Copiute Pentru Examenul de Stat La Teoria Economica.[Conspecte.md]

7/28/2019 Copiute Pentru Examenul de Stat La Teoria Economica.[Conspecte.md]

1/96

Intrebarea 1.Teoria economic i sistemul tiinelor economice.Iniial, tiina economic avea denumirea de economie politic" i cuprindea ansamblul de cunotine

cu privire la viaa economic. Treptat ns, de la economia politic ncep a se desprinde anumite domenii aleacesteia, formnd tiine autonome, fiecare cu obiectul su de studiu i cu metoda sa de cercetare. Astfel auaprut: contabilitatea, statistica, istoria gndirii economice, finanele, marketingul, managementul etc. Fiindfoarte numeroase (unii specialiti consider c exist peste o sut de tiine economice diferite), acestea seconstituie cu timpul ntr-un sistem aparte, numit sistemul tiinelor economice". n acest sistem, economia

politic (numit mai apoi economics", teoria economic", economica" sau pur i simplu economie")ocup un loc central. Oricum, ntre aceste dou noiuni: tiina economic" i teoria economic" nu trebuie

pus un semn de egalitate, deoarece desemneaz realiti diferite. Teoria economica este doar una din tiineleeconomice, care, dup cum tim deja, snt foarte numeroase.

Clasificarea tiinelor economiceDesprinzndu-se treptat de la trunchiul comun care era economia politic" n sensul ei iniial, tiinele

economice formeaz astzi un sistem cu numeroase componente, numit sistemul tiinelor economice".Acest sistem poate fi mprit n cinci categorii de tiine, i anume:

1) tiinele economice fundamentale;2) tiinele economice funcionale (sau teo-retico-aplicative);3) tiinele economice concrete;

4) tiinele economice istorice;5) tiinele economice de frontier.Din grupul de tiine economice fundamentale fac parte: economia politic (teoria economic sau,

simplu, economia); microeconomia; ma-croeconomia.tiinele economice funcionale au un obiect de studiu mai ngust, mai specializat, fiind totodat tiine

teoretico-aplicative. Acestea snt: statistica, contabilitatea, managementul, finanele i creditul, marketingul,relaiile economice internaionale, analiza activitii economice, economia muncii, economia mediului etc.

tiinele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia industriei; economia agriculturii;economia nvmntului; economia comerului; economia transportului. Vine apoi un nou grup de tiineeconomice, cum ar fi: contabilitatea industriei; managementul personalului etc. Din aceast categorie fac

parte i economia unitilor economice, finanele ntreprinderii, contabilitatea firmei, managementul firmei

etc. Din grupultiinelor economice istorice facparte: doctrinele economice (sau istoria gndirii economice),istoria economiei naionale, istoria economiei mondiale.

Grupul tiinelor economice de frontier include tiinele aprute la hotarul dintre economie i altetiine naturale sau sociale: geografia economic, econometria, cibernetica economic, matematica economi-c, psihologia economic, informatica economic, sociologia economic etc.

Teoria economic - tiin fundamental i cluz n universul economieiSistemul tiinelor economice se afl n plin dezvoltare. Apar noi tiine economice, se modific

frontierele ntre tiinele deja existente. Oricum, n toate variantele, teoria economic (economia politic)ocup locul central n acest sistem. Ea constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiineeconomice, elaboreaz instrumentarul de cercetare economic, formuleaz categoriile, legile i tendinele

principale n dezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie pentruelaborarea politicilor economice promovate de stat.

i nc ceva. Unul din obiectivele principale ale teoriei economice", n calitatea sa de componentfundamental a tiinei economice, dar mai ales n calitate de disciplin universitar, este de a-1 iniia, a-1introduce pe student n universul tiinelor economice. Aceasta este poarta" prin care se intr n lumeacomplex a economiei. Fr lumina" acestei discipline este imposibil de a vedea" i a nelege profundacest univers.

Intrebarea 2. Obiectul de studiu al TE.Cercetarea comportamentului oamenilor in procesul de productie, repartitie, schimb si consum a

bunurilor materiale constituie obiectul de studiu al stiintei econimice.

1


2/96

Diferite curente de gindire economica trateaza in mod divers obiectul de studiu al stiintei econimice.Prima definitie i-a apartinut savantului antic Xenofon, care sustinea ca obiectul de studiu al economiei ilconstituie studirea comportamentului omului, nu ca individ izolat, dar ca membru al unui grup social-economic.

Economistii clasici considerau ca obiectul de studiu il constituie avutia nationala. O definitiespecifica ii aparine lui Karl Marx, conform careia, economia studiaza relatiile de producere si legileeconomice care le guverneaza.

Adeptii doctrinei nationalismului economic, sustineau ca obiectul de studiu al teoriei economice trebuiesa fie economia nationala, adica economia unei tari concrete, cu toate particulatitatile sale. Se neaga astfeexistenta unor legi economice valabile pentru toate timpurile si popoarele.

Cea mai noua definitie ii apartine lui Samuelson, care este de parerea ca economia cerceteazaproducerea bunurilor utilind resursele limitate si distribuirea lor pe grupe de oameni.

Sintetizind mai multe definitii putem afirma, ca obiectul de studiu al teoriei econimice estecercetarea comportamentului si al relatiilor dintre oameni in procesul utilizarii resurselor limitatepentru a produce bunuri materiale si servicii necesare.

Teoria economic constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine economice,elaboreaz instrumentul de cercetare economic, formuleaza categoriile, legile i tendinele principale ndezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie pentru elaborarea politiciieconomice promovate de stat.

Teoria economica este compus din 2 compartemente de baz, doua pri organice a unui ntreg:

Microeconomie(fondator A. Marshall) studiaz:comportamentul producatorului i consumatorului,analiza pieii cu formele ei principale, procesul de formarea preurilor pe diferite piei, procesul de repartiiea veniturilor ntre principalii actori n procesul de producie.

Macroeconomie(fondator-M. Keyness) studiaz economia naional ca un tot ntreg. Analizeazcaracterul i perspectivele dezvoltrii economice, fluctuaiile economice, creterea economic, balana depli. Celelalte 2 comportimente ale T.E. mai puin importante sunt:

Mazoeconomia-analizeaz compartimentele sistemelor economice naionale cum ar fi ramurile acesteia,sectoarele activitii economice,aspectul regional al dezvoltrii economice.

Mondoeconomia-studiaz interdependena dintre economiile naionale i economia mondial.

Intrebarea 3. Etapele evoluiei teoriei economice.

In cadrul istoriei teoriei economice se disting cteva etape (faze) importante: a) fazapretiinific; b) faza constituirii t. economice; c) faza gndirii marginaliste; d) fazacontemporan.

a) Faza pretiinific ncepe d i n antichitate i dureaz pn n secolul al XVIII-'lea. Ea estemarcat de gndirea economic a lui Aristotel, Platon i Epicur, care n studiile lor politice auabordat i probleme ale vieii economice. n Evul Mediu, gndirea economic a fost legat deconcepia cretin a scolasticilor cu privire la existen i etic. In Europa de Vest. spre sfritulevului mediu (sec. XV i XVI), comerul cunoate o dezvoltare nsemnat dnd natere primei doctrineeconomice numit mercantilism (de la mercato n latin nseamn negustor), care fixnd comeruln centrul activitii economice, arat c banii adevrai (de aur i de argint) constituie formaideal a bogiei sociale, iar balana comercial activ contribuie la creterea acestei bogii. Cei

mai de seam reprezentant al mercantilismului a fost Antaine de Monchretien (15751621).

2


3/96

La grania dintre mercantilism i faza a doua a gndirii economice se afl opera lui William Petty(16231687; reprezentat de lucrarea sa de referin Political Arithmetio (1691), n care se mutcentrul de cercetare economic din sfera circulaiei, a comerului exterior, n sfera produciei demetale preioase. El afirm i demonstreaz pentru prima dat n istoria gndirii economice cmunca productiv (dei limitat la extragerea i prelucrarea de metale preioase) este izvorul isubstana valorii mrfurilor. Dei nu s-a putut desprinde complet de mercantilisti el a avut ocontribuie important la actul de natere a Economiei polit ic e ca tiin.

b) Faza apariiei si constituirii tiinei economice (1700-1870) a fost inaugurat de doctrinafiziocrat i continuat de coala clasica englez i francez. Doctrina fiziocrat a mutat analiza

bogiei din sfera circula i e i n sfera produciei, din agricultur, prin aceasta susinndu-se c nuaurul sau argintul obinut prin comer sau chiar producie (vezi W. Petty) reprezint cauza (izvorul)

bogiei, ci producia de bunuri. Fiziocraii reduceau ns aceast producie la agricultur,deoarece, susineau ei, era singura activitate capabila s dea produs net, ca urmare a uneiordini naturale.

Spre sfritul perioadei manufacturiere i nceputul dezvoltrii industriale a aprut coala clasica economiei politice, care a pus bazele curentului de gndire i politic economic denumitliberalismul economic. coala clasic este n deplin acord cu coala fiziocrat n critica pe care oexercit fa de mercantilism, dar este n dezacord cu teoria potrivit creia singura activitate

creatoare de bogie a r fi agricultura i socotete c izvorul de bogie i valoare l constituiemunca.Unul dintre cei mai mari fondatori ai teoriei economice clasice sau ai economiei politice este Adam

Smith (17231790), profesor la Universitatea din Edinburg, care prin lucrarea sa Avuianaiunilor, aprut n anul 11776, demonsteraz c originea valorii (deci a bogiei) rezid nmunca social, el analiznd n mod specia! modul de organizare a acesteia pe baza principiuluidiviziunii muncii. De asemenea, a fost primul gnditor care a studiat n profunzime eficienaactivitilor de comer internaional, formulnd principiul avantajului absolut n schimburileeconomice internaionale.

n sintez, acest curent al liberalismului economic, promovat de clasici, se bazeaz pe sistemullibertii economice, care, ntr-un anumit cadru instituional, ofer pieei posibilitatea de a armoniza

cel mai bine interesele individuale. De aici deriv i celebra sintagm, formulat nc de fiziocrai,laisse faire, laissez passer, n traducere contextual nseninnd lsai lucrurile s-i urmezecursul lor firesc. Dar, liberalismul noi exclude responsabilitatea, deoarece omul este liber n actelei alegerile sale, dar este responsabil pentru consecinele acestor acte.

Fondatorii tiinei economice clasice au constituit punctul de plecare pentru dou direcii opuseprivind teoriile economice. Aceast dubl f i l iaie de idei (procedeu prin care eforturile oamenilorpentru nelegerea fenomenelor economice creeaz, perfecioneaz i reconsider structurile analitice,ntr-un proces fr sfrit) se concretizeaz n gndirea marxist i coala marginalist (coalaneoclasic), cu principalele s a le orientri.c) n cadrul celei de-a treia faze (1870-1930), reprezentate de gndirea economic neoclasic(marginalismul), tiina economic s-a format i dezvoltat n cadrul a trei coli de gndire, care

se disting prin domeniul de aplicare a metodei respective; coala de la Viena sau coala utilitii finale, al crei ntemeietor este considerat Carl Menger(1840-1921), a fundamentat pe larg teoria subiectivist-marginalist a valorii, bazat pe utilitatea

bunurilor, teorie opus teoriei clasice a. valorii munc. De asemenea, C. Menger a dez voltat ideealui J.B.Say, potrivit creia veniturile care se formeaz n societatea bazat pe economia de pia(salariul, renta, profitul, dobnda) reprezint preul serviciilor aduse de factorii de producie (munca

pmntul, capitalul); coala de la Laussane (Elveia), prin Leon Walras i Vilfredo Pareto (1848-1923), are ca

principal contribuie teoria echil ibrului general (static i dinamic) fundamentat pe interdependenageneral apreurilor; coala de la Cambridge (Anglia), de sub conducerea lui W.S.Jevons (1835-1882). Aceastcoal se mai numete coala echilibrului parial, avnd drept reprezentant p-e Alfred Marshall(1842-1924), care prin lucrrile saile s-a referit la teoria economic general, la istoria economic, la

3


4/96

comerul internaional .a. Elaborarea echilibrului parial, se aplic n majoritatea cazurilorfirmelorindustriale de dimensiuni medii.

Aceste trei coli se constituie n creatorii doctrinei marginaliste, doctrin care s-a impus prinanaliza care o face mecanismului de funcionare a pieei. Dar, ntregul orizont al activitiieconomice este analizat prin prisma agentului economic (la nivel microeconomic). Marginalitii suntconsiderai apologei ai economiei de pia libere care a dominat gndirea economic din ultima treimea secolului al XLX-lea. Ei au asigurat continuitatea economiei politice clasice i s-a situat pe poziiiantagoniste fa de noile idei ale gndirii socialiste, promovate de K. Marx i Fr. Engels.

Ruptura marginalismului cu economia politic clasic s-a produs n urmtoarele direcii: a) dac laclasici capitalul este o valoare care se auitovalorific, pentru neoclasici, capital ui este un simplufactor de producie, un ansamblu de instrumente materiale; b) dac la clasici munca este izvorulvalorii, la neoclasici se abandoneaz teoria valorii-munc i se adopt teoriile subiectiviste(marginaliste) despre valoare i pre; c) n timp ce clasicii acord cea mai mare atenie viziuniide ansamblu i pe termen lung asupra economiei, la neoclasici predomin viziunea pe termen scurt;d) dac la clasici analiza este preponderent macroeconomic, la neoclasici n. centrul preocuprilorse aflagenii economici, izolai i ideali, care iau decizii raionale i au opiuni nelimitate.

d) Cea de-a patra faz a evoluiei tiinei economice este specific epocii contemporane, care anceput n anul 1930. tiina economic contemporan nu respinge nimic din contribuiile marilor

economiti, dezvoltnd i completnd cu elemente noi analiza economic. Ca o caracteristic aacestei faze este trecerea de la analiza microeconomic la cea macroeconomic i mondoeconomic,precum i analiza concurenei imperfecte, caracteristici ale perioadei de dup anui 1930, determinate,n mare msur, de criza economic mondial din anii 19291933, care a scos la iveal limitelereprezentrilor microeconomice ale marginalismului i a readus n actualitate, ntr-o nou viziune,cercetrile macroeconomice. In cadrul acestei faze sunt abordate o serie de aspecte reale ale vieiieconomice caracterizate printr-o serie de inegaliti i asimetrii ale relaiilor economice, aspectelegate de importana timpului n viaa economic, creterea economic, optimul economic i

bunstarea . a. n faza contemporan de evoluie a tiinei economice, un loc de seam l ocupcurentele de gndire keynesist i neokeynesist.

Keynesismul este un important curent de gndire economic care poart numele fondatorului

su, economistul i lordul englez John May-nard Keynes. In cadrul acestui curent, analiza se face lanivel macroeconomic pe baza unor categorii economice globale precum: venit, economii, investiii,cerere global, ofert global i, folosind o serie de ecuaii de echilibru precum: venitul este egalcu consumul plus investiiile; economiile suni egalie cu venitul mai puin consumul; investiiilesunt egale cu economiile. Realizarea echilibrului economic este explicat pe baza principiuluimultiplicatorului (influena investiiilor asupra venitului) i al acceleratorului (influena consumuluiasupra investiiilor viitoare). Rezolvarea dezechilibrellor, potrivit acestui curent de gndire (consacratsub denumirea de dirijism), necesit inclusiv intervenia statului, dar prin prghii economice iinstrumente economice (politica fiscal, monetar, bugetar etc.) pentru a influena att consumulgospodriilor ct i investiiile ntreprinderilor. n perioada de dup cel de-al doilea rzboimondial teoria economic a evoluat innd seama de cond i ii le economiilor occidentale,

Neokeynesismul este un curent de gndire economic specific perioadei de dup cel de-al doilearzboi mondial. Unii din reprezentanii acestui curent sunt continuatorii direci ai concepiei luiKeynes, ;alii au contribuit la regndirea unor postulate formulate de Keynes (ex. Roy Harrod Anglia; J.K- Galbraith SUA; Gunar Myrdal Suedia; L. Stoleru Frana etc) . Spre deosebire de Keynes,care susinea intervenia statulu i n economie, ca factor de echilibru prin reglementarea creditului ia dobnzii, precum i controlul acestuia asupra ntreprinderilor particulare, neokeynesitii acord omare atenie investiiilor de stat, mprumuturilor de stat, utilizrii politicii impozitelor i controlulasupra salariilor, preurilor i a pieei de stat. n aceast politic, bugetul de stat ar reprezenta unstabilizator organic al economiei.

O form de adaptare a keynesismului la condiiile perioadei contemporane o reprezint teoria despreeconomia mixt, denumit de ctre autorul ei P. A. Samuelson ca sinteza neoclasic. Economiamixt implic pe lng mbinarea analizei microeconomice neoclasice cu teoria macroeconomickeynesist i mpletirea pieei cu msuri de intervenie statal. In cadrul acestei forme de echilibru

4


5/96

sunt cuprinse, pe lng cheltuielile de consum i investiii i cheltuielile public precum i influenaprogresului tehnic. n condiiile economiei postbelice un curent de gnd ire ce se bazeaz pe teoriaclasic a liberalismului economic este neoliberalismul. Acesta se opune colectivismului, sub oriceform s-ar manifesta, proclamnd credina n mecanismul preurilor, concuren i proprietate

privat. n gndirea neoliberal concurena liber nu este un act spontan, ci trebuie s se sprijine pe oordine legea realizat, lucru ce implic intervenia statului, care ns, trebuie s creeze doarcadrul jurid ic al manifestrii concurenei, funcionrii armonioase a preurilor i li mitarea roluluimarilor monopoluri. Unii reprezentani ai acestui curent (Milton Friedman - SUA; Henry Lapage -Frana.a . ) , care sunt adepi ai ofertei sau noii economiti explic disfuncionalitile din economiileoccidentale, nu prin mecanismele economice de pia i prin l iberalismul economic, ci prin insuficiena

pieei i libertii acesteia, prin intervenia excesiv a statului i prin manipularea permanent a maseimonetare i a bugetului.

Spre deosebire de curentul de gndire keynesist, care pune accentul pe cerere, neoliberalismulmut accentul pe ofert, solicitnd reducerea substanial a interveniei statului n economie. Eiaccentueaz spontanietatea i puterea indivizilor raionali care i bazeaz deciziile pe baza calculelor

privind raportul costuri/avantaje, urmrind maximizarea satisfaciilor pe baza informaiilor obinute.

Intrebarea 4. Metodele de cercetare ale tiinei economice.

Metoda constituie totalitatea mijloacelor,instrumentelor folosite de o stiin oarecare pentru a studialumea nconjurtoare, a sistemetiza faptele i a le expune sub forma de categorii tiinifice , legi, tendine imodele.

Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt:

Metoda abstraciei tiinifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i trsturimai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dat scoate n relief trsturilecaracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale vieii economice,numite categorii economice(banii, profit, buget, marfa , capital).

Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul analizei fenomenul supus cercetrii e descompus n

componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin sintez, elementele analizate separat suntreunite, reconstituindu-se ntregul, cunoscndu-se deja elementul-cheie i schindu-se tendinele dominanten evoluia fenomenului cercetat.

Metoda istoric- pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric: apare, sedezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva.

Metoda logic- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esenial.

Metoda analizei cantitative i calitative-evaluarea mrimilor economice n uniti naturale i n expresiebneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate.

Metdelarea economico-matematic-reproducerea schematic a unui sistem liniar, alctuit din mrimivariabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a acestora i alegerea variante optimale.

Mai exist metode ca:

Metoda teoretic

Metoda anologiei

Experimentul economic.

Intrebarea 5 .Legile economice. Legturi de intercondiionare.

Legile economice sunt niste notiuni mai putin numeroase , dar mai complexe, mai fundamentale. Eleexprim legturile cele mai profunde dintre fenomenele economice, interdependenele cauzale, stabile i

5


6/96

esentiale, dintre categoriile economice, dintre participantii la viata economica.In unele cazuri in calitate desinonim se foloseste notiunea de principii ale economiei.

Intrucit stiinta economica studiaza niste realitati , atit obiective cit si subiective, legile economice maipot fi grupate in 2 mare categorii. Din prima categorie fac parte acele legi care au un suport natural, iar adoua cele care au un suport psihologic. In primul caz legile economice exprima necesitatea stabiliriiunor echilibre intre diferite fenomene economice sau a schimbului de echivalente ( legea valorii, legeacererii, legea ofertei, etc.). In al doilea caz , cel al interdependentelor de natura pshihologica , legea

economica este expresia comportamentului indivizilor. modelat sau conditionat de anumite predispozitiipsihologice stabile ale oamenilor de a proceda intr-un fel sau altul (legea inclinatiei spre economii, legea luiEngel eetc.)

Exemple de legi economice : legea cresterii nevoilor, legea raritatii, legea cererii, legea ofertei, legearandamentelor neproportionale, legea valorii, legea inclinatiei spre economii etc.

Legea generale a cererii. Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor vascadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, dacapreturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditiiramanand neschimbate ).

Legea ofertei, ea arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant oofera spre vinzare intr-o anumita perioada de timp si pretul la care bunul respectiv se vinde.

LEGEA RARITATII= volumul, structurile si calitatea resurselor evolueaza mai incet decat volumul,structurile si intensitatea nevoilor umane.

legea randamentelor funcionale neproporionale (Legea lui Turgot), n baza creia, atunci cndcantiti crescnde dintr-un factor de producie se combin cu cantiti fixe din ceilali factori de producie(condiiile tehnice i organizatorice rmn neschimbate), productivitatea medie i cea marginal a

factorului variabil cresc, ating un maxim, dup care se cunoate o evoluie descresctoare, n condiiile ncare producia total crete.

Legea lui Engel afirm c ponderea cheltuielilor alimentare n bugetul gospodriei tinde s scadatunci cnd venitul crete. Cu alte cuvinte elasticitatea cererii de alimente n raport cu venitul este

subunitar: cnd venitul crete cu o unitate, cheltuielile cu alimentele cresc cu mai puin de o unitate. Altfelspus, celthuielile cu alimentele cresc mai ncet dect veniturile: dac veniturile cresc n progresiegeometric, cheltuielile alimentare cresc aritmetic.

Legea limitrii resurselor. n raport cu dorinele nelimitate ale oamenilor, nevoile trebuie s aibacoperire n venit (satisfacerea anumitor necesiti presupune nesatisfacerea altora). Limitarea resurselorridic productorilor i consumatorilor problema alocrii eficiente a resurselor. Drept urmare, consumatorultrebuie s aleag alternative de consum care se ncadreaz n restriciile impuse de propriul buget iar

productorul s aleag acel program de fabricaie ce poate fi realizat cu resursele materiale, umane, bneti

de care dispune.Prima lege a cererii. Cu ct este mai mare preul unui anumit bun cu att va fi mai redus cantitatea

cerut din acel bun.A doua lege a cererii. Elasticitatea cererii n raport cu preul tinde s fie mai mare pe termen lung dect

pe termen scurt. Adic variaia indus de modificarea preului asupra cererii are o anumit dimensiune nperioadele urmtoare modificrii de pre i alt dimensiune, mai mare, dup trecerea unei perioade mai maride timp de la aceast modificare. n cazul reducerii preului, creterea corespunzatoare cererii se vamanifesta pregnant dup o perioada mai mare. Principalul factor ce determin acest lucru este dat de timpuldiferit n care informaia privind reducerea de pre ajunge la consumatori. Locul n care se ntlnescconsumatorii i productorii se numete pia.

Legea utilitii marginale descresctoare arat c, la cresterea consumului de bunul X, utilitatea totalacreste pina la o anumita limita, in timp ce utilitatea marginala este in descrestere pozitiva, atunci cind

6


7/96

utilitatea marginala descreste mai jos de zero, atunci utilitatea devie dezutilitate. Cind utilitatea totala estemaxima, utilitatea marginala este nula.

Intrebarea 6. Nivelele de cercetare ale teoriei economice.Activitatea de alocare i utilizare a resurselor se realizeaz prin deciz iile luate de ctre agenii

economici - productori i consumatori, vnztori i cumprtori, din cadrul sectorului privat, publici internaional. La nivelul agenilor economici, activitile sunt organizate, riguros, fiecare agentfiind un centru de decizie i de aciune. Totodat, activitile economice de acelai fel se nsumeaz incadrul procesului de constituire a cererii i ofertei globale (totale), cunoscnd grade diferite deagregare i apariia unor noi centre de decizie, care vizeaz, n special, strategiile i politicile dedezvoltare ale agenilor de grup, subramurilor i ramurilor economiei naionale. In consecin,activitatea economic se poate structura (clasifica), dup subiectul deciziei i dup natura mrimiloreconomice care intr n analiz (gradul de agregare) pe patru niveluri: microeconomia,mezoeconomia, macroeconomia i mondoecon.

Microeconomia. Viziunea microeconomic de abordare i analiz a economiei, a fenomeneloracesteia s-a impus n teoria economic n ultima treime a secolului XIX i nceputul secolului XX.Este evident c tiina economic a aprut fr s se fac o astfel de delimitare, iar fenomeneleeconomice erau abordate, de cele mai multe ori, din punctul! de vedere pe care astzi l numim

macroeconomic. De exemplu, analizele clasicilor referitoare la natura avuiei, la valoare, bani, profit,salariu, rent, capital -etc, se fceau n mod global. Analiza microeconomic a pus accentul pe studiulcategori ilor: pre, cerere i ofert, pia i concuren, urmrind s determine, n acest cadru specificeconomiei de pia, comportamentul agentului economic productor i consumator, la nceput caindivid, iar ulterior i ca firm care acioneaz n mod izolat n contextul menionat. Aceasta nunseamn c abordarea microeconomic evit problemele globale cum ar fi noiunea de cerere iofert global, de pia global sau de echilibru economic general. Toate acestea ns suntinterpretate ca sum a comportamentelor individuale i, n consecin, i activitatea economic deansamblu apare ca sum a prilor componente. Microeconomia, ca structur de baz a economiei,desemneaz ansamblul proceselor care se desfoar la nivelul firmelor economice specializate,care produc bunuri materiale i servicii i acioneaz n sfera produciei sau circulaiei. Interesele

microagenilor economici sunt diferite i deseori opuse-, ceea c-e tace ca raporturile dintre ei s fieatt de conlucrare ct i de concuren. Microagenii sunt uniti elementare de producie iconsum, n sensul c prin mrimea i dimensiunile fiecruia dintre ei, nu pot influenasemnificativ piaa, prin componentele sale, cererea i oferta. La nivel microeconomic, deciziile

persoanelor sau firmelor i interaciunea dintre ele precum i mrimile economice de analiz aucaracter individual i concret (piee concrete, produse concrete, etc). Teoria microeconomic afundamentat instrumente utile n analiza fenomenului de pia i a comportamentului agentuluieconomic. Dar, odat cu apariia marilor dezechilibre din activitatea economic de ansamblu,care se manifest sub orm do crize economice, i care afectau activitatea agenilor economici,analizele de comportament ale abordrii microeconomice s-au dovedit insuficiente i ineficiente. S-aimpus o nou abordare a fenomenului economic oare pleac de la viziunea de ansamblu afenomenului, ceea ce a cptat denumirea de viziune macroeconomic.

Mezoeconomia. n aceast concepie realitatea economic este interpretat ca un ansamblu,rezultat tot din activitatea agenilor economici, ns, nu ca sum .a unor indivizi i firme izolate.Agenii economici au nu numai o structur eterogen ci i ierarhic. Astfel, alturi de micro-ageniieconomici funcioneaz i asociaii de ntreprinderi, foarte complexe. Acestea se compun din maimulte uniti elementare (microageni din a cror integrare rezult grupurile industriale, holding-urile(companie care de ine cea mai mare parte sau totalit atea aciunilor a doua sau mai multe companiisubsidiare, filiale), trusturile, corporaiile .a. Totodat, se manifest tendina multor microagenieconomici de a forma organizaii ale productorilor i consumatorilor, care au o mai mare stabilitate icapacitate de concuren. Aceste organizaii, deseori, se nasc la nivel local, regional sau la nivel de

ramur, sub form de federaii i confederaii. Agregarea (nsumarea) activitilor economice lanivel zonal (regional) ale grupurilor de ntreprinderi (firme, gospodrii familiale, bnci,

7


8/96

administraii, etc.) sau la nivel de ramuri i subramuri aleeconomiei naionale, reprezint domeniulde analiz al mezoeconomiei.

Macroeconomia. La acest nivel, activitile economice i mrimile care intervin au caracteragregat (omaj, inflaie, pia n general, nivel mediu al preului etc). Realitatea economic esteinterpretat ca un ansamblu n care agenii economici se gsesc ntr-o strns interaciune nscrisntr-un circuit macroeconomic. ntreruperea acestui circuit se manifest prin crize economice,ceea ce afecteaz activitatea fiecrui agent economic n parte. De aici apare i necesitatea

interveniei n activitatea economic de ansamblu, n vederea prevenirii sau remedierii dezechilibrelorgrave care se manifest n economie. Macroeconomia cuprinde, deci, activitile economice privite prinprisma efectelor lor la nivel naional-statal i. n funcie de acestea, ansamblul decizional de msuiiintervenioniste ale puterii publice n concordan cu obiectivele econom ice i sociale urmrite ntr-o anumit perioada.

Fcnd abstracie de componenta de politic economic a macroeconomiei, aceasta esteidentificat adesea cu economia naional.

Mondoeconomia reprezint integrarea nivelurilor economice. Ea cuprinde economiile naionaleale tuturor statelor lumii, interdependenele economice dintre state, generate de diviziuneainternaional a muncii, funcionarea pieei mondiale i a circuitului economic mondial.

Intrebarea 7.Funciile tiinei economice.Fiind principala stiinta economica , teoria economica indeplinaste mai multe functii, cele mai

importante fiind urmatoarele :

1. functia cognitiva, adica functia de studiere a relatiilor economice , de colectare a faptelor si

fenomenelor economice , de sintetizare si explicare a acestora.2. Functia metodologica consta in faptul ca teoria economica elaboreaza modalitatile si instrumentele

de analiza a fenomenelor si faptelor economice, formuleaza principalele categorii, legitati si tendinte inevolutia activitatii economice, toate acestea fiind folosite in procesul de cercetare de catre celelalte stiinteeconomice.

3. Functia normativa sau practica are ca obiect elaborarea , in baza cercetarilor efectuate , astrategiilor si programelor de organizare mai eficienta, mai productiva a activitatii economice.

4. Functia instructiv-educativa consta in formarea orizontului economic al cetatenilor unei ri, nfamilizarea cu modul de funcionare a economiilor contemporane , in dezvoltarea convingerii c nivelul de

via intr-o ar sau alta depinde , in primul rind de nivelul productivitaii muncii cetenilor acesteia.

Intrebarea 8. Nevoile umane i interesele economice.Din toate timpurile, oamenii au urmarit scopul de a-si satisface nevoile.

Nevoile umane-nite cerine, nite necesiti obiective (subiective) ale indivizilor i societii de aposeda i a folosi anumite bunuri, dup destinaia acestora.

In afara de nevoile materiale, omul ca individ social provoaca interes pentru cultura, civilizzatie,prestigiu s.a.

Prin urmare, nevoile pot fi divizate in 2 grupe mari: materiale si spirituale. Satisfacerea unor nevoi,conduce la aparitia altora, de obicei de proportii mai mari. Posibilitatile satesfacirilor nevoilor umane suntlimitate de raritatea resurselor si de nivelul capacitatii oamenilor. Omul trebuie sa coreleze dorintele sale

8


9/96

infininte cu posibilitatile. Trasatura principala a nevoilor este caracterul nelimitat al acestora, numarul lorcrescind odata cu cresterea dezvoltarii societatii.

n funcie de caracterul tridimensional al existenei umane nevoile sunt clasificate n:

Nevoi fiziologice - de hran, mbrcminte, locuin etc.

Nevoi sociale - satisfcute prin comunicare, prin participarea la viaa socil.

Nevoi spiritual-psihologice -nevoi de a se instrui, de dragoste, de a se informa.

Dup gradul de complexitate, detreminate de nivelul dezvoltrii economice i culturale nevoile sunt:

Inferioare sau de baz (hrana, apa).

Superioare sau complexe (studii,cunotine).

Trstura principal a nevoilor este caracterul lor nelimitat. Numrul nevoilor crete odat cudezvoltarea societii-legea creterii nevoilor umane.

Interesele ec-c rep.Nevoile umane intelese de oameni si difinite mobil activitatii in vederea dobindiriiresurselor si bunurilor necesare satisfacerii cerintelor.

1.interese personale, de grup, generale.

Intrebarea 9.Resursele economice i caracterul lor limitat. Problema economic fundamental.Resursele economice-totalitatea elementelor naturale, umane, financiare, informaionle i tehnologice

atrase i utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane.

Clasificarea resurselor:

Resurse primare (create de natur)

a) Res. umane-populaia din punct de vedere cantitativ, calitativ, structural: numr, calificare etc.

b )Res. naturale- fondul financiar, pdurile, apele, zcmintele minerale.

Resurse derivate (acumulate, create de om)

a)Res. materiale- capital tehnic sub form de maini, utilaje, construcii, sisteme de transport

b)Res. financiare- de care dispune populaia, statul i ntreprinderile.

c) Res. inovaionale- cunotine experien, tehnologii.

d) Res. informaionale-ce permit agenilor econ. s cunoasc realitatea,s ia decizii, s acioneze.

Trstura fundamental a resurselor economice const n caracteru lor limitat. Sunt limitate resursele deapa si de sol, resursele de soare si aer etc. Devin tot mai rare resursele neregenerabile (zacamintele minerale,inclusiv gazele naturale, petrolul minereul de fier, carbunele,etc.) iar intr-un viitor previzibil unele din ele ar

putea sa dispara cu totul. Raritatea resurselor conditioneaza i raritatea (altfel spus, caracterul limitat)bunurilor economice produse de societate. In asemenea conditii, apare o neconcordanta, o tensiune intrenevoile care cresc intruna si resursele (bunnurile economice) care sunt limitate si rare. Legea raritii-raportul dintre resurse i nevoi (tensiunea dintre nevoile care cresc ntruna i resursele care sunt limitate i

rare).

9


10/96

Problema alegerii resurselor si a utilizarii eficiente a acestora constituie problema fundamentala aeconomiei. Intr-u cit resurele sunt limitate, iar nevoile limitate si cresc pe zi ce trece, omenirea este nevoitasa aleaga acea forma de activitate care ar permite utilizarea cit mai rationala si eficienta a resurselordisponibile. Deoarece omenirea nu este capabila sa produca toate bunurile si serviciile, pe la care la doresteatit indivizii cit si intreprinderile si statul inaite de a declansa a activitate economica sunt nevoiti sa raspundela 3 intrebari: Ce? Cit? Pentru cine?

Intrebarea 10. Bunurile economice i caracteristicile lor.

Din utilizarea si consumul resurselor rezulta bunurile economice.

Bunurile economice: un rezultat al aciunii umane, destinat s satisfac o nevoie economic dat princombinarea si consumul resurselor disponibile.

Clasificare:

dup origine:

bunuri libere nu sunt rezultat al aciunii umane, nu au costuri de procurare

bunuri economice sunt rezultat al aciunii umane, au costuri de procurare

dup modul de circulaie:

bunuri marf trec de la productor la consumator prin pia

bunuri non-marf trec de la productor la consumator fr intermedierea pieei

conform naturii econimice a bunurilor:

bunuri de consum- haine, hrana

bunuri de capital- masine, uitlaj, strung etc.

dupa termenul de utilizare:

de folosinta curenta hrana

de folosinta indelungata TV, masini, cladiri

dup scopul consumului:

bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum)

bunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de investiii)

dup sectorul economic n care sunt produse:

bunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)

bunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale)

dup forma pe care o imbraca:

bunuri sunt substaniale (tangibile) : momentul producerii lor difer de momentul consumului

servicii sunt non-substaniale : momentul producerii lor coincide cu momentul consumului

dupa sectorul din care provin:

10


11/96

bunuri primare

bunuri secundare

bunuri terte

alte:

normale- bunuri a caror cerere creste odata cu cresterea veniturilor

inferioare- bunuri la care cererrea se reduce odata cu crestrea veniturilo

substituibile- cele care pot fi subtituite

complementare- care nu se utilizeaza una fara alta (masina si motorina)

Trsturile bunurilor economice:

sunt rezultat al aciunii (activitii) umane

sunt utile

sunt disponibile (accesibile)

sunt rare

au cost oportun, care este valoarea cele mai bune dintre sansele sacrificate, la care se renuntatunci cind se cumpara ceva.

Raritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic) de a fi insuficient() n raport cu nevoiasau nevoile economice generatoare. Raritatea este o relaie ntre nevoia economic i bunul (resursa)asociat().

Intrebarea 11. Activitatea economic: faze i indicatori.

Activitatea economic:ansamblul de aciuni umane, individuale sau socializate, destinate s obinbunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice

Forme ale activitii economice:

dup forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:

activiti economice private produc bunuri i servicii private (individuale)

activiti economice publice produc bunuri i servicii publice (colective)

dup gradul de prelucrare a bunurilor de consum:

sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient

sectorul secundar: bunurile economice au un grad de prelucrare superior

sectorul teriar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor

dup transparena n raport cu contabilitatea naional:

activiti economice oficiale: sunt contabilizabile de ctre autoritatea public

11


12/96

productoare de mrfuri: agenii economici propriu-zii

productoare de bunuri economice non-marf: economia casnic (gospodrii)

activiti economice subterane: scap contabilizrii autoritii publice

AE implica 4 faze: productia, schimbul, repartitia, consumul.

Productia constituie totalitatea eforturilor si operatiunilor umane de combinare a factorilor deproductie in cadrul diferitelor uniti de producie ( de ex.intreprinderi), in scopul obtinerii bunurilormateriale i a serviciilor.

Schimbul (sau circulatia) este o alta faza a activitaii economice, in cadrul creia bunurile produsesunt depozitate si pastrate, sunt schimbate cu alte bunuri, sau sunt trecute de la o persoana la alta prin actulde vinzare-cumparare. Schimbul bunurilor se efectueaza prin intermediul unor servicii precum si celecomerciale, de comunicaii i de telecomunicaii, de transport, de depozitare si de pstrare.

Repartiia este o activitate prin intermediul creia bunurile produse sunt distribuite participantilor laprocesul de productie. In lumea modern, repartiia se infptueste sub forma distribuirii si redistribuiriiveniturilor ( salarii, profituri, impozite, taxe) intre agentii economici si intre membrii societii.

Consumul care este scopul final al oricrei activiti economice, const in folosirea, utilizareabunurilori satisfacerea nevoilor. Consumul poate fi intermediar (productive) sau final.

Indicarori ai activitatii economice sunt: rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea.

Intrebarea 12 .Agenii economici: tipuri i funcii.In activitatea economica, productia si repartitia, schimbul si consumul bunurilor si serviciilor, in calitate

de agenti economici intervin peroane fizice si juridice., care intr-un anumit mod adopta niste deciziireferitoare la organiarea, guvernarea si finalizarea proceseol economice. Participanii la viata economicasau persoanele fizice sau juridice care indeplinesc anumite functii speciale in activitatea economica senumesc agenti economici.

Agentii economici sunt grupati in 5 categorii si anume: menajele, intreprinderile, instituiilefinanciare, administraia public, restul lumii.

Orice activitate economica porneste de la menaje (numite si gospodrii) , care pot fi reprezentate de opersoan aparte sau o familie. Funcia principal a acestora este consumul, dar menajele desfoar ioperaiuni de productie casnica, nemarfar, mai cu seam in rile cu un nivel de dezvoltare mai modest.Menajele ofer societii resursele necesare organizrii activitii economice (for de munc, capital,terenuri de pmint) i primesc in schimb venituri, pe care le folosesc pentru procurarea bunurilor de consumsau pentru formarea de economii..

Intreprinderile ( firmele) au ca functie de baz producerea bunurilor materiale si a serviciilormarfare destinate schimbului sau vinzrii-cumprrii. Scopul activitii intreprinderilor este obinerea

profitului.

Instituiile financiare ( in principal bncile, dar si societile de asigurri) au ca activitate de bazcolectarea economiilori transformarea acestora, prin intermediul creditelor, in investiii.

Administraiile publice (centrale si locale) indeplinesc 2 functii : redistribuirea veniturilor acumulateprin intermediul impozitelor si taxelor i prestarea de servicii nemarfare, in folosul intregii societi:ocrotirea sntii, educaia, construirea drumurilor, protejarea mediului ambiant, dezvoltarea culturii s.a..

Intrebarea 13. Sistemul economic i formele lui.

12


13/96

In orice societate, procesul de productie se efetuiaca prin intermediul unor forme sociale care semodifica in dependenta de locul si timpul in care se desfasoara, precum si de conditiile economice.

Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de utilizare a resurselor economice rare,deorganizare a procesului de productie si de trecere a bunurilor create la consumator.

Societatea umana in procesul de dezvoltare al sau a trecut prin mai multe forme de organizare aactivitatii economice, si anume:

economie naturala

economie de marfuri (de schimb)

economie centralizata

Aceste forme de organizare a activitatii economice reflecta nivelul divers de dezvoltare al fortelor deproductie, de diviziune a muncii, de cooperera si socializare. Funcitonarea loc se realizeaza utilizind diferitesubsisteme. Formele de activitate economica functioneaza pe parcursul diverselor perioade de timp dininstoria omenirii, ele includ diferite moduri de productie, care scot in evidenta cerintele sociale.

Sistemele economice se deosebesc dupa urmatoarele criterii:

1)forma predominanta a proprietetii asupra resurselor si rezultatelor actului de producere;

2)scopul urmarit de cei care organizeaza o activitate economica oarecare;

3)modul de stabilire a relatiilor dintre participantii la activitatea economica;

4)caracterul motivarii atingerii unor performante mai inalte;

Intrebarea 14. Proprietatea ca fundament al sistemului economic. Tipurile proprietii.Din punct de vedere economic,proprietatea reprezinta ansamblul relatiilor dintre oameni,in legatura cu

insusire,posedarea resurselor utilizate in activitatea economica si a rezultatelor acestei activitati.Sensul juridic al cuv.proprietate se reduce la drepturile de proprietate,adica dreptul de a stapini bunul

in interes propriu;dreptul de folosinta;dreptul de dispozitie,s.a. Intrucit sensurile economic si juridic aleproprietatii merg mina-n mina,se constata ca:

Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre membrii societatii cu privire la insusirea bunurilorexistente in societate,raporturi reglementate de acte juridice sau norme sociale.

Proprietatea se prezinta sub forma unitatii si inter-conditionarii elementelor sale de baza:obiectul sisubiectul proprietatii.

Obiectul proprietatii il pot constitui bunurile materiale si imateriale(ex:informatiile),atit sub formaresurselor economice cit si a rezultatelor economice(o cladire,un lot de pamint,utilajul,automobile,s.a)

Subiectii proprietatii sunt posesorii obiectelor prorietatii si ei pot fi:a)persoanelefizice(indivizii,menajele),b)persoanele juridice.c)diferite organizatii(nationale sau internationale),d)statul

Tipurile formelor de proprietate

a)proprietatea privata (particulara),care poate fi:individuala,individual-asociativa,private defamilie,privat-asociativa.Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala sau pe cea salariata.

b)proprietatea publica (de stat),cunoasta asemenea forme ca:proprietatea administratiei centrale si

proprietatea administratiei locale (proprietatea municipala)

13


14/96

c)proprietatea mixta. Acest tip de proprietata combina,in diferite proportii,proprietatea private cu ceapublica,iar in unele cazuri proprietatea nationala cu cea internationala.Proprietatea mixta poate fi:privat-publica nationala,privat-publica multinationala.

In sistemul economiei de piata loculcentral apartine proprietatilor private.Astfel,70-85% din PIB-ultarilor dezvoltate este creat in cadrul proprietatilor private.Desi in proportii diferite(10-50%),proprietatea

publica e prezenta astazi in toate tarile lumii.

Proprietatea private este temelia libertatii economice. Prin sistemul drepturilor de proprietate totalitateanormelor de reprezentare la accesul la resursele i bunurile rare.

Drepturile de proprietate se realizeaz n urmtoarele atribute de baz:

- deinere

- aplicare

- diviziune

-definire

- atenuare.

Deinerea drepturilor de proprietate presupune posedarea exclusiv a resurselor i bunurilor rare de unanumit subiect. Aplicarea drepturilor de proprietate nseamn excluderea de la un subiect de la accesulresurselor i bunurilor rare. Diviziunea drepturilor de proprietate presupune descompunerea lor n diversemputerniciri mai importante fiind urmtoarele: drepturile de posesiune, de utilizare, de administrare, deuzufruct, de valoare capital, la securitate, la motenire, de interzicere a utilizrii pgubitoare, neeficiente.Definirea drepturilor de proprietate prezint determinarea exact a mputernicirilor ce aparin proprietarului.Cu ct mai distinct sunt definite drepturile de proprietate cu att mai nalte sunt rezultatele activitiieconomice. Atenuarea drepturilor de proprietate presupune definirea inexact i aplicarea insuficient aacestor drepturi ce determin apariia conflictelor n cadrul activitii economice i utilizarea ineficient aresurselor economice.

Intrebarea 15. Formele de organizare a economiei.Economia naional reprezint acel sistem economic prin care fiecare comunitate i

satisface trebuinele din producia proprie, deci avem de-a face cu un sistem nchis. Aceast form deorganizare a economiei a fost specific n comuna primitiv, sclavagism i feudalism. Cu toate acestea, chiarn comuna primitiv unele produse nu puteau fi obinute n propria gospodrie, ci erau procurate prinschimb. n concluzie, economia de schimb a aprut cu mult naintea produciei de mrfuri, ns nainte de

prima diviziune social a muncii.Economia de schimb este acea form de organizare a economiei n care rolul determinant l are

viaa, confruntarea dintre cerere i ofert. Acest tip de economie a evoluat de la o economie de pia libercu o concuren pur, la o economie n care predomin concurena imperfect, respectiv se manifest putereamarilor corporaii monopoliste i din ce n ce mai mult a statului.

Tipurile actuale de economie de schimb care exist n rile dezvoltate sunt:- multipolare (multitudinea i diversitatea centrelor de decizie economic);- descentralizat: orice agent economic are autonomie de opiune, de decizie i aciune;- de ntreprindere: spaiul microeconomic este fundamental n activitile din economia naional;- de calcul n expresie monetar;- statul exercit o influen indirect i global;- profitul reprezint mobilul central al unitii economice.

Treapta calitativ superioar a economiei de schimb o reprezint producia de mrfuri. Producia demrfuri pentru a exista trebuie a ntruni simultan 2 condiii:- autonomia (independena productorilor)

14


15/96

- diviziunea social a munciiEconomia de comanda. Acest sistem economic a existat intre anii 1917-1991 in fosta URSS, iar

dupa cel de al II razboi mondial intr-o serie de tari din Europa Centrala si din Asia, inclusiv si China, subdenumirea de socialism. Astazi socialismul ca sistem economic a disparut cu totul. Economia de comandainsa, aub alte forme, ca un sector dominant in economia multor tari este atestata inca din Antichitate.

Economia de schimb (socialista sau planificata) are drept trasatura definitorie, ca statul, ca unicprorprietar al principalelor resurse economice, gestioneaza de unul singur atit productia, cit si schimbul sirepartitia de bunuri si servicii. In economia de comanda lispseste libertatea de alegere a producatorului siconsumatorului, precum si responsabilitatea personala pentru activitatea desfasurata. In acest tip deeconomie, toate activitatile erau planificate conform planui, prevederile caruia erau obligatorii pentru totiagentii economici. Preturile si salariile erau stabilite de catre instantele seperioare de stat. Scopul era simplu:indeplnirea obiectivelor stabilite de catre organele de stat.

Intrebrea 16. Economia natural i economia de schimb.Economia naturala reprezinta o forma de organizare a activitatii economice,in care bunurile produse

sint destinate autoconsumului,nevoile fiind satisfacute fara a se apela la schimb.Economia naturala esteun sistem economic inchis.

La un anumit nivel al dezvoltarii sale,economia naturala a devenit o piedica in calea dezvoltariieconomiei,asta ducind la transformarea ei intr-o economie producatoare de marfuri, numita economie deschimb,in care chiar de la inceput sunt produse pt vinzare. Produsele muncii sunt destina strict necesitatilorde consum ale producatorilor. Totodata, uneltele pe cate comunitatea nu le putea produce, erau procurare pe

baza de schimb, dar nu predominau aceste realtii de schimb. Trasarurile economiei naturale sunt:

scopul productiei in constituia autoconsmul

munca in economia naturala avea caracter social cuprind in limitele inguste ale unitatilor de

productie. Formta de munca era lipsita de mobilitate, deoarece juridic depindea de unitatea de productie.

Tehnologia era inapoiata, primitiva si se pune accentul de munca fizica

La baza economiei se afla agriculura si mestesugaritul.

Raspunsurile la intrebarile ce? Cum? Pentru cine? erau determinate de traditii transimise din

genereatii in generatii

Conditiile care au generat trecerea treptata la economia de schimb:

1)diviziunea sociala a muncii(specializarea agentilor economici in crearea unor bunuri destinate vinzarii

sau schimbului,numitemarfa)2)autonomia si independenta economica a agentilor economici,(bazata pe proprietatea private,adica poti

folosi resursele disponibile dupa bunul-plac

3)aparitia pietei ca loc de intilnire a producatorilor si vinzatorilor ca loc unde se face schimbul sauvinzarea-cumpararea

4)monetizarea economiei(aparitia si impunerea monedei in calitate de instrument de intermediere asachimburilor economice si de apreciere a pretului bunurilor destinate vinzarii-cumpararii).

In prezent, economia naturala mai exista ca un sector aparte doar in tarile cele mai slab dezvoltate din

Africa,Asia, si America Latina, dar si unele regiuni mumtoase sau izolate din Europa.

15


16/96

Economia de piata reprezinta o forma de organizare a activitatii economice ce se sprijina pe legitatileeconomice obiecive, in cadrul careia corelatia dintre cerere si oferta determina principiile esentiale deutilizare si alocare a resurselor economice . Trasaturile sistemului economic de piata:

1)preponderenta proprietatii private

2)economia este decentralizata(toate deciziile economico-financiare sunt luate in mod nemijlocit decatre agentii economici,care isi asuma toate riscurile).

3)centrul activitatii economice si principiul regulator al acesteia este piata concurentiala(prinmecanismul cererii si ofertei,piata determina asortimentul,calitatea si cantitatea produsului ce urmeaza sa fie

produs.)

4)maximizarea profitului(profitul este forta motrice a activitatii economice.Marimea profitului ce poatefi obtinuta este nelimitata,ceea ce-i tine pe intreprinzatori intr-o permanenta cautare,inovare,de lupta deconcurenta)

5)preturile la marea majoritate a bunurilor materiale si serviciilor se formeaza liber(in urma negocierilordintre vinzatori si cumparatori)

6)agentii economici se afla intr-o stare de concurenta permanenta.

Intrebarea 17. Banii: esena i funciile banilor.Pentru a rspunde la ntrebarea ce sunt banii, trebuie mai nti s analizm funciile acestora. Mai

mult, cunioscnd funciile ndeplinite de bani, putem determina uor rolul acestora n desfurareaactivitii economice. Iat care sunt principalele funcii ale banilor:

1) Banii ca unitate de msur(aceast funcie mai este numit etalon al preurilor" sau instrument demsurare a valorii").

Pentru a nelege mai bine esena acestei funcii, vom recurge la unele exemple (n acest caz, comparaii)din alte domenii. Astfel, unitatea (sau instrumentul) de msur a greutii este kilogramul, a lungimii

metrul, a energiei electrice consumate - kw/or etc. Banii snt o unitate de msur a valorii diferitelorbunuri i servicii din cadrul economiei, o unitate de stabilire a preului acestora.

Banii ndeplinesc, n mod abstract, funcia de unitate de msur. Astfel, pentru a fixa preul unuiautomobil, nu este neaprat necesar s inem la momentul respectiv banii n mn sau n buzunar.

Pentru ndeplinirea funciei de msurare a valorii, se stabilete un etalon monetar, care n trecut aveadrept suport cantitatea de aur pe care o reprezenta fiecare unitate monetar; de exemplu, din anul 1872

pn n 1934, 1$ SUA reprezenta 1,504 g de aur fin.ncepnd cu ultimele dou decenii ale secolului XX, dup demonetizarea aurului, etalonul monetar este

determinat de unitatea elementar de putere de cumprare a monedei respective. 2) Banii ca mijloc de schimb sau mijloc de circulaie. Aceast funcie banii o ndeplinesc prinintermedierea schimbului, eliminnd astfel trocul. n acest caz, formula schimbului devine: M-B-M. La

prima faz, marfa este vndut pentru o sum de bani oarecare, iar la cea de a doua, banii obinui setransform n bunurile de care are nevoie persoana respectiv. Fr bani ar fi imposibile miliardele detranzacii ce au loc anual n fiecare economie modern, precum i n relaiile dintre ri. Unii specialitisocotesc, din acest considerent, c aceasta i este principala funcie a banilor.

3) A treia funcie important a banilor este cea de conservare a valorii, numit i funcia detezaurizare" sau de mijloc de economisire". n fine, acestei funcii i se mai spune funcia de rezerv a

puterii de cumprare". Sub forma monedei de aur i de argint, iar n prezent sub forma valutelor liberconvertibile (dolarul, euro, lira sterlin etc.), care au o putere de cumprare mai mult sau mai puinstabil, moneda poate fi pstrat fie n bnci, fie n safeuri speciale, fie la ciorap, ca apoi s fiefolosit pentru procurarea bunurilor necesare. Banii ndeplinesc aceast funcie deoarece ei snt o

ntruchipare a oricrei a v u i i . Acum, cunoscnd principalele funcii ale banilor, am puteaformula i o definiie a acestora.

16


17/96

Aadar,banii reprezint un bun acceptat de toat lumea n calitate de mijloc de schimb, mijloc detezaurizare i unitate de msur.

n economiile moderne, banii ndeplinesc i alte funcii. Astfel, ei au devenit un instrumentimportant degestiune strategic a economici. Manevrnd cu masa monetar i cu rata dobnzii, guvernele contempo raneinflueneaz n mod nemijlocit activitatea economic. Banii pot servi drept instrument eficient de depirea crizelor economice, de ncurajare a exporturilor, de redistribuire a venitului naional.

Intrebarea 18.ntreprinderea: scopul i funciile sale.Intreprinderea - este o unitate economica productoare, care combin factorii de productie in scopul

obinerii unor bunuri sau servicii, care, fiind realizate pe pia, aduc proprietarului intreprinderii un anumitprofit.

In economia de pia, intreprinderea dispune de o autonomie decizional, financiar, tehnic iorganizatoric. Ea are drept obiective de baz maximizarea profitului i cresterea pe termen lung.

Funciile economice ale intreprinderii :

Intreprinderea este o unitate multifuncional, care ii desfoar activitatea intr-un mediu foartecomplex, indeplinind mai multe funcii de baz :

1) funcia de gestiune sau managerial care const in organizarea , coordonarea, dirijarea icontrolarea activitii in cadrul unitii economice respective.

2) Funcia financiar al crei rol este de a aduna , a utiliza i a gestiona capitalul pe care il are ladispoziie.

3) Funcia social care are misiunea de a gestiona resursele umane implicate in afacere.

4) Funcia de aprovizionare care consta in procurarea bunurilor necesare pentru activitateaeconomica i gestionarea lor.

5) Funcia tehnica numit i funcia de producie care include i funcia de cercetare-dezvoltare.6) Funcia comercial sau de marketing care const in studierea pieei i comercializarea bunurilor

i a serviciilor produse.

Cele mai importante funcii ale intreprinderii sunt: de management, de marketing, de producere.

Managementul constituie un ansamblu de activiti ce vizeaz organizarea, conducerea i gestiuneaintreprinderilor.

Marketingul un ansamblu de mijloace de care dispune o intreprindere pentru asi gsi sau pentru asicrea propria sa pia, propria sa clientel.

Producerea este o alta funcie importanta a itreprinderii. Ea const in combinarea factorilor deproducie (munca, capital etc.) in scopul confectionrii unor bunuri i al prestrii unor servicii (ex. Domeniulinvmintului, ocrotirea sntii, activitatea hotelier i bancar).

Intrebarea 19.Clasificarea ntreprinderilor.Numrul impuntor de intreprinderi in orice tar presupune clasificarea lor dup diferite criterii, si

anume dup forma de proprietate, mrime, domeniu de activitate, statut juridic etc.1. din punct de vedere al domeniului (ramurii) de activitate , intreprinderile pot fi : industriale,

agricole, comerciale, bancare, de asigurri.2. din punc de vedere al formei de proprietate , intreprinderile se impartinprivate, publice, mixte.

3. dup dimensiunea lor (in realitate dup nr persoanelor ocupate), intreprinderile pot fi : mici,mijlocii, mari.

17


18/96

De regula intreprinderile mici au pina la 100 de salariati, cele mijlocii intre - 100 si 500, iar cele mari mai mult de 500 de salariati.

Intreprinderile mici constituie fundamentul economiei de piat. De regul, datorit cheltuielilor deproductie reduse (lipsa cheltuielilor pt publicitate, gestiune etc.) si a capacitaii de manevr, acesteintreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spiritului de concuren. Din aceste considerente, in rile cu oeconomie dezvoltat statul sprijin intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea unei legislaii anti monopol.

In RM circa 90% din nr total de intreprinderi, in principal din agricultura, nu folosesc munca salariatsau o folosesc ocazional.

Intreprinderile mari desi relativ nu prea numeroase, asigur producerea prii covritoare , in uneleri pn la 70-90% din volumul total de bunuri si servicii produse. Aceste performante se datoreaz creriiconditiilor optime pentru aplicarea in practica a realizarilor progresului tehnico-stiinific. Anumeintreprinderile mari asigur stabilitatea i progresul in intreaga economie.

4. din punct de vedere al statutului juridic, intreprinderile se impart in 3 categorii :a) individuale.b) Cooperative (intreprinderi asociative).c) Societi: - de persoane (in comandit simpl). de capitaluri (in comandit pe actiuni si societi

pe actiuni). societi cu rspundere limitat (mixte: de persoane si de capitaluri).d) Intreprinderi publice sub forma de regii autonome.

In conformitate cu legea cu privire al antreprenoriat si intreprinderi din RM, sunt prevazute urmatoareleforme ale intreprinderilor:I. Antreprenoriatul mic:

Intreprinderea individual este o unitate economic aparinind unei singure persoane( proprietarul capitalului investit), care gestioneaz ea nsi intreprinderea i isi asum toate riscurile iresponsabilitaile. De multe ori aceasta persoan poate fi singurul angajat al intreprinderii. Intrepr.indivitst deosebit de rspindite in agricultur,in comertul cu amnuntul s.a.

Societi cu rspundere limitat (SRL) (intre 2 i 50 de membri) se disting prin faptul cresponsabilitatea persoanelor asociate se limiteaz la mrimea aportului fiecreia la capitalul comun. Incazul SRL-urilor, titlurile de proprietate nu pot fi cedate prtilor tere decit in condiii foarte riguroase.Puterea de decizie a fiecrui asociat depinde de ponderea pe care o detine acesta in capitalul comun

Societate in nume colectiv este organizata de citeva persoane care isi asuma toataresponsabilitatea cu intreg patrimoniu sau pentru respectarea obligatiunilor societatii

Intreprindere in comandita in care se asociaza un grup de persoane care se divizeaza incomanditar si comanditati. Raspunderea pentru obligatiunile societatii o poarta cu intreg patrimoniul saucomanditarii. O asemenea forma de organizare poate fi in varianta simpla sau ca S.A.II. Antreprenoriatul mediu:

Societtile pe aciuni (SA) este o forma de organizare de principii de asociere a unorcapuitaluri individuale, fonadatorii poarta raspundere pentru angajamentele societatii in limitelecapitalului actionar. Un prim avantaj al SA este faptul ca ele au posibilitatea sa atrag, la formareacapitalului, un numar mare de persoane , inclusiv cu economii modeste. Anume acest fapt a permis

aparitia unor capitaluri urie, capabile sa faca fa ultimilor realizri ale procesului tehnico-tiinific.Aciunea este o hirtie de valoare care atesta faptul ca detintorul ei (actionarul) a investit o anumit sumde bani in intreprinderea respectiv si este unul din coproprietarii acesteia, acestia au dreptul de a obtine

beneficiu intreprinderii, numit (divident). Exista S.A. de tip inchise si deschise. Cooperatica de productie (COOP), in cate intreaga activitate se desfasoara pe baze

coperatiste si raspunderea o poarta membrii cooperativei in limita cotelor fiecaruia. Intreprindere in arenda in care activitatea in diferite domenii este organizata pe baza

contractului de arenda a resurselor. Arendasii, pot include in contract obligaiunile reciproce, termeniiarendei, modul de recuperare in timp etc.

Intreprinderi colective- in cadrul carora in procesul privatizarii patrimoniul este divizat in

cote membrilor colectivului de munca.

18


19/96

Intreprinderi municipae de stat (IMS) sunt organizate de structura administrativa si destat pentru solutionarea anumitor probleme publice.III. Antreprenoriatul mare

Companii mari care pot fi sub forme de trusturi, concerne, conglomerate. In conditiilecontemporane, companiile mari se califica drept corparatii fie natioanli, fie transnationali. Ele secaracterizeaza pintro structura ierarhica cu relatii de divers caracter. De asemenea le este caracteristic variatemodalitati de asociere si subordonare, precum su productia in serie si in masa. Dese ori, corporatiile aunevoie de detalii, materiale suplimentare si componente care sunt produse de firme mai mici la comandaspeciala, acestea sunt intreprindri satetili.

Intreprinderi mari-mixte, care pot fi in diverse domenii cu diferite modalitati de activitate.Corparatiiile mari cunoscute in lume, includ capitaluri multi-nationale. Ele pot fi activa in diverse domenii,forma de organizare are atit avantaje, cit si dezavantaje. Avantajele sunt determinate de concentrarea lor side superuoritatea tehnic a productiei. Corporatia este mai atractiva pentru investitii. Neajunsurile formei dateconstau in cota inalta a impozitelor pe corporarii, de rind cu cel platit de actionar pe divident.

Divizarea firmelor dupa diferite criterii este destul de convenabila

Intrebarea 20. Antreprenorul i rolul lui economic.Antreprenoriatul reprezint o activitate de sine stttoare a persoanelor fizice i a societii create cu

rspundere material comun, scopul crora este primirea unui beneficiu.Antreprenorul este persoana, care i asum riscul de antreprenoriat i caut mijloace pentru organizarea

ntreprinderii. El trebuie s cunoasc modul de efectuare al activitii de antreprenoriat, mediul n care sepetrec aciunile practice, problemele cu care se poate confrunta un businessman n activitatea sa i ansele pecare le are el pentru a le soluiona. Antreprenorul e dator s estimeze la justa valoare conjuctura pieii i sdecid corect.

Rolul decisiv n apariia i dezvoltarea produciei capitaliste i aparine antreprenorul, numit ibusinessman" sau om de afaceri". Dei formele concrete de organizare a afacerilor au evoluat n timp,

antreprenorul, fie acesta o persoan individual sau un colectiv, a fost i a rmas fora motrice a dezvoltriisocietii.

Antreprenoruleste o persoan sau un grup de persoane care are iniiativa organizrii i gestionrii uneintreprinderi, asumrii riscurilor ce decurg dintr-o asemenea activitate, n scopul obinerii unui profit ctmi mare posibil.

Vocaia de antreprenor este o raritate. Potrivit specialitilor, doar 7-11% din populaia unei ri posedcaliti de antreprenor. Asumndu-i toate riscurile, antreprenorul organizeaz o afacere i, combinndmunca, capitalul i resursele naturale, produce bunuri materiale sau presteaz diferite servicii. Avnd dreptobiectiv maximizarea profitului, el inoveaz n permanen, inventeaz tehnologii i forme noi de organizarea activitii economice, aplic n practic ultimele realizri ale tiinei i tehnicii.

La prima vedere, s-ar prea c antreprenorul, posednd un capital oarecare, organiznd o afacere pe care oconduce n continuare, obinnd venituri importante i ducnd un mod de via mai mult sau mai puin luxos,se plaseaz deasupra societii, pe care o domin prin banii si, prin puterea sa economic. n realitate nsanume el este calul" care trage progresul economic nainte, riscndu-i adeseori averea, iar uneori i viaa.Iat de ce el pare a fi mai degrab un servitor fidel i fanatic al ntregii societi dect un asupritor. Firete,exist i excepii.

Oricum, innd cont de aportul incontestabil al ntreprinztorului la prosperitatea economic, societateaeste obligat s-i ierte anumite apucturi, considerate a fi nu tocmai civilizate, cum ar fi: setea de avere i dedominaie, uneori cruzimea, alte cusururi omeneti. Aceasta nu nseamn c atunci cnd acesta ncalc legeanu trebuie pedepsit.

19


20/96

Intrebarea 21. Business mic: avantaje i dezavantaje.Dup dimensiunea lor (n realitate dup numrul persoanelor ocupate), ntreprinderile pot fi: mici, mijlocii,

mari. Criteriul dup care o ntreprindere este inclus ntr-o categorie sau alta difer de la o ar la alta. De regul,

ntreprinderile mici au pn la 100 de salariai, cele mijlocii - ntre 100 si 500, iar cele mari mai mult de 500 desalariai. n Frana ns, de exemplu, exist o alt clasificare: 0-9 salariai - ntreprindere artizanal; 10-49 -

ntreprindere mic; 50-499 - ntreprindere medie; peste 500 de salariai - ntreprindere mare. RM are o alt tipologie

a ntreprinderilor: cele cu 0-20 salariai snt numite ntreprinderi micro; ,,mici - cele care angajeaz ntre21 i 75 de persoane; 76-499 - ,,medii; i peste 500 de salariai - ,,mari.

ntreprinderile miciconstituie, ntr-un fel, nsui fundamentul economiei de pia. Mai mult, de regula,datorita cheltuielilor de productie reduse (lipsa cheltuielilor pentru publicitate, gestiune etc.) si a capacitatiide manevra, aceste intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spiritului de concurenta. Din acesteconsiderente, in tarile cu o economie dezvoltata, statul sprijina intreprinderile mici, inclusiv prin elaborareaunei legislatii antimonopol.

In intreaga lume predomina numeric intreprinderile mici. Astfel, in SUA, din cele circa 20 de milioanede intreprinderi, 70% snt intreprinderi mici. n Franta ponderea intreprinderilor mici este i mai mare. naceasta tara circa 94% din numarul total de ntreprinderi angajeaza mai putin de 10 salariai. Mai mult, 60%din toate intreprinderile franceze n general nu au nici un salariat. Predominarea numerica a ntreprinderilorfoarte mici este o trasatura specifica a Frantei. n Germania, din contra, este foarte insemnata pondereaintreprinderilor mijlocii. n RM, circa 90% din numarul total al intreprinderilor, in principal din agriculturanu folosesc munca salariata sau o folosesc ocazional.

Intreprinderile mici au un rol nsemnat n economie si urmt avantaje:- Supleea structurilor care le confer o capacitate ridicat de adaptare la fluctuaiile mediului economic;- ntreprinderile mici se pot integra relativ uor ntr-o reea industrial regional, ceea ce contribuie pe de

o parte la dezvoltarea economic a regiunii respective, iar pe de alt parte la reducerea omajului i creterea

nivelului de trai, pentru c ofer locuri de munc;- Dimensiunea lor redus, care contribuie la evitarea birocraiei excesive i la evitarea dezumanizrii;permite cunoaterea mai bun a cererii i o flexibilitate mai ridicat la modificrile care se pot manifesta pepia.

- formeaz la nivelul individual un ansamblu mult mai uor de controlat/condus.-sunt organisme cu vocaie industrial sau comercial cu un centru de profit i cu o singur activitate.- Fabric produse i presteaz servicii n condiii de eficien.Dezavantajele businessului mic sunt determinate de caracteristicile distinctive ale intreprinderilor mici: Dimensiunea redus: determin un potenial redus al ntreprinderii, conduce la limitarea cotei de pia,

determin imposibilitatea unor reduceri substaniale ale costurilor unitare i aduce ntreprinderea n situaiade a face fa unei concurene puternice din partea ntreprinderilor mari. O cale de a evita aceast concuren

pentru intreprinderile mici poate fi aceea de a juca rolul de furnizor sau subcontractant pentru acestenteprinderi mari.

Specializarea:e determinat de dimensiunea lor redus. Ponderea redus pe pia: prezint avantaje i dezavantaje. Dificulti la intrarea i ieirea de pe o pia: pentru intreprinderile mici pe pia cea mai bun i

convenabil e aceea cu bariere mai ridicate la intrare i mai reduse la ieire. Aceast pia ofer obinereaunor ctiguri mai stabile insa cu riscuri mai ridicate din cauza concurentei puternice din parteaintreprinderilor puternice care pot elimina intreprinderile mici de pe piata

Intrebarea 22. Piaa: apariie, esen, tipuri, funcii.Piata a aparut cu multe secolele in urma, ca punct de legatura intre productie si consum, autnci cin

functiile acestor 2 sfere economice s-au delimitat in timp si spatiu. In decursul secolelor, schimburile dintre

20


21/96

producatori si consumatori s-au extins si perfectionat. Piata moderna din tarile avansate s-a constituit si s-aconsolidat in ultimele secole. Piata este astazi institutia centrala a economiei de pita,nucleulacesteia,institutie in cadrul careia se incheaga toata activitatea economica.

Piata constituie totalitatea relatiilor de vinzare-cumparare dintr-un anumit spatiu geografic.

In sens ingust, piata poate fi definita drept locul unde se confrunta cererea si oferta de bunuri,servicii sicapitaluri.

Piata,scrie cunoscutul economist austriac Friedrich Hayeck,nu produce bunuri,ci doar transmiteinformatia despre acestea.

Trasaturile pietei sunt:

Concurenta libera intre producatori si dintre proprietarii de resurse

Migrarea libera a capitalului intre ramurile economice si regiuni.

Realizarea marfurilor la preturi de echilibru, care reglementeaza corelatia dintre cerere si oferta.

Functiile pietei:1.Functia de intermediere

Piata ii pune fata in fata pe producatori si consumatori,pe vinzatori si pe cumparatori,facind astfelposibil schimbul. Ea ofera consumatorului posibilitatea de a alege producatorul optim din punctul de vedereal pretului,calitatii,modelului ales etc.Aceeasi posibilitate de alegere i se ofera si vinzatorului.

2.Functia de reglementare

Aparuta initial ca o punte de legatura intre producatori si consumatori,treptat,piata devine principalulmecanism de reglementare a vietii economice.Ea indeplineste rolul unei miini invizibile,care dupa cum

spunea A.Smith ii impinge pe agentii economici individuali sa actioneze in conformitate cu interesulgeneral,determinind producatorii sa confectioneze bunurile si serviciile de care are nevoie societatea lamomentul dat.

3.Functia de formare a pretului

.Desi cheltuielile individuale pentru producerea si desfacerea aceluiasi bun sint diferite,piata stabilesteun pret unic,pret care corespunde cheltuielilor socialmente necesare pentru confectionarea bunului.

4.Functia de informare.

Prin jocul liber al ratei profitului si al ratei dobinzii,piata ofera agentilor economici informatia necesara

despre mersul afacerilor in diferite domenii de activitate.Piatatrimitesemnale producatorilor despreprodusele ce urmeaza a fi confectionate,despre calitatea si volumul lor,despre pofiturile ce pot fi obtinute.

5.Functia de diferientiere a producatorilor. Piata ii imbogateste pe invingatorii in lupta de concurentasi,in acelasi timp,penalizeaza,pina la falimentare,intreprinderile necompetitive.In acelasi fel,piata stimuleazareducerea cheltuielilor de productie,aplicarea noilor masini si tehnologii,sporirea eficientei

productiei.Impuse de concurenta,interprinderile isi imbogatesc activitatea fara incetare,iar posturile deraspundere sint puse persoanele cele mai competente.

Nivelul preturilor,salariilor ,precum si multi alti parametri ai activitatii economice ,sint reglementati pede o parte,de piata.iar pe de alta parte de stat.

Tipurile pietei

21


22/96

1.Din punctul vedere al nivelului de maturitate,al modului de acces la piata,exista:

a)piata nedezvoltata,cu relatii accidentale si cu o pondere insemnata a relatiilor de barter(troc),adica deschimb dupa shema:marfa-marfa;

b)piata libera(clasica),la care are acces orice vinzator si cumparator.Aceasta piata intrunesteurmatoarele trasaturi:existenta unui numar insemnat de participanti la relatiile de schimb,atit producatori citsi consumatori,mobilitatea absoluta a factorilor de productie;stabilirea preturilor in mod spontan;lipsa

monopolului si a altor forme de dominatie a vietii economice;c)piata reglementara,caracteristica de regula economiilor mixte,unde statul intervine in scopul

corijariiunor deficiente ale pietei ,programind dezvoltarea economica si restibuind o parte importanta aprodusului intern brut in conformitate cu anumite obiective sociale,politice si economice.Accesul la oasemenea piata necesita detinerea unor autorizatii speciale ,eliberate de autoritatile statului.

2.Din punctul de vedere al obiectului tanzactilor,pietele pot fi imparitite in:

*piata bunurilor de consum;

*piata capitalului;

*piata muncii;

*piata pamintului si a resurselor natural;

*piata hirtiilor de valoare si a valutei;

*piata resurselor informationale;

*piata produselor cultural-artistice;

*piata tehnologiilor si patentelor;

*piata monetara de credit;

3.Dupa criteriul extinderii geografice,piata poate fi:

*locala;

*regional(in cadrul unei tari sau unui grup de tari)

*nationala;

*mondiala.

4.Dupa masura in care se manifesta concurenta,piata se imparte in:*piata cu concurenta perfecta si pura;

*piata de monopol;

*piata cu concurenta imperfect;

*piata mixt.

Intrebarea 23.Structura i infrastructura pieei.Elementele de baza ale pietei sunt cerere si oferta, pretul si concurenta. Interdependenta si

interactiunea cererii, ofertei si pretului formeaza continutul mecanismului pietei. Atit cererea, cit si oferta

22


23/96

sint legate in modul ce mai direct de denamica si marimea pretului. In acelasi timp, cererea si oferta seinfluenteasa reciproc fara incetare.

In confrumtarea permanenta ditre cerere si oferta se stabileste pretul de echilibru concurenta, careeste o forma de rivalitate intre subuiectii relatiilor de piata cu privire la obtinerea unor conditii mai bune de

producere, cumparare si vinzare a marfurilor, influenteaza la rindul ei celelalte 3 elemente ale nucleuluipietei.

Infrastructura pieei constituie ansamblul de instituii, servicii, intreprinderi specializate, generatede nsei relaiile de pia, care, la rindul lor, asigur o funcionare civilizat i eficient a pieei.

n lumea contempoaran, elementele-cheie ale infrastructurii pieei sunt:- sistemul comercial (bursele de mrfuri i ale hirtiilor de valoare, licitaiile i iarmaroacele, camerele

de comer, complexale de expoziii).- sistemul bancar (bncile comerciale i sistemul de credit, bncile de emisie).- sistemul publicitar (agenii publicitare, centre informaionale).- sistemul de consulting i audit (servicii ce acord consultaii in probleme economice i juridice,

precum si serviciile care efectueaza controlul (revizia) activitii financiar-economice a intreprinderii).- sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietii, a vieii.etc).- sistemul de invmint economic (mediu i superior)(scoli de busuness si management, facultai de

economie).

Intrebarea 24. Cererea i parametrii ei. Legea cererii.Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si poate sa o

cumpere intr-un anumit interval de timp,la un anumit nivel al preului.

Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile ,complementare sau derivate,cerea la rindul eipoate fi:

a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi nevoi.

b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna.

c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine).

Cererea poate fi :

a)individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o cumpere,dispunindsi de mijloacele banesti corespunzatoare);

b)totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui respectiv).

Marimea cererii este determinata de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau factorii cererii.

Legea cererii

Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui produs sischimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de consumator tinde sascada,si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute.

Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe marfuri,iar atuncicind preturile cresc,cererea scade.

Exceptii sunt:

bunurile Giffen

23


24/96

Bunurile Veblen

Factorii care influenteaza modificarea cererii:

1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;

2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii;

3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare;

4.Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei;

5.Modificarea numarului si a structurii consumatorilor .De exemplu reducerea natalitatii determina oreducere a cererii de imbracaminte pentru copii,iar imbatrinirea populatiei sporeste cerea de medicamente siasistenta sociala.

Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este venitul.Dacainsa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie descrescatoare,atunci o data cu crestereaveniturilor se mareste si cererea.

Intrebarea 25. Oferta i determinanii ei. Legea ofertei.Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-o perioada de

timp ,la un anumit nivel al pretului.

Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata.Spre deosebire decerere ,dependent ofertei de pret este directa ,altfel spus ,cu cit pretul este mai ridicat ,cu atit este mai marecantitatea de bunuri oferita.

Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite constituiecontinutul legii ofertei.Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii oferitesi invers.

Oferta poate fi:

a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret anumit)

b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale).

Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit cantitatea debunuri oferita este mai mare

Factorii de influenta:

1.pretul;

2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii.El poate sacreasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca costul de productie se va reduce, atunci oferta

pentru bunurile respective se va mari. Si invers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce.

3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor firme vacontribui la cresterea ofertei,indiferent de prt.

24


25/96

4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii deactivitate prin plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la reducerea ofertei.

5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere aofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul acorda unor firme siindustrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea ofertei.

6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta, cutremurele de

pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabilecresterii ofertei(stabilitate politica, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si aregulior de joc)

7. Anticiparea preturilor

Intrebarea 26.Interaciunea dintre cerere i ofert i echilibrul pieii.Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le determina pe ambele,

observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta determina marimeapretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se stabileste in urma confruntarii dintre cerere si oferta.

Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor

cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma contrapunerii cererei si a oferteiprecum si a pretului dorit se stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ce urmeazaa-i satisface pe cumparatori si vinzatori.

Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu cantitateaoferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar fi:concurenta,politicaeconomica a statului.

Intrebarea 27. Preuri: teorii, tipuri, structuri.Preul exprim cantitatea de bani pe care cumprtorul trebuie s-o plteasc pentru a obine un

bun oarecare.Daca noiunea de pre este simpl, teoria pretului rmine a fi pina in prezent una din cele mai

complicate in stiinta economica.

Principalele teorii cu privire la substana unic a preului sunt:a) teoria valoare-munc.

b) Teoria valoare-utilitate.c) Teoria pretului fara valoare, numita de obicei ,teoria lui Marshall.d) Teoria contemporana a preturilor.Teoria valoare munc fundamantata stiinific de ctre A. Smith, presupune ca la temelia ..substantei

unice a pretului...se afla valoare a crei mrime este determinat de cantitatea de munca vie materializat,incorpoarta in fiecare din bunurile ce sunt schimbate.

Teoria valoare-utiliate susine c valoarea (i pretul) nu are o temelie obiectiva (munca), ci unasubiectiva, mrimea pretului fiind determinat de utilitatea i de raritatea produsului respectiv. Potrivitacestei teorii, valoarea nu este o proprietate a bunurilor care exista in sine, ea este o judecata subiectiva aagentilor economici cu privire la importanta pe care o au pentru ei bunuriele , in functie de utilitateaacestora.

25


26/96

Teoria pretului fr valoare - inind cont de prtile forte, precum si de neajunsurile celor 2 teoriiexaminate mai sus, economistul englez Marshall elaboreaza propria sa teorie, potrivit acestei teorii, pretuleste determinat de actiunea a 3 factori care sunt: a) costul de productie, b) utilitatea marginal. c) cerereasioferta. Marshall sustine ca nici unul din acesti 3 factori nu este determinant, el scrie : (valoarea estefundamentata pe utilitatea final si pe cheltuielile de productie. Ea se mentine in echilibru intre aceste 2forte opuse precum cheia de bolt a unui turn. Nesfirsite au fost contoversele aupra problemei de a se stidaca utilitatea sau costul de productie guverneaza valoarea....)

Potrivit teorie contemporane mrimea si dinamica pretului sunt conditionate de un sir de factori, cumar fi: cantitatea de munca materializata in bunul dat, utilitatea si raritatea acestui bun , cererea si oferta,moda, situatia politica din ar i din lume, calamitatile natu

Copiute Pentru Examenul de Stat La Teoria Economica.[Conspecte.md]

Documents

Transcript of Copiute Pentru Examenul de Stat La Teoria Economica.[Conspecte.md]