1. PROGRAMUL DE TOALETĂ

Realizarea unui program de toaletă va însemna să nu mai schimbaţi scutece

murdare, să nu mai căraţi după dvs. scutece oriunde aţi merge, să nu mai cheltuiţi mulţi bani pe scutece sau să nu mai spălaţi de atâtea ori hainele murdărite. În plus, controlul sfincterian format oferă mai multe şanse de integrare. Mulţi copii nu pot urma anumite programe educaţionale (grădiniţă, şcoală), întrucât nu şi-au însuşit programul de toaletă.

Este important să aşteptăm până când copilul este pregătit pentru acest program de toaletă. Deşi acest program este posibil începând cu vârsta de 24 de luni, nu este recomandabil întrucât poate determina frustrări majore atât copilului, cât şi părinţilor. De obicei, dezvoltarea copilului aduce cu sine formarea controlului sfincterian, prin propriile descoperi, observări, experienţe. La copilul autist, care nu poate învăţa prin observare, este mult mai important să aşteptăm până când este pregătit, înainte de a-i introduce programul.

Vârsta medie pentru a fi învăţaţi programul de toaletă este de 2 ani şi 6 luni, vârsta de dezvoltare, nu neapărat cea cronologică. Aceasta înseamnă că el trebuie să fie capabil să se retină între 60-90 de minute şi să recunoască senzaţiile pentru a putea semnala în preajma actului de eliminare. De obicei, copilul va privi spre adult înainte sau după eliminare, sau va arăta că este ud sau murdar. Dezacordul şi problemele de autoagresivitate trebuie să fie minimale. Prezenţa acestor comportamente va interfera grav cu procesul dorit. În cadrul programului de toaletă, copilul va sta aşezat pe toaletă timp de 15 minute. Iată de ce , dacă el încă nu este capabil pentru acest program, va fi neplăcut pentru el să stea pe toaletă şi să fie cooperant. În plus, autostimularea va perturba capacitatea de a se concentra pe parcursul programului.

Copilul trebuie să fie capabil să localizeze singur baia şi să comunice că are nevoie să meargă la toaletă. Se urmăreşte totodată formarea şi/sau dezvoltarea capacitaţii de a se îmbrăca, dezbrăca şi de a se spăla pe mâini. La început aceste acţiuni se vor desfăşura cu ajutorul adultului, pe paşi mărunţi, verbalizând fiecare operaţie şi folosind cuvinte scurte, clare, pe care le vom repeta şi le vom însoţi de gest ( de ex. vom participa împreună cu el (în prima fază) şi vom mima acţiunea de tragere a pantalonilor, vom repeta de câteva ori “Pantalonii sus”, îl vom recompensa. De obicei, la copilul cu autism capacitatea de procesare a informaţiei este perturbată şi, de aceea, fiecare mesaj verbal trebuie repetat de câteva ori, asigurându-ne astfel că el va înţelege ceea ce îi cerem noi.

În ceea ce priveşte echipamentul, este recomandabil să nu recurgem la oliţă, întrucât scopul nostru este ca şi copilul să elimine în orice toaletă. Îi puteţi cumpăra în schimb, un colac de toaletă pentru copii. Astfel va creşte confortul copilului, iar programul de toaletă se va desfăşura cu mai mult succes. Este util să aveţi totodată un taburet lângă toaletă, astfel copilul va coborâ de pe ea mai uşor şi mai în siguranţă şi îşi va putea ţine picioarele pe el. De obicei, este necesar să îl învăţaţi pe copil să stea pe toaletă, plasându-i picioarele în formă de “V”. La băieţi, asiguraţi-vă că va urina în toaletă, şi nu pe lângă, pe el sau pe dvs. Ei vor putea să-şi privească tatăl sau fraţii şi să înveţe o dată în plus de la ei.

2. ORARUL PROGRAMULUI

Scopul orarului trainingului este de a-l învăţa pe copil să elimine atunci când este pus pe toaletă şi să se abţină să elimine în alte momente. Este recomandat să îl duceţi pe copil la baie din 90 în 90 de minute. Dacă nu a eliminat, următorul interval va trebui redus la 60 de minute. Odată ce a eliminat, reveniţi la orarul de 90 de minute.

O greşeală comună este să-l duceţi prea des (de ex. la fiecare 30 min.). Astfel, e posibil ca el să nu aibă vreun accident şi să ni se pară că a învăţat să reţină. Dar obiectivul nostru este să îl învăţăm să aştepte până când va fi dus la toaletă, la un interval mai mare de timp.

O altă greşeală este să-l duceţi la baie când vi se pare că are nevoie să meargă. Aceasta va dezvolta dependenţa de dvs., dar el va trebui să înveţe să meargă din proprie iniţiativă.

Conform orarului, duceţi-l la baie şi puneţi-l pe toaletă. La fiecare trei minute, recompensaţi-l pentru că stă bine. Puteţi să-i cântaţi, să vă uitaţi în cărţi sau poate să se joace cu jucării. Totuşi, este foarte important ca el să nu fie atât de implicat în joc încât să nu fie atent la procedurile trainingului de toaletă. Dacă e pe cale de a elimina, faceţi-i puţin circ şi încurajaţi-l. Nu exageraţi întrucât riscaţi să îl speriaţi; creaţi doar o atmosferă mai deosebită. Odată ce a eliminat, se va putea ridica de pe toaletă şi îşi va putea relua activitatea normală. Se va reîntoarce peste 90 de minute la toaletă. Dacă stă pe toaletă 15 minute fără să elimine, copilul va fi ridicat şi se va reîntoarce peste 60 de minute.

Când copilul are un accident, folosiţi următoarea procedură de corecţie: să va ajute cât mai mult posibil la curăţat; aceasta nu trebuie aplicată ca o pedeapsă, doar aşa poate el experimenta în mod natural consecinţele. Sunt puţini copii pentru care procedeul de curăţare reprezintă o recompensă, iar în cazul acestora trebuie să renunţaţi la această procedură. Asiguraţi-vă că rămâneţi neutri din punct de vedere emoţional. Nu fiţi dezamăgiţi de accidente. Copilul dvs. învaţă la fel de mult din accidente ca şi din succese. Dacă are prea multe accidente, trebuie să scurtaţi intervalele dintre momentele destinate toaletei. Pe măsură ce succesul creşte, puteţi mări intervalul.

Odată ce aţi început orarul de toaletă, nu-i mai puneţi scutece decât în timpul nopţii sau când doarme! Chiar şi când plecaţi de acasă nu trebuie să-i puneţi scutece. Altfel veţi crea confuzie şi inconsecvenţă care pot afecta serios întregul program de toaletă. Ştim că este extrem de dificil şi frustrant să schimbaţi mereu haine murdare şi ude, dar perseverenţa va conduce spre succes.

Independenţa la toaletă se formează astfel: Începeţi prin a-l pune pe copil pe un scaun aşezat lângă toaletă; copilul trebuie să fie dezbrăcat. Recompensaţi-l la fiecare trei minute că stă cuminte. Dacă se ridică şi merge la baie, faceţi-i circ. Dacă face pe el, urmaţi procedura de corecţie. Lăsaţi-l pe el să aibă iniţiativa de a merge la toaletă.

Gradual se măreşte intervalul de mers la toaletă şi intensitatea recompensei scade.