UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ECONOMIE

CRIZA FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ ŞI

PIEŢELE DE CAPITAL

Iaşi

- 2010 -

Cuprins:

Cap.1. Criza financiara internationala. Definitie.Cauze. Dimensiuni.

1.1. Definitia conceptului de criza1.2. Caracteristicile actualei crize financiare1.3. Cauzele declansarii crizei financiare globale1.4. Etapele aparitiei crizei financiare1.5. Efecte si consecinte ale crizei financiare in lume1.6. Efectele crizei financiare in Romania

Cap.2. Piata de capita si criza financiara

2.1. Efectele crizei financiare asupra pietei de capital2.2. Evolutia pietelor de capital in Romania in timpul crizei

Cap.3. Masuri anticriza

3.1. Masuri economice ale UE in lupta cu criza financiara3.2. Masuri de redresare economica in Romania (pe termen scurt si mediu)

2

CRIZA FINANCIARA INTERNATIONALA SI PIETELE DE CAPITAL

CAP.1. CRIZA FINANCIARA INTERNATIONALA.DEFINITE. CAUZE. DIMENSIUNI.

1.1. DEFINITIA CONCEPTULUI DE CRIZA Criza economica Criza economica reprezinta o situatie in care economia unei tari trece brusc printr-o scadere a fortei sale, scadere adusa de regula de o criza financiara. O economie ce trece printr-o criza economica va experimenta aproape sigur o scadere a PIB (Produs Intern Brut), o evaporare a lichiditatilor si o crestere / scadere a preturilor din cauza unei inflatii / deflatii. Crizele economice pot lua forma unei stagflatii, unei recesiuni sau unei depresii economice, si uneori pot duce la colaps economic.Criza financiara Criza financiara este o situatie in care cererea de bani este mai mare decat oferta de bani (disponibilul). Aceasta inseamna ca lichiditatea este rapid evaporata deoarece banii disponibili sunt retrasi din banci, fortand astfel bancile fie sa vanda propriile active si investitii, pentru a-si acoperi necesitatile, sau sa colapseze. Criza financiara poate duce la o criza economica.Recesiunea Recesiunea ca notiune economica este caracterizata ca o faza de declin a activitatii economice mai putin grava decat depresiunea sau criza, constand in diminuarea productiei, reducerea investitiilor, scaderea cursului actiunilor la bursa Există unii specialişti care clasifică aceste crize în crize sociale (inflaţie în creştere, şomaj, sărăcie), în crize financiare(volatilitate accentuată pe pieţele de capital, căderea burselor şi revenirea lor spectaculoasă), crize politice (care pot degenera în războaie), crize locale sau internaţionale crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate.Este dificil să facem aprecieri când o criză financiară devine una economică sau dacă o criză economică generează o criză financiară sau invers. În principiu vorbim întotdeauna de o criză economică generată fie de cauze financiare, politice sau sociale. Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice şi reflectă o neîncredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, o dereglare a mecanismelor de piaţă. Bursa este barometrul economiei şi tranzacţionează afaceri de diferite dimensiuni şi din diferite sectoare. În momentul în care piaţa acestor afaceri (piaţa imobiliară, piaţa petrolului, piaţa muncii) suferă dereglări sau corecţii importante ele se vor reflecta în profitabilitatea afacerilor listate la bursă şi, implicit, în preţul activelor financiare (acţiuni sau obligaţiuni) care depind direct de aşteptările investitorilor.

3

Panica legată de economie nu face altceva decât să accentueze amplitudinea acestor corecţii şi să inducă noi incertitudini în economie. De aici şi până la reducerea apetitului pentru economisiri şi investiţii şi apoi la creşterea dobânzilor pe piaţă nu este decât un pas. Vorbim de o criză doar atunci când efectele acesteia afectează un număr foarte mare de oameni/companii. Crizele pot există însă într-o stare latentă şi să nu fie atât de vizibile, deteriorând încetul cu încetul existenţa noastră. Nu este prima dată când economia mondială se confruntă cu perioade de recesiune. Poate este pentru prima dată după foarte mulţi ani (Marea criză interbelică începută în 1929 şi continuată pe mai mulţi ani sau Căderea Sistemului de la Bretton Woods în 1971) când avem de a face cu o criză localizată la nivelul ţărilor dezvoltate (nu doar la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare).

1.2. CARACTERISTICILE ACTUALEI CRIZE FINANCIARE

Actuala criza financiara (si economica) internationala are cateva caracteristici care este important a fi relevate, deoarece de asta depinde atat intelegerea naturii cat si a cauzelor si, ca urmare, a posibilelor remedii de absorbtie a acesteia.

a. in primul rand, este vorba despre o criza exclusiv financiara. Ea a aparut ca un rezultat necesar al autonomizarii excesive a fluxurilor nominale in raport cu fluxurile economice (adica al autonomizarii excesive a economiei nominale in raport cu economia reala).Astfel, a fost posibila aparitia asa-numitului bubble in zona fluxurilor nominale, care, nefiind sustinut nici in mod explicit, nici in mod implicit, de catre fluxurile reale, a explodat, generand recalibrarea tuturor variabilelor economice si financiare aferente;

b. in al doilea rand, este vorba despre o criza cu origine punctuala. Ea a aparut intr-o anumita parte a lumii (SUA) si in legatura cu o anumita zona a activitatii economice (creditele bancare);

c. in al treilea rand, este vorba despre o criza de tip ciclic. Ea urmeaza logica (cel putin asa cum cunoastem, pana acum, din teoriile ortodoxe dedicate ciclicitatii economice) aparitiei, dezvoltarii si declinului unui fenomen economic oarecare, de natura infrastructurala, care se constituie in ancora a necesitatii recalibrarii bruste a sistemului economic. Avem in fata o criza ancorata la logica evolutiei tandemului fluxuri nominale – fluxuri reale. Ori de cat ori se va actualiza aceasta logica, exista riscul actualizarii unei crize de acest tip;

d. in al patrulea rand, este vorba despre o criza structurala. Aceasta caracteristica rezulta din faptul ca nu numai anumite raporturi intre dinamica (si structura) fluxurilor nominale si dinamica (si structura) fluxurilor reale au putut constitui cauze ale declansarii crizei,dar si anumite raporturi intre activitatea financiara reglementata si cea nereglementata s-au putut constitui in cauze potentiale ale crizei;

4

e. in al cincilea rand, este vorba despre o criza predictibila. Predictibilitatea crizei cu care ne confruntam rezulta, in mod logic, atat din caracterul ei structural cat si din caracterul ei ciclic;

f. in al saselea rand, este vorba despre o criza inerent globala. Globalitatea crizei nu este o globalitate de origine ci o globalitate de evolutie, de dezvoltare. In conditiile in care globalitatea financiara a lumii (a fluxurilor financiare – atat fluxuri de contrapartida cat si fluxuri pur nominale) se afla pe primul loc al proceselor de globalizare, transmiterea, la scara mondiala, a crizei financiare si economice aparute punctual este doar o chestiune de timp si nu una de principiu.

1.3. CAUZELE DECLANSARII CRIZEI FINANCIARE GLOBALE

         Specialiştii consideră că declanşarea crizei financiare în luna octombrie 2008, în SUA şi alte ţări, reprezintă cea mai serioasă zguduire a finanţelor internaţionale de la Marea Depresiune din 1929-1933. Efecte a actualei crize se răspândesc, dincolo de sfera financiară, la nivelul economiei mondiale în ansamblu, afectând creşterea economică şi piaţa muncii şi generând o serie de alte efecte conexe cu implicaţii de natură conjuncturală sau pe termenele mediu şi lung în ceea ce priveşte structura sistemului financiar mondial şi interfaţa acestuia cu economia reală.

Actuala criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea dramatică a preţului locuinţelor în SUA si în căderea pieţei creditului pentru locuinţe. Dar cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de natură macroeconomică, cât şi de natură microeconomică. Cele două tipuri de cauze s-au intercondiţionat în producerea crizei. Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor ţări (China, Asia de Sud- Est în general), cu rate mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (ţiţei, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundentă şi suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investiţii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu uşor de înţeles de către unii investitori.Consecinţele existenţei lichidităţii abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobânzii şi volatilitatea redusă a acestora. Împreună, aceste consecinţe au condus la creşterea apetitului pentru active cu câştiguri mari. În plus, volatilitatea redusă de pe piaţă a creat tendinţa de subestimare a riscului şi o adevărată lipsă de vigilenţă a investitorilor. Marjele de risc au fost şi ele foarte scăzute şi nediscriminatorii. Împreună, ratele scăzute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câştiguri mari, vigilenţa scăzută faţă de risc şi marjele mici au mascat semnalele preţurilor pe pieţele financiare şi au condus la insuficienta înţelegere a riscurilor implicate. Pe acest fundal au operat, ca agravante, şi o serie de cauze microeconomice:

5

securitizarea frenetică, fisurile în modelul de afaceri ale agenţiilor de rating,externalizările raţionale din punct de vedere privat dar socialmente ineficiente şi, în sfârşit, competiţia internaţională crescută pentru dereglementări.

Odată ce criza a fost declanşată de apariţia eşecurilor la plata ratelor la creditele pentru case, piaţa financiară a devenit netransparentă. Instalarea neîncrederii investitorilor a plasat rapid titlurile emise de vehiculele cu scop special (VSP) în categoria riscante (calitatea activelor pe care le finanţau nu mai era clară) şi refinanţările au devenit imposibile. Datorită discrepanţei dintre maturităţile pe active şi pasive, aceste VSP au început să se bazeze pe linii de finanţare de la băncile sponsor. În final, cererea de lichiditate, în combinaţie cu pierderea încrederii între bănci, a rezultat în goana după cash şi rata dobânzii efective a început să crească.

În SUA şi în unele state din Europa, guvernele şi băncile centrale au răspuns prinîmbunătăţirea lichidităţii; acordarea de garanţii guvernamentale pentru împrumuturi; recapitalizarea instituţiilor financiare; garantarea celor mai noi emisiuni de către bănci asigurate; prevenirea colapsului dezordonat al întreprinderilor mari interconectate; cumpărarea de acţiuni în bănci; reduceri coordonate ale ratelor dobânzii.Deşi astfel de măsuri au fost puse în aplicare, după 17 luni de la declanşareaturbulenţelor, piaţa a rămas netransparentă, ceea ce a amplificat criza financiară şi a facilitat trecerea ei în sectorul real al economiei, mai întâi în SUA, apoi şi în alte ţări dezvoltate.

         Transmiterea efectelor nefavorabile ale crizei dintr-o ţară de talia SUA în alte ţări, mai mari sau mai mici, are la bază interdependenţa crescândă a economiilor naţionale în cadrul intensificării globalizării pieţelor inclusiv a celor financiare. Dacă sistemul financiar al unei ţări se blochează sau este paralizat, atunci economia acesteia nu mai poate funcţiona normal date fiind multiplele sale interferenţe cu sistemele financiare naţionale şi internaţionale.

         Pentru a acţiona asupra efectelor nefavorabile ale crizei financiare este absolut necesar să se cunoască în profunzime cauzele care au generat-o şi să se instrumenteze politici şi mijloace organic racordate pe termenele scurt, mediu şi lung, la nivelurile locale, regionale, naţionale şi internaţionale.

         Actuala criză financiară pe care o traversează economia mondială relevă împletirea unor cauze comune, tradiţionale ale fenomenelor de criză economico-financiară, în general, cu altele netradiţionale, specifice.

         Printre cauzele tradiţionale principale ale crizelor economico-financiare menţionăm: perioada de boom a creşterii creditării în proporţii foarte mari; creşterea puternică a preţurilor activelor, mai ales pe piaţa imobiliară; creditarea în proporţii necontrolate a agenţilor economici mai puţin sau deloc solvabili (este vorba de debitorii ipotecari sub-prime).

      

6

   În ceea ce priveşte cauzele netradiţionale particulare ale crizei financiare declanşate  în octombrie 2008 menţionăm, în primul rând, amploarea şi profunzimea crizei sub-prime care vizează:

a. Extinderea necontrolată a unui model sui generis de origine şi distribuire a riscului transferabil (origine-and-distribute model);

b. un apetit exagerat pentru profit care a alimentat creşterea cererii pentru active cu grad ridicat de risc;

c. ignoranţa ex-ante şi incertitudinea ex-post privind caracteristicile riscului hârtiilor de valoare, bazate pe ipotecă, legate de derivative şi operaţii credit-default swaps;

d. guvernarea neadecvată a corporaţiilor şi stimulente manageriale necorespunzătoare în instituţiile financiare;

e. rolul factorilor de reglementare şi al agenţiilor de rating.

         Aceste cauze specifice se întâlnesc în măsuri diferite atât în ţările dezvoltate, dar mai ales în SUA cât şi în ţările cu economii emergente, desigur în proporţii mai scăzute.

         Cauza generală a actualei crize financiare constă în exacerbarea rolului instrumentelor financiare, a economiei nominale (monetare) în raport cu economia reală în ceea ce priveşte asigurarea premiselor unei dezvoltări durabile. Această exacerbare a avut la bază componenta speculativă a modelului economiei de piaţă concurenţială liberă, dincolo de limitele admisibile şi controlabile ale acesteia.

Proliferarea intermediarilor în relaţia producţie – consum, dincolo de contribuţia efectivă a acestora la sporirea performanţei muncii în producţie şi a eficienţei economico-sociale în consum nu înseamnă decât valoarea adăugată falsă, ireală, cu evidente caracteristici parazitare, inflaţioniste, de entropie în economie şi societate.

Neajunsurile majore în activitatea sistemelor naţionale şi internaţionale de audit financiar contabil intern şi extern, ca şi a diferitelor agenţii de rating care nu au fost în măsură să tragă la timp semnalele de alarmă, să prevină (early warning) producerea unor astfel de zguduiri financiare, ale pieţelor de capital.

         Dar analiza atentă a cauzelor, având în vedere amploarea şi profunzimea fenomenelor de criză, va trebui făcută nu atât pentru identificarea şi sancţionarea vinovaţilor individuali şi/sau colectivi, direcţi şi/sau indirecţi ci pentru înţelegerea mecanismelor şi cauzalităţilor complexe ale fenomenului care, fără îndoială, va avea efecte pe diferite orizonturi de timp. Mai mult pentru a fundamenta măsurile necesare în vederea contracarării efectelor negative care subminează sustenabilitatea creşterii economice.

7

1.4. ETAPELE APARITIE CRIZEI FINANCIARE

Criza financiara izbucnita la inceputul anului 2008 in Statele Unite si care incepe sa afecteze din ce in ce mai mult Europa a avut mai multe etape importante

Februarie 2007: In Statele Unite se inmultesc restantele la rambursarea creditelor acordate pe segmentul "subprime", al clientilor cu grad mare de risc, care provoaca primele falimente ale unor banci specializate.

August 2007: Pietele de capital se prabusesc, confruntate cu riscurile privitoare la o propagare a crizei, iar bancile centrale intervin, ca sa sustina lichiditatea.

Octombrie/decembrie 2007: Mai multe banci mari anunta deprecieri importante de active, ca urmare expunerilor pe piata creditelor ipotecare cu grad mare de risc.

22 ianuarie 2008: Federal Reserve (Fed), banca centrala americana, coboara dobanda cheie cu trei sferturi de punct, la 3,50%, masura de o marime semnificativa. Fed a coborat apoi, pana la sfarsitul lui aprilie, dobanda cheie pana la 2%.

17 februarie: Banca britanica Northern Rock este nationalizata de guvern.

11 martie: Marile banci centrale din lume fac eforturi concertate, ca sa calmeze pietele de credit.

16 martie: Banca JPMorgan Chase anunta preluarea bancii de investitii Bear Stearns la pret scazut si cu ajutorul financiar al Federal Reserve.

8 septembrie: Guvernul Statelor Unite preia controlul asupra companiilor de credite ipotecare Fannie Mae si Freddie Mac. Secretarul general al Trezoreriei Statelor Unite, Henry Paulson, a declarat ca Fannie Mae si Freddie Mac "sunt atat de mari incat prabusirea oricareia dintre ele ar fi cauzat mari probleme in pietele financiare din intreaga lume". Ele detin aproape jumatate din creditele ipotecare acordate consumatorilor ame-ricani, aproximativ 5.000 de miliarde de dolari. Se intentioneaza preluarea de catre Trezorerie a unei participatii din capitalul companiilor, urmata de achizitionarea de titluri garantate prin credite ipotecare emise de cei doi creditori si de stabilirea unor linii de credit.

16 septembrie: BCE injecteaza pe piata 70 de miliarde de euro pentru a reduce efectele crizei.Totodata, bancile centrale mondiale incheie un acord ce prevede actiuni concertate ale bancilor din Japonia, Canada, Anglia, Elvetia, Statele Unite si Uniunea Europeana.

22 septembrie: Morgan Stanley si Goldman Sachs, grupuri financiare americane, anunta ca se vor transforma din banci de investitii in holdinguri bancare, actiune care le va permite accesul la imprumuturi cu dobanzi mici si garantarea depozitelor de catre FED.

8

23 septembrie: Presedintele Rezervei Federale, Ben Bernanke, si secretarul Trezoreriei, Henry Paulson, propun Congresului SUA un plan de salvare a pietelor financiare americane in valoare de 700 de miliarde de dolari, care va permite statului rascumpararea activelor negative detinute de bancile si de institutiile financiare aflate in pericol. Presedintele FED precizeaza ca "scoaterea acestor active din bilanturile institutiilor financiare va contribui la reinstaurarea increderii in piata financiara si va permite bancilor si altor institutii sa acumuleze capital si sa acorde creditele necesare pentru sustinerea cresterii economice".

24 septembrie: American International Group (AIG) semneaza un acord cu Rezerva Federala, prin care banca centrala va oferi asiguratorului un credit de pana la 85 de miliarde de dolari, in schimbul preluarii unei participatii de 79,9%. Acordul prevede ca AIG trebuie sa ramburseze creditul inclusiv prin intermediul vanzarii de active sau emiterii de noi actiuni sau titluri. AIG a inregistrat pierderi de 18 miliarde de dolari in ultimele trei trimestre.

28 septembrie: Congresul SUA ajunge la un acord in privinta planului Paulson. "Actul de Urgenta pentru Stabilizare Economica 2008"  acorda secretarului Trezoreriei SUA autoritatea si resursele necesare implementarii planului. S-a decis eliberarea imediata a sumei de 250 de miliarde de dolari si s-a renuntat la unul dintre cele mai sensibile puncte ale variantei initiale - pachetul de plati compensatorii pentru directorii companiilor pre-luate sau falimentare. Mai mult, i se da dreptul guvernului american de a cumpara activele  riscante ale unor banci straine cu "operatiuni semnificative" pe teritoriul SUA.

 1.5. EFECTE SI CONSECINTE ALE CRIZEI FINANCIARE IN LUME

         Efectele crizei financiare internaţionale sunt multiple şi afectează în măsuri diferite una sau alta din ţările implicate. În acest sens, o enumerare fie chiar şi succintă a efectelor din punctele de vedere economico-financiar oferă o bază pentru aprofundarea cercetării în acest domeniu ca şi pentru clarificarea şi coroborarea acestora după mai multe criterii şi metode de analiză. Ne vom referi la câteva aspecte privind efectele pe termen scurt.

         Cel mai important efect, până în prezent, reprezintă falimentul unor instituţii bancare şi de credit din SUA şi din ţările membre ale UE ca urmare a intrării în incapacitate de plată şi a imposibilităţii de recuperare a creanţelor mai ales în domeniul imobiliar.

         Falimentul bancar şi retragerile de bani din bănci, neîncrederea în solvabilitatea acestora a antrenat o bulversare gravă pe piaţa bursieră astfel că valoarea acţiunilor la diferitele burse din lume pentru societăţi importante tranzacţionate, a scăzut în unele cazuri într-atât încât s-a recurs la măsura extremă de suspendarea tranzacţiilor la bursă pe anumite perioade de timp. Aceasta a generat o scădere bruscă şi uneori dramatică a capitalizării bursiere, a banilor virtuali, prin reducerea fără precedent a preţului acţiunilor,

9

ceea ce a făcut ca o bună parte a societăţilor tranzacţionate la bursă să-şi reevalueze capitalul şi să-şi calculeze pierderile ca urmare a crahului financiar prin care au trecut.

         FMI consideră că pierderile cauzate de criza financiară la nivel mondial vor fi de circa 1400 mild.dolari, cifră care desigur este preliminară, supusă în continuare revizuirii, ca urmare a creditelor neperformante şi activelor negarantate. Această cifră reprezintă a doua revizuire de către FMI care în septembrie 2008 estima o pierdere de 1300 mild.dolari şi în aprilie una de 945 mild.dolari.

         Ca urmare a acestor pierderi, analiştii economici previzionează o încetinire a creşterii economice globale ca urmare a declinului producţiei în statele dezvoltate şi a încetinirii dinamicii economice în economiile emergente.

         Căderea pieţei imobiliare în SUA, a avut drept consecinţe deteriorarea sectorului credite, creşterea delictelor care au ca obiect ipotecile şi tranzacţiile imobiliare (credite de retail sau pentru corporaţii) a influenţat şi economia europeană, ceea ce a condus la ieftinirea locuinţelor, înăsprirea condiţiilor de creditare şi stagnare economică.

       Alte efecte ale crizei financiare se referă la creşterea presiunii inflaţioniste, a ratei dobânzii şi şomajului, devalorizarea monedelor naţionale şi mărirea deficitelor de cont curent şi a datoriei publice.

1.6. EFECTELE CRIZEI FINANCIARE ASUPRA ROMANIEI

Anul 2008 a însemnat adâncirea crizei si extinderea ei în aproape toata lumea,inclusiv în România. Turbulentele pe pietele valutare, monetare si bursiere internationale sau manifestat si la noi, începând cu finele anului 2008. Indicatorii macroeconomici au cunoscut o deteriorare accelerata, iar deprecierea monedei noastre nationale s-a accelerat rapid, dar în sincronizare cu alte valute regionale.Practic, toate valutele din regiune au cunoscut deprecieri severe, iar bancilecentrale si guvernele au trebuit sa adopte rapid masuri de stavilire a acestor tendinte. Pentru România, începuturile crizei - octombrie 2008 - au coincis si cu diminuarearating-ului de tara sub limita de investment grade, (Wall Street, 2008), cu consecinteimediate în cresterea riscului de tara de la cca.1,7% în iulie 2008 la cca.6,5% la fineleaceluiasi an.În aceste conditii costul resurselor externe atrase de bancile românesti a crescut înmod semnificativ si, pe cale de consecinta, au explodat dobânzile la credite. In plus,temerile induse de criza financiara în rândul populatiei au condus si la o precipitare a unora dintre clientii bancilor de retragere a unor sume însemnate de bani lichizi si tinute în numerar, acasa, ori în seifurile bancilor. O alta parte a depozitelor populatiei în lei a migrat înspre devize – euro, în special sau în titluri de stat, percepute ca plasamente cu risc zero.

10

Cresterea accelerata a deficitului bugetar, spre finele anului 2008 si nevoia crescânda de finantare a statului a pus presiune pe resursele – si asa limitate din economie –conducând la cresterea accelerata a dobânzilor la depozitele clientelei bancare. La aceasta s-a mai adaugat si o lipsa de încredere între banci, determinata si defalimentarea sau preluarea de catre stat a unor mari banci occidentale, care a facut sa apara pe piata interbancara româneasca dobânzi ce au depasit - în octombrie 2008 - chiar si nivelul de 60-70% anual. În aceste conditii creditarea bancara a încetinit drastic, iar în prima parte a acestuian, creditul extrem de scump nu mai avea o cerere calificata din partea agentilor economici,dar si a populatiei. În aceste conditii dificile, încheierea unor acorduri de finantare cu organismeleinternationale: FMI, UE, BERD si BEI a devenit o prioritate absoluta. Suplimentar s-auîncheiat si acorduri de tipul gentelmen’s agreement cu 9 mari banci internationale ce au subsidiare în România, ca acestea sa pastreze nivelul liniilor de finantare si sa sprijine, încontinuare, economia si populatia prin acordarea de credite în conditii rezonabile. In acelasi timp BNR a adoptat masuri adecvate în vederea: reducerii cu 2 puncte procentuale a rezervelor minime obligatorii (RMO)în lei; cresterii dobânzilor platite pentru aceste rezerve; efectuarea de operatiuni bilaterale de refinantare a bancilor comerciale: repo,swap valutar etc.; utilizarea unei parti din rezervele valutare pentru calmarea cursului de schimbvalutar; reducerea progresiva a dobânzii de politica monetara de la 10,25% la 9,50% pe an.

CAP.2. PIATA DE CAPITAL SI CRIZA FINANCIARA.

2.1. EFECTELE CRIZEI FINANCIARE ASUPRA PIEŢEI DE CAPITAL

Criza pietelor de capital a inceput devreme in 2007 pe piata de capital pentru imprumuturi ipotecare, imprumuturi legate in mod direct de piata produselor financiare structurate. A continuat apoi in vara lui 2007 pe piata de imprumuturi corporative de tip buyout, de asemenea legata de piata produselor financiare structurate. Pe masura ce investitorii traditionali pe aceasta piata s-au micsorat, valoarea produselor deja existente pe piata a inceput sa scada. Deoarece bancile de investitii globale aveau atat rol de investitor cat si rol de intermediar pe aceasta piata, scaderea preturilor le-a fortat sa contabilizeze pierderi masive in timp record incepand din ultimele luni ale lui 2007. Aceste pierderi au atras scaderea valorii bancilor, precum si necesitatea recapitalizarii lor cu capital privat, actiune derulata in primele 8 luni ale lui 2008. Cand investitorii in capitalul acestor banci au disparut si ei, a disparut increderea in aceste institutii.

11

Deoarece bancile de investitii erau motorul principal al pietelor de capital, pierderea increderii in acestea odata cu falimentul Lehman Brothers a condus la blocarea intregului sistem financiar la nivel global.Acel moment a marcat inceputul crizei economice, acutizata de criza pietelor de capital care se afla in desfasurare de peste un an. Falimentul Lehman Brothers a marcat un moment important nu datorita pierderilor provocate de falimentul respectiv ci datorita disparitiei subite a increderii in bancile aflate in centrul sistemului financiar. Atunci a devenit clar pentru orice investitor, persoana fizica sau institutie, ca orice banca e supusa riscului falimentului subit, oricat ar fi de mare si de vestita. Confruntati cu aceasta noua realitate, investitorii au decis sa isi pastreze banii la ciorap, refuzand sa imprumute oricui si oricum. Aproape instantaneu, au disparut creditele pt cumpararea unei case, a unei masini, a produselor casnice de folosinta indelungata. Odata cu acestea au disparut creditele educationale, creditele catre agentii si subdiviziuni guvernamentale de orice fel, precum si imprumuturile de o zi intre banci. Paralizia subita a sistemului financiar nu avea cum sa nu afecteze economia reala. Dimpotriva, efectele acutizarii crizei financiare au fost aproape instantaneu simtite in toate colturile economiei globale, ducand la scaderea produsului global brut pentru prima data de la terminarea razboiului. Odata declansata, orice criza economica devine un proces de durata. Cresterea si descresterea economica au loc in etape care se masoara in multe luni. Solutiile de vindecare a crizei economice sunt extrem de complicate, relativ greu de controlat si iau mult timp de la implementare la materializare.

Criza pietelor de capital e diferita. Pe piata de capital crizele sunt de scurta durata, deseori pot fi subite si se pot vindeca relativ repede. Aceasta diferenta marcanta intre criza economica si cea a pietelor de capital e creata de faptul ca refacerea economiei necesita coordonarea actiunilor unui numar foarte mare de participanti in economie in timp ce pietele de capital sunt dependente de actiunile a doar catorva institutii, precum bancile centrale.In consecinta, criza pietelor de capital e mult mai usor de prevazut si de controlat in timp ce criza economica are mult mai multe necunoscute si numai cu greu poate fi controlata. Mai mult decat atat, pietele de capital sunt deseori privite ca un barometru prevestitor al activitatii economice. Odata ce premizele refacerii economice au fost puse, investitorii tind sa devina mult mai optimisti, chiar daca pana la refacerea economica mai e distanta lunga. La o astfel de atitudine asistam astazi pe Wall Street, unde investitorii inteleg ca asistam la doua crize separate – cea a pietelor de capital si cea economica. Si in timp ce criza economica e in plina desfasurare, criza de pe Wall Street s-a incheiat, aflandu-ne acum in perioada de vindecare care urmeaza oricarei crize.

12

Efectele crizei financiare asupra pietei de capital pot fi structurate astfel:

1. Efecte directe asupra instituţiilor financiare: criza financiară a dat naştere la falimente răsunătoare, restructurări de companii şi instituţii financiare, preluări şi fuziuni, susţinere financiară directă cu fonduri importante din partea guvernului american (au fost aprobate până acum 700 mld. USD pentru a putea fi folosite în vederea salvării economiei americane de la criză). O bună parte dintre aceste instituţii sunt sau au fost listate la bursă, ieşirea lor de pe piaţă afectând nu doar credibilitatea în piaţa americană de capital ci şi volumul tranzacţiilor bursiere, volatilitatea preţurilor, nivelul randamentelor.

2. Efecte asupra volumului şi cotaţiilor bursiere: volumul tranzacţiilor bursiere este în uşoară scădere însă impactul cel mai puternic l-a avut criza asupra volatilităţii (riscului) şi asupra randamentelor bursiere asociate mai ales instrumentelor cu venit variabil.

3. Efecte asupra comportamentului investitorilor pe piaţă: în condiţiile unei pieţe care nu mai oferă siguranţă şi randamente cât de cât stabile şi în uşoară creştere investitorii se îndepărtează tot mai mult de piaţa de capital şi îşi modifică radical opţiunile investiţionale. Acest lucru are impact direct asupra costului capitalului şi dobânzilor financiare. Panica, teama, efectul de turmă, isteria sunt sentimente care domină în aceste momente masa mare de investitori confruntată de la o zi la alta cu pierderi tot mai mari.

4. Efecte asupra reglementărilor privind piaţa de capital: criza a condus la o serie de învăţăminte care s-au materializat într-o serie de măsuri de intensificare a controlului asupra unor zone rămase în afara jurisdicţiei băncilor centrale sau comisiilor de supraveghere a pieţelor de capital. În paralel au fost aduse tot mai mult în discuţie criteriile de acordare a finanţărilor şi metodologiile de risc şi de rating folosite în decizia de finanţare. Mai mult, intervenţia statului pe pieţele financiare (care uneori a mers până la cazuri extreme de naţionalizare) a trebuit şi ea legitimată printr-o serie de măsuri legislative nemaiîntâlnite de la Marea Criză.

2.2. EVOLUTIA PIETELOR DE CAPITAL IN ROMANIA IN TIMPUL CRIZEI

Anul 2008 a fost un an greu pentru investitorii la bursă, scăderea indicelui BET în 2008, de 71% şi cea a indicelui BET-FI, de 84%, sunt nu numai cele mai mari variaţii negative din istoria celor doi indici, dar şi scăderi de neimaginat cu mai puţin de un an în urmă.Cei mai mulţi investitori au avut pierderi în 2008: majoritatea au pierdut sume de bani pe masura ce portofoliile au scăzut în valoare (mai mult pentru cei care nu au înţelesdesfăşurarea şi amploarea crizei, mai puţin pentru cei care au analizat în mod obiectivsituaţia). Casele de avocatură, considerate printre cei mai fini senzori cu care se pot măsura performanţele mediului de afaceri, susţin că efectele crizei internaţionale, devastatoare pe

13

pieţele externe, se fac simţite în România doar prin atitudinea mai prudentă a investitorilor, nicidecum prin stagnări sau suspendări de proiecte. Piaţa resimte o încetinire a tranzacţiilor imobiliare, a emisiunilor de acţiuni şi a finanţărilor de proiecte, dar în domeniile „Fuziuni şi achiziţii“, „Corporate“, „Litigii“ şi „Energie“ activitatea nu pare deloc afectată. Chiar dacă în ultimele luni ale anului 2008 n-au putut fi raportate prea multe tranzacţii noi, faţă de cele prezentate de SFin la sfârsitul primului semestru din 2008, avocaţii erau optimisti. Explicaţia era urmatoarea: economia a fost nesemnificativ afectată de criza externă, singurele efecte vizibile fiind doar amânarea unor proiecte ca urmare a scumpirii banilor“ pentru investiţii şi a prudenţei investitorilor.Evident, cele mai încercate domenii au fost imobiliarele şi finanţările, băncile şi investitorii devin mai selectivi, se re-echilibrează poziţia de negociere între dezvoltator şi finanţator/investitor, tranzacţiile durează mai mult şi sunt mai scumpe. În general se remarcă o prudenţă mai mare a celor care contribuie cu partea financiară.

Dupa un debut dezamagitor, influentat de prognozele pesimiste de la finele lui 2008, anul 2009 a fost unul cu evolutii peste asteptari la Bursa, spun analistii. Dupa un an in care Bursa de Valori de la Bucuresti (BVB) a inceput dezastruos, rezultatele bune nu s-au lasat asteptate pentru cei care au stiut cand sa investeasca, afirma brokerii. „Pe scurt, 2009 a fost un an cu evolutii peste asteptari. Au fost si puncte tari, si puncte slabe, dar, in medie, evolutiile au fost relativ bune. Dupa un prim trimestru dezamagitor, care a continuat tendinta de scadere a anului precedent, actiunile au crescut sustinut pe tot parcursul anului”. Indicele oficial al Bursei, BET, a castigat 158% de la minimele lunii februarie pana la inceputul lui decembrie 2009. Indicele societatilor de investitii financiare, mai volatile prin traditie, a inregistrat o crestere de 226% in acelasi interval. „Cu toate acestea, preturile au recuperat doar in mica masura scaderile mari din 2008: fata de maximele lunii iulie 2007, BET inregistreaza in decembrie 2009 o scadere de 55%, iar BET-FI de 72%”.

Chiar daca prognozele de la inceputul anului 2009 erau extrem de negative, si asta s-a reflectat in tendinta pietei din primele doua luni, foarte repede insa, chiar de la inceput de martie, atunci cand investitorii si toata lumea in general erau la niveluri maxime de pesimism, tendinta s-a inversat brusc si practic putem spune ca am avut 10 luni consecutive de evolutie foarte buna a pietei. Lichiditate scazuta, pe preturi ascendente

Daca preturile au oferit surprize placute, lichiditatea s-a mentinut redusa. Valoarea medie zilnica a tranzactiilor cu actiuni pe piata reglementata a BVB de 19,6 milioane de lei reprezinta o scadere cu 29% fata de 2008 si cu 64% comparativ cu 2007.

„Piata de capital a resimtit din plin urmarile crizei care a afectat sistemele financiare mondiale in ultimii ani. Cresterile de pret din 2009 s-au bazat mai mult pe o imbunatatire a perceptiilor investitorilor in ultimele trimestre si pe asteptari favorabile referitoare la iesirea din criza in anii care vin. Totusi, preturile mai au mult de recuperat, iar numai cand vom vedea si o imbunatatire semnificativa a lichiditatii putem trage concluzii mai serioase legate de iesirea din criza a pietei locale.

14

BVB a avut si perdanti, si castigatori

Unele companii listate la Bursa au avut evolutii mai mult decat bune in 2008. „Rompetrol Rafinare Constanta, Alumil RomIndustry si Compa Sibiu au consemnat aprecieri de peste 200% daca ne raportam la momentul de inceput al anului. Cifrele sunt chiar mai impresionante daca luam in calcul minimele din februarie si maximele din noiembrie-decembrie. La polul opus, companiile cu scaderi in general au fost cele cu lichiditate foarte redusa sau, in unele cazuri, cele cu probleme deosebite in perioada de criza: Carbochim, Zimtub, Comelf, Flamingo, Romcarbon etc.

Influentele politice s-au simtit si la Bursa

Nici macar Bursa nu a scapat de influenta evenimentelor petrecute pe scena politica si, din pacate, nu intr-un sens pozitiv. Stabilizarea situatiei politice, formarea unui nou guvern, prezentarea bugetului pe anul viitor, adoptarea unor masuri de gestionare a crizei economice in Romania, cresterea gradului de atragere a fondurilor europene si majorarea semnificativa a investitiilor in infrastructura sunt elemente absolut esentiale pentru buna functionare si dezvoltare a pietei de capital, dar si a economiei. Brokerii cred ca trebuie sa se bazeze in continuare pe sectorul privat Acestia sustin ca, influenta factorilor externi ramane principalul element care va determina evolutia actiunilor listate la BVB si in 2010. Piata locala de capital va urma tendintele generale la nivel international, asa cum a facut- o in fiecare din ultimii ani, chiar daca coeficientii de corelatie intre actiunile romanesti si cele in ternationale scad usor in perioadele turbulente din economia sau politica romaneasca. Se asteapta ca piata locala sa beneficieze de o stabilizare a situatiei economice la nivel in ternational, dar si de anumite evenimente punctuale locale: IPO ale unor firme private, lansarea pietei spot a BMFMS, majorarea pragului la SIF-uri.

Prognoze pentru 2010 pe piata de capital

Exista un optimism moderat in ceea ce priveste evolutia actiunilor. Se considera ca minimele preturilor au fost atinse la inceputul anului trecut, iar acum sunt pe un traseu de revenire la normal al pietelor de capital. Totusi, bursele nu pot creste la nesfarsit, in ritmul ultimelor 2-3 trimestre, chiar si dupa o criza de proportii. Brokerii se asteapta la un traseu sinuos al acestei reveniri, cu corectii negative si chiar perioade mai mari sau mai mici de evolutii in tunel (orizontale, fara un trend clar). Potrivit jucatorilor din piata bursiera, cel mai potrivit si folosit cuvant pentru 2010 ar trebui sa fie tot „prudenta”. Aceasta s-a dovedit un principiu bun pentru a naviga in prezenta criza, iar un element esential al unei strategii castigatoare la Bursa este sa nu pierzi prea multi bani. „Daca nu ai pierdut prea mult te poti concentra pe castiguri. Altfel, recuperarea pierderilor este dificila”, spun brokerii. Prima parte a anului va fi foarte dificila pentru toata lumea, sunt de parere brokerii, care asteapta o limpezire a situatiei actuale cu privire la: evolutia somajului, a cursului valutar si al inflatiei, cum se vor descurca bancile cu creditele neperformante si ce dividende or sa distribuie companiile pentru anul trecut.

15

CAP. 3. MASURI ANTICRIZA

3.1. MASURI ECONOMICE ALE UE IN LUPTA CU CRIZA FINANCIARA

Criza financiară, începută în septembrie 2008, a rezultat într-o recesiune economică extinsă, similară ca grad de severitate doar Marii Crize din anii '30. Pentru UE, această recesiune s-a dovedit a fi cea mai profundă, lungă şi extinsă recesiune din istoria Uniunii. PNB-ul a fost estimat în scădere cu aproximativ 4% în 2009, atât pe ansamblu UE, cât şi în zona euro. Scăderea cumulată de productivitate totalizează în jur de 5% de la începutul recesiunii, în a doua partea a anului 2008. Această cifră reprezintă aproape de 3 ori mai mult decât scăderea medie înregistrată în ultimele trei recesiuni. Toate economiile sunt afectate de criză şi, în rândul statelor membre mari, contracţia de PNB în 2009 s-a încadrat între 2% în Franţa şi până la 4.5%-5% în Germania, Italia şi Marea Britanie. În România, criza a fost deosebit de severă, contracţia de PNB fiind estimată a fi de 8% în 2009. Acest impact divergent al crizei reflectă gradul diferit de expunere la turbulenţele majore din sectorul financiar, de deschidere a relaţiilor comerciale, precum şi existenţa sau nu a unei inflaţii de proiecte imobiliare înainte de momentul crizei.

  UE a reacţionat rapid la recesiune şi a propus un plan ambiţios de relansare economică ce pune laolaltă stimulentele fiscale pentru promovarea cererii, pe termen scurt, cu un program de investiţii "inteligente" în vederea consolidării perspectivelor de creştere, pe termen mediu şi lung.

Acest plan a fost agreat de toate cele 27 de state membre, la Consiliul European din decembrie 2008. A reprezentat recunoaşterea clară a faptului că, doar prin coordonarea răspunsurilor la criză, Europa poate evita o recesiune profundă şi de lungă durată.

Statele membre au folosit stimulente bugetare de o mărime fără precedent, respectiv între 3 şi 4% din PNB. Ele reprezintă 400 de miliarde de euro orientate către iniţiative pentru sprijinirea sectoarelor industriale şi de afaceri, a proiectelor publice de investiţii, precum şi pentru stimularea directă a puterii de cumpărare.  Însă, planul de relansare nu s-a concentrat doar pe obiectivele de termen scurt, ci a inclus şi o agendă de investiţii şi reforme structurale care să mărească competitivitatea şi potenţialul de creştere al UE. Acestea se referă la îmbunătăţirea accesului la finanţare prin modificarea condiţiilor-cadru pentru investiţiile viitoare, sprijinirea mediului de afaceri şi a spiritului antreprenorial prin reducerea birocraţiei aferente şi creşterea competitivităţii Europei prin accelerarea procesului de inovare. În final, dar nu în ultimul rând, a fost adoptat un program de măsuri pentru restabilirea încrederii în şi consolidarea stabilităţii pieţelor financiare şi pentru prevenirea colapsului sectorului bancar.  UE a injectat aproape 300 miliarde de euro în recapitalizări şi 2.5 trilioane de euro în garanţii în sectorul financiar. Ea se ocupă acum de "pasivele neperformante" de pe foaia de bilanţ a diferitelor bănci, pasive care obstaculează recâştigarea încrederii în sistemul financiar. A făcut şi progrese substanţiale în ce priveşte consolidarea sistemului de reglementare şi supervizare a pieţelor financiare. În mod particular, UE se preocupă de

16

actualizarea sistemului de supervizare astfel încât să fie mai bine adaptat la necesitatea de a monitoriza tranzacţiile transfrontaliere de dimensiuni mari care au loc pe pieţele financiare ale Europei. Acest lucru va deveni o componentă esenţială a sistemului îmbunătăţit de supervizare macro financiară propus pentru economia globală.

Însă, pentru a avea succes, politicile de relansare depind de strategii de ieşire din criză credibile în domeniul fiscal, structural pe termen scurt şi monetar, însoţite de măsuri de reparare a sistemului financiar şi de o reformă economică intensificată pentru impulsionarea potenţialului de creştere. Dacă sunt menţinute peste necesitate, efectele benefice ale diferitelor măsuri de sprijin vor fi depăşite de efectele secundare negative şi astfel vor deveni un impediment în calea unei relansări sustenabile. Elaborarea şi comunicarea unei strategii cu suficient de mult timp înainte de actuala ieşire din criză va ancora aşteptările şi va reduce incertitudinile. Va permite coordonarea oportună şi va evita inversarea dezordonată a efectelor măsurilor în urma evenimentelor ce au loc.

  Obiectivul unei strategii de ieşire din criză depăşeşte întoarcerea progresivă la "normalitate". Trebuie să consolideze relansarea economică de-abia începută prin repunerea corectă în funcţiune a sectorului financiar, asigurarea sustenabilităţii datoriei publice, facilitarea ajustărilor structurale necesare, permiterea alocării eficiente de resurse în economie astfel încât să permită recuperarea pierderilor de potenţial de creştere cauzate de criză şi luând în considerare alte provocări majore, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei şi schimbările climatice.  Orice strategie de ieşire din criză aplicabilă la nivelul UE trebuie să ia în considerare diferenţele naţionale, precum şi efectele ce decurg din politicile naţionale. Efectele trans-sectoriale şi transnaţionale ale diferitelor politici de ieşire din criză fac necesară coordonarea efectivă atât în formularea cât şi în punerea lor în practică. Nevoia de coordonare există în fiecare sector, precum şi la nivel trans-sectorial.  

3.2. MASURI DE REDRESARE ECONOMICA IN ROMANIA (PE TERMEN SCURT SI MEDIU)

Efectele crizei sunt multiple si enumeram urmatoarele: criza creditelor, costuri marite ale finantarii, prabusirea pietelor de export, scaderea increderii, deprecieri si riscuri de pierderi in cadrul bilanturilor contabile, scaderea cursului actiunilor, ceea ce a dus la efecte negative asupra averilor. Criza declansata pe pietele financiare si extinsa la scara economiei globale impune noi provocari si intrebari pentru societatea noastra agraveaza sistemele deja existente cum sunt echilibrul social, vitalitatea intreprinderilor,resursele naturale si energetice, migratia fortei de munca. Pentru politica economica provocarea iminenta o constituie consolidarea rapida a increderii consumatorilor si a investitorilor prin stimularea eficienta a cererii.Cererea trebuie stimulata si este nevoie de ajutor rapid si eficient pentru cetatenii cei mai afectati, adica pentru cei slabi atat din punct de vedere social cat si al pietei fortei de munca.

17

Este dovedit, ca piata nu poate rezolva toate problemele si ca se impune, cu necesitate,o politica realista, orientata mai putin spre ideologii.Guvernanta economica necesita mai multa organizare si deci este necesar punerea in aplicare a instrumentelor de redresare, tinand cont de recomandarile urmatoare:

- Se impun mai multe investitii in cercetare, dezvoltare tehnologica si inovatie, (C.D.I.), infrastructura si educatie. Cercetarea, dezvoltarea tehnologica si inovatia reprezinta o forta motrice a competitivitatii.-Avand in vedere evolutia demografica, politica in domeniul pietei fortei de munca impune o restructurare inteligenta e economiei, care sa urmareasca pastrarea si calificarea angajatilor unei intreprinderi in locul concedierii acestora, astfel ca in cazul consolidarii economiei sa fie disponibili specialisti suficient de calificati.- Daca se impune utilizarea angajatilor cu contract individual de munca pe durata nedeterminata, pentru o perioada de timp in regim de munca redusa, aceasta masura sa fie completata cu program de formare profesionala in vederea imbunatatirii nivelului de calificare. Sprijinirea somerilor trebuie continuata cu programe de recalificare.- Pentru cei cu venituri reduse, inclusiv somerii, trebuie cautate solutii speciale cum ar fi:• ajutoare sociale direct orientate;• marirea cuantumului indemnizatiei de somaj prin raportare la salariul individual de baza;• reducerea valorii TVA la unele produse alimentare si energie electrica pentru consumatorii casnici;• majorarea cheltuielilor sociale deductibile la nivelul angajatorului la un procent de 2,5%.- Sprijin acordat sectorului de afaceri cu scopul de a garanta, in special IMM-urilor, accesul simplificat la finantare.- Avand in vedere ca exista probleme de lichiditati, probleme care se vor agrava, este necesar un proces de recapitalizare, inclusiv asigurarea de suficiente mijloace financiare intreprinderilor si gospodariilor.- Adoptarea de masuri eficiente impotriva evaziunii si fraudei fiscale, a muncii fara forme legale („negru si gri”).- Este necesara o armonizare generala in domeniul impozitelor si a intregului sistem fiscal.- In cadrul negocierilor salariale consideram ca se impune o strategie pe termen mediu de aliniere a cresterii salariale la cresterea productivitatii. Partenerii sociali trebuie sa depuna eforturi pentru a evita micsorarea salariilor in sensul unei politici de „cersit la vecini”.- Se impune acordarea unei atentii sporite proiectelor de accesare a fondurilor europene, proiecte de eonomisire a energiei si de protectie a mediului, reducerea emisiilor de bioxid de carbon.- Referitor la solicitarea si obtinerea unor imprumuturi dintr-un fond european sau FMI, trebuie sa avem in vedere ca Guvernul actual care solicita imprumut beneficiaza de acesta, iar guvernele urmatoare trebuie sa suporte consecintele.- O atentie deosebita trebuie acordata modului de finantare a sistemelor de pensii.- Reformarea pietei financiare prin respectarea urmatoarelor principii:

18

transparenta, limitarea preluarii riscului, prezentarea realista a riscurilor in cadrul bilanturilor, includerea fondurilor speculative si a capitalului privat in procesul de reglemenetare.

Bibliografie:

http://www.standard.money.ro

www.financialtimes.com

www.capital.ro

www.wall-street.ro

www.zf.ro

www.bnro.ro

19