VÂRSTĂ METABOLISM BAZAL

1. Copii între 1 şi 3 ani

2. Adoleşcenţi

3. 25-45 ani

4. 55-60 ani

5. 80 ani

2,5 calorii/kg/oră

1,5 calorii – 1,7/kg/oră

1 calorie/kg/oră

0,8 – 0,85/kg/oră

0,7/kg/oră

Proteinele sunt substanţe nutritive cu roluri esenţiale în organism formate din lanţuri

de aminoacizi uniţi prin legături peptidice.

Aminoacizii esenţiali (aduşi în organism prin alimente) sunt: Fenilalanină,

Izolucină, Leucină, Lizină, Metionină, Teonină, Triptofan, Valină

Rolul proteinelor: Plastic, Structural, Imunitar, De rezistenţă a organismului,

Secreţie de hormoni, Sursă de energie.

Clasificarea proteinelor:

1. Origine – animală

- Vegetală

2. În funcţie de conţinutul de aminoacizi:

Valoare energetică superioară, cele de

origine animală;

Valoare medie (legume uscate şi fructe

uscate);

Valoare inferioară (porumbul).

Raţia de proteine:

1. De origine animală

0,52 g proteine/kg/corp/zi la femei

0,57 g proteine/kg/corp/zi la bărbaţi

2. De origine vegetală şi animală

1,2, 1,5 proteine/kg/corp/zi la femei şi bărbaţi

3. La copii între 1 şi 6 ani

3,4 g de proteine/kg

4. La copii între 7 şi 12 ani

2,3 g de proteine/kg

5. Femei însărcinate

2 g de proteine/kg

La sportivi este important ca în perioada de antrenament să se realizeze un

amestec de aminoacizi (arginină, glutamină, taurină).

Lipidele

Lipidele se împart în:

Simple

Complexe

Acizii graşi pot fi:

Saturaţi

Nesaturaţi

Rolul lipidelor:

1. Rol energetic – 1 g=9,3 calorii. Rolul energetic reprezintă principala sursă

de energie a organismului.

2. Rol plastic – intră în structura membranei celulare

3. Eliminarea bilei

4. Îmbunătăţeşte calităţile gustative ale hranei

În cazul în care se produce limitarea considerabilă a lipidelor atunci are loc

micşorarea masei musculare, scăderea rezistenţei organismului, diminuarea

ritmului de creştere şi dezvoltare.

Surplusul de lipide duce la apariţia arteroscrelozei, a diabetului zaharat, la

disfuncţii ale ficatului şi pancreasului.

Raţia de lipide:

La omul sănătos este de 20-30% din valoarea calorică a dietei.

La adoleşcenţi şi sportivi – 30% din valoarea calorică a dietei.

Persoanele sedentare – 0,7 – 1g/kg/corp/zi

Sportivi – 1,5 - 2g/kg/corp/zi

Dacă sportul este la temperaturi scăzute se merge până la 2,5g/kg/corp/zi.

Glucidele

Glucidele sunt substanţe de 3 feluri:

Monozaharide (glucoză, fructoză, maltoză)

Oligozaharide (zaharoză, lactoză)

Polizaharide (amidon)

Rolul glucidelor:

Energetic – 1g eliberează 4,1 calorii

Materie primă pentru sinteza celorlaltor substanţei

Modifică tranzitul intestinal

Prezenţa în exces duce la gastrite şi la ulcere.

Glucidele pot scădea absorbţia de substanţe nutritive, rezultând profilaxia şi tratarea

diabetului zaharat.

Raţia de glucide:

Este de 50-60% din valoarea calorică a dietei. La sportivi avem în vedere

reducerea aportului de glucide simple şi creşterea aportului de glucide

complexe.

Glucidele

Ameliorează performanţa fizică;

Cresc capacitatea de concentrare;

Întârzâie instalarea epuizării. Din această cauză în timpul efortului creşte

necesitatea de glucide.

Masuri de prim ajutor

Primul ajutor reprezinta o serie de tehnici medicale simple utilizate pentru

salvarea vietii. Tehnicile pe care le poate folosi orice om obisnuit inainte de

aparitia echipajelor medicale.

Scopul primului ajutor este de a inlatura cauza, de a ameliora suferinta si a

preveni complicatiile prin metode de asepsie si antisepsie.

Asepsia – este o metoda profilactica ce utilizeaza numeroase procedee fizice

si chimice pentru a impiedica contaminarea plagilor cu microbi.

Asepsia se face prin urmatoarele metode:

Sterilizarea instrumentelor folosite, prin flambare, fierbere sau cu

substante chimice;

Dezinfectia mainlor prin spalare cu apa si sapun, alcool sau cloramina;

Dezinfectia tegumentelor (tesuturilor) din jurul ranii;

Antisepsia – metoda curativa ce utilizeza procedee chimice pentru distrugerea

microbilor deja existenti intr-o plaga, pe tegumente sau in mediu. Antisepsia se face prin urmatoarele metode:

Alcool etilic de 70®C – este eficient daca se utilizeaza pentru

tegumentele din jurul plagii, pentru mainile celui ce face antisepsia si pentru instrumente, nu se foloseste direct pe plaga.

Iodul – se asociaza cu alcoolul etilic, facilitandu-i puterea de patrundere;

Substante oxidante: apa oxigenata – pe langa efectul bactericid are si o

actiune hemostatica si nu se foloseste la ranile in curs de vindecare;

Permanganatul de potasiu – folosirea lui necesita atentie deoarece in

solutii concentrate este caustic.

Bandajarea este o metoda chirurgicala de fixare a materialelor ce acopera

plaga.

Pentru a efectua un bandaj avem nevoie de urmatoarele: Rulouri de fasa;

Foarfece;

Esarfe; Benzi elastice; Benzi adezive; Plase elastice.

Traumatismele – reprezinta deteriorarea unor tesuturi ale corpului printr-o

forta care se aplica din exterior si le depaseste rezistenta.

Traumatismele se impart in:

Traumatisme ale tesuturilor moi (contuzii, plagi)

Traumatisme ale articulatiilor (entorse, luxatii)

Traumatisme ale oaselor (fracturilor)

Traumatisme ale muschilor (intinderi, rupturi)

A.1 TRAUMATISME ALE TESUTURILOR MOI.

CONTUZIILE – sunt traumatisme provocate de o forta externa care produce

leziuni si tulburari functionale, dar nu intrerupe continuitatea tegumentara.

Clasificarea contuziilor

I. Clasificarea contuziilor in functie de intensitate:

Contuzii superficiale – se manifesta prin producerea de rupturi capilare la nivelul dermului (dermul, este al doilea strat din constitutia pielii) si

hemoragii, epidermul ramanand intact.

Contuzii profunde – leziunile depasesc dermul si afecteaza muschii,

uneori chiar si oasele.

II. Clasificarea contuziilor in functie de localizare:

Contuzii craniene

Contuzii toracice

Contuzii abdominale

Contuzii ale membrelor

Semnele clinice ale contuziilor sunt: Masuri de prim ajutor in caz de

contuzii:

Durerea – a carei intensitate este in

functie de forta de actiune a *agentului vulnerant (agent traumatic capabil sa

produca o plaga), dar si de sensibilitatea

dureroasa a individului.

Combaterea durerii prin

administrare de antialgice, sedative.

Eritem tegumentar (Inrosirea

tegumentului) – aparut ca urmare a

vasodilatatiei (vasele de sange se maresc in volum) locale posttraumatice.

Aplicarea de solutii antiseptice la

nivelul zonei traumatizate.

Escoriatii (zgarieturi)– leziuni

superficiale ale I-ului strat al epidermului.

Utilizarea de comprese reci: gheata

pentru a limita inflamatia sau

hemoragia. Atentia gheata se pune

mai intai in prosop, niciodata direct

pe rana.

Tumefactie (umflatura) – modificarea

de forma si de volum a zonei traumatizate.

Flictene – vezicule aparute prin

PLAGILE

Plaga este un traumatism care provoaca intreruperea continuitatii tegumentare, astfel se produce hemoragia.

Plagile se pot clasifica in functie de:

Modul de

producere:

Agentul

cauzator:

Profunzime: Intindere: Gravitate: Timpul scurs

de la

producere:

Accidentale

Chirurgicale

Abrazive

Prin

taiere

Prin

impuscare

Superficiale

Profunde

Mici

Intinse

Minore

Grave

Recente (mai putin de 6

ore)

Vechi (peste

6 ore)

SEMNELE CLINICE ALE

PLAGILOR SUNT:

Complicatii ale

plagilor

Masuri de prim ajutor in

tratamentul plagilor:

Hemoragie Infectii locale Prevenirea dezvoltarii infectiei

Durerea - este dependenta de cantitatea de receptori ai

tegumentului afectat.

Infectii

generale

(septicemiile)

Oprirea hemoragiei

Importanta functionala sau

function laesa – importanta functionala

Infectii grave

(socul

traumatic,

tetanosul)

Administrarea de antialgic in

prevenirea starii de soc pentru

raniile mai grave.

Tromboze - cand plaga se produce aproape de o vena

mare

Antibiotice in cazul plagilor

strivite sau profunde contaminate

cu pamant.

acumularea de lichid in epiderma.

B1. TRAUMATISME ALE ARTICULATIILOR –

ENTORSELE sunt traumatisme acute ale articulatiilor aparute ca urmare a

exagerarii unor miscari fiziologice peste limitele ei, dar fara a se modifica

raportul anatomic normal dintre suprafetele osoase articulare. Sunt afectate

cel mai frecvent articulatiile gleznei, genunchilor si mainilor.

In cazul unei entorse pot avea loc urmatoarele modificari:

Intinderea ligamentelor articulare;

Ruptura partiala sau totala a acestor ligamente;

Smulgerea punctului osos de insertie a ligamentului afectat;

Lezarea vaselor din sinoviala articulatiei.

Clasificarea entorselor:

Entorsa de gradul I (usoara):

Intinderi de ligamente;

Fenomene clinice limitate la leziune;

Examen radiologic normal.

Entorsa de gradul II (medie):

Ruperea partiala a ligamentelor;

Instabilitate articulara;

Impotenta functionala partiala;

Examenul radiologic releva largirea spatiului articular

Entorsa de gradul III (grava):

Ruperea completa a ligamentelor;

Smulgerea insertiei osoase a ligamentelor;

Impotenta functionala totala;

Examenul radiologic poate indica prezenta de fragmente osoase.

Entorsa gleznei / M.P.A Entorsa genunchiului / Entorsa pumnului / M.P.A

Semnele clinice in entorse: Masuri de prim ajutor in caz de

entorse:

Durerea spontana - este intensa si

apare imediat

dupa traumatism; Este situata in partea leziunilor

traumatice putand iradia in jurul

articulatiei;

Tratamentul se face in functie de tipul

de entorsa

Tumefiere articulara – articulatie

calda, marita in volum ca urmare a

hidartrozei sau hemartrozei;

In primul rand articulatia se pune in

repaus

Excoriatii – leziuni superficiale ale I-

ului strat al epidermului. Compresie cu apa cu gheata, apa cu

sare, solutie Burovin

Echimoza – apare mai ales in entorsele medii si grave dupa 24 – 48 de ore,

poate reprezenta o suspiciune de

fractura.

Combaterea durerii cu antialgice si

sedative

In formele usoare se aplica local

unguente antiinflamatoare

In formele medii glezna poate fi

imobilizata 1-2 saptamani, urmata de

recuperare functionala

In formele grave se intervine

chirurgical

Este contraindicat masajul

Se pot aplica fese elastice, in cazul in

care nu e necesar aparatul gipsat

Accidentatul trebuie sa faca o

radiografie pentru eliminarea oricarei

suspiciuni de fractura.

M.P.A

Aplicarea de *prisnite = *Este vorba de compresa din

panza inmuiata in apa rece,

stoarsa bine si aplicata pe locul tratat - torace,

abdomen - care se acopera

cu o bucata de panza uscata.

Se mentine 2-4 ore si, mai

mult pe locul unde au fost aplicate.

Imobilizarea genunchiului cu ajutorul

unor benzi adezive, fase

elastice

Imobilizarea articulatiei cu aplicarea de atele

antebrahiopalmara fixata cu

ajutorul unei fese de tifon sau cu atela circulara

pneumatica.

Masaj cu gheata Accidentatul este

pozitionat in decubit dorsal cu genunchiul

usor flectat

Pozitie procliva In faza de recuperare se

foloseste genunchiera

Imobilizarea gleznei cu

ajutorul unei fase elastice de

la 1-2 saptamani, urmata de recuperare functionala

Aplicarea de bandaj in “8”

LUXATIILE

Luxatiile sunt leziuni traumatice caracterizate prin pierderea durabila a

raporturilor anatomice dintre suprafetele articulare.

Luxatiile se clasifica astfel:

In functie de migrarea capetelor osoase:

Complete – cand suprafetele articulare nu mai sunt in contact;

Incomplete – cand suprafetele articulare sunt in contact partial

In functie de gravitatea leziunilor:

Simple – nu determina leziuni de parti moi;

Complicate – implica leziuni de vase si nervi;

In functie de timpul scurs de la producerea luxatiei:

Recente – fara contractura musculara, se poate face reducerea

luxatiei;

Vechi – contractura musculara prezenta

Semnele clinice in

luxatii:

Masuri de prim

ajutor in caz de

luxatii:

Repunerea luxatiei de catre o

persoana care nu este caru medical

se face cand:

Durerea cu

caracter intens Calmarea durerii

cu antialgice si

administrarea de

sedative

Se stie exact traiectul suprafetei

articulare ce s-a deplasat din

articulatie;

Deformare

regionala –

modificarea rapoartelor

anatomice intre

elementele osoase componente,

observata prin

inspectia comparativa cu

articulatia

simetrica;

Limitarea

edemului prin

aplicarea de pungi

de gheata

Luxatia s-a produs in urma cu 30-

45 de minute

Impotenta

functionala

Masa musculara periarticulara nu

este foarte tumefiata (umflata)

Aparitia unei echimoze

pronuntate indica o suspiciune de

fractura, caz in care nu se va

incerca nicio manevra;

Manevrele executate de cel ce face

reducerea luxatiei trebuie sa fie

precise, ferme, dar nu brutale.

Deosebiri

Entorse Luxatii Fracturi

Se produc la nivelul articulatiilor

Se produc la nivelul articulatiilor

Se produc la nivelul oaselor

Semne clinice:

Apare deformarea regiunii Echimoza – apare mai ales

in entorsele medii si grave

dupa 24 – 48 de ore, poate reprezenta o suspiciune de

fractura.

Durerea spontana - este intensa si apare imediat

dupa traumatism;

-Durerea spontana este situata in partea leziunilor

traumatice putand iradia in

jurul articulatiei; Tumefiere articulara –

articulatie calda, marita in

volum ca urmare a hidartrozei sau

hemartrozei;

Escoriatii – leziuni superficiale ale I-ului strat

al epidermului.

Semne clinice:

Durerea cu

caracter intens

Deformare

regionala –

modificarea raporturilor

anatomice intre

elementele articulare, observata

prin inspectia

comparativa cu articulatia simetrica;

Impotenta

functionala

Semne clinice:

Este deformat osul;

Prin palmare se pot

simti bucati mici de os care se

misca(cracmente osoase);

Impotenta functionala

Echimoza

Se deduce fractura prin anamneza (iti spune

pacientul ce s-a

intamplat in situatia respectiva: alunecare,

cum a calcat cu

piciorul)

Durere violenta, care se

accentueaza la

miscare;

Masuri de prim ajutor in

caz de entorse:

Masuri de prim

ajutor in caz de

Masuri de prim ajutor

in caz de fracturi:

luxatii:

Tratamentul se face in functie de tipul de entorsa

Calmarea durerii cu antialgice si

administrarea de

sedative

Se imobilizeaza atat segmentul fracturat cat si

articulatiile invecinate.

In primul rand articulatia se pune in repaos

Limitarea edemului

prin aplicarea de

pungi de gheata

Compresie cu apa si gheata, apa cu sare, solutie

Burovin

Reducerea luxatiei

Combaterea durerii cu antialgice si sedative,

In formele usoare se aplica

local unguente antiinflamatoare

In formele medii glezna

poate fi imobilizata 1-2 saptamani, urmata de

recuperare functionala

In formele grave se

intervine chirurgical

Este contraindicat masajul

Se pot aplica fese elastice,

in cazul in care nu e necesar aparatul gipsat

Accidentatul trebuie sa

faca o radiografie pentru eliminarea oricarei

suspiciuni de fractura.