aceeaşi situaŃie este şi locuinŃa de la Suplacu de Barcău căreia i s-a determinat doar axa lungă (3,80 m)574, ca dealtfel şi două dintre cele 6 locuinŃe de la Crasna (3,60 şi 3,70 m)575. La Zalău-Valea MiŃii au fost identificate două locuinŃe, dintre care una dintre ele, L2 avea o formă trapezoidală şi două încăperi, prima cu

lăŃimea de 5,50 m şi o a doua cu lăŃimea de 4,50 m, lungimea totală a clădirii neputând fi stabilită576, iar pentru cea de-a doua avem următoarele dimensiuni: 4,5x3 m577. La Sacoşu Mare au fost cercetate patru locuinŃe dintre care pentru două au fost stabilite dimensiunile 4,5x6 m şi 5x6 m. La ParŃa, pentru locuinŃa L2 există datele de 5x4 m, pentru L1 3,5 x 2,5 m, pentru Lx2 2,5 x 3,40 m, pentru LXI 3,5 x 2,5 m, pentru locuinŃa 119 2 x 1,60 m, iar pentru platformele P14 şi P30 s-au stabilit dimensiunile de 2 x 4 m şi respectiv 3 x 2,5 m578. În lucrarea de sinteză dedicată arhitecturii epocii cuprului Gh. Lazarovici optează pentru o împărŃire a locuinŃelor în trei mari categorii, din punct de vedere dimensional: mari (peste 50 m2), medii (25-30 m2) şi mici (sub 20 m2).

573 Ibidem. 574 Ignat 1982, p. 19 575 Lakó 1981, p. 50. 576 Iercoşan 2002, p. 119, n. 75. 577 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 255; interesant este faptul că aici au fost cercetate doar două locuinŃe, doar una fiind cercetată în totalitate (L2), iar cealaltă parŃial, pe o porŃiune lungă de 1,3 m, la care nu i s-au precizat dimensiunile (de aceea suntem obligaŃi să privim cu rezerve dimensiunile oferite de sursa mai sus citată). În lucrarea BăcueŃ-Crişan – BăcueŃ-Crişan 2003 se afirmă că L1, pe baza reanalizării materialului arheologic descoperit în cadrul acestui complex, nu aparŃine eneoliticului; tocmai de aceea am reconsiderat situaŃia acestei locuinŃe, pe care nu am inclus-o în numărul total al locuinŃelor identificate pe teritoriul României. 578 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 255.

Carei-Cozard. Planul săpăturilor (după Iercoşan 2002, p. 233, pl. 7; prelucrare Lazarovici-Lazarovici 2008)

LocuinŃa Lx2 de la ParŃa (după Lazarovici-Lazarovici 2008,

p. 256, VIa.6.b)

Complexele de locuit din cadrul nivelului 4 (nivelul Tiszapolgár) de la ParŃa-Tell 1 (după Lazarovici-Lazarovici 2008, fig.

VIa.3. a.)


152

Nu am luat în calcul aici situaŃia identificată în tell-ul de la Sântana, unde, sondajul arheologic redus ca

dimensiuni nu a permis precizarea unor date concrete referitoare la forma şi dimensiunile locuinŃelor ce se prezentau ca platforme de lut ars579. O altă situaŃie ce am exclus-o din enumerarea de mai sus, este cea întâlnită la Uivar-Gomilă. În acest caz trei anomalii prezente pe planul magnetometric al tell-ului ce au o formă rectangulară şi sunt dispuse radial faŃă de traiectul şanŃului de apărare secŃionat prin secŃiunea VII (vezi mai sus), sunt interpretate ca şi urmele a trei locuinŃe de suprafaŃă, cel mai probabil arse (având în vedere puternica anomalie provocată) şi care aparŃin culturii Tiszapolgár580. Calcularea dimensiunilor acestor anomalii ne dau o lungime de cca. 6 m şi o lăŃime de cca. 4 m, valori care se încadrează în media celor stabilite pentru locuinŃele Tiszapolgár în general. Orientarea acestor trei complexe este aproximativ NNV-SSE, fapt de asemenea sesizat şi în alte situri cum ar fi Carei-Cozard (toate locuinŃele), la ParŃa (platformele P172, 173, 174; celelalte construcŃii aveau orientarea NE-SV). O altă situaŃie, a unei alte posibile locuinŃe de suprafaŃă în cazul sitului de al Uivar este dată de gropile 3034, 3043, 3058 şi şanŃul de fundaŃie 3062 ce pot indica substructura unei case din epoca timpurie a cuprului581, a cărei propunere de reconstrucŃie de formă o prezentăm în planul care urmează (subliniem încă o dată faptul că este vorba doar de o propunere). Astfel această locuinŃă ar avea dimensiunile de circa 6,1x4,5 m şi o orientare NE-SV. Toate aceste elemente pot fi argumente pentru a lua în considerare posibilitatea ca respectivele complexe menŃionate mai sus să fie parte a unei sistem de fundare a unei locuinŃe de

suprafaŃă care să aparŃină culturii Tiszapolgár. Trebuie însă avută în vedere puternica activitate ce a avut loc în

579 Dumitraşcu 1975. 580 Schier-Draşovean 2004, p. 154. 581 Schier-Draşovean 2004, pp.167-168.

Planul suprafeŃei S XI din tell-ul de la Uivar-Gomilă (după Schier-Draşovean 2004, p. 169, Abb. 13), cu

propunerea de reconstituire a formei unei locuinŃe de suprafaŃă Tiszapolgár făcută de noi


153

respectiva zonă în perioadele ulterioare (în primul rând o fântână medieval-timpurie - complexul 3060, ce a distrus, sau mai bine spus ar fi distrus orice urmă a prezumtivei locuinŃe).

În cazul locuinŃelor de la Homorodu de Sus se remarcă orientări diverse: NV-SE pentru L2 şi L5, N-S pentru L6, NE-SV pentru L1 şi E-V pentru L4. În cazul celorlalte situri dimensiunile şi orientarea structurilor de locuit nu pot fi stabilite, uneori datorită amplitudinii reduse a cercetărilor referitoare la această epocă, iar alteori datorită publicării inconsistente a rezultatelor obŃinute.

ComparaŃia cu alte situaŃii existente în afara teritoriului actual al României, ne face să constatăm analogii bune, dar în acelaşi timp să se releve un cadru mult mai puŃin consistent şi decât cel deja prezentat pentru România. În Ungaria, la Kenderes-Kulis şi Kenderes-Telekhalom au fost identificate locuinŃe de suprafaŃă de formă rectangulară, susŃinute de stâlpi. La Kulis, dimensiunile şi forma relevă o locuinŃă uşor trapezoidală cu laturile scurte de 4,25 şi 4 m şi cele lungi de 5,35 şi 5,1 m, orientarea axei lungi fiind NE-SV582. Pentru Kenderes- Telekhalom datele pe care le-am obŃinut oferă dimensiunile de 5,1 x 5,35 m583. La Tibava în Slovacia structura C este o construcŃie uşor trapezoidală cu latura lungă de 11 m şi cele scurte de 4,20 şi 5m, având o orientare similară cu locuinŃa de la Kenderes-Kulis, adică NE-SV584. Pentru situl de la Lúčky, structura 4, atribuită fazei Proto-Tiszapolgár are o lungime de 9,50 m şi o orientare N-S585, iar locuinŃa 5 (plasată la o distanŃă de 3,45 m de structura 4 şi considerată contemporană) are dimensiunile ce au putut fi cercetate de 13,60 m lungime (cu o lungime maxim estimată de 16 m) şi o lăŃime cuprinsă între 7-7,40 m586. Această clădire prezintă şi ea o compartimentare interioară în două camere. La Crna Bara, în nivelurile 1 şi 3, sunt semnalate de asemenea locuinŃe rectangulare (fără a avea precizate dimensiunile) cu o orientare NE-SV587. La Sirig-Kamendin, în Vojvodina locuinŃele din

582 Bognár-Kutzián 1972, p. 165. 583 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 255 (sursa citată de autori este Tasić 1979, lucrare pe care însă noi nu am avut-o la dispoziŃie). 584 Bognár-Kutzián 1972, p. 166; Šiška 1968, p. 161, fig. 33 (autorul discută despre o orientare N-S, iar dimensiunile date sunt 4,50x11,50 m); Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 255 oferă dimensiunile de 10x12 m (?) pentru acestă structură. 585 Šiška 1968, p. 161, fig. 32. 586 Ibidem, fig. 31. 587 Bognár-Kutzián 1972, p. 167.

Planul locuinŃei de la Kenderes-Kulis (după Bognár-Kutzián 1972, fig. 31)

Planul locuinŃei de la Kenderes-Telekhalom (după Bognár-Kutzián 1972, fig. 32)

Planul locuinŃei 5 de la Lúčky (după Šiška 1968, fig. 31)


154

acest sit încadrat tot în orizontul Proto-Tiszapolgár sunt estimate la dimensiunile de 10x5 m588, fiind totodată precizată lipsa unor şanŃuri de fundaŃie pentru aceste construcŃii.

Orientarea acestor structuri este NV-SE589. La Tiszaföldvár a fost descoperită o locuinŃă, de asemenea cu o singură încăpere, cu dimensiuni de aproximativ 5x4 m şi cu o orientare NV-SE, ce era construită în tehnica împletiturii de nuiele cu lipitură de lut, şi un lucru inedit (observarea sa a fost facilitată de faptul că locuinŃa a fost incendiată) pereŃii locuinŃei, la interiorul casei, erau decoraŃi cu impresiuni circulare590.

Ultima situaŃie pe care o prezentăm este cea de la Vésztı-Bikeri: cercetările întreprinse aici au dus la identificarea, printre alte complexe, şi a structurii 15, care este în fapt o locuinŃă de suprafaŃă a cărei distrugere nu a „beneficiat” de un incendiu. Lungimea acestei locuinŃe este de aproximativ 7,83 m, iar lăŃimea de 4,16 m591. Clădirea a beneficiat de şanŃuri de fundaŃie, pe fundul cărora erau sesizabile gropile de stâlp pentru susŃinerea pereŃilor. Autorii cercetării de aici presupun ca şi metodă de construcŃie a pereŃilor acestei structuri tehnica terre pisé, având ca principal argument neidentificarea gropilor de

stâlp mai mici care să indice plasarea nuielelor între stâlpii de susŃinere592. DirecŃia de orientare a acestei clădiri este E-V593

588 Brukner 1974, p. 441. 589 Ibidem. 590 Siklódi 1982-1983, p. 28. 591 Dimensiunile le-am obŃinut folosind datele oferite de Gyucha et alii 2006, p. 13, fig. 10. 592 Gyucha et alii 2006, p. 12. 593 Ibidem, p. 13, fig. 10.

Planul structurii C de la Tibava (după Šiška 1968, fig. 33)

Planul structurii 15 de la Vésztı-Bikeri (după Gyucha et alii 2006, p. 13, fig. 10)


155

Din această prezentare a complexelor de locuit identificate în teritoriul ocupat de triburile Tiszapolgár

din exteriorul spaŃiului actual al României, putem constata că cele mai mari locuinŃe le avem în siturile de la Lúčky -Viničky, Tibava şi Sirig- Kamendin. Cu excepŃia aşezării de la Tibava celelalte două situri aparŃin orizontului Proto-Tiszsapolgár, fapt ce susŃine încă o dată originile neolitice târzii ale acestui fenomen cultural.

Datele existente la acest moment nu fac decât să susŃină opinia exprimată de William Parkinson cu privire la forma şi tipul de locuinŃă specifice epocii timpurii a cuprului, şi anume locuinŃe rectangulare reduse ca dimensiuni şi necompartimentate594. PuŃine locuinŃe care să aibă o compartimentare internă certă au fost identificate: L2 de la Zalău-Valea MiŃii şi L5 de la Lúčky-Viničky595. Orientarea are în general ca şi principal sistem de referinŃă axa N-S, cu diverse variaŃiuni a căror importanŃă nu credem că este atât de mare. ExcepŃiile le constituie structura 15 de la Vésztı-Bikeri şi L4 de la Homorodu de Sus care au o orientare E-V.

V.2.2 Anexe Prin această noŃiune încercăm să definim celelalte elemente care însoŃesc şi completează structurile de locuit în cadrul aşezărilor culturii Tiszapolgár: instalaŃiile de foc şi gropile. V.2.2.a Vetrele Vatră = un fel de platformă înălŃată, amenajată în tinda caselor Ńărăneşti, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea; parte plană din interiorul cuptorului (de pâine) sau al sobei, care susŃine cuptorul sau soba în afară şi pe care se poate şedea sau dormi (sursa: http://dexonline.ro/search.php?cuv=vatra). Prezentăm această definiŃie a vetrei pentru a sublinia (sigur cu excepŃia părŃii a doua a definiŃiei care vede vatra ca şi parte componentă a unei instalaŃii de foc mai complexe) rolul exclusiv casnic, legat doar de prepararea hranei al acestui element component al unei aşezări rurale în general (nu neapărat preistorice). Din păcate caracteristicele cercetării culturii Tiszapolgár (pe care le-am mai menŃiont de câteva ori pe parcursul lucrării de faŃă) în general, nu neapărat pe teritoriul României, nu au lăsat decât puŃine date referitoare la acest subiect.

594 Parkinson 2002, p. 392, fig. 1; de văzut de asemenea tabelul 2 de la p. 404 unde sunt prezentate dimensiunile şi altor locuinŃe din aria Ungariei, Slovaciei şi Serbiei: Bélmegyer-Mondoki (2,85x2,5 m), Lúčky –Viničky (structura 7: 3,6x1,8), Szerbkeresztúr (4,25x3 m), Kösladany 14 (8x6 m), Vésztı 20 (structura 3: 11x3,5 m; structura 4: 7,5x3,8 m). 595 Trebuie luată foarte serios în calcul în această privinŃă şi structura C de la Tibava care prezintă şi ea în zona nordic mediană o groapă de stâlp intermediară ce ar putea face parte dintr-o structură de perete interior (vezi fig. 33).

Homorodu de Sus. Planul săpăturilor (după Iercoşan 2002, p. 238, pl. 12; prelucrare Lazarovici-Lazarovici 2008)


156

Astfel, în România sunt atestate vetre la: Buciumi-Centru satului (1 vatră cu diametrul de circa 1m596, fără date în legătură cu o eventuală conexiune cu vreo structură de locuit), Crasna-Dirica (3 vetre, toate în interiorul câte unei locuinŃe597), Zalău-Valea MiŃii (1 vatră în interiorul unei locuinŃe598), Dumbrava-La Cosma (1 vatră deschisă fără nici o urmă a unei structuri de locuit în preajmă, de formă ovală cu dimensiunile de 75x60 cm şi grosime de 10-12 cm; materialul de construcŃie este compus din lut amestecat cu paie şi alte tulpini vegetale tocate, bine făŃuită599), Carei-Cozard (3 vetre, prima V1, de formă ovală 138x80 cm, cu fragmente ceramice şi pietre plate în structură, bine făŃuită, fiind exterioară locuinŃei L1; a doua V2, de formă ovală cu dimensiuni de 60x40 cm, uşor înclinată spre sud fiind identificată în interiorul L1; a treia, V4 tot ovală ca formă, redusă ca şi dimensiuni 55x43 cm, uşor supraînălŃată, cu fragmente ceramice neolitice târzii în structură, plasată în exteriorul locuinŃelor; toate trei vetrele prezentau o făŃuială bună, neobservându-se eventuale reparaŃii sau reînnoiri ale acesteia, fapt ce atestă o folosinŃă nu foarte îndelungată în timp600). Ca să rezumăm, pe spaŃiul ocupat de comunităŃile Tiszapolgár şi care actualmente face parte din teritoriul României, au fost identificate 9 vetre, dintre care 5 au fost cercetate efectiv, fapt pentru care şi beneficiază de o descriere concludentă. Din totalul lor 5 sunt considerate a fi plasate la interiorul unei structuri de locuit, dar din aceste cinci doar una beneficiază de o poziŃie şi descrierea a condiŃiilor de descoperire clare (V2 de la Carei-Cozard). Din punct de vedere morfologic remarcăm preponderenŃa vetrelor ovale în comparaŃie cu cele circulare raportul fiind de 4 la 1. În ceea ce priveşte răspândirea acestui tip de structuri în spaŃii aflate în exteriorul teritoriului actuala al României, ne vedem nevoiŃi să remarcăm un „gol” informaŃional, doar în patru situri existând menŃiuni referitoare la acest aspect: Crna Bara (semnalate vetre, pentru vatra nr. 5 existând şi dimensiunile de 2,8x1,98 m601, pe care însă noi le considerăm exagerat de mari pentru o vatră); Szerbkeresztúr (menŃionate pete acoperite cu cărbune şi cenuşă, aflate la distanŃe de 10-15 m, chiar 30 una de cealaltă şi care au dimensiunile de 3x4-4,5 m602); Dévaványa-Egyházhalma (unde existenŃa acestor structuri este doar menŃionată, fără alte precizări). Ultimul sit care conŃine referiri la instalaŃii de foc este cel de la Tiszaföldvár603, unde au fost identificate o vatră (plasată la circa 3 m de locuinŃa cercetată aici şi care are în structură pietre sfărâmate şi fragmente ceramice, fără precizări privind forma şi dimensiunile) şi un cuptor, ce prezintă o cameră de aer şi a cărui platformă este „pavată” cu fragmente ceramice contemporane cu aşezarea604. V.2.2.b Gropile Trebuie să discutăm în acest scurt subcapitol despre unul dintre tipurile cele mai „defavorizate” de complexe arheologice, cunoscute generic sub denumirea de gropi (această denominativ indică doar situaŃia concretă sesizabilă în mod direct, a unei cavităŃi mai adânci făcută în pământ umplută ulterior, în diverse moduri). Din punctul de vedere al etapelor de „viaŃă” al acestui tip de complex, considerăm că există patru etape distincte: săparea efectivă (faza de săpare), folosirea în scopul în care a fost creată (faza de folosire), abandonarea (care este urmată în mod inevitabil de schimbarea funcŃionalităŃii, în cazul în care situl respectiv mai este folosit ulterior, sau de eroziune în caz contrar), în oricare dintre aceste situaŃii se ajunge la umplerea respectivei gropi, ca ultimă etapă (faza de umplere). Schimbarea funcŃionalităŃii duce în general la transformarea acestor complexe în aşa numitele „gropi menajere”. În cazul gropilor de mormânt sau a gropilor cu caracter ritual sunt valabile doar etapele 1, 2 şi 4, umplerea fiind făcută la foarte scurt timp după folosire şi foarte rapid.

596 Lakó 1981, p. 44, fără alte detalii privind tehnica de construcŃie sau forma, pe care însă o bănuim a fi circulară, altfel, sperăm , nu ar fi fost utilizată dimensiunea diametrului. 597 Ibidem, p. 50, fără date privind dimensiunea, forma sau tehnica de construcŃie şi în privinŃa vetrelor cât şi în privinŃa locuinŃelor. 598 Iercoşan 2002, p. 122. Autorul citează ca şi sursă pe Lakó 1980, p. 32, dar din păcate noi nu am avut acces la acest studiu. Ce ni se pare demn de subliniat este însă expresia „…în prima încăpere a unei locuinŃe mari, trapezoidale, se presupune existenŃa unei vetre”. 599 Ibidem, pp. 122-123. 600 Ibidem, p. 123. 601 Bognár-Kutzián 1972, p. 167. 602 Ibidem, p. 168 (chiar şi autoarea îşi exprimă rezervele cu privire la aceste complexe, menŃionând că în primul rând elementul dimensional este o problemă în ceea ce priveşte considerarea acestora ca şi eventuale vetre). 603 Siklódi 1982-1983, p. 28. 604 Interesant este faptul că aceste fragmente ceramice făceau parte din acelaşi vas, fapt care ne face să credem că alta este semnificaŃia prezenŃei acestor fragmente ceramice în respectiva instalaŃie.


157

NeŃa Iercoşan a propus o tipologie pentru gropile prezente în arealul Tiszapolgár din nord-vestul României, îm părŃindu-le în patru categorii: a) gropi de bordeie; b) gropi pentru exploatarea lutului; c) gropi menajere; d) gropi cu destinaŃie specială (rituale). Trebuie să intervenim cu mici precizări vis-a-vis de aceste consideraŃii: prima ar fi că autorul omite o categorie relativ importantă şi anume cea a gropilor de provizii. O altă menŃiune este legată de categoria gropilor menajere: ne vine extrem de greu să credem că populaŃiile preistorice săpau gropi cu scopul clar stabilit de a le folosi ca şi loc de depozitare pentru deşeurile menajere (credem că un comportament de acest gen aparŃine unor perioade mult prea apropiate cronologic de perioada contemporană). Cu excepŃia gropilor rituale (aici includem şi mormintele), toate complexele adâncite sunt transformate, după faza de utilizare în scopul în care au fost create, în gropi menajere. Astfel considerăm că gropile de provizii pot înlocui categoria gropilor menajere în tipologia prezentată mai sus. Un argument în plus pentru raŃionamentul nostru este plasarea acestor gropi în imediata vecinătate a casei605. Până la acest moment nu au fost identificate gropi cu caracter ritual pe teritoriul României care să aparŃină culturii Tiszapolgár. Un singur complex beneficiază de acest tip de încadrare, şi anume o groapă de la Tiszaföldár, considerată a fi un „bothros”, deoarece, pe lângă marea cantitate de ceramică şi chirpic din umplutură şi a a existenŃei unor niveluri de steril în umplutură, avea depusă pe fund o lespede de piatră (20x20x15 cm) ce avea una dintre feŃe colorată în roşu, cu ocru606. Trebuie însă să menŃionăm că în necropolele cercetate în Slovacia şi Ungaria sunt câteva complexe care, credem noi, merită să fie de asemenea amintite aici: la Vel’ke Raškovce în Slovacia, pe lângă cele 44 de morminte umane există şi o îngropare de animal (capră sau oaie)607, iar în două morminte, îngropate alături de defuncŃi şi două exemplare de pui de animal (oaie sau capră). La Basatanya pot fi menŃionate mormintele 42, 52, 53, 61 şi 67 (ce aparŃin perioadei I a acestui cimitir) care conŃin pe lîngă scheletele umane şi schelete de câini608. Asupra gropilor de bordei nu vom mai insista, caracteristicile lor fiind prezentate mai sus, astfel că vom lua în discuŃie gropile pentru exploatarea lutului, considerate de Iercoşan 2002 ca fiind cele săpate în trepte, cu forme neregulate şi adâncimi mari (în această categorie fiind incluse G5 şi G6 de la Carei-Cozard, care au determinate doar adâncimea609: 1,80 m şi respectiv 2,75 m. Parte dintre gropile considerate a fi menajere au caracteristici dimensionale şi de distribuŃie spaŃială ce le pot integra în categoria celor de provizii. Astfel gropile G3 (diametru de 1,10 m şi adâncimea de 1,20 m), G9 (diametru 1,10 şi adâncimea de 1,35 m) de la Carei-Cozard, plasate la circa 6 şi respectiv 4 m de L1 se integrează, din punctul nostru de vedere în categoria respectivă. Este însă clar că până la tratarea în modul cel mai serios al acestui tip de complexe (fapt ce presupune analize paleofaunistice, paleobotanice precum şi a a materialului ceramic găsit în aceste gropi, precum şi săparea integrală a acestora) atribuirea vreunei funcŃionalităŃi anume este greu de făcut. Uneori, chiar şi condiŃiile precizate nu ne pot oferi elementele necesare, având în vedere faptul că transformarea complexelor adâncite în gropi menajere, după utilizarea lor în scopul pentru care au fost făcute, denaturează foarte mult elementele care Ńin de faza de funcŃionare. V.3 ECONOMIA V.3.1 Cultivarea plantelor

Datele referitoare la cultivarea plantelor de către comunităŃile Tiszapolgár lipsesc aproape total, fapt caracteristic nu doar şcolii româneşti de arheologie. Singurele date reale pe care le avem provin din probele luate din complexul numărul 36 de la Čičarovce din Slovacia, ce aparŃine orizontului Proto-Tiszapolgár şi din situl de la Uivar-Gomilă. Astfel, la Čičarovce, se atestă prezenŃa unor specii de graminee de tip Triticum monococcum sau Einkorn, a grâului de tip Emmer (Triticum dicoccum), precum şi seminŃe de in (Linum asitassitimum)610. Aceste date ne oferă posibilitatea unui scurte concluzii, referitoare la faptul că prezenŃa grâului de tip Emmer

605 Iercoşan 2002, p. 121: autorul menŃionează prezenŃa gropilor menajere în preajma locuinŃelor; săparea unor gropi în jurul casei cu scopul prezumtiv de a arunca aici diverse resturi ridică problema integrităŃii corporale a locatarilor respectivei structuri, având în vedere perioada relativ îndelungată cât aceste gropi rămâneau practic deschise până la umplerea lor de deşeuri. 606 Siklódi 1982-1983, p. 28. 607 Vizdal 1977, p. 145. 608 Bognár-Kutzián 1963, p. 379. 609 Dată fiind modalitatea de abordare a acestui sit prin practicarea de secŃiuni , datele privitoare la formă lipsesc (vezi Iercoşan 2002, p. 233, pl. 7). 610 Kaminská 2007, p. 258.


158

este un bun argument referitor la faptul că, într-o perioadă imediat anterioară culturii Tiszapolgár şi care este de fapt orizontul de geneză al acestei civilizaŃii, comunităŃile umane cultivau în mod intenŃionat graminee.

În cazul sitului de la Uivar rezultatele provin din trei structuri certe Tiszapolgár611. Specie 8

(Tiszapolgár) 9 (locuinŃă Tiszapolgár)

10 (mormânt Tiszapolgár)

Resturi cereale Triticum monococcum 86 1 587 Triticum cf. timopheevii 9 - 298 Triticum dicoccum 8 - 36 Triticum dicoccum/ cf. timopheevii

45 4 341

Triticum dicoccum/ monococcum/cf. timopheevii

57 - 325

SeminŃe de cereale Triticum monococcum 9 - 20 Triticum dicoccum/ cf. timopheevii

5 - 15

Triticum aestivum/durum - - 2 Hordeum vulgare 1 - 4 Cerealia neidentif. 3 1 5 Cerealia neidentif. frg. 81 - 169 Leguminoase Lens culinaris - linte 2 - 7 Pisum sativum - mazăre 5 - 1 Fabaceea neidentif. - - 1 Plante tehnice (textile şi ulei)

Linum usitatissimum - in 1 - - Fructe Corylus avellana (frg) – alun

6 - 1

Cornus mas (frg) 7 - 7 Prunus spinosa (frg) - porumbar

1 - -

Physalis alkekengi - păpălău

- - 1

Buruieni Galium spurium –sânziene

2 - -

Polygonum convovulus - hrişcă

- - 3

Chenopodium album – Spanac sălbatic

- - 1

Galium aparine/tricornotum - turiŃă

1 - -

Agrostemma githago - - - 1

611 Schier-Draşovean 2004, pp. 211-212, nr. structuri 8, 9, 10.


159

neghină Veronica hederifolia - doritoare

1 - 1

Plante păşune Rumex acetosella – măcriş păsăresc

- - 1

Plante de apă Scirpus lacustris 1 - - Alte plante Chenopodium neidentif. 1 - 4 Gallium neidentif. 1 - - Viciae neidentif. 2 - 1 Bromus (sp. div.) 1 - 1 Poaceae (neidentif.) 6 - 2 Solanaceae (neidentif.) - - 3 Hordeum/Lolium - - 1 Potentilla (neidentif.) - - 1

Tabelul speciilor arheo-botanice identificate în situl de la Uivar (adaptare după Schier-Draşovean 2004, pp. 211-212, tabelle 11)

Se pot observa legături bune cu ceea ce a fost identificat la Čičarovce, apărând (având în vedere datele mult mai detaliate) şi specii în plus.

V.3.2. Creşterea animalelor şi vânătoarea În cea ce priveşte creşterea animalelor datele pentru teritoriul României nu sunt prea multe, cercetarea efectuată în peştera de la Cerişor-Cauce, oferindu-i prilejul cercetătoarei Georgeta ElSusi să elaboreze un studiu consistent, care are bune referiri la nivelul IV din acest sit, ce aparŃine culturii de care ne ocupăm. Astfel analiza s-a efectuat pe un lot relativ consistent (cel mai numeros din toate nivelurile investigate până acum din punct de vedere arheo-zoologic), având în vedere caracterul unei locuiri în peşteră, de 1058 resturi faunistice, dintre care 1057 aparŃin mamiferelor, plus o valvă a unei scoici de râu612. Mamiferele domestice totalizează 70,6%, din care ovicaprinele au un procentaj de 37%, porcinele 22,3%, vitele de 11% şi fragmente aparŃin scheletului unui câine. Dintre speciile sălbatice se remarcă prezenŃa cerbului cu 13,4% (procentaj pe resturi faunistice); mistreŃul beneficiază de un procent de 6,4%, căpriorul de 5,1% iar iepurele are 2,5%. De remarcat sunt şi şase resturi provenind de la bour613. Efectuând un tabel care cuprinde datele referitor la distribuŃia speciilor din siturile Tiszapolgár de pe teritoriul României, avem la îndemână date din siturile de la ParŃa, Uivar şi Cauce614 şi din groapa m. 8 de la Carei-Cozard615, putem observa că ponderea

612 Luca et alii. 2005, p. 111. 613 Ibidem, pp. 112-113. 614 Ibidem, p. 114. 615 Iercoşan 2002, anexa nr. 6 (această anexă este realizată tot de Georgeta El Susi, fapt care este în favoarea corelaŃiilor dintre cele patru loturi faunistice).


160

speciilor sălbatice este una extrem de mare (singura excepŃie o are situl de la Cauce, sit care însă are o condiŃie specială, câtă vreme analiza vârstelor de sacrificare a ovicaprinelor a dus la concluzia că această peşteră a fost utilizată ca adăpost, în mod cert primăvara şi vara, probabil toamna şi sigur nu, iarna616; astfel situl de aici putea fi folosit de păstori ca şi adăpost, fapt ce ar putea fi explicat şi prin procentul mai mare pe care îl au ovicaprinele). Astfel, se poate discuta despre o specializare în domeniul vânătorii. Aceasta, împreună cu o mai bună gestionare a animalelor domestice, ele fiind în general sacrificate după ce nu mai erau atât de productive din punct de vedere economic, ne poate indica o populaŃie dinamică, care exploata în mod raŃional posibilităŃile pe care le aveau la îndemână, în cardul microregiunii pe care o ocupau.

Singurele date concrete, referitoare la acest subiect, oferite de bibliografia străină sunt cele de la Vésztı-Bikeri, care ne prezintă o situaŃie comparativă cu cea de la ParŃa, în procente, ce arată că în situl din Ungaria procentajul animalelor sălbatice este de 20%, iar cel al mamiferelor domesticite este de 80%617. Interesant este procentajul extrem de mare al vitelor (40,8 %), cel al ovicaprinelor fiind de 21,6%; în consecinŃă cel al cerbului este unul extrem de mic de doar 2,3%.

V.3.3 Industria materiilor dure animale Într-o strînsă legătură cu exploatarea mamiferelor crescute sau vânate este şi prelucrarea materiilor dure animale. Din păcate singurul studiu referitor la acest aspect îl datorăm cercetătorilor Corneliu Beldiman şi Diana Stancz, studiu ce are ca Ńintă tot lotul faunistic de la Cauce. Astfel se constată că erau utilizate ca bază de plecare în tot acest proces, metapodiile de ovicaprine (două), tibie de ovicaprine (una), tibie de porcine (una), oase lungi de erbivore (neidentificată specia) (două), corn de cerb (două), fibula porc domestic (una) şi mandibulă de

616 Luca et alii. 2005, p. 111. 617 Parkinson et alii. 2004, p. 118, table 4; autorii citează dintr-un studiu al Georgetei El Susi din 1996, în care datele prezentate sunt 36% pentru animale sălbatice şi 64% pentru cele două domestice (atragem atenŃia asupra neconcordanŃei cu Luca et alii. 2005, p. 114, tabelul 11).

Uivar (%) ParŃa tell I (%)

Peştera Cauce (%) Carei-Cozard (m.8) (%)

Bos taurus 28.9 20.3 11 10,3 Sus domesticus 12.2 15.6 22.3 13 Ovis / Capra 10 10.1 37 - Canis familiaris 1.8 0.3 - Cervus elaphus 23.5 24.5 13.4 23,1 Sus ferrus 9.9 16.1 6.4 7,2 Bos primigenius 2.7 2.9 0.8 - Capreolus c. 10 8.4 5.1 15,9 Alte sp. 1 2.1 3.7 29,6 Domestice 52.9 46 70.6 23,1 Sălbatice 47.1 54 29.4 46,3

DistribuŃia speciilor de animale (număr de indivizi) identificate în situl de la Vésztı-Bikeri (după Parkinson et alii. 2004, p. 117, table 3)


161

bovină domestică (una). Din punct de vedere al structurii tipologice sunt identificate 12 unelte (9 vârfuri de os, 1 netezitor de os, două vârfuri din corn de cerb)618. Procedeele tehnologice identificate pe acest lot sunt: percuŃia directă/fracturarea (în două cazuri), percuŃia directă/despicarea (în 5 cazuri) şi şănŃuirea axială (utilizată în două situaŃii, împreună cu al doilea procedeu menŃionat aici). Urmele de utilizare (uzură) sunt tocirea-lustrul (2 cazuri) şi fracturarea prin flexiune (combinată cu primul tip de uzură apare pe 7 piese)619. Un lot de piese pe care considerăm că este necesar să îl prezentăm provine tot de la Vésztı-Bikeri, şi este vorba de vârfuri de săgeŃi din corn şi os, obiecte ce sunt un argument solid în ceea ce priveşte practicarea şi specializarea în vânătoare a comunităŃilor Tiszapolgár.

Vârfuri de săgeŃi din os şi corn de la Vésztı-Bikeri (după Parkinson et alii. 2004, p. 111, figure 7) V.3.4 Industria litică Din nou situl de la Cauce ne oferă unica analiză petrografică efectuată pe un lot de materiale ce aparŃine culturii Tiszapolgár620. Se remarcă prezenŃa în majoritate a jaspurilor comune, apărând şi jaspurile opaline. În mod excepŃional apar şi opaluri de culori închise, nuanŃe datorate relativei abundenŃe a oxihidroxizilor de fier621.

618 Luca et alii. 2005, pp. 230-235, pl. XXV-XXX. 619 Ibidem, pp. 162-176. 620 Luca et alii. 2004, pp. 161-173, anexa A.3. 621 Ibidem, p. 70.


162

Ce este interesant este faptul că sursa prezumtivă pentru materia primă utilizată este situat în munŃii Poiana Ruscă, între localităŃile actuale Ciulpăz şi Nandru622. Din punct de vedere tipologic au fost identificate lame (15 obiecte), vârfuri (1 obiect) şi gratoare (2 obiecte).

V.3.5 Metalurgia cuprului Analize cantitative şi calitative privind metalurgia cuprului în perioada culturii Tiszapolgár Cu privire la această problematică am preferat o dublă abordare. Prima în care vom prezenta varianta

istoriografică, ce a alocat acestei civilizaŃii, pe teritoriul României, de-a lungul timpului, numeroase obiecte de cupru. Cea de-a doua variantă este, credem noi, mai aproape de realităŃile arheologice, multe dintre piesele luate în calcul în prima variantă fiind descoperiri întâmplătoare, foarte greu atribuit din punct de vedere cultural şi, uneori, chiar şi cronologic.

Varianta istoriografică: luăm acum în discuŃie piesele masive de cupru ce au fost considerate ca făcând parte dintre artefactele culturii Tiszapolgár, şi vorbim aici în mod special de topoarele cu gaură de înmănuşare.

Pentru a ne uşura mult demersul am folosit metoda întocmirii unui repertoriu al acestor obiecte şi am luat în calcul următoarele elemente: A = toponimul zonei în care se află situl arheologic; B = tipul sitului arheologic (aşezare, necropolă, morminte izolate, fortificaŃie); C = tipul geografic al amplasamentului sitului arheologic (terasă, tell, peşteră, bot de deal, etc.); D = categoriile de material arheologic identificate; E = modul de identificare a materialelor arheologice; F = palierul cronologic la care este situată descoperirea în cauză în cadrul culturii Tiszapolgár; G = locul de depozitare al materialelor arheologice; H = bibliografia.

1. Adoni (com. Tarcea, jud. Bihor) A. Insula Kortos. B. Nu se poate preciza. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce, de tip Jászldány, varianta TîrnăviŃa. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Vulpe 1975, p. 38, pl. 13, 101; Ignat 1977, p. 19, Lazarovici 1983, p. 13, cat. nr. 1; Maxim 1999, p. 138; Mareş

2002, p. 171, descoperirea nr. 2. 2. „JudeŃul Arad”623

A. Neprecizat. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor cu braŃele în cruce, de tip Jaszladány, varianta Şincai. E. Neprecizat. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul JudeŃean Arad. H. Vulpe 1975, p. 41, nr. cat. 142; Lazarovici 1983, p. 13, cat. nr. 4; Mareş 2002, p. 175, descoperirea nr. 1.

3. Archiud (com. Teaca, jud. BistriŃa-Năsăud)

A. La Dâlme. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jaszladány, varianta Şincai, fragmentar. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca; H. Dănilă 1970, p. 435, fig. 5/2; Vulpe 1975, p. 40, cat. nr. 135; Lazarovici 1983, 13, nr. cat. 5;

Maxim 1999, p. 140, nr. 43; Mareş 2002, 181, descoperirea nr. 1.

4. Bancu (com. Ciucsângeorgiu, jud. Harghita)

622 Ibidem, p. 71, harta 6. 623 Neilustrat pe hartă.


163

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Fragment de topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Orşova624. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Miercurea Ciuc. H. Roska 1942a, p. 58, nr. cat. 44, fig. 61; Roska 1942b, p. 31, fig. 2; Kutzián 1972, p. 144, n. 283, fig. 28B; Vulpe

1975, p. 39, nr. cat. 122, pl. 16/122; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 10; Maxim 1999, p. 141, nr. cat. 66; Mareş 2002, p. 188, pl. 27/8.

5. Batiz (oraş Călan, jud. Hunedoara)

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Şincai. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane Deva. H. AndriŃoiu 1971, p. 40, nr. 5, fig. 4; A.Vulpe 1975, p. 41, nr. 145, pl. 19/145; Lazarovici 1983, p.

14, nr. 11;Maxim 1999, p. 142, nr. 71 ; Mareş 2002, p. 188, pl. 32/3. 6. Bencecu de Jos (com. Pişchia, jud. Timiş)

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Orşova. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Roska 1942a, p. 204, nr.cat. 106 (Bencecul German); Roska 1942b, p. 46, nr.cat. 129; A.Vulpe 1975, p. 39, nr.

107, pl. 14/107; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 13; Mareş 2002, p. 190, pl. 27/9; Luca 2006, p. 34, nr. cat. 35.1. 7. Buciumi (com. Buciumi, jud. Sălaj)

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor-ciocan de tip Cotiglet. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Vulpe 1975, p. 21, nr. cat. 19, pl. 2/19; Lakó 1981, p. 47-48, pl. VII/7; Maxim 1999, p. 146, nr. cat. 175; Mareş

2002, p. 200, pl. 14/1; Iercoşan 2002, p. 31, nr. cat. 10. I.

8-9. Carei (municipiu, jud. Satu-Mare) A. Bobald. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor-ciocan tipul Székely şi Nádudvar. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul NaŃional Budapesta. H. Bader 1973, p. 705, fig. 2; Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 42A, pl. 4/42A; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 24; Maxim

1999, p. 147, nr. cat. 190; Iercoşan 2002, p. 32, nr. cat. 11a; Mareş 2002, p. 202, pl. 17/5. A. Korparet.

624 Această piesă este considerată de unii autori ca fiind o teslă: Bognár-Kutzián 1972, Lazarovici 1983.


164

B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor-ciocan de tip Pločnik625. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul Carei. H. Iercoşan-Lazin 1996, p. 15.

10. Ceica (com. Ceica, jud. Bihor) A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Descoperire întâmplătoare. E. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta TârnăviŃa. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Oradea. H. Vulpe 1975, p. 38, nr. cat. 99B, pl. 13/99B; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 25; Maxim 1999, 148, nr. cat. 224;

Mareş 2002, p. 209, pl. 26/6. 11. Cermei (com. Cermei, jud. Arad)

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Brad. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Arad. H. Vulpe 1975, p. 44, nr. cat. 191, pl. 26/191; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 27 (autorul plasează locul descoperirii în

jud. Bihor); Maxim 1999, 149, nr. cat. 231; Mareş 2002, p. 210, pl. 40/8. 12-13. Ciubanca (com. Recea-Cristur, jud. Cluj)

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Orşova; topor-ciocan, tipul Mezıkeresztes (descoperire

considerată depozit). E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Dej. H. Gavrilescu-Vulpe 1971, p. 651, 653, 654, fig. 1/ 2, 3; Vulpe 1975, p. 30, 40, nr. cat. 67, 124; pl. 10/67, 16/124;

Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 27 (autorul plasează locul descoperirii în jud. Bihor); Luca 1999, p. 33, 57 (autorul consideră că aceste piese aparŃin culturii Bodrogkeresztúr); Maxim 1999, p. 151, nr. cat. 231; Mareş 2002, p. 215, pl. 20/2, 28/5.

14-15. Cluj-Napoca (municipiu, jud. Cluj)

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Două topoare-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar (descoperire considerată, cu oarecare rezerve, depozit626). E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul NaŃional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Roska 1942a, p. 72, nr. cat. 16, fig. 79; Roska 1942b, p. 33, nr. cat.49, fig. 8, 9; Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 45, 46;

pl. 5/45, 46; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 34 (autorul menŃionează un topor şi plasează locul descoperirii la

625 Încadrare tipologică făcută de noi după tipologia Vulpe 1975, autorii publicării acestei piese (Iercoşan-Lazin 1996) încadrând-o tipologic în varianta II 1 după tipologia oferită de Bognár-Kutzián 1972, p. 140-144. 626 Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 45-46.


165

Mânăştur Nord, fapt neconfirmat în RepCluj p. 122-124 sau în lucrările mai sus citate); Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 293 (menŃionând de asemenea un singur topor); Mareş 2002, p. 216, pl. 17/8, 9 (acest autor consideră greu de făcut legătura între aceste două piese şi materialele Tiszapolgár de la Mânăştur Nord627).

16. Codor (com. Jichişu de Jos, jud. Cluj)

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Carieră de piatră. D. Topor-ciocan, tipul Codor. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Dej. H. Gavrilescu-Vulpe 1971, p. 651, fig. 1/1; Vulpe 1973, p. 224, fig. 2/4; Vulpe 1975, p. 23, nr. cat. 28, pl. 3/28;

Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 35; Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 298; Mareş 2002, p. 217, pl. 16/4. 17. Coldău (Coldeu, Várkudu, Kudu) (oraş Beclean, jud. BistriŃa-Năsăud)628

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Orşova (considerat, cu rezerve, potenŃial depozit629). E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Déri Museum, Debrecen.. H. Roska 1942a, p. 300. nr. cat. 45; Roska 1942b, p. 57, nr. cat. 205, fig. 59; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (tipul 2);

Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 5 – tipul Ariuşd (Várkudu); Vulpe 1975, p. 39, nr. cat. 123, pl. 16/123; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 36; Patay 1984, p. 101, nr. cat. 594, pl. 55/594; Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 300; Mareş 2002, p. 217, pl. 28/6.

18. Corneşti (sat Mihai Viteazu, mun. Turda, jud. Cluj)

A. Sinfalva (Şonfalău). B. Nu se poate preciza. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan, tipul Şiria. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Debrecen (pierdut). H. Roska 1942a, p. 248, nr. cat. 59, fig. 308; Roska 1942b, p. 51, nr. cat. 145, fig. 52; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (tipul

3); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 – forma grupei 2; Vulpe 1975, p. 32, nr. cat. 78, pl. 10/78; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 39; Patay 1984, p. 100, nr. cat. 589A (considerat de tip Şiria); RepCluj 1992, p. 164, nr. cat. 2 (menŃionat ca provenind de pe dealul Aurarul); Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 308; Mareş 2002, p. 219, pl. 24/5.

19. Cotiglet (Cotlighet) (com. Ceica, jud. Bihor)

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan, tipul Cotiglet. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Oradea. H. Roska 1942a, p. 137, nr. cat. 256; Roska 1942b, p. 40, nr. cat. 92; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (tipul 3); Driehaus

1952-1955, p. 6, lista 4 – forma grupei 2 (Kotyiklet); Vulpe 1973, p. 224, fig. 2/2; Vulpe 1975, p. 21, nr. cat. 20,

627 Mareş 2002, p. 216. 628 Există mai multe piese care au indicate ca loc de descoperire Coldău: un topor de tip Mezıkeresztes, două de tip Jászladány, varianta Orşova, un topor plat, lat, varianta Coldău. 629 Din aceeaşi locaŃie mai apare un alt topor de acelaşi tip şi variantă (Roska 1942a, p. 300. nr. cat. 45; Roska 1942b, p. 57, nr. cat. 205; Patay 1984, p. 101, nr. cat. 595, pl. 55/595; Mareş 2002, p. 217, Coldău, descoperirea nr. 3)


166

pl. 2/20; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 40; Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 314; Mareş 2002, p. 220, pl. 14/2; Iercoşan 2002, p 189, anexa 3, nr. 4 (autorul nu pune în legătură această descoperire cu vreun sit Tiszapolgár).

20-21. Cubulcut (com. Săcuieni, jud. Bihor)

A. Pădurea Frater. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Orşova; E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Săcuieni H. Vulpe 1975, p. 39, nr. cat. 109B; pl. 10/67, 14/109B; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 44; Maxim 1999, p. 155, nr.

cat. 339 (autoarea consideră că locul descoperirii este Dealul bătrân); Mareş 2002, p. 222, pl. 28/8.

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza.

D. Topor cu un singur tăiş, de tip necunoscut; E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Oradea (pierdut). H. Roska 1942a, p. 138, nr. cat. 265; Roska 1942b, p. 40, nr. cat. 93; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (Chibulcut, tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Köbölkut, forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 54; Iercoşan 2002, p. 44, nr. cat. 18, n. 61 (autorul consideră ca şi punct de descoperire Dealul Batrân) ; Mareş 2002, p. 222. 22. Dragu (com. Dragu, jud. Sălaj) A. Gerniszeg630. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor plat, varianta Coldău. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Roska 1942a, p. 69-70, nr. cat. 66, fig. 72; Vulpe 1975, p. 61, nr. cat. 303, pl. 34/ 303; Lakó 1981, p. 53, nr. cat. 30g, pl. IX/4; Beşliu-Lazarovici-Olariu 1992, p. 92; Iercoşan 2002, p. 47, anexa 4, nr. cat. 8; Mareş 2002, p. 217, descoperirea nr. 4. 23. Giurtelecu Şimleului, (com. Măerişte, jud. Sălaj)

A. Dîmbul Radului631. B. Aşezare.

630 Beşliu-Lazarovici-Olariu 1992, p. 92 (autorii citează din informaŃiile oferite de inventarul Muzeului din Cluj unde se specifică ca şi loc de descoperire punctul Gerniszeg, ca donaŃie a lui Teleki Domokos în anul 1918, oferind vechiul număr de inventar după Roska 1942a şi noul nr. de inv. al piesei P 851); o altă sursă Topan-Lazarovici-Balint 1996, p. 636 indică noul nr. de inv. de data aceasta P 852. Această piesă este considerată având ca şi loc de descoperire Coldău, oraş Beclean, jud. BistriŃa-Năsăud (Mareş 2002, p. 217), fapt oarecum firesc având în vedere faptul că Topan-Lazarovici-Balint 1996, p. 636 indică numărul de inventar vechi D 593 sau D 583 (corect D 583 cf. Roska 1942, p. 300), indicând ca şi sursă pentru prima variantă (D 593) pe Vulpe 1975, dar acest din urmă autor foloseşte acest număr pentru piesa de la Coldău (p. 60, nr. cat. 295). Astfel s-a „reuşit” ca la Mareş 2002 să dispară din repertoriul pieselor de cupru din România piesa de la Dragu. Roska 1942a, p. 69-70, nr. cat. 66, fig. 72 şi Vulpe 1975, p. 61, nr. cat. 303, pl. 34/303 (la tipul topoarelor plate cu tăişul lat) prezintă un topor descoperit la Dragu, având indicat la ambele surse nr. de inv. IV 1880, iar ilustraŃiile oferite de Vulpe 1975, pl. 34/295, 303 prezintă în mod clar două piese diferite, ilustrarea piesei de la Dragu fiind conformă cu cea oferită de Roska 1942a. Ce este de asemenea interesant este faptul că ilustraŃia oferită de Topan-Lazarovici-Balint 1996, Pl. II/3 ne prezintă, chiar dacă este o poză de o calitate nu foarte reuşită, în mod cert piesa publicată de Roska 1942a, p. 300, fig. 358 şi Vulpe 1975, pl. 34/295 şi care este cea de la Coldău. 631 Lakó 1981, p. 54, nr. cat. 36b consideră această piesă ca fiind descoperită la Dîmbul Radului, fapt ce nu este susŃinut de Roska 1942a, p. 249, nr. cat. 73


167

C. Terasă. D. Topor de cupru de formă necunoscută. E. Descoperire fortuită. F. Faza A (?). G. Azi pierdut. H. Roska 1942a, p. 249, nr. 73; Idem 1942b, p. 51, nr. 155; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Giurtelec;

tipul necunoscut); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Somlyógyırtelek; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 54; Lakó 1979, p. 47, nr. 16; Idem 1981, p. 54, nr. 36 b; Maxim 1999, p. 161, nr. 465.

24. Iara de Mureş [Iara de Jos] (com. Gorneşti, jud. Mureş)632 A. Gerniszeg. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor plat, varianta Coldău. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Roska 1942a, p.19, nr. cat. 54; Popescu 1944, p. 29, n.4 (la acest autor apare legată de raionul Turda); Driehaus 1952-1956, p. 6, lista 4 (Alsojára; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 32, nr. cat. 74, pl. 10/74; Patay 1984, p. 100, nr. cat. 589, pl. 55/589; Mareş 2002, p. 251, descoperirea nr. 1. 25-27. Iclod (com. Iclod, jud. Cluj) A. Neprecizat633. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan, tipul Mezıkeresztes. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca. H. Roska 1942b, p.46, nr. cat. 125; Popescu 1944, p. 29, n. 4, tipul 2; Driehaus 1952-1956, p. 6, lista 4 (Nagyklód; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 29, nr. cat. 58, pl. 7/58; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 67; Maxim 1999, p. 164, nr. cat. 509; Mareş 2002, p. 251, descoperirea nr. 1, pl. 20/5. A. Neprecizat634. B. Neprecizat. C. Neprecizat.

D. Topor cu braŃele în cruce (fragmentar), tipul Jászladány, varianta Brad. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca. H. Roska 1942b, p.46, nr. cat. 125; Popescu 1944, p. 29, n.4, tipul 3; Driehaus 1952-1956, p. 7, lista 6 (Nagyklód; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 44, nr. cat. 190B, pl. 26/190B; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 67; Maxim 1999, p. 164, nr. cat. 509; Mareş 2002, p. 251, descoperirea nr. 2, pl. 40/4.

A. La GheŃari. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Şincai. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Maxim 1999, p. 164, nr. cat. 509; Mareş 2002, p. 251, descoperirea nr. 3, neilustrat.

632 Acest punct este identificat greşit de Lazarovici 1983 şi Maxim 1999 ca şi fiind în judeŃul Cluj, fapt contrazis de întreaga bibliografie referitoare la acestă piesă. 633 În privinŃa discuŃiei legate de locul de descoperire al acestui obiect, vezi Mareş 2002, p. 251, nr. cat. 1 cu bibliografia. 634 Ibidem, descoperirea nr. 2.


168

28. Ilişua (com. Uriu, jud. BistriŃa-Năsăud) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan, tipul Crestur. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca. H. Roska 1942b, p.25, nr. cat. 5, fig. 7; Popescu 1944, p. 29, n.4, tipul 2; Driehaus 1952-1956, p. 6, lista 2 (Alsóilosva; tipul Apàtkeresztur); Bognár-Kutzián 1972, p. 142, tipul A/II, varianta 2; Vulpe 1975, p. 25, nr. cat. 35, pl. 3/35; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 68; Mareş 2002, p. 252, descoperirea nr. 1, pl. 16/7.

29. Ip (com. Ip, jud. Sălaj) A. Pincedomb. B. Neprecizat. C. Deal. D. Topor-ciocan, tipul Agnita. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Universitatea din Debreczen. H. Roska 1942b, p.38, nr. cat. 80, fig. 35; Popescu 1944, p. 29, n.4, tipul 2; Driehaus 1952-1956, p. 6, lista 4 (Ipp;

forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 28, nr. cat. 57, pl. 7/57; Lakó 1979, p. 44, nr. cat. 8, pl. IV/1; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 69; Patay 1984, p. 99, nr. cat. 579, pl. 54/579 (tipul Székely-Nádudvar, varianta Monostorpályi); Maxim 1999, p. 164, nr. cat. 524635; Mareş 2002, p. 252-253, descoperirea nr. 1, pl. 19/8.

30-35. Josani636 (com. Măgeşti, jud. Bihor). A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Trei topoare cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta TârnăviŃa (o piesă este fragmentară). E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Roska 1942a, p.142, nr. cat. 302 (Krajnikfalva); Popescu 1944, p. 29, n.4, tipul 3; Driehaus 1952- 1956, p. 7, lista 6 (Krajnikfalva; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 38, nr. cat. 98-96, pl. 12/96-98; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 70637; Maxim 1999, p. 165, nr. cat. 539; Luca 1999, pp. 33, 57 (depozit atribuit culturii Bodrogkeresztúr); Mareş 2002, p. 256-257, descoperirile nr. 1-3, pl. 26/7- 9. A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Orşova. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Roska 1942a, p.142, nr. cat. 302 (Krajnikfalva); Popescu 1944, p. 29, n.4, tipul 3; Driehaus 1952- 1956, p. 7, lista 6 (Krajnikfalva; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 39, nr. cat. 111, pl. 14/111; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 70; Maxim 1999, p. 165, nr. cat. 539; Luca 1999, p. 33, 57 (depozit

635 Autoarea menŃionează aici „topoare de tip Mezıkeresztes şi Agnita” fiind probabil indusă în eroare de Lakó 1979, p. 44, care consideră toporul de la Ip ca fiind o piesă din „categoria topoarelor cu braŃele în cruce, de tip Mezıkeresztes”, fiind contrazisă însă în mod clar de ilustrarea acestei piese (vezi pl. IV/1 din acelaşi studiu). 636 Depozit de şase sau cinci topoare cupru cu braŃele în cruce, de tip Jászladány (una dintre piese nu aparŃine în mod cert acestei descoperiri – vezi Vulpe 1975, p. 38, nr. cat. 96-98). 637 Autorul menŃionează aici un „depozit de bronzuri de tip Jászladány” (?).


169

atribuit culturii Bodrogkeresztúr); Mareş 2002, p. 256-257, descoperirea nr. 4, pl. 29/4.

A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Şincai (prezintă două semne semicirculare şi unul circular).. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Roska 1942a, p.142, nr. cat. 302 (Krajnikfalva); Popescu 1944, p. 29, n.4, tipul 3; Driehaus 1952- 1956, p. 7, lista 6 (Krajnikfalva; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 41, nr. cat. 148, pl. 20/148; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 70; Maxim 1999, p. 165, nr. cat. 539; Luca 1999, p. 33, 57 (depozit atribuit culturii Bodrogkeresztúr); Mareş 2002, p. 256-257, descoperirea nr. 5, pl. 33/3. A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Petreşti (prezintă două semne semicirculare şi două circulare cu punct la mijloc). E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Roska 1942a, p.142, nr. cat. 302 (Krajnikfalva); Popescu 1944, p. 29, n.4, tipul 3; Driehaus 1952-

1956, p. 7, lista 6 (Krajnikfalva; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 42, nr. cat. 160, pl. 21/160; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 70; Maxim 1999, p. 165, nr. cat. 539; Luca 1999, p. 33, 57 (depozit

atribuit culturii Bodrogkeresztúr); Mareş 2002, p. 256-257, descoperirea nr. 6, pl. 37/3. 36. Lacu (com. Geaca, jud. Cluj). A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor cu braŃele în cruce, tipul Jászladány, varianta Petreşti. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Roska 1942a, p.85, nr. cat. 15, fig. 104 (Feketelak); Popescu 1944, p. 29, n. 4,

tipul 3; Driehaus 1952-1956, p. 7, lista 6 (Feketelak; tipul Jászladány); Vulpe 1975, p. 42, nr. cat. 171, pl. 23/171; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 72; Topan-Lazarovici-Balint 1996, pp. 635-636, pl. I/1; Maxim 1999, p. 165, nr. cat. 544; Mareş 2002, p. 257, descoperirea nr. 1, pl. 37/4.

37. Lelei (com. Hodod, jud. Satu-Mare). A. Kakánhegy. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor ciocan, tipul Codor. E. Descoperire fortuită. F. Faza A (?). G. Muzeul Carei. H. Iercoşan-Lazin 1996, p. 16, fig. 3. 38. Livada (com. Livada, jud. Satu-Mare). A. Togul lui Szepsi. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor ciocan, tipul Vidra. E. Descoperire fortuită. F. Neprecizat. G. Muzeul Carei.


170

H. Iercoşan-Lazin 1996, pp. 16-17, fig. 4. 39. Mugeni (com. Mugeni, jud. Harghita) A. Pagyvan. B. Aşezare. C. Nu se poate preciza. D. Topor de formă mixtă (trecere de la tipul Vidra la tipul Ariuşd). E. Cercetare sistematică. F. Faza Cucuteni-Ariuşd B638 sau Cucuteni AB-B639. G. Muzeul Odorheiu Secuiesc. H. Schubert 1965, p. 280, fig. 1 (tipul Mugeni al topoarelor cu braŃe în cruce); Vulpe 1975, p. 33, nr. cat. 81, pl. 11/81;

Ferenczi-Ferenczi 1975, p. 55, pl. II/10; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 81; Maxim 1999, p. 170, nr. cat. 654; Mareş 2002, p. 268, descoperirea nr. 1, pl. 24/6.

40-41. Oradea (municipiu, jud. Bihor) A. Necunoscut. B. Nu se poate preciza. C. Nu se poate preciza. D. Topor-ciocan de tipul Iara. E. Descoperire întâmplătoare. F. Nu se poate preciza. G. Muzeul Brukenthal Sibiu H. Popescu 1944, p. 30, pl. II/1; Vulpe 1975, p. 32, nr. cat. 75, pl. 10/75; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 87; Maxim

1999, p. 173, nr. cat. 701; Mareş 2002, pp. 271-272, descoperirea nr. 2, pl. 23/5. A. Salca I (Fabrica de cărămidă Gutmann). B. Aşezare. C. Terasă. D. Tăiş de topor cu braŃele în cruce de tip necunoscut. E. Săpătură arheologică sistematică. F. Neprecizat. G. Necunoscut. H. Rusu et alii. 1962, p. 163; Vulpe 1975, p. 54; Bognár-Kutzián 1972, p. 114, n. 606; Ignat Sava 1977, p. 19; Luca

1999, p. 33; Mareş 2002, pp. 271-272, descoperirea nr. 3.

42-43. Petreu, com. AbrămuŃ, jud. Bihor A. Necunoscut. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Două topoare-ciocan de tip Mezıkeresztes (piesele sunt descoperite în locuri diferite şi la momente diferite). E. Descoperiri întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul Săcuieni. H. Vulpe 1975, p. 29, nr. cat. 59A.B., pl. 8/59A.B.; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 95; Maxim 1999, p. 175, nr. cat.

747; Mareş 2002, p. 278, descoperirile nr. 1 şi 2, pl. 21/2, 4.

44. RăstolŃu Mare (com. Buciumi, jud. Sălaj) A. Calea Oilor. B. Aşezare. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Pločnik. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău.

638 Maxim 1999, p. 170, nr. cat. 654. 639 Vulpe 1975, p. 33, nr. cat. 81.


171

H. Vulpe 1975, p. 20, nr. cat. 18, pl. 2/18; Lakó 1981, p. 66, nr. cat. 67f; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 101; Maxim 1999, p. 177, nr. cat. 796; Mareş 2002, pp. 284-285, descoperirea nr. 1, pl. 12/6.

45. Reci (com. Reci, jud. Covasna) A. Telek. B. Aşezare. C. Promontoriu. D. Topor-ciocan de tip Vidra. E. Săpătură arheologică sistematică (descoperire întâmplătoare) (?). F. Ariuşd-Cucuteni A2

640. G. Muzeul NaŃional Secuiesc Sf. Gheorghe. H. Schubert 1965, p. 283; Bognár-Kutzián 1972, p. 144, n. 274; Vulpe 1975, p. 22, nr. cat. 24, pl. 2/24; Lazarovici

1983, p. 16, nr. cat. 102; Maxim 1999, p. 178, nr. cat. 804; Mareş 2002, p. 285, descoperirea nr. 1, pl. 15/2. 46. Romita (com. Românaşi, jud. Sălaj) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Mezıkeresztes. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat641. G. Necunoscut. H. Roska 1942a, p. 239, nr. cat. 49 (Romlott); Popescu 1944, p. 29, n.4, tipul 3; Driehaus1952-1955, p. 7, lista 6

(Romlott, tipul Jászladány); Vulpe 1975, p. 30, nr. cat. 71, pl. 10/71; Lakó 1981, p. 69, nr. cat. 69b; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 104; Maxim 1999, p. 178, nr. cat. 817; Mareş 2002, p. 287, descoperirea nr. 1, pl. 22/1.

47. Sarmizegetusa (com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jásladány, varianta Orşova. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul Lugoj. H. Vulpe 1975, p. 39, nr. cat. 109, pl. 14/109; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 106; Maxim 1999, p. 179, nr. cat. 838;

Mareş 2002, p. 288, descoperirea nr. 1, p. 30/3.

48-50. Săcuieni (com. Săcuieni, jud. Bihor) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Székely şi Nádudvar. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 39, pl. 4/39; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 110; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 850;

Mareş 2002, p. 289, descoperirea nr. 1, pl. 18/3. A. Felsöhegy. B. Neprecizat. C. Deal. D. Topor-ciocan de tip Iara. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat.

640 Roman 1978, p. 220. consideră că aşezarea de la Reci se plasează la un moment contemporan cu etapa de formare a culturii Bodrogkeresztúr, de „desprindere” de fondul Tiszapolgár, considerat de autor „sincron cu faza Cucuteni A-B”. 641 Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 104 include această descoperire în categoria celor aparŃinând culturii Tiszapolgár.


172

G. Muzeul Săcuieni. H. Vulpe 1975, p. 32, nr. cat. 75A, pl. 10/75A; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 110; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 850;

Mareş 2002, p. 289, descoperirea nr. 2, pl. 23/7. A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Petreşti (fragmentar). E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul Săcuieni. H. Roska 1942b, p. 52, nr. cat. 167 (Széhelyhid); Popescu 1944, p. 29, n. 4 (Săcheihid, tipul 3); Driehaus 1952-1955,

p. 7, lista 6 (Széhelyhid, tipul Jászladány); Vulpe 1975, p. 42, nr. cat. 161A, pl. 22/161A; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 110; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 850; Mareş 2002, p. 289, descoperirea nr. 3, pl. 38/8.

51. Sălacea (com. Sălacea, jud. Bihor) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Székely şi Nádudvar (cu patru semne circulare). E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul Săcuieni. H. Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 48B, pl. 6/48B; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 111; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 851642;

Mareş 2002, pp. 289-290, descoperirea nr. 1, pl. 18/6 . 52. Sălard (com. Sălard, jud. Bihor) A. Moşia Bodoios (Moşia Bodolya). B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Ariuşd. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de AntichităŃi Bucureşti. H. Roska 1942a, p. 252, nr. cat. 10; Popescu 1944, p. 29, n. 4, fig. 3/7 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 5

(tipul Ariuşd); Tudor 1972, p. 25, nr. cat. 6, pl. 1/3; Vulpe 1975, p. 36, nr. cat. 89, pl. 12/89; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 112; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 852; Mareş 2002, p. 290, descoperirea nr. 1, pl. 25/9.

53. Sărvăzel (com. Pir, jud. Satu Mare) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Terasă. D. Topor-ciocan de tip Székely şi Nádudvar (cu patru semne circulare). E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul Carei. H. Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 48A, pl. 5/48A; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 113; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 863;

Mareş 2002, p. 293, descoperirea nr. 1, pl. 19/3. 54. Sâniob (com. Ciuhoi, jud. Bihor) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta TârnăviŃa (cu două semne circulare). E. Descoperire întâmplătoare.

642 Autoarea menŃionează două topoare de tip Nádudvar, unul în punctul Dealu (vezi supra) şi unul din punctul Promontoriul Várbot.


173

F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional al Ungariei, Budapesta. H. Roska 1942a, p. 266, nr. cat. 143 (Szentjobb); Popescu 1944, p. 29, n. 4, (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6

(Szentjobb; tipul Jászladány); Vulpe 1975, p. 38, nr. cat. 99, pl. 13/99; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 117; Maxim 1999, p. 181, nr. cat. 885643; Mareş 2002, p. 294, descoperirea nr. 1, pl. 27/2.

55-56. Sânnicolau Român (com. Cefa, jud. Bihor) A. Neprecizat. B. Necropolă (?). C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Holič. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat644. G. Necunoscut. H. Popescu 1944, p. 30, pl. 2/10; Vulpe 1973, p. 227, n. 68, p. 229; Vulpe 1975, p. 26, nr. cat. 38, pl. 4/38; Lazarovici

1983, p. 17, nr. cat. 119; Maxim 1999, p. 182, nr. cat. 895; Mareş 2002, pp. 294-295, descoperirea nr. 1, pl. 17/2. A. Neprecizat. B. Necropolă (?). C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Agnita. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Necunoscut. H. Popescu 1944, p. 30, pl. 5/3 (considerat topor cu braŃele în cruce cu un braŃ rupt); Vulpe 1973, p. 227, n. 68; Vulpe

1975, p. 28, nr. cat. 55, pl. 7/55; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 119; Maxim 1999, p. 182, nr. cat. 895; Mareş 2002, pp. 294-295, descoperirea nr. 2, pl. 19/5.

57. Sântana (com. Sântana, jud. Arad) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip necunoscut. E. Neprecizat. F. Neprecizat.. G. Fost în colecŃiile Gimnaziului Catolic din Arad, actualmente locul de păstrare este necunoscut. H. Roska 1942a, p. 294, nr. cat. 21 (Ủjszentanna); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Ủjszentanna; tipul Jászladány);

Vulpe 1975, p. 54; Maxim 1999, p. 182, nr. cat. 902; Mareş 2002, p. 295, descoperirea nr. 1. 58. Sârbi (com. Sârbi, jud. Bihor) A. Cimitirul satului. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Székely şi Nádudvar. E. Neprecizat.

643 Autoarea menŃionează totodată şi un mormânt aparŃinând culturii Bodrogkeresztúr în această localitate, fapt confirmat şi de Luca 1999, p. 54, nr. cat. 52 (cu bibliografia). 644 Această piesă, precum şi celelalte obiecte de cupru de la Sânnicolau Român (un topor-ciocan de tip Agnita, un topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Bradu, un topor plat îngust de tip Sălacea şi o daltă) au fost descoperite în anul 1935 cu ocazia unor lucrări edilitare, în contextul unor morminte de inhumaŃie, ajungând în circuitul ştiinŃific după recuperarea lor de la muncitorii ce au efectuat respectiva intervenŃie. Vulpe 1973, p. 227, n. 68 consideră că fac parte din inventarul unei necropole Bodrogkeresztúr, dar la p. 229 consideră piesa de care ne ocupăm în aceste rânduri ca putând să aparŃină unui context Tiszapolgár târziu sau Bodrogkeresztúr. Pentru apartenenŃa la cea de-a doua cultură optează şi în Vulpe 1975, p. 26, nr. cat. 38. Maxim 1999, p. 182 le consideră Bodrogkeresztúr. Mareş 2002 le încadrează, cu rezervele preluate din sursele citate de noi mai sus, în mediu Tiszapolgár târziu sau Bodrogkeresztúr. Lazarovici 1983, p. 17. nr. cat 119 menŃionează, folosind criterii neprecizate, ca aparŃinând culturii Tiszapolgár toporul de tip Holič şi pe cel de tip Agnita, fără nici o precizare referitoare la celelalte obiecte de cupru, descoperite, cel puŃin teoretic, în aceleaşi condiŃii.


174

F. Neprecizat.. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 40, pl. 4/40; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 121; Maxim 1999, p. 182, nr. cat. 911;

Mareş 2002, p. 296, descoperirea nr. 1, pl. 18/5. 59-61. Sfîrnaş645 (com. Ciuhoi, jud. Bihor) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Mezıkeresztes. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Necunoscut. H. Roska 1942a, p. 38, nr. cat. 84 (autorul precizează două topoare cu dublu tăiş în cruce); Popescu 1944, p. 29, n. 4,

pl. 2/5 (tipul 3); Tudor 1972, p. 24-25, nr. cat. 4, pl. 2/8; Vulpe 1975, p. 29, nr. cat. 60, pl. 8/60; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 114; Maxim 1999, p. 183, nr. cat. 921; Mareş 2002, pp. 298-299, descoperirea nr. 1, pl. 22/2.

A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Mezıkeresztes. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Necunoscut. H. Roska 1942a, p. 38, nr. cat. 84 (autorul precizează două topoare cu dublu tăiş în cruce); Popescu 1944, p. 29, n. 4,

pl. 2/8 (tipul 3); Schubert 1965, fig. 4/4; Tudor 1972, p. 22, 24, nr. cat. 3, pl. 2/7; Vulpe 1975, p. 29, nr. cat. 61, pl. 8/61; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 114; Maxim 1999, p. 183, nr. cat. 921; Mareş 2002, pp. 298-299, descoperirea nr. 2, pl. 22/3.

A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Bradu . E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Necunoscut. H. Tudor 1972, p. 25, nr. cat. 5, pl. 2/9; Vulpe 1975, p. 44, nr. cat. 193, pl. 26/193; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat.

114; Maxim 1999, p. 183, nr. cat. 921; Mareş 2002, pp. 298-299, descoperirea nr. 3, pl. 43/1. 62. Supuru de Jos (com. Supur, jud. Satu Mare) A. Neprecizat (în valea râului Crasna). B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta TârnăviŃa . E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul Carei. H. Vulpe 1975, p. 38, nr. cat. 99A, pl. 12/99A; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 133; Maxim 1999, p. 185, nr. cat. 961;

Mareş 2002, p. 303, descoperirea nr. 1, pl. 27/4. 63. Şişterea (com. Cetariu, jud. Bihor) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Şincai. E. Descoperire întâmplătoare.

645 Tudor 1972, p. 22 consideră aceste trei piese ca şi un „posibil depozit”.


175

F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea . H. Vulpe 1975, p. 41, nr. cat. 143, pl. 19/143; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 129; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 989;

Mareş 2002, p. 306, descoperirea nr. 1, pl. 35/1.

64. Şoşdea (com. Măureni, jud. Caraş-Severin) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Pločnik. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul Vršac, Serbia. H. Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Sosdia, forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 54; Lazarovici 1975, p. 28, 29, nr. cat.

35 (tipul Pločnik: autorul dublează această descoperire menŃionând-o o dată în lista 4, nr. cat. 35 şi în lista 6, nr. cat. 35, descoperiri nesigure sau neverificate; autorul consideră nesigură apartenenŃa locului de descoperire a piesei la teritoriul românesc); Mareş 2002, p. 306, descoperirea nr. 1.

65-69. Tarcea (com. Tarcea, jud. Bihor)646 A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Mezıkeresztes. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea. H. Vulpe 1975, p. 30, nr. cat. 65, pl. 9/65; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 134; Maxim 1999, p. 187, nr. cat. 1006;

Mareş 2002, p. 308, descoperirea nr. 1, pl. 23/1. A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Mezıkeresztes. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea.. H. Vulpe 1975, p. 30, nr. cat. 66, pl. 9/66; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 134; Maxim 1999, p. 187, nr. cat. 1006;

Mareş 2002, p. 308, descoperirea nr. 2, pl. 23/2. A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Şincai. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea . H. Roska 1942a, p. 82, nr. cat. 23 (menŃionat un topor cu dublu tăiş în cruce)647; Roska 1942b, p. 34, nr. cat. 53;

Popescu 1944, p. 29, n. 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Értercsa, tipul Jászladány); Vulpe 1975, p. 41, nr. cat. 146, pl. 19/146; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 129; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 989; Mareş 2002, p. 308, descoperirea nr. 3, pl. 35/4.

A. Neprecizat. B. Neprecizat.

646 În acest punct a fost descoperit un depozit format din cinci topoare de cupru. 647 Autorul menŃionează doar un singur exemplar din acest aşa-numit depozit, aflat pe atunci într-o colecŃie particulară, cu lungimea de 31 cm. Pe criterii strict dimensionale am identificat această piesă ca fiind cea publicată de Vulpe 1975, pl. 19/146.


176

C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Şincai. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea . H. Vulpe 1975, p. 41, nr. cat. 147, pl. 20/147; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 129; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 989;

Mareş 2002, p. 308, descoperirea nr. 4, pl. 35/6. A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Petreşti. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea . H. Vulpe 1975, p. 42, nr. cat. 161, pl. 21/161; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 129; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 989;


70-73. Tăuteu (com. Tăuteu, jud. Bihor)648 A. Felsıhegy (Dealul de Sus). B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Pločnik. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea . H. Roska 1942a, p. 292, nr. cat. 80, fig. 352; Roska 1942b, p. 56, nr. cat. 193, fig. 55; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (Toti,

tipul 1); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Toti, tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 142, tipul A II2; Vulpe 1975, p. 20, nr. cat. 13, pl. 1/13; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 134; Maxim 1999, p. 188, nr. cat. 1014; Mareş 2002, p. 308, descoperirea nr. 1, pl. 13/1.

A. Felsıhegy (Dealul de Sus). B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Pločnik. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea . H. Roska 1942a, p. 292, nr. cat. 80, fig. 352; Roska 1942b, p. 56, nr. cat. 193, fig. 55; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (Toti,

tipul 1); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Toti, tipul Gorica); Bognar-Kutzián 1972, p. 142, tipul A II2; Vulpe 1975, p. 20, nr. cat. 14, pl. 2/14; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 134; Maxim 1999, p. 188, nr. cat. 1014; Mareş 2002, p. 308, descoperirea nr. 2, pl. 13/2.

A. Felsıhegy (Dealul de Sus). B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Pločnik. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea . H. Roska 1942a, p. 292, nr. cat. 80, fig. 352; Roska 1942b, p. 56, nr. cat. 193, fig. 55; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (Toti,

tipul 1); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Toti, tipul Gorica); Bognar-Kutzián 1972, p. 142, tipul A II2; Vulpe 1975, p. 20, nr. cat. 15, pl. 2/15; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 134; Maxim 1999, p. 188, nr. cat. 1014; Mareş 2002, p. 308, descoperirea nr. 3, pl. 13/3.

648 În acest punct au fost descoperite trei topoare-ciocan de tip Pločnik, considerate depozit şi un topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány.


177

A. Dealul de Sus (?)649. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Orşova. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul łării Crişurilor Oradea . H. Vulpe 1975, p. 39, nr. cat. 109A, pl. 14/109A; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 135; Maxim 1999, p. 188, nr. cat.

1014; Mareş 2002, pp. 308-309, descoperirea nr. 4, pl. 30/8. 74-75. TîrnăviŃa (com. Brănişca, jud. Hunedoara)650 A. Neprecizat651. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta TîrnăviŃa. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul Deva. H. Roska 1942a, p. 282, nr. cat.44; Roska 1942b, p. 54, nr. cat. 186; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (tipul 3); Driehaus

1952-1955, p. 7, lista 6 (Kudsir, tipul Jászladány); Vulpe 1975, p. 38, nr. cat. 94, pl. 12/94; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 139; Maxim 1999, p. 188, nr. cat. 1021; Mareş 2002, p. 312, descoperirea nr. 1, pl. 27/5.

A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Petreşti. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane Deva. H. Roska 1942a, p. 282, nr. cat.44; Roska 1942b, p. 54, nr. cat. 186; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (tipul 3); Driehaus

1952-1955, p. 7, lista 6 (Tirnaica, tipul Jászladány); Vulpe 1975, p. 42, nr. cat. 158, pl. 21/158; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 139; Maxim 1999, p. 188, nr. cat. 1021; Mareş 2002, p. 312, descoperirea nr. 2, pl. 39/8.

76-77. UgruŃiu (com. Dragu, jud. Sălaj) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Mezıkeresztes (prezintă şase semne circulare). E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca. H. Roska 1942a, p. 294, nr. cat. 7, fig. 353; Roska 1942b, p. 56, nr. cat. 196, fig. 10; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (tipul

1); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Ugróc, tipul formei 2); Vulpe 1975, p. 29, nr. cat. 59, pl. 7/59; Lakó 1981, p. 75, nr. cat. 92b; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 140 (topor târnăcop de tip Mezıkeresztes); Maxim 1999, p. 190, nr. cat. 1063; Mareş 2002, p. 328, descoperirea nr. 1, pl. 22/5.

A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Necunoscut (topor cu braŃele în cruce). E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat.

649 Maxim 1999 este singurul autor ce consideră că acest topor este descoperit în respectivul punct, sursele citate nefolosind niciuna acest toponim. 650 Cele două topoare descoperite pe raza satului TîrnăviŃa sunt considerate posibil depozit. 651 Acest topor este menŃionat ca având locul de descoperire la Cugir, în literatura veche. Vezi discuŃia referitoare la acest subiect la Mareş 2002, p. 312, descoperirea nr. 1.


178

G. Fost la Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca, azi pierdut. H. Roska 1942a, p. 294, nr. cat. 7; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Ugróc, tipul

formei 2); Vulpe 1975, p. 29, nr. cat. 59; Lakó 1981, p. 75, nr. cat. 92c; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 140; Maxim 1999, p. 190, nr. cat. 1063 (autoarea vorbeşte de „topoare de tip Mezıkeresztes” (?)); Mareş 2002, p. 328, descoperirea nr. 2.

78. Vădurele (com. Năpradea, jud. Sălaj) A. Curături652. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, fragmentar. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău. H. Lakó 1981, p. 76, nr. cat. 97, pl. XXII/5; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 146; Maxim 1999, p. 192, nr. cat. 1102;


79. Viişoara (oraş BistriŃa, jud. BistriŃa-Năsăud) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor-ciocan de tip Pločnik. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. H. Vulpe 1975, p. 20, nr. cat. 9, pl. 1/9; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 149; Maxim 1999, p. 193, nr. cat. 1125; Mareş

2002, p. 338, descoperirea nr. 1, pl. 13/7.

80. Viştea (com. Gîrbău, jud. Cluj)653 A. Dealul Cotior. B. Neprecizat. C. Mormânt (?). D. Topor-ciocan de tip Codor. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Fost în colecŃia Institutului Teologic Greco-Catolic, Cluj-Napoca; azi pierdut. H. Roska 1942a, p. 155, nr. cat. 65, fig. 178; Roska 1942b, p. 43, nr. cat. 105, fig. 6; Popescu 1944, p. 29, n. 4 (Vişta,

tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Magyarvista, tipul Gorica); Bognar-Kutzián 1972, p. 144, (tipul A III; tipul Vidra); Vulpe 1975, p. 23, nr. cat. 29, pl. 3/29; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 150; Rep. Cluj 1999, p. 428, nr. cat. 16; Maxim 1999, pp. 193-194, nr. cat. 1131; Mareş 2002, pp. 339-340, descoperirea nr. 1, pl. 16/2.

81. Voivodeni (com. Dragu, jud. Sălaj) A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat654. D. Topor-ciocan de tip Cotiglet. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Fost într-o colecŃie particulară; azi pierdut. H. Roska 1942a, p. 296, nr. cat. 5, fig. 355; Roska 1942b, p. 57, nr. cat. 201, fig. 56; Popescu 1944, p. 29, n. 4

(Vaidahaza, tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Vajdahaza, tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 141,

652 La Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 146 e menŃionat toponimul Lacu Cusăturii, indicând ca şi sursă pe Lakó 1981, pl. XXII/5; este clar vorba de o greşeală de tipar având în vedere faptul că sursa citată indică clar toponimul Curături. 653 Vulpe 1975, p. 23 şi Mareş 2002, p. 339 (preluând informaŃia de la primul autor) precizează descoperirea acestei piese lângă un mormânt deranjat, fiind pus în legătură şi cu o aşezare Tiszapolgár târzie sau CoŃofeni din acelaşi punct. 654 Considerată posibilă descoperire de depozit (vezi bibliografia aferentă punctului).


179

Tipurile de topoare-Szekely

Nadudvar, 7

Siria, 1

Plocnik, 7

Necunoscut, 4

, Mezokeresztes

10

, Jaszladany

Tirnavita, 9 , Jaszladany

Sincai, 8

, Jaszladany

Petreşti, 5

, Jaszladany

Orsova, 9

, Jaszladany, Brad

3

Jaszladany, 1

Vidra-Ariuşd, 1Vidra, 2

Agnita, 2

Ariusd, 1

Codor, 3

Coldău, 2

Cotiglet, 3

Iara, 2

Holic, 1

Crestur, 1

(tipul A II 1); Vulpe 1975, p. 21, nr. cat. 21, pl. 2/21; Lakó 1981, p. 77, nr. cat. 99; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 1501; Maxim 1999, p.194, nr. cat. 1136; Mareş 2002, p. 341, descoperirea nr. 1, pl. 14/5.

82. Zăbrani (com. Zăbrani, jud. Arad)655 A. Neprecizat. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta Orşova. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. Muzeul Banatului Timişoara. H. Vulpe 1975, p. 39, nr. cat. 106, pl. 13/106; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 153; Luca 1999, p. 56, nr. cat. 9; Mareş

2002, p. 341, descoperirea nr. 1, pl. 31/2; Luca 2006, p. 275, nr.cat. 662.1d. 83. Zăuan (com. Ip, jud. Sălaj) A. Grădina Csutac. B. Neprecizat. C. Neprecizat. D. Topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány, varianta TîrnăviŃa. E. Descoperire întâmplătoare. F. Neprecizat. G. ColecŃia Şcolii Generale din Zăuan. H. Lakó 1981, p. 80, nr. cat. 103d, pl. XXVIII/8; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 155; Maxim 1999, p. 194, nr. cat.

1148; Mareş 2002, p. 342, descoperirea nr. 1, pl. 27/6.

La finalul acestui repertoriu suntem nevoiŃi să extragem câteva concluzii ce se desprind din analizarea acestei metode de lucru. În primul rând vom menŃiona faptul că au fost luate în calcul 83656 de piese masive de cupru, a căror distribuŃie pe tipuri se poate vedea în diagrama următoare. Trebuie să remarcăm că procentajul cel mai mare îl au topoarele cu braŃele în cruce de tip Jászladány, fapt ce nu ne surprinde, având în vedere că acest tip de topor „conduce” detaşat în ceea ce priveşte numărul de exemplare, în comparaŃie cu alte tipuri, în general pe teritoriul României (şi nu numai). În ceea ce priveşte distribuŃia spaŃială a

655 Interesant este faptul că la Zăbrani, Lazarovici 1983, p. 12 menŃionează o aşezare a culturii Bodrogkeresztúr, pentru ca mai apoi la p. 18, nr. cat 153 să treacă acest topor la descoperirile aparŃinând culturii Tiszapolgár. ApartenenŃa la prima cultură este susŃinută, cu rezerve, şi de Luca 1999, opinie păstrată şi în Luca 2006. 656 Diagramele ce vor urma nu vor lua în calcul toporul de cupru descoperit probabil la Giurtelecu Şimleului-Dâmbul Radului (piesă azi pierdută).


180

Număr de topoare/judeŃe

Bihor, 37Covasna, 1

Hunedoara, 4

Harghita, 2

Cluj, 11-Caraş

Severin, 1-BistriŃa

Năsăud, 4

Mureş, 1

Sălaj, 10

Satu-Mare, 6 Timiş, 1Arad, 4

Mod de identificare

Cercetare

sistematică 2

Cercetare

sistematică ? 1

Neprecizat 4 Fortuit depozit

2?,

Fortuit depozit

10

Fortuit, 63

pieselor analizate datele din următoarea reprezentare grafică, considerăm noi sunt elocvente. Astfel judeŃele Bihor si Sălaj beneficiază de cele mai multe descoperiri, cu 37 respectiv 10 exemplare. Sigur că aceste rezultate se bazează în principal pe faptul că piesele au fost atribuite culturii Tiszapolgár pe criterii strict spaŃiale, astfel s-a ajuns la aceste cifre, fiind clar că teritoriul actual al celor două judeŃe beneficiază de decoperiri relativ numeroase de situri aparŃinând culturii Tiszapolgár. Un factor de asemenea foarte important este modul de identificare al pieselor în cauză

Astfel putem sesiza, în mod clar că mai mult de 80% din aceste obiecte au fost descoperite fortuit, 10 din descoperiri fiind de depozit, ceea ce presupune depunerea acestor piese în mod intenŃionat împreună, marea problemă a acestui tip de manifestare fiind faptul că datarea momentului depunerii este extrem de greu de stabilit.

O ultimă analiză vizează tipurile de sit în care au fost (sau nu) identificate piesele de care ne ocupăm. Această problemă este în strânsă conexiune cu cea discutată mai sus, şi anume cu modul de identificare. Astfel, datele obŃinute nu sunt deloc surprinzătoare. Constatăm că predomină categoria „neprecizat” într-o proporŃie covârşitoare, fapt ce accentuează şi mai mult faptul că, din păcate, criteriile ce au stat la baza opiniilor referitoare la piesele masive de cupru ce au fost considerate că ar aparŃine culturii Tiszapolgár, trebuie revizuite în mod clar.

Plecând de la acest deziderat, dorim să precizăm că principalul criteriu trebuie să fie apartenenŃa acestor tipuri de obiecte la complexe arheologice închise, situaŃii care oferă cea mai bună modalitate de încadrare cronologică şi culturală pentru orice obiect arheologic. Sigur, un alt criteriu trebuie să fie şi cel al compoziŃiei chimice a acestor piese, iar cel de-al treilea poate fi modul de prelucrare folosit pentru obŃinerea artefactelor de cupru. Ultimele două criterii nu întrunesc la acest moment condiŃiile pentru a putea fi realizate (ne referim aici doar la piesele identificate pe teritoriul României), fiind necesare analize spectrale şi metalografice pentru marea majoritate a obiectelor de cupru, realizate după aceleaşi criterii şi în acelaşi laborator, pentru a putea ajunge la rezultate pozitive.

Varianta noastră: primul criteriu precizat mai sus este baza pentru ceea ce vom prezenta în continuare şi anume tipurile de piese masive de cupru ce pot fi încadrate din punct de vedere cronologic şi teritorial, pe baza unor obiecte descoperite în contexte stratigrafice cât mai sigure, în cadrul artefactelor culturii Tiszapolgár, dar acest tip de rezolvare va necesita cu siguranŃă mult timp.

Tipurile de sit

Neprecizat, 75

Necropolă? 3Aşezare, 4


181

Astfel vom prezenta tipurile de topoare ce, pe criterii de apartenenŃă la un complex arheologic cert şi pe baza analizelor tipologico-stilistice pot fi contemporane şi/sau pot fi produse ale comunităŃilor Tiszapolgár. Un al treilea criteriu luat în discuŃie este cel spaŃial (corologic), astfel că nu am luat în discuŃie decât piesele aflate în spaŃiul de dezvoltare al culturii de care ne ocupăm (de pe teritoriul actual al României), pe care l-am „extins” pentru a încerca să evităm eventualele erori cauzate de o rigiditate prea mare în ceea ce priveşte judecarea spaŃiului de dezvoltare al unei civilizaŃii preistorice, care, cu siguranŃă nu presupunea graniŃe fixe. 1. TOPOARELE DE CUPRU CU GAURĂ DE ÎNMĂNUŞARE TIPUL PLOČNIK

I. Datare: este considerat a fi cel mai vechi tip de topor-ciocan având la bază, ca şi prototipuri obiecte de formă similară din piatră657. Tot în acest tip mai sunt încadrate alte două variante: piesele lungi şi subŃiri caracteristice în principal necropolei de la Tibava658 şi o formă mai scurtă şi lată ce mai este numită şi tipul Buciumi659. Datarea este oferită de piesele descoperite în necropolele Tiszapolgár de la Tibava (m. 4/55, m. 10/55, 11/55)660, Vel’ké Raškovce (m. 8, 31, 37, 41)661, Lúčky662, apoi piese care şi dau numele tipului sunt identificate în depozitele de la Pločnik (depozitele I, II, III, IV) încadrabile în etapa Vinča-Pločnik IIB663 (sau Vinča D2), la Carbuna, încadrată mai nou la orizont de Precucuteni III final-început de Cucuteni A664. Alte descoperiri similare sunt în m. 43 de la Varna, necropola I, datată la sfârşitul fazei II a culturii Varna665 şi în depozitele de la Dragoman-Slivnica (două piese datate în faza a II-a a culturii Krivodol-SălcuŃa) şi de la Ustra-Sevrikija (trei topoare datate în Kodjadermen-GumelniŃa VI)666. Toate aceste lucruri asigură acestui tip de piese un orizont cronologic Tiszapolgár-sf. Varna II-Krivodol-SălcuŃa II- Karanovo VI-Cucuteni A3-A4-GumelniŃa A2-B1-Vinča D2. Foarte important este faptul că pentru mormântul 43 de la Varna există date radiocarbon extrem de precise ce plasează acest mormânt la momentul 5720±20 BP, calibrarea oferind intervalul cca. 4600-4500 cal BC667, fapt care coroborat de exemplu doar cu datele 14C existente pentru cultura Cucuteni, „coboară” momentul de apariŃie al acestui tip de obiect la nivel de Cucuteni A1 sau poate chiar mai devreme668.

II. Repertoriul topoarelor de tip Pločnik în jumătatea vestică a României 1. AGRIJ, jud. Sălaj A. Topor-ciocan tipul Pločnik, descoperire întâmplătoare în jurul comunei669. B. Dimensiuni: lung. = 12,7 cm, diam.g.c. = 2,4 cm, greut. =0,450 kg . C. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău (inv. C.C. 10/1976). D. Lakó 1979, p. 42, nr. 3, pl. II/3; idem 1981, p. 39, nr. 1c, pl. I/10; Maxim 1999, p. 138, nr. cat. 7; Mareş

2002, p. 177, descoperirea nr. 1, pl. 12/1.

657 Dergacev 1998, p. 94, fig. 22/447, topor-ciocan din marmură; Mareş 2002, p. 100; în colecŃiile Muzeului NaŃional Brukenthal există o asemenea piesă, confecŃionată dintr-o rocă cu granulaŃie (micaşist silicios) fină de culoare cenuşie închis, cu numărul de inventar A9, ce are trecut ca şi loc de descoperire Miercurea-Pârâul Dobârcoiului, piesa fiind publicată de Goos 1876, p. 248. 658 Vulpe 1973b, p. 442 numeşte această variantă de tip Tibava. Există însă în bibliografie o mică problematică cu privire la atribuirea unor piese de acest gen tipurilor Pločnik şi Čoka (Vulpe 1975, p. 31 consideră tipul Čoka ca fiind reprezentat de acele piese ce au secŃiunea transversală prin cele două braŃe, ovală sau rotundă). AlŃi autori ca şi Schalk 1998, Taf. 1/3 consideră un topor ce nu mai prezintă acel tip de secŃiuni care sunt menŃionate mai sus încadrabil tot în tipul Čoka. Tot ultima autoare prezintă piese încadrate în cele două tipuri folosind conjuncŃia sau (Schalk 1998, p. 31) fapt ce denotă într-adevăr că cele două tipuri de topoare au suficiente elemente comune pentru a crea dificultăŃi în distingerea lor. Oricum, ce este clar este faptul că cele două tipuri de topoare-ciocan apar împreună şi sunt contemporane, iar varianta Tibava prezintă multiple similitudini cu tipul Čoka. 659 Vulpe 1973a, p. 223. Bognár-Kutzián 1972, p. 143, fig. 28 creează deasemenea trei variante de topoare care aparŃin tipului Pločnik numerotate cu sigla AII de la 1 la 3. 660 Novotná 1970, pp. 19-20, nr. cat. 74, 76, 77. 661 Vizdal 1977, pl. 18, 32, 37, 39. 662 Novotná 1970, p. 19, nr. cat. 75. 663 Pernicka et alii 1993, p. 4, Tabel 1. 664 Dergacev 1998, p. 10. 665 Todorova 1981, p. 35, nr. cat. 92; considerat topor de tip Pločnik, varianta A. 666 Ibidem. 667 Chapman et alii 2006, pp. 169-170, Table 2 şi Figure 3. 668http://arheologie.ulbsibiu.ro/radiocarbon/entire%20radiocarbon%20data%20base%20august%202008.htm. 669 Maxim 1999, p. 138, nr. cat. 7 indică punctul La Pietre ca şi loc de descoperire.


182

E. Neefectuată. 2. CAREI, jud. Satu-Mare A. Topor-ciocan tipul Pločnik, descoperire întâmplătoare în punctul „Korparet”670. B. Dimensiuni: lung. = 14,5 cm, diam.g.c. = 2,6 cm, greut. =0,685 kg . C. Muzeul Orăşenesc Carei (inv. 8281). D. Iercoşan-Lazin 1996, p. 15, nr. cat. 1, fig. 1. E. Neefectuată. 3. LIPOVA (Lippa), jud. Timiş A. Topor-ciocan, tipul Pločnik671. B. Dimensiuni: lung. = 17,7 cm. C. Locul de păstrare este necunoscut. D. Roska 1942a, p. 146, nr. cat. 30; idem 1942b, p. 40, nr. cat. 100; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 2);

Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); Vulpe 1975, p. 20, nr. cat. 16, pl. 2/16; Lazarovici 1975, p. 19, 20, lista 4, nr. cat. 20; Mareş 2002, p. 258, descoperirea nr. 1, pl. 12/3.

E. Neefectuată. 4. PLĂIEŞTI, com. Moldoveneşti, jud. Cluj A. Topor-ciocan, tipul Plocnik, descoperit în locul „Roata Şoarecelui”, într-o zonă înaltă de la ieşirea din sat672. B. Dimensiuni: neprecizate. C. ColecŃia particulară Apáczai din Plăieşti. D. RepCluj 1992, p. 314, nr. cat. 1; Maxim 1999, p. 176, nr. cat. 761; Mareş 2002, p. 279, descoperirea nr. 1. E. Neefectuată. 5. RĂSTOLł (RăstolŃiu Mare), com. Buciumi, jud. Sălaj A. Topor-ciocan, tipul Pločnik, descoperit întâmplător în anul 1963, într-o aşezare din cultura Tiszapolgár amplasată în punctul „Calea Oilor” de la RăstolŃiu Mare. B. Dimensiuni: lung. = 10,6 cm, diam.g.c. = 1,7/1,8 cm, greut. = 0,230 kg. C. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău (inv. 286/1966 sau inv.1220; provine din fosta colecŃie Silviu Pop din Buciumi). D. Vulpe 1973, p. 223, n. 45673; Idem 1975, p. 20, nr. 18, pl. 2/18; Lakó 1979, p. 42, nr.

cat. 1, pl. II/1; Idem 1981, p. 66, nr. cat. 67f., pl.XVI/3; Lazarovici 1983, p. 16, nr. cat. 101; Maxim 1999, p. 177, nr. cat. 796; Mareş 2002, p. 283, descoperirea nr. 1, pl. 12/6.

E. Neefectuată. 6. ŞEICA MICĂ, jud. Sibiu A. Topor-ciocan, tipul Pločnik, descoperire fortuită674. B. Dimensiuni: lung. = 12 cm, diam.g.c. = 2 cm. C. Muzeul NaŃional Brunkenthal Sibiu (inv. A 305). D. Popescu 1944, p. 30, pl. II/2; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); Vulpe 1973, p. 224, fig.2/1; Idem 1975, p.

19, nr. cat. 2, pl. 1/2; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 971; Mareş 2002, pp. 302-303, descoperirea nr. 1, pl. 12/8. E.

Nr. analiz. (%)

Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr. inv.

8896 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 A 305

670 Iercoşan-Lazin 1996, p. 15, nr. cat. 1. 671 De pe teritoriul localităŃii provin mai multe topoare de cupru care au făcut parte, unele dintre ele, din colecŃia Plank Ferenc din oraşul Eger (Ungaria). Contextul descoperirii lor rămâne necunoscut. 672 Împreună cu toporul au fost găsite fragmente ceramice din cultura Starcevo-Criş, faza IIIB-IVA şi din cultura Petreşti, faza neprecizată. 673 Autorul dă ca şi loc de provenienŃă Muzeul Zalău, inv. 285/1966, ceea ce conform Mareş 2002, p. 199, nr. cat. 450 corespunde numărului de inventar al toporului de tip Cotiglet de la Buciumi. Ultimul autor ia în calcul posibila descoperire împreună a acestor piese. 674 În punctele Stähling şi Şesul łapului sunt amintite locuiri din faza Petreşti B (Paul 1992, p. 144, nr. cat. 46; Maxim 1999, p. 186, nr. cat. 971).


183

7. ŞURA MICĂ, jud. Sibiu A. Topor-ciocan, tipul Pločnik, descoperire fortuită675. B. Dimensiuni: lung. = 16 cm, diam.g.c. = 2,1 cm C. Muzeul NaŃional Brukenthal Sibiu (inv. A 304). D. Popescu 1944, p. 30, pl. III/9; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); Vulpe 1975, p. 20, nr. cat. 11, pl. 1/11;

Maxim 1999, p. 187, nr. cat. 1005; Mareş 2002, p. 306, descoperirea nr. 1, pl. 12/9. E.

Nr. analiz. (%)


8895 0 0 0 0 0,32 0 0 0 0 0 0 A 304 8-10. TĂUTEU (Tăuteni, Totii, Tóti, Pusztatóti), jud. Bihor A. Trei topoare-ciocan tipul Pločnik, descoperire întâmplătoare de depozit, în hotarul Felsıhegy; apar şi cu locul

descoperirii Dealul de Sus676, unde este semnalată o locuire din cultura Tiszapolgár677. B. Dimensiuni: lung. = 21 cm (nr. 8); lung. = 21,5 cm (nr. 9); lung. = 19,5 cm (nr. 10). C. Muzeul łării Crişurilor Oradea (inv. 1736-1738). D. Roska 1942a, p. 292, nr. cat. 80, fig. 352; Idem 1942b, p. 56, nr. cat. 193, fig. 55; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Toti; tipul

1); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Toti; tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 142 (tipul A/II2); Vulpe 1975, p. 20, nr. cat. 13-15, pl. 1/13, 2/14, 15; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 134; Maxim 1999, p. 188, nr. cat.1014; Mareş 2002, p. 307, descoperirile nr. 1-3; pl. (pl. 13/1,2,3).

E. Nr.

analiz. (%)


9241 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1736 9243 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 ++ 1738 9245 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 ++ 1737

11-14. TURDAŞ (Tordas), jud. Hunedoara A. Trei topoare-ciocan şi un fragment de la un alt topor678, probabil de la un exemplar similar, tipul Pločnik; depozit sau

descoperire întâmplătoare din aşezare. B. Dimensiuni: lung. = 13,4 cm (nr. 12, nr. inv. V 9565 = P 855). C. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca (inv. V 9564, V 9565 = P 855, V 9566 = P 859, V9567 = P 848). D. Roska 1942a, p. 287, nr. cat. 69; Idem 1942b, p. 55, nr. cat 191 (un topor cu un singur tăiş); Popescu 1944, p. 29, nota 4

(un exemplar inclus în tipul 2; exemplare din tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Tordos; 4 topoare, depozit, incluse în tipul Gorica), Bognár-Kutzián 1972, p. 142 (două topoare, tipul A II, varianta 2); Vulpe 1973, p. 223, şi notele 43, 44, 70, fig. 2/3 (inclus în tipul Tibava); Idem 1975, p. 20, nr. cat. 4-7, pl. 1/4-7; Maxim 1999, p. 189, nr. 1051; Mareş 2002, p. 326, descoperirile nr. 1-3, pl. 13/6, 8, 9).

E. Nr.

analiz. (%)


8981 0 0 0 0 0,03 0 0,014 0 0 0 0 V9566 8983 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 V9565

675 În punctele Căile Galbene şi Cimitirul săsesc sunt menŃionate locuiri aparŃinând culturii Petreşti (Paul 1992, p. 145, nr. cat. 50-51; Maxim 1999, p. 187, nr. cat 1005) 676 Acest toponim este de fapt traducerea din limba maghiară a toponimului indicat de Roska 1942a, b. 677 Maxim 1999, p. 188, nr. cat. 1014; autoarea este singura sursă ce menŃionează aici o „locuire…atribuită culturii Tiszapolgár”. 678 Din vechea colecŃie Zsófia Torma.


184

8985 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 V9567 După analizele de clusteri şi serieri (serieri făcute cu amabilitate de domnul profesor Gheorghe

Lazarovici) piesele de la Turdaş se încadrează în seria surselor de cupru nativ de la BăiŃa (U2), Sândominic (U6) şi Sântimbru BăiuŃului (U7), caracterizate prin absenŃa Fe, Cr şi Sn. În serie sunt şi cel de tip Codor cu loc necunoscut şi cel de tip Čoka de la Pădureni (Beşeneu). Au Hg Ag Ni Se Co Sb As Zn U1 BăiŃa 4 267 620 4.3 2530 L21 Turdas top Plocnik 11.7 1.28 256 13.9 8.8 18.3 549 33.99 L19 Nec. tip Codor 1.499 39.9 119.9 17 32.2 10.5 35.99 U7 Sântimbru BăiuŃului 5.5 192 480 4180 2350 L17 Pădureni (Beseneu) tip Čoka 10 53 11.7 8.6 2.36 29 L12 Turdas tipPlocnik P848 0.749 5.4 47.1 2.499 6.1 124 24.4 13 L21 Turdas top Plocnik P859 11.7 1.28 256 13.9 8.8 18.3 549 33.99 15. VIIŞOARA, oraş BistriŃa, jud. BistriŃa-Năsăud A. Topor-ciocan tipul Pločnik, descoperit întâmplător. B. Dimensiuni: neprecizate C. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvanie Cluj-Napoca (inv. 184). D. Vulpe 1975, p. 20, nr. cat. 9, pl. 1/9; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 149; Maxim 1999, p. 193, nr. cat. 1125; Mareş 2002,

p. 337, descoperirea nr. 1, pl. 13/7. E. Neefectuată. 16. „TRANSILVANIA” A. Topor-ciocan, tipul Pločnik. B. Dimensiuni: lung. = 13 cm, greut. = 0,535 kg. C. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca (inv. I 3780; nou: P 850). D. Roska 1942a, p. 72, nr. 16, fig. 78; Idem 1942b, p. 32, nr. cat. 49, fig. 5; Vulpe 1975, p. 19, nr. 3, pl. 1/3 ; Mareş 2002, p.

320, descoperirea nr. 1, pl. 13/5. E.

Nr. analiz. (PPM)

Au

As Sb Se Ag Ni Fe Zn Co Sn Nr. inv.

L13 0 47,7 1,76 0 3,5 49,99 379,9 23 1,6 0 I 3780

III. ApartenenŃă culturală Din păcate piesele de la Agrij, Lipova, Şeica Mică, Şura Mică, Tăuteu, Transilvania şi Viişoara nu au

condiŃii certe de descoperire şi în concluzie nici un context determinabil, fapt ce ne împiedică, în afara factorului strict teritorial al descoperirii, să facem vreo afirmaŃie cu privire la apartenenŃa lor culturală. Piesa de la Carei este pusă de către autorii publicării ei în legătură cu aşezările Tiszapolgár din zona oraşului, iar piesa de la RăstolŃ este o descoperire întâmplătoare într-o aşezare Tiszapolgár679. Toporul de la Plăieşti şi depozitul de la Turdaş aparŃin, cu cea mai mare probabilitate culturii Petreşti şi având în vedere şi faptul că la orizontul cronologic de apariŃie şi dezvoltare a topoarelor de tip Pločnik zona central-sudică a Transilvaniei era ocupată doar de cultura Petreşti; este destul de probabil ca şi cele două topoare de la Şeica Mică şi Şura Mică să aparŃină tot acestei culturi. TIPUL COTIGLET I. Datare: pe baza caracteristicilor strict morfologice, acest topor este considerat a fi contemporan cu tipul Pločnik680, fiind chiar privit ca şi o variantă a acestui din urmă tip681.

II. Repertoriul topoarelor de tip Cotiglet în jumătatea vestică a României 1. BUCIUMI, jud. Sălaj A. Topor-ciocan, tipul Cotiglet, descoperire fortuită682. 679 Lakó1981, p. 66, nr. cat. 67f. 680 Vulpe 1975, p. 21; Mareş 2002, p. 101. 681 Vulpe 1975, p. 21. 682 Mareş 2002, p. 199 presuspune descoperirea acestei piese împreună cu un topor de tip Pločnik (vezi supra toporul Pločnik cu numărul 5).


185

B. Dimensiuni: lung. = 14 cm, diam.g.c. = 3,4 x 3,7 cm, greut. = 1,050 kg. C. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău (inv. 285/1966 sau inv. 1223 din fosta colecŃie Silviu Pop din Buciumi). D. Vulpe 1973, p. 223 (tipul Buciumi); idem 1975, p. 21, nr. cat. 19, pl. 2/19; Lakó 1979, p. 42, nr. cat. 4, pl. II/4; Idem

1981, p. 47, nr. cat. 15 j, pl. VII/7; Lazarovici 1983, p.15, nr. cat. 20; Maxim 1999, p. 146, nr. cat. 175; Mareş 2002, p. 199, descoperirea nr. 1, pl. 14/1.

E. Neefectuată. 2. COTIGLET (Cotliget, Kotliget, Kotviklet), com. Ceica, jud. Bihor A. Topor-ciocan, tipul Cotiglet, descoperire fortuită. B. Dimensiuni: neprecizate. C. Muzeul łării Crişurilor Oradea (inv. 1740). D. Roska 1942a, p. 137, nr. cat. 256; idem 1942b, p. 40, nr. cat. 92; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 2); Driehaus 1952-

1955, p. 6, lista 4 (Kotyiklet; forma grupei 2); Vulpe 1973, p. 224, fig. 2/2; Idem 1975, p. 21, nr. cat. 20, pl. 2/20; Lazarovici 1983, p. 15, nr. cat. 40 (Cotlighet); Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 314; Mareş 2002, p. 219, descoperirea nr. 1, pl. 14/2.

E. Nr.

analiz. (%)


9240 urme 0 0 0 urme 0,01 0 0 0 0 ++ 1740 3. RĂSTOLł, (RăstolŃiu Mare), com. Buciumi, jud. Sălaj A. Topor-ciocan, tipul Cotiglet, descoperit fortuit în anul 1970, în locul „Valea Milii”. B. Dimensiuni: lung. = 11,5 cm, diam.g.c. = 3,2/3,3, greut. = 0,300 kg. C. Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău (inv. 1222, din fosta colecŃie Silviu Pop din Buciumi). D. Lakó 1979, p. 42, nr. cat. 2, pl. II/2 (tipul Pločnik); Idem1981, p. 65, nr. cat. 67g, pl. XVI/4; Maxim 1999, p. 177, nr. cat.

796 (tipul Pločnik); Mareş 2002, p. 283, descoperirea nr. 2, pl. 14/3. E. Neefectuată. 4. VOIVODENI (Vaidahaza, Vajdaháza), com. Dragu, jud. Sălaj A. Topor-ciocan, tipul Cotiglet, probabil o descoperire de depozit683. Mai multe topoare au fost găsite împreună într-o vie,

în condiŃii necunoscute, alte informaŃii lipsesc. B. Dimensiuni: lung. = 15,5 cm. C. Fost într-o colecŃie particulară, azi pierdut. D. Roska 1942a, p. 296, nr. cat. 5, fig. 355; Idem 1942b, p. 57, nr. cat. 201, fig. 56; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Vaidahaza;

tipul 2), Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Vajdahaza; tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 141 (tipul AII, varianta 1); Vulpe 1975, p. 21, nr. cat. 21, pl. 2/21; Lakó 1979, p. 48, nr. cat. 18, pl. IV/3; Idem 1981, p. 77, nr. cat. 99, pl. XXII/6; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 151; Maxim 1999, p. 194, nr. cat. 1136; Mareş 2002, p. 340, descoperirea nr. 1, pl. 14/5.

E. Neefectuată. III. ApartenenŃă culturală

Având în vedere faptul că pe teritoriul României sunt descoperite doar patru piese de acest tip, toate grupate în nord-vestul Ńării, creează posibilitatea avansării teoriei unui centru local de producŃie684. Probabilitatea enunŃată ca piesa de la Buciumi să fie găsită împreună cu un toporul de tip Pločnik de la RăstolŃu Mare, poate conduce la avansarea ideii că şi acest topor este găsit întâmplător într-o aşezare aparŃinând culturii Tiszapolgár. Ne permitem totuşi să păstrăm oarecari rezerve în ceea ce priveşte acest tip de procedeu deductiv şi să subliniem faptul că toate cele patru piese de acest tip sunt descoperiri întâmplătoare, fapt ce ne creează rezerve în ceea ce priveşte încadrarea culturală a acestui tip de obiect. TIPUL HOLIČ

I. Datare: considerate din punct de vedere morfologic asemănătoare cu tipul Crestur, sunt văzute ca şi o dezvoltare a variantei cu corp alungit (Tibava) a tipului Pločnik685. Ele sunt legate din punct de vedere cronologic, având în vedere mai sus menŃionata asemănare, cu topoarele de tip Crestur, şi încadrate cel mai

683 Vulpe 1975, p. 21, nr. cat. 21. 684 Mareş 2002, p. 101. 685 Vulpe 1973, p. 228.


186

devreme în faza târzie a culturii Tiszapolgár (pentru o discuŃie mai amplă asupra datării tipului Crestur vezi mai jos).

II. Repertoriul topoarelor de tip Holič în jumătatea vestică a României 1. ORADEA (oraş), jud. Bihor A. Topor-ciocan, tipul Holič, descoperit în împrejurimile oraşului Oradea. B. Dimensiuni: lung. = 23,4 cm, diam.g.c. = 3,4 cm, greut. = 1,510 kg; două semne rotunde se află câte unul, deasupra şi

dedesubtul găurii pentru coadă . C. Muzeul NaŃional de Istorie Bucureşti (inv. 16429; transferat de la Muz. NaŃ. Ant. Bucureşti; inv. IV 5979). D. Schubert 1965, p. 287, fig. 2/4 (tipul Holič); Tudor 1972, p. 22, nr. cat. 2, fig. 1/2; Bognár-Kutzián 1972, p. 142; Vulpe

1973, p. 224, fig. 2/6; Idem 1975, p. 26, nr. cat. 37, pl. 4/37; Maxim 1999, p. 173, nr. cat. 701; Mareş 2002, p. 270, descoperirea nr. A1, pl. 17/1.

E.

Nr. analiz. (%)


8718 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 IV 5979

2. SÂNNICOLAU ROMÂN, com. Cefa, jud. Bihor A. Topor-ciocan, tipul Holič, descoperit cu ocazia unor lucrări edilitare686. B. Dimensiuni: lung. = 19 cm, diam.g.c. = 2,1 cm, greut. = 0,540 kg. C. Necunoscut. D. Popescu 1944, p. 30, fig. 2/10 (topor-ciocan); Vulpe 1973, p. 227, n. 68, p. 229; Idem 1975, p. 26, nr. cat. 38, pl. 4/38;

Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 119; Maxim 1999, p. 182, nr. cat. 895. E. Neefectuată.

III. ApartenenŃă culturală Raportarea acestor piese la mediul Tiszapolgár târziu este una făcută mai mult pe criterii tipologice, aşa

cum precizam aflate în strânsă conexiune cu topoarele de tip Crestur. Atribuirea descoperirii de la Sânnicolau Român culturii Bodrogkeresztúr de majoritatea literaturii de specialitate care abordează acest subiect, nu schimbă însă cu mult posibilitatea ca, totuşi, acest tip de topoare să poată apărea în faza finală a Tiszapolgár, având în vedere doar situaŃia extrem de ambiguă a descoperirii de aici (vezi n.123). TIPUL CODOR

I. Datare: Piesa de la Viştea provine, probabil, dintr-un context funerar (un mormânt de inhumaŃie) sau dintr-o aşezare, fiind pus în legătură cu cultura Tiszapolgár târzie687. Piesa similară din arealul extracarpatic de la Ciolăneştii din Deal este considerată ca aparŃinând culturii GumelniŃa, faza A2-B1 (tranziŃie)688.

II. Repertoriul topoarelor de tip Codor în jumătatea vestică a României 1. CODOR, com. Jichişu de Jos, jud. Cluj A. Topor-ciocan, tipul Codor, descoperit întâmplător (1971) într-o carieră de piatră, pe terasa superioară a râului Someş. B. Dimensiuni: lung. = 13 cm. C. Muzeul Dej (achiziŃie, 1971). D. Gavrilescu-Vulpe 1971, p. 651, nr. cat. 1, fig. 1/1; Vulpe 1973, p. 224, fig. 2/4 ; Idem 1975, p. 23, nr. cat. 28, pl. 3/28;

Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat.; Maxim 1999, p. 153, nr. cat. 298; Mareş 2002, p. 215, descoperirea nr. 1, pl. 16/4. E. Neefectuată.

686 Cu ocazia unor lucrări din anul 1935 (la 8-10 m de stăvilarul unui canal), au fost găsite două morminte cu schelete orientate E-V; obiecte şi bucăŃi din ele au fost împărŃite între lucrători, informaŃiile despre descoperire fiind preluate de la aceştia. Printre piesele probabil descoperite atunci sunt câteva din cupru (printre care un topor ciocan), un topor de piatră, o brăŃară din scoică, două seceri de bronz (semnalate ca aparŃinând descoperirii) şi vase de lut. Materialele arheologice sunt clar amestecate, iar obiectele sunt privite ca descoperiri întâmplătoare, însă apare şi ipoteza ca unele să fi aparŃinut inventarului funerar, a celor două morminte ce ar putea aparŃine culturii Bodrogkeresztúr sau Tiszapolgár târzie. 687 Vulpe 1975, p. 23, nr. cat. 29 pune în legătură piesa respectivă cu un mormânt de inhumaŃie sau cu o aşezare Tiszapolgár şi CoŃofeni aflată în zonă, fără indicarea toponimului. În zonă mai sunt semnalate locuiri Petreşti. 688 Ibidem, p .24, nr. cat. 31.


187

2. LELEI, com. Hodod, jud. Satu-Mare A. Topor-ciocan de tip Codor, descoperire fortuită în punctul Kakánhegy. B. Dimensiuni: lung. = 21 cm, diam. g. c. = 3,3 cm, greut. = 1290 g. C. Muzeul Orăşenesc Carei. D. Iercoşan-Lazin 1996, p. 16. E. Neefectuată. 3. VIŞTEA, (Vista, Vişta, Magyarvista), com. Gârbău, jud. Cluj A. Topor-ciocan, tipul Codor descoperit lângă un mormânt cu schelet uman. În acest punct este semnalată o aşezare a

culturii Tiszapolgár, faza târzie, şi una din cultura CoŃofeni. B. Dimensiuni: lung.=10,8 cm, diam.g.c.=2 cm, greut.=0,190 kg . C. Fost în colecŃia Institutului Teologic Greco-Catolic din Cluj, azi pierdut. D. Roska 1942a, p. 155, nr. cat. 65, fig. 178; Idem 1942b, p. 43, nr. cat. 105, fig. 6; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 2);

Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 144, 199 (tipul A III, tipul Vidra); Vulpe 1975, p. 23, nr. cat. 29, pl. 3/29; Lazarovici 1983, p. 18, nr. cat. 150; RepCluj 1992, p. 428, nr. cat.16; Maxim 1999, pp. 193-194, nr. cat. 1131; Mareş 2002, pp. 338-339, descoperirea nr.1, pl. 16/2.

E. Neefectuată. 4. „TRANSILVANIA” A. Topor-ciocan, tipul Codor. B. Dimensiuni: lung. = 24 cm, greut. = 0,580 kg. C. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca (inv. II 8802; nou, P 857). D. Roska 1942a, p. 72, nr. cat. 16, fig. 80; Idem 1942b, p. 32, nr. cat. 49; Vulpe 1975, p. 24, nr. cat. 30, pl. 3/30; Mareş

2002, pp. 320-321, descoperirea nr. 2, pl. 16/3. E.

Nr. analiz. (%)


8976 0 0 0 0 urme urme 0 0 0 0 0 II 8802

Nr.

analiz. (PPM)

Au

As Sb Se Ag Ni Sc Fe Zn Co Tn Sn Nr. inv.

L20 27,8 0 5,18 89,5 94,6 184 0,039 0 21 0 1,37 0 II 8802

Au Hg Ag Ni Se Co Sb As Zn U1 BaiŃa 4 267 620 4.3 2530 L19 Nec. tip Codor 1.499 39.9 119.9 17 32.2 10.5 35.99 U7 Sântimbru BăiuŃului 5.5 192 480 4180 2350

Sursele de cupru nativ, pentru acest tip, aşa cum reiese din tabelul de mai sus (date oferite cu amabilitate de domnul profesor Gheorghe Lazarovici) ar putea fi BăiŃa şi Sântimbru BăiuŃului, semnalând lipsa Fe, Cr şi Sn.

III. ApartenenŃă culturală Piesa de la Viştea găsită întâmplător într-un presupus context funerar (ce poate fi într-o măsură foarte

mare Tiszapolgár) şi poziŃia cronologică certă la nivel de GumelniŃa A2-B1 asigurată de piesa de la Ciolăneştii din Deal, ne poate oferi posibilitatea de a considera ca foarte probabilă apartenenŃa pieselor de la Viştea, Lelei şi Codor la mediul Tiszapolgár689. TIPUL CRESTUR

689 O opinie similară, subliniind prezenŃa lor (cu excepŃia pieselor de la Sultana şi Ciolăneştii din Deal) în zona mijlocie a Someşului, are Mareş 2002, p. 103, considerându-le ca aparŃinând fazei târzii a culturii.


188

I. Datare: cel mai important element de datare pentru acest tip de topor este oferit de piesa descoperită în necropola de la Tibava, în partea centrală, dintr-un mormânt deranjat690. Sigur că poziŃia acestei piese nu este una certă din punct de vedere stratigrafic, dar totuşi prezenŃa ei în zona centrală a necropolei măreşte în mod considerabil şansele ca piesa să facă parte din inventarul mormintelor de aici. Descoperirea unei piese similare într-un depozit la Luica împreună cu un topor plat varianta Coteana susŃine acelaşi orizont cronologic691. Un topor-ciocan de acest tip a fost descoperit la Vasmegyer-Kisvármi (Ungaria) împreună cu un topor cu braŃele în cruce de tip Jászladány şi conform însemnărilor făcute în 1935 de L. Kiss au fost găsite şi fragmente ceramice cu butoni, fragmente de picior de vas cu perforaŃii, lamă de silex cu lungimea de 13-14 cm, 3 topoare de piatră şi o daltă de piatră692. Din punct de vedere cronologic, această situaŃie ne face să considerăm că posibilitatea ca şi topoarele de tip Crestur să îşi continue existenŃa şi la orizontul culturii Bodrogkeresztúr, să fie una extrem de reală, fapt care însă nu schimbă esenŃa problemei şi anume contemporaneitatea toporului de tip Crestur cu cultura Tiszapolgár.

II. Repertoriul topoarelor de tip Crestur în jumătatea vestică a României 1. CRESTUR (Cristur, Apátkeresztúr), com. AbrămuŃ, jud. Bihor A. Topor-ciocan tipul Crestur, descoperit întâmplător. Pe latura exterioară toporul are cinci, iar pe latura interioară trei

semne rotunde, puŃin adânci. B. Dimensiuni: lung. = 16,3 cm, greut. = 1,170 kg. C. Muzeul Săcuieni (inv. 941; din vechea colecŃie Penkért Mihaly). D. Roska 1942a, p. 26, nr. cat. 97, fig. 21; Idem 1942b, p. 26, nr. cat. 9, fig. 27; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Cristur; tipul

2); Driehaus 1952-1955, p. 3, 6, lista 2, fig. 1/3 (Apákeresztúr); Bognár-Kutzián 1972, p. 141, nota 251; A. Vulpe 1975, p. 25, nr. cat. 33, pl. 3/33; Maxim 1999, p. 154, nr. cat. 325; Mareş 2002, p. 220, descoperirea nr. 1, pl. 16/9.

E. Neefectuată. 2. ILIŞUA (Cristeştii Ciceului, Alsóilosva), com. Uriu, jud. BistriŃa-Năsăud A. Topor-ciocan, tipul Crestur, descoperit întâmplător. B. Dimensiuni: lung. = 22 cm. C. Muzeul Cluj (inv. I 2977). D. Roska 1942a, p. 18, nr. 53, fig. /2; idem 1942b, p. 25, nr. 5, fig. 7; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (tipul 2); Driehaus 1952-

1955, p. 6, lista 2 (Alsóilosva; tipul Apátkeresztúr); Bognár-Kutzián 1972, p. 142 (tipul A/II, varianta 2); A. Vulpe 1975, p. 25, nr. 35, pl. 3/35; Lazarovici 1983, p. 15, nr. 68; Maxim 1999, p. 164, nr. 517; Mareş 2002, p. 251, descoperirea nr. 1, pl. 16/7.

E.

Nr. analiz. (%)


8998 0,27 0,39 urme 0,08 0,32 0,03 0,011 0 0,09 0 0 I 2977 3. „JUDEłUL SIBIU” A. Topor-ciocan, tipul Crestur, condiŃiile descoperirii necunoscute; patru semne rotunde se află pe latura interioară a

toporului, dispuse câte două, deasupra şi sub gaura de înmănuşare. B. Dimensiuni: neprecizate. C. Muzeul NaŃional de AntichităŃi Bucureşti (achiziŃionat în anul 1937; inv. 40/1937; pierdut). D. Tudor 1972, p. 19, 26, nr. 9, fig. 1/4; Vulpe 1973, p. 224, fig. 2/5 ; Idem 1975, p. 25, nr. cat. 34, pl. 3/34; Mareş 2002, p.

298, descoperirea nr. 1, pl. 16/10. E. Neefectuată. 4. „TRANSILVANIA” A. Topor-ciocan, tipul Crestur. Locul exact al descoperirii este necunoscut, dar sigur din Transilvania. Prezintă un inel

(manşon) la gaura de înmănuşare, tăişul este turtit de la folosire B. Dimensiuni: lung. = 21cm, greut. = 1,655 kg. C. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca (inv. P 846).

690 Novotná 1970, p. 22, nr. cat. 89, pl. 4/89. 691 Această variantă de topor plat îngust apare şi în depozitele de la Pločnik şi în cel de la Carbuna şi de asemenea în mediu Kodjadermen-GumelniŃa-Karanovo VI (GumelniŃa A2 şi B). 692 Patay 1984, p. 42, nr. cat 166, n.4.


189

D. Roska 1942a, p. 72, nr. cat. 16; Idem 1942b, p. 32, nr. cat. 49; Topan-Lazarovici-Balint 1996, p. 638-639, pl. II/1 ; Mareş 2002, p. 321, descoperirea nr. 3, pl. 16/8.

E. Nr. analiz.

(PPM) Au

As Sb Ag Ni Sc Fe Zn Co Sn Nr. inv.

L10 12,7 2,82 1,22 913 370 0,198 0 1310 1,6 0 I 3780

III. ApartenenŃă culturală Piesa de la Tibava ne poate oferi posibilitatea includerii acestui tip de piesă în cadrul artefactelor culturii Tiszapolgár, cu rezervele date de caracterul descoperirii, iar piesa din Ungaria de la Vasmegyer-Kisvármi ne indică prin caracterul său şi prin modul în care a fost inclusă în circuitul ştiinŃific o potenŃială apartenenŃă la cultura Bodrogkeresztúr. Exemplarul de la Luica se află situată în arealul culturii GumelniŃa şi este privit ca un import dinspre nord-vest693. TIPUL SZÉKELY ŞI NÁDUDVAR I. Datare: Pentru acest tip de topoare Patay 1984 vede mai multe variante: Székely, Dorog, Apagy, Monostorpály, toporul de la Nádudvar, toporul de la „Székesfehérvár”, toporul de la Vámospércs şi o variantă asemănătoare topoarelor de luptă (Streitaxtähnliche Variante). Pentru România, Vulpe 1975 ia în considerare acest tip fără a crea însă vreo variantă, chiar dacă face o scurtă descriere a celor două tipuri Székely şi Nádudvar evidenŃiind diferenŃele dintre ele694. Două topoare ce aparŃin acestui tip, dar încadrate în varianta Apagy, au fost descoperite în Ungaria, la Apagy, unul într-un context stratigrafic aparŃinând culturii Tiszapolgár cert şi un altul descoperit în zona aşezării respective, ajuns în muzeul din Nyíregyháza ca şi donaŃie695. Astfel piesele variantei Apagy sunt considerate ca aparŃinând epocii timpurii a cuprului (cultura Tiszapolgár) şi că evoluŃia lor durează până în epoca mijlocie a cuprului (cultura Bodrogkereztúr). Variantele Dorog şi Monostorpály, şi probabil şi celelalte forme aparŃin epocii mijlocii a cuprului696.

II. Repertoriul topoarelor de tip Székely şi Nádudvar în jumătatea vestică a României 1. CAREI (oraş), jud. Satu Mare A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar, descoperit întâmplător pe teritoriul oraşului, probabil în punctul Bobald; tăişul

este rupt din vechime, muchia este uşor îngroşată de la utilizarea ca ciocan, manşonul de pe latura interioară a fost tăiat după descoperire.

B. Dimensiuni: lung. = 20,5 cm, diam.g.c. = 3,6 cm, greut. = 1,362 kg. C. Magyar Nemzeti Múzeum, Budapesta (inv. 81.1883). D. Bader 1973, p. 705 - 706, fig. 2; Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 42A, pl. 4/42A; Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 24; Patay

1984, p. 98, nr. cat. 576, pl. 53/576 (tipul Székely - Nádudvar, varianta Apagy); Maxim 1999, p. 147, nr. cat. 190; Mareş 2002, p. 201, descoperirea nr. 1, pl. 17/5.

E. Nr.

analiz. (%)


6484 0 0 0 0 <0,01 0 0 0 0 0 0 81.1883 2. GRINDENI (Grind-Cristur, Gerendkeresztúr), com. CheŃani, jud. Mureş A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar, descoperire întâmplătoare. B. Dimensiuni: lung. = 18,6 cm, greut. = 1,15 kg. C. Muzeul Aiud (inv. 48). D. Roska 1942a, p. 97, nr. cat. 27; Idem 1942b, p. 36, nr. cat. 61; Popescu 1944, p. 29, nota 4 (Grind-Cristur; tipul 2);

Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Gerendkeresztur; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 41, pl. 4/41; Maxim 1999, p. 162, nr. cat. 473; Mareş 2002, p. 242, descoperirea nr. 1, pl. 17/6.

E. Nr. Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr.

693 Vulpe 1975, p. 25; Mareş 2002, p. 104, n. 104. 694 Vulpe 1975, pp. 26-27. 695 Patay 1984, p. 50, nr. cat. 216, 217. 696 Ibidem, p. 55; Mareş 2002, p. 105.


190

analiz. (%)

inv.

9118 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 48 3. MEDIAŞ, jud. Sibiu A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar, descoperire întâmplătoare697. B. Dimensiuni: neprecizate C. Muzeul Mediaş (inv. 92). D. Roska 1942a, p. 105, nr. cat. 20 (topor de aramă cu dublu tăiş în cruce); Idem 1942b, p. 38, nr. cat. 74; Popescu 1944, p.

29, nota 4 (Haşag; tipul 3); Driehaus 1952-1955, p. 7, lista 6 (Hásság; tipul Jászladány); Vulpe 1975, p. 27. nr. cat. 42, pl. 4/42 („Mediaş”); Maxim 1999, p. 168, nr. 610; Mareş 2002, p. 261-262, descoperirea nr. 1, pl. 18/1.

E. Neefectuată. 4. OCNA SIBIULUI (oraş), jud. Sibiu A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar, descoperire întâmplătoare. B. Dimensiuni: lung. = 27 cm, diam. g. c. = 3 cm. C. Muzeul NaŃional Brukenthal, Sibiu (inv. A 1908). D. Popescu 1944, p. 30, pl. II/3; Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (Ocna Sibiului; tipul Gorica); Vulpe 1975, p. 27, nr. 48,

pl. 5/48; Maxim 1999, p. 172, nr. 687; Mareş 2002, p. 268, descoperirea nr. 1, pl. 18/7. E.

Nr. analiz. (%)


8900 0 0 0,48 0 urme urme 0 0 0 0 0 4098 5. SĂCUIENI (Székelyhid, Secheihid, Săcheihid), jud. Bihor A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar, descoperire singulară. B. Dimensiuni: neprecizate. C. Muzeul łării Crişurilor Oradea (inv. 1734). D. Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 39, pl. 4/39, Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 110; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 850; Mareş

2002, p. 288, descoperirea nr. 1, pl. 18/3. E.

Nr. analiz. (%)


9239 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 1734 6. SĂLACEA, jud. Bihor A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar, descoperit întâmplător. Două semne rotunde (mărci) se află pe latura interioară

a toporului dispuse câte unul, sus şi jos faŃă de gaura de înmănuşare, iar alte două semne rotunde, cu punct la mijloc, se găsesc pe latura exterioară, având aceeaşi dispunere.

B. Dimensiuni: neprecizate C. Muzeul Săcuieni (inv. 300). D. Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 48B, pl. 6/48B; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 111; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 851; Mareş

2002, pp. 288-289, descoperirea nr. 1, pl. 18/6. E. Neefectuată. 7. SĂRVĂZEL, com. Pir, jud. Satu Mare A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar, descoperit întâmplător pe terasa de jos a râului Ers. Pe latura interioară a

toporului se află patru semne rotunde (mărci) dispuse câte două, deasupra şi dedesubtul găurii pentru înmănuşare, cele din partea inferioară având câte un punct în mijloc.

B. Dimensiuni: neprecizate C. Muzeul Carei (fără nr. inv.). D. Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 48A, pl. 5/48A; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 113; Maxim 1999, p. 180, nr. cat. 863; Mareş

2002, p. 292, descoperirea nr. 1, pl. 19/3 . E. Neefectuată.

697 În literatura veche apare cu locul descoperirii Haşag, com. Loamneş, jud. Sibiu.


191

8. SÂRBI, jud. Bihor A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar, descoperire întâmplătoare în cimitirul satului. B. Dimensiuni: neprecizate C. Muzeul Oradea (inv. 1711). D. Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 40, pl. 4/40; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 121; Maxim 1999, p. 182, nr. cat. 911; Mareş

2002, p. 295, descoperirea nr. 1, pl. 18/5. E.

Nr. analiz. (%)


9254 0 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 1711 9. SIC, jud. Cluj A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar698. B. Dimensiuni: lung. = 16,4 cm, diam.g.c. = 3,4 cm, greut. = 0,660 kg . C. Muzeul NaŃional Secuiesc Sfântu Gheorghe (inv. 16008). D. Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 51, pl. 6/51; Lazarovici 1983, p. 17, nr. cat. 115; RepCluj 1992, p. 345, nr. 10; Maxim 1999,

p. 183, nr. cat. 924; Mareş 2002, p. 299, descoperirea nr. 1, pl. 18/4. E. Neefectuată. 10. VINłU DE JOS (Alvinc, Winzendorf), jud. Alba A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar. B. Dimensiuni: lung. = 18,5 cm, greut. = 1,1 kg. C. Muzeul Aiud (inv. 50). D. Roska 1942a, p. 22, nr. cat. 86; Idem 1942b, p. 26, nr. cat. 7; Popescu 1944, p. 29, nota 4, fig. 5/5 (desenul nu este

edificator; tipul 2); Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 4 (Alvincs; două topoare; forma grupei 2); Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 43, pl. 4/43; Maxim 1999, p. 193, nr. cat. 1128699; Mareş 2002, p. 338, descoperirea nr. 1, pl. 18/2.

E. Nr.

analiz. (%)


9119 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 50 11-12. CLUJ (?) sau „TRANSILVANIA” A. Două topoare-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar descoperire de depozit (?), în condiŃii necunoscute. B. Dimensiuni: lung. = 20,8 cm, greut. = 1,090 kg (nr. 11); lung. = 23,5 cm, greut. = 1,355 kg (nr. 12). C. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca (inv. 8098; 8101). D. Roska 1942a, p. 72, nr. cat. 16; idem 1942b, p. 32, nr. cat. 49, fig. 8, 9; Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 45, 46, pl. 5/45, 46;

Lazarovici 1983, p. 14, nr. cat. 32-32; Maxim 1999, p. 152, nr. 293700, Mareş 2002, p. 215, descoperirile nr. 1, 2, pl. 17/8, 9.

E. Nr.

analiz. (%)


9001 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 8101 9002 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 8098

13-14. „TRANSILVANIA”

698 În anul 1960 a fost descoperit întâmplător un depozit (?) alcătuit dintr-un topor întreg şi două fragmente, în hotarul comunei, în locul Dealul Nou, pe o pantă de deal, fără alte materiale arheologice (Mareş 2002, p. 299). 699 Autoarea menŃionează aici două topoare de tip Székely şi Nádudvar (?). 700 Autoarea menŃionează doar un singur topor de acest tip cu loc de descoperire Mănăştur-Nord sau Str. Mecanicilor, piesa fiind menŃionată în legătură cu locuirile Tiszapolgár de aici.


192

A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar şi cu locul de provenienŃă necunoscut. Prezintă şase semne rotunde amplasate câte trei, deasupra şi dedesubtul găurii de înmănuşare

B. Dimensiuni: lung.= 25,4 cm, greut. = 1,840 kg.. C. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca (inv. 179). D. Roska 1942a, p. 72, nr. cat. 16, fig. 80; Idem 1942b, p. 32, nr. cat. 49, fig. 11; Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 49, pl. 6/49;

Mareş 2002, p. 321, descoperirea nr. 4, pl. 19/1. E.

Nr. analiz. (%)


8997 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 179 A. Topor-ciocan, tipul Székely şi Nádudvar. Piesa are patru semne rotunde (mărci), puŃin adânci, în zona găurii pentru

coadă B. Dimensiuni: lung.= 25,2 cm, greut. = 1,590 kg. C. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj- Napoca (inv. 178). D. Roska 1942a, p. 72, nr. cat. 16; Idem 1942b, p. 32, nr. 49, fig. 30; Vulpe 1975, p. 27, nr. cat. 50, pl. 6/50; Mareş 2002, p.

321, descoperirea nr. 5, pl. 19/2. E. Probabil analiza prezentată de Mareş 2002, p. 321, descoperirea nr. 5.

III. ApartenenŃă culturală Aşa cum precizam mai sus exemplarele aparŃinând variantei Apagy pot aparŃine, prin intermediul

descoperirii unei piese de acest gen într-o aşezare aparŃinând culturii Tiszapolgár701, mediului cultural de care ne ocupăm. Din România, piese ce aparŃin acestei variante sunt topoarele de la Carei, Sic, eventual Mediaş şi Cluj (?) sau „Transilvania” (nr. 12 la noi). Piesele de la Carei şi Sic îndeplinesc şi criteriul corologic pentru o încadrare în cultura Tiszapolgár. TIPUL VIDRA

I. Datare: palierul cronologic al acestui tip de piesă este bine fixat de descoperirea în contexte stratigrafice sigure a topoarelor de la Bucşani (cultura GumelniŃa, sf. A1 – înc. A2), Mărgineni (cultura Cucuteni A2), Cucuteni (cultura Cucuteni A3) şi Teiu (cultura GumelniŃa B1). Descoperirile din Bulgaria plasate la orizont de Kodjadermen-GumelniŃa-Karanovo VI, faza a III-a şi cultura Varna III702 susŃin acelaşi palier cronologic. Posibilitatea apartenenŃei acestui tip de de topor şi la cultura Tiszapolgár este susŃinută şi de cercetătoarea maghiară Ida Bognár-Kutzián703.

II. Repertoriul topoarelor de tip Vidra în jumătatea vestică a României 1. LIVADA, com. Livada, jud. Satu-Mare A. Topor ciocan de tip Vidra, descoperire întâmplătoare, cu una din feŃele laterale găurii de înmănuşare (gaura are formă

ovală) ruptă. B. Dimensiuni: lung. = 11, 3 cm, diam. g. c. = 3,4x2 cm, greut. = 330 g. C. Muzeul JudeŃean Satu-Mare. D. Iercoşan-Lazin 1996, pp. 16-17, fig. 4. E. Neefectuată. 2. SIBIU (?) (Nagyszeben, Hermannstadt) , jud. Sibiu A. Topor-ciocan, tipul Vidra, descoperire întâmplătoare, probabil în împrejurimile oraşului.

701 Această aşezare de la Apagy-Nagysziget este considerată de Bognár-Kutzián 1972, pp. 9-10 ca şi o posibilă aşezare cu două niveluri de locuire, aparŃinând după părerea autoarei celor două perioade identificate în necropola de la Basatanya, fapt ce indică şi prezenŃa unei locuiri Bodrogkeresztúr aici. SituaŃia celor două topoare de aici nu este una foarte sigură (trebuie sa luăm în calcul şi perioada în care este efectuată cercetarea arheologică aici – anul 1926). Unul este sigur descoperit cu ocazia unor lucrări edilitare de amenajare a unui drum, iar cel de-al doilea provine din cercetatrea arheologică de salvare, efectuată în jurul locului de descoperire a primului topor. Având în vedere că acest al doilea topor a fost identificat la o adâncime nu prea mare ( - 13 cm ) în jurul unei posibile vetre de foc, ne face să credem că acest complex arheologic aparŃine, cel mai probabil, celui mai târziu moment de locuire al acestui sit, care conform spuselor lui Bognár-Kutzián 1972, pp. 9-10 (chiar dacă nu o enunŃă în mod explicit: „there is presumably a two-period settlement, very much like the two-period cemetery explored, for instance, at Tiszapolgár-Basatanya”) ar aparŃine culturii Bodrogkresztúr. 702 Vezi Mareş 2002, p. 102, n. 62. 703 Bognár-Kutzián 1972, pp. 142, 144.


193

B. Dimensiuni. lung. = 13,8 cm. C. Muzeul Oraşului Bucureşti (azi pierdut). D. Roska 1942a, p. 197, nr. cat. 78, fig. 238; Idem 1942b, p. 46, nr. cat. 126, fig.44; Popescu 1944, p.29, nota 4 (tipul 2);

Driehaus 1952-1955, p. 6, lista 3 (tipul Gorica); Bognár-Kutzián 1972, p. 144; Vulpe 1975, p. 22, nr. cat. 27, pl. 3/27; Maxim 1999, p. 183, nr. cat. 923; Mareş 2002, p. 298, descoperirea nr. 1, pl.15/3.

E. Neefectuată. III. ApartenenŃă culturală Din cele două piese de acest tip din teritoriul de care suntem interesaŃi, doar cea de la Livada este pusă în

legătură cu cultura Tiszapolgár de către autorii publicării piesei704, fapt susŃinut şi de plasarea în spaŃiu a respectivului topor, într-un areal în care această cultură este bine reprezentată, chiar dacă această piesă este şi ea o descoperire fortuită. TIPUL ČOKA I. Datare: inclus în grupa topoarelor cu braŃul ciocan de formă cilindrică sau a topoarelor de luptă (Streitäxte), acest tip de topor are un singur exemplar descoperit până acum pe teritoriul Ńării noastre destul de departe de arealul de dezvoltare al culturii Tiszapolgár. Totuşi apartenenŃa actui tip de obiect la această civilizaŃie este asigurată de descoperirile din Slovacia, de la Tibava şi Vel’ke Raškovce705 în contexte stratigrafice sigure (piesa din situl eponim provine dintr-un tell al culturii Tisa ce conŃine de asemenea şi multe elemente vinčiene si este considerată a nu fi o descoperire cu un context stratigrafic cert706). Pentru teritoriul sud-dunărean se foloseşte terminologia de Čoka-Varna707, iar cadrul cronologic este asigurat de piese găsite în context funerar ce oferă un palier contemporan cu sf. Varna II-Varna III şi Kodjadermen-GumelniŃa-Karanovo VI708.

II. Repertoriul topoarelor de tip Čoka în România 1. PĂDURENI, (Beşenău, Beşineu, Beşeneu, Bessenyo, Sepsibesenyo), com. Moacşa, jud. Covasna A. Topor-ciocan, tipul Coka, grupa topoare cu braŃul-ciocan cilindric, descoperire întâmplătoare. B. Dimensiuni: neprecizate. C. Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca [inv. 184; azi pierdut (?)]. D. Roska 1942a, p. 244, nr. cat. 47, fig. 303; Berciu 1939-1942, p. 55, fig. 1/1 (secure-ciocan, varianta A1, seria Beşineu-

Cioaca); Popescu 1944, p. 30, fig. 1/2 (topor-ciocan); Vulpe 1975, p. 31, nr. cat. 73, pl. 10/73; Maxim 1999, p. 174, nr. cat. 719; Mareş 2002, p. 274, descoperirea nr. 1, pl. 23/6.

E. Neefectuată. III. ApartenenŃă culturală ApartenenŃa acestui tip de topor la cultura Tiszapolgár este dată de piesele găsite în necropolele mai sus-

menŃionate din Slovacia. Piesa din România este plasată excentric faŃă de „graniŃa” estică a arealului ocupat de această civilizaŃie, fiind şi o descoperire izolată şi întâmplătoare. 2. TOPOARELE DE CUPRU PLATE a) Topoare plate înguste VARIANTA GUMELNIłA I. Datare: orizontul cronologic pentru aceste piese este stabilit începând cu etapa GumelniŃa A1

709 până

probabil în etapa B1710. Piesele de acest tip descoperite în Bulgaria au fost găsite în contexte aparŃinând

Kodjadermen-GumelniŃa-Karanovo VI începând din faza a II-a şi până în momentul II/III711.

704 Iercoşan-Lazin 1996, p. 17. 705 Novotná 1970, p. 20; Vizdal 1977, p. 148. 706 Schubert 1965, p. 284; Vulpe 1975, p. 33; Patay 1984, p. 62. 707 Todorova 1981, pp. 39-41. 708 Datele de cronologie absolută uzitate de bibliografia bulgară pentru această cultură (KGK VI) sunt cuprinse între valorile 4450/4400-4200/4150 BC (Todorova 2003, p. 286), iar printre cele mai noi date pentru cultura Tiszapolgár sunt cele de la Hajdúböszörmény din Ungaria, dintr-o necropolă, cu valori de 4345-4070 BC. Acest lucru ne indică (indiferent de încadrarea cronologică relativă a acestei necropole în una din fazele de dezvoltare a culturii Tiszapolgár – fapt ce este discutat în alt capitol al acestei lucrări) faptul că faza finală a culturii KGK VI este contemporană în mod cert cu orizontul cronologic al pieselor de tip Čoka din Slovacia. 709 Vulpe 1975, p. 58. 710 Mareş 2002, p. 118. 711 Todorova 1981, pp. 26-27.


194

II. Repertoriul topoarelor plate înguste, varianta GumelniŃa din vestul României 1. CLUJ - NAPOCA (mun.), jud. Cluj A. Topor-plat, varianta GumelniŃa, grupa topoare plate înguste, descoperit întâmplător. B. Dimensiuni: neprecizate. C. Muzeul Cluj (inv. I 7570). D. Vulpe 1975, p. 56, nr. cat. 249, pl. 32/249; Mareş 2002, p. 215, descoperirea nr. 1, pl. 50/3. E.

Nr. analiz. (%)


9010 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 I 7570 III. ApartenenŃă culturală Din acest punct de vedere este greu de formulat o părere care să aibă un substrat real, având în vedere că

această piesă este o descoperire întâmplătoare şi de asemenea o apariŃie situată departe de ceea ce pare a fi centrul de producŃie (zona Dunării de Jos). Singura corelaŃie corologică se poate face cu piese din depozitele de la Pločnik, (mai exact depozitul nr I) (nr. inv. 2424, 2415, 2423)712.

VARIANTA COTEANA I. Datare: debutul cronologic al acestui tip este situat în momentul GumelniŃa A2, mergând până în faza

B. Descoperirile din Bulgaria acoperă faza a II-a a culturii Kodjadermen-GumelniŃa-Karanovo VI713. II. Repertoriul topoarelor plate înguste, varianta Coteana din vestul României În teritoriul avut de noi ca şi subiect nu avem până la acest moment nici o piesă de acest tip

identificată. III. ApartenenŃă culturală Piesele de acest tip acoperă de asemenea aria Dunării de Jos, dar sunt prezente foarte aproape de arealul

Tiszapolgár prin descoperirile din acelaşi depozit 1 de la Pločnik (nr. inv. 2425, 2421, 2413, 2418)714. VARIANTA SĂLCUłA I. Datare: este asigurată de piesele de la SălcuŃa şi Cerăt (cultura SălcuŃa, faza III)715 şi cea de la

Cuptoare (faza SălcuŃa IIc)716 pentru teritoriul României, iar pentru Bulgaria datarea acestui tip de obiect este văzută la finalul culturii Varna şi Kodjadermen-GumelniŃa-Karanovo VI717.

II. Repertoriul topoarelor plate înguste, varianta SălcuŃa din vestul României 1. „BANAT” (?) A. Topor plat, varianta SălcuŃa, grupa topoare plate înguste. B. Dimensiuni: neprecizate. C. Muzeul Banatului Timişoara. D. Vulpe 1975, p. 57, nr. cat. 261, pl. 33/261; Mareş 2002, 186-187, descoperirea nr. 1, pl. 51/1. E. Neefectuată. 2. CUPTOARE, com. Cornea, jud. Caraş-Severin A. Topor plat, varianta SălcuŃa, grupa topoare plate înguste, descoperit în secŃiunea II/1994, caroul 3c. B. Dimensiuni: lung. = 11,5 cm; greut. = 0,22 kg. C. Muzeul Banatului Montan ReşiŃa. D. Topan-Lazarovici-Balint 1996, p. 640-642, pl. III/1-8; Mareş 2002, p. 224, descoperirea nr. 1, pl. 51/13; Radu 2002, p.

73-74, pl. 18/1. E. Neefectuată.

712 Pernicka et alii. 1993, p. 7, fig. 1, nr. SAM 2119, 2126, 2129); în literatura din fosta Iugoslavie este folosită îndeobşte tipologia realizată de Martin Kuna în 1981, în care varianta GumelniŃa este tipul Pločnik (Kuna 1981, taf. VI/1). Datarea pentru tipul Pločnik (Kupferflachbeile) este considerată a fi la orizont Vinča-Pločnik II, GumelniŃa B şi Tiszapolgár, supravieŃuind şi în timpul culturii Baden în Slovacia (?) (Kuna 1981, p. 22). 713 Mareş 2002, pp. 118-119. 714 Pernicka et alii. 1993, p. 7, fig. 1, nr. SAM 2120, 2121, 2127, 2128). 715 Vulpe 1975, p. 58. 716 Radu 2002, p. 73, pl. 18/1. 717 Todorova 1981, p. 30.


195

3. SĂCUIENI (Székelyhid, Secheihid, Săcheihid), jud. Bihor A. Topor-plat, varianŃa SălcuŃa, descoperire singulară pe înălŃimea „Dealul Mare”. B. Dimensiuni: neprecizate. C. Muzeul Săcuieni (inv. 940). D. Vulpe 1975, p. 57, nr. cat. 216A, pl. 32/261A; Mareş 2002, p. 288, descoperirea nr. 4, pl. 51/5. E. Neefectuată. 4. ŞEICA MICĂ, jud. Sibiu A. Topor plat, varianta SălcuŃa, grupa topoare plate înguste, descoperit întâmplător; are muchia turtită de la folosire. B. Dimensiuni: lung. = 11 cm. C. Muzeul NaŃional Brukenthal, Sibiu (inv. A 311). D. Popescu 1944, p. 37, pl. 2/7; Vulpe 1975, p. 57, nr. cat. 256, pl. 32/256; Mareş 2002, p. 302, descoperirea nr. 2, pl. 51/4. E.

Nr. analiz. (%)


8994 0 0 0 0 urme 0 0 0 0 0 0 A 311 5. VURPĂR, jud. Sibiu A. Topor plat, varianta SălcuŃa, grupa topoare plate înguste, descoperire întâmplătoare, muchia toporului este turtită de la

folosire. B. Dimensiuni: lung. = 14,5 cm. C. Muzeul NaŃional Brukenthal, Sibiu (inv. A 1934). D. Popescu 1944, p. 37, pl. 2/6; Vulpe 1975, p. 57, nr. cat. 257, pl. 32/257; Mareş 2002, p. 340, descoperirea nr.1, pl. 51/6. E.

Nr. analiz. (%)


8905 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 4171 III. ApartenenŃă culturală

Aşezarea de la Cuptoare-Sfogea aparŃine culturii SălcuŃa, faza IIc, în care se constată importuri Tiszapolgár718. Având în vedere acest context considerăm destul de mare probabilitatea ca piesa de la Săcuieni să aparŃină culturii Tiszapolgár, iar piesele de la Şeica Mică şi Vurpăr să facă parte din artefactele culturii Petreşti.

*** În următoarele rânduri vom face scurte referiri la tipurile de piese ce au fost considerate, în literatura de specialitate, ca făcând parte din artefactele specifice culturii Tiszapolgár, dar care, după părerea noastră nu beneficiază la acest moment de suficiente argumente pentru a putea fi plasate la orizontul cronologic contemporan acestei civilizaŃii. Vom începe deasemenea cu topoarele-ciocan, iar primul tip pe care îl luăm în calcul este tipul Agnita, care având în vedere singurul complex închis care furnizează o asemenea piesă (necropola de la Mezısas, Ungaria), aparŃine fazei timpurii a culturii Bodrogkresztúr719. Din România, exemplarul descoperit la Cetatea de Baltă (jud. Alba – descoperire de depozit) apare împreună cu două topoare de tip Jászladány (variantele Şincai şi Petreşti), acesta precum şi asemănările prezentate cu tipul respectiv, fac ca datarea tipului Agnita să fie considerată contemporană cu cea a tipului Jászladány720 (pentru datarea tipului Jászladány vezi mai jos). Tipul Mezıkeresztes nu beneficiază de vreo descoperire într-un complex închis, cele două criterii de datare fiind asocierea cu topoare de tip Jászladány în cadrul descoperirilor de depozit la Hajdúhadház721, Ciubanca şi Tarcea722, precum şi asemănarea tipologică dintre cele două tipuri. Astfel, pe baza celor două criterii enunŃate mai sus, cele două tipuri sunt considerate contemporane.

718 Lazarovici 1983, p.12; Radu 2002, pp. 154-159. 719 Patay 1984, p. 61; Mareş 2002, p. 105. 720 Vulpe 1975, p. 28; Mareş 2002, p. 105. 721 Novotná 1970, p. 24; Patay 1984, p. 58, nr. cat. 260. 722 Gavrilescu-Vulpe 1971, p. 624; Vulpe 1975, p. 30, nr. cat. 67; Mareş 2002, pp. 213-214, 302.


196

Fe Au Hg Cr Ag Ni Se Sb As Sn U1 BaiŃa 4 267 620 4.3 2530 L1 UgruŃiu Mezokerestes

19.2 0.52 2.399 32.7 99 0.039 7.6 8.63 22 180

U7 Sântimbru BăiuŃului

5.5 192 480 4180 2350

Pe baza analizei de clusteri şi seriere între surse şi toporul de tip Mezıkeresztes de la UgruŃiu, observăm că se plasează între sursa de la BăiŃa şi Sântimbru BăiuŃului, din tabel lipsind elementele Co şi Zn723.

În ceea ce priveşte topoarele cu braŃul ciocan cilindric sau topoarele de luptă, tipurile Iara şi Şiria sunt bine documentate în ceea ce priveşte datarea lor, prin descoperirea unor piese de acest tip în necropolele de la Kiskörös (pentru tipul Iara)724, şi Şiria, Tiszavalk, Fényeslitke şi Tiszadob (pentru tipul Şiria)725 care aparŃin toate culturii Bodrogkeresztúr726.

Pentru topoarele cu braŃe în cruce cel mai timpuriu este considerat tipul Ariuşd (doar din motive strict morfologice este plasat la începutul seriei), dar pentru teritoriul României lipsesc complexele închise ce ar putea să ne ofere date legate de poziŃia sa cronologică. PrezenŃa a două topoare de tip Ariuşd împreună cu şase topoare de tip Jászladány în descoperirea de depozit de la Plakuder (Bulgaria) indică paralelismul cronologic, cel puŃin parŃial, al celor două tipuri727.

Topoarele cu braŃe în cruce (sau topoare-târnăcop) de tip Jászladány sunt cel mai larg raspândit tip de topor de cupru, cu cele mai multe variante (şapte pentru teritoriul României : Orşova, TârnăviŃa, Brad, Petreşti, Şincai, «forme speciale», şi «variante necunoscute»). Totodată este tipul de topor ce creează şi cele mai multe controverse cronologice, cel mai neclar fiind momentul de debut al producerii sale. Cel mai timpuriu moment la care ar putea fi plasat este momentul de tranziŃie de la Tiszapolgár la Bodrogkeresztúr728, în primul rând prin piesa729 descoperită în Ungaria, în mormântul nr. XLVI din necropola de la Magyarhormog-Kònyadomb, mormânt considerat de autorul cercetării ca făcând parte din partea timpurie a acestui cimitir730. Un al doilea topor găsit într-un complex arheologic cert provine din mormîntul numărul 18 de la Jászladány, necropolă datată în faza B a acestei culturi731.

Toporul de la Reşca, varianta TârnăviŃa aparŃine cel mai probabil nivelului SălcuŃa III de aici732, iar cel de la Bradu aparŃine fazei Cucuteni AB733. Un topor de acest tip, varianta Brad, descoperit la Decea Mureşului a suscitat multă vreme un interes deosebit, fiind folosit de multe ori ca şi un argument pentru datarea necropolei de aici734. Problema acestui topor este însă una simplă, având în vedere faptul că autorul cercetării din cimitirul de la Decea Mureşului, István-Kovács publică această necropolă prima dată în limba română, în 1933735 şi nu pomeneşte nimic despre un topor descoperit în cimitir; doar în 1944, la republicare, de data aceasta în limba maghiară (cu un rezumat în limba franceză), menŃionează în colecŃiile colegiului Bethlen din Aiud un topor de cupru cu tăişurile opuse ce provine (?) din cimitirul de la Decea Mureşului736. Acest fapt ne indică în mod foarte

723 Date puse la dispoziŃie cu deosebită amabilitate de domnul profesor Gheorghe Lazarovici. 724 Vulpe 1975, p. 33. 725 Vulpe 1975, p. 32; Patay 1984, p. 66, Mareş 2002, p. 108. 726 Ibidem. Pentru necropola de la Tiszadob, Patay 1984, p. 66 vorbeşte de o fază timpurie a culturii Bodrogkeresztúr, în care influenŃele Tiszapolgár sunt încă puternice. 727 Todorova 1981, p. 46, nr. cat 160, 161 (tipul Ariuşd); Mareş 2002, p. 110, fără a prezenta motivele afirmaŃiei sale, consideră această descoperire de depozit ca pe una nesigură. 728 Patay 1976, p. 252: „Hier wurde noch am Anfang der Hochkupferzeit bestattet, als die Traditionen der frühkupferzeitliche Tiszapolgárer Kultur noch stark lebten”; Idem 1984, p. 86. 729 Considerată ca putând fi încadrată în varianta Bradu, dar fiind privită ca o formă specială (Patay 1984, p. 86; Mareş 2002, p. 104, n. 102). 730 Patay 1976, p. 253; Idem 1984, p. 86. 731 Idem 1984, p. 86. 732 Vulpe 1975, p. 38, nr. cat. 103; Mareş 2002, p. 284, descoperirea nr. 1. 733 Vulpe 1975, p. 43, nr. cat. 172. 734 Bognár-Kutzián 1963, p. 453. 735 Kovács 1933, pp. 3-15. 736 Idem 1944, p. 21.


197

clar că acest obiect este de fapt o descoperire întâmplătoare, posibil din zona necropolei menŃionate, şi căreia i s-a dat o importanŃă mult prea mare în ceea ce priveşte posibilitate de a fi un factor cronologic determinant737.

Topoarele de tip Jászladány, pe baza analizelor pe piese şi surse din tabelul de mai jos (seriat), observăm următoarele corelaŃii cu sursele de cupru analizate, fără a se lega de sursele din Ungaria, Slovacia sau Germania analizate738. Fe Au Hg Ag Ni Se Co Sb As Zn Sn

U10 Moldova Nouă 237000 4.999 187 49.9 6.1 46

U3 BăiŃa 392000 0.4 294 110 16.7 160

U11 Bucium 150000 1.999 580 100 458 90

U12 Cavnic 104000 242 307 3380 100 49.999

L11 Nec Jaszladany P847 339.99 0.69 16.4 32.999 3.6 52 4.34 14 18

U8 Criscior 4.999 347 3.6 3.4

U9 Banat 0.599 704 19.999 1 2.99

U5 Sândominic 0.499 1000 20 5.99 19.999

U4 Sândominic 0.799 808 9.999 54.999

L4 Sincai Jaszladany 130 0.69 2.35 21.6 35.5 1.5 4.8 14.3 99

L8 z. Turda Jaszladany 499 0.66 1.699 37.5 42 5.099 6.72 127 35.4 390

U2 BăiŃa 0.899 328 910 6.7 162

U6 Sândominic 3.5 40 170 63 170

L20 Nec. Jaszladany 27.8 1.96 94.6 184 89.5 5.18 21

L3 Cetatea de Baltă Jaszladany 0.81 47.4 40 24 6.2 11.4

U1 BauiŃa 4 267 620 4.3 2530

L5 Nec Jaszladany 21.999 1.9 2.49 8.04 40.7 2.9 2.94 110 11.999 59.99

L2 Micojlaca Jaszladany 0.54 1.28 8.27 68 2.399 9.3 2.12 3 15.8

U7 Sântimbru BăiuŃului 5.5 192 480 4180 2350

L7 Lacu Jaszladany 8.13 1.9 38.2 100 5.099 11.9 14 403

Clasificarea topoarelor cu braŃe în cruce (târnăcop) în funcŃie de conŃinutul de elemente rare (PPM),

făcută pe baza extragerii din baza de date.

L2 Micoşlaca, L4 Şincai, L5 Necunoscut, L7 Lacu, L3 Cetatea de Baltă, L8 zona Turenilor, L11 Necunoscut. În seria de mai jos observăm corelaŃiile dintre seleniu - aur – stibiu pe de-o parte, argint-nichel-staniu pe de alta, la un capăt al seriei este tantal, iar la celălalt este fierul. CorelaŃii mai strânse sunt între piesele de la Şincai (L4) cu L5 (necunoscut) şi L7 (Lacu) cu L2 (Micoşlaca). Tn Se Au Sb Ni Ag Sn Hg Zn As Sc Fe Co L3 1.18 24 0.81 11.4 40 47.4 6.2 L7 5.099 8.13 11.9 100 38.2 403 1.9 14 L2 0.149 2.399 0.54 2.12 68 8.27 1.28 15.8 3 9.3 L5 0.2 2.9 1.9 2.94 40.7 8.04 59.99 2.49 11.999 110 0.019 21.999 L4 1.5 0.69 4.8 35.5 21.6 99 2.35 14.3 0.021 130 L8 5.099 0.66 6.72 42 37.5 390 1.699 35.4 127 0.031 499 L11 0.29 3.6 0.69 4.34 32.999 16.4 18 14 0.013 339.99 52

Un ultim aspect cu privire la acest tip de obiect am dori să-l punctăm: părerea conform căreia topoarele

de tip Jászladány sunt considerate că aparŃin culturii Tiszapolgár pe simple considerente corologice739 are din

737 Luca 1999, p. 45. 738 MulŃumim domnului profesor Gheorghe Lazarovici pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziŃie acest tabel. 739 Lazarovici 1983.


198

acelaşi considerent, susŃinere şi în cazul pieselor descoperite în siturile sau în apropierea siturilor culturii CoŃofeni, fapt care este considerat a fi foarte puŃin probabil740.

În ceea ce priveşte topoarele plate pe care le-am considerat a nu face parte din palierul cronologic în primul rând, al culturii Tiszapolgár, ne vom exprima câteva scurte opinii în rândurile ce urmează. Topoarele din varianta Cucuteni au descoperiri în complexe închise ce Ńin de momentul Cucuteni B (Viişoara = Cucuteni B1-B2; Cucuteni aceleaşi etape)741. Varianta Sălacea este inclusă între descoperirile ce aparŃin culturii Bodrogkeresztúr742, iar în ceea ce priveşte varianta Coldău a topoarelor plate late trebuie să menŃionăm că toporul de la Dragu este inclus de fapt în tipul topoarelor cu tăişul lăŃit, varianta cu corp lat743, iar situaŃia sa confuză în literatura de specialitate am prezentat-o mai sus, în repertoriul dedicat variantei istoriografice. Oricum piesa de la Dragu provine dintr-o donaŃie făcută la începutul secolului al XX-lea fiind o piesă descoperită în condiŃii necunoscute. Iar datarea oferită pentru piesa de la Coldău şi implicit şi variantei de care discutăm este perioada eneoliticului final sau a bronzului timpuriu744, este adevărat fără a fi oferite argumente pertinente (credem noi). O încercare de corelare a acestor piese, luând în calcul compoziŃia lor metalică, este un demers îngreunat din două motive principale: primul este faptul că din 53 de piese prezumtive a aparŃine culturii Tiszapolgár, doar 21 beneficiază de analize spectrale. Al doilea motiv este faptul că analizele au fost efectuate de mai multe laboratoare diferite (muzeul din Stuttgart, Armătura Cluj şi Măgurele) şi doar ca şi consideraŃii primare putem constata metode diferite de investigare: echipa de la Stuttgart prezintă diferitele elemente componente în procente, iar piesele analizate în România beneficiază de o prezentare în PPM (părŃi pe milion). De asemenea analiza efectuată în Germania prezintă o lista mai restrânsă de elemente componente, iar în cazul unui topor de tip Codor, cu loc de descoperire Transilvania (nr. cat. 4, tipul Codor vezi mai sus) apar în mod evident valori diferite pentru elementele componente, fapt ce ne împiedică să putem corela cele două tipuri de analize. Unul din rezultatele importante, credem noi, pentru realizarea unei idei vis-a-vis de eventualele surse de cupru utilizate în această perioadă, este cel obŃinut de echipa coordonată de cercetătorul Gheorghe Lazarovici, prin care topoarele de cupru descoperite la Turdaş, şi piesele de la CaŃa şi Beşeneu (toate considerate ca aparŃinând culturii Petreşti) sunt puse în legătură cu sursa de cupru de la Bălan (m-Ńii Gurghiului, jud. Harghita)745.

Trebuie însă să subliniem din nou necesitatea unui proiect unitar care să poată oferi date cât mai congruente, în primul rând prin maniera de abordare şi tehnicile folosite. Şi în acest caz însă trebuie luată în calcul posibilitatea apariŃiei unei erori, ce nu se datorează metodei, ci situaŃiei din teren. Spre exemplificare oferim exemplul uneia dinte cele mai importante surse de cupru (pentru perioada în cauză) din sud-estul Europei: Rudna Glava. Rezultatele obŃinute de echipa germană coordonată de Ernst Pernicka, bazate pe analizele izotopului de plumb, au dus la concluzia că peste o sută de piese de cupru din Serbia (printre care şi parte din piesele depozitelor de la Pločnik) precum şi malachitul identificat în aşezarea de la Selevac, nu au nici o legătură cu această sursă de cupru, fiind mai degrabă legate de sursa de la Majdanpek (mai ales pentru piesele din perioada culturii Bodrogkeresztúr-Bubanj Hum Ia, dar probabil şi pentru cele aparŃinând culturii Vinča târzie)746. Răspunsul este oferit de cercetătorul sârb Borislav Jovanović, care subliniază o problemă de detaliu (cel puŃin în aparenŃă). Este vorba de probele luate pentru analiză din puŃul nr. 2g de la Rudna Glava: echipa germană prelevează probe din partea inferioară a puŃului747 (proba TG 196-2748), pe când o echipă britanică obŃine probe din partea superioară a aceluiaşi puŃ749. Cele două laboratoare oferă rezultate mult diferite, rezultatele obŃinute de echipa britanică oferind valori ale cantităŃii de izotop de plumb din zăcământul de la Rudna Glava ce aproape suprapun „câmpul” surselor de la Majdanpek şi Bor750.

740 Mareş 2002, p. 113. 741 Ibidem, p. 119. 742 Ibidem, p. 120. 743 Vulpe 1975, p. 61. 744 Mareş 2002, p. 121. 745 Lazarovici et. alii. 1995, p. 219. 746 Pernicka et alii 1993, pp. 37,38. 747 Jovanović 1993, p. 56. 748 Pernicka et alii 1993, p. 41. 749 Jovanović 1993, p. 56. 750 Ibidem.


199

Piesele masive de cupru găsite în contexte stratigrafice certe ce aparŃin culturii Tiszapolgár sunt cele identificate în sud-estul Slovaciei în necropolele de la Tibava şi Vel’ké Raškovce, precum şi la Apagy, în Ungaria, într-o aşezare. Astfel, artefactele de la Tibava sunt: topoare-ciocane de tip Pločnik (m. 4/55 şi m. 10/55) (2 exemplare), Čoka (m. 10/56, mormânt deranjat) (2 exemplare), tip Pločnik sau Čoka (m. 11/55) (1 exemplar), tip Szendrı (m. 7/55) (1 exemplar), tip Crestur (mormânt deranjat) (1 exemplar) şi trei topoare cu tipuri neprecizate. Nr. analiz.

(%) Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe Nr.

inv. 3353 m. C

0 0 0 0 Urme 0,043 Urme 0 0 0 0,24 61/55-5

3354 m. deranjat

0 0 1,15 0 0,018 0,01 Urme Urme 0 0 Urme 61/55-3

10722 m.

necunoscut

0 0 Urme Urme 0 Urme 0 0 0 0 Urme 61/55-1

10724 m.

necunoscut

0 0 0 0 Urme 0,01 0 0 0 0 Urme 61/55-4

10726 m. 7/55

0 0 Urme 0 0 Urme 0 0 Urme 0 +

10728 m. 4/55

0 0 Urme Urme Urme 0 0 0 0 0 0 0

10730 m.10/55

Urme 0 0 0 Urme 0,01 0 0 Urme 0 ++

10732 m.11/55

0 0 1,2 0,005 0,01 0,01 0,001 Urme 0 0 Urme

De la Vel’ké Raškovce provin două topoare-ciocan de tip Pločnik (m. 8 şi m.31), 4 exemplare de tip Pločnik sau Čoka (m. 1, 4, 37, 42), o secure subŃire (daltă) (m. 1) şi o daltă (m. 31). Rezultatele analizelor spectrale sunt următoarele751:

Tip obiect

Sn (%)

Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe

Topor Pločnik m. 8

0 0 0 0 0,005 0,004 0 0 0 0 0,007

Topor Pločnik m. 31

0,017 0,09 0 0 0,023 0,003 <0,006 0 0 0 0,026

Topor Pločnik sau Čoka

m. 42

0 0 0 0 0,005 <0,006 0 0 0 <0,006 0,18


m. 1

0 <0,006 0 0 0,015 0,006 0 0 0 0 0,29


m. 37

<0,006 0,021 0 0 0,010 0,008 0 0 0 <0,006 0,008


m. 4

<0,006 0,091 0 0 0,004 0,003 0 0 0 0 0,021

Daltă m. 1

0 0 0 0 0,010 0,025 0 0 0 0 <0,006

Daltă m. 31

0 <0,006 0 0 0,007 0,008 0 0 0 0 0,053

751 Novotná 1977, pp. 119-120.


200

O piesă foarte interesantă din acestă necropolă este un obiect de tip cuŃit752 descoperit în m. 23, care indică o cantitate mare de staniu753, ceea ce îl transformă practic într-un bronz. Nr. analiz.

(%) Sn Pb As Sb Ag Ni Bi Au Zn Co Fe

CuŃit (?) m.23

4,54 0,19 urme 0,079 0,015 0,12 0,006 0 0 urme 0,25

Singura analogie găsită la momentul publicării este o daltă de la Vidra, descoperită în stratul aparŃinând culturii GumelniŃa754, faza B1

755, care are în compoziŃie un procent de 6,5% Sn.. De la Apagy provine un topor ciocan de tip Székely şi Nádudvar, varianta Apagy. Din necropolele de la Vel’ké Raškovce, Hódmezıvásárhely-Nepkert, Tibava, şi Basatanya, provine şi

un alt tip de obiect, de podoabă de această dată, ce are strânse legături cu orizontul cronologic imediat anterior: brăŃările.

În cadrul acestui tip de obiect au fost identificate trei variante: C1 (spirale), C2 (cu capetele suprapuse sau petrecute) şi C3 (deschise)756. Varianta C1 apare la Tibava în m. 7/55 şi 10/56757, Vel’ké Raškovce m. 5758 şi probabil m. 6759, la Basatanya m. 4, 13, 77 şi probabil m. 18760 şi la Hódmezıvásárhely-Nepkert, m. 4761; varianta C2 este identificat la Tibava m.4/55762 şi probabil m. 7/55763, la Vel’ké Raškovce m. 1764 şi Hódmezıvásárhely-Nepkert, m. 2, 4765; în fine, tipul C3 este întâlnit la Tibava m. 7/55, m. 15/55, şi m. 2/56766, la Hódmezıvásárhely-Nepkert m. 2767 şi la Vel’ké Raškovce, probabil în m. 37768. Se mai poate menŃiona şi varianta brăŃărilor întregi sau închise ce apar la Vel’ké Raškovce, m. 4769 şi cele de la Hódmezıvásárhely-Szakálhat770şi care pot fi considerate ca şi varianta C4.

Pentru teritoriul României singura brăŃară descoperită aparŃine unui mormânt descoperit la Giutelecu Şimleului, şi este încadrată variantei cu „capetele petrecute”771 care este în fapt varianta C2. În literatură mai sunt menŃionate şi cele două brăŃări de la Oradea-Jégpince772, punct ce este actualmente identificat cu Oradea-Salca II (GheŃărie)773, conform descrierii aparŃin tipului C1.

În loc de concluzii vom prezenta apartenenŃa la diferitele grupe de materiale, aşa cum au fost ele definite de Junghans-Sangmeister-Schröder 1968774, a pieselor din România abordate de noi, ce au beneficiat de analize spectrale efectuate de laboratorul din Stuttgart. Astfel grupei E00 îi aparŃin topoarele-ciocan de tip Pločnik de la

752 Vizdal 1977, p. 147: „a knife-like article”. 753 Novotná 1977, p. 121 754 Vulpe 1973, p. 221, n. 28. 755 Mareş 2002, p. 335, descoperirea nr. 3; totodată pe baza cantităŃii de staniu din compoziŃia acestei piese autorul o consideră ca fiind prelucrată din bronz, şi consideră, drept urmare, că „aparŃine epocii bronzului”. Interesant este că tell-ul de la Vidra nu are niveluri care să aparŃină epocii bronzului, fapt ce ridică un mare semn de întrebare în legătură cu afirmaŃia de mai sus. 756 Bognár-Kutzián 1972, p. 139. 757 Šiška 1964, pl. 8/1, pl. 15/9. 758 Vizdal 1977, p. 27, pl. 13/6. 759 Ibidem, p. 28, pl.14/2. 760 Bognár-Kutzián 1963, p. 332, pl. VII/5, pl. XXII/3a-b; pl. LXXX/8 şi pl. XIII/6. 761 Bognár-Kutzián 1972, p. 139, pl. XXXV/2. 762 Šiška 1964, pl. 7/4. 763 Ibidem, pl. 8/5. 764 Vizdal 1977, p. 16, pl. 6/3 şi probabil pl. 6/4. 765 Bognár-Kutzián 1972, p. 139, pl. XXXV/5, 1. 766 Šiška 1964, pl. 8/2, 4; pl. 9/14, 16; pl. 14/1,2. 767 Bognár-Kutzián 1972, p. 139, pl. XXXV/3. 768 Vizdal 1977, p. 64, pl. 37/6. 769 Ibidem, p. 25, pl. 12, 2. 770 Bognár-Kutzián 1972, pp. 138-139; cele două piese de acest gen sunt considerate de către autoare ca şi inele de mărimea unei brăŃări „The two rings in grave 1 at Hódmezıvásárhely-Szakálhat referred to above (p. 138) are like bracelets in shape and size”. 771 BăcueŃ Crişan 2000, pp. 10-11, fig. III/3. 772 Bognár-Kutzián 1972, pp. 114-115. 773 Iercoşan 2002, p. 66. 774 Pentru descrierile diferitelor grupe de materiale am apelat la lucrarea Schalk 1998, pp. 151-169.


201

Şeica Mică, Şura Mică, Tăuteu (nr. analiză 9243, 9245) şi Turdaş (nr. analiză 8981), toporul de tip Cotiglet de la Cotiglet, toporul Holič de la Oradea, toporul Codor din Transilvania, topoarele de tip Székely şi Nádudvar de la Carei, Săcuieni, Sârbi, toporul plat de tip GumelniŃa de la Cluj şi topoarele de tip SălcuŃa de la Şeica Mică şi Vurpăr (14 exemplare). Grupa N cuprinde topoarele-ciocan de tip Pločnik de la Tăuteu (nr. analiză 9241), dela Turdaş (nr. analiză 8983, 8985), topoarele de tip Székely şi Nádudvar de la Grindeni, VinŃu de Jos, Cluj (?) sau Transilvania (nr. analiză 9001, 9002) şi Transilvania (nr. analiză 8997) (8 exemplare). Grupei G îi aparŃine toporul de tip Székely şi Nádudvar de la Ocna Sibiului (1 exemplar), iar grupei C1A toporul de tip Crestur de la Ilişua (1 exemplar).

203

Capitolul VI CERAMICA ŞI EVOLUłIA EI

Ceramica este la acest moment al cercetărilor arheologice, cea mai importantă caracteristică în ceea ce priveşte definirea şi diferenŃierea diferitelor civilizaŃii preistorice. În demersul nostru, cel al studierii culturii Tiszapolgár pe teritoriul României, în mod cert ceramica a jucat un rol extrem de important. Astfel pentru uşurarea şi eficientizarea acestei acŃiuni, am utilizat metoda întocmirii unei baze de date în care am analizat mai multe caracteristici ale acestui tip de cultură materială (pentru mai multe detalii privind acest aspect vezi capitolul II din această lucrare). Vom lua în calcul aici, într-o ordine prestabilită, mai multe elemente definitorii ale ceramicii acestei civilizaŃii, punând accent pe materialele rezultate din cercetările de la Dăbîca-Cetate, ParŃa-Tell-ul I, Uivar-Gomilă, Giurtelecu Şimleului-Coasta lui Damian şi Cerişor-Peştera Cauce, pe care datorită bunăvoinŃei colegilor de la muzeele din Cluj-Napoca, Timişoara, Zalău şi Hunedoara le-am putut analiza în detaliu775. VI.1 CATEGORIA – în cercetarea arheologică în general, iar în cea românească în particular, s-au stabilit, din acest punct de vedere, pentru ceramica preistorică, trei „eşaloane” calitative: specia fină (notată de noi cu cifra 3), specia intermediară sau semifină (reprezentată prin cifra 2) şi specia grosieră, numită uneori, incorect, şi uzuală776 (notată cu cifra 1). DiferenŃa dintre aceste trei categorii o dă în primul rând tipul şi granulaŃia degresantului folosit (practic calitatea pastei), fiind urmată apoi de modul de tratare al suprafeŃelor şi, în final (ca şi proces tehnologic), de calitatea arderii. Pentru ceramica Tiszapolgár rezultată în urma cercetărilor de la Dăbîca-Cetate putem observa în tabelul şi diagrama alăturate faptul că specia intermediară beneficiază de un

procent semnificativ de 52%, fiind urmată de cea fină cu 32%, specia grosieră beneficiind doar de 16 procente. La ParŃa-Tell-ul I se poate observa că procentajele dintre cele trei categorii sunt sensibil egale cele de la Dăbîca: specia semifină are acelaşi procentaj de 52%, diferenŃa fiind

775 Dorim să mulŃumim şi pe această cale profesorilor Gheorghe Lazarovici (Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca) şi Florin Draşovean (Muzeul Banatului Timişoara), precum şi colegilor Ioan Bejinariu (Muzeul JudeŃean de Istorie şi Artă Zalău), Cristian Roman şi Sorin Tincu (ambii Muzeul Castelul Corvinilor din Hunedoara) pentru sprijinul neprecupeŃit pe care ni l-au oferit în studierea ceramicii din siturile menŃionate mai sus. 776 Conform DEX 1975, p. 1004: uzual = întrebuinŃat, folosit în mod obişnuit.

Categoriile ceramicii de la Dăbica

3

32%

1

16%

2

52%

LOCALITATE CATEGORIA NR. FRAGM.

Dăbîca 1 116

Dăbîca 2 367

Dăbîca 3 226


204

dată de ponderea mai mare a ceramicii fine (34%) în detrimentul celei grosiere care beneficiază de doar 14%. Pentru situl de la Uivar se poate constata o creştere uşoară , de până la 55%, pentru specia semifină şi de

o scădere a ponderii speciei fine (28%), în comparaŃie cu o creştere, de asemenea uşoară, a procentajului ceramicii grosiere (17%).

Peştera de la Cauce (sat Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara) oferă un lot ceramic nu foarte extins (75 de fragmente ceramice), având în vedere, în primul rând, condiŃiile speciale pe care le oferă folosirea peşterilor de către populaŃiile preistorice. Constatăm în acest caz o creştere semnificativă a cantităŃii de ceramică semifină ce atinge valoarea de 64%. Specia fină rămâne destul de bine reprezentată cu 25%, în schimb ceramica grosieră are cel mai scăzut procentaj din siturile discutate până acum: 11%.

Categorile ceramicii de la Parta

3

34%

1

14%

2

52%


Parta 1 70

Parta 2 261

Parta 3 173

Categoriile ceramicii de la Uivar

2

55%

3

28%

1

17%


Uivar 1 43

Uivar 2 145

Uivar 3 72


205

Categoriile ceramicii de la Cauce

1

11%3

25%

2

64%


Cauce 1 8

Cauce 2 48

Cauce 3 19

O situaŃie oarecum similară o întâlnim pentru materialele ceramice provenite din aşezarea de la Giurtelecu Şimleului-Coasta lui Damian, unde putem observa că procentajul speciei intermediare este de 66%, cel al ceramicii fine fiind de 22%, iar ceramica grosieră are o pondere de 12%.

O scurtă concluzie ce se poate desprinde din cele prezentate mai sus este faptul că, în primele trei cazuri,

materialul ceramic descoperit a fost selectat, reŃinându-se doar elementele tipice. Pentru ultimele două situri acest procedeu nu a fost utilizat, astfel că ponderea ceramicii intermediare (care după părerea noastră este în fapt categoria ceramică utilizată cel mai des, putând fi considerat pe drept cuvânt specia „uzuală”) are valori cu cel puŃin 10 procente mai mari decât în cazul siturilor în care ceramica a fost selectată. Prin selecŃia ceramicii, categoria cea mai „sacrificată” este cea intermediară, tocmai pentru că oferă şi cele mai standardizate tipuri de forme, dependente de funcŃionalitatea acestor recipiente, în viaŃa de zi cu zi a comunităŃilor preistorice. VI.2 Culoarea ceramicii – considerat uneori un criteriu nu foarte relevant în ceea ce priveşte principiile descriptive ale ceramicii preistorice (de exemplu arderea inegală, fapt extrem de comun în special epocii neolitice, poate produce pe acelaşi vas cel puŃin două culori ale biscuitului ceramic), rămâne totuşi un element extrem de important în ceea ce priveşte stabilirea, pe baza analizei macroscopice, a tipului de ardere utilizat pentru ceramica analizată şi, totodată, unul dintre primele elemente sesizabile pentru acest tip de artefact.

Categoriile ceramicii de la Giurtelecu

Şimleului

2

66%

1

12%3

22%


Giurtelecu 1 72

Giurtelecu 2 400

Giurtelecu 3 132


206

Culoare exterioară ceramică Cauce

B

15%

C

21%

E

19%

F

15%

H

12%

N

12%

V

6%

B

C

E

F

H

N

V

LOCALITATE CUL. EXT

NR. FRAGM.

Cauce B 10

Cauce C 14

Cauce E 13

Cauce F 10

Cauce H 8

Cauce N 8

Cauce V 4

Culoare exterioară ceramică Dăbîca

B

9%D

1%

F

15%

G

12%H

10%

L

3%

U

15%R

2%

Q

3%

P

1%

O

5%N

10%

C

3%

E

7%

V

2%X

2%

B

C

D

E

F

G

H

L

N

O

P

Q

R

U

V

X

LOCALITATE CUL. EXT

NR. FRAGM

Dăbîca B 66

Dăbîca C 19

Dăbîca D 7

Dăbîca E 52

Dăbîca F 107

Dăbîca G 88

Dăbîca H 71 Dăbîca L 19

Dăbîca N 71

Dăbîca O 32

Dăbîca P 4

Dăbîca Q 24

Dăbîca R 15

Dăbîca U 106

Dăbîca V 11

Dăbîca X 13


207

Culoare exterioară ceramică

Giurtelecu Şimleului

B

13%

C

14%

C1

2%

F

16%G

1%

H

9%

N

16%

O

13%

U

5%

V

2%

E

4%

Q

2%

FC

3%

B

C

C1

E

F

FC

G

H

N

O

Q

U

V

LOCALITATE CUL. EXT NR. FRAGM

Giurtelecu B 76 Giurtelecu C 83

Giurtelecu C1 14

Giurtelecu E 24

Giurtelecu F 101

Giurtelecu FC 19

Giurtelecu G 8

Giurtelecu H 54

Giurtelecu N 94

Giurtelecu O 75

Giurtelecu Q 10

Giurtelecu U 30

Giurtelecu V 10

Culoare exterioară ceramică ParŃa

B

15%

C

15%

C1

1%F

15%

G

4%

H

14%

N

13%

O

8%

Q

2%

V

4%

R

1%

E

5%FC

2%

L

1%

B

C

C1

E

F

FC

G

H

L

N

O

Q

R

V


Parta B 75

Parta C 79

Parta C1 4

Parta E 25

Parta F 76

Parta FC 9

Parta G 19

Parta H 68

Parta L 4

Parta N 64

Parta O 38

Parta Q 8

Parta R 4

Parta V 21

Parta X 5


208

Culoare exterioară ceramică

Uivar

B

9%

F

26%FC

12%

G

5%

N

13%

O

6%

Q

5%

H

7%

C1

1%

E

2%

C

14%

B

C

C1

E

F

FC

G

H

N

O

Q


Uivar B 22

Uivar C 34

Uivar C1 3

Uivar E 6

Uivar F 65

Uivar FC 31

Uivar G 12

Uivar H 18

Uivar N 32

Uivar O 14

Uivar Q 13

Din acest punct de vedere vom prezenta doar culorile ce au procentaje de şi peste 12%, acestea fiind, considerăm noi, culorile predominante. Astfel, la Cauce procentajul cel mai mare (21%) îl are culoarea gălbuie (codul C), urmată de brun închis (cod E – 19%) şi apoi de cenuşiu (cod F) şi cărămiziu (cod B) cu câte 15%. Cauza acestui echilibru destul de mare este, în principal, lotul relativ restrâns de fragmente ceramice provenite din acest sit. La Dăbîca se constată o gamă mult mai variată de culori, cele care conduc fiind cenuşiu şi brun (cod U) cu o pondere de câte 15%, pe locul al doilea situându-se negru-cenuşiu (cod G) cu 12%. Giurtelecu Şimleului, prezintă de asemenea un lot ceramic cu o gamă de culori diverse. Procentajul cel mai mare îl au culorile cenuşiu şi cenuşiu albicios (cod N) cu câte 16%, urmate de gălbui cu 14% şi cărămiziu împreună cu cafeniu albicios (cod O) cu câte 13 procente. La ParŃa primul loc este ocupat de trei culori, cenuşiu, cărămiziu şi gălbui cu 15% fiecare, urmate apoi de brun-deschis (cod H) cu 14% şi cenuşiu albicios cu 13%. La Uivar culoarea cenuşie are un procentaj foarte mare (26%), la distanŃă mai mare de 10 procente fiind gălbuiul cu 14%, cenuşiu albicios cu 13 % şi cenuşiu cu flecuri gălbui (cod FC) cu 12%. Se poate vorbi, în consecinŃă, de o predominare a nuanŃelor de cenuşiu (la Dăbîca 27%, la Giurtelecu Şimleului 32%, la ParŃa 28% şi la Uivar 51%; în acest ultim caz am luat în calcul şi procentajul culorii cenuşiu cu flecuri gălbui). VI.3 Degresantul - care în acest caz, al materiei introduse în combinaŃie cu lutul, are sens şi rol de deplastifiant, este aşa cum spuneam mai sus, unul dintre principalele elemente pentru obŃinerea unei anumite calităŃi a pastei din care sunt prelucrate vasele ceramice.

Degresant ceramică Cauce

2

6%3

14%6

8%

A

19%A1

11%

A2

11%

R

20%

U

11%

2

3

6

A

A1

A2

R

U

Degresant ceramică Dăbîca

1

39%

2

23%

3

18%

A

3%

U

6%

W

3%6

8%

1

2

3

6

A

U

W


209

Degresant ceramică Giurtelecu

Şimleului

1

12%2

1% 3

9%

6

33%63

4%

A

15%

A1

10%

R

7%

U

2%

W

7%

1

2

3

6

63

A

A1

R

U

W

Degresant ceramică ParŃa

1

1%

A

42%

A1

17%

R

17%

R2

6%

R4

8%

9

1%

6

2%

U

1%

2

2%R3

1%

R1

2%

1

2

6

9

A

A1

R

R1

R2

R3

R4

U

Degresant ceramică Uivar

1

6%2

3% 6

13%

7

4%

A

35%

A2

15%

E1

1%

R

18%

R4

4%

9

1%

1

2

6

7

9

A

A2

E1

R

R4

Şi în cazul analizei acestui element caracteristic „industriei” ceramice preistorice nu vom preciza decât categoriile de amestec ce au valori de 12% minimum. De asemenea din tabelele ce vor urma, am eliminat rândurile ce conŃineau valori numerice ale fragmentelor ceramice mai mici de 10 (singura excepŃie am făcut-o pentru tipul 3 de la Cauce).

Pentru Cauce avem un procentaj de 20% pentru nisip, cioburi şi mâl (cod R), 19% pentru nisip şi mâl (cod A) şi 14% pentru nisip cu bobul mare (cod 3). La Dăbîca un procentaj ridicat îl are nisipul (cod 1) şi anume 39%, fiind urmat în ordine descrescătoare de nisip fin (cod 1 – 23%) şi nisip cu bobul mare (18%). Pentru Giurtelecu Şimleului ponderea cea mai mare este deŃinută de nisip şi cioburi (cod 6 – 33%), urmând apoi nisip şi mâl cu 15% şi nisip cu 12%.

În cazul ceramicii de la ParŃa sesizăm o preponderenŃă (aproape) pentru nisip şi mâl ce are un procentaj de 42%, a doua categorie ca şi pondere fiind formată din nisip cu bobul mare şi mâl (cod A1) şi nisip, cioburi şi mâl cu câte 17%. Ceramica de la Uivar ne prezintă un procentaj ridicat pentru nisip şi mâl (35%), urmat de nisip cioburi şi mâl (18%), nisip fin şi mâl (cod A2 – 15%) şi nisip şi cioburi cu 13%.


210

Se poate observa, cu excepŃia materialului de la Dăbîca, o preponderenŃă pentru tipurile de degresant ce au în compoziŃie combinaŃia nisip şi mâl, însoŃite sau nu de alte elemente (39% la Cauce, 66% la ParŃa şi 68% la Uivar). Acest tip de degresant conferă biscuitului ceramic un aspect păstos, făinos.

VI.4 Tratarea suprafeŃelor – acesta este un aspect foarte important în ceea ce priveşte determinarea funcŃionalităŃii şi a importanŃei anumitor tipuri de vase. Slipul lustruit sau cel bine netezit era aplicat pentru închiderea porilor pereŃilor vaselor, cel mai probabil datorită faptului că respectivele recipiente erau folosite la depozitarea, transportul sau alte acŃiuni care implicau umplerea acestora cu diferite lichide. Uneori, o tratare specială a suprafeŃelor (de exemplu angobarea) era practic pregătirea terenului pentru decorarea pereŃilor vasului.

LOCALITATE AMESTEC TOTAL Giurtelecu 1 69 Giurtelecu 3 52 Giurtelecu 6 198 Giurtelecu 63 21 Giurtelecu A 88 Giurtelecu A1 57 Giurtelecu R 43 Giurtelecu U 14 Giurtelecu W 44

LOCALITATE AMESTEC NR. FRAGM. Dăbîca 1 270 Dăbîca 2 158 Dăbîca 3 122 Dăbîca 6 58 Dăbîca A 20 Dăbîca U 45 Dăbîca W 23 LOCALITATE AMESTEC TOTAL Parta A 154 Parta A1 63 Parta A2 117 Parta R 65 Parta R2 21 Parta R4 31 LOCALITATE AMESTEC NR. FRAGM. Cauce 3 9 Cauce A 13 Cauce R 13 LOCALITATE AMESTEC TOTAL Uivar 1 14 Uivar 6 33 Uivar 7 10 Uivar A 86 Uivar A2 38 Uivar R 46


211

Tratament suprafeŃe ceramică

Cauce

3

16%6

5%

B

42%

C

16%

E

5%

I

16%3

6

B

C

E

I

LOCALITATE NETEZIRE NR. FRAGM.

Cauce

3 12

Cauce

6 4

Cauce

B 31

Cauce

C 12

Cauce

E 4

Cauce I 12


Dăbîca

1

20%

3

43%

A

1%

I

13%

6

13%

B

4%

C

3%

D

3% 1

3

6

A

B

C

D

I


Dăbîca

1 141

Dăbîca

2 1

Dăbîca

3 303

Dăbîca

6 95

Dăbîca

7 2

Dăbîca

9 1

Dăbîca

A 5

Dăbîca

B 29

Dăbîca

C 24

Dăbîca

D 18

Dăbîca

E 1

Dăbîca

I 89


212


Giurtelecu Şimleului

3

24%

B

16%

C

41%

E

11%

I

2%

6

3%

A

3%

3

6

A

B

C

E

I


Giurtelecu 1 2 Giurtelecu 3 145 Giurtelecu 6 18 Giurtelecu A 16 Giurtelecu B 96 Giurtelecu C 246 Giurtelecu E 66 Giurtelecu I 13 Giurtelecu N 1 Giurtelecu O 1


ParŃa

3

12%

B

10%C

18%

E

37%

I

9%

A

6%

9

5%

6

3%3

6

9

A

B

C

E

I


Parta 1 2 Parta 3 61 Parta 6 16 Parta 9 26 Parta A 30 Parta B 49 Parta C 89 Parta E 186 Parta I 45


Uivar

3

16%

B

51%

C

21%

E

8%

I

4%3

B

C

E

I


Uivar 1 1 Uivar 3 40 Uivar 6 2 Uivar B 129 Uivar C 53 Uivar D 3 Uivar E 21 Uivar I 11

Pentru situl de la Cauce remarcăm un procentaj ridicat al utilizării slipului lustruit (cod B – 42%), urmat de slipul netezit (cod C), netezirea bună (cod I) şi netezit (cod 3) cu câte 16 procente fiecare. La Dăbîca netezirea suprafeŃelor ocupă primul loc cu 42%, pe locul al doilea fiind lustrul cu 20%, pe poziŃia a treia plasându-se netezirea bună şi aspectul aspru al acestora (cod 6) cu un procentaj de câte 13%. Lotul ceramic de la Giurtelecu Şimleului prezintă slipul netezit ca şi metoda cea mai utilizată de tratare a suprafeŃei pereŃilor vasului cu 41%,


213

netezirea având un procentaj de 24%, iar slipul lustruit având valori de 16 procente. La ParŃa 37% din ceramică are un aspect făinos (cod E), 18% fiind valoarea procentuală pentru slipul netezit şi 12% pentru netezire. Studiul ceramicii de la Uivar arată o preponderenŃă clară (51%) pentru slipul lustruit, urmat la 30 de procente de slipul netezit (21%) şi apoi de netezire cu 16%. VI.5 Arderea - este procedeul tehnologic ce transformă practic obiectul din lut în ceea ce cunoaştem sub numele de ceramică. De cele mai multe ori însă analiza macroscopică a ceramicii preistorice nu beneficiază nici măcar de menŃiuni sumare privitoare la acest aspect.

Ardere ceramică Cauce

3

37%

4

13%

5

45%

6

5%

3

4

5

6

LOCALITATE ARDERE NR. FRAGM. Cauce 3 28 Cauce 4 10 Cauce 5 33 Cauce 6 4

Ardere ceramică Dăbîca

1

18%

2

3%

3

16%

4

16%

5

36%

6

10%

8

1% 1

2

3

4

5

6

8

LOCALITATE ARDERE NR. FRAGM. Dăbîca 1 127 Dăbîca 2 20 Dăbîca 3 113 Dăbîca 4 115 Dăbîca 5 259 Dăbîca 6 70 Dăbîca 8 5

Ardere ceramică Giurtelecu

Şimleului

3

32%

4

21%

5

32%

6

13%

8

2%

3

4

5

6

8

LOCALITATE ARDERE NR. FRAGM. Giurtelecu 3 192 Giurtelecu 4 129 Giurtelecu 5 191 Giurtelecu 6 77 Giurtelecu 8 14


214

Ardere ceramică ParŃa

3

21%

4

6%

5

60%

6

12%

8

1%3

4

5

6

8

LOCALITATE ARDERE NR. FRAGM. Parta 3 106 Parta 4 31 Parta 5 299 Parta 6 59 Parta 8 7

Ardere ceramică Uivar

3

13%4

9%

5

64%

6

13%

8

1%3

4

5

6

8

LOCALITATE ARDERE NR. FRAGM. Uivar 3 35 Uivar 4 24 Uivar 5 163 Uivar 6 35 Uivar 8 3

Arderea bună reductantă (cod 5) are valorile cele mai ridicate: Cauce (45%), Dăbîca (36%), Giurtelecu Şimleului (32%), ParŃa (60%) şi Uivar (64%). Arderea bună oxidantă (cod 3) apare în procentaj de 37% la Cauce, 16% la Dăbîca, 32% la Giurtelecu Şimleului, 21% la ParŃa şi 13% la Uivar. Folosind procedeul extrem de simplu al însumării celor două valori obŃinem cifre care ne indică faptul că principiile şi, cel mai probabil, tehnologiile de ardere ale ceramicii erau binecunoscute comunităŃilor Tiszspolgár: 82% la Cauce, 52% la Dăbîca, 64% la Giurtelecu, 81% la ParŃa şi 77% la Uivar. Utilizarea metodei extragerii de tabele din baza de date întocmită de noi şi serierea acestora, ne oferă unele date interesante despre unele corelaŃii între materialele din siturile abordate de noi prin studiile de caz de mai sus şi cel de la Şeuşa-Gorgan spre exemplu, care beneficiază de o publicare în condiŃii excelente (care cuprinde şi o descriere bună a aspectelor tehnologice) a unei părŃi a materialului ceramic provenit din cercetările de aici777. Culoare exterioară Uivar Giurtelecu Cauce ParŃa Dăbîca Şeuşa FA 3 1 1

FC 31 19 3 9

S 2

C1 3 14 3 4

O 14 75 38 32

777 Vezi Mazăre 2007, pp. 76-83.


215

J 2

N 32 94 8 64 71

V 10 4 21 11

Q 13 10 1 8 24

F 65 101 10 76 107 1

I 1 1

G 12 8 1 19 88

L 3 4 19

P 1 4

C 34 83 14 79 19 2

U 1 30 106

X 5 13

A 2

D 7

H 18 54 8 68 71 2

E 6 24 13 25 52 1

B 22 76 10 75 66 12

R 2 2 4 15 2

Astfel, din punctul de vedere al culorii exterioare, observăm o bună corelare între primele cinci situri din tabelul de mai sus, în ceea ce priveşte culorile brun deschis (cod H), brun închis (cod E) şi cărămiziu (cod B), cluster la care se racordează şi situl de la Şeuşa, în cazul căruia culoarea cărămizie este predominantă. Un cluster puternic se formează pentru culorile cenuşiu albicios (cod N), brun-roşcat (cod V), brun cu flecuri (Q) şi cenuşiu (cod F) în cazul siturilor de la Giurtelecu Şimleului, Cauce, Dăbîca şi ParŃa, situl de la Uivar având şi ele foarte bune legături cu excepŃia culorii brun-roşcat, neidentificată în această staŃiune. Legăturile cele mai bune se pot observa între siturile de la ParŃa şi Dăbîca, iar culoarea cea mai semnificativă, cu valorile importante în fiecare sit este cenuşiul. Ardere Uivar ParŃa Giurtelecu Cauce Dăbîca Şeuşa

8 3 7 14 5

6 35 59 77 4 70

5 163 299 191 33 259 1

4 24 31 129 10 115 1

1 127

2 20

3 35 106 192 28 113 18

Utilizarea aceleiaşi metode în cazul arderii ne prezintă un cluster important între Uivar, ParŃa, Giurtelecu Şimleului, Cauce şi Dăbîca, Şeuşa fiind din nou în afara acestuia, legături bune având doar în ceea ce priveşte arderea bună oxidantă (cod 3) cu celelalte situri. Tipul de ardere cel mai semnificativ este cel al arderii bune reductante, iar legăturile cele mai strânse sunt între Uivar, ParŃa şi Giurtelecu Şimleului (ordinea oferită de noi este aceiaşi cu cea obŃinută prin serierea acestor elemente). Netezire ParŃa Uivar Giurtelecu Cauce Şeuşa Dăbîca 9 26 1

E 186 21 66 4 1

N 1

O 1

A 30 16 5


216

C 89 53 246 12 6 24

B 49 129 96 31 29

I 45 11 13 12 5 89

3 61 40 145 12 5 303

6 16 2 18 4 1 95

D 3 1 18

1 2 1 2 2 141

Tratamentul suprafeŃelor ne arată un cluster bun pentru siturile de la ParŃa, Uivar, Giurtelecu şi Cauce în ceea ce priveşte slipul netezit (cod C), slipul lustruit (cod B), netezirea bună (cod I) şi netezirea (cod 3). Şi situl de la Dăbîca are valori semnificative pentru aceste metode de tratament al suprafeŃelor, în special pentru ultimele două tipuri (I şi 3), dar este separat în cadrul seriei de Şeuşa, care are cele mai bune valori pentru slipul netezit. Oricum tabelul de mai sus prezintă o unitate remarcabilă a proceselor tehnologice utilizate pentru finisarea pereŃilor exteriori ai vaselor ceramice, aici fiind inclus şi situl de la Şeuşa, fapt ce ne duce cu gândul la utilizarea aceleiaşi tehnologii pentru paliere cronologice chiar mai largi decât cel de dezvoltare al culturii Tiszapolgár. Considerăm necesară aici o observaŃie de ordin strict tehnic: la ParŃa se poate observa o valoare semnificativă a ceramicii cu aspect făinos. Considerăm că mare parte din aceste fragmente ceramice au avut suprafaŃa exterioară acoperită cu un slip, dar, din păcate la acest moment nu se mai poate observa nici măcar cea mai mică urmă din acesta, fapt care ne-a determinat să oferim afirmaŃia de mai sus. Ne bazăm această observaŃie în primul rând pe valorile semnificative ale slipului în cazul siturilor de la Uivar şi Giurtelecu, precum şi pe observaŃiile făcute pe ceramica acestei culturi în general. Amestec ParŃa Uivar Cauce Giurtelecu Dăbîca Şeuşa P1 1

R1 8

R3 4

R2 21 1 1

A2 117 38 7

R4 31 9 3

E1 1 3

B 1

N 1

O 1

U2 1

7 2 10 1

R 65 46 13 43 3

Q 2 2 1

A 154 86 13 88 20 1

A1 63 2 7 57 1

9 4 3 1 2

Y 1 1

4 1

J 1

U1 1

M 2

6 6 33 5 198 58

L 2 1


217

E 1 2

3 3 9 52 122

W 2 1 2 44 23

1 4 14 2 69 270 1

P 1

2 8 7 4 8 158 4

63 2 1 21 3

U 4 7 14 45 9

K 2

P6 1 2

Analizarea degresantului din pasta ceramicii ne prezintă valori semnificative pentru amestecul nisipului cu mâlul (cod A; aici includem şi codurile A1 şi A2 ce sunt diferenŃiate doar de deosebirile de granulaŃie a nisipului). Observăm legături foarte bune între ParŃa şi Uivar, la care aderă şi materialele de la Cauce, în ceea ce priveşte nisipul cu mâl şi nisipul cu cioburi şi mâl. O altă grupare se poate observa între ceramica de la Giurtelcu şi cea de la Dăbîca, pentru amestecurile de tip 6 (nisip şi cioburi), 3 (nisip cu granulaŃie mare), W (nisip, pietricele şi cioburi), 1 (nisip) şi 2 (nisip fin). Din nou este de remarcat plasarea în capătul acestei serii a materialelor de la Şeuşa, în cazul cărora, amestecul cel mai reprezentativ este cel de tip U (nisip şi pietricele), urmat de tipul 2 (nisip fin). O ultimă observaŃie este că tipurile de degresant ce apar în toate siturile de care vorbim aici sunt A (nisip şi mâl), 1 (nisip) şi 2 (nisip fin). Amestec/ complexe

Bordei L2 97 456 G14 P30 P17

E 2 3 25 31 2 39 6 1 1 3 1 57 59 2 1 U 6 9 1 W 5 31 1 K 2 M 1 Y 1 6 11 152 3 2 1 63 19 1 1 A1 1 49 7 5 1 A 3 53 1 4 10 4 13 9 2 1 4 R 28 4 2 14 4 Q 1 1 2 R4 3 1 3 1 7 1 2 2 R2 1 7 7 E1 1 P6 1 R1 3 1 R3 2 A2 4 9 9 25


218

Analizând acelaşi aspect, dar de data aceasta în cazul complexelor arheologice din siturile de mai sus, observăm o corelare foarte bună între materialele din L2 de la Giurtelecu Şimleului şi bordeiul de la Dăbîca, precum şi între P17, P30 şi G14 de la ParŃa. Trebuie precizat că am eliminat din tabelul de mai sus, înaintea serierii, materialul din mormintele de la Uivar, considerând că oricum numărul de înregistrări pe acest aspect este redus şi deci irelevant, iar în plus discutăm de două tipuri diferite de manifestări (locuinŃe versus morminte). VI.6 Formele – discutăm în următoarele rânduri problemele ce privesc caracteristicile morfologice ale loturilor ceramice provenite din siturile Tiszapolgár analizate mai sus şi nu numai. Vom analiza tipurile de buze, de funduri/picioare de vas, de toarte şi de asemenea a tipurilor de forme de vas (în acest caz am luat în calcul doar vasele cărora li se poate reconstitui forma pe baza unui profil întreg, eliminând orice propunere de reconstituire). Trebuie precizat că din acest punct al excursului nostru, chiar dacă analiza se va baza în primul rând pe loturile ceramice ce aparŃin siturilor considerate de noi ca şi studii de caz, vom prezenta şi discuta şi tabele seriate cu toate materialele introduse în baza de date. Ne vedem nevoiŃi să menŃionăm că am introdus în această „colecŃie” de informaŃii, materiale din 70 de situri aparŃinând civilizaŃiei de care ne ocupăm sau unor situri ce au legături puternice cu această manifestare culturală. În ceea ce priveşte buzele de vas, la Cauce constatăm apariŃia a 13 tipuri de buză dintre care cele mai reprezentative sunt tipurile A1 care apare de şase ori şi F3 ce apare de 5 ori (ambele sunt forme evazate cu buza profilată). Tipurile J, F4 şi F apar de câte două ori, celelalte tipuri, observabile în tabelul alăturat, apărând doar o singură dată. Se poate vorbi despre o gamă nu foarte extinsă de tipuri de buze, fapt care determină automat şi o varietate de forme nu foarte numeroasă în cazul acestui sit, dar un factor foarte important pentru această situaŃie este lotul ceramic relativ redus numeric provenit din acest sit, precum şi caracterul aparte oferit de tipul acestui sit (vorbim despre o locuire în peşteră). Pentru Dăbîca putem vorbi despre o gamă vastă de tipuri de buze, nu mai puŃin de 47 de tipuri de buze, dintre care cele mai des întâlnite sunt L1 (formă uşor evazată cu profilul în S) de 48 ori, H (formă uşor invazată cu umărul profilat) de 25 de ori, A (formă evazată cu buza puternic profilată şi umărul ascuŃit) de 21 de ori, O de 20 de ori, M de 19 ori şi H1 de 18 ori. La Giurtelecu Şimleului menŃionăm existenŃa a 27 de tipuri de buze dintre care cele mai des întâlnite sunt tipurile B şi G (fac parte din categoria buzelor invazate) cu câte 12 apariŃii, urmate de M şi H cu câte 7 prezenŃe. Mai precizăm apariŃia de 4 ori a tipului 11, restul tipurilor de buză apărând de două ori sau doar o dată. La ParŃa constatăm că apar 37 de tipuri de buze dintre care cele mai reprezentative sunt B (formă invazată) cu 25 de apariŃii şi P (formă evazată) cu 18. Urmează apoi V cu 8 prezenŃe şi 1, G, K cu câte 6 apariŃii. Lotul ceramic de la Uivar prezintă 43 de tipuri de buze, tipul G fiind pe primul loc cu doar 10 apariŃii, fiind urmat de V cu 7 prezenŃe şi de P cu 6. Remarcăm în cazul acestui sit o mare varietate de tipuri, ce nu sunt foarte bine reprezentate numeric, fapt care demonstrează o mai mare varietate de forme de vase de la care proveneau aceste buze. Tipuri de buze

Cauce Uivar ParŃa Giurtelecu Dăbîca

F3 5 3 F4 2 3 C1 4 E1 1 P7 2 P8 1 P9 1 S4 1 K3 3 B6 2 J 2 1 1 4 1 1 1


219

F2 1 4 1 1 B4 3 1 9 3 2 P1 1 1 12 2 1 L9 2 1 B2 2 1 1 A1 6 1 7 V1 1 2 V2 1 1 1 8 1 1 A2 4 4 C2 1 1 D1 1 3 2 4 P2 1 4 P3 1 2 2 G 1 10 6 12 8 11 2 1 4 1 N 1 5 1 9 L2 1 2 2 1 V 7 8 2 11 C3 1 P4 2 P6 1 P5 2 1 D2 1 1 C 1 1 4 5 L3 1 2 P 6 18 2 13 F 2 5 6 6 B3 1 B 2 25 12 14 K 6 1 2 1 1 6 6 H2 1 1 1 2 2 1 S 1 2 1 7 B1 1 1 R 1 1 H 3 4 7 25 I 1 7 M 1 3 7 19 5 2 3 E 2 3 F1 1 1 3


220

A 1 1 3 21 7 1 2 K2 2 2 9 O 2 20 K1 1 1 13 L1 1 1 2 49 10 1 D 2 D9 5 H1 18 I1 3 J1 1 L 11 S2 2 S3 1 V3 1 G1 2 Serierea tabelului cu tipurile de buze din cele cinci situri folosite de noi ca şi studii de caz, ne prezintă o relaŃionare relativ bună a elementelor de tip F2, F3, F4, J, D1, G, N, A, C şi 4de la Cauce cu cele de la Uivar, acest din urmă lot de materiale având legături foarte bune cu cele de la ParŃa şi prin acestea cu cele de la Giurtelecu, care însă prezintă legături mult mai strânse cu Dăbîca. Se mai poate observa că tipurile A, L1, H, B, P, C, V, N, D1 şi F2 apar în câte patru din cele cinci situri, singurul tip comun tuturor fiind G. Trimiterea sitului de la Cauce în capătul seriei poate fi explicată prin lotul mult mai restrâns numeric. Extinzând însă analiza acestui aspect asupra tuturor loturilor de materiale introduse de noi în baza de date, constatăm că siturile de la Giurtelecu (cod 32), ParŃa (cod 43) şi Dăbîca (cod 22) sunt grupate în capătul seriei, prezentând şi legături foarte puternice. Tipuri de buze (a) 32 43 22 25 30 17 65 34 70 15 59 24 F 6 5 6 2 1

L 11 1

I 7 3 1 1

H 7 4 25 3 1 1

L1 2 1 49 2 1 1 3 5 2

A1 1 7 6 3

7 1 2 1 1 1

1 6 6 1 1 3

K1 1 1 13 2

11 4 1 1 2 1 2

D1 2 4 1 3 1

H2 1 1 1 2 1 2

P 2 22 13 3 6 1 1 3 2

O 20 1 2 1

G 12 6 8 3 1 10 5 6 2

A 3 21 4 1 1 1 1 7 1

E 2 3 1

L2 2 2 1 1

M 7 3 19 1 1 3 2 2 1


221

E1 1 1 1 1 1

S 1 2 7 1 1 1 1 7

D9 5 3 1

K2 2 2 9 1 1 2

S1 1 1 1 1 2

9 2 3 1 1

L6 1 1 1

B 12 25 14 3 2 2 12 4 27 1 1

V1 2 1 2 2 1 1

G1 2 1 2

V 2 8 11 1 3 7 1 1 7 1

F4 2 3 1 1 3

N 1 9 2 1 5 3 4 3

L3 2 1 1 1 6

K 1 6 2 1

V3 1 1 1

B1 1 1 1

B4 1 3 9 1 7 2

B5 5

J 1 2 2 1 1 2 1

B7 1 1

F2 1 1 1 4 1

L9 1 2 2 4 2 1 2

V2 1 1 1 1 1 3

F3 5 3

C 4 5 1 1 1 4 1

H3 1 4

B6 2 1 1 5

12 1 2 2 1 1

K3 1 3 3 9 1 1

L4 2 1

L5 2 2

J2 3 1 1

Totodată observăm că situl de la Uivar (cod 65) este din nou „precedat” de cel de la Cauce (cod 17) şi că prezintă o relativ bună relaŃionare cu materialele de la Homorodu de Sus (cod 34) şi cu cele de la Carei-Cozard (cod 15). Probleme strict tehnice, care determină imposibilitatea inserării unui tabel cu un număr prea mare de coloane, ne-a determinat să „tăiem” în două tabelul nostru, pe verticală, cele două jumătăŃi fiind desemnate prin literele minuscule a şi b, a doua parte a acestuia fiind practic partea finală a seriei. Tipuri de buze (b) 21 27 16 31 69 18 41 54 68 50 33 23

F 1

L 1

I 1

H 1 1 1 1


222

L1 1 2 2

A1 1

7

1 1

K1 1 1 1

11 1

D1 1

H2 1

P 2 1 3 1 1 3

O 2 2 1

G 2 1 1 2 2 3

A 1 1 1 2 1 2

E 1

L2 1 1

M 1 1 1 6

E1

S 3 3 1

D9 1 1

K2 1 2

S1 1

9 1 1 1

L6 1

B 3 1 2 5 2 6 3 1

V1 1

G1 1

V 1 2 1 1 1 2 1 2

F4 2 1

N 1 1 4 1

L3 2 1 1

K 3 1

V3 1 2

B1 1 1

B4 1 1 6 2 2 2

B5 1 1 1

J 1 1 2

B7 4 1 1 1

F2 1 1 1 1

L9 1 2 3 2 6

V2 2

F3 1 3

C 2 2 1 2 2 2

H3 1 1 1

B6 1 1 1 3 2 1 2 4 1

12 1 1 1 2

K3 2 2 2 2 4 2 4 1


223

L4 2 3 1 1

L5 1 1 2 2 1

J2 2 4

B10 1 3 1 7 3 2 1 2

Analizând tabelul de mai sus remarcăm plasarea în capătul seriei a siturilor de la Decea Mureşului (cod 23), a celor din peştera de la Româneşti (cod 50) sau a celor de la Şeuşa (cod 54), care prezintă în partea de jos, dreapta a tabelului nostru un cluster relativ puternic. Ca şi ultimă concluzie privind acest aspect putem menŃiona că tipurile de buze P, G, B, V, A şi C sunt caracteristice culturii Tiszapolgár, ele apărând în majoritatea siturilor aparŃinând acestei civilizaŃii de pe teritoriul României. Ce este interesant este faptul că tipurile de buze A, V şi G apar din momentul cel mai timpuriu de evoluŃie a culturii, fapt susŃinut de prezenŃa lor în cadrul complexului nr. 36 de la Čičarovce, ce este considerat a aparŃine fazei Proto-Tiszapolgár778.

În următoarele rânduri vom face o analiză a tipurilor de funduri sau picioare de vase prezente în loturile ceramice a siturilor pe care le discutăm aici. Vom proceda la fel ca şi în cazul buzelor de vas, în sensul că vom prezenta doar tipurile de funduri de vas ce predomină, fără a mai prezenta diagrame sau tabele cu acestea, deoarece numărul mare de tipuri îngreunează foarte mult acest tip de reprezentări, făcându-le foarte greu de descifrat. În lotul ceramic de la Cauce constatăm existenŃa a 7 tipuri de fund/picior dintre care tipurile BD şi BO3 sunt picioare de vas. Nu putem discută despre un tip predominant câtă vreme doar tipul F are două prezenŃe, restul apărând doar o dată. La Dăbîca însă vorbim de 27 de tipuri morfologice, dintre care 17 sunt picioare de vas (0, 1, 4, 5, 6, 7, BA1, BC, BD, BF, BF1, BH, BI, BL, BL1, BO, BO1) . Tipurile cele mai frecvente sunt tipul 7 (16 ori) şi tipul C (de 12 ori). În cazul sitului de la Giurtelecu Şimleului sunt identificate 13 tipuri de părŃi inferioare ale vaselor, dintre care 4 sunt picioare (4, 5, 7, BD); frecvenŃa cea mai mare o are tipul B care apare de 18 ori. Ceramica de la ParŃa prezintă la rândul ei o gamă destul de largă, nu mai puŃin de 21 de tipuri fiind identificate. 5 sunt picioare de vas (0, 5, BB, BD, BL). Tipurile cele mai frecvente sunt E, G (de câte 12 ori) şi M (de 10 ori). Pentru Uivar au fost sesizate 29 de tipuri de funduri/picior, dintre care 17 sunt picioare (1, 10, 5, 6, 7, 9, BA, BA1, BA2, BD, BD1, BF1, BH, BI, BO, BO1, BO2). Cele mai frecvente tipuri fiind BD, care apare de 8 ori şi G care este prezent de 6 ori. Tipuri de fund/picior Dăbîca Uivar Cauce Giurtelecu ParŃa BC 2 BF 2 BJ 1 BL1 1 J 4 LM 1 O 4 BH 5 1 7 16 1 1 1 1 2 1 6 2 1 BO1 2 1 BA1 1 1 BF1 1 1 BO 3 3

778 Kaminská 2007, p. 257. Alte tipuri de buze ce aparŃin aceluiaşi complex sunt L4, 9, B4, J, L3, L9, M, O, P2 şi V.


224

BD1 1 2 BI 1 3 O1 1 3 1 4 3 2 BL 2 1 A 4 3 10 1 9 3 BA 1 BA2 1 BO2 2 L 1 L2 2 O4 1 O2 1 1 C 12 4 4 6 5 2 1 1 1 BD 4 8 1 5 1 0 1 1 BO3 1 O3 2 1 H 3 4 F 4 2 2 2 7 L1 1 1 E 4 2 3 12 D 2 2 5 9 G 6 1 4 12 S 3 7 B 1 18 8 M 1 10 I 1 1 K 2 O7 2 P 1 T 4 Din serierea tabelului cu tipurile de fund/picior, pe siturile analizate în mod special de noi, constatăm că situl de la Uivar are o bună relaŃionare cu cel de la Dăbîca, iar cel de la Giurtelecu cu cel de la ParŃa. Considerăm că situl de la Cauce, plasat în mijlocul tabelului are o relaŃionare destul de slabă cu ambele „grupe” de mai sus datorită numărului redus al lotului ceramic de aici. Eliminarea sa din acest tabel ar crea cu certitudine corelaŃii bune între celelalte patru situri rămase, fapt de asemenea explicabil prin faptul că la Uivar există morminte de fază clasică Tiszapolgár (complexele 3476, 2001 şi 4174) şi în mod cert şi materiale ce Ńin de acelaşi orizont. Tip fund

70 60 21 22 20 66 65 16 17 15 59 34 30 24 32 25 18 43 68 54 33

BF 1 2 O 1 4 BC 2


225

GD 2 J 4 L2 2 1 1 2 O4 4 2 1 1 1 4 3 1 3 2 BO 1 1 3 3 6 1 1 2 1 1 1 3 1 1 1 2 1 2 BF1 1 1 1 7 16 1 1 1 1 7 1 1 3 1 BL 2 1 T1 1 1 O1 1 3 1 1 O5 1 1 1 A 4 1 3 3 BA1 1 1 1 1 BO1 2 1 1 3 BH 5 1 2 2 1 2 K1 1 2 BD1 1 2 1 2 9 1 3 1 1 1 2 5 1 1 2 1 1 3 1 2 1 1 1 1 BD 1 1 4 2 8 1 1 6 1 1 4 5 1 1 10 1 1 0 1 1 1 BD3 1 4 1 1 BO2 1 2 2 1 C 12 4 1 1 10 4 1 6 3 1 O3 1 2 5 3 1 12 1 2 1 BI 1 1 3 2 1 3 H 3 1 1 1 4 1 O2 1 2 3 3 1 F 4 2 2 1 1 3 2 2 7 BO3 1 2 1 11 1 14 2 BA2 1 1 2 1 1 1 BO6 2 1 1 1 S 3 3 1 1 1 7 D 2 1 1 2 14 1 5 1 9 1 1 17 2 M 1 1 1 1 10 1 G 1 6 1 6 2 1 4 1 1 12 1 2 1 BB 1 1


226

T 4 1 1 4 1 E 1 4 2 7 5 4 3 4 12 4 7 I 1 1 1 1 2 L1 1 1 1 2 3 1 6 1 1 2 1 4 L 1 1 1 1 B 1 1 9 1 4 10 1 18 8 7 4 6 18 1 1 L3 2 1 19 3 1 K 1 2 1 2 2 BD2 1 3 4 O7 2 1 6 BI1 6

Tabelul de mai sus ne prezintă situaŃia după serierea tabelului ce conŃine tipurile de fund de vas/situri.

Putem constata că legăturile nu sunt extrem de puternice, situl de la Dăbîca (cod 22) este „încadrat” de siturile de la Cuptoare (cod 21) şi cel de la Crasna (cod 20), cel de la Uivar (cod 65) de materialele de la Valea Timişului (cod 66) şi Carei-StaŃia de epurare (cod 16), iar cel de la Cauce având relaŃii relativ bune cu loturile ceramice de la Carei-StaŃia de epurare (cod 16) şi Carei-Cozard (cod 15). Interesant este faptul că situl de la Giurtelecu Şimleului (cod 32) este plasat între cele de la Deva (cod 24) şi Dindeşti (cod 25), fapt ce duce la concluzia că materialele de la Deva au puternice legături cu lumea fazei clasice a culturii (faza B), fapt explicabil prin legăturile genetice extrem de puternice între culturile Tiszapolgár şi Bodrogkeresztúr sau şi prin posibila existenŃă în respectivul sit a două niveluri distincte aparŃinând celor două civilizaŃii. łinem să mai menŃionăm poziŃia din capătul drept al seriei al lotului de la Şeuşa (cod 54), acest fapt putând fi considerat ca un alt argument în favoarea opiniei conform căreia acest sit cuprinde un nivel databil la sfârşitul culturii Tiszapolgár.

Tip

fun

d

Dep

uner

e

3476

M 6

8/72

Mor

man

t

M 6

6/70

36

4174

G3

G14

2001

G.A

G9

G8

C1

O1 2 1 C 2 1 1 1 T1 1 O3 1 1 L1 4 1 O7 3 6 B 3 3 2 BD 2 1 2 BI 1 1 F 2 2 1 4 G 1 1 1 2 1 4 1 1 1 1 M 4 BH 2 1 O2 1 1 D 2 2 E 1 3 1 4 2 H 1 1 BD3 2 1


227

L3 1 1 BI1 6 Serierea tipurilor de fund pe complexele adâncite (am păstrat aici doar gropile şi mormintele, eliminând complexele de locuit) ne plasează în capătul seriei complexul intitulat „depunere” ce aparŃine sitului de la Uivar şi care este considerat de autorii publicării ca aparŃinând orizontului Proto-Tiszapolgár779. De remarcat este faptul că mormântul de la Sîntana, considerat a aparŃine fazei A a culturii780, este încadrat de mormintele de la Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dőlı, încadrate în faza B (clasică) a acestei civilizaŃii781. Ultimul comentariu pe care îl avem pe baza acestui tabel este poziŃionarea în mijlocul seriei a complexului 36 de la Čičarovce, situaŃie ce ne indică faptul că nu întotdeauna serierile matematice ale tabelelor extrase au valoare cronologică, mai ales atunci când avem de-a face cu loturi ceramice nu foarte mari. Tip fund/picior Bordei L5 L2 L2a P30 L1 P17 Bordei1 C1 BL 2 BI 1 1 BO1 1 2

BA1 1 1 M 1 1 7 4 1 1 4 1 C 1 4 5 1 B 1 13 1 3 1 4 1 1 F 2 1 A 3 1 D 5 1 2 1 T 1 2 S 2 G 1 3 1 2 1 1 1 H 1 1 1 E 2 1 2 K 1 1 BI1 6

Aplicând aceeaşi metodă, dar de data asta păstrând complexele de locuit782 (am păstrat complexul C1 de la Şeuşa în ambele tabele având în vedere caracterul său special). Se poate remarca o grupare destul de bună între bordeiul de la Dăbîca, L5 de la Homorodu de Sus şi L2 de la Giurtelecu Şimleului.

Un alt element relativ important din punct de vedere morfologic sunt toartele. Aşa cum prezentam în capitolul al II-lea, au fost împărŃite în 3 categorii: butoni, toarte semiperforate şi toarte perforate. Pentru ceramica identificată în situl de la Cauce sunt specifice 31 de tipuri de toarte, dintre care cel mai des apar tipurile D5 (toartă perforată – 5 apariŃii), S8 (toartă semiperforată – 4 apariŃii) şi H3 (toartă perforată – 6 apariŃii). La Dăbîca putem vorbi de 55 de tipuri, unde A (25 de ori), D (34 de ori), G şi W (de câte 16 ori), R şi S1 (de câte 15 ori) şi E şi S (de câte 14 ori) sunt cele mai frecvente. Pentru Giurtelecu Şimleului vorbim de 22 de tipuri de toartă, cele mai frecvente fiind N1 (de 5 ori), S8 şi D5 de câte 4 ori. La ParŃa au fost identificate 30 de tipuri de toarte, cel mai des apărând tipul H3 (6 prezenŃe), G şi T (câte 5 prezenŃe), F, L1 şi S8 (câte 4 prezenŃe). Lotul ceramic de la Uivar ne

779 Schier-Draşovean 2004, p. 183. 780 Vezi repertoriul din prezenta lucrare, nr. cat. 149. 781 Kovács-Váczi 2007, p. 403. 782 Prin codul de „bordei” desemnăm bordeiul de la Dăbîca, L5 fiind locuinŃa nr. 5 de la Homorodu de Sus, L2 este locuinŃa de la Giurtelecu Şimleului, L2a este locuinŃa nr. 2 de la Zalău, P30 şi P17 aparŃin sitului de la ParŃa, L1 este locuinŃa nr. 1 de la Carei-Cozard, „bordei 1” este bordeiul de la Valea Timişului, iar C1 este complexul nr. 1 de la Şeuşa-Gorgan.


228

prezintă 50 de tipuri de toarte, frecvenŃa cea mai mare fiind înregistrată de tipul N1 (25 de apariŃii), urmat de H3 cu 9 prezenŃe şi de S8 cu 7 prezenŃe.

Tipuri de toarte Uivar Cauce Giurtelecu ParŃa Dăbîca S14 4 S15 2 K1 2 F1 4 W4 5 1 K 4 1 N8 2 1 S13 3 1 Y2 W2 6 1 1 B1 5 1 1 N1 28 1 5 2 7 D2 6 1 2 H3 9 6 6 1 N7 1 2 1 1 S12 2 1 1 N2 2 1 S10 4 2 1 D5 5 4 1 S11 2 1 D4 2 1 M 3 1 2 2 2 D3 3 1 2 S8 8 4 4 4 5 H4 2 2 2 2 T 3 2 5 3 W3 2 2 3 2 2 S3 1 1 1 H 4 2 3 1 5 D1 3 3 1 3 X 4 3 V 2 2 I 4 4 L 3 1 1 1 5 N 2 1 1 3 T1 1 H5 1 1 S 6 2 1 1 14 S1 5 3 1 2 15 F 3 4 8 L1 1 4 3


229

W 3 1 3 3 16 C 1 3 5 G 2 1 1 5 17 E 3 1 2 14 B 1 1 W1 1 1 Q 1 1 9 H1 1 6 Y 1 4 R 2 1 15 D 2 1 34 S4 1 1 11 A 1 2 26 U 4 O 2

Tabelul seriat pentru tipurile de toarte din studiile noastre de caz ne prezintă o serie ce debutează cu situl

de la Uivar ce prezintă legături foarte bune cu cel de la Cauce, Giurtelecu şi ParŃa având conexiuni relativ bune, ParŃa fiind mult mai „legată” de materialele de la Dăbîca. Tipurile de toarte care apar în toate siturile noastre sunt N1, S8, H, S1, L, W3, G şi W.

Tipuri toarte

18 54 65 16 33 15 66 17 69 32 68 34 70 43 21 60 22

Y2 3 2 1 1 K 3 1 4 2 1 1 I1 1 S14 4 1 S5 1 1 H10 1 2 2 1 W4 5 1 1 2 H14 1 2 1 S15 2 1 1 Y1 1 1 4 1 K1 2 1 1 1 N1 4 4 28 2 1 9 1 2 5 4 1 1 2 3 7 B1 5 1 1 1 1 N8 2 2 2 1 1 1 F1 1 4 1 4 2 4 2 W2 6 5 2 1 1 1 N2 1 2 1 1 1 1 1 H13 3 1 S13 3 2 3 1 1 6 1 K4 1 1 N3 3 1 T 1 4 3 1 8 12 1 2 3 1 1 5 3 1 3 N4 1


230

T1 1 7 2 1 N5 3 1 1 S16 1 1 H3 9 4 6 2 6 1 1 1 D2 6 4 1 4 1 2 H4 2 17 2 1 2 2 1 2 2 S11 2 2 1 E3 1 1 1 1 W3 2 1 2 10 2 3 3 5 2 2 S10 4 4 1 1 2 1 1 N7 1 2 2 1 3 2 1 D5 5 4 1 S12 1 2 1 1 1 2 3 1 1 M 1 3 3 1 1 2 1 1 2 2 H17 1 1 D4 2 1 1 1 B 1 4 2 1 1 S8 8 3 8 4 1 4 4 2 4 3 5 A4 1 1 H 2 4 3 1 3 2 3 1 1 3 1 2 5 X 4 3 2 2 3 H6 1 2 1 1 W1 3 2 1 1 1 1 S3 1 1 1 1 1 V 2 1 1 1 1 2 D1 3 3 1 3 1 2 1 1 3 D3 3 1 1 2 L 1 3 5 1 1 2 1 2 1 1 5 S 2 1 6 1 12 1 2 4 1 5 9 10 1 2 14 N 2 2 1 1 2 1 1 2 2 1 1 2 3 I 4 3 4 S20 1 1 F 3 4 5 3 1 4 1 8 D6 1 2 C 1 4 1 5 1 3 2 1 5 H5 1 1 1 1 W 3 1 1 5 1 2 3 1 6 3 2 16 A3 1 A1 2 Y 1 2 1 1 4 G 1 2 1 3 1 2 1 1 2 5 5 2 3 17 S1 5 1 1 3 1 2 2 2 3 15 L1 1 1 4 3 U 2 2 4 R 1 1 2 2 1 3 1 3 1 2 1 15


231

E 3 3 1 1 1 2 14 O 1 1 2 Q 1 2 1 1 1 9 S4 1 3 1 1 1 11 H1 1 1 1 6 A 1 2 1 2 5 1 26 D 1 2 2 2 1 3 1 1 1 34 S6 1

Varianta „lărgită” a tabelului de care discutam mai sus, cuprinde 17 situri783, cele mai reprezentative

(credem noi) din acest punct de vedere. Este de remarcat poziŃia în capătul seriei a materialelor de la Şeuşa, ce sunt încadrate de cele de la Čičarovce şi Uivar, fapt explicabil prin faptul că numărul de toarte-butoni din acest sit este extrem de scăzut în comparaŃie cu cantitatea de materiale descoperite, autorii cercetării de aici publicând majoritatea materialelor ce prezintă aceste aplicaŃii. Clusterii formaŃi în seria matematică prezintă două grupuri de situri, care oricum au şi ele bune legături între ele. Primul grup este format din staŃiunile arheologice de la Carei-Cozard, Valea Timişului, Cauce, Vezendiu şi Giurtelecu, iar cel de-al doilea din siturile de la Zalău, Homorodu, ParŃa, Cuptoare şi Suplacu de Barcău. De menŃionat este faptul că tipurile N1, T, S, G, R şi S1 apar aproape în toate siturile din tabelul de mai sus, fapt ce indică o „supravieŃuire” a acestora pe tot parcursul culturii, putând fi considerate ca şi tipuri reprezentative.

Penultima problemă pe care o abordăm este cea a formelor de vas pe care le întâlnim în cadrul culturii Tiszapolgár, prezentând din nou, la început, un tabel seriat al formelor întâlnite în siturile utilizate de noi ca şi studii de caz. Forme ParŃa Uivar Cauce Şeuşa Čičarovce Dăbîca E1f 2 A2b 2 E2a 1 A1c 1 E1a4 1 H3d 1 A2a 1 A2c 2 A2f 1 A5a 1 C4b 1 D1g 1 E1e 2 E3c1 2 H3h1 1 L1e 2 C3b 1 L4a 1 A3a1 1 K3a 1 C3a 1

783 Coduri situri: 18=Čičarovce, 54=Şeuşa, 65=Uivar, 16=Carei-StaŃia de epurare, 33= Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dőlı; 15=Carei-Cozard, 66=Valea Timişului, 17=Cauce, 69=Vezendiu, 32=Giurtelecu Şimleului, 68=Veszto-Bikeri, 34=Homorodu de Sus, 70=Zalău, 43=ParŃa, 21=Cuptoare, 60=Suplacu de Barcău-Lapiş II, 22=Dăbîca.


232

L3a 1 1 2 K5b 1 L2e 1 L1dd 1 L4b 1 1 L1a 3 K3c 1 C1b 1 C3c 1 D2f 1 E2e 1 J2a1 1 K2f 1 K5e 1 L1f 1 L3b 1 L3c 1 K5a 1 M3c 1 K2c 1 K5d 2 1 C4a 2 A3c 1 I3c 1 P3a 2 M3d 1

După cum se poate remarca în tabelul de mai sus lipseşte situl de la Giurtelecu Şimleului, fapt explicabil prin faptul că în materialele provenite de aici nu apare nici o formă întregibilă, cu excepŃia văsciorului784 identificat în mormântul de inhumaŃie de aici şi că de asemenea am introdus două situri în plus, Şeuşa şi Čičarovce.

Lotul ceramic de la ParŃa, oferă de asemenea puŃine forme, fapt care explică plasarea sa în capătul seriei. De altfel corelaŃiile prezente în acest tabel sunt extrem de slabe, forma L3a (bol bitronconic, de dimensiuni mici, ce prezintă pe linia maximă de dezvoltare a corpului vasului toarte de tip cioc) oferind o legătură între Uivar, Cauce şi Şeuşa, iar forma K5d (castron cu profilul în forma literei S, ce prezintă, uneori, pe diametrul maxim de dezvoltare al corpului vasului toarte-butoni de tip cioc) între Čičarovce şi Dăbîca.

Forme 43 51 33 65 34 59 18 24 15 68 23 17 22 54 30 25 E1f 2 A2b 2 1 H3g 1 H4c 1 E2a 1 1 A1b 1 1 784 BăcueŃ-Crişan 2000, pp. 10, 26, fig. III/1; autoarea interpretează acest vas ca pe o „strachină tronconică de mici dimensiuni”. Luând în calcul dimensiunile, cât şi forma, credem că mai degrabă este vorba de un capac, de tip P3a, conform tipologiei prezentate de noi în această lucrare.


233

A1c 2 2 1 E1b1 1 Gb 1 I2a 1 E1a4 1 1 H3d 1 1 A2a 1 A2c 2 A2f 1 A5a 1 C4b 1 D1g 1 E1e 2 E3c1 2 H3h1 1 L1e 2 C1a 1 1 C3b 1 1 1 1 A3b 1 1 L4a 1 1 1 L3d 1 1 A3a1 1 1 L3b 1 1 1 C1c 1 K2g 1 L4c 1 B4c 1 K3a 1 2 L3c 1 1 K5a 1 M3c 1 H3a 2 2 K4b 1 1 C3a 1 2 C1d 1 K5d 1 2 1 A4b 1 2 1 K5b 1 1 K2c 1 1 K3b 1 1 A4c 1 K1c 1 K4c 1 K4d 1 L2a 1


234

L2c 1 L2f 1 M4 1 L1d 1 1 C4a 1 1 2 Gg 1 1 C3e1 1 F3d 2 Gf 1 H1a 1 I1f 2 I2b 2 K1a 1 K2j 1 L1b 1 A3c 1 1 L2e 2 1 L3a 1 1 1 1 2 L4b 2 2 1 1 K3c 1 1 1 I3c 1 P3a 2 H3h 1 1 1 1 1 M3d 1 1 C1b 1 C3c 1 D2f 1 E2e 1 J2a1 1 K2f 1 K5e 1 L1a 1 L1f 1 C3f 1 P3b 1 E2b 3 M2c 1

Tabelul de mai sus ne prezintă legături relativ bune între formele de vase de la ParŃa (cod 43) şi cele de la Sîntana-Cetatea Veche (cod 51) (este vorba de forma A2b – pahar tronconic cu buza uşor evazată, ce se sprijină pe trei sau patru toarte-butoni de tip cioc) , care la rândul lor prezintă corelaŃii bune cu materialele de la Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dőlı (cod 33) (formele A1b – pahar în forma unui clopot, cu pereŃii arcuiŃi spre interior în partea mediană şi cu buza uşor evazată; A1c – pahar tronconic cu pereŃii uşor arcuiŃi spre exterior şi cu buza dreaptă)), fapt oarecum firesc având în vedere caracterul de necropolă a ultimelor două situri. Materialele de la Uivar (cod 65) au şi ele afinităŃi foarte bune cu materialele din necropola identificată pe teritoriul actual al Ungariei, mai sus citată (formele A1c; C3b – vas de tip ghiveci de flori, tronconic, cu pereŃii


235

uşor arcuiŃi spre exterior, cu buza uşor invazată, ce prezintă pe diametrul maxim de dezvoltare al corpului vasului toarte-butoni; E1a4 – vas de tip borcan cu corpul bitronconic, umăr profilat, cu pereŃii gâtului uşor arcuiŃi spre interior, cu buza evazată uşor şi care prezintă pe umăr toarte de tip cioc; H3d – castron cu picior, corpul vasului având formă tronconică cu pereŃii uşor arcuiŃi spre exterior şi cu picior tronconic, cu pereŃii arcuiŃi spre interior ce prezintă perforaŃii circulare relativ mari în dimetru; L4a – bol tronconic cu pereŃii uşor arcuiŃi spre exterior). Dorim să mai atragem atenŃia asupra grupării formelor de la Cauce (cod 17), lângă cele de la Decea Mureşului (cod 23) (formele comune sunt: L2e – bol tronconic cu pereŃii uşor arcuiŃi spre exterior cu o înălŃime relativ mare raportat la diametrul gurii şi al fundului vasului; L3a - bol bitronconic, de dimensiuni mici, ce prezintă pe linia maximă de dezvoltare a corpului vasului toarte de tip cioc, formă care apare şi la Şeuşa; L4b – bol tronconic cu pereŃii uşor arcuiŃi spre interior, în partea inferioară a acestora şi cu buza uşor invazată). Acest fapt poate fi explicat prin caracterul special al celor două staŃiuni arheologice: una aparŃine unei structuri carstice, ceea ce presupune folosirea acestui spaŃiu pentru o perioadă strict delimitată în timp, cel mai probabil sezonieră, fapt ce duce la transportarea aici a unor vase de dimensiuni medii şi mici, din ultima categorie făcând parte şi bolurile; cea de-a doua este o necropolă cu un caracter special, cel puŃin din punct de vedere al implicaŃiilor culturale pe care le aduce în prim-plan. De remarcat este şi poziŃia în centrul seriei a sitului de la Čičarovce (cod 18), cu slabe legături cu siturile ce-l încadrează: Deva (cod 24) şi Şumal (cod 59). Formele ce apar în mai mult de trei situri sunt H3h, L3a şi C3b, desemnând trei tipuri diferite de vase: castroane cu picior, boluri şi vase de tip ghiveci. Tip formă

Depunere M11 3476 2001 Mormânt M 66/70 4174 M 68/72 C1 M8 M13 M14

A2c 1 F2a 1 Ge 1 L4b 1 L3a 1 1 A2a 1 A2f 1 C4b 1 L1e 1 1 A3a1 1 L4a 1 1 A2b 1 H3g 1 H4c 1 A1c 1 1 3 A1b 1 1 C1a 1 Gb 1 H3d 1 1 E1e 1 K3a 1 C3b 1 1 A3b 1 E1a4 1 E1b1 1 I2a 1 L3b 1


236

L3d 1 E2e 1 J2a1 1 K3c 1 L1f 1 L1d 1 L2e 1 1

Am considerat întocmirea şi serierea matematică a unui tabel care să cuprindă formele de vase descoperite în complexe cu caracter funerar sau cultic un demers extrem de necesar. Am păstrat un singur complex legat de aspectul de locuire şi anume complexul C1 de la Şeuşa, cu scopul de a vedea legăturile eventuale cu mormintele de la Decea Mureşului. În consecinŃă tabelul de mai sus ne prezintă o situaŃie interesantă, plasând la începutul seriei depunerea de vase din SVII de la Uivar (care aşa cum precizam mai sus este considerată a aparŃine orizontului Proto-Tiszapolgár). Surprinzătoare este poziŃia imediat următoare ocupată de mormântul M11 de la Decea Mureşului, fapt însă explicabil prin relaŃionarea apărută prin forma L3a între acest mormânt şi cel ce poartă numărul 3476 şi care aparŃine sitului de la Uivar. În grupul cel mai compact din centrul seriei, legăturile sunt de ordin indirect, după cum urmează: 3476 cu 2001 prin forma L1e (ambele complexe sunt de la Uivar), 2001 cu M66/70 (din situl de la Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dőlı) prin formele L4a şi A1c, 2001 cu mormântul de la Sântana prin forma A1c, M66/70 cu 4174 (Uivar) prin forma H3d, 4174 cu M68/72 (acelaşi sit din Ungaria) prin forma C3b. Mormintele M8, M13 şi M14 de la Decea Mureşului sunt plasate în finalul seriei, neexistând legături cu restul complexelor. Ce trebuie însă remarcat este faptul că în necropola de la Decea Mureşului785, apar doar forme de boluri (ceşti), din tipul L. Această situaŃie sugerează şi subliniază totodată caracterul unitar şi, în acelaşi timp, alogen al descoperirii de aici, precum şi legăturile pe care materialele din acest sit le au cu „lumea” Tiszapolgár. Trebuie remarcat că ultimele patru complexe nu au nici o legătură cu restul seriei, fapt ce trebuie remarcat şi pentru depunerea din SVII de la Uivar.

O ultimă precizare este legată de „norul” ce leagă complexul 2001 de la Uivar de mormântul de la Sântana şi de M66/70 de la Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dőlı, fapt ce pe baza analogiilor strict tipologice şi a datării absolute a mormântului din Ungaria786, fac ca şi complexele de pe teritoriul României să aparŃină fazei clasice (B) a culturii Tiszapolgár. Ultimul aspect morfologic luat de noi în calcul este analizarea ornamentelor identificate pe ceramica culturii Tiszapolgár. Procedeul folosit este acelaşi ca şi cel utilizat în analizele precedente. Pentru început am extras din baza de date un tabel care să conŃină siturile utilizate de noi ca şi studii de caz, la care am adăugat doar situl de la Şeuşa. Ornamente Cauce Uivar Şeuşa Dăbîca Giurtelecu ParŃa A18 7 E3 1 1 E2 1 5 1 E5 6 E6 7 1 E1 12 1 1 1 A1 1 1 4 1 1 L8 3 1 J1 1 1 F9 2

785 Considerăm necesar să precizăm că materialele de la Decea Mureşului nu le-am avut la dispoziŃie, pentru un studiu nemijlocit al acestora, introducerea şi interpretarea lor făcându-se pe baza articolelor elaborate de Kovács 1933 şi 1944 şi pe baza reprezentărilor grafice elaborate în lucrarea Luca 1999. 786 Pentru datele radiocarbon ale culturii vezi ultimul capitol al lucrării de faŃă.


237

A3 1 1 1 A4 1 1 A9 1 1 A6 1 2 B21 1 2 I2 3 I3 1 L2 1 L1 2 A5 1 1 A2 1 1 L6 5 1 A32 1 2 L5 1 1 B12 1 3 D16 2 C9 2 B36 2 I4 1 15 26

Se poate observa dispunerea la începutul seriei a sitului de la Cauce, fapt explicabil prin numărul redus de motive ornamentale prezent în acest sit şi prin prezenŃa în procentaj mare (raportat la totalul motivelor existente) a ornamentului de tip A18, ornament ce apare de asemenea doar în cadrul descoperirilor din peştera de la Româneşti787. Următorul sit în serie este cel de la Uivar, care prezintă de asemenea o gamă ornamentală nu foarte extinsă, motivul E1 apărând cel mai des (am introdus în catalogul ornamentelor şi perforaŃiile făcute în piciorul vasului, E1 fiind o perforaŃie circulară cu diametru de minim 1 centimetru). Oarecum neaşteptată este prezenŃa în mijlocul seriei a materialelor de la Şeuşa, fapt datorat unor bune legături cu elementele de la Dăbîca (A4, A9, A6, B21), formând chiar un cluster în zona acestor ornamente. Plasarea sitului de la ParŃa la finalul seriei se datorează şi numărului relativ redus de motive ornamentale din această staŃiune, dar şi conexiunii puternice create cu lotul ceramic de la Giurtelecu Şimleului prin ornamentul de tip I4 (barbotină stropită).

Ornamente 36 G.A G1 G9 L5 G3 Bordei1 V1 L1 L2 G8 C1 L3 L6 G3 2 G6 1 J1 1 1 A7 1

B45 1 D17 1 D5 1 E7 1 K2 1 1 A21 1 2 B7 1 B8 1 787 Bochiş 2001, p. 93, pl. VI/1.


238

D15 1 D19 2 F4 1 A33 2 1 1 A23 1 1 D16 2 2 E6 1 1 1 D29 1 1 A32 1 1 1 A3 1 1 1 A5 1 2 1 1 1 J4 1 C17 1 A11 1 1 A31 1 1 A22 1 B34 1 B42 1 C12 1 C4 1 D30 1 D44 1 D8 1 F7 1 E3 1 1 E5 1 E1 1 2 2 1 1 1 2 B10 1 1 B36 1 2 B35 1 1 A8 1 1 B21 1 1 B14 1 B17 2 B24 1 B25 1 B29 1 B30 1 C15 1 C19 1 D24 1 D28 1 E4 1 F3 1 G4 2


239

A6 1 1 1 D12 1 1 A19 1 B19 1 B6 1 C10 1 C11 1 C5 1 C8 1 D2 1 D9 1 G5 1 I4 14 B12 1 1 3 1 E2 1 1 1 C9 2 1 A14 1 1 A2 1 1 A1 1 3 A28 1 A4 1 A9 1 D41 1 D42 1 F10 1 F5 1 F9 1 J8 1 D27 1 1 K1 1 1 A24 1 B47 1 K3 1 L9 1 D33 1 D34 1

Aplicând acelaşi procedeu, dar de data asta pentru complexele arheologice, dintre care le-am eliminat pe cele cu caracter funerar, constatăm că unitatea arheologică numărul 36 din situl de la Čičarovce se plasează la începutul seriei. Legăturile din acest tabel nu sunt foarte puternice, de remarcat fiind „norul” format de G8, L1 de la Carei-Cozard şi L2 de la Giurtelecu Şimleului în zona ornamentelor B12, E2 şi C9. Complexul C1 de la Şeuşa se plasează spre sfârşitul seriei, precedând doar locuinŃele L3 şi L6 de la Homorodu de Sus, care încheie această serie.

Tehnica de ornamentare

F B M WD T D WT Y W P A G GT S E GD


240

43 5 26 17 1 3 30 20 1 6 1 2 3 3 65 3 1 33 3 16 1 1 4 1 1 1 22 5 5 3 2 52 5 1 10 1 1 10 1 52 5 1 1 70 6 1 2 32 15 12 2 1 1 1 26 6 1 68 8 1 1 4 66 4 1 2 12 1 1 2 2 33 3 4 64 3 1 2 31 1 1 1 21 5 1 2 5 50 2 3 1 34 5 1 13 4 10 29 4 3 24 5 1 7 1 17 1 2 1 1 8 59 2 1 2 3 69 1 5 1 9 19 3 1 15 21 2 1 2 20 1 8 72 9 23 1 2 25 2 1 2 10 1 27 1 1 2 10 2 18 1 3 3 4 54 1 1 7 2 9 1 1

2 1 2 7 1 3 1

48 1 4 1

Serierea tabelului ce conŃine datele referitoare la tehnicile de ornamentare ne prezintă la începutul seriei situl de la ParŃa (cod 43) ce prezintă cele mai bune legături cu loturile ceramice provenite din siturile de la Gilău (cod 30) şi cel de la Carei-StaŃia de epurare (cod 16), precum şi cu cele de la Dăbîca (cod 22) şi Giurtelecu Şimleului (cod 32). Ceramica de la Uivar este şi ea în partea de început a seriei prezentând o foarte consistentă grupare de ornamentare prin perforare (tehnica T). Ne vedem nevoiŃi să remarcăm faptul că cele mai răspândite tehnici de ornamentare sunt, în ordinea descrescătoare a folosirii lor, perforaŃia (cod T, aplicată într-o proporŃie covârşitoare pe picioarele vaselor), împunsăturile (cod G – vorbim îndeosebi de împunsături de formă circulară) şi alveolarea (cod W). Unul dintre ornamentele atât de caracteristice orizontului neolitic târziu ce precede cultura Tiszapolgár şi anume pictura, apare doar în câteva situri la Dăbîca (situl de la Dăbîca se remarcă prin cea mai variată gamă de motive ornamentale, situaŃie ce se poate explica şi prin faptul că este cel mai consistent lot ceramic analizat de noi), Giurtelecu Şimleului, Carei-Cozard, Balta Sărată şi Berea- Szentgyörgy tag. Cu excepŃia sitului de la Balta Sărată, care aparŃine fazei A, toate celelalte situri sunt încadrate în faza B de evoluŃie a culturii, fapt ce ne determină să afirmăm că această tehnică de ornamentare nu este în mod neapărat o reminiscenŃă a fondului


241

neolitic, de geneză, al acestei civilizaŃii788. Oricum, rara apariŃie a picturii este un fenomen general valabil pentru cultura Tiszapolgár, pe întreg arealul său de dezvoltare. De asemenea pictura mai apare pe două fragmente şi în lotul de materiale publicat de la Şeuşa, sit în care trebuie să semnalăm şi tehnica de ornamentare asociată, de tip GD, fapt care „împinge” această staŃiune arheologică (cod 54) spre partea finală a seriei. Tehnica de ornamentare

L3 G1 G.A L2 Bordei1 G8 G10 L5 G3 V1 L1 C1

F 1

S 2 1 1 1

T 2 1 2 9 2 2 1 3 2 2 1

D 1 2

G 2 12 10 16 2 1 2 10 2 14 8

GT 6 1 1 2 1

W 1 2 1 1 2 1 2 5 1 6

A 1 2

WT 1 1

P 1 1 1

Y 1 1 1

GD 1

Analizarea acestui aspect, folosind aceeaşi metodă, dar de data asta pentru complexele arheologice cercetate şi publicate în diversele situri ce fac obiectul cercetării noastre, ne prezintă doi „nori” puternici ce aduc laolaltă L3 (Homorodu de Sus), G1 (Carei-Cozard), G.A (Dindeşti) şi L2 (Giurtelecu Şimleului) în zona tehnicilor T (perforare), G (împunsături), S (striere) şi, oarecum, tehnica de tip D (incizare) ce apare, însă doar în L2 şi G.A.., pe de-o parte, iar pe de altă parte o altă grupare, nu tot atât de strânsă, care pune în relaŃie L5 (Homorodu de Sus), G3 şi L1 (Carei-Cozard) prin tehnicile de tip G (împunsături), GT (împunsături şi perforare) şi W (alveolare). Oricum se poate observa o relativ bună legătură în toată seria, complexul numit de noi „Bordei 1” (Valea Timişului) fiind plasat în mijlocul tabelului, de semnalat fiind poziŃia în finalul seriei a complexului C1 de la Şeuşa. Astfel, după această analiză asupra materialului ceramic aparŃinând culturii Tiszapolgár de pe teritoriul actual al României, putem observa faptul că materialul este, din punct de vedere tehnologic relativ unitar; luând în calcul punctul de vedere morfologic, putem spune că în zona sudică a arealului de dezvoltare al culturii aflat pe teritoriul României, în speŃă Banatul românesc, se poate remarca o frecvenŃă mult mai scăzută a ornamentelor ceramicii, în comparaŃie cu materialele provenite din siturile situate în arealele centrale şi nordice ale culturii; 788 Am fost nevoiŃi să recurgem la o asemenea formulare deoarece în vizita efectuată de noi la muzeul din Szeged, profesorul Ferenc Horváth (căruia Ńinem să îi mai mulŃumim încă o dată pentru amabilitatea şi disponibilitatea de care a dat dovadă) ne-a arătat un vas ce aparŃine de nivelul definit ca Proto-Tiszapolgár din situl de la Gorzsa (faza A a aşezării de aici, aşa cum a fost definită în studiul Horváth 1986), ce prezenta din punct de vedere morfologic caracteristici foarte asemănătoare culturii de care ne ocupăm în această lucrare, pe o factură extrem de bună, cu slip lustruit şi care era decorat prin motive incizate, unghiulare, precum şi prin pictură cu roşu, aplicată după ardere, care acoperea în mare măsură corpul vasului; în acest caz putem vorbi fără doar şi poate de reminiscenŃe ale fondului neolitic târziu.


242

acest fapt este legat în mod nemijlocit, credem noi, de aşa-numitul grup Deszk aşa cum a fost el definit de Bognár-Kutzián. DiferenŃele între fazele de evoluŃie ale culturii le dau aspectele strict tipologice, având în vedere că materialele de la Uivar, care conŃin şi materiale de fază clasică dar şi materiale mai timpurii, prezintă totuşi diferenŃe faŃă de cele de la ParŃa, distanŃa în linie aeriană între cele două situri fiind de doar 21 de km.


243

În loc de concluzii, considerăm că este necesar, să utilizăm o metodă care să ne poată oferi posibilitatea restul materialelor care nu au fost arondate nici unei unităŃi


244

comparării aspectelor tehnologice între complexele arheologice din siturile utilizate de noi ca şi studii de caz, arheologice, sau între loturi ceramice cum ar fi cel de la Cauce cu materiale din complexe arheologice, spre exemplu, de la Uivar, sit care conŃine complexe aparŃinând ambelor faze de dezvoltare ale culturii Tiszapolgár. Una peste alta ceramica de la Cauce poate fi considerată ca aparŃinând unui complex arheologic, având în vedere caracteristicile specifice acestui sit (vorbim despre o locuire în peşteră). În tabelul ce prezintă culoarea exterioară se poate observa gruparea la începutul seriei a complexului „depunere” de la Uivar, complex ce este considerat pe baze strict tipologice ca fiind şi printre cele mai timpurii din acest sit (ne referim strict la cultura Tiszapolgár). Materialele de la Şeuşa merg către capătul seriei datorită valorii destul de mari a ceramicii cărămizii (cod B), între P30 de la ParŃa şi cele de la Cuptoare (cod 21). Atragem atenŃia asupra clusterilor formaŃi în dreptul culorilor cenuşiu cu flecuri gălbui (cod FC), gălbui cu flecuri (cod C1) şi brun cu flecuri (cod Q) din materialele de la Uivar (care nu au fost atribuite nici unui complex anume), complexul 456 din acelaşi sit, Giurtelecu (strat), locuinŃa L2 de aici, Cauce şi ParŃa (materiale fără apartenenŃă la vreun complex) şi cel format pentru culorile gălbui (cod C), cafeniu albicios (cod O) şi cenuşiu albicios (cod N) din aceleaşi unităŃi arheologice ca mai sus la care se adaugă P17 de la ParŃa şi Dăbîca (materiale fără atribuire la vreun complex) şi bordeiul de la Dăbîca (în partea sa finală acest cluster este „rupt” de Cuptoare, Şeuşa şi complexe de la ParŃa şi Uivar).

Tabelul extras pe baza amestecului ne arată din nou în debutul seriei „depunerea” de la Uivar (numărul redus de înregistrări se datorează vaselor întregi din acest complex şi este una dintre explicaŃiile plasării acestui complex în capătul tabelului). Un „nor” bine conturat se observă pentru amestecurile nisip, cioburi şi mâl (cod R), nisip şi mâl (cod A) şi nisip cu granulaŃie mare şi mâl (cod A1) fiind format din P17, P30, G14 şi materialele din strat de la ParŃa, Uivar strat, complex 456 şi 2001, Cauce şi Giurtelecu strat şi L2. Ultimele trei unităŃi arheologice formează la rândul lor un cluster pentru nisip, pietricele şi cioburi (cod W), nisip şi pietricele (cod U), nisip cu bobul mare (cod 3), nisip (cod 1) şi nisip fin (cod 2), cluster cu care prezintă legături bune şi materialele de la Dăbîca bordei şi Dăbîca (fără apartenenŃă la complexe). Referitor la ceramica de la Dăbîca trebuie să remarcăm puternica legătură dintre cele trei unităŃi ce Ńin de acest sit, care ca şi în cazul culorii exterioare, stau grupate strâns la finalul seriei. Acest lucru este un foarte bun argument în ceea ce priveşte faptul


245

că materialul de aici este extrem de unitar, lucru afirmat de Nicolae Vlassa în momentul publicării materialelor din acest sit. Tratarea suprafeŃelor exterioare ale biscuitului ceramic prezintă spre începutul seriei trei complexe de la Uivar, 2100, 4174 şi „depunere”. Complexul C1 de la Şeuşa este în mijlocul tabelului fapt explicabil prin faptul că slipul netezit (cod C) are cele mai bune valori. Cauce este într-o foarte bună legătură cu materialele din complexele de la ParŃa. De remarcat din nou bunele legături ale ceramicii de la Dăbîca. Putem spune că slipul netezit şi cel lustruit sunt cele mai frecvente şi în acelaşi timp folosite în aproape toate staŃiunile cuprinse în tabel. Ultimul aspect pe care îl luăm acum în calcul este arderea ceramicii, tabelul de mai jos demonstrându-ne o foarte puternică legătură între toate loturile de materiale din această serie, unde Cauce este în partea de început,

iar materialele de la Dăbîca prezintă aceeaşi uniformitate. Cele mai des utilizate tipuri de ardere sunt, în ordinea frecvenŃei, arderea bună reductantă, urmată de cea bună oxidantă, apoi slabă oxidantă, la final fiind cea slabă reductantă. Valorile pentru arderea bună (cod 1) şi slabă (cod 2) se datorează prelucrării materialului de aici într-o echipă numeroasă, fapt ce a dus la diversificare în analizarea lotului ceramic de aici.

Astfel, putem remarca că ceramica de la Şeuşa păstrează legături relativ bune cu lumea Tiszapolgár fiind, în acelaşi timp un fenomen aparte, ce prezintă alte caracteristici morfologice sau strict tehnologice. Situl de la Cauce prin legăturile create prezintă conexiuni bune cu materiale încadrabile în faza clasică a culturii (faza B), dar în mod cert în perioada de debut a acestei faze, fiind în acelaşi timp parte din fenomenele legate de ceea ce a fost numit de Bognár-Kutzián grupul Deszk. Legăturile cu ceramica de la Dăbîca sunt mai degrabă slabe, decât strânse aşa cum se susŃine789. Oricum în nici un caz nu putem discuta de o încadrare a ceramicii de la Cauce la momentul fazei de tranziŃie spre cultura Bodrogkeresztúr, încadrare propusă la momentul publicării monografiei acestui sit790. Utilizarea metodei a cărei rezultate le-am prezentat în acest capitol uşurează enorm posibilitatea de a compara şi corela materiale din contexte arheologice diverse. SituaŃia ideală este cea în care poziŃia stratigrafică a materialelor este una foarte bine documentată, moment în care se pot observa eventualele modificări în aspectul tehnologic sau morfologic al ceramicii dintr-un sit anume sau din niveluri şi/sau complexe arheologice aflate în staŃiuni diferite. Uşurarea acestui demers duce la eficientizarea reală în demersul aplicării metodei comparative

789 Roman 2008, p. 163. 790 Luca et alii. 2004, p. 114.


246

pe loturi ceramice uneori extrem de consistente. Cu riscul de a ne repeta, precizăm că în baza de date referitoare la ceramica culturii Tiszapolgár am introdus materiale din 70 de situri din România şi Ungaria (siturile sunt codate, lista acestor coduri fiind anexată lucrării de faŃă), sistemul fiind deschis, propunerile noastre de cataloage, tipologii şi dicŃionare putând fi oricând completate sau restructurate.

247

Capitolul VII VIAłA SPIRITUALĂ ŞI SOCIALĂ

VII.1 PLASTICA

Din acest punct de vedere cultura Tiszapolgár se remarcă, dacă putem spune aşa, prin numărul extrem de mic de obiecte de acest tip. Toate reprezentările cunoscute până acum sunt zoomorfe şi toate au fost descoperite pe teritoriul României, fapt oarecum explicabil având în vedere numărul mare de aşezări identificate în acest areal.

De la Carei-Cozard din L2 provine un pandantiv fragmentar din lut ars, aviform, ce prezintă în zona mediană o perforaŃie circulară ce traversează piesa prin lateral (pl. 86/9). Pe spate, la acelaşi nivel cu perforaŃia se poate observa o impresiune circulară. Aspectul general al piesei face ca ea să fie considerată reprezentarea unei păsări răpitoare791. O a doua figurină a fost descoperită la Carei-StaŃia de epurare, în stratul de cultură (pl. 143/9). Este prelucrată tot din lut ars, stilizare accentuată fiind considerată reprezentarea probabilă a unei broaşte Ńestoase792. Situl de la Călata-Vîrful Glîneii oferă o altă figurină zoomorfă, ce reprezintă un bovideu ce are dimensiunile de 7,5x2,7 cm, şi este prelucrat din lut ars, de culoare cărămizie, cu suprafaŃa exterioară bine lustruită793; analogii foarte bune pentru această piesă existând la Gilău794 (pl. 213/6), tot în cadrul aceleiaşi civilizaŃii, şi la CaşolŃ, în mediu Petreşti795. Ultima piesă de acest gen la care vom face referire este o figurină ce reprezintă un câine descoperită la Oradea, din păcate alte date legate de acest obiect lipsind796.

Tot în categoria plasticii încadrăm şi cele două piese fragmentare, pe care noi le considerăm pandantive, de la Dăbîca (pl. 2/6,8). Din păcate fragmentele rămase nu ne pot oferi prea multe date legate de forma iniŃială a acestor piese, dar perforaŃiile şi dimensiunile actuale ne fac să credem că intră în categoria obiectelor de podoabă de care am vorbit mai sus.

Un alt obiect pe care îl luăm în calcul aici este acul fragmentar din lut ars, cu capul biconic descoperit în bordeiul de la Valea Timişului-La Rovină797 ce este văzut ca având bune analogii cu o piesă asemănătoare de la Otok din faza a II-a a culturii Sopot798.

În acest context ne vedem nevoiŃi să discutăm şi problema pandantivelor de aur găsite în mediu Tiszapolgár. Siturile care oferă acest tip de piese se află plasate în afara teritoriului actual al României şi sunt două necropole: Tibava şi Vel’ké Raškovce. Ambele sunt încadrate în ceea ce a fost definit ca şi grupul Lucska799 şi, nu întâmplător, aceste situri conŃin şi piesele de cupru cu cea mai clară apartenenŃă la cultura Tiszapolgár. În situl de la Tibava au fost descoperite nouă piese de acest gen, dintre care una fortuit (câte două piese în două morminte şi câte patru în câte un mormânt). Din punctul de vedere al formei se remarcă trei tipuri mari: circulare, uşor ovale şi cele cu partea superioară uşor alungită (acest ultim tip este considerat a fi un precursor al variantei cu „agăŃătoare”)800. În mormântul 1/56 apare o piesă801 ce se încadrează în tipul 3 morfologic şi care pe lângă cele 4 perforaŃii din partea superioară, prezintă şi o perforaŃie în mijlocul discului, fiind considerată ca bază de plecare pentru pandantivul de tip inel802. Mormintele în care au fost identificate aceste piese aparŃin fazei B (târzii) a necropolei de aici cu excepŃia mormântului 15/56 care este considerat că

791 Iercoşan 2002, p. 38. 792 Ibidem, p. 146. 793 Radu-Moiş 1973, p. 466; p. 475, fig. 7/1-5. 794 Kalmar 1981, p. 305, fig. 5/6. 795 Paul 1992, pl. L/2. 796 Iercoşan 2002, p. 146, n. 241. 797 Gumă-Petrovszky 1978, p. 103, fig. 9/8. 798 Dimitrijevic 1969, pl. XIV/4. 799 Bognár-Kutzián 1972. 800 Ibidem, p. 146. 801 Šiška 1964, pl. 13/15. 802 Bognár-Kutzián 1972, p. 146.


248

aparŃine fazei tranziŃionale a acestui cimitir803. Faza B a acestei necropole este încadrată în faza a doua (târzie) a culturii Tiszapolgár804.

Cel de-al doilea sit, cel de la Vel’ké Raškovce oferă de asemenea tot nouă piese de acest gen, care cu excepŃia uneia, oferă similitudini perfecte cu piesele de la Tibava. Piesa care face oarecum o excepŃie este una deosebit de mare (6,9x6 cm) ce se încadrează în tipul 3 morfologic, dar care prezintă în mijlocul discului o perforaŃie cu diametrul de 1,5 cm805, fapt ce o poate transforma din punct de vedere strict tipologic într-un subtip intemediar între pandantivul din m. 1/56 şi aşa numitele piese de tip inel. Din acelaşi mormânt (nr. 17) mai provine un alt obiect de acest gen, care prezintă o altă caracteristică inedită: este ornamentată printr-un număr de 7 impresiuni circulare ce formează un motiv unghiular simplu806. Totodată mai trebuie menŃionat că mormântul 17 oferă un număr de patru pandantive de aur, fapt de asemenea neobservat la Tibava. Necropola de la Vel’ké Raškovce este datată în faza timpurie a culturii Tiszapolgár807.

Din punct de vedere tehnologic toate aceste piese sunt prelucrate prin tehnica forjării, cel mai probabil la rece, din foiŃă de aur, perforarea fiind uşor de efectuat în acest tip de suport.

Una dintre problemele importante este funcŃionalitatea acestora. Identificarea lor la Vel’ké Raškovce, cu o singură excepŃie, în zona gâtului defuncŃilor face ca posibilitatea interpretării lor ca şi părŃi componente ale unor coliere sau ca pandantive pur şi simplu să se transforme în certitudine (pentru utilizarea lor ca pandantive pledează şi piesa, din m. 4, care este găsită la încheietura mâinii stângi).

J. Vizdal vede în acest gen de piesă reprezentări stilizate ale unor figuri feminine, văzând în ornamentul unghiular de care vorbeam mai sus şi în perforaŃia circulară din centrul discului piesei 1 din m. 17 reprezentări ale elementului central al feminităŃii808.

La întrebarea cine purta acest gen de obiecte se poate răspunde că în mod cert bărbaŃii, fapt susŃinut de afirmaŃia I. Bognár-Kutzián809 (având în vedere imposibilitatea determinării antropologice în cazul sitului de la Tibava, autoarea presupune acest fapt pe baza asocierii unui pandantiv de aur cu un topor-ciocan de cupru şi un topor trapezoidal de piatră şlefuită în m. 10/56 şi cu topoare trapezoidale de piatră şlefuită în alte două morminte) şi de faptul că la Vel’ké Raškovce patru morminte de bărbaŃi conŃin acest tip de piese810. De asemenea, cert e faptul că cel mai bogat mormânt din punctul de vedere al inventarului compus din pandantive de aur este m. 17, care conŃine un număr de patru piese de acest gen, este un mormânt de femeie811.

Ultima chestiune pe care o analizăm este momentul de apariŃie al acestui tip de obiect în cadrul culturii Tiszapolgár. Datarea oferită pentru Tibava este la moment de Tiszapolgár B812, iar cea pentru Vel’ké Raškovce

803 Šiška 1964, p. 352. 804 Ibidem, p. 356. 805 Vizdal 1977, p. 42, fig. 23/1; Hansen 2007, Tafel 244/2. 806 Vizdal 1977, p. 42, fig. 23/3. 807 Ibidem, p. 147: „….the ground in Vel’ké Raškovce belongs to the early era (phase) in the framework of the Tiszapolgár range,…”. 808 Ibidem, p. 149. 809 Bognár-Kutzián 1972, p.145. 810 Vizdal 1977, p. 149. 811 Ibidem, p. 41. 812 Šiška 1964; Bognár-Kutzián 1972.

Pandantive de aur de la Tibava (după Andel 1958, p. 44, fig. 5)


249

este în faza Tiszapolgár A813. PrezenŃa obiectelor masive de cupru precum şi a pandantivului de dimensiuni mari din m.17, în special, pot indica un moment mai târziu în cadrul cronologic al culturii pentru situl de la Vel’ké Raškovce. Conform însă opiniei autorului cercetării de aici, care consideră că ceramica de aici prezintă legături extrem de puternice cu grupul Oborin, precum şi prezenŃa picturii814 şi ponderea extrem de scăzută a impresiunii şi inciziei în cadrul metodelor de ornamentare815 a ceramicii din cadrul necropolei, trebuie luată în mod serios în calcul o datare mai timpurie, aşa cum dealtfel a şi fost sugerată de J. Vizdal. Toate aceste lucruri indică faptul că prelucrarea aurului şi a cuprului (şi aici ne referim la producerea de piese masive de cupru în primul rând) în cadrul culturii Tiszapolgár este o caracteristică şi a primei faze de evoluŃie a acesteia, fapt care însă aşteaptă noi confirmări prin cercetări ulterioare. Un argument în favoarea apariŃiei în etapa timpurie a acestui tip de pandantive este piesa realizată din lut ars descoperită la PorŃ816, ce din punct de vedere strict morfologic are bune analogii cu pandantivul mare din m.17 de la Vel’ké Raškovce, iar din punct de vedere cronologic este încadrată în cadrul grupului Suplacu de Barcău817, ce premerge, cronologic, cultura Tiszapolgár. VII.2 NECROPOLE ŞI MORMINTE Necropolele culturii Tiszapolgár sunt poate la acest moment al cercetărilor cele mai importante şi reprezentative situri ale acestei civilizaŃii pentru tot arealul ei de dezvoltare. Este momentul când se poate vorbi de cimitire în adevăratul sens al cuvântului, îngropările nemaifiind efectuate în aşezare sau în imediata vecinătate a acesteia ca în neoliticul târziu, ci constituind nuclee de multe ori izolate de aşezare (se mai păstrează şi obiceiul îngropărilor în aşezare818, dar într-o proporŃie extrem de mică), în care îngropările se succed mai multe generaŃii la rând819. Cercetările efectuate în necropole cu multe morminte, cum ar fi Basatanya (63 de morminte Tiszapolgár), Vel’ké Raškovce (44 de morminte cu schelete umane, unul cu un schelet de animal), Tibava (41 de morminte), Hajdúböszörmény-Ficsori-Tó-Dőlı (34 de morminte), Deszk (28 de morminte) şi Lucska (7 morminte) fac ca ritul şi ritualul de înmormântare pentru această civilizaŃie să fie relativ bine cunoscut. Din punct de vedere al ritului predomină inhumaŃia, dar este sesizată şi incineraŃia (Lúčky cu 7 morminte de incineraŃie şi Tibava cu 4 asemenea cazuri). InhumaŃia se făcea în poziŃie uşor chircită, de obicei pe o parte (pe partea dreaptă bărbaŃii, iar pe cea stângă femeile)820. Din punct de vedere al inventarului ceramica este cea mai des întâlnită categorie de obiecte din inventarul funerar al perioadei, apărând în mormintele ambelor sexe821. Mormintele de femei conŃin cingători de mărgele de piatră în jurul pelvisului, iar cele de bărbaŃi conŃin brăŃari de cupru şi mărgele împrăştiate în jurul torsului822. Obiectele de piatră şlefuită sunt, la Basatanya, depuse în mormintele de bărbaŃi, la fel ca lamele de silex, nucleele, vârfurile de săgeată din piatră şi capetele de măciucă823. Ca şi o completare sunt observaŃiile efectuate la Vel’ké Raškovce, care confirmă cele sesizate la

813 Vizdal 1977. 814 Ibidem, p. 147, pl. VI/2 (din păcate în rezumatul în limba engleză autorul nu menŃionează culoarea şi motivul ornamental în care este realizat acest decor; imaginea oferită la planşa indicată de noi nu are cea mai bună calitate, fapt pentru care motivistica rămâne o necuonscută, dar se pot observa bine urmele picturii cu alb dispusă în linii paralele). 815 Singurul caz în care am putut observa aceste două tehnici este vasul prezentat de Vizdal 1977 la pl. IX/3, în care cele două tehnici sunt asociate pe acelaşi vas. 816 Draşovean-Popovici 2008, p. 211, nr. cat. 85. 817 Ibidem; frapant este că la p. 131 a aceleiaşi lucrări, aceeaşi piesă, ce are acelaşi număr de catalog, este considerată ca aparŃinând culturii Bodrogkeresztúr (???); BăcueŃ-Crişan 2008, p. 80, nr. cat. 25; p. 170, pl. 73/3; din păcate autoarea, în afară de stricta prezentare a imaginii piesei şi a menŃiunii, în josul planşei, că aparŃine sitului de la PorŃ-Corău, nu are nici o menŃiune în text referitor la poziŃia stratigrafică a piesei respective. Având însă în vedere faptul că în situl de la PorŃ nu sunt semnalate materiale ce aparŃin culturii Bodrogkeresztúr (vezi BăcueŃ Crişan 2008, p. 13) considerăm că este greu de crezut ca acest obiect să aparŃină acestei civilizaŃii. Analogii bune pentru forma acestui obiect avem şi la Magyarhomorog (Ungaria), tot la o piesă lucrată din foiŃă de aur (vezi Patay 1976, p. 225, p. XVIII/4), care aparŃine însă culturii Bodrogkeresztúr. 818 Bognár-Kutzián 1972, p. 158. 819 Bognár-Kutzián 1963, 1972, Dervenski 1997, Parkinson 2002. 820 Derevenski 1997, p. 877, tabelul 1 (analiza făcută de autoare se axează doar pe necropola de la Basatanya); există doi bărbaŃi depuşi pe partea stângă (vezi Derevenski 1997, p. 882, n. 8). 821 Ibidem, p. 880, fig. 2a-b. 822 Ibidem, p. 882. 823 Ibidem, fig. 3 a-b, 4 a-b, 5a.


250

Basatanya şi aduc în plus observaŃia că topoarele şi cuŃitul de cupru se află plasate exclusiv în mormintele bărbaŃilor, dar că brăŃările sunt elemente întâlnite în mormintele ambelor sexe824. Din punctul de vedere al orientării se remarcă preponderenŃa dată de axa V-E (în primul rând datorită faptului că la Basatanya 62 de morminte au această orientare) şi de axa E-V (26 de morminte şi 13 de la Deszk de la Tibava prezintă această direcŃie)825. Există şi variaŃiuni cum ar fi mormintele de la Vel’ké Raškovce care beneficiază de o orientare NV-SE826, fapt observat şi la Hajdúböszörmény-Ficsori-Tó-Dőlı827. Pentru teritoriul României, acest aspect rămâne unul la care mai este mult de lucrat, în primul rând la nivelul descoperirilor. Pentru zona de vest a României, NeŃa Iercoşan discuta de 7 descoperiri sigure de acest gen şi una incertă din punctul de vedere al atribuirii culturale828.

Mormântul de la Căpleni este considerat ca şi descoperire incertă, în primul rând datorită lipsei inventarului funerar. Depunerea pe partea dreaptă într-o poziŃie uşor chircită a scheletului, distanŃa relativ mică (300 m) de aşezarea culturii de la Carei-StaŃia de epurare, precum şi faptul că a fost săpat în umplutura unei gropi menajere neolitice mijlocii829 face ca posibilitatea apartenenŃei sale la cultura Tiszapolgár să fie destul de mare, rămânând însă destule semne de întrebare cu privire la încadrarea sa culturală.

SituaŃia descoperirilor de la Ciumeşti, este şi ea incertă având în vedere în primul rând descoperirea fortuită a acestor piese (ceea ce presupune în mod automat lipsa oricărei informaŃii cu privire la condiŃiile de identificare şi recuperare a vaselor ceramice şi a dălŃilor de cupru) şi nu în ultimul rând lipsa scheletelor830. Dintre cele 19 vase opt dintre ele sunt considerate de certă factură Tiszapolgár, şase tipice pentru cultura Bodrogkresztúr, iar cinci cu caracter tranziŃional831.

Mormântul de la Hotoan are şi el o „poveste” ce este legată din nou de caracterul fortuit al descoperirii: identificat în momentul săpării unei fântâni, era poziŃionat în poziŃie chircită, având în jurul gîtului o salbă de mărgele de marmură. Alte date legate de acest complex nu există. Chiar dacă ponderea acestui tip de podoabă scade în perioada culturii Bodrogkeresztúr (această afirmaŃie se bazează pe observaŃiile obŃinute în cazul necropolei de la Basatanya, în care în mormintele perioadei I procentajul apariŃiei salbelor de mărgele este de 58%, în cazul perioadei a II-a acesta scade la 17%832) totuşi este dificil şi totodată riscant de atribuit acest mormînt culturii Tiszapolgár doar pe baza criteriului corologic al apropierii de aşezarea de la Hotoan-Lângă CAP833.

Mormântul de la Oradea-Salca II (GheŃărie) este semnalat din prima jumătate a secolului al XX-lea834 şi beneficiază de o descriere bună a pieselor de cupru din inventarul acestei depuneri, şi anume a brăŃărilor de cupru spiralate, cu firul de cupru gros de 4 mm, şi cu diametrele de 6,5 şi 7 cm835, existând şi precizarea că scheletul era înconjurat de pietre ce aveau o mărime destul de mare, cam cât capul unui om. În ceea ce priveşte alte date legate de acest mormânt Bognár-Kutzián vede similarităŃi cu mormântul de la Vásárosnamény, dar de aici aceeaşi autoare publică două morminte: m. 1 şi m. 2, dintre care primul beneficiază de o descriere mai amănunŃită în ceea ce priveşte ritualul de înmormântare, şi anume scheletul în poziŃie chircită, plasat pe partea stângă, era acoperit de un strat de pietre ce aveau diametrele de 6-8 cm836. De aici şi până la afirmaŃii existente în literatura de specialitate care oferă pentru mormântul de la Oradea o situaŃie inedită (scheletul plasat pe un pat de pietre de râu)837 credem că mai este totuşi o cale destul de lungă. 824 Vizdal 1977, p. 145. 825 Bognár-Kutzián 1972, p. 153. 826 Vizdal 1977, p. 145. 827 Kovács-Váczi 2007, p. 398. 828 Iercoşan 2002, p. 158. 829 Idem 1992-1993, p. 1; autorul spune că groapa sepulcrală nu a putut fi conturată, fapt care ridică semne de întrebare cu privire la ideea conform căreia acest mormânt „taie” umplutura respectivei gropi. 830 Kacsó 1969, p. 52. 831 Iercoşan 2002, p. 43. 832 Derevenski 1997, pp.878-879, table 2a-b. 833 Iercoşan 2002, p. 159; trebuie luat în calcul faptul că această aşezare este presupusă, ea fiind identificată prin observaŃiile făcute de Ioan Németi prin cercetări de suprafaŃă, nici un complex nefiind sesizat. Luca 1999, p. 52, nr. cat. 25 încadrează acest mormânt în cultura Bodrogkeresztúr. 834 Roska 1942a, p. 199. 835 Ibidem; Bognár-Kutzián 1972, p. 114. 836 Bognár-Kutzián 1972, p. 110. 837 Iercoşan 2002, p. 160.


251

În cazul necropolei de la Beba Veche putem vorbi doar de un vas cu picior gol pe dinăuntru ce este menŃionat ca singur obiect de inventar al unui mormânt din acest sit (mormântul 2 sau 4)838, descoperit cel mai probabil în anul 1902. Alte date referitoare la acest sit lipsesc.

La Santăul Mic-Ferma Zomlinul Mare avem de-a face cu şase vase intrate în inventarul muzeului din Oradea în anul 1913839, ca provenind din acelaşi loc: Nagy Zomlin Puszta840. Bognár-Kutzián publică aceste materiale (vorbind de cinci vase) ca şi provenind de la Ártánd-Nagyzomlinpuszta841. Pe baza provenienŃei lor comune s-a presupus că aceste vase ar putea aparŃine inventarului unui mormânt sau a mai multora842.

Mormântul de la Şimian a fost descoperit în anul 1931843 sau 1932844 şi conform inventarului colecŃiei de la Valea lui Mihai conŃinea un craniu uman şi trei vase, o unealtă de os şi un topor de piatră845. Doina Ignat presupune distrugerea restului de schelet, iar NeŃa Iercoşan propune analogii cu m. 71 de la Basatanya. Singura menŃiune pe care dorim să o face este doar că m. 71 aparŃine perioadei a II-a din respectiva necropolă846, deci culturii Bodrogkeresztúr.

La Sântana-Cetatea Veche în săpăturile efectuate în anul 1963 a fost identificat, în secŃiunea a II-a un schelet uman, în poziŃie uşor chircită ce avea ca inventar funerar cinci vase ceramice847. Din păcate alte date, în afară de imaginea alăturată, lipsesc. Judecând după respectiva imagine se pare că scheletul era plasat pe partea dreaptă848.

La Giurtelecu Şimleului-Coasta lui Damian este descoperit în secŃiunea S I, un mormânt de înhumaŃie al unui copil, orientat E-V, depus pe partea stângă849. Inventarul mormântului consta dintr-un vas tronconic de dimensiuni mici, o brăŃară de cupru cu capetele petrecute850 şi o râşniŃă, aceasta şi vasul fiind depuse de o parte şi alta a capului defunctului, iar brăŃară era purtată pe antebraŃul mâinii drepte851. Considerăm că acest mormânt este unul din categoria celor plasate în cadrul aşezărilor.

838 Bognár-Kutzián 1972, p. 114, nr. cat. 221. 839 Igant 1975, pl. I/1-6. 840 Ibidem, p. 9. 841 Bognár-Kutzián 1972, pp.10-11. 842 Ignat 1975, p. 9; Iercoşan 2002, p. 160. 843 Iercoşan 2002, p. 160. 844 Ignat 1975, p. 10. 845 Ibidem, pl. I/2; pl. II/2, 4-6. 846 Bognár-Kutzián 1963, p. 362. 847 Rusu et alii 1996, pl. V. 848 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 267 consideră că defunctul era plasat pe partea stângă. 849 BăcueŃ-Crişan 2000, p. 10. 850 Ibidem, fig. III/1, 3 851 Ibidem, p. 10

Mormântul de la Sântana-Cetatea veche (după Rusu et alii 1996, pl. II.1a)


252

Mormântul de la Giurtelecu Şimleului-Coasta lui Damian (după BăcueŃ-Crişan 2000, fig. II)

Mormintele M1 şi M2 de la Dăbîca-Cetate (după Vlassa 1976, fig. 4; prelucrare Lazarovici-Lazarovici 2008, fig. VIa.11)


253

Mormintele de la Dăbîca identificate cu ocazia săpării casetei A/I în anul 1965 oferă o orientare E-V (pentru M1) şi NE-SV (pentru M2). Dimensiunile acestor depuneri funerare ne fac să credem că este vorba de morminte de copii, care aşa cum considera şi autorul cercetărilor de aici, fac parte din cadrul înmormântărilor în aşezări şi nu dintr-o necropolă852. Totodată trebuie să precizăm că nu exista nici un obiect de inventar în cadrul acestor două înhumări.

De o necropolă se poate vorbi însă în cadrul sitului de la Uivar, unde au fost identificate până acum trei morminte aparŃinând culturii Tiszapolgár, două dintre ele (descoperite în S XI) având o orientare SE-NV853 şi fiind însoŃite de vase ceramice tipice acestei civilizaŃii.

Complexul 3476 este un mormânt de inhumaŃie în care defunctul (o femeie) este depus pe spate, cu capul culcat pe partea stângă; depunerea de vase ceramice este făcută în dreptul genunchiului stâng.

Un caz aparte îl oferă însă un al patrulea mormânt identificat în secŃiunea V, în care a fost identificat un mormânt de copil, care avea ca inventar trei vase întregi şi fragmentele altora două, precum şi două răzuitoare din silex854. Orientarea era E-V, prea multe date legate de modul de depunere a scheletului nu există datorită păstrării extrem de precare a acestuia. Spuneam că este vorba de un caz aparte pentru că secŃiunea S V este plasată totuşi la mare distanŃă de zona unde au fost identificate celelalte trei morminte de care vorbeam mai sus855.

Concluzionând, constatăm că sunt 11 situri în care au fost descoperite morminte considerate ca aparŃinând culturii Tiszapolgár, pe teritoriul României. Dintre acestea 7 sunt descoperiri sigure, ca şi nesigure considerându-le pe cele de la Santăul Mic, Hotoan, Beba Veche şi Căpleni. În ceea ce priveşte numărul de morminte ce se pot încadra fără dubii în cadrul civilizaŃiei de care ne ocupăm, putem vorbi de 10 morminte856, toate de inhumaŃie, dintre care 4 sunt de copil. Până la acest moment nu au fost efectuate analize antropologice pe nici unul dintre scheletele de care vorbim.

852 Vlassa 1976, p. 145. 853 La acest moment aceste descoperiri sunt încă inedite; singurele date le avem provin din Draşovean-Popovici 2008, p. 31 despre mormântul ce are indicativul Feat. 3476. 854 Schier-Draşovean 2004, p. 168. 855 Pentru plasarea secŃiunilor de aici vezi Schier-Draşovean 2004, Abb. 2. 856 Având în vedere lipsa majorităŃii datelor privind situaŃia mormântului de la Beba Veche, nu am inclus acest complex în cadrul mormintelor ce pot fi considerate certe.

Mormântul 3476 de la Uivar (după Draşovean-Popovici 2008, p. 31)

Mormântul de la Uivar descoperit în S V (după Schier-Draşovean 2004, Abb. 14)

255

Capitolul VIII ELEMENTE DE CRONOLOGIE ABSOLUTĂ. CONCLUZII

VIII. 1 Date de cronologie absolută

Pentru orizontul formativ al culturii, numit şi Proto-Tiszapolgár avem date doar din câmpia Tisei şi anume cinci date care provin din situl pluri-stratificat de la Berettyóújfalu-Herpály, date ce se încadrează în intervalul 4601-4386 cal B.C.857 În Slovacia, pentru acelaşi orizont, există la acest moment o singură dată şi anume cea obŃinută din complexul numărul 36 de la Čičarovce: 5745±35 BP, ceea ce înseamnă 4607±55 cal BC (VERA 2094). Această dată este dealtfel singurul element de cronologie absolută din Slovacia pentru complexul cultural Polgár858. Data este în bună corelaŃie cu momentul de început al perioadei Proto-Tiszapolgár, aşa cum este ea definită de studiul ce analizează descoperirile din situl de la Herpály859.

Pentru cultura Tiszapolgár, avem 8 date C14, ce se înscriu în intervalul 4410-3760 (1σ) cal B.C.860 (şase dintre aceste date sunt cuprinse în tabelul de mai jos, celelalte două provenind de la Bélmegyer-Mondoki domb - 5300±70 BP şi Méhkerék - 5385±65 BP).

O dată din nivelul A al sitului de la Gorsza are valoarea TL de 4400±670 B.C. (Bud – 59)861, valoare extrem de apropiată de cele obŃinute în mormîntul 5 (Bud 1, 2) sau mormântul 12 de la Basatanya (Bud 3) (vezi tabelul de mai jos). O altă dată pentru

Date de cronologie absolută provenind din necropola de la Basatanya (mormintele aparŃinând perioadei timpurii a necropolei), ce prezintă pe lângă datele 14C şi date obŃinute prin analize de termoluminiscenŃă pe vase ceramice (date TL)

(prelucrare după Benkö et alii. 1989, p. 1000, table 2)

perioada acestei culturi provine din situl de la Deszk-Vénó (sit considerat ca făcând parte parte din perioada formativă a culturii, din orizontul Proto-Tiszpolgár862), din groapa 3 şi are valoarea de 4348-4236 cal B.C.863 O altă dată aparŃine sitului de la Deszk-Ordos şi se încadrează în intervalul 4537-4338 cal B.C. (1σ)864.

857 Hertelendi et alii. 1998, p. 661, table 1, nivelul 5 din situl citat; interesant este faptul că, aproximativ acelaşi colectiv de autori, în studiul Hertelendi et alii. 1995, p. 242, table 1, prezintă tot cinci date pentru acest orizont, neprecizând clar de unde provin, date care se înscriu în intervalul 4570-4270 (1σ) cal B.C. Credem că este vorba de aceleaşi date ca şi în studiul de mai sus citat, metoda de calibrare fiind diferită. 858 Kaminska 2007, p. 258. 859 Kalicz-Raczky 1984. 860 Hertelendi et alii. 1995, p. 242, table 1. 861 Benkö et alii. 1989, p. 1000, table 2.


256

Alte 5 date provin din necropola de la Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dőlı şi datează trei dintre mormintele de aici: m. 30/34 (2 date, una antropologică: 4330-4070 cal B.C. – VERA 3785 şi una zoologică: 4330-4070 cal B.C. – VERA 3788), m. 57/61 (2 date, una antropologică: 4345-4260 cal B.C. – VERA 3786 şi una zoologică: 4320-4070 cal B.C.) şi m. 71/75 (1 dată, 4335-4255 B.C.)865. Intervalul în care se poate încadra această necropolă este considerat de autori ca fiind curprins între 4350-4170 cal B.C.866

Ca urmare a proiectului iniŃiat de W. Parkinson în regiunea Körös, proiect deja menŃionat de noi în

capitolele anterioare, beneficiem de alte date suplimentare (în număr de 7), care conform autorilor publicării rezultatelor, oferă pentru situl de la Vésztı-Bikeri un interval de timp între 4600-4200 (2σ) cal B.C.867. Rezumând şi însumând, putem vorbi la acest moment de 7 date ce aparŃin aşa-numitei perioade Proto-Tiszapolgár, cinci din situl de la Herpaly, una de la Deszk-Vénó şi una de la Čičarovce. SituaŃia rămâne una complicată, deoarece data de la Deszk este în bună corelaŃie cu cele de la Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dőlı, acest din urmă sit fiind atribuit perioadei clasice de evoluŃie a culturii868 sau cu unele date de la Vésztı-Bikeri (Beta-162071, Beta-162070, Beta-162068). Data intră practic în parte finală de dezvoltare a acestei faze formative a culturii Tiszapolgár. CorelaŃia făcută de noi folosind principiul mutatis mutandis între data TL obŃinută pentru nivelul Gorzsa A şi datele de acelaşi tip obŃinută pentru mormântul 12 de la Basatanya, ar oferi, pentru acest nivel, un palier cronologic (în date radiocarbon) cuprins între 4710-4250 cal BC (sigur datele sunt aproximative). O menŃiune referitoare la datarea absolută a aşezării de la Gorzsa, ne indică ca şi dată finală 5580±100 BP869. Din păcate autorul nu indică explicit nivelul din care face parte această dată, dar credem că este vorba tot de nivelul A al sitului de aici, fapt care corelat cu o datele Beta-162068 şi Beta-162066 de la Vésztı-Bikeri, ar plasa acest nivel undeva între anii 4500-4360 BC870. Cele mai noi date referitoare la situl de la Gorzsa plasează începutul nivelului A al nivelul datei de 4450 cal B.C.871, autorul luând şi el în discuŃie „problemele” create de datele de la Vésztı-Bikeri şi considerând că

862 Horváth 1986, p. 93; autorul recunoaşte însă existenŃa unor elemente de certă factură Tiszapolgár, cum ar fi picioarele de vas în formă de clopot (pl. VI/2), perforaŃiile circulare sau rectangulare din picioarele vaselor (pl. VI/1,4) şi butonii ascuŃiŃi (pl. VI/6, 9). 863 Hertelendi-Horváth 1992, p. 863, table 1. 864 Parkinson 1999, p. 143, table 4.1, Bln-1934. 865 Kovács-Váczi 2007, p. 408, table 1. 866 Ibidem, p. 403. 867 Parkinson et alii. 2004, p. 105; interesant este faptul că la fig. 5/A este reprezntată o strachină decorată cu un ornament meandric incizat şi încrustat cu alb (tipul de ornament J12 în catalogul nostru). Acest tip de ornament se înscrie în cele considerate târzii, ce ar aparŃine grupului Tiszaug (vezi Bognár-Kutzián 1972, p. 176, consideră incizia dublată de încrustaŃia cu alb ca şi pe o caracteristică a acestui grup). Datele 14C de la Vésztı-Bikeri demonstrează că şi într-o etapă timpurie a culturii apare acest tip de ornament, fapt care a a mai fost susŃinut în istoriografia maghiară (vezi Siklódi 1982-1983, p. 30, ce foloseşte pentru grupul Tiszaug denumirea de grup Kisrétpart). 868 Kovács-Váczi 2007, p. 403. 869 Horváth 1987, p. 46. 870 Sigur, exerciŃiul logic practicat de noi poate suferi critici intense; am utilizat acest procedeu în lipsa unor date concrete care să susŃină poziŃia cronologică absolută a nivelului A. 871 Horváth 2005, p. 68.

Datele de cronologie absolută din situl de la Vésztı-Bikeri – date AMS (după Parkinson et alii. 2004, p. 106, table 2)


257

începutul acestui nivel poate fi în jurul anului 4500 cal B.C.872. Foarte importantă, credem noi, este însă încadrarea nivelului Gorzsa B în intervalul 4550-4500 cal B.C873, interval în care se poate include şi data de la Čičarovce, în „versiunea” cea mai tânără a acesteia.

Şi totuşi cea mai timpurie datare pentru orizontul Proto-Tiszapolgár provine de la Čičarovce874, materialele publicate de aici prezentând multiple analogii cu cele puse în circuitul ştiinŃific de Stanislav Šiška în 1969.

Luând în considerare că intervalul în care sunt cuprinse cele 5 date de la Herpaly se încadrează cam în acelaşi interval în care este inclus şi situl de la Vésztı (trebuie să atragem atenŃia că intervalul 4570-4270 cal BC pentru nivelul 5 de la Herpaly este calibrat 1σ, iar intervalul 4600-4200 cal BC pentru Vésztı este calibrat 2σ). Astfel, credem, aşa cum susŃineam şi în capitolul III al lucrării de faŃă (bazându-ne atunci doar pe analiza tipologică a ceramicii publicate din nivelul 5 de la Herpaly), că nivelul Proto-Tiszapolgár de la Herpaly (aşa cum a fost publicat) aparŃine de fapt unei culturi gata formate, cu toate elementele caracteristice. Intervalul oferit de datele radiocarbon şi aspectul general al ceramicii indică, cel mai probabil, faza A a acestei culturi aşa cum a fost definită de Bognár-Kutzián.

Momentul de geneză, de transformare (poate mai corect spus), este de căutat în orizontul Proto-Tiszapolgár, aşa cum a fost definit de literatura slovacă, probabil la baza nivelului 5 de la Herpaly875 şi în nivelul B de la Gorsza, nivel ce poate să marcheze în opinia lui F. Horváth, începutul fazei Proto-Tiszapolgár876; de asemenea considerăm important să reamintim importanŃa materialelor de la Sirig şi Gospodinci. Pentru teritoriul României, subiectul este abordat tangenŃial de Sanda BăcueŃ-Crişan, care indică materiale similare ca cele definite ca Proto-Tiszapolgár877 la Pecei-Criptă, Şimleul Silvaniei-Pământul lui Bacsadi şi Nuşfalău-Boratrét, pe care le încadrează însă fazei A a culturii878.

Datele radiocarbon pentru cultura Bodrogkeresztúr provin de asemenea tot din Ungaria şi indică un interval cuprins între 4000-3500 cal B.C879.

Nu putem să încheiem acest subcapitol fără a prezenta două date radiocarbon, foarte interesante după părerea noastră. Este vorba de datele obŃinute din necropola de la Decea Mureşului. Prima dintre ele (vezi imaginea de

872 Ibidem. 873 Ibidem. 874 Spunem acest lucru deoarece F. Horváth consideră încă neclar dacă nivelul Gorzsa B este un orizont independent ce precede orizontul Proto-Tiszapolgár sau este încă parte a culturii Tisza (Horváth 2005, p. 68). 875 Ne bazăm această afirmaŃie pe faptul că în studiul Kalicz-Raczky 1984, fig. 36, 38 sunt prezentate împreună, cel mai probabil amestecate, materiale din nivelurile 5 şi 6 din cadrul tell-ului, materiale ce nu prezintă caracteristicile celor publicate ca şi aparŃinând nivelului 5. Trebuie însă să atragem atenŃia că, până la publicarea monografiei dedicate acestui sit şi opinia noastră are un caracter preliminar, generat de datele pe care le-am avut la dispoziŃie. 876 Horváth 1987, 2005. 877 Autoarea nu face însă nici o referire critică la ceea ce înseamnă acest orizont. 878 BăcueŃ-Crişan 2008, p. 68. 879 Parkinson 1999, p. 150, fig. 4.4.


258

mai jos) are o valoare eronată, fiind prea timpurie880, intervalul de timp fiind undeva între 4380-4040 cal. B.C, mai exact 4237 cal B.C.881. Cea de-a doua dată însă are valori oarecum fireşti pentru cadrul cronologic relativ stabilit pentru această grupă culturală, fiind încadrabilă în intervalul 3780-3660 cal B.C882.

VIII.2 Concluzii Ajunşi la finalul excursului nostru, suntem nevoiŃi să concluzionăm, să reevaluăm cele analizate în

capitolele precedente şi, de ce nu, să completăm şi/sau să nuanŃăm acolo unde este cazul. Având în vedere că civilizaŃia care face subiectul lucrării noastre este încadrabilă şi încadrată în parte de

debut a perioadei numite Copper Age sau Kupferzeit, în primul capitol am încercat o prezentare sumară a începuturilor metalurgiei cuprului, cu privire specială asupra Bazinului Carpatic, poate tocmai de aceeea anumite areale care manifestă de asemenea o activitate metalurgică intensă în perioadă nu au beneficiat de o atenŃie deosebită (ne referim aici în mod deosebit la complexul cultural Karanovo VI-GumelniŃa, la metalurgia cuprului din zona coastei vestice a Mării Negre883). De asemenea am luat în discuŃie apartenenŃa sau nu a obiectelor masive de cupru la cultura materială a civilizaŃiei de care ne-am ocupat. Considerăm la acest moment că singura modalitate de încadrare culturală este cea bazată pe conjugarea tipurilor de piese ce sunt descoperite în contexte stratigrafice certe cu aspectul corologic al culturii Tiszapolgár. Istoriografia subiectului alocă acestei civilizaŃii 82 de piese (topoare de cupru de diferite tipuri). Utilizând metoda de care vorbeam mai sus am stabilit că doar 53 ar fi putut aparŃine culturii de care ne ocupăm. Subliniem încă o dată importanŃa şi necesitatea totodată a unui proiect conjugat care să aibă ca şi scop analiza metalografică şi spectrală a pieselor masive (şi nu numai) de cupru de pe teritoriul României, precum şi realizarea unei baze de date cu amprentele surselor de cupru cunoscute la acest moment.

Din punctul de vedere al caracteristicilor antropologice ale indivizilor ce pot fi consideraŃi ca „purtători” ai acestei culturi, pentru România nu beneficiem de nici o dată de acest gen, fapt datorat într-o mare măsură precarităŃii cercetărilor ce vizează aspectul funerar al acestei civilizaŃii pe teritoriul actual al Ńării noastre. Remarcăm la Basatanya prezenŃa tipului Proto-Europoid, proto-Mediteranoid, gracil Mediteranoid, Atlanto-mediteranoid în perioada timpurie a acestei necropole, constatându-se diferenŃe faŃă de perioada a II-a a cimitirului de aici884. Interesant este faptul că analize recente oferă ca şi concluzie o diferenŃă între tipul uman specific neoliticului târziu din Câmpia Tisei şi cel caracteristic culturii Tiszapolgár, în cazul epocii timpurii a cuprului remarcându-se creşterea ponderii tipului Cro-Magnoid, fapt ce în opinia autoarei indică aporturi externe de populaŃie, de tip proto-indo-european885, fapt ce nu mai este observat în timpul culturii Bodrogkeresztúr, elementul străin considerându-se a fi asimilat sau pur şi simplu dispărut886 .

880 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 270 consideră această dată “prea înaltă”, considerând că începutul acestui grup cultural este undeva în jurul anului 4000 cal B.C.; autorii precizează de asemenea că această dată este obŃinută prin analiza colagenului dintr-unul din femurele din mormântul 12, iar cea de-a doua din analiza osului. Mazăre 2008, pp. 76-83 oferă pentru acest grup cultural o încadrare între „cca. 4200-4000 BC”. 881 Govedarica 2004, pp. 72-73. 882 Ibidem, p. 72. 883 Vezi Todorova 1999. 884 Bognár-Kutzián 1963, pp. 404-406; diferenŃele nu sunt însă majore. 885 Zoffmann 2000, p. 76. Problema cea mai importantă este însă faptul că autoarea nu precizează în studiu citat pe ce loturi de materiale s-au efectuat aceste analize. 886 Ibidem.

Datele 14C de la Decea Mureşului (adaptare după Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 270, fig. VIb.1)


259

Întocmirea repertoriului culturii ne-a prilejuit posibilitatea să identificăm 194 de situri certe ce aparŃin culturii Tiszapolgár pe teritoriul României şi totodată să întocmim şi un repertoriu al siturilor ce au fost cinsiderate a aparŃine acestei civilizaŃii în istorigrafie, listă ce ne prezintă 54 de asemenea cazuri. Considerăm important de menŃionat faptul că 138 din aceste situri sunt aşezări. De asemenea considerăm că trebuie să mai adăugăm trei noi puncte (necuprinse în repertoriul nostru şi, în consecinŃă, neilustrate pe hartă): Nuşfalău-Boratret, Şimleul Silvaniei-Pământul lui Bacsadi887, Pianu de Jos (importuri)888 şi Corneşti889. Luăm în discuŃie şi situaŃia sitului de la Pericei-Keller Tag, care este inclus de noi pe lista siturilor certe, fapt infirmat însă de ale opinii890; totodată reconsiderăm şi situaŃia sitului de la Lunca Târnavei-La Borcioaie-Parc, menŃionat de autorul publicării ca şi conŃinând materiale Tiszapolgár891, sit care conŃine doar un singur fragment ceramic atribuit acestei civilizaŃii, mai exact o toartă892. Atragem încă o dată atenŃia asupra informaŃiilor lacunare privind această civilizaŃie, fapt datorat în primul rând metodelor de cercetare utilizate (în mod special este utilizată cercetarea de suprafaŃă).

Tot aici considerăm necesar să atragem atenŃia asupra importurilor Tiszapolgár în mediul Petreşti. Dacă la Nandru, Vultureni şi Dragu se consideră că este vorba despre o sinteză între aceste două civilizaŃii, caracteristicile morfologice aparŃinând culturii Tiszapolgár, iar cele tehnologice culturii Petreşti893, în cazul materialelor de la Petreşti-Groapa galbenă sau Pianul de Jos-Podei894, poate Dedrad (sau Goreni) putem vorbi despre importuri ale culturii Tiszapolgár în mediul culturii cu ceramică pictată central-transilvăneană. Considerăm că reevaluarea materialelor provenite din siturile Petreşti de fază AB şi B din Transilvania va putea oferi o imagine mult mai reală asupra contactelor dintre cele două culturi, relaŃii puse în bibliografia de specialitate sub semnul conservatorismului şi al rigidităŃii895.

RelaŃiile cu cultura SălcuŃa se fac în zona Banatului românesc, în situri ca Slatina Timiş-Gura Ilovei şi Cuptoare-Sfogea, primul sit prezentând în nivelul superior influenŃe SălcuŃa de fază IIc sau III în mediu Tiszapolgár, care fac ca acest nivel să fie inclus în faza tranziŃiei spre Bodrogkersztúr896. În cazul staŃiunii arheologice de la Cuptoare se constată importuri şi influenŃe Tiszapolgár de fază clasică (B) în mediul SălcuŃa IIb, IIc şi materiale aparŃinând fazei de formare a culturii Bodrogkresztúr în nivelul ce corespunde fazei a III-a a culturii SălcuŃa897.

În final propunem, bazându-ne în special pe datele 14C existente898, următoarele paralelisme culturale: Tiszapolgár A - Petreşti AB (final)-B (început) - Cucuteni A1 (final)-A2 - GumelniŃa A2 - SălcuŃa IIa-b – Vinča D1

(final)-D2 (început) - Lengyel III (Brodzány).

887 BăcueŃ-Crişan 2008, pp. 70, 81. 888 Materiale inedite în Muzeul NaŃional Brukenthal Sibiu. 889 InformaŃie amabilă Alexandru Szentmiklosi care ne-a semnalat prezenŃa unor fragmente ceramice tipice în interiorul primei incinte de fortificaŃie de aici. 890 BăcueŃ-Crişan 2008, p. 78, nr. cat. 22 menŃionează aici doar materiale aparŃinînd grupului Pişcolt şi Cluj; având în vedere faptul că autoarea a întreprins aici cercetări arheologice sistematice, înclinăm să îi dăm crezare şi să introducem acest sit în categoria celor incerte, considerate de literatura de specialitate ca aparŃinând culturii Tiszapolgár. 891 Bărbat 2005, pp. 13-14. 892 Având în vedere poziŃia geografică a acestei descoperiri, într-un teritoriu ocupat la vremea culturii Tiszapolgár de comunităŃile Petreşti, dar aici nefiind prezent un orizont de locuire al ultimei civilizaŃii, ne este greu să credem că această toartă Ńine de cultura de care ne ocupăm. Mai degrabă poate Ńine de un fenomen asemănător cu cel de la Şeuşa-Gorgan, având în vedere faptul că în zona central-sudică a Transilvaniei materialele Tiszapolgár apar răzleŃ, ca importuri în mediu Petreşti. 893 Roman 2008, p. 165, n. 821-823. 894 Materiale inedite în colecŃia Muzeului NaŃional Brukenthal, Sibiu; trebuie să precizăm că în cadrul acestui sit sunt semnalate materiale ce aparŃin, conform autorului (Paul 1969, pp. 73-8, pl. XIII) unui orizont cultural aparŃinând momentului „Furchenstich vechi”, cu bune analogii cu ceramica Bodrogkeresztúr. Materialele identificate de noi pot fi legate de acelaşi orizont chiar dacă, tipologic cel puŃin, sunt mai aproape de cultura Tiszapolgár. Materialele publicate în studiul mai sus menŃionat au fost descoperite în secŃiunea XII, autorul nefiind sigur de apartenenŃa stratigrafică a acestor fragmente ceramice (vezi Paul 1969, p. 73). Cele identificate de noi provin din SVII/1962 alte date stratigrafice lipsind. 895 Iercoşan 2002, p. 177. 896 Radu 2002, pp. 190-191. 897 Ibidem, pp. 191-194. 898http://arheologie.ulbsibiu.ro/radiocarbon/entire%20radiocarbon%20data%20base%20august%202008.htm.


260

Tiszapolgár B - Petreşti B - Cucuteni A3 – GumelniŃa A2-B1 (început) - SălcuŃa IIc-III (început) – Vinča D2- Lengyel IV (Ludanice timpurie). TranziŃie Tiszapolgár-Bodrogkerestúr (Bodrogkersztúr timpuriu) - grupul Decea Mureşului – Petreşti B (final) (?) - Cucuteni A4-AB1 (început) – GumelniŃa B1 – SălcuŃa III – Lengyel IV – Balaton-Lasinja A899. Trebuie să menŃionăm că în faza A a culturii Tiszapolgár am inclus şi etapa formativă a acesteia, pe care noi preferăm să o numim A1 sau Proto-Tiszapolgár (aşa cum a fost definită de istoriografia slovacă). La acest palier cronologic se situează materialele de la Čičarovce, Lučky, Sirig, Gospodinci, Gorsza B, A, Deszk-Ordos şi probabil baza nivelului 5 de la Herpaly. În sub-faza A2 se pot include Deszk A, Tápé Lebı A, Deszk-Vénó, Darvas, Derescke-Bikásdülı, Hódmezıvásárhely-Krétasziget, Szentpéterszeg, Bélmegyer, Vésztı-Bikeri din Ungaria şi toate siturile menŃionate de noi ca aparŃinând fazei A de pe teritoriul României (efectuarea unor cercetări arheologice sistematice în siturile Tiszapolgár de pe teritoriul României poate şi va produce cu siguranŃă modificări ale opiniei noastre) .

Considerăm de asemenea necesar să discutăm problema fazei de tranziŃie a culturii Tiszapolgár la cultura Bodrogkeresztúr. În tot demersul nostru am considerat că această fază aparŃine culturii Bodrogkeresztúr, aşa cum a fost dealtfel definită de Sabin A. Luca900. Am inclus însă acest orizont cronologic în schema evolutivă pe care am propus-o deasupra, deoarece legăturile puternice şi perpetuarea unor elemente definitorii ale culturii materiale între aceste două civilizaŃii sunt fără dubii. La acest orizont se petrec două evenimente extrem de importante pentru evoluŃia culturală din Transilvania:

1. Infiltrarea comunităŃilor de tip Decea Mureşului în Transilvania la un moment ce poate fi paralelizat, cel mai devreme, cu etapa Cucuteni A4

901.

2. Sfârşitul culturii Petreşti. Una din cauzele acestui fenomen poate fi evenimentul prezentat mai sus. Ce este cert este faptul că aceste două evenimente provoacă deplasarea spre zona central-estică a

Transilvaniei a comunităŃilor deja Bodrogkeresztúr timpurii902, la un moment ce poate fi paralelizat cu debutul fazei AB a culturii Cucuteni, cel mai probabil datorită „tentaŃiei” provoacate de sursele de sare deosebit de bogate din acest areal.

899 Am preluat această fază a grupului Balaton-Lasinja din Pavúk 2000, p. 18, tabelle 1. 900 Luca 199, pp. 42-43; autorul discută şi situaŃia materialelor considerate Tiszapolgár din S-E Transilvaniei., încadrându-le culturii Bodrogkresztúr. Considerăm corectă încadrarea făcută de autor, după ca am văzut materialele respective, aflate la Muzeul NaŃional Secuiesc din Sf. Gheorghe (jud. Covasna); la materialele deja existente în literatură ca şi Reci, Mugeni, Cristuru Secuiesc, mai adăugăm şi situl de la Măgheruş (Sepsimagyarós). MulŃumim şi pe această cale colegilor de la Muzeul NaŃional Secuiesc din Sf. Gheorghe care ne-au permis accesul nemijlocit la materialele din siturile mai sus citate. 901 Materialele ceramice de tip Cucuteni C de la Şeuşa-Gorgan (comunicare Marius Mihai Ciută la Sesiunea NaŃională de rapoarte arheologice 2004 Covasna) sunt un argument în plus pentru raŃionamentul nostru de mai sus (pentru momentul cel mai timpuriu de apariŃie al acestui tip de ceramică vezi OpriŃescu 1989, p. 548). 902 Considerăm acest lucru bazându-ne pe lângă cele afirmate deja despre siturile din S-E Transilvaniei şi pe informaŃiile oferite cu amabilitate de colegul Dan Lucian Buzea de la Muzeul NaŃional al CarpaŃilor Răsăriteni din Sf. Gheorghe, care, ne-a indicat faptul că în situl de la Ciomortan (Păuleni) în nivelul eneolitic superior apar asociate materiale ce aparŃin fazei AB din cadrul culturii Cucuteni şi culturii Bodrogkeresztúr (sau orizontului Furchenstich timpuriu).

261

TISZAPOLGÁR CULTURE IN ROMANIA Summary

Culture name

This civilisation was labelled as Tisa II903, Tisa III904, late Tisa905, Româneşti906, Tiszapolgár-Româneşti907 and Tiszapolgár908 in the Romanian literature.

The first three terms have strong connections with the opinions that considered this culture as a component of Tisa cultural complex. This idea is also present in the foreign literature: the Slovakian one regards this culture as the second909 or the third phase910 of Polgár cultural complex; the Serbian historiography presents a resembling opinion, because this culture is considered to be a phase of a large cultural complex, together with Bodrogkeresztúr culture911, named Tiszapolgár grupa912.

The Hungarian literature used the term Tiszapolgár and regarded it as an independent culture, at the beginning of the Copper Age, which is very strong connected to Bodrogkeresztúr culture (it played a very important role during the genesis of this culture) but still dissimilar913.

Culture origin In the entire territory of development, the formation of this culture is the result of a quite long evolutional process, based on a background which presents slight differences depending on every area that composed the territory of the future culture. This fact explains why, during the formative phase of this culture, there is a large number of cultural aspects914, with very strong influences from the Late Neolithic background: Herpály cultural group in the eastern part of Tisa plain, including the western Transylvanian plain, Csıszhalom cultural group in the upper Tisa′s watercourse, including the western part of Hortobágy, the northern and western part of Nyírség area and eastern Slovakia and Gorzsa cultural group in the area which is limited by the lower Tisa′s watercourse915. Among these, the most important for the genesis of Tiszapolgár culture was Herpály cultural group. The occupation area of this cultural group and the south-eastern part of Csıszhalom group correspond with the territory of Basatanya group and the area of Gorzsa group will overlap the territory of Deszk group916.

In the north-western part of the future territory of Tiszapolgár culture, in the eastern Slovakia, in the Csıszhalom area917, overlapping a Late Neolithic layer, characterized by white painted pottery (the Oborin group, also named Csıszhalom-Oborin group) it was identified a layer that is representative because all the painted pottery is gone. This chronological and cultural horizon is named Proto-Tiszapolgár and appears at Zemplin, Lučky, Tibava (the settlement), and Vel’ké Raškovce918.

According to the stratigraphy from Bačka, the period is contemporary to Vinča D2. Simultaneously, in Transylvania we can speak about the Proto-Tiszapolgár phase of Herpály cultural group and about phase AB of the Petreşti culture, contemporary to the beginning of the Ariuşd culture. In Transdanubia this moment corresponds to the unpainted phase (phase III) of Lengyel culture and in Tisa region, the Vinča D moment is 903 Dudaş 1970, pp. 355-356. 904 Rusu 1971, pp. 80-81. 905 Vlassa 1964, p. 365, n.75. 906 Roman 1981, pp. 21-29. 907 Oprinescu 1981. 908 Lazarovici 1983; Iercoşan 2002. 909 Pavuk-Šiška 1981. 910 Šiška 1968. 911 Tasić 1995. 912 Brukner 1974. 913 Bognár-Kutzián 1963, 1972. 914 Lazarovici 1983, p. 4. 915 Ibidem. 916 Ibidem. 917 Ibidem, p. 213. 918 Brukner 1974, p. 114, n. 13.


262

contemporary to the very end of Tisza culture and with Proto-Tiszapolgár time919. In Some opinions occurred in Hungarian literature according to which the beginning of the Tiszapolgár culture could be related to phase B of this culture, as it was defined by Bognár-Kutzián920.

The appearance of this numerous groups and cultural aspects, especially during the earlier period of the culture (the formative phase) is also obvious for the Romanian territory. The earliest Tiszapolgár symptoms, named Proto-Tiszapolgár, are present in two distinctive areas: the northern and western Transylvanian area concentrated on Someş and Criş rivers, at the moment of Suplacul de Barcău – Iclod final – Dragu – Sacoşul Mare cultural horizon921, when the elements from Tisa plain penetrate faster and a southern area, belonging to Banat, where the elements from Hungary arrive much tardy, being contemporaneous to Vinča D2 phase, at the moment of Tiszapolgár culture genesis.

Culture territory

The development area of this culture comprises the eastern part of Hungary (eastern from Tisa river), eastern Slovakia, northern Serbia and in Romania it occupies Banat, Crişana, Sălaj, Sătmar, south-western Maramureş and a part of western Transylvania. Throughout the Romanian territory the spread of the culture was made using the Someş, Criş, lower Mureş, Timiş and Bega river basins; the increasing in number of the Tiszapolgár sites is very obvious in the Tisa plain922.

Evolution During the development of this culture, it was considered that it could be split into two evolutional phases (A and B) 923, the first one, the earliest, being characterized by the fact that people do not use the tell-like settlements anymore (Pusztaföldvár, Darvas, Tibava with the exception of Crna Bara) and they separate the cemetery from settlement (Deszk, Tibava). Moreover, this first phase could be divided into two horizons, the first one, A1, presenting many common features with the precedent Late Neolithic background, at Darvas, Szentpéterszeg, Deszk, the beginning of the tell-like settlement from Crna Bara and probably in the earliest layers from Tibava, Oborin and Senta-Bátka and the second one, A2, when the Late Neolithic elements are gone924. The second phase, phase B, is considered to be the classical or the late phase and comprises all the characteristic elements of this civilization. A different opinion regarding the evolution of this culture belongs to Gheorghe Lazarovici, who considers that this culture has three phases: earlier, middle and a later one925, labelled as phase A (formative phase with Late Neolithic elements), phase B (classical, with all the characteristic elements of this culture) and a final phase with Bodrogkeresztúr elements926. We consider that the two-phase evolution is much more connected to the archeological facts, while the third phase (which is practically the transformational stage of Tiszapolgár culture into Bodrogkeresztúr culture) belongs to Bodrogkeresztúr culture, as formative or earlier phase. The sub-phase A1 is, in our opinion, the same thing as Proto-Tiszapolgár stage, as it was defined by the Hungarian literature. Connections, influences Based on artefacts, connections and influences analyses and mostly on the 14C existent data927 we propose the following cultural horizons: Tiszapolgár A - Petreşti AB (end)-B - Cucuteni A1 (end)-A2 - GumelniŃa A2 - SălcuŃa IIa-b – Vinča D1 (end)-D2 (early) - Lengyel III (Brodzány). Tiszapolgár B - Petreşti B - Cucuteni A3 – GumelniŃa A2-B1 - SălcuŃa IIc-III (early) – Vinča D2- Lengyel IV (early Ludanice).

919 Horváth 1987, p. 46. 920 Kalicz-Raczky 1987, p. 125. 921 Lazarovici et alii. 1983-1984, p. 21. 922 Lazarovici 1983, fig. 10. 923 Bognár-Kutzián 1972, p. 189. 924 Ibidem, p. 193. 925 Lazarovici 1975, p. 10; Idem 1983, pp. 8-13. 926 Maxim 1999, p. 124. 927http://arheologie.ulbsibiu.ro/radiocarbon/entire%20radiocarbon%20data%20base%20august%202008.htm.


263

TranziŃie Tiszapolgár-Bodrogkerestúr - grupul Decea Mureşului – Petreşti B (very end) (?) - Cucuteni A4-AB1 (early) – GumelniŃa B1 – SălcuŃa III – Lengyel IV – Balaton-Lasinja A928. Settlements and dwellings Settlements Tiszapolgár settlements were placed, generally, right near the watercourses, fact that is extremely common to the entire prehistory. 196 certain sites are considered to belong to Tiszapolgár culture out of which 139 were declared settlements, six were used as shelters and five had a double function (settlement and necropolis). Five types of settlements are distinguished, based on relief forms where these structures were disposed:

a) settlements placed on the lowlands, on the first river terraces, on the plain, on high terraces right near the river meadow or on the marshes banks and on the sand banks (77 sites).

b) settlements disposed on hilly lands, sometimes near the large watercourses or on the hill’s slopes, the southern ones were usually used (23 cases).

c) settlements from mountain lands (quite rare) also placed near the watercourses and occupy the high grounds of the area929.

d) shelters arranged in caves (5 sites) e) settlements on tells (11 situations). From the point of view of geographical and ethnographical typology, two large types of settlements were

distinguished930: a) dense settlements b) dispersed settlements. The first category was usually placed on a very well determined relief unit: sand banks, small terraces,

promontories, and hills, generally not so large from the surface point of view (between one hectare to two hectares). The second category comprises settlements disposed in open, large areas, especially on the plain, quite large as surfaces (larger than two hectares: Tibava settlement used to have 3-4 ha931).

Inside the Romania territory, 46 settlements belong to phase A and 32 to phase B of Tiszapolgár culture. Dwellings

From the architectural point of view, the dwellings can be separated into three types: pit-dwellings, hovels and surface dwellings. The pit-dwellings are generally quite deep, their depth being around 1,50-2 m, without any arrangements inside932. The hovels have a rectangular form, their dimensions being around 5,5x2,5x0,35 m at ParŃa933 and 3,20x3x0,40 m at Suplacu de Barcău-Lapiş II934. The surface dwellings have foundation trenches or just post holes and their surfaces are around 7,5 to 30 m2 at ParŃa, 25-27 m2 at Oradea-Salca and 15 m2 at Carei-Cozard.

Taking into account only the dimensional aspect, one can notice that small dwellings are predominant: 4x3,80 m for L1 from Carei-Cozard, 4,80x4,20 m for L2 from Carei-Cozard, 4,90x2,65 m for L2 from Homorodu de Sus, 4x2 m for L4 and 4x3 for L5 from the same settlement, 4,50x5,60 m and 5,50x4,90 m being the data for Oradea-Salca I. At Dumbrava, on the eastern profile of S III, a surface dwelling was visible, but the only determinable dimension was the length (3,80 m) 935; the same axis was noticed at Crasna (3,60 and 3,70 m)

936. At Zalău-Valea MiŃii two houses were identified: one of them, L2 was trapezoidal and it was splited in two rooms937; the second one had the following dimensions: 4,5x3 m938. At Sacoşu Mare, four dwellings were investigated, two of them having 4,5x6 and 5x6 m. At ParŃa, for house L2 the data were 5x4 m, for L1 3,5x2,5 ,

928 We quote this phase of Balaton-Lasinja group from Pavúk 2000, p. 18, tabelle 1. 929 Iercoşan 2002, p. 109. 930 Ibidem, p. 111. 931 Šiška 1968, p. 161. 932 Lazarovici-Lazarovici 2003, p. 425. 933 Ibidem. 934 Iercoşan 2002, p. 116. 935 Ibidem. 936 Lakó 1981, p. 50. 937 Iercoşan 2002, p. 119, n. 75. 938 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 255.


264

for L XI 3,5x2,5 m, for dwelling 119 2x60 m and for platforms number P14 and P30 2x4 m and 3x2,5 m939. In his paper on Copper Age architecture, Gheorghe Lazarovici divides the surface dwellings in three categories: large (over 50 m2), medium (25-30 m2) and small (less than 20 m2).

Practically, at the moment, there were identified 41 surface dwellings on the Romanian territory in 12 settlements940 (Carei-Cozard, Homorodu de Sus-Lunca, Zalău-Valea MiŃii, Oradea-Salca I, Oradea-Salca II, Suplacu de Barcău-Lapiş, Dumbrava-La Cosma, ParŃa-Tell 1, Dăbîca-Cetate, Crasna-Dirica, Giurtelecu Şimleului-Coasta lui Damian941 and Cluj-Napoca-Centrul Polus). Fire installations The first category and the only one certified for this civilization, which is in fact more a fire place than a proper fire installation is the hearth. In Romania hearths were certified at: Buciumi-Centru satului (one hearth of 1 m diameter942, without any data connected to a dwelling), Crasna-Dirica (three hearths, all of them inside the dwellings943), Zalău-Valea MiŃii (one hearth inside of a house944), Dumbrava-La Cosma (one open hearth, oval in shape, 75x60 cm and 12 cm thick, without any trace of a dwelling around it945), Carei-Cozard (three hearths, first V1 oval in shape, 138x80 cm, outside the dwelling L1; the second one, V2 also oval in shape 60x40 cm, slightly leaning to south, inside of L1; the third, V4, also oval, 55x43 cm easily over-elevated outside of dwellings946). To resume, for the Romanian territory which was occupied by Tiszapolgár communities, there were nine hearths discovered, out of which five were actually investigated. Out of these nine fire-places, five of them were considered to be placed inside the dwellings, but only one rejoices by a clear description of discovery conditions (V2 from Carei-Cozard). From the morphological point of view we can observe the prevalence of oval hearths relative to round ones, the ratio being 4 to 1. Cemeteries

The most important sites of this civilization are the cemeteries: Basatanya (63 graves), Vel’ké Raškovce (44 graves), Tibava (41 graves), Deszk (28 graves) and Hódmezıvásárhely-Kotacpart (17 graves). These sites are usually placed apart from the settlements (12 m at Tibava and roughly 2 km at Tiszaug-Kisretpart).

The specific funeral rite is inhumation in contracted or sometimes in outstretched position, the body being disposed on a side, men on the right and women on the left; sometimes the body is lying on the back, especially in Basatanya group. Also the cremation rite can be observed, only in Lucska group (4 graves at Tibava and 7 at Lučky).

The general orientation is west-east axis given by 62 graves from Basatanya and east-west axis (26 graves at Deszk and 13 from Tibava) 947. There are also bodies orientated on NW-SE axis at Vel’ké Raškovce948 and Hajdúböszörmény-Ficsori-Tó-Dőlı949. The funeral inventory is composed especially of pottery, which also appears in men and women graves950. Women graves contain stone beads girdles around the pelvis of the deceased and in men graves there are copper bracelets and beads spread around the torso951. At Basatanya men graves also contain stone polished tools, flint blades, flint cores, stone arrow heads and mace heads952. At Vel’ké Raškovce, only men’s graves contain copper axes and a copper knife, but copper bracelets also appear in women’s graves953. 939 Ibidem. 940 We didn′t include among these sites the tell from Uivar because we don′t have direct data about the existence of Tiszapolgár dwellings here. 941 Bejinariu-Sana 2000 (source http://www.cimec.ro/Arheologie/newcronica2000/indici/cca2000-cronica-g.htm). 942 Lakó 1981, p. 44. 943 Ibidem, p. 50. 944 Iercoşan 2002, p. 122.. 945 Ibidem, pp. 122-123. 946 Ibidem, p. 123. 947 Bognár-Kutzián 1972, p. 153. 948 Vizdal 1977, p. 145. 949 Kovács-Váczi 2007, p. 398. 950 Ibidem, p. 880, fig. 2a-b. 951 Ibidem, p. 882. 952 Ibidem, fig. 3 a-b, 4 a-b, 5a. 953 Vizdal 1977, p. 145.


265

The anthropological analyses on the skeletons from Basatnaya (75 individuals) reveal the fact that the proto-European and Mediterranean prevailed.

For Romanian territory this aspect is quite penurious, especially in what is regarding the number of discoveries. As a conclusion we can speak about 11 sites which were considered to be part of Tiszapolgár cemeteries; out of these only seven can be considered as certain (Santăul Mic, Hotoan, Căpleni and Beba Veche are uncertain discoveries). In those seven certain sites 10 graves954 were identified, all inhumation graves, four of them belonging to children. Until now, these skeletons were not analysed from an anthropological point of view. Pits

NeŃa Iecoşan proposed a four types typology for this archaeological features, when he published his volume on Tiszapolgár culture in north-western part of Romania: a) pit houses; b) pits for clay exploatation; c) refuse pits; d) pits with special destination (ritual pits). We consider that this author missed a very important category: storage pits. We also think that it is very hard to believe that prehistoric communities used to excavate pits just to throuh out inside refuses. Apart from the ritual pits, all the other categories became, after being used in their first purpose, refuse pits. So in the above typology we can replace refuse pits with storage pits.

Fortifications. Enclosures

For the Romanian territory we identified three cases which can be integrated in this category. Cehei-Oman între urât955 is the first one but we have some reservs about it because this site was investigated only by survey. Another one is ParŃa-Tell-ul I, where prof. Gheorghe Lazarovici investigated the first attested defensive sistem of Tiszapolgár culture for Romania. Into the fourth cultural layer, a stockade trench (Ş17) was identified in trench S 18 and it was explored on 15-18 m length; it was 30-40 cm wide, and the transversal section was in “U” shape 956. In trench S 11 ditch number 121 was investigated, on a relatively short part; its width is 50-60 cm and from 1,50 m to 1,50 m it presents post holes on it’s bottom957. Another constitutive element is ditch 17b, considered to belong to layer 4b and it is placed into the southern part of the settlement and it is considered to be a stockade ditch958.

The magnetometrical plan from Uivar-Gomilă, made by prof. Helmuth Becker it is a very good and comprehensive one. From the ditches defensive complex visible on it, four of them were considerd to be outside the settlement. The fourth ditch (looking from inner part to exterior) cut by trench VII is considerd to belong to Early Copper Age959. The authors consider that the Tiszapolgár settlement was moved easily to the south in comparasion to Vinča settlement960.

Material culture The main material culture category is pottery, for which we establish 262 vessels forms (arranged in 15

main types) and eight lids forms. The basis for our work was the typology created by Idá Bognár-Kutzián in her papers from 1963 and 1972; from the morphological point of view we can notice as characteristic forms the hollow pedestal vessels.

The pottery ornamentation is characterized by almost absolute lack of painting technique (painted sherds with red and black were discovered at Dăbîca, Berea, Carei-Cozard and Arad-Uzina de apă). The main categories of trimmings are the bulges, the awl-head type of handles horizontally drilled or partially perforated, the circular stitches arranged in several patterns, notches, barbotine not so often, scratches, alveoli.

There are other types of clay objects, like clay spindle-heads, loom-weights, clay spoon (Carei-StaŃia de epurare) and zoomorphic representations (Călata, Gilău, Dăbîca, Carei-Cozard).

Other object categories are the polished stone drilled weapons and tools like hammer-axes, maces, and battle axes and not-perforated like trapezoid axes, chisels, adzes. There are also chipped stone tools, made in great majority by flint. Characteristic are marble beads which often appear as funerary inventory (in Romania

954 We did not took in consideration the so-called grave from Beba Veche, because of the lack of information about it. 955 Pop et alii 2006, p. 23. 956 Lazarovici-Lazarovici 2008, p. 266. 957 Ibidem, pp. 266-267. 958 Ibidem, p. 266. 959 Schier-Draşovean 2004, p. 166. 960 Ibidem, p. 160.


266

there is just a singular case and it is not sure that this possible grave belonged to Tiszapolgár culture, because this beads were the only type of objects found at Hotoan).

Other objects were made of bones and horns, like antlers hammer-axes (which appear as funerary inventory), awls, needles and handles. There were also wild-pig tusk adornments discovered.

The metal objects are manufactured especially from copper and here we can speak about jewelleries (rings, beads and bracelets) which were usually identified as funerary inventory. For Romanian territory there were 84 copper axes discovered connected in Romanian archeological literature to Tiszapolgár culture; out of them, only 54 belong to the same chronological level as the above mentioned culture and from the spatial point of view they were discovered in the western half of the actual territory of Romanian. These facts could be a good argument for an intense metallurgical activity.

The main types of this massive copper objects are: hammer-axes by Pločnik, Cotiglet, Vidra, Čoka, Székely and Nádudvar, Codor and Crestur types and flat axes by GumelniŃa, Coteana and SălcuŃa types.

Unfortunately, all this copper axes were fortunate discoveries and that is why their cultural assignation is impossible to be done.

Another metal used for manufacturing adornments is gold, identified in Tiszapolgár culture only in Lucska group (south-eastern part of Slovakia). Economy Plants cultivation Real data about this aspect were obtained at Čičarovce (feature no. 36) from a feature belonging to Proto-Tiszapolgár horizon and from Uivar-Gomilă. So, in both cases it was attested the presence of some grain species by Triticum monococcum or Einkorn, Emmer (Triticum dicoccum) types and also flax seeds961. The presence of Emmer grain type is a good argument to sustain that right before Tiszapolgár culture human communities cultivated grains deliberately.

Stock breeding and hunting Data about this aspect are quite few. The results from Cauce cave, level IV (Tiszapolgár layer) illustrate

that from 1058 remains, 70,6% belong to domestic species (sheep 37%, pig 22,3%, cattle 11% and fragments from a dog skeleton). The wild species were represented by deer with 13,4%, wild pig 6,4%, rabbit 2,5%. Six fragments belong to an ox962.

The other data were provided by the discoveries from ParŃa, Uivar and Carei-Cozard963. These data show us that the percentage of wild species is quite high (in contradiction to the data from Cauce, but this site is a cave so it is a special one used as a shelter during spring and summer, probably in the autumn and for sure not in winter time964). So, we can discuss about a specialisation in hunting. This, together with a better stock breeding, could indicate a dynamic population.

Absolute chronology

For the Romanian territory there isn’t any C14 data for Tiszapolgár culture for the moment965. At this point there are seven data for the so-called Proto-Tiszapolgár horizon, five from Herpály, one

from Deszk-Vénó and one from Čičarovce. The datum from Deszk is in good correlation to the data from Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dőlı, the last mentioned site being framed in phase B of Tiszapolgár culture966, and also to some data from Vésztı-Bikeri (Beta-162071, Beta-162070, and Beta-162068). The datum from Deszk is practically representative for the final part of the first phase (the formative one) of Tiszapolgár culture. The correlation that we made using the mutatis mutandi principle between the TL data from Gorzsa level A and the data from the same type obtained for grave no. 12 from Basatanya, could offer, for this level, a chronological frame between 4710-4250 cal BC. A notice about absolute dating for Gorzsa site indicated as the final datum

961 Kaminská 2007, p. 258. 962 Ibidem, pp. 112-113. 963 Iercoşan 2002, anexum no. 6. 964 Luca et alii. 2005, p. 111. 965 Iercoşan 2002, pp. 181-182. 966 Kovács-Váczi 2007, p. 403.


267

5580±100 BP967. If we correlate this datum with data Beta-162068 and Beta-162066 from Vésztı-Bikeri, we can obtain a chronological frame for Gorsza level A between 4500-4360 BC968. For Tiszapolgár culture there are eight C14 data, comprise between 4410-3760 (1σ) cal B.C.969 (six of these were provided by Basatanya cemetery, the other two are from Bélmegyer-Mondoki domb - 5300±70 BP and Méhkerék - 5385±65 BP). Another five data were provided by Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dőlı cemetery and date three graves: m. 30/34 (two data, one anthropological: 4330-4070 cal B.C. – VERA 3785 and one zoological: 4330-4070 cal B.C. – VERA 3788), m. 57/61 (two data, one anthropological: 4345-4260 cal B.C. – VERA 3786 and one zoological: 4320-4070 cal B.C.) and m. 71/75 (one datum, 4335-4255 B.C.) 970. The chronological frame offered by these data is 4350-4170 cal B.C. 971 As a result of Körös project, leaded by W. Parkinson, another seven data are available. According to the authors the time span of development for Vésztı-Bikeri site is 4600-4200 (2σ) cal B.C. 972

967 Horváth 1987, p. 46. 968 Of course our logical exercise could be criticized, but we use this method because of the lack of data for level A. 969 Hertelendi et alii. 1995, p. 242, table 1. 970 Kovács-Váczi 2007, p. 408, table 1. 971 Ibidem, p. 403. 972 Parkinson et alii. 2004, p. 105.

269

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE AAASH Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapest. AB(SN) Analele Banatului Serie Nouă I 1981-, Muzeul Banatului Timişoara. ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca. ActaMP Acta Musei Porolissensis, Zalău. AICSU Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane, Sibiu. AISC Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj-Napoca. Anatolica Anatolica, Istanbul. Angustia Angustia, Sfântu Gheorghe. Antaeus Antaeus. Communicationes ex Instituto Archeologico Academiae Scientiarum

Hungaricae, Budapest. Antiquity Antiquity, Gloucester. Apulum Acta Musei Apulensis, Alba Iulia. ArchErt Archaeologiai Értesitö, Budapest. ArchIug Archaeologia Jugoslavica, Beograd. ArchKorresp Archäologisches Korrespondenzblatt. Urgeschichte. Römerzeit. Frühmittelalter, Mainz. AtlasNE Atlas du Néolithique européen, Vol. 1, LÉurope orientale, (ed. J. Kozlowski, P.-L. Van

Berg), Etudes et Recherches Archéologiques de lÚniversité de Liège n. 45, Liège 1993. Banatica Banatica, Muzeul Banatului Montan, ReşiŃa. BAR British Archaeological Reports, Oxford. BBAMÉ Á Béri Bálogh Adam Muzeum Évkınyvé, Székszárd. BCŞS Buletinul cercurilor ştiinŃifice studenŃeşti, Universitatea “1 Decembrie” Alba Iulia. BHAB Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica. BHAUT Bibliotheca Historica et Archeologica Universitatis Timisiensis, Timişoara. BMA Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia. BMN Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj-Napoca. BS Bibliotheca Septemcastrensis, Sibiu. BT Bibliotheca Thracologica, Bucureşti. CCA Cronica cercetărilor arheologice, Comisia NaŃională de Arheologie, Bucureşti. ComArchHung Communicationes Archaeologicae Hungariae, Budapest. Corviniana Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Hunedoara. Crisia Crisia. Muzeul łării Crişurilor. Oradea. DaciaNS Dacia. Nouvelle Serie. Revue dárchéologie et d´histoire ancienne, I. 1957 şi urm. Das Altertum Das Altertum, Berlin. Dolgozatok Dolgozatok a Szegedi Josef Tudomanyegyetem Archaeologiai Interzetbol (I, 1925 -

XIX, 1943). EJA European Journal of Archeology, Oxford. Geologia Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Geologia, Cluj-Napoca. Germania Germania. Anzeigen der Römisch-Germanischen Kommision des Deutschen

Archäologischen Instituts, Frankfurt am. Main. Godišnjak Godišnjak. Centar za balknoska ispitivanja, Beograd. JAMÉ Jósa Andreas Múzeum Évkönyve, Nyiregháza. JAR Journal of Field Archeology, Boston. Közlemények Közlemények, Cluj-Napoca. LNMDR The Late Neolithic of Middle Danube Region, Timişoara. Marisia Marisia. Studii şi Materiale, Muzeul JudeŃean Mureş. MCA Materiale şi cercetări arheologice, Bucureşti. MFME Mora Ferencz Museum Évkonyve, Szeged. PA Patrimonium Apulense, Alba Iulia. PamArch Památky Archeologické, Praha.


270

PB Patrimonium Banaticum, Timişoara. PBF Prähistorische Bronzefunde, München. PPS Proceedings of Prehistoric Society, Cambridge. Praehistorica Acta Instituti Praehistorici Universitatis Carolinae Pragensis, Praha. PZ Prahistorische Zeitschrift, Berlin. RAD RAD, Travaux des musées de Vojvodina, Novi Sad. Radiocarbon Radiocarbon, Tucson (Arizona), USA. RevMuz Revista Muzeelor, Bucureşti. Sargetia Sargetia. Acta Musei Devensis, Deva. SCIV(A) Studii şi Comunicări de Istorie Veche şi Arheologie, Bucureşti. SIT Studii de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. SlovArch Slovenska Archeológia, Bratislava. SMMÉ Szolnok Megyei Múzeumi Évkönyv, Szolnok. Starinar Starinar. Organ srpskog arheoloskog družtva, Beograd. StComB Studii şi Comunicări Muzeul Brukenthal, Sibiu. StComCaransebeş Studii şi Comunicări. Etnografie. Istorie, Caransebeş StComSatuMare Studii şi comunicări Satu-Mare, Satu-Mare. SympThrac Symposia Thracologica, Institutul de Tracologie, Bucureşti. ŠtZ Študijné Zvesti. Archeologického ústavu Slovenskej Akadémie vied¸ Nitra. Tibiscum Tibiscum (Studii şi Comunicări. Etnografie. Istorie), Caransebeş Tibiscus Tibiscus. Muzeul Banatului Timişoara. Z.Geomorph.N.F. Zeitschrift fuer Geomorphologie, Berlin-Stuttgart. Ziridava Ziridava, Arad. RepAlba Repertoriul arheologic al judeŃului Alba, 1996. RepArad Repertoriul Arheologic al judeŃului Arad, 1999. RepCluj Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj, 1992.

271

LISTA BIBLIOGRAFICĂ

Andel

1958 Andel, Karol, Pohrebisko z doby medenej v Tibave na východnom Slovensku, în SlovArch VI-1, 1958, pp. 39-49.

AndriŃoiu 1985 AndriŃoiu, Ioan, Preliminariile epocii bronzului în sud-vestul Transilvaniei, în Apulum XXII, 1985, pp. 9-15.

AndriŃoiu 1992 CivilizaŃia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului, în BT II, Bucureşti, 1992.

Bader 1973 Bader, Tiberiu, Unele topoare de aramă descoperite în nord-vestul României, în Apulum XI, 1973, pp. 703-709.

Bader 1978 Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Cultura pretracică şi tracică, Bucureşti, 1978.

Bader 1981- 198 2

Săpăturile arheologice din judeŃul Satu Mare (Partea I-a), în StCom Satu Mare V-VI, 1981-1982, p. 149.

Bánffy 1994 Bánffy, Eszter, Transdanubia and Eastern Hungary in the Early Copper Age, în JAMÉ XXXVI, 1994, pp. 291-296.

Banner

1932 Banner, János, Die neolitische Ansiedelungen von Hódmezıvásárhely-Kopáncs und Kotacpart und die III. Periode der Theiss-Kultur, în Dolgozatok VIII/1-2, 1932, pp. 32-48.

Bantaş 1973 Bantaş, Andrei, DicŃionar de buzunar englez-român, român-englez, ediŃia a 2-a, Bucureşti, 1973.

Bartók 2005 Bartók, Botond, Délkelet-Erdély Késı Eneolitikuma, Sf. Gheorghe, 2005. BăcueŃ

1996 BăcueŃ, Dan, Noi date cu privire la aşezarea aparŃinând perioadei de tranziŃie la epoca bronzului de la Dud, în Ziridava XIX-XX, 1996, pp. 7-13.

BăcueŃ Crişan

2000 BăcueŃ Crişan, Sanda, Noi descoperiri preistorice în judeŃul Sălaj, în ActaMP XXIII/1, 2000, pp.9-28.

BăcueŃ Crişan 2008 Neoliticul şi eneoliticul timpuriu în Depresiunea Şimleului, Sibiu, 2008. BăcueŃ Crişan–BăcueŃ Crişan

2003 BăcueŃ Crişan, Sanda; BăcueŃ Crişan, Dan, Cercetări arheologice pe teritoriul oraşului Zalău, Zalău, 2003.

Bărbat 2005 Bărbat, Alexandru, Materiale preistorice descoperite pe teritoriul localităŃii Lunca Târnavei (jud. Alba) (I), în BCŞS 11, 2005, pp. 13-30.

Bejinariu

1995 Bejinariu, Ioan, Materiale arheologice preistorice din colecŃia Liceului „Simion BărnuŃiu” din Şimleu Silvaniei, în ActaMP XIX, 1995, pp. 11-36.

Bejinariu-Lakó

1996 Bejinariu, Ioan; Lakó, Eva, Despre sondajul arheologic de la Cehei, punctul „Misig” (1987), în ActaMP XX, 1996, pp. 11-33.

Bejinariu-Sana 2000 Bejinariu, Ioan; Sana, Dan, Giurtelecu Şimleului, com. Măierişte, jud. Sălaj, în CCA, campania 1999, nr. cat. 59.

Benkö et alii. 1989 Benkö, Lázár; Horváth, Ferenc; Horvatinčic, Nada; Obelić, Bogomil, Radiocarbon and thermoluminiscence dating of prehistoric sites in Hungary and Yugoslavia, în Radiocarbon 31, 3, 1999, pp. 992-1002.

Berciu

1961 Berciu, Dumitru, ContribuŃii la problemele neoliticului în România în lumina noilor cercetări, Bucureşti, 1961.

Beşliu-Lazarovici 1990 Beşliu, Călin; Lazarovici, Gheorghe, Über die vorgeschichtiche Kupfer-Analysen aus Transylvanien, în Ancient mining and metallurgy in South-East Europe,International Symposium, Donji Milanovac, 20-25 mai, pp. 111-141.

Beşliu-Lazarovici-Olariu

1992 Beşliu, Călin; Lazarovici, Gheorghe; Olariu, Agatha, O piesă de cupru din Sălaj şi câteva probleme toretice privind analizele de cupru preistoric în Muzeul din Cluj, în ActaMP XVI, 1992, pp. 97-128.

Bochiş

2004 Bochiş, Bogdan, ContribuŃii la repertoriul aşezărilor Tiszapolgár din Banatul românesc, în PB III, 2004, p. 51-62.

Bognár-Kutzián

1963 Bognár-Kutzián, Ida, The Copper Age cemetery of Tiszapolgár-Basatanya, Budapesta, 1963.


272

Bognár-Kutzián

1972 The early Copper Age Tiszapolgár culture in the Carpathian basin, Budapesta, 1972.

Bognár-Kutzián

1976 On the Origins of Early Copper-Processing in Europe, în To illustrate the monuments. Essays on archeology presented to Stuart Piggott, Londra, 1976, pp. 69-76.

Boyadziev 1995 Boyadziev, Yavor, Chronology of Prehistoric Cultures in Bulgaria, în Bailey-Panayotov (Hrsg.), Prehistoric Bulgaria, Monographs in Old World Archaelogy, 22, Madison Wisconsin, 1995, pp. 149-191.

Brukner 1969 Brukner, Bogdan, Zur Frage der territorialen Beziehungen der Vinča und Lengyel Gruppe, în StŽ 17, 1969, pp. 61-71.

Brukner

1974 Rani i Srednji Eneolit, în Praistorija Vojvodine, Monumente archaeological I, Novi Sad, 1974, pp. 113-152.

Brukner 1980-1981

Zum Problem der Auflösung der frühäneolithischen Kullturen in Südostpannonien, în ArchIug 20-21, 1980-1981, pp. 16-26.

Budd-Ottaway 1990 Budd, Paul; Ottaway, Barbara, Eneolithic arsenical copper: chance or choice?, în Ancient mining and metallurgy in South-East Europe, International Symposium, Donji Milanovac, 20-25 mai, pp. 95-102.

Canarache-Breban 1974 Canarache, Ana; Breban, Vasile, Mic dicŃionar al limbii române, Bucureşti, 1974.

Cârciumaru 1996 Cârciumaru, Marin, Paleoetnobotanica, Iaşi, 1996. Chapman et alii 2006 Chapman, John; Higham, Tom; Slavchev, Vladimir; Gaydarska, Bisserrka;

Honch, Noah, The social context of the emergence, development and abandonment of the Varna cemetery, Bulgaria, în EJA 9. 2-3, pp. 159-183.

Ciarnău-Lazarovici 1985 Ciarnău, Ion; Lazarovici, Gheorghe, Descoperiri neolitice pe Valea Ierului, în Crisia XV, 1985, pp. 15-25.

Ciugudean 1978 Ciugudean, Horia, Noi descoperiri arheologice pe teritoriul judeŃului Alba (I), Apulum XVI, 1978, pp. 39-53.

Ciugudean 1996 Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei, în BT XIII, Bucureşti, 1996.

Ciugudean 2000 Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: cultura CoŃofeni, în BHAB XXVI, Timişoara, 2000.

Ciută-Gligor-Kadar 2000 Ciută, Marius; Gligor, Adrian; Kadar, Manuella, ConsideraŃii pe marginea unei piese de aramă eneolitice, descoperite la Şeuşa-Gorgan (com. Ciugud, jud. Alba), în Corviniana VI, 2000, pp. 69-74.

Ciută-Gligor 2001 Ciută, Marius; Gligor, Adrian, Seuşa, com. Ciugud, jud. Alba, punct Gorgan, în CCA, Suceava, 2001, pp. 242-243.

Ciută-Gligor 2006 Neue Funde aus Şeuşa-„Gorgan” (Gemeinde Ciugud, Kreis Alba) in Sieberburgen, în Das Altertum 51, 4, 2006, pp. 251-279.

Comşa 1978 Comşa, Eugen, Probleme privind cercetarea neo-eneoliticului de pe teritoriul României, în SCIVA 29, 1978, 1, pp. 7-21.

Comşa 1987 Neoliticul pe teritoriul României. ConsideraŃii, Bucureşti, 1987. Comşa-Kacsó

1973 Comşa, Eugen; Carol, Kacsó, Rezultatele sondajelor din complexul neolitic de la OarŃa de Sus, jud. Maramureş (1910), în MCA X, 1973, pp. 47-51.

Černych

1978 Černych, E. N., Aibunar – a Balkan copper mine of the fourth millenium BC (Investigations of the year 1971, 1972 and 1974), în PPS 44, 1978, pp. 203-218.

Dănilă 1970 Dănilă, Ştefan, Aşezări vechi descoperite în jud. BistriŃa-Năsăud, în MCA IX, 1970, pp. 431-444.

Derevenski 1997 Derevenski, Joanna Sofaer, Age and gender at the site of Tiszapolgár-Basatanya, Hungary, în Antiquity 71, 1997, pp. 875-889.

Dergacev 1998 Dergacev, Valentin, Carbuna deposit, Chişinău, 1998. Diaconescu 2008 Diaconescu, Dragoş, Repertoriul aşezărilor şi scurte consideraŃii privind

habitatul culturii Tiszapolgár din România, în Volum omagial Pofesor


273

Nicolae Ursulescu, in press. Dodd OpriŃescu 1978 Dodd-OpriŃescu, Ann, Les éléments steppiques dans l’Eneolithique de

Transylvanie, în DaciaNS XXII, 1978, pp. 87-97. Dodd OpriŃescu 1980 ConsideraŃii asupra ceramicii Cucuteni C, în SCIVA 31, 4, 1980, pp. 547-

558. Dimitrijević

1969 Dimitrijević, Stojan, Das Neolithikum Syrmien, Slawonien und Nordwestkroatien. Einführung in den Stand der Forschung, în ArchIug X, 1969, pp. 39-76.

Draşovean 2002 Draşovean, Florin, Locuirile neolitice de la Hunedoara-Cimitirul Reformat şi Grădina Castelului şi o luare de poziŃie faŃă de câteva opinii privind realităŃile neo-eneoliticului din sud-vestul Transilvaniei, în Apulum XXXIX, 2002, pp. 57-93.

Draşovean

2004 Transylvania and the Banat in the Late Neolithic. The origins of the Petreşti culture, în Antaeus 27, 2004, pp. 27-36.

Draşovean 2005 Zona Thessalo-macedoneană şi Dunărea mijlocie la sfârşitul mileniului al VI-lea şi la începutul mileniului al V-lea a. Chr., în Apulum XLII, 2005, pp. 11-26.

Draşovean-Munteanu-łeicu

1996 Draşovean, Florin; Munteanu, Marius; łeicu, Dumitru, Hodoni, locuirile neolitice şi necropola medievală timpurie, ReşiŃa, 1996.

Draşovean-Popovici

2008 Draşovean, Florin; Popovici, Dragomir Nicolae, Neolithic art in Romania, 2008.

Driehaus

1952-1955

Driehaus, Jürgen, Zur Datierung und Herkunft donauländischerAxttypen der frühen Kupferzeit, în Archaeologia Geographica 2 (3-4), 1952-1955, pp. 1-8.

Dudaş

1970 Dudaş, Florin, Repertoriul arheologic al łării Zarandului în lumina ultimelor descoperiri, în RevMuz 4, 1970, pp. 355-358.

Dumitraşcu

1969 Dumitraşcu, Sever, Săpăturile arheologice de la Unimăt, în StCom Satu Mare I, 1969, pp. 42-43.

Dumitraşcu 1975 Aşezarea neolitică de la Sîntana-Holumb (jud. Arad), în Banatica III, 1975, pp. 23-31.

Dumitraşcu 1979 Note privind colecŃia arheologică a liceului “Emanuil Gojdu” din Oradea. ContribuŃia profesorului T. L. Roşu la cunoaşterea şi salvarea patrimoniului arheologic orădean, în Crisia IX, 1979, pp. 807-822.

Dumitraşcu 1980 Note privind descoperirle arheologice din MunŃii Apuseni, în Crisia X, 1980, pp. 15-54.

Dumitraşcu 1985 Descoperirile arheologice din valea Crişului Negru şi semnificaŃia lor istorică, în Crisia XV, 1985, pp. 53-60.

Dumitraşcu 1994 Biharia, (I). Săpături arheologice (1973-1980, 1994, pp. 34-60. Dumitraşcu-Luca 1995 Dumitraşcu, Sever; Luca, Sabin Adrian, ContribuŃii la cunoaşterea neoliticului din

nord-vestul României (II). Aşezarea de la Unimăt-Dâlboci, în AB(SN) IV, 1995, pp. 45-54.

Dumitrescu 1974 Dumitrescu,Vladimir, Cronologia absolută a eneoliticului românesc în lumina datelor C14, în Apulum XII, 1974, pp. 23-39.

Dumitrescu 1976 Probleme privind sincronismele unor culturi eneolitice, în SCIVA 27, 1976, 3, pp. 355-362.

Ecsedy 1971 Ecsedy, István, A new item relating the connections with the East in the Hungarian Copper Age (A Marosdécse – type grave in Csongrad, în MFME 1971, 2, pp. 9-17.

Ecsedy 1979 The People of the Pit-Grave Kurgans în East Hungary, Budapesta, 1979. Ferenczi 1973 Ferenczi, Ştefan, ContribuŃii la problema limes-ului de vest al Daciei (partea a

II-a/2). Raport asupra unor cercetări pe teren efectuate între anii 1947-1957 şi în 1966, ActaMN X, 1973, pp. 545-568.

Ferenczi 1974 ContribuŃii la problema limes-ului de vest al Daciei (partea a II-a/3). Raport asupra unor cercetări de teren efectuate între anii 1947-1957 şi în 1966,


274

ActaMN XI, 1974, pp. 23-40. Ferenczi-Ferenczi 1975 Ferenczi, G.; Ferenczi, I., Săpături arheologice la Mugeni. Studiu preliminar

(I), în ActaMN XII, 1975, pp. 45-68. Feurdean-Astaloş 2005 Feurdean, Angelica; Astaloş, Ciprian, The impact of human activities in the

Gutâiului Mountains, Romania, în Geologia 50, 1-2, pp. 63-72. FrenŃiu-Lazarovici 1987-

1988 FrenŃiu, Militon; Lazarovici, Gheorghe, metode de clasificare automată în arheologie, în ActaMN XXIV-XXV, 1987-1988, pp. 909-918.

Frierman 1969 Frierman, J., The Balkan graphite ware, în PPS 35, pp. 42-44. Garašanin- Garašanin

1957 Garašanin, Milutin; Garašanin, Draga, L′habitat prehistorique de Crna Bara, în RAD 6, 1957, pp. 199-218.

Gavrilescu-Vulpe 1971 Gavrilescu, Florin; Vulpe, Alexandru, Topoare de aramă în muzeul din Dej, în SCIV 22, 4, 1971, pp. 651-654.

Gazdapusztai

1969 Gazdapusztai, Gyula, Probleme in der Südalföld-Gruppe der Spätneolithischen Buckelkeramik, în StŽ 17, 1969, pp. 125-137.

Ghianopoulos 1966 Ghianopoulos, Elena, Un mormânt neolitic la Curcani, în RevMuz, III, 5, p. 477.

Gimbutas 1989 Gimbutas, Marija, CivilizaŃie şi cultură, Editura Meridiane, Bucureşti, 1989. Glumac 1991 Glumac, Peter Dušan, The advent of metallurgy in prehistoric South-east

Europe, Ph. D thesis, University of California, Berkeley, 1991. Gogâltan 1999 Gogâltan, Florin, Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banatul românesc şi pe

cursul inferior al Mureşului, în BHAB XXIII, Timişoara, 1999. Goos 1876 Goos, Carl, Chronik der archäelogischen Funde Siebenbürgens, în Archiv

des Vereins für siebenbürgischen Landeskunde NF, 13, 1876, pp. 203-338. Govedarica 2004 Govedarica, Blagoje, Zepterträger – Herrscher der Steppen. Die frühen

Ockergräber des älteren Äneolithikums im karpatenbalkanischen Gebiet und im Südost- und Osteuropas, (ed. Harald Hauptmann), Mainz am Rhein, 2004.

Gumă-Gumă 1977 Gumă, Marian; Gumă, Nicoleta, Săpături de salvare la Valea Timişului (judeŃul Caraş-Severin), în Banatica IV, 1977, pp. 45-67.

Gyucha et alii 2006 Gyucha, Attila ; Bácsmegy, Gábor ; Fogas, Ottó ; Parkinson, William, House construction and settlement patterns on an Early Copper Age site in Great Hungarian Plane, în ComArchHung, 2006, pp. 5-28.

Gumă-Petrovszky 1978 Gumă, Marian; Petrovszky, Richard, Noi descoperiri eneolitice timpurii în zona Caransebeşului, în Tibiscus V, 1979, pp. 97-114.

Hansen 2007 Hansen, Svend, Bilder vom Menschen der Steinzeit. Untersuchungen zur anthropomorphen Plastik der Jungsteinzeit und Kupferzeit in Südosteuropa, Teil I, II, Mainz, 2007.

Hauptmann-Weisgerber

1996 Hauptmann, Andreas; Weisgerber, Gerd, The early production of metal in Near East ̧ în The colloquia of the XIII International Congress of Prehistoric and Protohistoric sciences, Forli, 1996, pp. 95-101.

Hertelendi-Horváth 1992 Hertelendi, Ede; Horváth, Ferenc, Radiocarbon chronology of Late Neolithic settlements in the Tisza-Maros region, Hungary, în Radiocarbon 34, 3, 1992, pp. 859-866.

Hertelendi et alii. 1995

Hertelendi, Ede; Kalicz, Nándor; Raczky, Pál; Horváth, Ferenc; Veres, Mihály; Svingor, Éva; Futó, István; Bartosiewicz, László, Re-evaluation of the Neolithic in eastern Hungary based on calibrated radiocarbon dates, în Radiocarbon 37, 2, 1995, pp. 239-244.

Horedt 1968 Horedt, Kurt, Die Kupferzeit in Transsilvanien, în Apulum II, 1968, pp. 103-116.

Horváth

1982 Horvàth, Ferencz, A Gorszai halom késöneolit rétege, în ArchErt 109, 1982, pp. 201-222.

Horváth

1986 Aspect of Late Neolithic changes in the Tisza-Maros Region, în BBAMÉ XIII, 1986, pp. 89-102.

Horvàth 1987 Hódmezıvásárhely-Gorsza. A settlement of the Tisza culture, în The Late


275

Neolithic of the Tisza region, Budapest-Szolnok, 1987, 31-46. Horváth 2005 Gorzsa. Elözetes eredmények az újkıkori tell 1978 es 1996 közötti

feltárásából, în Hétköznapok Vénuszai. Hódmezıvásárhely, 2005, pp. 51-83. Horváth-Virág 2003 Horváth, László András; Virág, Zsuszanna, History of the Copper Age, în

Hungarian Archeology at the turn of the Millennium, Budapesta 2003, pp. 125-127.

Iercoşan 1986-1987

Iercoşan, NeŃa, Noi descoperiri arheologice în zona Carei, în StCom Satu Mare VII-VIII, 1986-1987, pp. 139-158.

Iercoşan 1992-1993a

Săpături arheologice în aşezarea neolitică de la Căpleni (jud. Satu Mare), în StCom Satu Mare IX-X, 1992-1993, pp. 9-22.

Iercoşan 1992-1993b

Săpăturile arheologice din judeŃul Satu Mare (1971-1990), în StCom Satu Mare IX-X, 1992-1993, 77-90.

Iercoşan 1997 Descoperiri arheologice în aşezarea neolitică târzie de la Carei “Cozard”. Groapa nr. 2, în StCom Satu Mare, pp. 23-58.

Iercoşan

2002 Cultura Tiszapolgár în vestul României, Editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2002.

Iercoşan-Lazin

1996 Iercoşan, NeŃa; Lazin, Gheorghe, Topoare eneolitice descoperite în judeŃul Satu Mare, în StCom Satu Mare XIII, 1996, pp. 15-25.

Ignat

1973 Ignat-Sava, Doina, Repertoriul descoperirilor neolitice din Bihor, în Crisia III, 1973, pp. 7-17.

Ignat

1975 ColecŃia veche neolitică a Muzeului łării Crişurilor (I), în Crisia V, 1975, pp. 9-14.

Ignat 1976 ColecŃia veche neolitică a Muzeului łării Crişurilor (II), în Crisia VI, 1976, pp. 11-12.

Ignat

1977 Probleme ale neoliticului din nord-vestul României, în ActaMN XIV, 1977, pp. 13-21.

Ignat 1981 Descoperiri arheologice aparŃinând epocii neolitice pe teritoriul oraşului Oradea, în Crisia XI, 1981, pp. 41-58.

Ignat 1982 O nouă aşezare eneolitică la Suplacu de Barcău, în Crisia XII, 1982, pp. 19-28.

Ignat 1998 Grupul cultural neolitic Suplacul de Barcău, Timişoara, 1998. Jacanović-Šljivar 1998 Jacanović, Dragan; Šljivar, Duško, Belovod, Vinča culture settlement and

problem of the early copper metallurgy, în LNMDR, 1998, pp. 187-203. Jovanović 1971 Jovanović, Borislav, Metalurgija eneolitskog perioda Jugoslavije, Belgrad,

1971. Jovanović 1990 Continuity of the prehistoric mining in the Central Balkans, în Ancient

mining and metallurgy in South-East Europe, International Symposium, Donji Milanovac, 20-25 mai, pp. 29-35.

Jovanović 1992 Late Vinča settlement Divostin II b. Cultural changes in the Early Eneolithic of the Central Balkans, în Symposium Settlement patterns, Verona-Lazise 1992 (1995), pp. 51-55.

Jovanović 1992-1993

Gradac Phase in the Relative Chronology of Late Vinča Culture, în Starinar XLIII-XLIV, 1992-1993, pp. 1-11.

Jovanović 1993 Vinča and Larisa cultures: Migration or autochtone development, în Anatolica XIX, 1993, pp. 63-74.

Junghans-Sangmeister-Schröder

1968 Junghans, Siegfried; Sangmeister, Edward; Schröder, Manfred, Kupfer und Bronze in der frühen Metallzeit Europas. Studien zu den Anfängen der Metallurgie, 2 / 1,2,3, Berlin.

Kacsó

1969 Kacsó, Carol, Morminte din perioada de tranziŃie spre epoca bronzului de la Ciumeşti, în StCom Satu-Mare I, 1969, pp. 49-56.

Kaczanowska 2006 Kaczanowska, Małgorzata, The Middle phase of the development of the Lengyel Culture in Lesser Poland – The Plesów-Modlnica Group, în Danubian Heritage: lesser Poland at the turn of the stone and copper ages (ed.


276

Malgorzata Kaczanowska), Kraków, 2006, pp. 37-52. Kadereit et alii 2006 Kadereit, Annette; Sponholz, Barbara; Rösch, Manfred; Schier, Wolfram;

Kromer, Bernd; Wagner, Günther, Chronolgy of Holocene environmental changes at the tell site of Uivar, Romania, and its significance for late Neolithic tell evolution in the temperate Balkans, Z. Geomorph. N.F. 142, 19-45, 2006, pp. 19-45.

Kadrow 2006 Kadrow, Sławomir, The Malice Culture, în Danubian Heritage: lesser Poland at the turn of the stone and copper ages (ed. Malgorzata Kaczanowska), Kraków, 2006, pp. 63-76.

Kalicz 1985 Kalicz, Nándor, Kıkori falu Aszódon, Aszód, 1985. Kalicz 1987-

1988 Culture changes in the Carpathian Basin during the Late Neolithic and Copper Age, în ArchErt 114, 1987-1988, 1, pp. 3-15.

Kalicz 1992 The oldest metal finds in Southeastern Europe and the Carpathian Basin from the 6th to 5th millenia BC, în ArchErt 119, 1992, 1-2, pp. 3-14.

Kalicz 1993 Le bassin du Danube moyen, La Pleine Pannonienne, în AtlasNE, 1993, pp. 285-342.

Kalicz 1998 Östliche Beziehungen während der Kupferzeit in Ungarn, în în Das Karpatenbecken und die Osteuropäische Steppe (ed. Bernhard Hänsel, Jan Machnik), München-Rahden, 1998, pp. 163-177.

Kalicz-Raczky

1984 Kalicz, Nándor; Raczkz, Pál, Preliminary report on the 1977-1982 excavations at the Neolithic and Bronze Age tell settlement of Berettyóújfalu-Herpàly, în AAASH XXXVI, 1982, pp. 85-136.

Kalicz-Raczky 1987a The Late Neolithic of the Tisza region.A survey af recent archaeological research, în The Late Neolithic of the Tisza region, Budapest-Szolnok, 1987, pp. 11-30.

Kalicz-Raczky 1987b Berettyóújfalu-Herpàly. A settlement of the Herpàly culture, în The Late Neolithic of the Tisza region, Budapest-Szolnok, 1987, pp. 105-125.

Kalicz et alii 2007 Kalicz, Nándor; Kreiter, Eszter; Tokai, Zita Mária, Die Rolle der Sopot-Kultur in der Entstehung der Lengyel-Kultur auf grund der neuen Ausgrabungen in Südwestungarn, în The Lengyel, Polgár and related cultures in the Middle/Late Neolithic in Central Europe (ed. Janusz Kozłowski, Pál Raczky), Krakow, 2007, pp. 29-47.

Kalmar

1980 Kalmar, Zoia, Descoperiri eneolitice la Gilău, în ActaMN XVII, 1980, pp. 393-416.

Kalmar

1981 Descoperiri eneolitice la Gilău (II), în ActaMN XVIII, 1981, pp. 305-320.

Kalmar

1982 Descoperiri eneolitice la Gilău (III), în ActaMN XIX, 1982, pp. 247-252.

Kalmar

1984 O aşezare Tiszapolgár la Dragu (ContribŃii la geneza culturii Tiszapolgár în judeŃul Sălaj şi în zonele învecinate), în ActaMP VIII, 1984, pp. 105-109.

Kalmar

1984a Materiale neo-eneolitice intrate în colecŃia Muzeului de Istorie al Transilvaniei (I), în ActaMN XXI, 1984, pp. 391-403.

Kalmar-Maxim 1992 Kalmar-Maxim, Zoia, Clasificarea metrică a topoarelor de cupru din Sălaj şi problematica lor în regiunea carpato-dunăreană, în ActaMP XVI, 1992, pp. 79-96.

Kalmar-Tatu

1984-1985

Kalmar, Zoia; Tatu, Hristache, Materiale neo-eneolitice descoperite în łara HaŃegului, în Sargetia XVIII-XIX, 1984-1985, pp. 91-100.

Kamieńska-Kozlowski

1970 Kamieńska, Jadwiga; Kozlowski, Janusz, The Lengyel and Tisza cultures, în Neolithic in Poland, 1970, pp. 76-144.

Kaminská 2007 Kaminská, L′ubomíra, Praveké osídlenie pieskvovej duny Vel′ká Mol′va Čičarovciach, în SlovArch LV, 2, 2007, pp. 203-260.

Kipfer 2000 Kipfer, Barbara Ann, Encyclopedic Dictionary of Archaeology, New York, 2000. Kovács 1933 Kovács, István, Cimitirul eneolitic dela Decia Mureşului, în AISC I, 1933,


277

pp. 3-15. Kovács 1944 A Marosdécsei rézkori temetı, în Közlemények IV, 1-2, 1944, pp. 3-21. Kovács-Váczi 2007 Kovács, Katalin; Váczi, Gábor, The cemetery of the Early Copper Age

Tiszapolgár culture at Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dőlı, în The Lengyel, Polgár and related cultures in the Middle/Late Neolithic in Central Europe (ed. Janusz Kozłowski, Pál Raczky), Krakow, 2007, pp. 397-409.

Kozlowski 2006 Kozlowski, Janusz, The WyciąŜe-Zlotniki Group and direct Late- Polgár influences, în Danubian Heritage: lesser Poland at the turn of the stone and copper ages (ed. Malgorzata Kaczanowska), Kraków, 2006, pp. 53-62.

Krajnović-Janković 1990 Krajnović, Darko; Janković, Slobodan, Copper mineralization as potential raw material source of ancient copper metallurgy in Serbia, în Ancient mining and metallurgy in South-East Europe, International Symposium, Donji Milanovac, 20-25 mai, pp. 21-27.

Kuna

1981 Kuna, Martin, Zur neolithischen und äneolitischen Kupferverarbeitung im Gebiet Jugoslawiens, în Godišnjak XIX, 1981, pp. 13-82.

Lakó

1979 Lakó, Eva, Repertoriul topoarelor de aramă din judeŃul Sălaj, în ActaMP III, 1979, pp. 41-49.

Lakó 1980 Raport preliminar privind săpăturile de salvare executate în anii 1978-1979, în ActaMP IV, 1980, pp. 31-35.

Lakó

1981 Repertoriul topografic al epocii pietrei şi a perioadei de tranziŃie spre epoca bronzului în judeŃul Sălaj, în ActaMP V, 1981, pp. 37-82.

Lakó

1986 Date noi privind completarea celor trei repertorii privind epoca comunei primitive din Sălaj, în ActaMP X, 1986, pp. 47-59.

Lazarovici 1971 Lazarovici, Gheorghe, Unele probleme ale neoliticului în Banat, în Banatica I, 1971, pp. 17-69.

Lazarovici 1974 Cu privire la neoliticul din Banat, în Tibiscus III, 1974, pp. 45-64. Lazarovici 1975 Despre eneoliticul timpuriu din Banat, în Tibiscus IV, 1975, pp. 9-32. Lazarovici 1977 Sfârşitul culturii Vinča-Turdaş în Câmpia Transilvaniei, în StCom Caransebeş II,

1977, pp. 211-230. Lazarovici 1979 Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca, 1979.

Lazarovici 1981 Importuri Tiszapolgár în aşezarea sălcuŃană de la Cuptoare-Sfogea. ContribuŃii la legăturile culturale şi cronologice ale culturilor SălcuŃa şi Tiszapolgár, în Banatica VI, 1981, pp. 35-41.

Lazarovici

1983 Principalele probleme ale culturii Tiszapolgár în România, în ActaMN XX, 1983, pp. 3-31.

Lazarovici 1985 Noi descoperiri Bodrogkeresztúr în Banat, în Banatica VIII, 1985, pp. 83-90. Lazarovici 1987 “Şocul” Vinča C în Transilvania. (ContribuŃii la geneza eneoliticului timpuriu),

în ActaMP XI, 1987, pp. 33-55. Lazarovici 1998 Metode şi tehnici moderne de cercetare în arheologie, Cluj-Napoca, 1998. Lazarovici-Lakó 1980 Lazarovici, Gheorghe; Lakó, Eva, Săpăturile de la Zăuan – campania din

1980 şi importanŃa acestor descoperiri pentru neoliticul din nord-vestul României, în ActaMN XVIII, 1981, pp. 13-44.

Lazarovici-Lazarovici

2003 Lazarovici, Gheorghe; Lazarovici, Magda, The neo-eneolithic arhitecture in Banat, Transylvania and Moldavia, în Recent research in the Prehistory of the Balkans, Thessaloniki, 2003, pp. 369-486.

Lazarovici-Lazarovici

2008 Lazarovici, Gheorghe; Lazarovici, Cornelia-Magda, Arhitectura neoliticului şi epocii cuprului din România. II. Epoca cuprului, Iaşi, 2008.

Lazarovici-Maxim 1995 Lazarovici, Gheorghe; Maxim, Zoia, Gura Baciului. Monografie arheologică, în BMN XI, Cluj-Napoca.

Lazarovici-Micle 2001 Lazarovici, Gheorghe; Micle, Dorel, Introducere în arheologia nformatizată, în BHAUT III, 2001.


278

Lazarovici-Munteanu

1982 Lazarovici, Gheorghe; Munteanu, Ioan, Aşezarea eneolitică de la Slatina Timiş, în StCom Caransebeş IV, 1982, pp. 121-135.

Lazarovici et alii. 1983 Lazarovici, Gheorghe; Resch, Friederich; Germann, Carol, Descoperiri arheologice la Timişoara-Freidorf, în Banatica VII, 1983, pp. 33-51.

Lazarovici et alii. 1983-1984

Lazarovici, Gheorghe; Kalmar, Zoia; Ardevan, Radu, Aşezarea neolitică de la Cluj-PiaŃa Ştefan cel Mare, în Marisia XIII-XIV, 1983-1984, pp. 15-22.

Lazarovici et alii. 1985 Lazarovici, Gheorghe; Kalmar, Zoia; Draşovean, Florin; Luca, Sabin Adrian, Complexul neolitic de la ParŃa, în Banatica VIII, 1985, pp. 7-71.

Lazarovici et alii. 1995 Lazarovici, Gheorghe; Pop, Dana; Beşliu, Călin; Olariu, Agatha, Conclusions to the geochemical analyses of some cooper sources and objects, în ActaMN 31/1, pp. 209-230.

Lazarovici et alii. 2001 Lazarovici, Gheorghe; Draşovean, Florin; Maxim, Zoia, ParŃa. Monografie arheologică, vol. I.1., BHAB XIII, Timişoara, 2001.

Lazarovici et alii. 2002 Lazarovici, Gheorghe; Ionescu, Corina; Ghergari, LucreŃia, Artefacte ceramice din neoliticul mijlociu în Transilvania: Cultura CCTLNI din staŃiunea Zau (jud. Mureş), în Angustia 7, 2002, pp. 7-17.

Lichardus–Lichardus Itten

1998 Lichardus, Jan; Lichardus Itten, Marion, Nordpontische Gruppen und ihre westlichen Nachbarn. Ein Beitrag zur Entstehung der Frühen Kupferzeit Alteuropas, în Das Karpatenbecken und die Osteuropäische Steppe (ed. Bernhard Hänsel, Jan Machnik), München-Rahden, 1998, pp. 99-122.

Luca

1985 Luca, Sabin Adrian, ObservaŃii pe baza unui material ceramic inedit de la Bodrogu Nou (Către vale), în Crisia XV, 1985, pp. 279-290.

Luca

1993a Aşezarea neolitică de la Jupa-Sud, Caraş-Severin, în Tibiscum VIII, 1993, pp. 27-33.

Luca 1993b ObservaŃii privind faza clasică a culturii Bodrogkeresztúr în România. Aşezarea de la Pecica-Forgaci, în AB(SN) 2, 1993, pp. 49-84.

Luca 1994 Repertoriul descoperirilor aparŃinând culturii Bodrogkersztúr de pe teritoriul României, în AICSU I, 1994, pp. 183-195.

Luca 1995-1996

RelaŃiile interculturale în eneolitic şi modul de percepere al acestora, în SIT, 2, 1995–1996, pp. 46-49.

Luca

1999 Sfârşitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României – Cultura Bodrogkeresztúr - , BMA XI, Alba Iulia, 1999.

Luca 1999a Aspecte ale neoliticului şi eneoliticului din sudul şi sud-vestul Transilvaniei, în Apulum XXXVI, 1999, pp. 5-33.

Luca 2001a Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (II). Noi cercetări arheologice la Turdaş-Luncă. I. Campaniile anilor 1992-1995, BMA XVII, Bucureşti, 2001.

Luca 2001b Cercetări arheologice la Oradea-Salca…şi câteva probleme legate de cultura Salca-Herpály, în Apulum XXXVIII/1, 2001, pp. 27-83.

Luca

2004 Arheologie şi istorie. Descoperiri din judeŃul Caraş-Severin, în BS VII, Bucureşti, 2004.

Luca 2005 Repertoriul arheologic al judeŃului Hunedoara, în BS 15, Alba-Iulia, 2005. Luca

2006 Descoperiri arheologice din Banatul românesc. Repertoriu., BS 15, Alba-Iulia, 2006.

Luca 2006a A short prehistory of Transylvania, în BS 16, Sibiu, 2006. Luca et alii.

2000 Luca, Sabin Adrian; Ciugudean, Horia; Dragotă, Aurel; Roman, Cristian, Faza timpurie a culturii Vinča în Transilvania. Repere ale orizontului cronologic şi etnocultural, în Angustia 5, 2000, pp. 37-72.

Luca et alii.

2004 Luca, Sabin Adrian; Roman, Cristian; Diaconescu, Dragoş, Cercetări arheologice în Peştera Cauce (I) (sat Cerişor, comuna Lelese, judeŃul Hunedoara), BS IV, Sibiu, 2004.

Luca et alii.

2005 Luca, Sabin Adrian; Roman, Cristian; Diaconescu, Dragoş; Ciugudean, Horia; Georgeta, El Susi; Corneliu, Beldiman, Cercetări arheologice în peştera Cauce (II) (sat Cerişor, comuna Lelese, judeŃul Hunedoara), BS V,


279

Sibiu, 2005. Maddin 1996 Maddin, Robert, Some metallurgical considerations in the reconstruction of

early metallurgy, în The colloquia of the XIII International Congress of Prehistoric and Protohistoric sciences, Forli, 1996, pp. 9-17.

Madddin et alii.

1999 Maddin, Robert; Muhly, James; Stech, Tamara, Early metalworking at Çayönü, în The Beginnings of Metallurgy. Proceedings of the International Conference „The Beginnings of Metallurgy”, Bochum, 1995, pp. 37-44.

Maxim 1999 Maxim, Zoia, Neo-Eneoliticul din Transilvania, Cluj-Napoca, 1999. Maxim et alii. 1994 Maxim, Zoia; Bulbuc, Aurel; Crişan, Viorica, Noi descoperiri arheologice de

suprafaŃă în hotarul comunei Iclod (IV), în ActaMN 31, 1994, pp. 105-122. Mantu 1995 Mantu, Cornelia-Magda, Câteva consideraŃii privind cronologia absolută a neo-

eneoliticului din România, în SCIVA 46, 1995, 3-4, pp. 213-235. Mantu 1998 Cultura Cucuteni. EvoluŃie, cronologie, legături, BMA V, Piatra NeamŃ, 1998. Mareş 2002 Mareş, Ioan, Metalurgia aramei în neo-eneoliticul României, Suceava, 2002. Marta-Ilieş 1994 Marta, Doru; Ilieş, Constantin, Cercetări arheologice la Oradea-Salca, în SIT,

1994, pp. 23-32. Mazăre 2007 Mazăre, Paula, Decea Mureşului cultural group, în A History Lesson-Pottery

manufacturing 8000 years ago, Alba Iulia, 2007, pp. 65-83. Moga-Bochiş 2001 Moga, Marius ; Bochiş, Bogdan, Ceramica Tiszapolgár de la Româneşti-

Peştera cu Apă (com. Curtea, jud. Timiş). Săpături Marius Moga, 1948, în AnB(SN) 9, 2001, pp. 83-94.

Moroz-Pop 1983 Moroz-Pop, Maria, ContribuŃii la repertoriul arheologic al localităŃilor din judeŃul Timiş, din paleolitic până în Evul Mediu, în Banatica VII, 1983, pp. 469-489.

Muhly

1989 Muhly, James, Çayönü Tepesi and the Beginnings of Metallurgy in the Ancient World, în Old World Archaeometallurgy. Proceedings of the International Conference „Old World Archaeometallurgy”, Heidelberg, 1989, pp. 1-11.

Németi 1981-1982

Németi, Ioan, Descoperiri arheologice din hotarul oraşului Carei (jud. Satu Mare), în StCom Satu Mare V-VI, 1981-1982, pp. 167-182.

Németi 1986-1987

Descoperiri din neoliticul târziu în ValeaCrasnei, în StCom Satu Mare VII-VIII, 1986-1987, pp. 15-61.

Németi

1988 Noi descoperiri arheologice din eneoliticul târziu din nord-vestul României, în ActaMP XII, 1988, pp. 121-145.

Németi

1992-1993

Repertoriul arheologic al localităŃii Ghenci (com. Căuaş, jud. Satu Mare), în StCom Satu Mare IX-X, 1992-1993, pp. 57-75.

Novotná

1970 Novotná, Mária, Die Äxte und Beile in der Slovakei, în PBF, IX, 3, München, 1970.

Novotná

1977 Neznáme nálezy medenej industrie zo Slovenska, în Archeologické rozhledy XXIX, 1977, pp. 622-633.

Oprinescu

1981 Oprinescu, Adriana, Răspândirea culturii Tiszapolgár-Româneşti în Banat, în Banatica VI, 1981, pp. 43-49.

Oprinescu 1992 Aspecte ale eneoliticului din judeŃul Caraş-Severin, în SympThrac 9, 1992, pp. 15-19.

OpriŃescu 1978 OpriŃescu, Ann Dodd, Les éléments steppiques dans l’Eneolithique de Transylvanie, în DaciaNS XXII, 1978, pp. 87-97.

Ottaway

1996 Ottaway, Barbara, Technological and social basis for early prehistoric copper procurement and production in Europe, în The colloquia of the XIII International Congress of Prehistoric and Protohistoric sciences, Forli, 1996, pp. 51-56.

Ottaway 2001 Innovation, production and specialization in Early Prehistoric metallurgy, în EJA, 4(1), 2001, pp. 87-111.

Özdoğan- Özdoğan 1999 Özdoğan, Mehmet; Özdoğan, Asli, Archeological evidence on the early


280

metallurgy at Çayönü Tepesi, în în The Beginnings of Metallurgy. Proceedings of the International Conference „The Beginnings of Metallurgy”, Bochum, 1995, pp. 13-22.

Parkinson 1999 Parkinson, William, The Social Organization of Early Copper Age Tribes an the Great Hungarian Plain, Ph.D Dissertation, Michigan, 1999.

Parkinson 2002 Integration, Interaction, and Tribal „Cycling”: The Transition to the Copper Age on the Great Hungarian Plain, în The Archeology of Tribal Societies (ed. William Parkinson), International Monographs in Prehistory, Archeological Series 15, 2002.

Parkinson 2006 The Social Organization of Early Copper Age Tribes an the Great Hungarian Plain, BAR 1573, 2006.

Parkinson et alii 2002-2004

Parkinson, William; Yerkes, Richard; Gyucha, Attila, The Transition from the Neolithic to the Copper Age: Excavations at Vésztı-Bikeri, Hungary, 2000-2002, în JAR 29, 2002-2004, pp. 101-121.

Parzinger

1993 Parzinger, Hermann, Studien zur Chronologie und Kulturgeschichte der Jungstein-, Kupfer- und Frühbronzezeit zwischen Karpaten und Mittlerem Taurus, Mainz am Rhein, 1993.

Patay 1976 Patay, Pál, Das kupferzeitliche Gräberfeld von Magyarhomorog, în DDMÉ (1975) 1976, pp. 173-254.

Patay 1984 Kupferzeitliche Meißel, Beile und Äxte in Ungarn, în PBF, IX 15, München, 1984.

Paul 1969 Paul, Iuliu, Aşezarea neo-eneolitică de la Pianul de Jos (Podei) jud. Alba, în StComB 14, 1969, pp. 33-88.

Paul 1977 Periodizarea internă a culturii Petreşti în lumina evoluŃiei ceramicii pictate, în StComB 20, 1977, pp. 15-26.

Paul 1992 Cultura Petreşti, Editura Museion, Bucureşti, 1992. Pavuk

1981 Pavuk, Juraj, The present state of knowledge of the Lengyel culture in Slovakia, în PamArch LXXII, 1981, pp. 255-299.

Pavuk 1994 Santovka, eine bedeutende Fundstelle der Lengyel-Kultur in der Slowakei, în ArchKorresp 24, 1994, pp. 167-177.

Pavuk 2000 Das EpiLengyel/Lengyel IV als Kulturhistorische Einheit, în SlovArch XLVIII, 1, 2000, pp. 1-26.

Pavuk 2004 Kommentar zu einem Rückblick nach vierzig Jahren auf die Gliederung der Lengyel-Kultur, în SlovArch LII, 1, 2004, pp. 139-160.

Pavuk- Šiška

1981 Pavuk, Juraj; Šiška, Stanislav, The neolithic and eneolithic, în Archeological Research in Slovakia (Xth International Congress of Prehistoric and Protohistoric Sciences, Mexico), Nitra, 1981, pp. 31-59.

Pădureanu

1973 Pădureanu, Eugen, Noi descoperiri neolitice şi din epoca bronzului în judeŃul Arad, în Banatica II, 1973, pp. 395-402.

Pădureanu 1978 O aşezare eneolitică la TauŃ, în Ziridava X, 1978, pp. 33-44.

Pădureanu 1982 Aşezarea eneolitică fortificată de la Pecica-Forgaci, în Crisia XII, 1982, pp. 29-60.

Pădureanu

1985 ContribuŃii la repertoriul arheologic de pe Valea Mureşului inferior şi a Crişului Alb, în Crisia XV, 1985, pp. 27-60.

Pădureanu 1988 Preliminariile epocii bronzului şi epoca bronzului în judeŃul Arad, în SympThrac 6, 1988, pp. 38-39.

Pernicka et alii 1993 Pernicka, Ernst; Begemann, Friedrich; Schmitt-Strecker, Sigrid; Wagner, Günther Adolf, Eneolithic and Early Bronze Age copper artefacts from the Balkans and their relation to Serbian copper ores, în PZ 68, 1993, pp. 1-54.

Pernicka et alii 1997 Pernicka, Ernst; Begemann, Friedrich; Schmitt-Strecker, Sigrid; Todorova, Henrieta; Kuleff, Ivan, Prehistoric copper in Bulgaria. Its composition and provenence, în Eurasia Antiqua 3, 1997, pp. 41-180.

Petrescu 2000 Petrescu, Sorin Marius, Locuirea umană a peşterilor din Banat până în epocă


281

romană, Timişoara, 2000. Plopşor

1957 Nicolăescu-Plopşor, C.S., Şantierul arheologic Nandru, în MCA III, 1957, pp. 41-50.

Pop et alii.

2006 Pop, Horea; Bejinariu, Ioan; BăcueŃ Crişan, Sandală; BăcueŃ Crişan, Dan; Sana, Daniel; Csók, Zsolt, Şimleu Silvaniei. Monografie arheologică. I. Istoricul cercetărilor, Cluj-Napoca, 2006.

Popa 2003 Popa, Cristian Ioan, În legătură cu câteva descoperiri Bodrogkeresztúr, în PA III, 2003, pp. 8-15.

Popescu 1944 Popescu, Dorin, Die Frühe und Mittlere Bronzezeit in Siebenbürgen, Bucureşti,1944.

Popescu

1956 Cercetări arheologice în Transilvania II. Săpăturile arheologice de la Vărşand, în MCA II, 1956, p. 89-103.

Raczky et alii 2007 Raczky, Pál; Domboróczki, László; Hajdú, Zsigmond, The site of Polgár-Csıszhalom and its cultural and chronological connections with the Lengyel culture, în The Lengyel, Polgár and related cultures in the Middle/Late Neolithic in Central Europe (ed. Janusz Kozłowski, Pál Raczky), Krakow, 2007, pp. 49-70.

Radu 2002 Radu, Adriana, Cultura SălcuŃa în Banat, Editura Banatica, ReşiŃa, 2002. Radu 2003 Câteva consideraŃii asupra datărilor C14 şi a condiŃiilor climatice referitoare

la complexul cultural Bubanj-SălcuŃa-Krivodol, în Banatica 16, 1, 2003, pp. 153-168.

Radu-Feurdean

1977 Radu, Dionisie; Feurdean, Nicolae, Aşezarea neolitică de la Gîrbău (JudeŃul Cluj), în ActaMN XIV, 1977, pp. 29-41.

Radu-Moiş

1973 Radu, Dumitru; Moiş, Nicolae, Aşezarea neolitică de la Călata (jud. Cluj), în ActaMN X, 1973, pp. 465-475.

Renfrew 1969 Renfrew, Colin, The Autonomy of the South-East European Copper Age, în PPS XXXV, 1969, pp. 12-47.

Roman

1973 Roman, Petre, Modificări structurale ale culturilor eneoliticului final din regiunea carpato-danubiană, în Banatica II, 1973, pp. 57-78.

Roman 1976 Cultura CoŃofeni, Bucureşti, 1976. Roman

1978 Modificări în tabelul sincronismelor privind eneoliticul tîrziu, în SCIVA 29/2, 1978, pp.215-222.

Roman

1981 Forme de manifestare culturală din eneoliticul târziu şi perioada de tranziŃie spre epoca bronzului, în SCIVA 32/1, 1981, pp. 21-42.

Roman-Németi 1978 Roman, Petre; Németi, Ioan, Cultura Baden în România, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1978.

Roman 2008 Roman, Cristian-Constantin, Habitatul uman în peşterile din sud-vestul Transilvaniei, Sibiu, 2008.

Roska 1942a Roska, Márton, Erdély régészeti repertoriuma, I, Öskor, (ThesaurusAntiquitatum Transsilvanicarum, I, Praehistorica), Cluj, 1942.

Roska 1942b A rézcsákányok, în KözCluj, II.1, pp.15-77. Rusu 1971 Rusu, Mircea, Cultura Tisa, în Banatica I, 1971, pp. 77-83. Rusu et alii.

1962 Rusu, Mircea, Spoială, V.; Galamb, L., Săpăturile arheologice de la Oradea-Salca, în MCA VIII, 1962, pp. 159-163.

Rusu et alii. 1996 Rusu, Mircea; Dörner, Egon; Ordentlich, Ivan, FortificaŃia de pământ de la Sântana-Arad în contextul arheologic contemporan, în Ziridava XIX-XX, 1996, pp. 15-44.

Schalk 1998 Schalk, Emily, Die Entwicklung der prähistorischen Metallurgie im nördlichen Karpatenbecken. Eine typologische und metallanalytische Untersuchung, Rahden/Westf., 1998.

Schier-Draşovean

2004 Schier, Wolfram; Draşovean, Florin, Vorbericht über die rumänisch-deutschen Prospektionen und Ausgrabungen in der befestigten Tellsiedlung von Uivar, jud. Timiş, Rumänien (1998-2002), în PZ 79, 2, 2004, pp. 145-230.


282

Schubert 1965 Schubert, Franz, Zu den südosteuropäischen Kupferäxten, în Germania 43, pp. 274-295.

Siklódi 1982-1983

Siklódi, Csilla, Kora rézkori település Tiszaföldváron, în SMMÉ, 1982-1983, pp. 11-31.

Stoica-Gherasie 1981 Stoica, Coriolan; Gherasie, Ion, Sarea şi sărurile de potasiu şi magneziu din România, Bucureşti, 1981.

Šljivar et alii 2006 Šljivar, Duško; Kuzmanović-Cvetković, Julka; Jacanović, Dragan, Belovode-Pločnik - New Contribution regarding the Copper Metallurgy in the Vinča Culture, în Homage to Milutin Garašanin, Belgrade, 2006, pp. 251-266.

Strahm 1982 Strahm, Christian, Zu den Begriffen Chalkolithikum und Metallikum, în Atti del X Simposio Internazionale sulla fine del Neolitico, Verona, 1982, pp. 13-26.

Székely 1964 Székely, Zoltán, Descoperiri din neoliticul târziu în aşezarea de la Reci, în SCIV 15, 1964, 1, pp. 121-126.

Szentmiklosi- Draşovean

2004 Szentmiklosi, Alexandru ; Draşovean, Florin, Arta prelucrării bronzului în Banat, Timişoara, 2004.

Šiška 1964 Šiška, Stanislav, Pohrebisko tiszapolgárskej kultúry v Tibave, în Slovenská Archeológia XII-2, 1964, pp.293-356.

Šiška

1968 Tiszapolgárska Kultúra na Slovensku, în Slovenská Archeológia XVI-1, 1968, pp. 61-54.

Šiška 1968 Zur Problematik der Spätneolitischen Kulturgruppen mit bemalter Keramik in der Ostslowakei, ŠtZ 17, 1969, pp. 415-427.

Škrivanko 1999 Škrivanko, Maja Krznarić, New Stone Age, în Vinkovci u svijetu Arheologije, Vinkovci, 1999, pp. 11-19.

Tasić

1979 Tiszapolgár i Bodrogkeresztúr kultura, Praistorija Yugoslovenskaia Zemalja, III, Sarajevo, 1979, pp. 87-113.

Tasić

1995 Tasić, Nicola, The Eneolithic cultures of Central and West 'Balkans, Belgrad, 1995.

Todorova 1981 Todorova, Henrieta, Die Kupferzeitlichen Äxte und Beile in Bulgarien, în PBF, IX,14, München, 1981.

Todorova 1989 Ein Korrelationsversuch zwischen Klimaänderungen und prähistorischen Angaben, în Praehistorica XV, 1989, pp. 25-28.

Todorova 1999 Die Anfänge der Metallurgie an der westlichen Schwarzmeerküste, în The Beginnings of Metallurgy. Proceedings of the International Conference „The Beginnings of Metallurgy”, Bochum, 1995, pp. 237-246.

Todorova 2003 Prehistory of Bulgaria, Recent research in the Prehistory of the Balkans, Thessaloniki, 2003, pp. 257-328.

Topan-Lazarovici-Balint

1996 Topan, Gheorghe; Lazarovici, Gheorghe; Balint, Adrian, Despre analizele metalografice ale unor topoare de aramă şi cupru arsenic, în ActaMN XXXIII, 1, 1996, pp. 635-646.

Tudor 1972 Tudor, Ersilia, Topoare de aramă eneolitice din colecŃia Muzeului NaŃional de AntichităŃi, în SCIV 23, 1, 1972, pp. 19-30.

Tylecote 1991 Tylecote, R., Early copper base alloys; natural or man-made?, în Découverte du métal, 1991, pp. 213-222.

Ursulescu 2000 Ursulescu, Nicolae, ContribuŃii privind neoliticul şi eneoliticul din regiunile est-carpatice ale României, vol. 1, Iaşi, 2000.

Vizdal 1970 Vizdal, Jaroslav¸ Neskoroneolitické nálezy z Oborina, în SlovArch XVIII, 2, 1970, pp. 217-228.

Vizdal 1977 Tiszapolgárske pohrebisko vo Vel′kých Raškovciah, Košice, 1977. Vlassa

1961 Vlassa, Nicolae, O contribuŃie la problema legăturilor culturii Tisa cu alte culturi neolitice din Transilvania, în SCIV 12, 1961, 1, pp. 17-24.

Vlassa

1964 ContribuŃii la cunoaşterea culturii Bodrogkeresztúr în Transilvania, în SCIV 15, 1964, 3, pp. 351-367.


283

Vlassa 1967 Unele probleme ale neoliticului Transilvaniei, în ActaMN IV, 1967, pp. 403-423. Vlassa 1969a Aşezarea neolitică de la Dăbâca, în ActaMN VI, 1969, pp. 27-45 Vlassa

1969b Einige Bemerkungen zu Fragen des Neolithikums in Siebenbürgen, în StŽ 17, 1969, pp. 513-540.

Vlassa 1976 Aşezarea neolitică de la Dăbîca, în Neoliticul Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1976, pp. 142-160.

Vulpe 1973a Vulpe, Alexandru, Începuturile metalurgiei aramei în spaŃiul carpato-dunărean, în SCIV 24, 2, 1973, pp. 217-237.

Vulpe 1973b Recenzie la “Novotná, Mária, Die Äxte und Beile in der Slovakei”, în Dacia N.S. 17, 1973, pp. 441-445.

Vulpe 1975 Die Äxte und Beile in Rumänien, în PBF, IX, 5, München, 1975. Zrinyi

1981-1982

Zrinyi, Andrei, ContribuŃii la cunoaşterea neoliticului din valea superioară a Mureşului: săpăturile de la Goreni (com. Batoş), în Marisia, XI-XII, p. 17-29.

Zakościelna 2006 Zakościelna, Anna, The Lublin-Volhynian Culture. The problem of its origin, periodization and chronology, în Danubian Heritage: lesser Poland at the turn of the stone and copper ages (ed. Malgorzata Kaczanowska), Kraków, 2006, pp. 77-94.

Zoffmann 2000 Zoffmann, Zsuzsanna, Anthropological sketch of the prehistoric population of the Carpathian Basin, în Acta Biologica Szegediensis 44, 1-4, 2000, pp. 75-79.

Žebrák 1990 Žebrák, Pavel, The traces of the primary mining of non-ferrous metals in Slovakia, în Ancient mining and metallurgy in South-East Europe, International Symposium, Donji Milanovac, 20-25 mai, pp. 13-19.

RepAlba 1995 Repertoriul arheologic al judeŃului Alba, BMA II, 1995. RepArad

1999 Repertoriul arheologic al Mureşului Inferior. JudeŃul Arad, BHAB 24, 1999.

RepCluj 1992 Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj, 1992. xxx 1964 DicŃionar Enciclopedic Român, vol. II, 1964, Bucureşti. xxx 1965 DicŃionar Enciclopedic Român, vol. III, 1965, Bucureşti. xxx 1975 DicŃionar Explicativ al Limbii Române, 1975, Bucureşti. xxx 2003 Hungarian Archeology at the turn of the Millenium, Budapesta, 2003.

271

ANEXE, HĂRłI, PLANURI ŞI PLANŞE


287

Anexa 1: Lista aşezărilor aparŃinînd culturii Tiszapolgár de pe teritoriul României973

Pentru uşurarea „citirii” hărŃilor prezentăm în continuare o listă a aşezărilor aparŃinînd culturii Tiszapolgár, numărul curent al fiecărui sit corespunzând cifrelor-indicativ folosite în cele două hărŃi ce prezintă situaŃia spaŃială a siturilor cu caracter de locuire din cele două faze ale culturii (Harta 4 şi 5). 1. Acâş (com. Acâş, jud. Satu-Mare)

a) Crasna Veche. 2-3. Arad (jud. Arad)

I. Gai. J. Uzina de apă.

4. Apa (com. Apa, jud. Satu-Mare) a) Ciarda popii.

5. Archiud (com. Teaca, jud. BistriŃa-Năsăud) a) Hânsuri.

6. Aşchileu Mic (com. Aşchileu, jud. Cluj) a) Groapa popii.

7. Balta Sărată (oraş Caransebeş, jud. Caraş-Severin) b) Cîmpul lui Andrei.

8. Beba Veche (com. Beba Veche, jud. Timiş) a) Neprecizat.

9-12. Berea (com. Sanislău, jud. Satu-Mare) a) Dolláros. b) Cigány rét (Rîtul Ńiganilor). c) Szentgyörgy tag d) Zsidó tag

13-14. Berveni (com. Berveni, jud. Satu-Mare) a) Lutărie. b) Malul Crasnei.

15. Beşenova Veche (azi Dudeştii Vechi, com. Dudeştii Vechi, jud. Timiş) a) Movila Mare (Gornja Aranca).

16. Biharia (com. Biharia, jud. Bihor) a) Cărămidărie.

17. Bocşa (com. Bocşa, jud. Sălaj) a) Pietriş.

18. Bodrogu Nou (com. Felnac, jud. Arad) a) Către vale.

19. Buciumi (com. Buciumi, jud. Sălaj) a) Centru satului (al doilea bloc).

20. BucovăŃ (com. Remetea Mare, jud. Timiş) a) Cremeniş (Gruniul cu cremene).

21. Buziaş (oraş, jud. Timiş) a) Dealul Silagiului (Pirvova).

22-25. Carei (municipiu, jud. Satu-Mare) a) Bobald III. b) Bobald VII. c). Cozard. d) StaŃia de epurare.

973 O analiză detaliată a acestui aspect am efectuat-o în studiul Diaconescu 2008; spre deosebire de respectivul studiu , lista şi harta ce reprezintă distribuŃia spaŃială a aşezărilor de fază A cuprind încă două puncte: Cluj-Napoca-Centrul Polus şi Călata-Vîrful Gîlneii, numerotate cu 149, respectiv 148.


288

26. Cămin (com. Căpleni, jud. Satu-Mare) a) Podul Crasnei.

27-28. Cehei (oraşul Şimleul Silvaniei, jud. Sălaj) a) Misig. b) Tău fără fund.

29. Cerişor (com. Lelese, jud. Hunedoara) a) Peştera Cauce.

30. Ciufud (azi Izvoarele, oraş Blaj, jud. Alba) a) Căstău.

31-34. Cluj-Napoca (municipiu, jud. Cluj) a) Hoia. b) Calea Floreşti. c) Mânăştur Nord. d) Strada Mecanicilor.

35. Comăneşti (com. Hăşmaş, jud. Arad) a) Vechiul Cimitir. 36. Crasna (com. Crasna, jud. Sălaj)

a) Dirica (Dirika). 37. Crişeni (com. Crişeni, jud. Sălaj)

a) Măzărişte. 38. Cuptoare (com. Cornea, jud. Caraş-Severin)

a) Sfogea. 39. Curtici (com. Curtici, jud. Arad)

a) Dîmbul Popilor. 40. Curtuiuşeni (com. Curtuiuşeni, jud. Bihor)

a) Livadă. 41. Dăbîca (com. Dăbîca , jud. Cluj)

a) Cetate. 42. Dedrad [Goreni] (com. Batoş, jud. Mureş)

a) Tormaş. 43. Dindeşti (com. Andrid, jud. Satu-Mare) a) Cetate. 44-45. Diniaş (com. Peciu Nou, jud. Timiş) a) Gomilă sau La Hotar. a) Trei Sălcii sau Trei plopi. 46. Dragu (com. Dragu, jud. Sălaj) a) Lespezi sau Vîrful Tighiletului. 47-48. Dud (com. Tîrnova, jud. Arad) a) Valea Lugojului. b) Cioaca-Chiciora. 49. Dumbrava (com. Livada, jud, Satu Mare) a) La Cosma. 50. Foieni (com. Foieni, jud. Satu Mare) a) Movilă. 51. Galoşpetreu (com. Tarcea, jud. Bihor) a) Rîtul Morii. 52-53. Gârbău (com. Gârbău, jud. Cluj) a) Labul Cioroiului.. b) Bobora (Babavár).. 54. Ghenci (com. Căuaş, jud. Satu Mare) a) Movilă. 55. Gherla (municipiu, jud. Cluj) a) Pietriş.


289

56. Gilău (com. Gilău, jud. Cluj) a) Castrul roman sau Castel. 57-58. Giurtelecu Şimleului (com. Măierişte, jud. Sălaj) a) Dâmbul Radului. b) Coasta lui Damian. 59. HăŃăgel (com. Densuş, jud. Hunedoara) a) Gostat. 60. Hodoni (com. Satchinez, jud. Timiş) a) Pocioroane. 61. Homorodu de Sus (com. Homoroade, jud. Satu Mare) a) Lunca. 62. Horia (com. Vladimirescu, jud. Arad) a) Satini. 63. Hotoan (com. Căuaş, jud. Satu Mare) a) Lângă CAP. 64-65. Iclod (com. Iclod, jud. Cluj) a) La Doroaie. b) La GheŃari. 66. Ip (com. Ip, jud. Sălaj) a) Casa Csepei. 67. Jupa (oraş Caransebeş, jud. Caraş-Severin) a) Sud. 68. Lelei (com. Hodod, jud. Satu Mare) a) Movilă. 69. Lucăceni (com. Berveni, jud. Satu Mare) a) Pe Crasna. 70. Lugoj (municipiu, jud. Timiş) a) Gomilă. 71. Măcicaşu (com. Chinteni, jud. Cluj) a) Horhiş. 72. Măureni (com. Măureni, jud. Caraş-Severin) a) Marginea drumului spre Şoşdea, lângă gară. 73. Mânerău (com. Bocsig, jud. Arad) a) Pământul Ungurului. 74. Mehadia (com. Mehadia, jud. Caraş-Severin) a) Podul Tăinii. 75. MoşniŃa Veche (com. MoşniŃa Nouă, jud. Timiş) a) Neprecizat. 76. Naimon (com. Dobrin, jud. Sălaj) a) Bálványvár. 77-78. Nandru (com. Peştişu Mic, jud. Hunedoara) a) Peştera Curată. b) Peştera Spurcată.. 79-80. OarŃa de Sus (com. OarŃa de Jos, jud. Maramureş) a) Măgura. b) Oarză. 81. Olari (com. Olari, jud. Arad) a) Movilă. 82-83. Oradea (municipiu, jud. Bihor) a) Salca I (Fabrica de cărămidă Gutmann). b) Salca II (GheŃărie). 84. Panic (com. Hereclean, jud. Sălaj) a) Pepenărie.


290

85-88. ParŃa (com. Şag, jud. Timiş) a) Tell-ul 1. b) Tell-ul I1. c) Nord (Aşezarea 3). d) Sud (Aşezarea 5). 89-90. Păuliş (com. Păuliş, jud. Arad) a) La Năidoreni. b) Vatra Satului. 91. Periam Port (com. Periam, jud. Timiş) a) Neprecizat. 92. Pericei (com. Pericei, jud. Sălaj) a) Keller-tag. 93. Petreşti (mun. Sebeş Alba, jud. Alba) a) Groapa Galbenă. 94. Pir (com. Pir, jud. Satu Mare) a) Várgáncs. 95. Pişcolt (com. Pişcolt, jud. Satu Mare) a) Cărămidărie. 96. Ratin (com. Crasna, jud. Sălaj) a) Neprecizat. 97. RăstolŃu Deşert (com. Agrij, jud. Sălaj) a) Pusta. 98-102. RăstolŃu Mare (com. Buciumi, jud. Sălaj) a) Capul dealului. b) Calea Oilor. c) Şugăreasa. d) Cărbunar. e) La Plopi. 103. Sacoşu Mare (com. Darova, jud. Timiş) a) Valea Codrului. 104. Sălacea (com. Sălacea, jud. Bihor) a) Dealu. 105. Sânnicolau de Beiuş (com. Şoimi, jud. Bihor) a) BoŃocana. 106. Sântana (com. Sântana, jud. Arad) a) Holumb 107. Sebiş (oraş Sebiş, jud. Arad) a) Pleşa. 108. Seini (oraş Seini, jud. Maramureş) a) Ferma 7 IAS. 109. Sic (com . Sic, jud. Cluj) a) Valea Rechet. 110. Silvaşu de Sus (oraş HaŃeg, jud. Hunedoara) a) Între ogăşi. 111. Sintea Mică (com. Olari, jud. Arad) a) La meri. 112-113. Slatina Timiş (com. Slatina Timiş, jud. Caraş-Severin) a) Podul Ilovei (Gura Ilovei). b) Dealul lui Romulus. 114. Stupini (com. Hida, jud. Sălaj) a) Dealul Stupinilor. 115-116. Suplacu de Barcău (com. Suplacu de Barcău, jud. Bihor) a) Lapiş II.


291

b) Somáylhegy. 117. Supuru de Jos (com. Supur, jud. Satu Mare) a) Dealul Sentiului. 118. Şag (com. Şag, jud. Timiş) a) Şag II. 119-120. Şimleu Silvaniei (oraş, jud. Sălaj) a) Gară. a) Măgura. 121-122. Şiria (com. Şiria, jud. Arad) a) Punct 11. b) Punct 16. 123. Şofronea (com. Sofronea, jud. Arad) a) Hotarul Satului. 124. Şoimeni (com. Vultureni, jud. Cluj) a) La Cruce. 125. Şoimuş (com. Someş-Odorhei, jud. Sălaj) a) Peştean. 126. Şoşdea (com. Măureni, jud. Caraş-Severin) a) Hodaie. 127. Şumal (com. Marca, jud. Sălaj) a) Dealul lui Kun. 128. TauŃ (com. TauŃ, jud. Arad) a) DeluŃ. 129-130. Timişoara (municipiu, jud. Timiş) a) Freidorf. b) Mehala IV. 131. Tiream (com. Tiream, jud. Satu Mare) a) Viile Tireamului. 132-133. Tureni (Cheile Turenilor) (com. Tureni, jud. Cluj) a) Poderei. b) Chei. 134. Uivar (com. Uivar, jud. Timiş) a) Gomilă. 135. Unimăt (com. Acâş, jud. Satu Mare) a) Dâlboci. 136-137. Vadu Crişului (com. Vadu Crişului, jud. Bihor) a) Peştera DevenŃului 1. b) Peştera DevenŃului 2. 138. Valea lui Mihai (oraş, jud. Bihor) a) Groapa cu lut. 139. Valea Timişului (com. Buchin, jud. Caraş Severin) a) Rovină. 140. Vărşand (com. Pilu, jud. Arad) a) Movila dintre vii. 141. Văşad (com. Curtuieşeni, jud. Bihor) a) Valea Ganaşului. 142. Vezendiu (com. Tiream, jud. Satu Mare) a) Drumul Tireamului.. 143. Vinga (com. Vinga, jud. Arad) a) Izvor. 144-145. Vişag (com. V.V. Delamarina, jud. Timiş) a) Blaj. b) Ogăşele.


292

146. Zalău (municipiu, jud. Sălaj) a) Valea MiŃii. 147. Zăuan (com. Ip, jud. Sălaj)

a) Dâmbul SpânzuraŃilor. 148. Călata (com. CălăŃele, jud. Cluj)

a) Vîrful Glîneii. 149. Cluj-Napoca (municipiu, jud. Cluj)

a) Centrul Polus.

Anexa 2 : Sursele de sare din jumătatea vestică a României974 (Harta 2) 1. Depresiunea Maramureşului 1. Coştiui (conŃinut de NaCl 95-99 %) 2. Ocna Şugatag (conŃinut de NaCl 95-99 %) 3. Vad (conŃinut de NaCl 95-99 %) 2. Depresiunea Transilvaniei a) Zona vestică 4. Aiton (conŃinut de NaCl 95-99 %) 5. Apahida-Cara (conŃinut de NaCl 95-99 %) 6. Cojocna (conŃinut de NaCl 95-99 %) 7. Gădălin (conŃinut de NaCl 95-99 %) 8. Gherla Nord (conŃinut de NaCl 95-99 %) 9. Gherla Sud (conŃinut de NaCl 95-99 %) 10. Mănărade (conŃinut de NaCl 95-99 %) 11. Nireş (conŃinut de NaCl 95-99 %) 12. Ocna Dej (conŃinut de NaCl 98,8 %) 13. Ocna Mureş (conŃinut de NaCl 98-99 %) 14. Ocna Sibiului (conŃinut de NaCl 95-99 %) 15. Ocnişoara (conŃinut de NaCl 95-99 %) 16. Pănade (conŃinut de NaCl 95-99 %) 17. Păuca (conŃinut de NaCl 95-99 %) 18. Petreşti Salatiu (conŃinut de NaCl 95-99 %) 19. Sînmărghita (conŃinut de NaCl 95-99 %) 20. Sic (conŃinut de NaCl 95-99 %) 21. Tiur (conŃinut de NaCl 95-99 %) 22. Turda (conŃinut de NaCl 98-99 %) 23. Valea Florilor (conŃinut de NaCl 95-99 %) 24. Viişoara (conŃinut de NaCl 98-99 %) b) Zona internă 25. Apoş (conŃinut de NaCl 95-99 %) 26. Beudiu (conŃinut de NaCl 95-99 %) 27. Cetatea de Baltă (conŃinut de NaCl 95-99 %) 28. Copand (conŃinut de NaCl 95-99 %) 29. Corunca (conŃinut de NaCl 95-99 %) 30. Daia (conŃinut de NaCl 95-99 %) 31. Enciu (conŃinut de NaCl 95-99 %) 32. Ernei (conŃinut de NaCl 95-99 %) 33. Feldioara (conŃinut de NaCl 95-99 %) 34. Mădăraş (conŃinut de NaCl 95-99 %) 35. Măgherani (conŃinut de NaCl 95-99 %) 36. Miceşti (conŃinut de NaCl 95-99 %)

974 Stoica-Gherasie 1981, p. 49.


293

37. Milaş (conŃinut de NaCl 95-99 %) 38. Milăşel (conŃinut de NaCl 95-99 %) 39. Nocrih (conŃinut de NaCl 95-99 %) 40. Ogra (conŃinut de NaCl 95-99 %) 41. Saroş (conŃinut de NaCl 95-99 %) 42. Sărmăşel (conŃinut de NaCl 95-99 %) 43. Sîngeorgiu de Pădure (conŃinut de NaCl 95-99 %) 44. Sînmiclăuş (conŃinut de NaCl 95-99 %) 45. Sighişoara (conŃinut de NaCl 95-99 %) 46. Simoneşti (conŃinut de NaCl 95-99 %) 47. Şincai (conŃinut de NaCl 95-99 %) 48. Tăuni (conŃinut de NaCl 95-99 %) 49. Zau de Câmpie (conŃinut de NaCl 95-99 %) 50. Zoreni (conŃinut de NaCl 95-99 %). 2. Depresiunea precarpatică a) Regiunea Valea DîmboviŃei-Valea Jiului 51. Bâlteni (conŃinut de NaCl neprecizat) 52. Bibeşti (conŃinut de NaCl neprecizat) 53. Bustruchin (conŃinut de NaCl neprecizat) 54. Ciomăgeşti (conŃinut de NaCl neprecizat) 55. Foleşti (conŃinut de NaCl 70-90 %) 56. Galicea (conŃinut de NaCl neprecizat) 57. Licurici (conŃinut de NaCl neprecizat) 58. Mitrofani (conŃinut de NaCl neprecizat) 59. Moşoaia (conŃinut de NaCl neprecizat) 60. Ocnele Mari (conŃinut de NaCl 97 %) 61. Roeşti (conŃinut de NaCl neprecizat) 62. Slătioarele (conŃinut de NaCl 70-90 %) 63. Spineni (conŃinut de NaCl neprecizat) 64. łicleni (conŃinut de NaCl neprecizat) 65. Valea Ursului (conŃinut de NaCl 70-90 %) 66. Zătreni (conŃinut de NaCl neprecizat)

Anexa 3 : Lista zăcămintelor şi apariŃiilor de cupru din jumătatea vestică a României (Harta 1) 1. Valea Băii Nord (M-Ńii Gutâi); pirita se asociază cu blendă, galenă, calcopirită (Cu Fe S2), covelină (CuS), calcozină (Cu2S), bornit (Cu5FeS4). 2. BăiŃa (M-Ńii Gutâi), jud. Maramureş; asemănătoare cu mineralizaŃiile polimetalice din zăcământul Nistru; se semnalează calcozină, tetraedrit. 3. Valea Colbului (M-Ńii Gutâi), jud. Maramureş; Filoane şi impregnaŃii; calcopirită, clorit, urmează o secvenŃă cupriferă: pirită, calcopirită, iar în final se generalizează o secvenŃă plumbo-zincoferăcu mispichel, blendă, galenă, calcopirită, pirită, cuarŃ. 4. Ilba Handal (M-Ńii Gutâi), jud. Maramureş. Succesiunea începe cu hematite, pirită, pirotină şi blendă, calcopirită, galenă ş.a., se încheie cu o secvenŃă predominant polimetalică: blendă, wurtzit,calcopirită, tetraedrit (As, Sb) 4S13 Cu12 ş.a.; azurit (la Ilba cu pirită, blendă, galenit); calcopirită în mineralizaŃii complexe mezotermal; calcozină; malachit Cu2 (OH)2CO3 sau CuCO3 · Cu(OH)2(la Ilba, f.Firizan, subordonat); tenorit (CuO); valerit (Cu3Fe4S7); bornit, cubanit (CuFe2S3), bournonit (CuPbSb S3 sau2PbS· Cu2S· Sb2S3), calcantitul (CuSO2 5H2O). 5. Nistru (M-Ńii Gutâi, jud. Maramureş. Grupuri de filoane şi impregnaŃii, mineralizaŃie plumbozincoferă: hematit, magnetit, pirită, calcopirită, blendă ş.a; mineralizaŃie cupriferă cu dezvoltare locală pe anumite filoane: pirită, calcopirită - blendă, galenă; se semnalează tetraedrit, covelină (CuS sau Cu2S ·Cu2S2).


294

6. Baia Mare, jud. Maramureş. Se semnalează tetraedrit compact, cu pirargirit şi bournonit (analiza chimică: Cu 37,02%; Ag 2,92%; Fe 2,34%; Sb 29,22%; S 24,88%). 7. Baia-Sprie, jud. Maramureş. MineralizaŃiile polimetalice cu blendă auripigment, azurit (legat de magmatismul neogen), calcopirită (în druze cu pirită şi blendă, în mase compacte cu granule de galenit),calcozină (în mineralizaŃie polimetalică), tetraedrit (pseudomorfoze după calcopirit rar cristale, uneori cu variaŃia freibergit), bornit, covelină, bournonit, calcantit (CuSO2· 5H2O). 8. Tyuzoşa (M-Ńii Gutâi), jud. Maramureş. Filoane lentiforme, impregnaŃii cu pirită, calcopirită, blendă, galenă. 9. Văratec (M-Ńii Tibleş), jud. Maramureş. Filoane; începutul paragenezei mai bogată în oxizi de fier (hematit, goethit, magnetit) cu care se asociază pirita, calcopirita, urmează o secvenŃă bogată în sulfuri:oxizi de fier, pirită, calcopirită. 10. Cisma (zona subvulcanică Poiana Botizei-łiblea), jud. Maramureş. Filoane şi impregnaŃii: pirită, blendă, calcopirită, tetraedrit. 11. Limpedea (M-Ńii Gutâi), jud. Maramureş. Este asemănător cu mineralizaŃiile polimetalice aurifere din zăcământul Nistru (nr. 5). 12. Cavnic (M-Ńii Gutâi), jud. Maramureş. filoane, local impregnaŃii, cu trei stadii de mineralizare: hematit, goethit, magnetit, pirită, calcopirită ; semnalate minerale de cupru nativ, calcozină (cu pirit şi blendă, în druze de cuarŃ), calcopirită, covelină, bournonit, malachit, azurit Cu3 (CO3)2(OH)2 sau 2CuCO3 · Cu(OH)2, emplectit Cu2S· Bi2S3, tetraedrit (Cu3Sb3S3-4). 13. Budeşti, jud. Maramureş, (M-Ńii Gutâi). Filoane şi impregnaŃii cu pirită, calcopirită, blendă, tetraedrit. 14. BăiuŃi (M-Ńii Gutâi), jud. Maramureş. Filoane, calcopirită în mase compacte sau fin diseminate cu pirită, şnururi şi cuiburi; rar în cristale; cu baritit, realgar, antimanit, calcozină, microscopic, cu calcopirit, tetraedrit. 15. Coasta Ursului, jud. Maramureş (M-Ńii łibleşului). Asemănător cu zăcământul de la Cisma (nr. cat. 10). 16. łibleş (M-Ńii łibleşului), jud. Maramureş. Filoane şi impregnaŃii calcopirită, pirita, magnetit, calcozină - supergenă, vinişoare în blendă; apare împreună cu covelina, malachit. 17. Băişoara, jud. Cluj. Azurit (cu tetraedrit, în cuarŃ), tetraedrit (în cuarŃ cu galenit). 18. ColŃeşti, jud. Alba. Cuprit (compact cu malachit), malachit (cu limonit). 19. Pietroasa, jud. Alba. Cupru nativ. 20. Intregalde (M-Ńii Trascău), jud. Alba. Calcozină (cu dorneykit şi algodonit), malachit, whitenyit. 21. Baia de Arieş (M-Ńii Apuseni), jud. Alba. Azurit (cu malachit şi tenorit), calcopirit (în filon cu pirit şi energit), malachit, tetraedrit, bournonit, tenorit. 22. Musca (M-Ńii Apuseni), jud. Alba. Calcopirit (în filon cu pirit şi enargit), calcozină (cu pirit şi enargit; cu malachit în argile), tetraedrit (cu pirit şi enargit). 23. Lupşa (M-Ńii Apuseni), jud. Alba. Calcozină, calcopirită, malachit, azurit, tetraedrit. 24. Bucium (M-Ńii Trascău), jud. Alba. Azurit cu pirit, blendă, galenit; calcozină (cu covelină şi bornit), malachit, tetraedrit, calcopirită, bornit, covelină. 25. Abrud (M-Ńii Apuseni), jud. Alba. Calcozină (compactă, străbătută de diaclaze cu malachit), malachit (vinişoare în calcozină). 26. BăiŃa Bihorului, judeŃul Bihor. Sunt semnalate: azurit (pământos), calcopirit (masiv, mai frecvent în calcit), calcozină (cu calcopirit, galenit, pirit, malachit, azurit), cuprit (în stok-uri cu carbonaŃi şi silicaŃi; cu limonit, malachit, resturi de calcopirită), cupru nativ (cu cuprit şi malachit,), emplectit, malachit , tenorit (cu cezurit, malachit, crizocol, brochantit); tirolit (, cu malachit, crizocol, azurit), bornit, covelină, tenorit, calcantit, brochantit. 27. Ciungani (M-Ńii Zarandului), jud. Hunedoara. Calcopirită (în barite cu pirotină nicheliferă; analiza chimică: F2O3 71,7%; NiO2 1,8%; MnO 1,4%; CuO 6,8%; S 12,4%). 28. Căzăneşti (M-Ńii Zarandului), jud. Hunedoara. Azurit ( cu limonit), calcopirită (cu pirit, bornit, azurit, malachit, cuarŃ), cupru nativ, malahit, tenorit (CuO) cu calcopirit. 29. Roşia Nouă (M-Ńii Zarandului), jud. Arad. 30. Almaş-Sălişte (M-Ńii Metaliferi), jud. Hunedoara. Calcopirită, azurit. 31. Zam (M-Ńii Metaliferi), jud. Hunedoara. Calcopirită. 32. Sălişte (Brad), jud. Hunedoara. Tetraedrit semnalat la Dealul Draica. 33. Ruda-Barza (M-Ńii Metaliferi), jud. Hunedoara. Emplectit (inclus în galenit), malachit, tetraedrit. 34. Curechiu (Brad), jud. Hunedoara. Tetraedrit.


295

35. Bucuresci (M-Ńii Metaliferi), jud. Hunedoara. Calcopirită (compactă, cu pirit şi blendă), enargit (cu blendă şi calcopirit). 36. Crăciuneşti (M-Ńii Metaliferi), jud. Hunedoara. Enargit (în blendă şi tetraedrit), tetraedrit (compact, cu cuarŃ cenuşiu). 37. Hondol (M-Ńii Metaliferi), jud. Hunedoara. Calcopirită (cu pirit, enargit), malachit (cu pirit, calcopirit, calcozină, covelină, enargit), tetraedrit (pe cuarŃ). 38. Săcărâmb (M-Ńii Metaliferi), jud. Hunedoara. Malachit (compact, pe cuarŃ), tetraedrit (acoperit de calcopirit; posterior bournonitului; uneori cu ankerit), calcozină, cupru nativ, bornit. 39. Deva (extremitatea de nord-est a M-Ńilor Poiana Ruscă) Mineralele metalice prezente sunt: calcopirita (se asociază cu bornit sau izolată), cupru nativ, calcozină, azurit (în stok), enargit (Cu3AsS4) (în volbură), malachil, tenorit (în zăcământ de volbură), tetraedrit, tirolit: Ca9Cu9 (OH)10(AsO4)· 710H2O (cu oligist, calcopirit, malachit, cuarŃ, calcit), bornitul, covelina, cupritul, tenoritul, calcantitul. 40. VeŃel, jud. Hunedoara. Se semnalează azurit (cu pirit, blendă, galenit), cupru nativ (foios). 41. Muncelu Mic (M-Ńii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Calcopirită (împreună cu blenda, galena, pirit, covelina). 42. Vadu Dobrii (M-Ńii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Siderit, mangano-siderit, pirită, calcopirită, malachit. 43. Ghelari (M-Ńii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Se semnalează malachit. 44. Bătrâna (M-Ńii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Calcopirit, cu pirit şi arsenopirit. 45. VarniŃa (M-Ńii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Zăcământ hidrotermal metasomatic, cu blendă, galenă, pirită, calcopirită. 46. AscuŃita (M-Ńii Poiana Ruscă), jud. Hunedoara. Zăcământ hidrotermal-metasomatic, cu calcopirită, blendă, galenă. 47. RuşchiŃa (M-Ńii Poiana Ruscă), jud. Caraş-Severin. Zăcământ hidrotermal cu galenă, blendă, calcopirită; se semnalează, în zona de oxidaŃie, azurit (cu galenit, blendă, pirit), malachit (cu azurit, împreună cu pirit, galenit şi blendă), calcopirită. 48. Bucova, jud. Caraş- Severin. Calcopirit, malachit. 49. Tincova (M-Ńii Poiana Ruscă), jud.Caraş-Severin: Zăcământ pirometasomatic; se semnalează azurit, calcozină, malachit, calcopirit, pirită. 50. Ocna de Fier (M-Ńii Banatului), jud. Caraş-Severin. Calcopirită, bornit, calcozină, covelină asociate cu blendă, galenă, minerale de bismut, magnetit şi oligist; se semnalează, de asemenea, azurit (cu malachit şi hematit), calcopirită (cu magnetit şi hematit), cuprit (cu azurit şi malachit), malachite (cu azurit şi oligist; agregate reniforme, pe vad şi magnetit), vaszelyit Cu,Zn)3 (OH)3/PO4•2H2O) ( cu granat, limonit calcedonic; analize chimice: 1. CuO 37,34; ZnO 25,20; P205 9,01; A2O5 10,41; H2O 16,95; 2. CuO 37,82; ZnO 26,69; P205 18,43; H2O 16,87. 51. Docnecea (M-Ńii Banatului) Zăcământul este polimetalifer, în alcătuirea lui fiind prezente hematitul, magnetitul, pirotina, pirita, calcopirita; se semnalează şi azurit, calcozină, cuprit (cu malachit), cupru nativ (compact, cu cuprit; rar), malachit (pe calcopirit şi limonit), tenorit, tetraedrit, bornit, calcantit, brochantit CuSO4•3Cu(OH)2, crisocol (CuSiO2•4H2O 52. Teregova (pe culoarul Timiş Cerna), jud.Caraş-Severin. Se semnalează calcopirit (cu sidrit; compact, macro şi microgranulat), cuprit (cu limonit şi malachit), malachit (cu calcopirit şi limonit). 53. Ciclova-Română-OraviŃa-Măidan (M-Ńii Locvei), În apropiere de OraviŃa se cunosc urmele unei vechi şi intense activităŃi miniere, care s-a practicat - cu intermitenŃe - de dinaintea dacilor până în zilele noastre; mineralizaŃiile cuprifere apar în skarne şi în calcare cristaline, alcătuite din calcopirită, pirotină, pirită, blendă, galenă, tetraedrit; se semnalează, de asemenea, azurit (OraviŃa), calcopirit (OraviŃa-Ciclova Română, analiza chimică: Cu 28,74%; S 30,56%; Ag 0,0123%; Au 0,0003%), calcozină (compactă, consecventă cu calcopirit şi calcit, la OraviŃa-Ciclova Română), malachit (OraviŃa-Ciclova Română, la Valea RacoviŃa, Dealul Ciclova, uneori cu azurit), tenorit (CuO) (la OraviŃa-Ciclova Română), tetraedrit (Dealul Ciclova, Valea RacoviŃa, rar; analiza chimică: Cu 37,18%; Ag 3,61%; Fe 2,94%; Zn 2,90%; Sb 26,02%; As 1,84%; S 25,15%;). 54. Sasca Montană (M-Ńii Locvei), jud. Caraş-Severin Se semnalează: azurit, calcopirită, malachit, calcozină, tetraedrit (cunoscut cu bornit, azurit, calcit; analiză chimică: Cu 53,60%; Ag 0,08%; Fe 0,39%; Sb 0,10%; As 19,11%; S 25,98%), cupru nativ, bornit, covelină, cuprit, calcantit, brocantit, cisocol. 55. Moldova Nouă (Masivul Locvei), jud. Caraş-Severin. Corpurile de minereu sunt de regulă lentiliforme. Mineralele hipogene sunt: magnetitul, hematitul, pirită, pirotină, blendă, oligist, calcopirită, bornit, tetraedrit,


296

galenă; apar şi unele minerale hipergene cum sunt: azuritul (împreună cu cuprit); calcozină (compactă, cu calcopirit, malachit, fluorit, cuarŃ), cupru nativ (plăci groase pe ale căror feŃe se află malachit, azurit şi cuprit); malachit cu limonit, azurit, cuprit; tenorit (CuO) (cu malachit şi limonit); tetraedrit (compact, cu fisuri); veszelyit (Cu, Zn)3/(OH)3/PO4•2H2O; bornit, covelină, melantirit, cuprit, limonit, calcantit (CuSO2•5H2O), brocantit (CuSO4•3Cu(OH)2). 56. Podeni (Podişul MehedinŃi), jud. MehedinŃi. Malachit. 57. Valea Cernei-TopleŃ (M-Ńii Almăjului), jud. Caraş Severin. Calcopirită. 58. PlaşeviŃa (M-Ńii Almăjului), jud. MehedinŃi. Calcopirită (cu pirită). 59. TişoviŃa (M-Ńii Almăjului), jud. MehedinŃi. Calcopirită cu pirotină în piroxenite. 60. Covăsânt (M-Ńii Zarandului), jud. Arad. Calcopirită. 61. Lipova, judeŃul Arad. Azurit, calcopirit (cu galenit, bornit, tetraedrit, azurit, minerale de Ca şi Bi, gangă şi opatit); malachit, tennantit. 62. Pătârş (Lipova), jud. Arad. Calcopirită (cu covelină), calcozină (cu covelină, cuprit, cupru nativ), cuprit (în mineralizaŃie cupriferă), cupru nativ (pepite spongioase, concreŃionare; cu calcopirită). 63. Milova (M-Ńii Zarandului), jud. Arad. Calcopirită.

Anexa 4: Anexa 3 : Lista zăcămintelor de aur din jumătatea vestică a României975 (Harta 2)

A: apare uneori în complexe de şisturi cristaline, în zăcăminte polimetalice metamorfozate şi în filoane sau lentile de cuarŃ cu puŃine sulfuri 1. Băile Borşa (oraş Borşa), jud. Maramureş 2. Muncelu Mic (com. VeŃel), jud. Hunedoara 3. Bozovici (com. Bozovici), jud. Caraş-Severin 4. Cladova (com. Păuliş), jud. Arad 5. Someşul Rece (com. Gilău), jud. Cluj 6. Asuajul de Sus (com. Asuajul de Sus), jud. Maramureş C: apare rareori în concentraŃii pirometasomatice polimetalice sau în filoane hipotermale legate de magmatismul banatitic 7. Sopotu Nou (com. Sopotu Nou), jud. Caraş-Severin 8. Sopotu Vechi (com. DalboşeŃ), jud. Caraş-Severin 9. Sasca Montană (com. Sasca Montană), jud. Caraş-Severin 10. OraviŃa (oraş OraviŃa), jud. Caraş-Severin 11. Ciclova Română (com. Ciclova Română), jud. Caraş-Severin 12. Dognecea (com. Dognecea), jud. Caraş-Severin 13. Ocna de Fier (com. Ocna de Fier), jud. Caraş-Severin 14. Bocşa Română (oraş Bocşa), jud. Caraş-Severin 15. Fîrliug (com. Fîrliug), jud. Caraş-Severin 16. Ezeriş (com. Ezeriş), jud. Caraş-Severin 17. BăiŃa (oraş Nucet), jud. Bihor 18. Băişoara (com. Băişoara), judeŃul Cluj.

D: apare în filoanele hidrotermale polimetalice sau exclusiv aurifere asociate magmatismului neogen 19. Bixad (com. Bixad), jud. Satu-Mare 20. TurŃ (com. TurŃ), jud. Satu-Mare 21. Cămărzana (com. Cămărzana), jud. Satu-Mare 22. Ilba (com. Cicârlău), jud. Maramureş 23. Nistru (oraş TăuŃii-Măgheruş), jud. Maramureş 24. BăiŃa (oraş TăuŃii-Măgheruş), jud. Maramureş 25. Cicârlău (com. Cicârlău), jud. Maramureş 26. Baia-Mare (municipiu Baia-Mare), jud. Maramureş 27. Baia Sprie (oraş Baia Sprie), jud. Maramureş

975 Sursele de aur sunt preluate din Rădulescu-Dimitrescu 1966, pp. 46-51. Am respectat deasemenea şi criteriile de clasificare folosite de autori.


297

28. Cavnic (oraş Cavnic), jud. Maramureş 29. BăiuŃ (com. BăiuŃ), jud. Maramureş 30. Groşi (com. Groşi), jud. Maramureş 31. Budeşti (com. Budeşti), jud. Maramureş 32. Botiza (com. Botiza), jud. Maramureş 33. Băile Borşa (oraş Borşa), jud. Maramureş 34. Rodna (com. Rodna), jud. BistriŃa-Năsăud 35. Bulza (com. Margina), jud. Timiş 36. Deva (municipiul Deva), jud. Hunedoara 37. Vărmaga (com. Certeju de Sus), jud. Hunedoara 38. Săcărîmb (com. Certeju de Sus), jud. Hunedoara 39. Hondol (com. Certeju de Sus), jud. Hunedoara 40. Măgura-TopliŃa (com. Certeju de Sus), jud. Hunedoara 41. Fizeş (com. BăiŃa), jud. Hunedoara 42. Trestia (com. BăiŃa), jud. Hunedoara 43. Sălişte (com. BăiŃa), jud. Hunedoara 44. HărŃăgani (com. BăiŃa), jud. Hunedoara 45. Ormindea (com. BăiŃa), jud. Hunedoara 46. Vălişoara (com. Vălişoara), jud. Hunedoara 47. Ruda-Barza (oraş Brad), jud. Hunedoara 48. Caraci (com. Baia de Criş), jud. Hunedoara 49. Bucuresci (com. Bucuresci), jud. Hunedoara 50. După Piatră (com. Buceş), jud. Hunedoara 51. Stănija (com. Buceş), jud. Hunedoara 52. Vălişoara (com. Balşa), jud. Hunedoara 53. Techerău (com. Balşa), jud. Hunedoara 54. PoeniŃa-Voia (com. Balşa), jud. Hunedoara 55. Zlatna (oraş Zlatna), jud. Alba 56. Almaşul Mare (com. Almaşu Mare), jud. Alba 57. Întregalde (com. Întregalde), jud. Alba 58. Bucium (com Bucium), jud. Alba 59. Roşia Montană (com. Roşia Montană), jud. Alba 60. Bistra (com. Bistra), jud. Alba 61. Lupşa (com. Lupşa), jud. Alba 62. Baia de Arieş (oraş Baia de Arieş), jud. Alba

Anexa 5: Descriere planşe

PLANŞA 1 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; netezit; ardere bună; P 57996; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare cenuşie; degresant nisip; netezit; ardere bună; P 57993; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare brun; degresant nisip; bine netezit; ardere bună; P 57997; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare brun deschis; degresant nisip; netezire bună; ardere bună reductantă; P 57990; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria semifină; culoare brun; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezit; ardere bună; P 57989; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria semifină; culoare exterioară cafeniu albicios; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip; urme de slip căzut; ardere bună reductantă; P 57991; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 7- categoria fină; culoare portocaliu; degresant nisip; netezire excelentă (lustruit); ardere bună; P 62506; caseta A; Dăbâca-Cetate.


298

Fig. 8- categoria fină; culoare brun-cenuşiu; degresant nisip fin şi mâl; urme de slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58095; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 9- categoria semifină; culoare exterioară brun deschis; culoare interioară brun cu flecuri cărămizii; degresant nisip şi cioburi pisate; netezire bună; ardere bună oxidantă; P 58017; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 2 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu albicios; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezit; ardere bună; P 58057; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare brun; degresant nisip cu bobul mare; ardere bună reductantă; P 57962; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare brun cu flecuri cenuşii; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere relativ bună; P 57967; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară brun cu flecuri, culoare interioară cenuşiu; degresant nisip fin şi mică; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58273; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria fină; culoare cărămiziu; degresant nisip fin; lustruit; ardere bună; P 57958; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria semifină; culoare brun; degresant nisip şi pietricele; lustruit; ardere bună; P 57966; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 7- categoria fină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip; lustruit, incizii lustruite; ardere bună; P 57968; CoŃofeni (?); Dăbâca-Cetate. Fig. 8- categoria semifină; culoare brun; degresant nisip şi pietricele; lustruit; ardere bună; P 57961; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 9- categoria fină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip; netezire excelentă; ardere bună; P 58060; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 3 Fig. 1- categoria semifină; culoare brun; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezit; ardere relativ bună; P 58002; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare brun; degresant nisip fin; netezire bună; P 58001; S II/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare gălbui; degresant nisip fin şi mică; netezit; ardere slabă oxidantă; P 58?08. caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare brun cu flecuri; degresant nisip; netezit; ardere slabă reductantă; P 58004; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria fină; culoare cărămiziu; degresant nisip fin; netezit; ardere bună oxidantă; P 58003; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria fină; culoare cărămiziu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună oxidantă; P 58010; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 7- categoria fină; culoare exterioară brun (slip căzut); culoare interioară cenuşiu; degresant nisip fin; ardere bună reductantă; P 58048; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 8- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu deschis; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; netezire bună; ardere bună reductantă; P 58?00; Dăbâca-Cetate. Fig. 9- categoria semifină; degresant nisip, mâl şi cioburi pisate; făinos; netezit; ardere bună oxidantă; P58006; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 10- categoria semifină; culoare gălbui (slip căzut); degresant nisip şi cioburi pisate; netezire bună (la interior spatulat); ardere bună oxidantă; P 58012; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 11- categoria semifină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip şi cioburi pisate; netezire bună; ardere bună reductantă; P 58815; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 4 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip; netezit; ardere bună reductantă; P 57994; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară cărămiziu cu flecuri; culoare interioară cărămiziu; degresant nisip fin; netezire bună; ardere slabă oxidantă; P 58049; S I/1; Dăbâca-Cetate.


299

Fig. 3- categoria semifină; culoare cărămiziu; slip cenuşiu albicios picat; degresant nisip şi pietricele; ardere bună oxidantă; P 58016; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu, culoare interioară cărămiziu; degresant nisip şi mâl; netezit; ardere relativ bună; P 58027; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria semifină; culoare brun închis; degresant nisip şi cioburi; netezit; ardere bună; P 58030; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria semifină; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip şi pietricele; netezire bună; ardere bună; P 58024; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 7- categoria uzuală; culoare exterioară negru-cenuşiu; culoare interioară brun deschis; degresant pietricele şi cioburi; netezire bună; ardere relativ bună; P 58026; S /1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 5 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu albicios (slip lustruit); culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip şi mică; ardere bună reductantă; P 58072; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară brun deschis; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip fin; netezire bună; ardere bună; P 58201; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip, pietricele şi mâl; ardere bună; P 58176; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu albicios; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58112; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu (slip lustruit); culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip fin; ardere bună reductantă; P 58073; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria fină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip fin; slip exterior de aceeaşi culoare; ardere bună; P 58725; Dăbâca-Cetate. Fig. 7- categoria semifină; culoare exterioară brun cu flecuri cenuşii; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58135; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 8- categoria uzuală; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip şi cioburi; slip netezit; ardere bună reductantă; P 58702; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 9- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu albicios; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; lustruit; ardere bună reductantă; P 58162; caseta A; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 6 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară brun închis; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; barbotină (netezire bună la interior); ardere bună; P 58035; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; barbotină (netezire buna la interior); ardere bună; P 58036; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare gălbui; degresant nisip, mâl şi cioburi; barbotină; ardere relativ bună; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria uzuală; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi pietricele; barbotină; ardere slab reductantă; P 58037; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria uzuală; culoare brun cu flecuri cărămizii; degresant pietricele şi cioburi; netezire slabă; ardere slabă; P 58040; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 7 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară brun-cărămiziu; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip fin, mică şi mâl; aspect făinos; netezire bună; P 57998; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip fin; slip căzut; ardere bună reductantă; P 58009; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu deschis; degresant nisip şi mâl; netezire bună; ardere bună; P 58007; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 8


300

Fig. 1- categoria semifină; culoare gălbui; degresant nisip şi cioburi pisate; slip bine netezit; ardere slabă oxidantă; P 58324; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria uzuală; culoare exterioară şi interioară cenuşiu albicios; degresant nisip şi pietricele; netezire bună; ardere slabă oxidantă; P 58970; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi pietricele; netezire foarte bună; ardere bună; P 58957; bordei; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 9 Fig. 1- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip şi pietricele; netezire bună; ardere bună; P 58023; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu; culoare interioară brun deschis; degresant nisip şi cioburi; netezire bună; ardere bună; P 58022; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară brun; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi cioburi; slip bine netezit; ardere bună; P 58021; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 10 Fig. 1- categoria uzuală; culoare cărămiziu; degresant nisip şi pietricele; netezire bună; ardere slabă; P 58334; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare brun-gălbui; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere relativ bună; P 58995; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară şi interioară cenuşiu; degresant nisip şi pleavă mărunt tocată; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58279; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare brun deschis; degresant nisip cu granulaŃie mare; ardere bună; P 62213; S I/1, carou 15-17, adâncime 1.80-2 m; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria semifină; culoare brun; degresant pietricele şi cioburi; netezire bună; ardere bună; P 58406; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria uzuală; degresant nisip şi pietricele; lustruit; ardere bună; P 58343; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 7- categoria semifină; culoare brun-cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere bună; P 6255?; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 11 Fig. 1- categoria fină; culoare brun deschis; degresant nisip fin; lustruit; ardere bună oxidantă; P 58351; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mică; netezire bună (aspect poros); ardere bună; P 62531; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare cărămiziu; degresant nisip fin; slip lustruit, parŃial căzut; ardere bună oxidantă; P 58005; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu cu flecuri negre; culoare interioară cărămiziu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună (mai ales la interior); ardere relativ bună; P 57978; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria fină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară brun; degresant nisip fin şi pietricele; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58045-6; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 12 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip; netezit; ardere bună reductantă; P 58335; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; netezire bună; ardere bună reductantă; P 58336; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară cărămiziu cu flecuri; degresant nisip şi pietricele; netezire bună; ardere oxidantă; P 58331; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu albicios cu flecuri; culoare interioară cenuşiu-negru; degresant nisip fin şi mică; lustruit; ardere bună reductantă; P 58333; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria fină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip şi mică; netezire bună; ardere slabă oxidantă; P 58332; bordei; Dăbâca-Cetate.


301

Fig. 6- P 58340; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 7- categoria fină; culoare cărămiziu; degresant nisip; lustruit; ardere bună; P 57983; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 13 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară brun deschis; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, pietricele şi cioburi; slip lustruit; P 58172; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip; netezit; ardere bună oxidantă; P 58203; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi pietricele; slip netezit; ardere bună; P 58187; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip; lustruire superficială; ardere bună reductantă; P 58200; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria semifină; culoare brun; degresant nisip, mică şi cioburi; netezit; ardere slabă; P 58198; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria fină; culoare cărămiziu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună oxidantă; P 58192; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 7- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, mică şi pietricele; netezire bună; P 62320, P 62323; S I/1, carou 129-130, adâncime 5.50 m; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 14 Fig. 1- categoria fină; culoare brun cu flecuri; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58898; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit; ardere foarte bună; P 58417; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; slip parŃial căzut; P 58925; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu (slip căzut); culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip; netezire bună; ardere bună reductantă; P 58389; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu albicios cu flecuri; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip fin şi mică; netezire bună; ardere bună reductantă; P 58394; bordei; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 15 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu cu flecuri cărămizii; degresant nisip şi pietricele; slip lustruit; ardere bună; P 58987, P 58412; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; netezit; ardere bună; P 58965; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip; lustruit; ardere foarte bună; P 58952; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare exterioară brun cu flecuri cenuşii; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; slip lustruit (la exterior); ardere bună; P 58990; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 16 Fig. 1- categoria uzuală; culoare exterioară brun deschis; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, cioburi pisate şi pietricele; slip netezit (la exterior); ardere slabă; P 58321; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip fin şi mică; netezire bună; slip căzut; ardere bună; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit; ardere foarte bună; P 58903; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; aspect aspru; ardere bună reductantă; P 58410; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere relativ bună; P 62533; bordei; Dăbâca-Cetate.


302

PLANŞA 17 Fig. 1- categoria fină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58899; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară negru-cenuşiu cu flecuri; culoare interioară brun deschis cu flecuri negre; degresant nisip şi cioburi pisate; netezire bună; ardere bună reductantă; P 58930; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere foarte bună; P 58901; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu deschis cu flecuri brune; culoare interioară cenuşiu deschis; degresant nisip fin şi mică; slip lustruit; ardere foarte bună; P 58909; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu, culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58226; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip fin; slip lustruit (gros); ardere bună reductantă; P 58265; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 7- categoria uzuală; culoare cafeniu albicios; degresant nisip şi cioburi; slip bine netezit; ardere bună reductantă; P 58882; caseta A; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 18 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu cu flecuri cenuşii; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere bună; P 58234; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; lustruit; ardere bună; P 58954; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare cărămiziu; degresant nisip fin şi mâl; netezire bună; ardere bună; P 58245; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip fin şi mică; slip lustruit; ardere foarte bună; P 58238; caseta A; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 19 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit, parŃial căzut; ardere bună; P 58239; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere bună; P 58237; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip fin; slip netezit, parŃial căzut; netezire bună; ardere bună; P 58244; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip fin; netezire bună; ardere bună reductantă; P 57233; caseta A; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 20 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară şi interioară cărămiziu; degresant nisip fin şi mică; slip cărămiziu căzut; netezire bună; ardere bună oxidantă; P 58294; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară brun cu flecuri cenuşii; culoare interioară brun; degresant nisip fin şi mică; lustruit; ardere bună; P 58297; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezit; ardere bună; p 58240; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria uzuală; culoare gălbui cu flecuri; degresant nisip şi cioburi; netezire bună; ardere bună; P 58407; bordei; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 21 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi pietricele; slip căzut; netezire bună; ardere foarte bună; P 58226; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară cărămiziu cu flecuri cenuşii; culoare interioară cărămiziu; degresant nisip şi mică; netezire bună; ardere slabă oxidantă; P 58961; Dăbâca-Cetate.


303

Fig. 3- categoria uzuală; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, cioburi pisate şi pietricele; ardere foarte bună; P 58944; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară brun; culoare interioară brun deschis; degresant nisip fin şi cioburi fin pisate; lustruit; ardere foarte bună; P 58325; bordei; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 22 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere bună; P 58088; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58076; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu; culoare interioară negru-cenuşiu degresant nisip, cioburi şi pietricele; slip netezit; ardere bună reductantă; P 58074; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri brun-cărămizii; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; netezire bună; ardere slabă; P 58078; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 23 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; netezire bună; ardere bună reductantă; P 58257; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip fin şi pietricele; netezire bună; ardere bună reductantă; P 5885?, P 58855; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria uzuală; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi cioburi pisate; netezit; ardere slabă reductantă; P 58077; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria fină; culoare cărămiziu; degresant nisip fin; netezire bună; ardere bună oxidantă; P 58835; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria fină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară gălbui; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună oxidantă; P 58157; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 24 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară brun cenuşiu; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere bună; P 62553; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria uzuală; culoare exterioară brun cenuşiu; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; netezit; ardere relativ bună; P 58039; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant pietricele, cioburi şi nisip; slip lustruit (la exterior); ardere bună; P 58995; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58167; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria semifină; culoare exterioară brun cu flecuri cenuşii; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip; slip exterior; ardere bună reductantă; pictură cu roşu; P 58169; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria semifină; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; netezit; ardere bună; P 58100; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 7- categoria uzuală; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip şi cioburi pisate mărunt; netezire bună (slip netezit); ardere bună reductantă; P 58869; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 25 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere bună; P 62559; S I/1, incinta Ia, taluz; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară negru-cenuşiu cu flecuri brun-roşcate; culoare interioară cenuşiu închis; degresant nisip fin; slip lustruit; P 57979; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi pietricele; netezire bună; ardere slabă reductantă; P 58013; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare exterioară brun deschis; culoare interioară brun-cenuşiu; netezire bună; ardere bună; P 62583; carou 14-18, adâncime 0.20-0.80 m; Dăbâca-Cetate


304

Fig. 5- categoria fină; culoare exterioară brun cărămiziu cu flecuri; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, mâl şi mică; netezire bună; ardere bună; P 58033; S I/1; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 26 Fig. 1- categoria fină; culoare cărămiziu; degresant nisip şi mâl; netezire bună; ardere bună; P 57963; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria semifină; culoare brun deschis cu flecuri negre; degresant nisip şi cioburi; netezire bună; ardere bună; P 57965; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip fin; lustruit; ardere bună; P 58055; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare exterioară brun-cărămiziu; culoare interioară gălbui; degresant nisip, pietricele şi mâl; netezit; ardere bună; P 58426; bordei; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria fină; culoare cenuşiu deschis; degresant nisip fin şi mică; slip lustruit; ardere foarte bună; P 58252; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu; culoare interioară cenuşiu cu flecuri brun-gălbui; degresant nisip şi cioburi; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 140225; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 27 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; slip netezit; ardere bună; P 58222; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezire bună; ardere bună; P 58224; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare cafeniu albicios; degresant nisip; slip netezit; ardere bună; P 58224; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină, culoare exterioară brun-cenuşiu; culoare interioară cărămiziu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere bună; P 58019; S I/1; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip; lustruit; ardere bună; P 58221; caseta A; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 28 Fig. 1- categoria fină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip fin; lustruit; ardere bună; P 58890; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu-cărămiziu; culoare interioară cenuşiu; slip lustruit, cenuşiu, parŃial căzut; ardere bună; P 58920; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară cărămiziu, culoare interioară cenuşiu; degresant nisip fin şi mâl; slip netezit; ardere bună reductantă; P 58229; caseta A; Dăbâca-Cetate. Fig. 4- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună reductantă; P 58982; Dăbâca-Cetate. Fig. 5- categoria semifină; culoare exterioară brun închis cu flecuri; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezit; ardere bună reductantă; P 58846; Dăbâca-Cetate. Fig. 6- categoria fină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; slip lustruit (la exterior); ardere bună; P 58924; caseta A; Dăbâca-Cetate. PLANŞA 29 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu cu flecuri brune; degresant nisip, mâl şi cioburi; slip lustruit (căzut aproape tot); ardere bună reductantă; VII 004314A, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri gălbui; culoare interioară brun închis; degresant nisip, mâl şi cioburi; slip foarte bine netezit (parŃial căzut); ardere bună reductantă; Trench XIII, Feature 4174, vasul A, mormânt, Uivar-Gomilă. PLANŞA 30 Fig. 1- categoria semifină; culoare brun deschis (cărămiziu); degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună oxidantă; XI 7143, Uivar-Gomilă.


305

Fig. 2- categoria fină; culoare brun deschis cu flecuri cenuşii şi flecuri brun cenuşii; degresant nisip şi mâl; slip lustruit foarte bine; ardere bună reductantă; XI 12288, Feature 3476/1, Uivar-Gomilă. PLANŞA 31 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu cu flecuri gălbui; degresant nisip, mâl şi cioburi; slip bine netezit (parŃial căzut); ardere bună reductantă; Trench XIII, Feature 4174, vasul B, Uivar-Gomilă. PLANŞA 32 Fig. 1- categoria semifină; culoare cărămiziu cu flecuri cenuşii; degresant nisip, pietricele şi cioburi; slip netezit foarte bine; ardere bună; VII 003539A/1, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu cu flecuri cenuşii; culoare interioară gălbui cu flecuri negre cenuşii; degresant nisip, mâl şi cioburi; slip bine netezit (parŃial căzut); ardere relativ bună (reductantă); Trench XIII, Feature 4174, vasul C, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare brun deschis (castaniu) cu flecuri negre cenuşii; degresant nisip şi cioburi; slip lustruit; ardere bună reductantă; Trench XI, Feature 3476, nivel 4.2.1., Uivar-Gomilă. PLANŞA 33 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşie; degresant nisip şi cioburi; slip lustruit; ardere bună; Feature 68, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare brună; degresant nisip, mâl şi cioburi; slip bine netezit; ardere bună reductantă; Trench XII, Feature 2100, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare cafeniu albicios; degresant nisip, cioburi şi mâl; slip lustruit; ardere bună oxidantă; F 84, Foeni. PLANŞA 34 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri brune; culoare interioară gălbui; degresant nisip şi mâl; slip netezit; ardere bună reductantă; Trench VII, 27803, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare brun deschis (cu nuanŃe cenuşii); degresant nisip, cioburi şi mâl; slip foarte bine netezit (căzut în mare majoritate); ardere bună reductantă; H 609, Hodoni. Fig. 3- categoria semifină; culoare brun-cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; slip netezit bine (căzut aproape în totalitate); ardere bună reductantă; BucovăŃ 288. PLANŞA 35 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară brun; degresant nisip şi cioburi; slip lustruit; ardere bună; XI/10477/3476/1, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară negru-cenuşiu cu flecuri brun-gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, cioburi şi mâl; slip lustruit foarte bine la exterior; ardere bună; 000452A/1; Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu cu flecuri negre-cenuşii; degresant nisip fin şi mâl; slip lustruit excelent; ardere bună reductantă; 001005A/1; Trench II, Feature 23, Uivar-Gomilă. PLANŞA 36 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cărămiziu; degresant nisip şi cioburi mărunt pisate; slip netezit; ardere relativ bună; I/5604A/3, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezire bună; ardere bună reductantă; XII/8684, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu cu flecuri negre-cenuşii; degresant nisip fin şi mâl; slip lustruit excelent; ardere foarte bună; XI/3171/7566/2, Uivar-Gomilă. Fig. 4- Hunedoara- Dealul Sânpetru; descoperire de suprafaŃă. PLANŞA 37 Fig. 1- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip şi mâl; slip foarte bine netezit; ardere bună; I/5397A/2, Uivar-Gomilă.


306

Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară castaniu cu flecuri; culoare interioară cenuşiu-gălbui; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere foarte bună; 003717A/1; Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip fin şi mâl; slip lustruit; ardere foarte bună; 003079A/1; Uivar-Gomilă. PLANŞA 38 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu negricios cu flecuri; slip lustruit; ardere bună reductantă; XI 14605, Uivar-Gomilă; Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezit; ardere bună; I/004026A/2, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere foarte bună; I/004503A/3, 004026A/3 (2 fragmente), Uivar-Gomilă. Fig. 4- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip, mâl şi cioburi; netezit; ardere bună; I/004507A/6a-f, Uivar-Gomilă. PLANŞA 39 Fig. 1- categoria semifină; culoare brun deschis; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună oxidantă; 000424A/1; Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare gălbui; degresant nisip şi cioburi; slip lustruit; ardere bună; 001037A/1; Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare cărămiziu cu flecuri cenuşii; degresant nisip, cioburi şi mâl; slip lustruit; ardere bună oxidantă; XI/7066/1a-b, Uivar-Gomilă. PLANŞA 40 Fig. 1- categoria semifină; culoare cărămiziu cu flecuri; degresant nisip, cioburi şi mâl; slip netezit; ardere bună; Trench V, Feature 2001, vasul 2, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu cu flecuri cenuşii; culoare interioară gălbui; degresant cioburi şi nisip; slip netezit; ardere relativ bună; Trench V, Feature 2001, vas 1, mormânt, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri brun deschis; culoare interioară brun deschis; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună reductantă; XI/17071/2, Uivar-Gomilă. PLANŞA 41 Fig. 1- categoria semifină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip şi mâl; slip foarte bine netezit; ardere bună; 009084A/1; Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare cenuşiu cu flecuri gălbui; degresant nisip şi mâl; bine netezit; ardere bună; IV 003121A/4., Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu-gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezit; 003434/2; Uivar-Gomilă. Fig. 4- categoria semifină; culoare cenuşiu cu flecuri gălbui; degresant nisip fin şi cioburi; slip lustruit; ardere bună reductantă; XI 7440/2, Uivar-Gomilă. PLANŞA 42 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu albicios; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună reductantă; XI/3649/15011, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună; XI/15439/1, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri cărămizii; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip, cioburi şi mâl; slip foarte bine netezit (căzut); ardere bună; XI/2100/8784/2a; XI/2100/8784/2b, Uivar-Gomilă. PLANŞA 43 Fig. 1- categoria semifină; culoare brun-cenuşiu; degresant nisip, mâl şi cioburi; slip lustruit; ardere bună reductantă; 001152A/1; Uivar-Gomilă.


307

Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară brun-cărămiziu; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip, mâl şi cioburi; slip lustruit; ardere bună; 003133A/1; Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu albicios; degresant nisip fin şi mâl; slip foarte bine netezit; ardere bună; 001271A/1; Uivar-Gomilă. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară negru-cenuşiu; culoare interioară brun închis; degresant nisip, mâl şi cioburi mărunt pisate; slip bine netezit; ardere bună; XI/9674/2, Uivar-Gomilă. PLANŞA 44 Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu cu flecuri cărămizii; degresant nisip şi mâl; slip netezit; ardere bună; XII/8531/1, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară brun-cenuşiu; degresant nisip cioburi şi mâl; slip netezit (parŃial căzut); ardere bună; XII/8516/1, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cărămiziu; degresant nisip şi cioburi; slip excelent netezit; ardere bună oxidantă; 003038A/2a, 003038A/2b; Uivar-Gomilă. PLANŞA 45 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri; culoare interioară cenuşiu negricios; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună reductantă; XI/14630, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu-gălbui; degresant nisip şi mâl; slip excelent lustruit; ardere bună reductantă; XI/3161/7410/4, XI/3161/7410/5, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare brună; degresant nisip, cioburi şi mâl; slip foarte bine netezit; ardere bună; XI/3205/8212, Uivar-Gomilă. PLANŞA 46 Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; slip bine netezit; ardere bună; XII/8515/6, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezire bună; ardere bună; XII/8684/2a, XII/8684/2b, Uivar-Gomilă. PLANŞA 47 Fig. 1- categoria fină; culoare cărămiziu (portocaliu); degresant nisip; slip lustruit foarte fin; ardere secundară (?); XI/8245/1, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare cărămiziu cu flecuri cenuşiu deschis; degresant nisip şi cioburi pisate; netezit; ardere bună; Silvaşu de Jos – Galeş, cercetare de suprafaŃă. Fig. 3- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip şi pietricele; netezire bună; ardere bună; Silvaşu de Jos – Galeş, cercetare de suprafaŃă. Fig. 4- categoria semifină; culoare exterioară brun-cenuşiu; culoare interioară gălbui; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezire bună; ardere bună; Silvaşu de Jos – Galeş, cercetare de suprafaŃă. Fig. 5- categoria fină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip fin şi mâl; slip lustruit; ardere foarte bună; Petreşti-Groapa Galbenă, 1962, S II, carou 3, adâncime 0.30-0.40 m. PLANŞA 48 Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip fin şi mâl; slip lustruit; ardere bună; XI/9260/1a-b, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară brun deschis cu flecuri cenuşii; culoare interioară brun închis; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; Trench XI, Layer 4.2.1., Feature 3476, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară brun închis; culoare interioară brun deschis; degresant nisip şi cioburi; slip lustruit; ardere bună; Trench XI, Feature 3476, Uivar-Gomilă. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună; I/7176, Uivar-Gomilă. PLANŞA 49


308

Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu albicios; degresant nisip fin şi mâl; slip bine netezit (parŃial căzut) făinos; ardere bună; IV/1043/004789 M1, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip fin şi mâl; slip netezit excelent; ardere foarte bună reductantă; XVIII/2506/15291, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună; 003056A/4, Uivar-Gomilă. Fig. 4- categoria semifină; degresant nisip, mâl şi cioburi; slip netezit; ardere bună; 003772A/7a-b, Uivar-Gomilă. PLANŞA 50 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară brun cu flecuri gălbui; culoare interioară brun; degresant nisip şi mâl; slip lustruit (parŃial căzut); ardere bună; VII/004161A, Uivar-Gomilă. PLANŞA 51 Fig. 1- categoria fină; culoare brun deschis; degresant nisip şi mâl; slip bine netezit (parŃial căzut); ardere bună reductantă; 15.609, P 92. ?????? (imposibil de identificat). Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu închis; degresant nisip; bine netezit; ardere bună; 7910A. Fig. 3- categoria fină; culoare brun închis; degresant nisip fin şi mâl; slip lustruit (parŃial căzut); ardere bună reductantă; P 1147, inv. 19084; 16049. PLANŞA 52 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri brun-gălbui; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip, pleavă şi cioburi; slip foarte bine netezit (urme de spatulare); ardere bună reductantă; ParŃa-Tell-ul 1 16.050; inv. 15853. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară brun deschis; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip, mâl şi cioburi mărunt pisate; slip bine netezit (parŃial căzut); ardere ardere relativ bună (reductantă); Trench XIII, Feature 4174, vasul D, Uivar-Gomilă. PLANŞA 53 Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip fin şi mâl; slip foarte bine lustruit; ardere bună reductantă; 001426A/1; Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare brun deschis; degresant nisip, cioburi şi mâl; slip netezit foarte bine; ardere bună oxidantă; 000471A/1; Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară; cenuşiu cu flecuri; culoare interioară cafeniu albicios; degresant nisip şi cioburi; slip lustruit; ardere bună; XI/10690/3476, Uivar-Gomilă. PLANŞA 54 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, pleavă şi mâl; slip netezit; ardere bună; Trench V, Feature 2001, vas 3 (complex), mormânt, Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare cenuşiu albicios; degresant nisip şi mâl; netezire bună (slip); ardere relativ bună; Trench V orizontul mormântului, Feature 2001 (?), vasul 6, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu deschis; culoare interioară cafeniu albicios; degresant nisip şi cioburi; slip lustruit; ardere bună reductantă; Trench XI, Layer 4.2.1., Feature 3476, Uivar-Gomilă. PLANŞA 55 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; slip lustruit; ardere bună; Petreşti-Groapa Galbenă, 1961, S I, carou 13, adâncime 0.80 m. Fig. 2- categoria semifină; culoare gălbui; degresant nisip, cioburi şi pleavă mărunt tocată; slip lustruit; ardere bună oxidantă; XI/9677/1a-b, Uivar-Gomilă. Fig. 3- categoria uzuală; culoare brun deschis cu flecuri; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună; I 120717, Uivar-Gomilă.


309

PLANŞA 56 Fig. 1- categoria semifină; culoare brun; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună; Feature 88; Uivar-Gomilă. Fig. 2- categoria semifină; culoare brun deschis cu flecuri negre-cenuşii; degresant nisip, cioburi şi pleavă; slip lustruit; ardere bună; Trench XI, Layer 4.1., Feature 3208, Uivar-Gomilă. PLANŞA 57 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cărămiziu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi cioburi pisate; netezit; ardere bună; Silvaşu de Jos-Galeş, cercetare de suprafaŃă. Fig. 2- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezit; ardere bună; Silvaşu de Jos-Galeş, cercetare de suprafaŃă. Fig. 3- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezit; ardere bună; Silvaşu de Jos-Galeş, cercetare de suprafaŃă. Fig. 4- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună reductantă; XI/9678/2, Uivar-Gomilă. Fig. 5- categoria fină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, cioburi şi mâl; netezire foarte bună; ardere bună; Petreşti-Groapa Galbenă, 1961, S I, carou 25, adâncime 0.80m. Fig. 6- categoria fină; culoare exterioară brun-cenuşiu; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit la exterior, parŃial căzut; ardere foarte bună; Petreşti-Groapa Galbenă, 1961, S I, carou 27, adâncime 0.80 m. Fig. 7- categoria uzuală; culoare cărămiziu; degresant nisip, pietricele şi cioburi; netezit; ardere slabă oxidantă; XI/7132/3, Uivar-Gomilă. Fig. 8- categoria uzuală; culoare gălbui cu flecuri; degresant nisip şi cioburi; netezire relativ bună; ardere slabă oxidantă; XI/8421/1a-b, Uivar-Gomilă. Fig. 9- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună; Uivar-Gomilă. Fig. 10- categoria semifină; culoare cenuşiu albicios; degresant nisip şi mâl; făinos; ardere bună; XII/2105/8625; Uivar-Gomilă. Fig. 11- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună; I/5733A/1a-c; Uivar-Gomilă. Fig. 12- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezit; ardere bună; Uivar-Gomilă. PLANŞA 58 Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu gălbui; degresant nisip fin şi puŃin mâl; slip lustruit; ardere foarte bună; P 1409; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip, mică şi mâl; slip netezit; ardere bună; P 1131(?); ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria semifină; culoare cărămiziu (exterior şi interior); degresant nisip cu granulaŃie mare, mică, cioburi pisate şi mâl; netezire bună; ardere relativ bună; P 1771; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria semifină; culoare gălbui-roşcat cu flecuri cenuşii; degresant nisip, cioburi pisate şi mâl; netezire foarte bună; ardere bună; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 59 Fig. 1- categoria semifină; culoare brun-cenuşiu cu flecuri gălbui-roşcate; degresant nisip şi cioburi pisate; slip netezit foarte bine; ardere bună; P 1142; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri roşcate; culoare interioară brun cu flecuri roşcate; degresant nisip cu granulaŃie mare şi puŃin mâl; netezire bună la exterior şi lustruire la interior; ardere bună; P 1409; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria semifină; culoare gălbui; degresant nisip cu granulaŃie mare, cioburi pisate şi mâl; slip netezit foarte bine; ardere bună; I 230(?)28; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 60 Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu albicios; degresant nisip fin şi mâl; slip bine netezit; ardere bună; I 23751; ParŃa-Tell-ul 1.


310

Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, cioburi pisate mărunt şi mâl; slip netezit căzut; ardere bună; fără cod; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria fină; culoare brun-cenuşiu deschis; degresant nisip, mâl şi puŃină mică; slip netezit; ardere bună; I 23726; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria semifină; culoare brun deschis cu flecuri cenuşii; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; slip netezit; ardere relativ bună; P 784; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 61 Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu-gălbui; degresant nisip şi mică; netezire excelentă; ardere foarte bună; P 1141; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi puŃină mică; netezire excelentă; ardere foarte bună; P 1142; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi puŃină mică; netezire excelentă; ardere foarte bună; P 1142; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria semifină; culoare brun-cenuşiu deschis; degresant nisip cu granulaŃie mare şi cioburi pisate mărunt; slip netezit excelent; ardere bună; I 24266; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 62 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară brun-roşcat; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip cu granulaŃie mare, mâl şi cioburi pisate; netezire bună; ardere bună; P 1774; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip şi mâl; slip netezit excelent la exterior şi lustru la interior; ardere bună; I 26063; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip; lustruit; ardere foarte bună; P 1772, P 1773; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu albicios; culoare interioară cenuşiu deschis; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere bună; P 1771; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 63 Fig. 1- categoria semifină; culoare brun gălbui cu flecuri cenuşii; degresant nisip cu granulaŃie mare, mică şi mâl; netezire bună; ardere bună; P 1767; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu cu flecuri gălbui; degresant nisip, cioburi mărunt pisate şi mâl; slip lustruit; ardere bună; P 1141; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria semifină; culoare cărămiziu cu flecuri cenuşii; degresant nisip cu granulaŃie mare şi cioburi pisate; lustruit la exterior; ardere foarte bună; P 1409; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 64 Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu cu flecuri gălbui; degresant nisip şi mâl; slip lustruit; ardere foarte bună; P 1142; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria fină; culoare brun deschis; degresant nisip fin; slip lustruit excelent; ardere foarte bună; P 1409; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezire excelentă; ardere bună; P 30; 15598/2; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria fină; culoare exterioară brun deschis cu flecuri cenuşii; culoare interioară cenuşiu închis, cu urme de spatulare; degresant nisip şi puŃin mâl; slip lustruit la exterior şi lustruit la interior; ardere foarte bună; P 1409; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 65 Fig. 1- categoria fină; culoare brun; degresant nisip, mâl, pleavă mărunt tocată; netezire bună; ardere relativ bună; P 775; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu albicios; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi puŃin mâl; netezire foarte bună; ardere bună; P 81?; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară brun-gălbui; culoare interioară gălbui; degresant nisip şi mâl; netezire bună (slip); ardere relativ bună; I 23621; ParŃa-Tell-ul 1.


311

Fig. 4- categoria fină; culoare brun deschis; degresant nisip şi mâl; netezire bună; ardere bună; I 23791; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 66 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip, cioburi pisate şi mâl; netezire slabă; ardere bună; I 23525; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria semifină; culoare brun deschis; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; netezit; ardere bună; P 1792; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară brun-roşcat; culoare interioară cenuşiu albicios; degresant nisip cu granulaŃie mare, mâl şi cioburi pisate; netezire bună; ardere relativ bună; P 1771; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria fină; culoare cenuşiu-gălbui; degresant nisip şi mâl; netezire foarte bună; ardere foarte bună; 15591/21, nr. inventar căzut; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 67 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezit; ardere bună; P 31; 15598/30; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară brun-cenuşiu; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi puŃin mâl; slip lustruit la exterior şi lustru la interior; ardere bună; P 1409; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi puŃin mâl; slip bine netezit; ardere foarte bună; I. 23732; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip fin şi mâl; lustruit la exterior; ardere foarte bună; I 23457; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 68 Fig. 1- categoria fină; culoare gălbui; degresant nisip şi mâl; netezire bună; ardere bună; I. 23170; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară brun-cenuşiu; degresant nisip şi mâl; lustruit; ardere bună; P 1409; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu-gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi mâl; slip bine netezit la exterior; ardere bună; I. 23771; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria fină; culoare brun-cenuşiu; degresant nisip, mâl şi cioburi pisate mărunt; slip lustruit la exterior şi urme de spatulare la interior; ardere bună; P 1409; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 69 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezit; ardere bună; P 1771; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezit; ardere bună; P 1767; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip fin şi puŃin mâl; slip bine netezit; ardere bună; P 1771; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezit; ardere relativ bună; P 1771; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 5- categoria fină; culoare gălbui; degresant nisip şi puŃin mâl; slip lustruit; ardere bună; P 1792; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 70 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip fin şi mâl; netezit; ardere bună; P 906; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip fin; lustruit; ardere foarte bună; P 1775; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- P 1409; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 71 Fig. 1- categoria semifină; cărămiziu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; netezit; ardere relativ bună; nr. inv. 11555; ParŃa-Tell-ul 1.


312

Fig. 2- categoria semifină; culoare interioară cărămiziu; la exterior barbotină cărămizie; degresant nisip cu granulaŃie mare, cioburi pisate şi mâl; ardere relativ bună; P 1789; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; netezire bună; ardere bună; P 903; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria semifină; culoare gălbui cu flecuri cenuşii; degresant nisip şi cioburi pisate; netezire foarte bună la exterior; ardere relativ bună; fără cod; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 72 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip fin şi mâl; slip netezit; ardere bună; I 23523; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezire bună; ardere bună; P 1771; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu-gălbui; degresant nisip, mâl şi cioburi pisate; netezire bună; ardere bună; P 1771; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria semifină; culoare gălbui; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; netezire bună; ardere bună; fără cod; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 5- categoria uzuală; culoare exterioară brun-cenuşiu; culoare interioară gălbui; degresant pietricele şi nisip; netezit (aspru); ardere bună; nr. inv. 11495; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 6- categoria uzuală; culoare cărămiziu; degresant nisip şi pietricele; netezit (aspru); ardere bună; nr. inv. 11561; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 73 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, cioburi pisate şi mâl; slip netezit; ardere bună; P 906; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, cioburi pisate şi mâl; slip netezit; ardere bună; P 906; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 3- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, cioburi pisate şi mâl; netezit; ardere bună; P 920; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 4- categoria uzuală; culoare exterioară gălbui; culoare interioară roşcat; degresant nisip, pietricele şi mâl; netezit; ardere bună; nr. inv. 11558; ParŃa-Tell-ul 1. Fig. 5- categoria semifină; culoare brun-cărămiziu; degresant nisip, pietricele şi cioburi pisate; slip lustruit; ardere bună; P 1141; ParŃa-Tell-ul 1. PLANŞA 74 Fig. 1- categoria semifină; culoare exterioară brun închis; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare; slip netezit; ardere bună; S3/1998-1999; carou 17.2-23, adâncime 0.26 m, nr. inv. CC 61/2000; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezit; ardere slabă; nr. inv. CC 75/2000; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi mâl; netezit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 4- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; netezit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 5- categoria fină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip; slip netezit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 6- categoria semifină; culoare exterioară gălbui; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; slip netezit la exterior şi lustru la interior; ardere bună; nr. inv. CC 67/2000; carou 22-24, adâncime 0.27 m; din zona locuinŃei L2; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 7- categoria fină; culoare exterioară brun deschis; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; carou 22-25; adâncime 0.27 m; zona locuinŃei L2; nr. inv. CC 71/2000, Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 8- categoria fină; culoare cenuşiu deschis; degresant nisip şi mâl; slip netezit; ardere bună; S3/1998-1999; carou 17.2-23, adâncime 0.26 m, nr. inv. CC 61/2000; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian.


313

Fig. 9- categoria semifină; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu-gălbui; degresant nisip cu granulaŃie mare; slip lustruit; ardere bună; nr. inv. CC 75/2000; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 75 Fig. 1- categoria fină; culoare brun închis; degresant nisip; netezit; ardere bună; S1/1998; carou 11-14, adâncime 0.25 m; nr. inv. CC 255/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria fină; culoare brun; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună; S1/1998; carou 11-14, adâncime 0.25 m; nr. inv. CC 255/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria semifină; culoare vişiniu; degresant nisip şi cioburi; netezit; ardere secundară; C1/1998-1999; adâncime 0.30 m; material ceramic de deasupra gropii G1 din S1/1998; nr. inv. 311/1999; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 4- categoria semifină; culoare cenuşiu albicios; degresant nisip şi cioburi; slip netezit; ardere bună; C1/1998-1999; adâncime 0.30 m; material ceramic de deasupra gropii G1 din S1/1998; nr. inv. 311/1999; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 5- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip cu granulaŃie mare; slip netezit; ardere bună; S1/1998; carou 11-14, adâncime 0.25 m; nr. inv. CC 255/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 6- categoria fină; culoare exterioară brun-roşcat; culoare interioară gălbui; degresant nisip cu granulaŃie mare; slip lustruit; ardere bună; S1/1998; carou 15-19, adâncime 0.32 m; material ceramic preistoric din complexul de la metrii 15-19; nr. inv. CC 286/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 7- categoria fină; culoare gălbui; degresant nisip; slip bine netezit; ardere bună; S1/1998; carou 6-7, adâncime 0.20-0.25 m; nr. inv. CC 216/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 76 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; carou 22-25; adâncime 0.27 m; zona locuinŃei L2; CC 71/2000, Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu cu flecuri gălbui; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; slip netezit; ardere foarte bună; C1/1998; adâncime 0.30 m; material ceramic de deasupra gropii G1 din S1/1998; nr. inv. CC 311/1998, Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară brun; culoare interioară cenuşiu cu flecuri gălbui; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; S1/1998; carou 9-10; adâncime 0.32 m; material din stratul deranjat de vie şi nivelul eneolitic superior; nr. inv. 236/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 77 Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună; pictură cu negru (?);Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria fină; culoare exterioară cărămiziu; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria semifină; culoare brun-roşcat; degresant nisip şi cioburi; slip netezit; ardere secundară; S3/1998-1999; din zona locuinŃei L2; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 78 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară brun închis; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip; slip netezit; ardere bună; S1/1998; carou 17-20, adâncime 0.35 m; nr. inv. CC 301/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria fină; culoare portocaliu-gălbui (ca pielea); degresant nisip; slip lustruit; ardere excelentă; S1/1998; carou 17-20, adâncime 0.35 m; nr. inv. CC 301/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria semifină; culoare cenuşiu (exterior şi interior); degresant nisip şi pietricele; netezit; ardere bună reductantă; S1/1998; carou 11-14, adâncime 0.35 m; nr. inv. CC 259/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 79


314

Fig. 1- S3/1998-1999; carou 24-26, adâncime 0.40-0.80 m; nivelul de cultură de sub locuinŃa L2/1999 (zona distrusă de G2/1999); nr. inv. CC 77/2000; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria semifină; culoare brun cu flecuri; degresant nisip cu granulaŃie mare; netezit la exterior, lustruit la interior; ardere bună; S1/1998; carou 15-18, adâncime 0.35 m; material ceramic din stratul cu urme Tiszapolgár; nr. inv. CC 293/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit; ardere foarte bună; S3, carou 24-26, adâncime 0.30-0.42 m, L2; nr. inv. CC 62/2000; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 80 Fig. 1- categoria fină; culoare cenuşiu albicios; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria fină; culoare gălbui cu flecuri negre; degresant nisip; slip netezit; ardere bună; S3/1998; carou 24-26, adâncime 0.32 m; pata alungită dinspre profilul sudic; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria fină; culoare brun-gălbui; degresant nisip cu granulaŃie mare; slip lustruit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 4- categoria semifină; culoare exterioară brun; culoare interioară cărămiziu; degresant nisip şi cioburi; slip netezit; ardere bună; carou 22-25; adâncime 0.27 m; zona locuinŃei L2; CC 71/2000, Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 5- categoria fină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip fin; slip lustruit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 6- categoria semifină; culoare cenuşiu albicios; degresant nisip şi mâl; netezire bună; ardere bună; nr. inv. CC 67/2000; carou 22-24, adâncime 0.27 m; din zona locuinŃei L2; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 81 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară cenuşiu; culoare interioară negru-cenuşiu; degresant nisip; slip netezit; ardere bună; nr. inv. CC 67/2000; carou 22-24, adâncime 0.27 m; din zona locuinŃei L2; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip cu granulaŃie mare; slip lustruit; ardere bună; S1/1998; carou 17-20, adâncime 0.35 m; nr. inv. CC 301/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; nr. inv. CC 67/2000; carou 22-24, adâncime 0.27 m; din zona locuinŃei L2; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 4- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; barbotină stropită; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 5- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip, cioburi şi mâl; netezit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 6- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; netezire foarte bună; ardere bună; S1/1998; carou 14-17, adâncime 0.40 m; ceramică din nivelul eneolitic superior; nr. inv. CC 296 /1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 7- categoria semifină; culoare gălbui; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; barbotină stropită; ardere slabă; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 82 Fig. 1- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip cu granulaŃie mare şi mâl; netezit; ardere bună; S1/1998; carou 9-10; adâncime 0.32 m; material din stratul deranjat de vie şi nivelul eneolitic superior; nr. inv. 236/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria semifină; culoare exterioară brun deschis; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip, pietricele şi cioburi; slip netezit; ardere slabă; nr. inv. CC 67/2000; carou 22-24, adâncime 0.27 m; din zona locuinŃei L2; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria semifină; culoare cenuşiu; degresant nisip şi cioburi; slip netezit; ardere bună; S3/1998-1999; din zona locuinŃei L2; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian.


315

Fig. 4- categoria semifină; culoare gălbui; degresant nisip şi cioburi; slip netezit; ardere relativ bună; S1/1998, carou 11-13, adâncime 0.20-0.25 m; material din nivelul deranjat de vie; nr. inv. CC 247/1998, Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 83 Fig. 1- categoria fină; culoare cafeniu albicios; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; S3/1998-1999; carou 17.2-23, adâncime 0.26 m, nr. inv. CC 61/2000; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria fină; culoare brun deschis; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; S1/1998; carou 12-13, adâncime 0.25 m; ceramică din nivelul deranjat de vie; nr. inv. CC 255/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria fină; culoare brun (castaniu); degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; S3/1998-1999; carou 17.2-23, adâncime 0.26 m, nr. inv. CC 61/2000; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 4- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip şi cioburi; slip netezit; ardere bună; C1/1998-1999; adâncime 0.30 m; material ceramic de deasupra gropii G1 din S1/1998; nr. inv. 311/1999; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 84 Fig. 1- categoria uzuală; culoare gălbui; degresant nisip, mâl şi cioburi; netezit; ardere bună; S1/1998; carou 11-14, adâncime 0.25 m; nr. inv. CC 255/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip şi pietricele; slip lustruit; ardere secundară; S1/1998; carou 15-19, adâncime 0.32 m; material ceramic preistoric din complexul de la metrii 15-19; nr. inv. CC 286/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria fină; culoare brun; degresant nisip; slip netezit foarte bine; ardere foarte bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 4- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip; slip netezit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 5- categoria fină; culoare cenuşiu cu flecuri gălbui; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 6- categoria fină; culoare cenuşiu; degresant nisip; slip netezit; ardere bună; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 7- categoria semifină; culoare cafeniu albicios; degresant nisip şi cioburi; slip lustruit; ardere bună; S3/1998-1999; carou 17.2-23, adâncime 0.26 m, nr. inv. CC 61/2000; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. PLANŞA 85 Fig. 1- categoria fină; culoare exterioară brun cu flecuri; culoare interioară negru; degresant nisip; netezit la exterior şi lustruit la interior; ardere bună; C1/1998; adâncime 0.30 m; material ceramic de deasupra gropii G1 din S1/1998; nr. inv. CC 311/1998, Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 2- categoria semifină; culoare cărămiziu; degresant nisip şi cioburi; slip bine netezit; ardere secundară; S1/1998; carou 15-19, adâncime 0.32 m; material ceramic preistoric din complexul de la metrii 15-19; nr. inv. CC 286/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 3- categoria fină; culoare exterioară brun deschis; culoare interioară cenuşiu; netezire bună; ardere bună; S1/1998; carou 14-17, adâncime 0.40 m; ceramică din nivelul eneolitic superior; nr. inv. CC 296 1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 4- categoria fină; culoare cărămiziu; degresant nisip; slip netezit; ardere bună; S3/1998-1999; carou 17-19, adâncime 0-0.16 m; material din humus; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 5- categoria fină; culoare negru-cenuşiu; degresant nisip; slip lustruit; ardere bună; S1/1998; carou 11-14, adâncime 0.25 m; nr. inv. CC 255/1998; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 6- categoria fină; culoare exterioară brun-roşcat; culoare interioară cenuşiu; degresant nisip şi mâl; slip netezit; ardere relativ bună; S3/1998-1999; carou 17-19, adâncime 0-0.16 m; material din humus; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian. Fig. 7- categoria semifină; culoare cenuşiu gălbui; degresant nisip, cioburi şi mâl; slip netezit; ardere bună; S3/1998-1999; carou 17-19, adâncime 0-0.16 m; material din humus; Giurtelecul Şimleului-Coasta lui Damian.


316

Imaginea 1: Fig. 1-4- Vase ceramice din complexul 2001 de la Uivar. Imaginea 2: Fig. 1-2- Vase ceramice din complexul 4174 de la Uivar. Imaginea 3: Fig. 1-3- Vase ceramice din complexul 3476 de la Uivar. Imaginea 4: Fig. 1-2- Vase ceramice din complexul 3476 de la Uivar. Imaginea 5: Fig. 1-2- Vase ceramice din complexul 4174 de la Uivar. Imaginea 6: Fig. 1-2- Vase ceramice din „depunerea” din S VII, Uivar. Imaginea 7: Fig. 1- Vas ceramic din S XII Fig. 2- Vas ceramic din „depunerea” din S VII, Uivar. Imaginea 8: Fig. 1- Vas ceramic de la ParŃa-Tell-ul I Fig. 2- Vas ceramice de la BucovăŃ. Imaginea 9: Fig. 1- Vas ceramic de la Şumal. Imaginea 10: Fragmente ceramice de la Cerişor-Peştera Cauce. Imaginea 11: Fragmente ceramice de la Cerişor-Peştera Cauce. Imaginea 12: Fragmente ceramice de la Cerişor-Peştera Cauce. Imaginea 13: Fragmente ceramice de la Cerişor-Peştera Cauce. Imaginea 14: Fragmente ceramice de la Cerişor-Peştera Cauce. Imaginea 15: Fragmente ceramice de la Cerişor-Peştera Cauce. Imaginea 16: Vas ceramic de la Cerişor-Peştera Cauce. Imaginea 17: Fragment ceramic de la Pianul de Jos-Podei, S VII/1962. Imaginea 18: Fragmente ceramice de la Petreşti-Groapa galbenă, S I, caroul 25, adâncimea 0,80 m. Imaginea 19: Fragmente ceramice şi o aşchie de obsidian de la Brănişca.


317

Harta 1: Sursele de cupru din jumătatea vestică a României (vezi Anexa 3)


318

Harta 2: Sursele de sare din jumătatea vestică a României (vezi Anexa 2; cerc roşu). Sursele de aur din vestul României (vezi Anexa 4; triunghi negru)


319

Harta 3: Descoperirile certe aparŃinând culturii Tiszapolgár de pe teritoriul României (numerele de pe hartă corespund

numărului de ordine ale siturilor din repertoriul întocmit în capitolul IV)


320

Harta 4: Aşezările aparŃinând fazei A a culturii Tiszapolgár (vezi Anexa 1)


321

Harta 5: Aşezările aparŃinând fazei B a culturii Tiszapolgár (vezi Anexa 1)


322

Planul 1: Groapa G1. G8 şi G10 de la Carei-Cozard şi amplasarea sitului de la Carei-StaŃia de epurare (după Iercoşan 2002, p. 232, pl. 6)


323

Planul 2: Profilul nordic al secŃiunii SIa/1994 de la Carei-Cozard (după Iercoşan 2002, p. 234, pl. 8)


324

Planul 3: LocuinŃa L2 de la Carei-Cozard (după Iercoşan 2002, p. 235, pl. 9)


325

Planul 4: Planul de situaŃie al cercetărilor efectuate în anii 1987 şi 1989 în situl de la Dumbrava-La Cosma (după Iercoşan 2002, p. 236, pl. 10)


326

Planul 5: Profilul vestic al secŃiunii SII/1987 şi profilul estic al secŃiunii SIII/1987 din situl de la

Dumbrava-La Cosma (după Iercoşan 2002, p. 237)


327

Planul 6: LocuinŃa L2 de la Homorodu de Sus-Lunca (după Iercoşan 2002, p. 240, pl. 14)


328

Planul 7: Planul de situaŃie al cercetărilor din anul 1996, profilul sudic al secŃiunii SI şi profilul vestic al secŃiunii SII de la Vezendiu-Drumul Tireamului


329

Planul 8: Planul de situaŃie al săpăturilor din anii 1977-1978 de la Zalău-Valea MiŃii


330

PlanŃa 1


331

Planşa 2


332

Planşa 3


333

Planşa 4


334

Planşa 5


335

Planşa 6


336

Planşa 7


337

Planşa 8


338

Planşa 9


339

Planşa 10


340

Planşa 11


341

Planşa 12


342

Planşa 13


343

Planşa 14


344

Planşa 15


345

Planşa 16


346

Planşa 17


347

Planşa 18


348

Planşa 19


349

Planşa 20


350

Planşa 21


351

Planşa 22


352

Planşa 23


353

Planşa 24


354

Planşa 25


355

Planşa 26


356

Planşa 27


357

Planşa 28


358

Planşa 29


359

Planşa 30


360

Planşa 31


361

Planşa 32


362

Planşa 33


363

Planşa 34


364

Planşa 35


365

Planşa 36


366

Planşa 37


367

Planşa 38


368

Planşa 39


369

Planşa 40


370

Planşa 41


371

Planşa 42


372

Planşa 43


373

Planşa 44


374

Planşa 45


375

Planşa 46


376

Planşa 47


377

Planşa 48


378

Planşa 49


379

Planşa 50


380

Planşa 51


381

Planşa 52


382

Planşa 53


383

Planşa 54


384

Planşa 55


385

Planşa 56


386

Planşa 57


387

Planşa 58


388

Planşa 59


389

Planşa 60


390

Planşa 61


391

Planşa 62


392

Planşa 63


393

Planşa 64


394

Planşa 65


395

Planşa 66


396

Planşa 67


397

Planşa 68


398

Planşa 69


399

lanşa 70


400

Planşa 71


401

Planşa 72


402

Planşa 73


403

Planşa 74


404

anşa 75


405

Planşa 76


406

Planşa 77


407

Planşa 78


408

Planşa 79


409

Planşa 80


410

Planşa 81


411

Planşa 82


412

Planşa 83


413

Planşa 84


414

Planşa 85


415

Imaginea 1


416

Imaginea 2


417

Imaginea 3


418

Imaginea 4


419

Imaginea 5


420

Imaginea 6


421

Imaginea 7

CULTURA TISZAPOLGÁR

Documents

Transcript of CULTURA TISZAPOLGÁR