Prin infracţiuni violente trebuie să înţelegem acţiuni intenţionate penal-sancţionabile, care atentează asupra valorilor fizice (viaţa şi sănătatea) ale persoanei şi se comit contrar voinţei persoanei prin violenţă fizică sau psihică. In conformitate cu această definiţie infracţiunile violente constituie: omor intenţionat, vătămarea intenţionată a integrităţii corporale sau a sănătăţii, huliganismul îmbinat cu violenţa, violul, determinarea la sinucideri, ameninţarea cu omorul ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă.

În ultima vreme, o serie de studii şi cercetări, realizate de Institutul de Sociologie al Academiei Române, Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii, au evidenţiat creşterea recrudescenţei crimelor violente comise în special în mediul rural, mediu considerat ca fiind mai “conservator” şi mai “tradiţional”, comparative cu cel urban. Or, realitatea datelor statistice evidenţiază, fără echivoc, că în ultima vreme acest mediu a fost expus unor “agresiuni” venite atât din exteriorul, cît şi din interiorul lui, care au favorizat proliferarea unor delicte comise cu violenţă de către locuitorii din rural.

Conform datelor existente în Anuarul Statistic al României, numărul persoanelor condamnate pentru delicte contra persoanei înregistrează scăderi în mediul urban, în anul 2001 numărul condamnaţilor fiind de 23.224, iar în 2006 a scăzut la 15.275 de condamnări, mai ales după anul 2003. Una dintre cauzele criminalităii este sărăcia şi incapacitatea unor indivizi de a face faţă nevoilor lor de viaţă. Între neadaptare şi şomaj, o bună parte a populaţiei recurge la comportamente antisociale şi acte de violenţă. De asemenea, schimbările de natură economică, socială şi culturală care s-au produs în mediul rural, ca un efect al globalizării au condus la comiterea a tot mai multor delicte de natură violentă. Delicvenţa din mediul rural prezintă o serie de note şi trăsături specifice, cele mai frecvente fiind delictele contra persoanei, în special lovirile şi vătămările corporale, violurile şi omorurile, şi mai puţin cele îndreptate împotriva patrimoniului, asa cum se prezintă ele în mediul urban.1

1 Dan Banciu, Ecaterina Balica, Tendinţe ale criminalităţii violente în comunităţile rurale. Evaluare şi percepţie publică, p.16.

În principal lipsa educaţiei din mediul rural, poate fi o cauză majoră care explică foarte multe cazuri de pruncucidere, neglijarea bătrânilor şi a copiilor, actele de violenţă, abandonarea şcolii, abandonarea copiilor, actele de tâlhărie, pe care locuitorii satelor nu le consideră foarte grave, pe cât sunt în realitate, dar la comiterea acestor fapte mai contribuie şi alti factori, cum ar fi: ”consumul excesiv de alcool, sancţiuni prea blânde faţă de violenţă, neimplicarea oamenilor în stoparea violenţei, lipsa de educaţie a oamenilor, nivelul de trai scăzut, imoralitatea din societate, existenţa unor probleme familiale, disputele pentru terenuri şi imobile, îndepărtarea oamenilor de credinţă, numărul redus de poliţişti din comună”, iar pe ultimul loc ”influenţa mass-media”.

Cele mai frecvente mobiluri sau motivări ale actelor de violenţă, conform cercetării realizate de Institutul de Sociologie al Academiei Române, Institut pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii, sunt, în ordine: ură (79,1%), răzbunare (76,1%), gelozie (72,9%), invidie (69,5%) şi lăcomie (69,2%), apreciate de către subiecţi că influenţează ”în foarte mare măsură” declanşarea faptelor cu violenţă, pe ultimul loc situându-se frica.”

Principalele soluţii propuse de locuitorii satului atunci când au fost întrebaţi cum se pot diminua actele de violenţă, au fost de ordin educativ, şi anume ”creşterea respectului tinerilor, educaţia antiviolentă a cetăţenilor, organizarea de campanii antiviolenţă, creşterea numărului de poliţişti şi a patrulelor de poliţie în comune, sancţionarea promptă a grupurilor violente”. Din nefericire, populaţia nu a considerat că sunt necesare şi anumite măsuri cu caracter economic şi social, care să vizeze diminuarea sărăciei din sate, asigurarea unor condiţii decente de muncă şi locuit pentru cei de la sate, diminuarea consumului de alcool etc.2

Din aceste date reiese faptul că mediul rural tinde să devină mult mai criminogen şi mai violent decât cel urban.

2 Dan Banciu, Ecaterina Balica, Tendinţe ale criminalităţii violente în comunităţile rurale. Evaluare şi percepţie publică, p.16, 18, 24.

Pentru identificarea formelor de manifestare ale criminalităţii feminine în România am realizat o cercetare care a constat în analiza criminologică a datelor cuprinse în dosarele celor 1439 femei condamnate definitiv de către instanţele de judecată, aflate în penitenciarele din România la data de 15 iunie 2004. Cele mai frecvente infracţiuni comise de femei (56,49% din total) sunt cele contra patrimoniului: furt, tâlhărie şi înşelăciune. Urmează (26,19%) infractiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii: omuciderea, pruncuciderea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporala şi vătămarea corporală gravă. Peste 2/3 dintre femeile condamnate pentru infracţiuni contra persoanei nu aveau nici o ocupaţie înainte de condamnare, circa 17% erau muncitoare, angajate în activităţi considerate feminine (bucătar, barman, vânzător, croitor).

Este de subliniat faptul că peste 90% din femeile condamnate pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi peste 80% din cele condamnate pentru vătămări corporale nu aveau nici o ocupaţie în momentul comiterii infracţiunii.

După mediul de rezidenţă, 51,99% dintre femeile condamnate pentru infracţiuni contra persoanei aveau domiciliul în mediul rural şi 48,01% în mediul urban.

Variaţii mari de la această medie se înregistrează în cazul infracţiunii de pruncucidere, unde toate femeile condamnate au domiciliul în mediul rural.3 Pruncuciderea : Uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. 4

Este cunoscut tradiţionalismul şi conservatorismul omului simplu, de la ţară, cu privire la naşterea unui copil în afara căsătoriei şi faptul că femeile care comit un astfel de „păcat” sunt supuse oprobiului şi stigmatizate pentru înteaga viaţă. Mentalitatea, în acest caz, poate fi luată în considerare ca şi factor care favorizează comiterea infracţiunii de pruncucidere. 5

3 Forme de manifestare ale criminalităţii feminine în România, p.1564 Capitolul I INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII Secţiunea I OmucidereaArt. 177 .5 Forme de manifestare ale criminalităţii feminine în România, p.156

De asemenea, procentul femeilor condamnate pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi care au domiciliul în mediul rural este cu peste 20% mai mare decât cel al femeilor condamnate pentru aceeaşi infracţiune, dar care locuiesc la oraş. Mentalitatea are, din nou, rolul de factor favorizant, multe femei suportând violenţe fizice şi psihice ani la rând, fără a divorţa, din teama de ”a nu intra în gura lumii”. În prezenţa unor factori situaţionali, ajung să reacţioneze şi să se apere, devenind din victime infractoare.

Analiza antecedentelor penale în raport cu tipul infracţiunii comise arată că toate femeile condamnate pentru pruncucidere erau infractoare primare şi că cel mai mare procent de recidiviste (0%) a comis infracţiuni de vătămare corporală.

Profilul femeii care a comis infracțiunea de pruncucidere este cel al unei femei necăsătorite (poate trăi în concubinaj), tânără sau matură, cu nivel mediu de pregătire şi fără ocupaţie, care mai are copii, provine din mediul rural şi nu are antecedente penale.

Femeia condamnată pentru comiterea infracțiunii de omor indică o persoană adultă, între 22 – 45 de ani, căsătorită sau care trăieşte în concubinaj, cu 2 copii, care a absolvit şcoala generală, nu are o ocupaţie sau are o meserie considerată feminină (croitor, bucătar, vânzător), trăieşte în mediul rural şi nu a mai comis anterior infracţiuni.

Femeia care a comis infracțiunea de vătămare corporală sau vătămare corporală gravă este, de regulă, o femeie matură, care a trait un număr de ani alături de un partener stabil (soţ sau concubin), are cel puţin 2 copii, cu o pregătire şcolară medie (8 clase sau mai puţin), domiciliată în mediul urban şi care a comis pentru prima oară o faptă incriminată de legea penală.

Profilul femeii care a comis infracțiunea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte: are vârsta până în 35 de ani, a fost căsătorită în momentul comiterii faptei, dar situaţia civilă actuală este cea de văduvă, are cel puţin 2 copii, este absolventă a şcolii generale, dar nu are nici o ocupaţie şi domiciliază în mediul rural. 6

6 Forme de manifestare ale criminalităţii feminine în România, p.156, 157, 158

Creşterea actelor de violenţă în lumea rurală, în special a celor delicvente şi criminale, reprezintă o certitudine şi o realitate dură, care nu mai poate fi ignorată de politicieni, specialişti sau cercetători, urmând să devină o preocupare prioritară a acestora pentru a putea evita ”moartea” din satul românesc, cauzată nu doar economic, demografic şi cultural, ci prin acţiuni violente şi criminale, comise de înşişi locuitorii acestor comunităţi. Concentrarea violenţelor îndreptate împotriva persoanei, în special, în zonele rurale, pare că nu este întâmplătoare, mai ales dacă avem în vedere, pe de o parte, uitarea şi nepăsarea guvernanţilor, iar pe de altă parte, mutaţiile sociale, economice şi culturale intervenite în aceste zone, ce continuă să trăiască ”uitate în istorie” şi nevoite să se confrunte cu pobleme dintre cele mai grave şi care le afectează sensibil funcţionalitatea normală. Din ”creatoare de cultură”, unele sate din România au devenit, paradoxal, ”creatoare de violenţă”, datorită multiplelor ”agresiuni” interne şi externe, la care au fost expuse, mai ales după decembrie 1989.

Faptul că violenţa a devenit o certitudine în lumea rurală este perceput chiar de către locuitorii ei, care consideră acest fenomen ca fiind intens şi periculos pentru securitatea lor socială şi individuală, avansând o serie de soluţii şi măsuri, ce pot servi ca suport legislativ, economic, cultural şi social în vederea diminuării flagelului violenţei la sate. 7

La finalul anului trecut, procurorii au tras linie şi au făcut bilanţul dosarelor în care ucigaşii par a fi de neprins: 371 de crime, 44 de dosare de pruncucidere şi 38 de lovituri cauzatoare de moarte. Un procuror de la Parchetul General a realizat, în iulie 2012, o centralizare naţională a cazurilor de violenţă cu autor necunoscut. Concluzia raportului a fost că numărul acestor dosare au scăzut în ultimii doi ani, de la 451 la 408 în prezent. Astfel, în 2011 au intrat doar 29 de cauze cu autori necunoscuţi. 8

7 Dan Banciu, Ecaterina Balica, Tendinţe ale criminalităţii violente în comunităţile rurale. Evaluare şi percepţie publică, p.248 http://www.evz.ro/detalii/stiri/AU-UCIS-CU-SNGE-RECE-Criminalii-de-negsit-ai-Romniei-sunt-printre-noi-1004934.html

Raportul a relevat că există o situaţie îngrijorătoare a anchetelor cu autori neidentificaţi la Parchetul Tribunalului Arad (18 cauze), din care nouă omoruri sunt înregistrate în perioada 2006-2010. În 2007, statistica omorurilor cu autor necunoscut a fost dată peste cap de mai multe dosare privind Revoluţia din 1989, care au fost redeschise pentru o scurtă perioadă de timp. 9

Presiunile către modernizarea şi democratizarea relaţiilor intrafamiliale au dus, în mod paradoxal, la supraîncărcarea femeii şi la criminalizarea ei în raport cu statutul parental. Unii autori conchid, în urma ”analizei structurilor actuale de protecţie a copilului, modurilor lor de funcţionare şi intervenţie”, că ”femeia este adesea considerată primul şi adesea unicul părinte, răpunzător de situaţia precară în care se află copilul...de regulă mama...este blamată pentru disfuncţiile familiei, inclusiv pentru violenţa domestică şi acuzată că nu îşi îndeplineşte bine rolul de mamă şi soţie.”

Cu sau fără statistici, femeile suportă sistematic şi simptomatic violenţe de diferite tipuri, de la cele fizice la cele subtil psihologice. Fără îndoială că şi bărbaţii sunt ţinte ale violenţelor, dar în cele mai multe cazuri ei sunt ţinta agresiunii altor bărbaţi. Bărbatul agresează pentru că partenera lui legală sau consensuală este disponibilă spaţial, agresiunea este mai facilă în mediul privat şi pentru că le este ”mai uşor” să recurgă la violenţă decât să negocieze sau să comunice stresul şi tensiunile din cadrul relaţiei; în plus, şansa de a fi raportat poliţiei este redusă.

Prin urmare, violenţa domestică este definită ca ”o ameninţare sau producerea unei răni fizice în trecutul sau prezentul convieţuirii cu partenerul”. Atacul fizic sau sexual poate fi acompaniat de intimidări şi abuzuri verbale; distrugerea unor bunuri personale ale victimei; izolarea ei forţată de prieteni sau de restul familiei sau alte persoane care ar putea constitui un potenţial ajutor pentru victimă, incluzând copii; răspândirea unor ameninţări şi teorii în jurul victimei; controlul accesului la bani sau la lucruri personale, hrană, mijloace de transport, telefon şi alte surse de protecţie şi înrijire de care ar putea beneficia femeia-victimă.10

9 http://www.evz.ro/detalii/stiri/AU-UCIS-CU-SNGE-RECE-Criminalii-de-negsit-ai-Romniei-sunt-printre-noi-1004934.html10 Violenţa domestică şi criminalitatea feminină, Studiul a fost realizat de Dr. Aurora Liiceanu, Dr. Doina Ştefana Saucan, Drd. Mihai Ioan Micle, psihologi p.17, 19, 22.

Bibliografie:

1. Dan Banciu, Ecaterina Balica, Tendinţe ale criminalităţii violente în comunităţile rurale. Evaluare şi percepţie publică.

2. Forme de manifestare ale criminalităţii feminine în România.

3. Capitolul I INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII Secţiunea I OmucidereaArt. 177 .

4. http://www.evz.ro/detalii/stiri/AU-UCIS-CU-SNGE-RECE-Criminalii-de-negsit-ai-Romniei-sunt-printre-noi-1004934.html.

5. Violenţa domestică şi criminalitatea feminină, Studiul a fost realizat de Dr. Aurora Liiceanu, Dr. Doina Ştefana Saucan, Drd. Mihai Ioan Micle, psihologi.

Universitatea din Craiova

Facultatea de Științe Sociale

Specializarea Sociologie

Anul 2, semestrul II, grupa 2

Sociologia Devianței

Referat ”Criminalitatea violentă în mediul rural”

Profesor: Simona Mihaiu

Student: Sincu Marina