subiecte copiute

7/29/2019 subiecte copiute

1/34

Definitia procesului civil

Procesul civil este acea activitate desfasurata de instanta, parti, organe de executare si alte

persoane sau organe care participa la infaptuirea justitie de catre instantele judecatoresti in

pricinile civile deduse judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri

executorii conform procedurii prevazute de lege.

Din punct de vedere terminologic notiunea de proces inseamna o evolutie, o desfasurare aunui eveniment sau fenomen in timp.

In sens tehnic procesul civil presupune si el o evolutie de la sesizarea instantei si pana la

pronuntarea unei hotarari care reprezinta actul final al judecatii.

In concluzie, procesul civil presupune mai multe momente, respectiv:

I.Sesizarea instantei

Exista un principiu potrivit cu care judecatorul nu se poate sesiza singur (nemo iudex sine

actorae-nu exista judecator fara reclamant, iudex ne procedat ex oficiu). In consecinta

judecatorul trebuie sa fie sesizat de catre reclamant, adica de catre persoana care invoca

dreptul subiectiv.

Consecinte:

a)Reclamantul este cel care alege instanta in limitele legii;b) Reclamantul este cel care fixeaza cadrul procesual (hotaraste pe cine cheama in judecata,

ce solicita de la instanta, obiectul cererii);

c)In principiu, reclamantului ii revine sarcina probei.

De la acest principiu exista si exceptii (judecatorul se pronunta din oficiu asupra unor

anumite situatii). Exemplu 1 : in cazul procesului de divort judecatorul se pronunta din oficiu

asupra incredintarii copilului si asupra obligatiei de intretinere.

Exemplu 2 : art 17 cod procedura penala, privind exercitarea din oficiu a actiunii civile in

cadrul procesului penal.

II.Dezbaterile : citarea paratului si dezbaterea procesului in conformitate cu mai multe

principii:

III. Hotararea judecatoreasca

Hotararea judecatoreasca este actul prin care se finalizeaza procesul, fiind chiar

ratiunea de a fi a procesului civil. Este un comandament care izvoraste din imperium, adica

acea parte a puterii statului, a carei detinator este judecatorul, putere care este continuata de

executarea hotararii prin forta publica.

In ceea ce priveste principiul procesului civil, in viitorul cod de procedura civila,

exista reglementate in mod expres si alte principii decat cele despre care am discutat:

a) Dreptul la un proces echitabil in termen optim si previzibil (art.6 noul cod)

transpunere in legislatia romana a unui principiu din Conventia Europeana a Drepturilor

Omului.b) Principiul privind limba in care se desfasoara procesul civil (art.18 noul cod) potrivit

cu care procesul civil se desfasoara in limba romana, iar cetatenii apartinand minoritatilor

nationale au dreptul sa se exprime in limba materna in fata instantei de judecata, in conditiile

legii, la fel cetatenii straini si apatrizii au dreptul de a lua cunostinta de actele si lucrarile

dosarului, de a vorbi si pune concluzii prin interpret. Cererile si actele procedurale se

intocmesc numai in limba romana.


2/34

1.Principiul contradictorialitatii- nu este reglementat in mod expres in actul cod de procedura

civila, dar in noul cod este la art 14. Acest principiu este atat un drept al partilor cat si o

obligatie a instantei. Este un principiu natural al procesului civil. Presupune ca orice

problema, cerere, exceptie trebuie solutionata de catre instanta de judecata dupa ascultareatuturor partilor, fie ca sunt invocate din oficiu de catre instanta fie de cealalta parte.

Exemple de dipozitii din cod : reglementarea cererii de cheamare in judecata si a intampinarii

(art 112-115 cod procedura civila), citarea partilor (art 85 si urmatoarele cod procedura

civila), instanta da cuvantul ambelor parti si pune in discutie orice imprejurare de fapt si de

drept (art 128,129 cod procedura civila), incuviintarea probelor se face dupa ce partile se

pronunta asupra asmisibilitatii lor(art 114 alin 4 cod procedura civila), comunicarea

hotararilor judecatoresti (art 266 cod procedura civila). Exceptii: sunt acele situatii in care

contradictorialitatea nu este asigurata datorita unor situatii urgente sau specifice: procedura

ordonantei presedintiale(art. 581 si urmatoarele cod procedura civila), poprirea asiguratorie si

sechestrul asiguratoriu, suspendarea provizorie a executarii civile in contestatia la executare

(art. 399 si urmatoarele cod procedura civila).

Noul cod de procedura civila prevede in art. 14 instituirea unor obligatii in sarcina instantei

de judecata, precum si in sarcina partilor.

Astfel, obligatii instantei sunt:-Citarea sau infatisarea partilor daca legea nu dispune altfel; -

punerea in discutie a partilor a tuturor cererilor, exceptiilor, imprejurarilor de fapt si de drept

invocate;-instanta isi va intemeia hotararile numai pe motive de fapt sau de drept, pe

explicatii sau mijloace de proba care au fost supuse in prealabil dezbaterii contradictorii.

Obligatiile partilor sunt:-cunoasterea reciproca a cererilor, motivelor de fapt si de drept si a

mijloacelor de proba;-obligatia de a expune situatia de fapt corect si complet, fara a denatura

sau omite faptele care le sunt cunoscute;-exista dreptul de a discuta si argumenta orice

chestiune de fapt si de drept invocata de participantii la proces sau de instanta din oficiu.2.Principiul dreptului la aparare

Exista o stransa legatura intre cele 2 principii, deoarece nerespectarea unuia conduce la

nerespectarea celui de-al doilea. Este un principiu de sine statator, este reglementat si la nivel

constitutional ( art. 24 alin. 1 Constitutie, care se refera la dreptul de a fi asistat de un avocat

ales sau din oficiu). Are 2 sensuri:

un sens material, mai larg care se refera la complexul de drepturi si garantii procesuale.

Acest proces al dreptului la aparare se realizeaza astfel:a)Principiile de organizare si

functionare ale instantelor de judecata (legalitatea, egalitatea, publicitatea, etc.);

b)Incompatibilitatea, recuzarea, stramutarea proceselor; c)Rolul activ al

judecatorului;d)Existenta a doua grade de jurisdictie (fons si apel);e)Principiul non reformatio

in peius (neagravarea situatiei in propria cale de atac). f)Existenta unor dispozitii procedurale,cum ar fi: citarea si infatisarea partilor, propunerea de probe, etc.


3/34

Observatie! Dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna credinta, in caz contrar existand

sanctiuni (art. 23 alin. 1 cod procedura civila).

-Un sens formal sau restrans: dreptul de a-ti angaja un aparator sau amanarea pronuntarii

pentru concluzii scrise (art. 156 cod procedura civila) sau asistenta judiciara gratuita (art. 74-

81 cod procedura civila, Legea 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat, Legea

privind ajutorul public judiciar).Asistenta juridica gratuita - care prevede ca cel ce nu poate sa faca fata cheltuielilor unor

judecati fara a-si primejdui propria intretinere sau a familiei sale poate solicita asistenta

juridica care cuprinde asistenta si aparare gratuita din partea unui avocat desemnat de

consiliul baroului.

Cererea se face in scris de catre parte, aratandu-se starea materiala si anexandu-se dovezi

scrise iar instanta dupa ce va cere lamuriri parti sau informatii de la autoritatile locale va

dispune acordarea asistentei fara dezbateri publice prin incheierea in camera de consiliu.

Asistenta judiciara poate fi incuviintata oricand in cursul judecatii in tot sau in parte.

Partea potrivnica poate oricand sa infatiseze dovezi cu privire la adevarata stare materiala a

partii, instanta fiind datoare sa le verifice.

Daca cererea s-a facut cu rea credinta instanta va reveni asupra asistentei acordate si va puteacondamna partea la o amenda egala cu sumele de plata de care a fost scutita.

Incheierea prin care s-a acordat asistenta sau s-a revenit asupra ei nu este supusa nici unei cai

de atac.

Dreptul la asistenta se stinge prin moartea partii sau prin inbunatatirea starii sale materiale.

In noul cod de procedura civila, acest principiu este reglementat la art. 13, unde se precizeaza

ca dreptul la aparare este garantat. Noutatile din acest articol sunt in ceea ce priveste dreptul

de aparare in sesns formal, si anume, in recurs cererile pot fi sustinute numai prin avocat sau

printr-un mandatar licentiat in drept pentru rudele pana la gradul II inclusiv. In ceea ce

priveste dreptul de aparare in sens material, reglementarile au ramas cele din prezentul cod si

precizate anterior.

3.Principiul rolului activ al judecatorului

Acest principiu este consacrat expres in ambele coduri(atat in actualul cod, cat si in viitorul

cod de procedura civila).Justitia este un serviciu public care are nu numai rolul de a stinge un

conflict, ci si pe acela de restabilire a legalitatii si a ordinii de drept.In decursul istoriei sau

cristalizat 2 tipuri de proceduri: acuzationala si inchizitionala.Prima - acuzationala - lasa

dezbaterile la diligenta partilor ori a celor care le reprezinta pentru ca procesul civil este un

proces al intereselor particulare.A doua -inchizitionala - ofera judecatorului rolul de a

conduce dezbaterile in vederea descoperirii adevarului.Daca in procedura acuzationala

persoana centrala este partea sau avocatul in procedura inchizitionala persoana centrala este

judecatorul.In procedura actuala avem un compromis, cu accente pe procedura inchizitionala.

In ceea ce priveste rolul activ al judecatorului, acesta se concretizeaza in mai multe

modalitati: -Judecatorul este cel care da calificarea juridica cererii de chemare in judecata in

raport de continutul ei si nu denumirea data de parte (art. 84 cod procedura civila)

-Judecatorul este cel care conduce dezbateriler si ia masuri pentru buna desfasurare a

procesului(de exemplu, dispune conexarea sau disjungerea unor cauze, suspendarea lor)

-Judecatorul este cel care invoca din oficiu incalcarea normelor imperative de ordine publica

-Judecatorul pune intrebari partilor si poate ordona probe din oficiu -Judecatorul da un ajutor

activ partilor in ocrotirea drepturilor si intereselor -Judecatorul verifica actele de dispozitie

ale partilor -Judecatorul atenueaza dispozitii legale restrictive (de exemplu, propunerea de

probe dupa prima zi de infatisare, art 138 pct.4 cod procedura civila)-Este reglementat in art 22 in noul cod de procedura civila.


4/34

4. Principiul disponibilitatii

Exista 2 sensuri: -Un sens material care se refera la dreptul partii de a dispune de obiectul

procesului. In acest sens, art. 9 alin. 2 din noul cod de procedura civila prevede ca obiectul si

limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor. -Un sens procesual care se

refera la dreptul partii de a dispune de mijloacele procesuale acordate de lege. In ceea ce

priveste continutul acestui principiu, acesta se exprima in dreptul de a porni sau nu procesulcivil. In acest sens, art. 9 alin. 1 din noul cod de procedura civila prevede in mod expres ca

procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau in cazurile anume prevazute de lege

de alte persoane, organizatii, autoritati sau institutii publice sau de interes public. In

consecinta, pe cale de exceptie, legea confera legitimare activa pentru procuror (are dreptul

de a introduce orice actiune, cu exceptia celor strict personale) si autoritatea tutelara ( poate

formula cereri pentru ocrotirea minorului, etc).

In continutul sau acest principiu cuprinde urmatoarele drepturi:

a. Dreptul persoanelor interesate de a porni sau nu procesul civil:

Exceptii: - Autoritatea tutelara poate porni procesul cu actiune civila - Procurorul - oricine

Din oficiu instanta poate sa puna in miscare actiunea civila - in cadrul actiunii de divort.

b. Dreptul de a determina limita cererii de chemare in judecata sau a apararii: - pe cinecheama in judecata si pentru ce. Reclamantul, paratul sau alte persoane pot intra in proces ele

singure. Instanta din oficiu nu poate introduce alte persoane intr-un proces.

c. Dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv dedus judecatii: - act de dispozitie

pe care reclamantul il poate face.

d. Dreptul de achiesare Paratul poate sa se prezinte in instanta si sa recunoasca pretentiile

reclamantului. - total; - partial

e. Dreptul de a stinge litigiul prin tranzactie:Pe parcursul derularii procesului se ajunge la

concluzia impacarii.

f. Dreptul de a ataca sau nu hotararea si de a starui sau nu in calea de atac exercitata.

g. Dreptul de a cere executarea hotararii judecatoresti.

In continutul acestui principiu intra si dreptul partii de a renunta la judecata, la drept, de a

achiesa la pretentiile celeilalte parti sau de a incheia o tranzactie. De asemenea, in continutul

principiului, mai intra si dreptul de a ataca sau nu o hotarare judecatoreasca, precum si cel de

a executa sau nu silit o hotarare judecatoreasca.

5. Principiul publicitatii

Acest principiu este prevazut in mod expres in art. 17 din noul cod de procedura civila.

Potrivit lui, procesul civil se desfasoara in sedinta publica, in prezenta partilor, in afara de

cazurile prevazute de lege.

De asemenea, acest principiu este revazut si in Constitutie, la art. 126, potrivit cu care

sedintele de judecata sunt publice, in afara cazurilor expres prevazute de lege.

Sedintele de judecata se tin la sediul instantei, la data si ora afisata, existind o lista de sedinteafisata cu cel putin o ora inainte de inceperea sedintei de judecata. Exceptie de la acest

principiu: potrivit art. 121 alin. 2 cod procedura civila, instanta poate sa dispuna ca

dezbaterile sa se faca in sedinta secreta, daca s-ar vatama ordinea sau moralitatea publicasau

ar fi vatamate partile. Observatie! Pronuntarea hotararilor se face intotdeauna in sedinta

publica.

6. Principiul oralitatii

Acest principiu este prevazut in mod expres in actualul cod de procedura civila, in art.

127, potrivit cu care pricinile se dezbat verbal, daca legea nu dispune altfel. De asemenea este

prevazut in mod expres si in art. 15 din noul cod de procedura civila, care mai prevede in plus


5/34

ca partile pot solicita in mod expres instantei de judecata, ca judecata sa se faca numai pe

baza actelor depuse la dosar.

Principiul oralitatii se exprima in obligatia presedintelui de complet de a da cuvantul

partilor pentru sustinerea orala a pretentiilor, pentru discutarea regularitatii actelor de

procedura, pentru a propune probe sau formula concluzii. Acesta este foarte important pentru

ca asigura atat publicitatea, cat si contradictorialitatea procesului civil, asigura exercitareadreptului la aparare si atrage atentia judecatorului asupra problemelor importante ale cauzei.

Dezavantaje: in principiu nu se pot verifica sustinerile orale ale partilor, de aceea exista acte

de procedura care se fac numai in scris, cum ar fi: cererea de chemare in judecata,

intampinarea, cererea reconventionala, hotararile judecatoresti.

7. Principiul nemijlocirii

Este prevazut in mod expres in art. 16 din noul cod de procedura civila. Potrivit

acestui principiu exista obligatia instantei de a cerceta direct si nemijlocit toate elementele

care servesc la solutionarea pricinii. Potrivit art. 16 probele se administreaza de instanta care

judeca procesul, cu exceptia cazurilor in care legea stabileste altfel.O aplicare a acestui

principiu avem in art. 112 si 129 cod de procedura civila care se refera la posibilitatea partilor

de a depune la dosarul cauzei copii certificatede pe inscrisuri, existand insa obligatia partilorde a avea asupra lor originalul inscrisurilor, pentru confruntare.O a doua aplicatie a acestui

principiu este art. 215 cod procedura civila care reglementeaza cercetarea la fata locului.

Exceptia in materia probelor o reprezinta comisia rogatorie.

8. Principiul continuitatii

Este prevazut in mod expres in art. 19 din viitorul cod de procedura civila, in prezent

nefiind reglementat in actualul cod. Judecarea cauzei trebuie sa se faca de la inceput si pana

la sfarsit, de acelasi complet de judecata, intr-o singura sedinta care sa se incheie cu

deliberarea si pronuntarea hotararii(art. 19).


6/34

Normele de procedura civila

Clasificarea normelor de procedura civila:

1.In functie de obiectul lor distingem intre: a)Norme de organizare judecatoreasca; b)Norme

de competenta; c)Norme de procedura propriu-zisa. a)Normele de organizare judecatoreasca

sunt cele care reglementeaza alcatuirea instantelor, organizarea si functionarea lor,

desemnarea judecatorilor, statutul acestora, compunerea si alcatuirea completelor de judecata,

incompatibilitatea, stramutarea si recuzarea cauzei. b)Normele de competenta care

reglementeaza atributiile instantelor de judecata, fata de alte organe ale statului, cu sau fara

activitate jurisdictionala (competenta generala); intre instantele de grad diferit (competenta

materiala) si intre instantele de acelasi grad (competenta teritoriala). c)Normele de procedurapropriu-zisa care reglementeaza modul de judecata a cauzelor civile si de executare silita a

titlurilor executorii. Acestea se subclasifica in: -Norme de procedura contencioasa: care

reglementeaza solutionarea litigiilor, atunci cand dreptul partii este contestat sau incalcat;

-Norme de procedura necontencioasa: care reglementeaza solutionarea unor cereri, care nu

urmaresc stabilirea unui drept potrivnic fata de alta persoana; -Norme de executare silita: care

stabilesc regulile prin care creditorul, cu ajutorul organelor de executare isi poate realiza

drepturile constatate printr-un titlu executoriu. ! Nu trebuie confundate normele de

competenta, cu normele de organizare judecatoreasca.

2.In functie de intinderea campului de aplicare, normele se impart in: -Norme generale

-Norme speciale

Exemple de norme speciale: cartea a6a din codul de procedura civila, care reglementeaza

procedurile speciale, cum ar fi: procedura ordonantei presedintiale, procedura divortului,

procedura partajului; Legea 554/2004 a contenciosului administrativ. 3.In functie de

caracterul conduitei pe care o presciu, distingem intre: -Norme imperative; -Norme

dispozitive. Normele imperative impun o actiune sau o abstentiune, astfel incat partile nu pot

deroga de la ele. Normele dispozitive sunt cele care suplinesc sau interpreteaza vointa

partilor, iar acestea pot sa deroge de la ele prin conventie contrara.

Criterii de distinctie: 1.In ceea ce priveste derogarea, normele imperative impun o conduita

care nu permite partilor sa deroge, iar normele dispozitive permit partilor sa se inteleaga in

mod expres sau tacit in sensul derogarii. 2.In ceea ce priveste sanctiunea, in cazul incalcarii

normelor imperative, sanctiunea este una grava, respectiv, nulitatea, decaderea, perimarea, iarin cazul normelor dispoztive, sanctiunea este nulitatea relativa. 3.Daca partile pot sau nu sa

acopere viciile actului de procedura savarsit cu incalcarea normei, in ceea ce priveste normele

imperative, incalcarea lor nu poate fi acoperita, pe cand in cazul incalcarii normelor

dispozitive, partile pot sa acopere viciile unui act de procedura lovit de nulitate relativa.

4.Cine poate invoca incalcarea normei? In cazul normelor imperative, incalcarea o poate

invoca orice parte interesata, procuror sau instanta din oficiu, pe cand incalcarea normei

dispozitive poate fi invocata numai de partea in favoarea careia a fost instituita acea norma.

5.Pana cand poate fi invocata incalcarea normei? In ceea ce priveste normele imperative,

incalcarea poate fi invocata oricand, chiar si direct in caile de atac, iar in ceea ce priveste

normele dispozitive, incalcarea poate fi invocata intr-un anumit termen si niciodata pentru

prima oara in calea de atac.


7/34

Exceptii: Exceptia lipsei capacitatii procesuale de exercitiu ( art. 43 cod procedura civila)

poate fi invocata in orice stare a pricinii (norma imperativa), dar atele savarsite prin

incalcarea acestor norme sunt sanctionate cu nulitatea relativa (norma dispozitiva).

Exceptia de litis pendenta, reglementata de art. 163 cod procedura civila, poate fi ridicata de

parti sau de judecator (norma imperativa), dar numai in fata instantelor de fond (norma

dispozitiva).Observatii!!!

Normele de organizare judecatoreasca, normele de competenta generala, de competenta

materiala si cele de competenta teritoriala exclusiva sunt norme imperative, spre deosebire de

normele de competenta teritoriala de drept comun care sunt relative.

Normele de procedura propriu-zisa sunt, de regula, norme imperative, cu exceptia celor care

reglementeaza anumite facilitati pentru parti si care au un caracter relativ.

Aplicarea normelor de procedura civila in timp, in spatiu si asupra persoanelor

Procesul civil constituie o activitate care se desfasoara in timp, intr-un spatiu determinat si in

legatura cu anumite persoane, adica partile intre care exista raporturi procesuale.

Normele de procedura in timp

Evolutia in timp a dreptului procesual civil a presupus disparitia unor norme, modificarea

altor norme, sau introducerea unor reguli noi. Legea procedurala se aplica, la fel ca orice alta

lege, pe durata cuprinsa intre intrarea ei in vigoare si abrogarea. Acesta este principiul tempus

regit actum. Dar procesul civil este o activitate pe parcursul careia poate aparea o lege de

procedura noua, astfel incat trebuie sa se rezolve conflicul intre legea veche si legea noua

urmand a se stabili unde inceteaza puterea legii vechi, abrogate, si unde incepe autoritatea

legii noi. Art. 15 alin. 2 din Constitutie prevede ca legea dispune numai pentru viitor cu

exceptia legii penale mai favorabile. Acest principiu al neretroactivitatii legii este o regula

imperativa de la carenu se poate deroga in materie civila indiferent daca este vorba de legimateriale sau de legi procedurale.

In raport cu principiul neretroactivitatii actele de procedura efectuate sub imperiul legii vechi

sunt valabile daca au respectat dispozitiile acelei legi si nu trebuie refacute. Dupa intrarea in

vigoare a legii noi, actele de procedura vor fi efectuale potrivit acestei legi. Regula tempus

regit actum se pastreaza si in Noul cod de procedura civila care in Art. 24 prevede:

dispozitiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executarilor silite, incepute

dupa intrarea acesteia in vigoare.

Normele de organizare judecatoreasca sunt de imediata aplicare, deoarece ele

reglementeaza organizarea si functionarea instantelor judecatoresti. Tot de imediata aplicare

sunt si normele care reglementeaza compunerea completului de judecata. In ceea ce priveste

normele de competenta care modifica competenta instantei sesizate in momentul aparitieilegii noi, sunt posibile mai multe solutii: - fie instanta sesizata isi pastreaza competenta


8/34

pentru cauzele in curs de judecata; - fie instanta sesizata isi pastreaza competenta numai daca

procesul a ajuns in faza punerii de concluzii(deci la finalizare); - fie instanta sesizata se

dezinvesteste si trimite cauza instantei competente potrivit legii noi. Art 25 din Noul cod

de procedura civila prevede ca procesele in curs de judecata la data schimbarii competentei

instantelor legal investite, vor continua sa fie judecate de acele instante potrivit legii sub care

au inceput. In caz de trimitere spre rejudecare dispozitiile legale privitoare la competenta invigoare la data la care a inceput procesul raman aplicabile.

In actulul cod de procedura civila, art. 725 alin 2, prevede aplicabilitatea legii noi in cazul in

care cauza a fost casata cu trimitere spre rejudecare. Astfel aceasta reglementare promoveaza

principiul imediatei aplicari a legii noi. In ipoteza desfiintarii instantei investite cu

solutionarea unei cauze, Noul cod de procedura civila, la fel ca si codul de procedura civila

actual promoveaza principiul trimiterii din oficiu a dosarelor la instanta competenta potrivit

legii noi. Normele de procedura propriu-zise sunt de imediata aplicare adica actele de

procedura indeplinite dupa intrarea in vigoare a legii noi, vor fi supuse prevederilor acesteia,

iar cele efectuate sub imperiul legii vechi, raman valabile daca au fost facute cu respectarea

acesteia. In materia probelor, administrarea se face potrivit legii in vigoare in acel moment.

In schimb se fac anumite distinctii cu privire la admisibilitate. Probele care constau inmijloace tehnice, cum ar fi expertiza, cercetarea la fata locului, sau dovada unui fapt juridic,

admisibilitatea in acest caz se examineaza in raport de norma in vigoare in momentul in care

se pronunta instanta asupa admisibilitatii. Dovada actelor juridice ridica probleme dupa

cum forma solemna a acestora este ceruta ad validitatem sau numai ad probationem. In

primul caz pentru a identifica norma aplicabila trebuie sa ne raportam la momentul incheierii

actului. Daca in acel moment legea cere forma solemna pentru validitate si ea nu este

indeplinita, insusi actul juridic este lovit de nulitate, iar aceasta nulitate nu se acopera prin

faptul ca ulterior o lege noua nu ar mai cere forma solemna. Daca insa, in momentul

incheierii actului juridic, legea cere doar acordul de vointa al partilor, o lege noua care

impune la data judecatii forma solemna pentur acelasi act juridic, nu va afecta valabilitatea

actului, deoarece partile au respectat legea din momentul incheierii actului.

Art 26 din Noul cod de procedura civila dispune: conditiile de admisibilitate si puterea

doveditoare a probelor preconstituite si a prezumtiilor legale sunt guvernate de legea in

vigoare la data producerii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii. Administrarea

probelor se face potrivit legii in vigoare la data administrarii lor. Element de

noutate:principiul este aplicabil numai probelor preconstituite, cum ar fi de exemplu,

inscrisurile, nu si probelor nepreconstituite: proba testimoniala, expertiza si cercetarea la fata

locului.

In materia executarii silite legea noua este de imediata aplicare, adica executarea se va

face potrivit legii in vigoare in momentul efectuarii ei, chiar daca in momentul obtinerii

titlului executoriu era in vigoare o alta lege. Noul cod de procedura civila prevede in Art 27ca hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor, prevazute de legea sub

care a inceput procesul. Acest text de lege respecta astfel principiul neretroactivitatii legilor.

Aplicarea normelor de procedura civila in spatiu

Actiunea normelor in spatiu prezinta un aspect intern si unul international.

Sub aspect intern nu sunt probleme de aplicativitate ale procedurii civile deoarece Romania

este un stat unitar in care s-a realizat unificarea legislativa, si nu pot aparea conflicte

provinciale.

Sub aspect international exista o preocupare pentru unificarea sau armonizarea legislatiilor. In

acest sens Art. 20 alin. 2 din Constitutie acorda prioritate reglementarilor internationale in

conditiile in care exista neconcordante intre pactele si tratatele la care Romania este parte silegile interne.


9/34

O lege speciala care reglementeaza normele de drept international public, este Legea

105/1992. Aceasta se refera la raporturile care contin un element de extraneitate si in care se

recurge la normele conflictuale stabilite in dreptul international public al fiecarei tari.

Referitor la competenta in litigiile de drept international privat se stabileste mai intai

competenta internationala sau generala, adica daca sunt competente cu instantele romane, iar

apoi se fixeaza competenta interna sau speciala(dupa regulile de competenta materiala).Instantele de judecata romane sunt competente sa solutioneze, potrivit Legii 105/1992

procesele dintre o parte romana si o parte straina, sau numai dintre straini, persoane fizice sau

persoane juridice, in urmatoarele situatii reglementate de Art. 149: 1.atunci cand paratul are

domiciliul,resedinta, sau fondul de comert in Romania. 2.cand sediul paratului, persoana

juridica, se afla in Romania. In acest sens se considera ca o persoana juridica straina are

sediul in Romania si in cazul in care are pe teritoriul tarii noastre o filiala, o sucursala,

agentie, sau reprezentanta. 3.atunci cand reclamantul din cererea de pensie de intretinere are

domiciliul in Romania. 4.daca locul unde a luat nastere sau tebuie sa fie executata o obligatie

izvorata dintr-un contract se afla in Romania. 5.atunci cand ultimul domiciliu al defunctului

sau bunurile ramanse de la acesta se afla in Romania. 6.daca imobilul la care se refera cererea

se afla in Romania. De asemnea instantele romane sunt competente sa judece si proceseledintre persoane care au domiciliul in strainatate referitoare la acte sau fapte de stare civila

daca cel putin una dintre parti este cetatean roman.

Art. 28 din Noul cod de procedura civila prevede ca dispozitiile legii de procedura se

aplica proceselor de pe intregul teritoriu al tarii daca prin lege nu se dispune altfel. In cazul

raporturilor procesuale cu element de extraneitate determinarea legii de procedura aplicabila

se face potrivit normelor cuprinse in Cartea a 7a. Astfel principiul teritorialitatii legii

procesual civile se mentine si in Noul cod de procedura civila, ca un principiu ce decurge din

suveranitatea si independenta tarii.

Aplicarea normelor de procedura civila asupra persoanelor

Aplicarea normelor de procedura asupra persoanelor se face potrivit principiului egalitatii

reglementat de art. 16 din Constitutie, dar si de legea de organizare judecatoreasca.

Cu privire la cetatenii straini si apatrizi art. 18 din Coinstitutie prevede ca ei se bucura de

protectia generala a persoanelor garantata de constitutie si celelalte legi.

Art 2 din legea 105/1992 prevede ca strainii sunt asimilati in conditiile legii cu cetatenii

romani, astfel strainii persoane fizice/juridice au in fata legii romane aceleasi drepturi si

obligatii procedurale ca si persoanele fizice de cetatenie romana si persoanele juridice

romane.


10/34

Actiunea civila - Notiuni generale

Dreptul subiectiv civil este sanctionat prin posibilitatea de a recurge la forta coercitiva astatului, adica la activitatea special reglementata desfasurata de catre instantele de judecata si

alte organe cu activitate jurisdictionala, adica prin dreptul la actiune.

Definitie = Actiunea civila este ansamblul mijloacelor procesuale prin care in cadrul

procesului civil se asigura protectia dreptului subiectiv civil prin recunoasterea sau realizarea

lui, in cazul in care este incalcat ori contestat, ori a unor situatii juridice ocrotite de lege. Ea

poate fi privita atat in sens obiectiv, ca mijloc de aparare a dreptului subiectiv civil, cat si in

sens subiectiv ca drept subiectiv procesual care apartine titularului dreptului subiectiv

material.

Observatii!

1.Actiunea civila nu poate fi conceputa decat in legatura cu protectia drepturilor subiective

civile de care este distincta, precum si a unor interese protejate de lege pentru care caleajustitiei este obligatorie. (ex: situatia in care este nevoie de autorizatie de functionare a unor

asociatii sau fundatii) 2. Actiunea cuprinde totalitatea mijloacelor procesuale pe care legea le

prevede, cum ar fi: cererea de chemare in judecata, administrarea probelor, masuri

asiguratorii, caile de atac,etc. 3.Actiunea civila este uniforma, una si aceeasi, adica cuprinde

aceleasi mijloace procesuale indiferent de dreptul care se valorifica (ea este influentata insa

de dreptul dobandit, natura si caracteristicile acesteia). 4.In momentul in care titularul

dreptului subiectiv civil sau cel care isi valorifica un interes apeleaza la actiune, ea se

individualizeaza, in sens ca devine proces.

! Actiunea civila este definita in viitorul cod de procedura civila in art. 29 potrivit cu care ea

reprezinta ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului

subiectiv pretins de catre una din parti, sau a unei alte situatii juridice, precum si pentru

asigurarea apararii partilor in proces.

Dreptul la actiune: Constituie o parte integranta a dreptului subiectiv, o garantie a realizarii

sale.

Drepturile care intra in compunerea dreptului la actiune se concretizeaza in acte de procedura

care se fac potrivit regulilor de procedura. In dreptul la actiune se include si dreptul de a cere

executarea silita, fara aceasta includere el fiind incomplet si lipsit de eficienta. Dreptul la

actiune se stinge in intregul sau prin intervenirea prescriptiei extintive. Se stinge doar dreptul

de a obtine condamnarea paratului si executarea silita. Dreptul la actiune se naste in

momentul in care este incalcat dreptul subiectiv sau interesul ocrotit de lege.


11/34

Elementele actiunii civile

Actiunea civila are 3 elemente: partile, obiectul si cauza.

1.Partile actiunii civile - Avand in vedere raportul dintre actiunea civila si dreptul subiectiv,

actiunea presupune existenta titularului dreptului subiectiv civil, deci subiectul activ al

raportului juridic dedus judecatii, iar pe de alta parte existand o necesara existenta subiectului

pasiv al raportului juridic dedus judecatii. In consecinta actiunea civila presupune existenta a

cel putin doua persoane care daca indeplinesc conditiile exercitiului actiunii civile(afirmarea

unui drept, existenta unui interes, capacitate procesuala si calitate procesuala) devin parti in

procesul civil.

Partile in procesul civil au denumiri particulare si anume: -reclamantul si paratul;

-apelant si intimat; -recurent si intimat; -revizuent si intimat; -contestator si intimant;

-creditor si debitor.

Observatii! Prin parti nu intelegem reprezentantii persoanelor intre care exista raportul

juridic dedus judecatii. Au calitatea de parte in procesul civil si persoanele sau organele

carora legea le recunoaste in mod expres posibilitatea de a exercita actiunea civila. Pot

interveni in proces si alte persoane denumite terti, fie din proprie initiativa, fie din initiatia

partilor.

2.Obiectul actiunii civile

In momentul introducerii actiunii civile aceasta devine proces, iar obiectul procesului il

constituie ceea ce partile inteleg sa supuna judecatii. Obiectul actiunii civile se concretizeaza

in functie de mijlocul procesual folosit. De exemplu: pentru cererea de chemare in judecataobiectul il constituie pretentiile reclamantului, pentru exceptiile procesuale obiectul il

constituie incalcarea normei juridice de organizare judecatoreasca, de competenta sau de

procedura propriu-zisa, pentru masurile asiguratorii obiectul il constituie conservarea sau

indisponibilizarea unor bunuri, pentru caile de atac, obiectul acestora il constituie desfiintarea

hotararii judecatoresti atacate.Obiectul actiunii civile trebuie sa fie licit, determinat si posibil.

3.Cauza actiunii civile

Exista mai multe opinii in ceea ce priveste definitia cauzei: a)cauza reprezinta temeiul juridic

al cererii, respectiv fundamentul legal al dreptului (exemplu: contractul sau titlul de

proprietate). b)Prin cauza intelegem conflictul care exista intre reclamant si parat. Critica

acestei opinii este ca nu se refera la actiune ca un ansamblu de mijloace procesuale,


12/34

Definitie este scopul spre care se indreapta vointa celui ce reclama, sau se apara, scop care

exprima si caracterizeaza vointa juridica a acestuia de a afirma pretentia sa in justitie, scop

explicat prin motivele si imprejurarile speciale care au determinat partea sa actioneze.

Trebuie sa facem distinctia intre cauza petendi si cauza debendi. In consecinta cauza actiunii

(cauza petendi) nu este acelasi lucru cu cauza raportului juridic sau a obligatiunii puse in

discutie (cauza debendi). De exemplu:intr-o actiune in revendicare, cauza actiunii(cauzapetendi) o constituie detinerea abuziva a bunului de catre parat si vointa reclamantului de a

face sa inceteze aceasta stare; cauza debendi este reprezentata de izvorul dreptului invocat de

catre reclamant ( izvorul care poate sa fie contractul, succesiune, etc).

Observatie! Cauza debendi este cea care intereseaza puterea de lucru judecat si litis pendenta.

Conditiile de valabilitate ale cauzei sunt: - sa existe - presupune existenta unui scop, iar lipsa

acestuia poate ridica probleme lipsei de interes in promovarea actiunii. - sa fie reala - pornirea

actiunii trebuie sa fie determinata de scopul pe care titularul dreptului il urmareste prin

pronuntarea hotararii judecatoresti. De exemplu:actiunea in revendicare are ca scop intrarea

in posesie a bunului. Daca ea este formulata pentru a sustrage un bun de la urmarirea

creditorilor, cauza este falsa. - sa fie licita si morala - sa fie conform legii si regulilor moralei.

Aceasta conditie se refera la cauza dreptului deoarece scopul actiunii este licit si moral prinele insusi. Daca este ilicita si imorala aceste caracteristici se rasfrang si asupra actiunii civile.

Conditiile de exercitare ale actiunii civile

Pentru a exercita actiunea civila trebuie ca reclamantul sa afirme existenta unui drept, sa

justifice un interes, sa aiba capacitate procesuala de folosinta si de exercitiu si sa aiba calitate

procesuala. 1.Afirmarea unui drept subiectiv civil este prima conditie de exercitiu a actiunii

civile. Nu trebuie neaparat ca acel drept sa existe, acest lucru se va constata prin hotararea

judecatoreasca, insa este necesar ca reclamantul sa afirme existenta unui drept prin cererea dechemare in judecata.

Conditiile ce trebuie indeplinite de dreptul subiectiv civil: a)Dr trebuie sa fie recunoscut si

ocrotit de lege, in sensul ca el nu trebuie sa contravina ordinii publice si bunelor moravuri(art

11 actual cod civil); b)Dreptul trebuie sa fie exercitat in limitele sale interne(potrivit scopului

ec si soc) si externe. Daca era exercitat in afara limitelor ne aflam in domeniul abuzului de

drept-art 15 noul cod civil. c)Sa fie exercitat cu buna credinta. Art 14 cod civil-buna credinta

se prezuma. d)Dreptul trebuie sa fie actual, adica sa nu fie supus unui termen sau unei

conditii suspensive.

Exceptii! Acele situatii in care desi dreptul subiectiv civil nu este actual, actiunea civila poate

fi exercitata.


13/34

Prima exceptie este reglementata de art. 110 Cod procedura civila alin. 1: cererea pentru

predare unui imobil la implinirea termenului de locatiune poate fi facuta chiar inainte de

implinirea acestui termen.

A doua exceptie consta in executarea la termen a unei obligatii alimentare sau a unei prestatii

periodice poate fi solicitata inainte de termen.

In al treilea rand, exista posibilitatea ca presedintele instantei sa incuviinteze inainte deimplinirea termenului cererea pentru indeplinirea unei obligatii la termen, daca astfel se

preintampina o paguba insemnata pe care reclamantul ar suferio la implinirea termenului.

Observatie! In viitorul cod de procedura civila aceste exceptii sunt reglementate in art 34 cu

singura deosebire ca prima exceptie se refera la predarea unui bun indiferent daca este mobil

sau imobil si indiferent daca izvorul obligatiei este un contrat de locatiune sau un alt contract.

Sanctiunea care intervine in cazul lipsei dreptului

Atunci cand reclamantul nu justifica un drept subiectiv cererea va fi respinsa pentru ca nu

sunt indeplinite conditiile de exercitiu ale actiunii civile. In situatia in care dreptul nu este

actual cererea va fi respinsa ca prematura, putand fi insa reiterata in momentul in care s-a

indeplinit termenul sau conditia suspensiva.

2.Interesul este folosul practic pe care o parte il urmareste prin punerea in miscare aprocedurii judiciare. Interesul poate fi unul material,atunci cand se urmareste obtinerea unui

folos de ordin patrimonial, sau moral, cand se urmareste obtinerea unei satisfactii

sufletesti,morale.

Observatie! Conditia interesului nu este ceruta numai pentru punerea in miscare a actiunii

civile ci trebuie indeplinita pentru fiecare forma procedurala care intra in continutul actiunii.

Exemple de actiuni care sunt lipsite de interes: -actiunea prin care beneficiarul obligatiei de

intretinere ajuns la majorat solicita sistarea pensiei de intretinere. -formularea unei actiuni

revocatorii (pauliana) atunci cand debitorul este solvabil.

Conditiile interesului: a)Trebuie sa fie legitim, adica sa nu vina in conflict cu legea.

b)Sa fie personal adica sa-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurala si nu pe

adversarul sau. Observatie! Aceasta conditie este indeplinita si atunci cand legea recunoaste

legitimare procesual activa altei persoane sau altui organ in afara titularului dreptului.

c)Interesul trebuie sa fie nascut si actual. cel care actioneaza daca s-ar abtine, s-ar expune

unui prejudiciu. In principiu daca dreptul este actual si interesul este actual.

Observatie! Exista posibilitatea ca dreptul sa nu fie actual dar interesul sa existe totusi.

Exemplu: art 110, asigurarea dovezilor(art 235 cod procedura civila).

Sanctiunea care intervine in cazul lipsei interesului

Exceptia lipsei de interes este o exceptie de fond (deoarece priveste exercitiul actiunii civile).

Este o exceptie peremtorie si dirimanta(admiterea ei duce la terminarea procesului).


14/34

3.Capacitatea procesuala - Capacitatea procesuala nu este altceva decat o aplicatie a

capacitatii civile pe plan procesual. Facem distinctie intre capacitatea procesuala de folosinta

si de exercitiu.Capacitatea procesuala de folosinta este acea parte a capacitatii procesuale

care consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii procesuale. In cazul

persoanei fizice incepe o data cu nasterea persoanei, inceteaza la moartea acesteia, iar la

persoanele juridice incepe odata cu infintarea persoanei juridice si se termina odata cudesfiintarea(incetarea) persoanei juridice.Capacitatea procesuala de exercitiu consta in

aptitudinea unei persoane care are folosinta unei drept de a valorifica singura acest drept in

justitie exercitand personal drepturile procesuale si indeplinindu-si obligatiile procesuale.

Potrivit art. 42 cod de procedura civila, persoanele care nu au exercitiu drepturilor lor nu pot

sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate ori autorizate in chipul aratat in legile sau

statutele care randuiesc capacitatea sau organizare lor.

Reprezentarea - in cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercitiu(minorii sub 14

ani si persoanele puse sub interdictie judecatoareasca), acestea participa la proces prin

reprezentantii lor legali ( parinti, tutor,curator). Atunci cand nu exista reprezentant legal si

este o situatie de urgenta, la cererea partii interesate instanta poate numi un curator special.

Se va putea face acelasi lucru si atunci cand exista o contradictie de interese intrereprezentant si cel reprezentat sau atunci cand o persoana juridica nu are reprezentant legal.

Asistarea intervine in cazul persoanelor cu capacitate restransa de exercitiu ( minorii intre

14 -16 ani), acestia vor fi citati si vor sta personal in proces, dar vor fi asistati de catre parinti,

tutore, care vor semna alaturi de minor cererile adresate instantei si care vor fi citati in acest

scop. Ca si forma atunci cand in proces este un minor pana in 14 ani atunci e citat minorul

prin reprezentantul legal, daca minorul are capacitate restransa atunci se citeaza minorul

personal si se citeaza si ocrotitorul legal separat.

Autorizarea - intervine in cazul in care reprezentantul legal si ocrotitorul legal fac acte de

dispozitie (renuntarea la drept, renuntarea la judecata, achiesarea , tranzactia). Pentru aceste

acte este nevoie de autorizarea prealabila a autoritatii tutelare. In ceea ce priveste persoanele

juridice capacitatea de exercitiu incepe o data cu cea de folosinta si se sfarseste la incetarea

pesoanei juridice.

Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale = Atunci cand lipseste capacitatea de folosinta a

persoanei fizice sau juridice intervine nulitatea absoluta a actelor de procedura. Aceasta

exceptie a lipsei capacitatii procesuale este o exceptie ce poate fi invocata de orice parte

interesata, de procuror sau chiar de instanta din oficiu, si in orice stadiu al procesului.

Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale de exercitiu este anulabilitatea actelor de

procedura(nulitate relativa). Astfel in aceasta situatie nulitatea nu intervine in mod automat,

iar instanta este obligata sa acorde un termen pentru indeplinirea lipsulilor, actele putand fi

ratificate total sau partial de reprezentantul sau ocrotitorul legal. Potrivit art. 43 aliniat 1 cod

procedura civila aceasta exceptie poate fi invocata in orice stare a pricinii.4.Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre reclamant si persoana care

este titularul dreptului dedus judecatii, pe de o parte (calitate procesual activa), iar pe de alta

parte, identitate intre parat si cel obligat in acelasi raport juridic (calitate procesuala pasiva).

Observatie! = Calitatea procesuala numita si Legitimarea procesuala nu este legata la

mod absolut de raportul juridic dedus judecatii deoarece exista situatii in care apelul la justitie

este solicitat de normele juridice.

Justificarea calitatii procesuale

Reclamantul fiind cel care formuleaza cererea de chemare in judecata este obligat sa justifice

atat calitatea procesual activa cat si calitatea procesual pasiva. Astfel potrivit art. 112 punctul

3 cod procedura civila, reclamantul trebuie sa indice in cererea de chemare in judecata

obiectul cererii (ceea ce pretinde), iar potrivit punctului 4 trebuie sa arate motivele de fapt side drept ale cererii de chemare in judecata. Art. 112 distingem ca calitatea procesuala a


15/34

partii care este un element subiectiv a actiunii civile si care se defineste prin nume, domiciliul

sau resedinta si calitatea de reprezentant, adica calitatea juridica.

Lipsa calitatii procesuale este o exceptie de fond si se sanctioneaza cu respingerea cererii.

Lipsa calitatii de reprezantant este o exeptie de procedura si se sanctioneaza cu anularea

cereri.

Calitatea ceruta pentru a exercita actiunea in justitie apartine subiectului activ al dreptuluisubiectiv civil aceasta este regula. Atunci cand legiuitorul a dorit, a recunoscut expres

calitatea procesuala activa si altor persoane care legitimeaza un interes. Reclamantul fiind cel

care porneste actiunea va trebui sa justifice atat calitatea procesuala, activa a sa cat si calitatea

procesuala activa a paratului. Verificarea de catre instanta a calitatii procesuale active si

pasive se face prin controlarea cererii de chemare in judecata in cuprinsul careia (potrivit art.

112) trebuie indicat obiectul cauzei si motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza

cererea.

Verificarea calitatii procesuale se face inainte de inceperea dezbaterilor doar in cazul

drepturilor reale se face in cadrul dezbaterilor. In timpul procesului poate avea loc o

transmisiune a calitatii procesuale active sau pasive, prin transmiterea drepturilor si

obligatiilor care intra in continutul raportului juridic dedus judecatii.

Transmisiunea calitatii procesuale poate sa fie legala sau conventionala.

Transmisiunea legala .In cazul persoanelor fizice ea se realizeaza pe calea succesiunii.

Astfel mostenitorii care accepta succesiunea preiau pozitia autorului lor in afara situatiilor in

care legea nu permite acest lucru deoarece este vorba de drepturi strict personale sau prevede

o altfel de solutie in cazul decesului uneia dintre parti.

Observatie! Exista situatii in care actiunea nu trece asupra mostenitorilor, dar daca a fost

pornita de titular poate fi continuata de mostenitorii, de exemplu: actiunea in tagada

paternitatii sau actiunea in stabilirea filiatiei.

In cazul persoanelor juridice, transmisiunea legala se realizeaza pe calea reorganizarii

persoanei juridice.

Transmisiunea conventionala.Intervine in baza unei intelegeri intre una din parti si un tert,

cum ar fi in cazul cesiunii de creanta a vanzarii sau donarii bunului litigios. In aceasta situatie

procesul va continua cu creditorul cesionar sau cu dobanditorul bunului. Transmisiunea

calitatii procesuale este reglementata in viitorul cod de procedura civila in art 37 si 38. Din

punct de vedere al intinderii transmisiunii calitatii procesuale ea poate fi universala, cu titlu

universal sau particular. Cel ce dobandeste calitatea procesuala in urma transmisiunii preia

procesul in starea in care se gaseste in acel moment.Lipsa calitatii procesuale poate fi

invocata pe cale de exceptie de partea interesata, de procuror sau de instanta din oficiu in

orice stare a procesului, iar in caz de admitere se respinge actiunea.Cand pentru analizareaexceptiei lipsei calitatii procesuale aceasta s-a unit cu fondul iar instanta constata ca exista

dar actiunea este pornita de o persoana fara calitate va respinge actiunea nu ca nefondata ci ca

introdusa de o persoana fara calitate. Procesul va putea fi redeschis de titularul dreptului.

Cand actiunea s-a respins pentru lipsa calitatii procesuale pasive reclamantul va putea

introduce o noua actiune impotriva persoanei care are adevarata calitate de parat.

In cazul actiunii reale paratul poate, pana la prima zi de infatisare, sa arate titularul dreptului

iar daca acesta recunoaste sustinerile paratului si reclamantul consimte va lua locul paratului.

Cand cel aratat ca titular al dreptului, nu se infatiseaza sau tagaduieste va primi calitatea de

intervenient principal si hotararea ii va fi opozabila.

Sanctiunea lipsei calitatii procesuale -Exceptia lipsei calitatii procesuale este o

exceptie de fond peremptorie, dirimanta(admiterea ei duce la incheierea procesului) si


16/34

absoluta in sensul ca poate fi invocata de orice parte interesata de procuror sau instanta din

ofociu, oricand in timpul procesului si chiar direct in caile de atac.

Clasificarea actiunii civile

Criterii de clasificare:

1.In scopul material urmarit de reclamant, clasificam actiunile civile in : - actiuni in realizarea

dreptului. - actiuni in constatarea existentei sau inexistentei unui drept subiectiv civil. -actiuni in constituire de drepturi.

Actiunea in realizarea dreptului se mai numeste actiunea in adjudecare, condamnare sau

executare si este acea actiune prin care reclamantul care se pretinde titularul unei drept

subiectiv solicita instantei sa-l oblige pe parat la respectarea dreptului iar daca acest lucru nu

mai este posibil la despagubiri pentru prejudiciu suferit. Exemple de actiuni in realizarea

dreptului: actiunea in revendicare, actiunea prin care se solicita executarea unor obligatii

contractuale, actiunea in rezolutiunea sau rezilierea unui contract.

Observatie! Hotararile judecatoresti pronuntate in actiunile in realizarea dreptului reprezinta

titluri executorii care pot fi puse in executare.

Actiunea in constatare sau confirmare este acea actiune prin care reclamantul solicita

instantei sa constate existenta unui drept al sau, sau inexistenta unui drept al paratuluiimpotriva sa. Este reglementata in art 111 cod procedura civila.

Particularitatile acestor actiuni -In primul rand, actiunile in constatare au ca obiect

constatarea existentei sau inexistentei unui drept si nu a unei situatii de fapt. In al doilea lea

rand hotararile judecatoresti pronuntate in actiunea in constatare nu sunt titluri executorii si

nu pot fi duse la indeplinire pe calea executarii silite. In al treilea rand, actiunile in constatare

au un caracter subsidiar astfel incat ele nu sunt admisibile atunci cand reclamantul are la

indemana calea unei actiuni in realizare.

Clasificarea actiunilor in constatare:- actiuni in constatare pozitive - se solicita constatarea

existentei unui drept.

- actiuni in constatare negative se solicita constatarea inexistentei unui drept.-actiuni declaratorii -actiuni interogatorii -actiuni provocatorii

Actiunile in constatare declaratorii sunt acele actiuni prin care se cere instantei sa constate

existenta sau inexistenta unui raport juridic. Actiunile in constatare interogatorii prin care

titularul dreptului in mod preventiv cheama in judecata o persoana care ar putea eventual sa

conteste dreptul pentru ca aceasta sa raspunda si pentru a se lua act daca recunoaste sau nu

dreptul, de exemplu:actiunile prin care mostenitorii legali cheama in judecatata pe cel ce se

pretinde legatar universal pentru a-l obliga sa-si dovedeasca dreptul prin testament, in caz

contrar confirmandu-se drepturile reclamantilor asupra intregii averi a defunctului.

Actiunile in constatare provocatorii sunt acelea prin care titularul unui drept cheama in

judecata pe cel care prin atitudinea sau actele sale ii cauzeaza o tulburare insemnata in

exercitiu dreptului sau, astfel paratul este obligat sa-si dovedeasca dreptul sub sanctiunea de anu-l mai putea invoca daca nu si-l demonstreaza.


17/34

Actiunile in constituire de drepturi numite si in transformare sunt acele actiuni prin care

reclamantul solicita aplicarea legii la anumite date si fapte pentru a se deduce consecintele ce

se impun in vederea creerii unor situatii juridice noi. De exemplu: actiunile de divort,

actiunea pentru stabilirea filiatiei, actiunea in tagada paternitatii.

2.In functie de natura dreptului ce se valorifica prin actiuni, actiunile civile pot fi: - actiuni

personale - actiuni reale - actiuni mixte. Actiunile personale sunt acele actiuni prin care sevalorifica un drept personal(de creanta). Actiunile sunt nenumarate ca si drepturi de creanta.

Actiunile personale pot fi actiuni personale imobiliare sau mobiliare. Actiunile personale

imobiliare au ca obiect un bun imobil prin natura, destinatie sau obiectul la care se aplica.

Actiunile personale mobiliare au ca obiect bunuri mobile. Actiunile reale sunt actiuni prin

care se valorifica drepturile reale. De exemplu: actiunea in revendicare, actiunea posesorie,

actiunea confesorie si actiunea negatorie. Actiunile reale sunt de doua feluri: actiuni reale

mobiliare (cand dreptul real valorificat are ca obiect un bun mobil) si actiuni reale imobliare

(cand dreptul real valorificat are ca obiect un bun imobil). Actiunile reale imobiliare se

subclasifica in actiuni petitorii si actiuni posesorii. Actiunile petitorii sunt actiunile prin care

se valorifica un drept real imobiliar. Actiunile posesorii sunt actiunile prin care se apara

posesia ca stare de fapt. Actiunile mixte sunt acele actiuni prin care se valorifica inacelasi timp un drept de creanta si un drept real, in cazul in care drepturile invocate au aceeasi

cauza generatoare si se gasesc intr-un raport de conexiune. In ceea ce priveste calitatea

procesuala in cazul, actiunii personale titularul se indreapta impotriva subiectului pasiv

(paratul). In actiunile reale actiunea se exercita impotriva detinatorului bunului. In cazul

actiunilor mixte actiunea se indreapta tot impotriva detinatorului bunului.

Competenta teritoriala la actiunile reale: -imobiliare locul situarii imobilului; -mobiliare

instanta de la domiciliul paratului; la actiunile personale:instanta de la domiciliul paratului

la actiunile mixte alternativa.

Prescriptia dreptului la actiune actiunile personale 3 ani; actiunile reale imprescriptibile

unele; -prescriptibile 30 ani; -prescriptibile 1 an.

3.In functie de calea procedurala aleasa de parte pentru apararea dreptului, actiunile pot fi: -

actiuni principale; - actiuni accesorii, - actiunii incidentale.

Actiunile principale sunt acele actiuni care se pot formula independent, fara sa depinda de

soarta unor alte actiuni. Actiunile accesorii sunt acele actiuni care depind de formularea si

existenta unei actiuni principale.

Actiunile incidentale sunt acele actiuni care desi pot avea o existenta de sine statatoare sunt

formulare intr-un proces inceput.

Observatie! Aceasta clasificare rezulta din dispozitiile art. 17 cod procedura civila, potrivit cu

care cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea

principala. Importanta acestei clasificari se manifesta in faptul ca: actiunea accesorie si

incidentala sunt in competenta instantei care poate judeca actiunea principala. Exista actiunicare se pot formula numai pe cale principala sau numai pe cale accesorie. Exista actiuni

accesorii care trebuie rezolvate din oficiu daca nu au fost cerute de parti. Tertul care

introduce actiunea incidentala dobandeste calitatea de parte si hotararea ii este opozabila. In

cazul acestor actiuni termenul cai de atac este cel al actiunii principale.


18/34

Participantii la procesul civil

Din definitia procesului civil rezulta ca la activitatea de judecare a cauzelor civile si de

executare a hotararilor pronuntate participa instanta, partile, organul de executare, alte

persoane si organe. Toti acestia poarta denumirea de participanti la procesul civil.

In afara de participanti, (categorie in care intra si procurorul) mai exista si alte persoane careprin activitatea lor contribuie la desfasurarea procesului civil: martorii, expertii, intrerpretii,

avocatii.

Instanta de judecata

Instantele de judecata, respectiv organizarea si functionare lor este reglementata prin Legea

504/2004 privind organizarea judiciara. Potrivit acestui act normativ instanta judecatoareasca

este organul de stat imputernicit prin lege sa rezolve litigiul dintre parti. Activitatea instantei

se concretizeaza prin acte procedurale, cum ar fi: incheieri, procese verbale, hotarari si altele.

Compunerea instantei

Activitatea de judecata se desfasoara in fata unui complet de judecata format din unul sau mai

multi judecatori. Cauzele care sunt date potrivit legii in competenta de prima instanta a

judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judeca in complet format dintr-un judecator,cu exceptia cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale, care se judeca in

complete formate din 2 judecatori si 2 asistenti juridiciari. Apelurile se judeca in complet

format din 2 judecatori iar recursurile se judeca in complet format din 3 judecatori, cu

exceptia Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, ca prima instanta(5 judecatori). Completele de

judecata sunt constituite de presedintele instantei sau de presedintele de sectie. Completul de

judecata este prezidat de (in cazul in care sunt 2-3 judecatori) de presedintele sau

vicepresedintele instantei cand acestia intra in compunerea completelor sau de presedintele de

sectie cand acestia participa la judecata. In celelalte cazuri judecatorul care prezideaza este

desemnat de presedintele de sectie sau de presedintele instantei. Cand legea prevede se

constituie complete specializate pentru judecarea cauzelor in anumite materii. Normele

vizand compunerea instantei sunt norme de organizare judecatoreasca si au caracter

imperativ.

Gresita compunere a instantei poate fi invocata de oricine si de instanta si in orice stare a

pricinii.

In cazul in care se admite exceptia gresitei compuneri a instantei, la instanta de fond si numai

in cazul completelor specializate se va lua act prin prin incheiere si se va da termen la un

complet legal constituit.

Daca exceptia gresitei compuneri a instantei este ridicata in apel se va anula hotararea si se

va judeca cauza.

Cand exceptia este admisa in recurs se caseaza hotararea si se trimite spre rejudecare.

Alaturi de judecatori participa in mod obligatoriu la toate sedintele grefierul si la unele siprocurorul.

La Curtea Suprema de justitie rolul grefierului este luat de magistratii asistenti sunt

asolventi de drept.

Trebuie sa facem distinctie intre compunerea instantei si constituirea instantei, care inseamna

alcatuirea instantei cu toate persoanele si organele prevazute de lege (grefierul, procuror).


19/34

Incidente procedurale privind compunerea si constituirea instantei

Incopatibilitatea. Abtinerea. Recuzarea.

Incompatibilitatea este reglementata de art. 24 cod procedura civila, potrivit cu care exista 3

cauze de incompatibilitate:1.Judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate

lua parte la judecata aceleiasi pricini si nici in caz de rejudecare dupa casare.2.Judecatorul nu

poate judeca in caz de casare cu trimitere spre rejudecare daca s-a pronuntat asupra fondului.

Incompatibilitatea ii priveste numai pe judecatori nu si pe procurori sau grefieri. 3.Art. 24

alin. 2 cod procedura civila potrivit cu care nu poate lua parte la judecata cel care a fost

martor, expert sau arbitru in aceeasi pricina.

Cazurile de incompatibilitate sunt de stricta interpretare, astfel incat nu exista

incompatibilitate in urmatoarele cazuri: -In caz de solutionare a cailor extraordinare de atac,

de retractare (contestatia in anulare si revizuirea); -In caz de solutionare a unei noi cai de atac

in aceasi pricina daca judecatorul nu s-a pronuntat asupra fondului; -Atunci cand judecatorul

este sesizat din nou cu aceeasi cauza, dar nu in urma casarii cu trimitere; -In caz de rejudecare

dupa casarea cu retinere.

Abtinerea si recuzarea -Legiuitorul a prevazut anumite cazuri in care se presupune ca

judecatorul nu poate fi obiectiv fie datorita legaturilor de rudenie sau afinitate , fie motivelor

de vrajmasie cu vreuna dintre parti, fie din cauza altor imprejurari. Atunci cand judecatorul se

afla in una dintre aceste situatii el are obligatia de a se abtine de la judecata cauzei. In

consecinta ceea ce pentru parti reprezinta o facultate, pentru judecator reprezinta o obligatie.

Cazurile de recuzare sunt prevazute in art. 27 cod de procedura civila. Sunt in numar de 9.Art. 27. - Judecatorul poate fi recuzat:

1. cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor, au vreun interes in judecarea pricinii

sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti;

2. cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al patrulea

grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora

sotului uneia din aceste persoane;

3. cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea

grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii;

4.daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu

aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator;

5.daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 aniinaintea recuzarii;


20/34

6.daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;

7. daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;

8.daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;

9.daca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si

una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv.

Exista situatii in care nu se pot formula cereri de recuzare, care sunt reglementate de art 28cod de procedura civila. Astfel nu pot fi recuzati judecatorii care sunt rude/ afini ai acelora

care stau in judecata ca tutore, curator sau director al unei institutii publice, sau societati

comerciale cand acestia nu au interes in solutionarea pricinii. In al doilea rand nu pot fi

recuzati toti judecatorii unei instante sau a unei sectii a unei instante. In al treilea rand sunt

inadmisibile cererile de recuzare ale instantelor ierarhic superioare formulate la instanta care

solutioneaza litigiul. In al patrulea rand nu se poate formula o noua cerere de recuzare pentru

aceleasi motive pentru care s-a formulat anterior o cerere.

In ceea ce priveste procedura de solutionare a cererilor de recuzare, aceasta se face verbal sau

in scris pentru fiecare judecator in parte inainte de inceperea oricarei dezbateri. Daca

motivele de recuzare s-au ivit ulterior partea va trebui sa propuna recuzarea imediat ce a aflat

de aceste motive. Judecatorul care este recuzat poate sa formuleze cerere de abtinere, situatiein care instanta se va pronunta asupra acestei cereri.

Competenta de a se pronunta asupra abtinerii sau recuzarii apartine instantei sesizate cu

pricina. In completul stabilit pentru judecata cererii nu poate fi inclus si judecatorul recuzat.

Atunci cand din cauza recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata cererea de recuzare

se judeca de instanta superioara.

Judecata cererii de recuzare se face in camera de consiliu, fara citarea partilor, fiind ascultat

judecatorul recuzat. Nu se admite interogatoriul ca mijloc de proba a motivelor de recuzare.

In cursul solutionarii cererii de recuzare, judecata in cauza este suspendata si nu se poate face

nici un act de procedura.

Daca recuzarea a fost admisa judecatorul trebuie sa se retraga de la solutionarea cauzei, iar

incheierea de admitere va arata in ce masura actele procedurale indeplinite trebuie pastrate.

Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, precum si cea prin care s-a admis

recuzarea, nu este supusa niciunei cai de atac. Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate

fi atacata numai odata cu fondul cauzei.

Cand instanta superioara constata ca cererea de recuzare a fost respinsa desi era intemeiata,

va reface toate actele si dovezile administrate la prima instanta, daca acest lucru este posibil

(art 34 alin 3 cod procedura civila).

Coparticiparea procesuala - reglementare: art 47-48 cod procedura civila.

Coparticiparea procesuala se refera la acele situatii in care mai multe persoane sunt impreuna

reclamante sau parate, in situatia in care obiectul cauzei este un drept sau o obligatie comuna

sau daca drepturile sau obligatiile partilor au aceeasi cauza.Clasificare: -coparticipare subiectiva si obiectiva. Cea subiectiva priveste situatia in care

exista o pluralitate de parti cu interese identice. Coparticipare obiectiva este atunci cand

exista coparticipare intre aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti prin reunirea in proces

a mai multor cereri, daca exista o stransa legatura.

Observatie! Coparticiparea subiectiva poate fi activa(cand exista mai multi reclamanti),

pasiva (cand exista mai multi parati), sau mixta(cand avem mai multi reclamanti si mai multi

parati).

-in functie de rolul vointei partilor in formarea coparticiparii, distingem intre: coparticipare

facultativa si coparticipare obligatorie sau necesara. Din redactarea art. 47 alin. 1 cod

procedura civila rezulta ca participarea este numai facultativa. Exista insa si situatii in care

coparticiparea este obligatorie, de exemplu: in cazul partajului (astfel in conformitate cu art


21/34

684 alin 2 Cod civil partajul facut fara participarea tuturor coproprietarilor este lovit de

nulitate absoluta).

Drepturile partilor sunt prevazute in codul de procedura civila sunt:-dreptul de a adresa

cereri instantei; -dreptul de a fi citat; -dreptul de aparare; -dreptul de a conduce personal

procesul sau de a fi reprezentat in proces; -dreptul de a recuza judecatorul; -dreptul de a ataca

hotararile judecatoresti; -dreptul de a solicita cheltuieli de judecata; -dreptul de a renunta lajudecata sau la dreptul subiectiv; -dreptul de a tranzactiona; -dreptul de a chiesa la pretentiile

reclamantului.

Indatoririle se refera la obligatiile partilor de a indeplini actele de procedura, conditiile,

ordinea si termenele prevazute de lege. Art. 723 codul civil prevede ca drepturile procedurale

trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute

de lege. Abuzul de drepturi presupune un element subiectiv reaua credinta- si un element

obiectiv modalitatea de deturnare de la scopul si finalitatea sa legala.

Principiul care guverneaza coparticiparea procesuala este cel al independentei procesuale,

astfel potrivit art. 48 alin. 1 cod procedura civila: actele de procedura, apararile si concluziile

unuia dintre reclamanti sau parati nu pot folosi si nici pagubi celorlalti. Ca exceptie, potrivit

art. 48 alin. 2 cod procedura civila, actele utile facute de catre unii dintre coparticipanti isiintind efectele si asupra celorlalti. Daca insa mai multi coparticipanti au facut acte de

procedura care sunt potrivnice, se va tine seama de actele cele mai favorabile. Potrivit art. 48

alin. 2 ultima teza cod procedura civila, reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat sau nu au

indeplinit un act de procedura in termen vor continua totusi sa fie citati. In practica s-a decis

ca in cazul obligatiilor solidare sau indivizibile calea de atac exercitata de catre unul dintre

coparticipanti va profita si celorlalti care nu au exercitat-o, sau care au exercitat-o tardiv.

Deasemenea potrivit art. 251 cod procedura cvila in caz de coparticipare procesuala, cererea

de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare al unuia foloseste si celorlalti.

Participarea tertilor in procesul civil

In materie civila hotararea judecatoreasca produce efecte relative adica numai intre

partile litigate. Exista uneori si interesul ca acea hotarare sa fie opozabila si altor persoane.

Legea da posibilitatea partilor sa cheme in cadrul procesului inceput asemenea persoane, sub

forma chemarii in judecata a altor persoane, a chemarii in garantie, sau aratarii titularului

dreptului. Uneori tertii au si interes sa intervina intr-un proces inceput, lucru pe care il pot

face printr-o cerere de interventie principala sau accesorie.


22/34

Interventia voluntara - Este reglementata de art 49-56 cod procedura civila. Astfel potrivit

art. 49 alin. 1 oricine are interes poate sa intervina intr-o pricina ce se urmeaza intre alte

persoane. (care are loc intre alte persoane). Interventia voluntara este de 2 feluri: -interventie

principala atunci cand tertul intra in proces pentru a-si apara un drept propriu; -interventie

accesorie - atunci cand tertul intra in proces pentru a apara dreptul uneia dintre parti.

Art. 49 alin. 2 si 3 cod procedura civila, distinge intre interventia principala si interventiaaccesorie in functie de interesul propriu sau interesul uneia dintre parti. Acest criteriu este

impropriu, deoarece orice forma procedurala exercitata in cadrul procesului civil trebuie sa

fie justificata prin interes.

Interventia principala - Potrivit art. 50 cod procedura civila, cererea de interventie

principala sau in interes propriu trebuie sa imbrace forma unei cereri de chemare in judecata.

Cererea de interventie principala poate fi facuta numai in fata primei instante, inainte de

inchiderea dezbaterilor, deoarece numai in acest fel se asigura intervenientului parcurgerea

tuturor gradelor de jurisdictie.

Exceptie! Potrivit art. 50 alin. 3 cod procedura civila, cu invoirea partilor interventia in

interes propriu se poate face si in fata instantei de apel. Interventia accesorie este cea care

sprijina apararile facute de una dintre parti, astfel incat ea poate fi facuta direct in caile deatac.

In ceea ce priveste competenta de solutionare a cererilor de interventie, ea apartine instantei

competente sa solutioneze cererea principala. Cererea de interventie este supusa verificarii

instantei in ceea ce priveste admisibilitatea ei. Prin verificarea admisibilitatii instanta trebuie

sa verifice daca tertul are un interes in cauza, daca cererea de interventie are legatura cu

cauza, daca este facuta in termen (asta numai in cazul cererii de interventie principala), si

daca este admisibila (exista situatii in care cererea de interventie este interzisa, cum ar fi:

actiunile cu caracter strict personal, de ex:divortul).

Potrivit art. 52 alin. 1, instanta se pronunta printr-o incheiere, dupa ascultarea partilor,

incheiere care nu poate fi atacata decat o data cu fondul (se numeste incheiere de admitere in

principiu). Potrivit art. 52 alin. 3 cod procedura civila, dupa incuviintarea in principiu instanta

va dispune comunicarea interventiei, iar atunci cand intampinarea este obligatorie, va fixa

termen pentru depunerea ei.

Incheierea de admitere in principiu are un caracter interlocutoriu, in sensul ca instanta nu

poate interveni asupra ei. Prin admiterea cererii tertul devine parte in proces, iar spre

deosebire de intervenientul principal care are o pozitie independenta, intervenientul accesoriu

este subordonat partii in favoarea careia a intervenit. Cererea de interventie se judeca odata

cu cererea principala, cu exceptia situatiei in care solutionarea ei intarzie solutionarea cererii

principale, cand poate fi dijunsa.

Tipuri de cereri de interventie fortata

1. Chemarea in judecata a altor persoane

Este reglementata in art. 57-59 cod procedura civila. Potrivit art. 57 alin. 1 cod procedura

civila, oricare dintre parti poate sa cheme in judecata o alta persoana care ar pretinde

aceleasi drepturi ca si reclamantul. Ex: cesiunea de creanta sau pluralitatea de creditori; intre

debitor si cesionar, debitorul in calitate de parat are interes sa cheme in judecata si cedentul.

In conformitate cu art 59, daca paratul debitor de buna credinta recunoaste datoria si declara

ca vrea sa o execute fata de cel care isi va stabili judecatoreste dreptul va fi scos din proces

daca depune suma datorata.

Judecata va continua intre reclamant si tertul introdus in proces. In masura in care cererea de

chemare in judecata se face de catre parat, acesta trebuie sa o faca odata cu intampinarea iar


23/34

atunci cand nu este obligatorie intampinarea poate sa o faca pana la prima zi de infatisare(=

primul termen)

Intampinarea, art. 115 cod procedura civila - daca cererea de chemare in judecata a altor

persoane e facuta de reclamant, ea poate fi facuta pana la inchiderea dezbaterilor (dupa

administrarea probelor si inainte de concluziile partilor). Sanctiunea nerespectarii termenelor

este cea a judecarii separate a cererii indreptate impotriva tertilor afara de cazul in care partileconsimt sa se judece impreuna. Ea trebuie sa fie motivata si va fi comunicata partii potrivnice

si tertului care va primi si cererea de chemare in judecata principala, intampinarea si

inscrisurile aflate la dosar. Tertul, introdus in proces, dobandeste calitatea de intervenient

principal iar hotararea ii va fi opozabila.

2.Cererea de chemare in garantie (contractul de vanzare-cumparare)

Este reglementata in art. 60-63 C.proc.civ.potrivit art. 60 alin. 1, partea poate sa

cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte in cazul in care ar

cadea in pretentii (a fi obligata) cu o cerere in garantie sau despagubire. Obligatia de garantie

rezulta din lege sau din contractul incheiat intre parti.

Chemarea in garantie se poate formula nu numai in cazul drepturilor garantate legal sau

conventional ci ori de cate ori partea care ar cadea in pretentii s-ar putea intoarce impotriva

unei alte persoane cu o cerere in despagubiri. Ex: situatia comitentului intr-o actiune in

raspunderea civila delictuala, o chemare in garantie a prepusului. Cererea de chemare in

garantie trebuie sa se indeplineasca conditiile unei cereri de chemare in judecata (art.112

C.proc.civ).

Chemarea poate fi facuta de reclamant pana la inchederea dezbaterilor sau de parat odata cu

intampinarea sau la prima zi de infatisare atunci cand intampinarea nu este obligatorie.

Instanta va dispune comunicarea cererii de chemare in garantie atat partii potrivnice cat si

tertului introdus in proces care isi va formula intampinarea.

Rolul formularii cereri de chemare in grantie: in primul rand da posibilitatea chematului in

garantie devenit parte in proces sa-si formuleze apararile si sa administreze toate probele

aparand partea pe care o garanteaza astfel incat obligatia de garantie devine efectiva.

In al 2 lea rand in cazul in care garantul pierde procesul prin aceeasi hotarare judecatoreasca,

instanta va admite cererea de cheamre in garantie evitandu-se un alt proces.

De regula, cererea de chemare in garantie se judeca odata cu cererea principala cu exceptiasituatiei in care judecarea cererii principale ar fi intarziata astfel incat instanta poate dispune

disjungerea si judecarea separata. Cererea de chemare in garantie depinde de cererea

principala astfel: daca cererea principala va fi admisa, va fi admisa si cererea in garantie, iar

daca va fi respinsa cererea principala, va fi respinsa si cererea de chemare in garantie ca

lipsita de interes sau obiect.

Este inadmisibil ca cel chemat in garantie sa fie obligat direct fata de reclamant deoarece nu

exista nici un raport juridic intre cei doi. In masura in care cererea de chemare in garantie este

formulata de reclamant, va fi admisa daca va fi respinsa cererea principala, iar invers va fi

respinsa daca va fi admisa cererea principala.

De asemenea, raportul dintre cele 2 cereri influenteaza si modul de solutionare a cailor de

atac. Astfel, calea de atac exercitata (formulata) de chematul in garantie va repune in discutiesi cererea principala chiar daca celalalte parti nu au formulat vreo cale de atac. Potrivit


24/34

articolul 60 se extind insa si asupra situatiilor in care s-ar putea solicita despagubiri instanta

competenta este cea investita cu cererea principala. Cererea de chemare in garantie se face

sub forma cereri de chemare in judecata. Reclamantul poate reformula aceasta cerere pana la

inchiderea dezbaterilor in prima instanta, iar paratul odata cu intampinarea sau la prima

infatisare. Sanctiunea nedepuneri in termen a cereri de chemare in garantie este judecarea

separata a acesteia daca partile nu consimt sa se judece impreuna cu cererea principala. Tertulintervenient primeste copia dupa cererea de chemare in garantie dupa intampinare si dupa

celelalte inscrisuri acordandu-se termen pentru a depune la randul sau intampinare si pentru

a-si formula apararile.

Tertul devine parte in proces si poate la randul sau sa cheme in garantie. Chematul in garantie

poate administra toate probele si toate apararile in sprijinul parti. Garantatul poate astepta

sfarsitul procesului cu conditia sa nu existe o obligatie legala.

Daca garantul pierde procesul prin aceeasi hotarare se admite cererea de chemare in garantie

si in acest fel se evita un proces ulterior. Cererea de chemare in garantie se judeca odata cu

cererea principala dar daca judecarea cererii principale ar fi intarziata se disjunge si se

suspenda judecata cererii de chemare in garantie pana la chemarea cererii principale.

Solutiile care se pot da de instanta de fond sunt urmatoarele:- daca se admite cererea reclamantului iar chemarea in garantie a fost in folosul paratului se

admite si cererea de chemare in garantie;

- daca se respinge cererea reclamantului si chemarea in garantie a fost in folosul paratului se

respinge si cererea de chemare in garantie;

- daca se admite cererea reclamantului iar chemarea in garantie a fost in folosul acestuia se

respinge cererea de chemare in garantie;

- daca se respinge cererea reclamantului si cererea de chemare in garantie e in folosul

acestuia se admite cererea de chemare in garantie;

Apelul sau recursul declarate de chematul in garantie va pune in discutie si cererea principala

chiar daca paratul nu a declarat apel sau recurs.

3. Aratarea titularului dreptului ( chirias ; actiunea in revendicare )

Este reglementata de art 64-66 cod procedura civila. Potrivit art 64 paratul care detine un

lucru pentru altu sau exercita un drept in numele altuia va putea arata pe acela in numele

caruia detine lucru sau exercita dreptul daca a fost chemata in judecata de o persoana care

pretinde un drept real asupra lucrului.

Observatie: Aceasta forma de interventie poate fi formulata numai de parat si numai in

conditiile in care se valorifica un drept real.Cererea se poate face de parat odata cu intampinarea, iar daca aceasta nu este obligatorie, cel

mai tarziu pana la prima zi de infatisare. Cererea in aratarea titularului dreptului se va

comunica tertului impreuna cu copii de pe cererea de chemare in judecata si inscrisurile de la

dosar.

In ceea ce priveste solutionarea cererii in aratarea titularului dreptului exista urmatoarele

situatii :

a)cel aratat ca titular al dreptului se infatiseaza, recunoaste sustinerile paratului iar

reclamantul consimte sa fie inlocuit cu paratul initial; ex: locatiunea

b)tertul aratat ca titular se prezinta, recunoaste sustinerile paratului, dar reclamantul nu

consimte sa fie inlocuit cu paratul initial;

c)tertul se infatiseaza, vine in instanta, dar tagaduieste sustinerile paratului;d) cel aratat ca titular al dreptului, desi legal citat nu se prezinta in instanta,


25/34

Solutii:

In prima ipoteza in conformitate cu art. 66 alin. 1 tertul va lua locul paratului care va fi scos

din judecata.

In ultimele doua situatii in conformitate cu art 66 alin. 2 se vor aplica prvederile art 58, in

sensul ca tertul va dobandi calitatea de intervenient principal, astfel incat procesul va

continua cu toti 3.In ceea ce poriveste situatia a 3 a nu exista o solutie expres prevazuta in C proc.civ, in

practica ca solutie a fost adoptata cea prev. art. 66 alin.2, astfel incat tertul ramane in proces

in calitate de intervenient principal. La finalul procesului in masura in care se stabileste ca

titularul este tertul indicat, cererea de chemare in judecata se va respinge ca introdusa

impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.

Reprezentarea partilor in procesul civil - Reglementare: Art. 67-72 C.proc.civ

Potrivit art 67 cod procedura civila partile isi pot exercita dreptul procedural personal sau prin

mandatar, in consecinta partile pot fi reprezentati conventional.

1. Reprezentarea conventionala a persoanei fizice. a.Avocatul lg. 51/1995 - de organizare si

exercitare a profesiei de avocat. b.Reprezentantul neavocat : nu pot pune concluzii orale infata instantei ci numai scrise.

Exceptii : doctorii si licentiatii in drept pentru sot si rude pana la gr. 4 inclusiv -mandatarul

care reprezinta sotul sau ruda gr.4 inclusiv dar numai la judecatorie -daca dr de reprezentare

rezulta din lege sau hotarare judecatoreasca asistenta reprezentata de un avocat nu este

obligatorie.

Justificarea calitatii de reprezentant.- Avocatii :calitatea se dovedeste printr-o delegatie prin

care avocatul certifica semnatura clientului conform lg.51/1995. Pentru mandatarii

neavocati: o procura judiciara fie ca e in forma unui inscris sub semnatura legalizata fie se da

prin declaratie verbala in instanta si trecuta in incheierea de sedinta. Obs: mandatul judiciar

poate fi dat numai unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu. Continutul procurii:

speciala adica sa prevada in mod expres dreptul de reprezentare in judecata

Exceptie: atunci cand mandantul nu are domiciliul in tara sau cand procura este data unui

prepus, dreptul de reprezentare este prezumat ca exista chiar daca este data o procura

generala. Incetarea calitatii de reprezentant: ca exceptie de la mandatul de dr comun,

mandatul judiciar nu inceteaza prin moartea sau incapacitatea mandantului, el dureaza pana la

retragerea lui de mostenitori sau reprezentant legal al incapabilului. In conformitate cu

Art.243 alin.3 c proc.civ daca mandatarul moare in timpul judecatii cu mai putin de 15 zile

inainte de termenul de judecata, judecata se suspenda, daca moare dupa comunicarea

hotararii, termenul de executare pentru calea de atac se intrerupe pana la o noua comunicare

pentru parti. Mandatul este presupus a fi dat pentru toate actele judecatii chiar daca nu

cuprinde nici o mentiune in acest sens. Poate fi restrans si la anumite acte ale judecatii.Pentru actele de dispozitie este nevoie de o procura speciala chiar si pentru avocati.

Avocatul de la fond poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor afectate de termen. El

poate exercita orice cale de atac dar actele de procedura pot fi indeplinite fata de partea

insasi. Intr-o opinie se afirma ca actele facute de avocat in aceste conditii nu trebuie

ratificate de parte pentru ca izvoraste din lege, opinia majoritatii este contrara astfel incat

toate aceste acte trebuiesc ratificate obligatoriu pentru ca drepturile clientului sa fie

conservate. In situatia in care actele facute de avocat nu sunt ratificate, instanta poate acorda

termen pentru acoperi

subiecte copiute

Documents

Transcript of subiecte copiute