Contabilitate Bancara - Curs ID

CCONTABILITATE BANCARONTABILITATE BANCARĂĂ

Conf. univ.dr. Adrian ENCIUConf. univ.dr. Adrian ENCIU

Cuprinsul cursului: Introducere ……………………………………………………………………………………….. pag 5

1. Organizarea contabilității la nivelul instituțiilor de credit………………………………………….pag 6 1.1. Obiective…………………………………………………………………………………….pag 8 1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit………………………………………….pag 9 1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit………………………….pag 11 1.4. Reguli specifice de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit…………………………pag 13 1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară ……………………………………………pag 14 1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit……………………………...…pag 16 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………...pag 20 1.8. Bibliografia unităţii de învăţare 1…………………………………………………………...pag 21

2. Decontări inter şi intrabancare. Operaţiuni de trezorerie…………………………………………..pag 22 2.1. Obiective……………………………………………………………………………………pag 24 2.2. Decontări inter şi intrabancare……………………………………………………………...pag 25 2.2.1. Decontări intrabancare………………………………………………………..pag 26 2.2.2 Decontări interbancare………………………………………………………...pag 27 2.2.3. Decontări cu BNR…………………………………………………………….pag 29 2.2.4. Credite şi împrumuturi interbancare………………………………………….pag 30 2.2.5. Depozite interbancare…………………………………………………………pag 31 2.2.6. Operaţiuni de pensiune interbancare………………………………………….pag 32 2.2.7. Creanţe restante şi îndoielnice………………………………………………..pag 33 2.2.8. Provizioane…………………………………………………………………...pag 34

2.3. Operaţiuni de trezorerie………………………………………………………………pag 36 2.3.1. Operaţiuni de casă ………….…………………………………………pag 37 2.3.2. Cecul…………………………………………………………………..pag 38 2.3.3. Cărţi de plată…………………………………………………………..pag 39 2.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………….pag 41 2.5. Bibliografia unităţii de învăţare 2…………………………………………………….pag 42 2.6. Test de evaluare............................................................................................................pag 433. Operațiuni cu clientela. Operaţiuni cu titluri………………………………………….………pag 44 3.1. Obiective……………………………………………………………………………pag 46 3.2. Operațiuni cu clientela……………………………...………………………………pag 47 3.2.1. Creditarea creanțelor comerciale – scontare……………………………pag 48 3.2.2. Creditarea creanțelor comerciale – factoring…………………………...pag 49 3.2.3. Creditarea clientelei……………………………………………………..pag 50 3.2.4. Depozite bancare……………………………………………………….. pag 51 3.2.5. Valori primite sau date în pensiune……………………………………..pag 52 3.2.6. Creanţe restante şi îndoielnice…………………………….…………….pag 53 3.2.7.Provizioane………………………………………………………………pag 54 3.3. Operaţiuni cu titluri…………………………………………………………………..pag 56 3.3.1. Titluri de tranzacţie……………………………………………………..pag 57 3.3.2. Titluri de plasament…………………………………………………….pag 58 3.3.3. Titluri de investiţii……...………………………………………………pag 59 3.3.4. Emisiunea de titluri………………….………………………………….pag 60 3.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………………………..pag 63

3.5. Bibliografia unităţii de învăţare 3……………………………………………………..pag 64

3.6. Test de evaluare.............................................................................................................pag 65

4. Capitaluri. Cheltuieli bancare. Venituri bancare…………………………………………………pag 66 4.1. Obiective………………………………………………..……………….…………………pag 68 4.2. Capitaluri………………………………………………………………….………………..pag 69 4.2.1. Capital social…………………………………………………………………….pag 70 4.2.2. Prime legate de capital…………………………………………………………..pag 71 4.2.3. Rezerve ………………………………………………………………………….pag 72 4.2.4. Rezultatul exercițiului…………….......…………………………………………pag 73 4.3. Cheltuieli bancare…………………………………………………………………………..pag 76 4.4. Venituri bancare ……………………………………………………………………………pag 79 4.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………..pag 82 4.6. Bibliografia unităţii de învăţare 4………………………………………………………….pag 83 4.7. Test de evaluare......................................................................................................................pag 84 5. Operațiuni în devize. Operaţiuni în afara bilanțului………………………………………………pag 85 5.1. Obiective…………………………………………………………………………………….pag 87 5.2. Operațiuni în devize…………………………………………………………………………pag 88 5.2.1. Operaţiuni de schimb la vedere……………………………………………………pag 89 5.2.2. Operaţiuni de schimb la termen……………………………………………………pag 91 5.2.3. Operaţiuni de schimb manual………………………………………………………pag 92 5.3. Operaţiuni în afara bilanțului…………………………………………………………………pag 94 5.3.1. Angajamente de finanţare………………………………………………………….pag 95 5.3.2. Angajamente de garanţie…………………………………………………………..pag 96 5.3.3. Angajamente privind titlurile………………………………………………………pag 97 5.3.4. Angajamente privind operaţiunile în devize……………………………………….pag 98 5.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………….pag 100 5.5. Bibliografia unităţii de învăţare 5…………………………………………………………….pag 101 5.6. Test de evaluare........................................................................................................................pag 102Bibliografie……………………………………………………………………………………………pag 103

Introducere Dragi studenti, ne bucurăm că ați ajuns în anul terminal de studii la ciclul licență !

Disciplina pe care o vom studia se numește Contabilitate bancară și se adresează tuturor studenților înscriși la facultatea Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, programul ID. În planul de învățământ acest curs a fost poziționat în anul 3, semestrul 1, întrucât urmărim să completăm cunoștințele conceptuale și cantitative pe care le-ați dobândit deja în sfera financiar-bancară cu dimensiunea contabilă a acestora.

Principalele obiective pe care ni le-am propus prin acest curs constau în: punerea în temă cu privire la particularitățile contabilității la nivelul instituțiilor de credit; exemple practice referitoare la recunoașterea în contabilitate a celor mai importante operațiuni desfășurate de o instituție de

credit.

În urma parcurgerii acestui suport de curs veți dobândi o serie de competențe: veți fi familiarizați cu principalele tipuri de documente bancare ce țin evidența activității bancare curente; vă veți completa cunoștințele de natură conceptuală, dobândite în cadrul unor discipline ca Monedă, Instituții de credit,

Produse și servicii bancare, cu dimensiunea practică, concretă, dată de reflectarea în contabilitate a mecanismului de derulare a acestora;

veți conștientiza faptul că finalitatea activității contabile, la nivelul instituțiilor de credit, nu se limitează doar la evidențierea contabilă a activității bancare și elaborarea de situații financiare, ci, în plus, cuprinde o serie de informații despre bancă sau clienții băncii care sunt utilizate de către organele de supraveghere bancară sau organele fiscale.

Cursul de Contabilitate bancară este structurat pe cinci unități de învățare, patru dintre acestea cuprinzând câte o lucrare de verificare, pe care o veți transmite tutorelui care v-a fost alocat.

Modalitatea de evaluare a cunoștințelor dobândite în cadrul acestui curs se va realiza sub două forme:

* evaluare pe parcurs, sub forma testelor de evaluare (lucrări de verificare) regăsite la sfârșitul unităților de învățare 2, 3, 4 și 5. Fiecare test rezolvat corect va fi notat cu 1,25 puncte;

* evaluarea finală, realizată prin examenul susținut în perioada de presesiune, punctajul maxim atribuit fiind de 5 puncte.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1:

Organizarea contabilității la nivelul instituțiilor de credit.

Cuprins:

1.1. Obiective

1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit

1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit

1.4. Reguli specifice de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit

1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară

1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit

1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1.8. Bibliografia unităţii de învăţare 1

1.1. Obiective:

După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe despre:

principiile contabile specifice activității bancare;

regulile generale, dar și cele specifice, privind evaluarea patrimoniului bancar;

principalele documente bancare prin intermediul cărora se înregistrează în contabilitate operațiunile efectuate de instituțiile de credit;

structura planului de conturi specific instituțiilor de credit;

corespondența dintre planul de conturi și bilanțul bancar.

1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit

În organizarea și conducerea contabilității la nivelul unei instituții de credit sunt aplicate aceleași principii contabile generale ca și în cazul societăților comerciale. Cu toate acestea, specificul activității bancare face să existe numeroase derogări și excepții, pe care le vom prezenta în cele ce urmează.

Principiul prudenței – urmărește să evite un transfer în viitor al incertitudinilor din prezent. Acesta permite contabilizarea pierderilor certe și probabile, a veniturilor certe dar nu și a veniturilor potențiale. În contabilitatea bancară se omite acest principiu în cazul operațiunilor de piață, atunci când sunt evaluate la prețul pieței (titluri de tranzacție, devize, instrumente financiare la termen).

Principiul permanenței metodelor – care asigură comparabilitatea în timp a informațiilor contabile prin menținerea acelorași norme și reguli de înregistrare în contabilitate. Schimbarea acestora se face numai extraordinar și în mod justificat.

Principiul independenței exercițiilor – decupează activitatea băncii în perioade de timp de 12 luni, numite exerciții. Un exercițiu cuprinde toate veniturile și cheltuielile angajate de către bancă în perioada respectivă, indiferent de momentul în care acestea sunt încasate sau plătite. De exemplu, dobânzile sunt înregistrate pe baza dobânzilor scurse în fiecare perioadă și nu în funcție de momentul încasării sau plății lor.

Principiul continuării activității – pleacă de la premisa că banca își continuă în mod normal activitatea fără să și-o reducă în mod sensibil sau să intre în stare de lichidare.

Principiul intangibilității bilanțului – cere ca bilanțul de deschidere să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.

1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit (continuare)

Principiul necompensării – în conformitate cu acest principiu, nu se poate face nicio compensare între posturi de activ și posturi de pasiv din bilanț sau între venituri și cheltuieli în contul de rezultate. Prin operațiuni specifice, banca face o serie de excepții de la acest principiu. Este cazul operațiunilor cu titluri de tranzacție, cu instrumente financiare la termen sau cazul swap-urilor de dobânzi.

Principiul costului istoric – cere menținerea activelor și pasivelor bilanțiere la valoarea istorică de intrare. Totuși, contabilitatea bancară reevaluează periodic o serie de operațiuni în funcție de prețul pieței.

Principiul importanței semnificative – în conformitate cu acest principiu, toate informațiile de importanță semnificativă trebuie prezentate în situațiile financiare elaborate. Sunt semnificative acele informații a căror importanță poate afecta deciziile și raționamentele utilizatorilor externi.

Principiul supremației realității asupra aparenței - pune pe primul plan aspectul economic și financiar în raport cu cel juridic.

Principiul regularității, sincerității și imaginii fidele – urmărește furnizarea de informații clare, precise și complete asupra patrimoniului, situației financiare, rezultatului, operațiunilor și riscurilor asumate.

Principiul cuantificării monetare – cere exprimarea într-o formă monetară a operațiunilor contabile înregistrate. Moneda de bază este cea națională, leul, dar în funcție de specificul operațiunii desfășurate, apar și alte monede străine. Ordinul BNR nr 11 din 04.07.2007 prevede că pe lângă situațiile financiare anuale întocmite în monedă națională, instituțiile pot publica situațiile financiare anuale și în euro, convertite prin utilizarea cursului valutar în vigoare la data bilanțului.

1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit

Evaluarea la data intrării în patrimoniu Bunurile sunt evaluate, în momentul intrării în patrimoniu, la valoarea de intrare sau valoarea contabilă. Aceasta se stabilește astfel:

bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție; bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate, în

funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora; bunurile produse de bancă, la cost de producție. Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile,

cheltuieli de transport și aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv.

Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție determinate rațional ca fiind legate de fabricația acestuia.

Creanțele și datoriile sunt evaluate în contabilitate la valoarea lor nominală. Evaluarea la inventariere Bunurile sunt evaluate cu ocazia inventarierii la valoarea actuală sau valoarea de utilitate

a fiecărui element, denumită și valoare de inventar. Aceasta se stabilește în funcție de utilitatea bunului și de prețul pieței. Creanțele și datoriile sunt evaluate la valoarea lor probabilă de încasat sau de plată.

Evaluarea la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum În acest caz, al ieșirii din patrimoniu, bunurile sunt evaluate și se scad din gestiune la

valoarea lor de intrare.

1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit (continuare)

Evaluarea la închiderea exercițiului Elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta se compară valoarea contabilă cu valoarea de inventar. Dacă există diferențe se procedează astfel:

pentru elementele de activ, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, ele rămânând evidențiate la valoarea de intrare. Diferențele constatate în minus, în cazul imobilizărilor, se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării (când deprecierea este ireversibilă) sau se constituie provizioane (când deprecierea este reversibilă). Pentru celelalte elemente de activ se constituie provizioane. Valoarea elementelor de activ se menține, de asemenea, la valoarea lor de intrare;

pentru elementele de pasiv, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare. Diferențele constatate în plus între valoarea stabilită la inventar și valoarea de intrare a elementelor de pasiv se înregistrează în contabilitate prin constituirea de provizioane, valoarea acestor elemente menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

1.4. Reguli specifice de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit

la fiecare închidere anuală contabilă, operațiunile calificate de acoperire sunt evaluate la cursul utilizat pentru evaluarea elementelor acoperite. Cursul utilizat este cursul la vedere sau cursul la termen, în funcție de natura operațiunilor acoperite;

operațiunile în devize se înregistrează în conturi deschise pe fiecare deviză în parte, iar soldul acestora se evaluează la valoarea lor de piață;

cesiunile temporare de active sunt considerate operațiuni de trezorerie cu menționarea în activ a elementelor cedate. Elementele cedate cu posibilitate de răscumpărare se înregistrează în conturile din afara bilanțului;

titlurile de tranzacție se evaluează la valoarea lor de piață; primele sau decotările aferente titlurilor de investiții se repartizează asupra conturilor de venituri sau

cheltuieli, după caz, pe durata de viață reziduală a titlurilor. În cazul scăderii valorii titlurilor de investiții, ca urmare a deprecierii valorii acestora, nu se constituie provizioane;

în cadrul operațiunilor consorțiale de finanțare, fiecare bancă asociată într-un consorțiu sau sindicat înregistrează numai cota-parte fixată prealabil, aplicându-se, în general, următoarele reguli:

se înregistrează numai cota parte a băncii de finanțare sau prin angajamentul prin semnatură, în conturile de credite, respectiv în conturile în afara bilanțului, indiferent de poziția băncii în cadrul consorțiului sau sindicatului;

în cazul în care cota-parte din riscul unei bănci este mai mare decât finanțarea, excedentul se înregistrează în conturile în afara bilanțului, la angajamentul de garanție dat. În situația inversă, diferența se înregistrează în conturile în afara bilanțului, la angajamente de garanție primite;

activele gajate sau date în garanție, cu excepția numerarului, sunt menționate, în toate cazurile, în bilanțul băncii, iar activele primite în gaj sau în garanție, cu excepția numerarului, nu figurează în bilanțul băncii, chiar dacă se referă la angajamente proprii sau în contul terților;

angajamentele date în contul terților se înregistrează în conturile în afara bilanțului, în cadrul angajamentelor de garanție, iar cele date în cont propriu se evidențiază numai în conturile de evidență în afara bilanțului.

1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară

Pentru a-și putea derula activitatea în scopul obținerii de profit, băncile efectuează zilnic o serie de operațiuni interbancare, operațiuni cu clientela, operațiuni cu titluri, operațiuni cu devize, ca și operațiuni care nu țin de specificul societăților bancare. Toate aceste operațiuni trebuie înregistrate în contabilitate prin intermediul unor documente justificative. Documentele folosite în bănci pot fi documente caracteristice băncilor sau documente generale, valabile pentru toate societățile comerciale. În ambele cazuri, ele angajează răspunderea celor care le-au întocmit, vizat, aprobat ori înregistrat în contabilitate.

În general, documentele folosite de contabilitatea bancară se încadrează în una din următoarele categorii:

documente primare – acestea se completează, de regulă, pentru o singură operațiune, în momentul desfășurării procesului sau fenomenului economic. În această categorie se încadrează cecurile, ordinele de încasare sau de plată;

documente de sinteză – acestea cumulează mai multe informații, într-o formă coerentă din punct de vedere contabil, reflectând un fenomen mai complex sau o activitate economică. Sunt realizate pe baza celorlalte documente justificative. În această categorie se încadrează jurnalele contabile, balanța de verificare, contul de profit și pierdere, bilanțul;

documente centralizatoare – cumulează, de regulă, mai multe informații privind același fenomen sau proces economic. Se întocmesc pe baza unei serii de documente de același tip. Aici se întâlnesc, de exemplu, borderourile de cecuri de decontare;

documente statistice – sunt folosite în evidențele statistice și apar sub forma unor liste sau situații. De exemplu, situația creditelor acordate de bancă.

În cele ce urmează vom prezenta câteva exemple de documente de sinteză pe care instituțiile de credit sunt obligate să le întocmească.

A) Registrul jurnal este un document obligatoriu, ce trebuie ținut la centrala băncii și la fiecare subunitate cu contabilitate proprie. El înregistrează în ordine cronologică operațiunile patrimoniale, ținând cont de data de intrare sau întocmire a documentelor. Registrul jurnal este ținut sub forma unui registru jurnal general și a unor registre jurnal auxiliare ( “Jurnalul operațiunilor zilei”, “Recapitulația pe conturi a jurnalelor operațiunilor zilei”). Datele menționate în aceste jurnale fac referire la felul, numărul și data documentului justificativ, explicațiile și conturile debitoare și creditoare corespunzătoare operațiunilor efectuate.

1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară (continuare)

B) Registrul inventar înregistrează toate elementele patrimoniale de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, conform posturilor din bilanț. Înregistrarea acestor elemente se face pe baza unor liste de inventariere, întocmite în conformitate cu normele legale în vigoare. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operațiunea de inventariere vor fi actualizate cu intrările și ieșirile corespunzătoare perioadei cuprinse între data inventarierii și data încheierii exercițiului financiar, datele actualizate urmând a fi incluse în registrul inventar, în scopul reflectării situației reale a elementelor de activ și pasiv. Registrul inventar se ține centralizat și la nivelul fiecărei subunități bancare.

C) Registrul cartea mare este un document contabil obligatoriu, întocmit de centrala băncii și de toate subunitățile cu contabilitate proprie, în care se înscriu lunar, pentru fiecare cont, înregistrările efectuate în registrul jurnal auxiliar “Recapitulația pe conturi a jurnalelor operațiunilor zilei”, stabilindu-se situația fiecărui cont: sold inițial, rulaje debitoare, rulaje creditoare și sold final. Registrul “cartea mare” se întocmeste în lei, pentru operațiunile efectuate în lei, în fiecare deviză, pentru operațiunile efectuate în devize, și sub formă centralizată, în lei, pentru operațiunile efectuate atât în lei cât și în valută. Potrivit ordinului BNR nr. 5 din 22.12.2005, registrul “cartea mare” în lei, pentru operațiunile efectuate în lei, se întocmește pe baza rulajelor totale debitoare și creditoare, preluate din Recapitulația pe conturi a jurnalelor operațiunilor (întocmită pentru operațiunile în lei) și a soldurilor finale aferente lunii anterioare, înscrise în registrul “cartea mare” întocmit pentru operațiunile în lei. Datele înscrise în registrul “cartea mare” sunt preluate la întocmirea balanței de verificare.

D) Balanța de verificare permite verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale și stă la baza întocmirii bilanțului contabil. Balanța de verificare se întocmește în lei, pentru operațiunile efectuate în lei, în fiecare deviză, pentru operațiunile efectuate în devize, și sub formă centralizată, în lei, pentru operațiunile efectuate atât în lei cât și în valută.

E) Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este un document de sinteză ce realizează o analiză în dinamică a veniturilor și cheltuielilor și evidențiază rezultatul contabil al activității desfășurate. El permite, de asemenea, să se calculeze o serie de indicatori care să prezinte performanțele acestei activități.

1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit

Conturile sunt simbolizate în baza sistemului zecimal și sunt grupate astfel: pe clase – corespund primei cifre din simbolul contului; pe grupe – corespund primelor două cifre din simbolul contului; pe conturi sintetice de gradul întâi – corespund primelor trei cifre din simbolul contului; pe conturi sintetice de gradul doi – corespund primelor patru cifre din simbolul contului; pe conturi sintetice de gradul trei – corespund primelor cinci cifre din simbolul contului. O astfel de structură permite identificarea apartenenței unui cont la o anumită clasă, grupă sau

categorie de conturi și, în același timp, în baza apartenenței stabilite, contului respectiv i se atribuie o serie de caracteristici (de exemplu, contul 6025 este un cont de cheltuieli, de activ, ce începe a funcționa prin debitare, iar la sfârșitul perioadei nu prezintă sold).

Planul de conturi al instituțiilor de credit prezintă următoarea structură pe clase: Clasa 1 Operațiuni de trezorerie și operațiuni interbancare – cuprinde conturile din evidența centralei

băncii, conturile ce reflectă lichiditățile la alte bănci și conturile folosite pe relația cu banca centrală. Clasa 2 Operațiuni cu clientela – cuprinde conturi utilizate pentru evidențierea relației dintre bancă și

clienții săi. Clasa 3 Operațiuni cu titluri și operațiuni diverse – cuprinde conturi folosite pentru reflectarea

contabilă a operațiunilor cu titluri și o serie de conturi utilizate în gestiunea internă a băncii. Clasa 4 Valori imobilizate – conține conturi ce înregistrează bunurile și valorile caracterizate ca

imobilizări corporale și necorporale, amortizările acestora și operațiuni de leasing și de locație simplă. Clasa 5 Capitaluri proprii, asimilate și provizioane – înregistrează fondurile investite în bancă pentru o

perioadă lungă de timp (fonduri proprii și datorii subordonate), la care se adaugă o serie de provizioane și fonduri de risc.

Clasa 6 Cheltuieli – cuprinde conturi ce reflectă cheltuielile băncii. Clasa 7 Venituri – cuprinde conturi necesare înregistrării veniturilor bancare. Atât veniturile cât și

cheltuielile prezintă o structură ce reflectă specificul activității bancare. Elementul cel mai des întâlnit este reprezentat de dobânda plătită sau încasată.

Clasa 9 Operațiuni în afara bilanțului – conține conturi ce reflectă contabil angajamentele băncii în relațiile cu alte bănci sau cu clienții.

1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit (continuare)

La constituirea planului de conturi s-au urmărit anumite aspecte care să-i dea coerență și să-l facă ușor de înțeles și utilizat. În continuare am prezentat câteva dintre aceste aspecte, fără a garanta o aplicare strictă și generală:

grupele țin cont de natura economică a conținutului conturilor; elementele de pasiv țin cont și de natura juridică a conținutului conturilor; conturile de venituri și cheltuieli sunt grupate în mod asemănător, după natura veniturilor și a

cheltuielilor; provizioanelor le sunt asociate grupe de conturi ale căror simboluri se termină cu cifra nouă; creanțelor restante și îndoielnice le sunt asociate grupe de conturi ale căror simboluri se termină cu cifra

opt; dobânzilor de încasat sau de plătit le sunt asociate conturi de creanțe sau de datorii, ale căror simboluri se

termină cu cifra șapte; Între planul de conturi și bilanțul bancar există o corelație ce are la bază o regrupare a posturilor

bilanțiere. Astfel, un model al bilanțului bancar simplificat și regrupat după structura planului de conturi se prezintă astfel:

Test de autoevaluare

Răspundeţi la următoarele întrebări grilă:

1. Particularităţile contabilităţii bancare se referă la: a) finalitatea activităţii contabile; b) comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile; c) descentralizarea funcţiei contabile; d) gradul de informatizare; e) raportările contabile elaborate periodic

A. a+b+c+d B. a+b+d+e C. a+c+d D. a+c+e E. a+b+d

2. Care dintre următoarele afirmaţii defineşte principiul prudenţei:

a) permite transferul în viitor al incertitudinilor din prezent;

b) urmăreşte furnizarea de informaţii clare şi complete privind situaţia financiară a băncii;

c) permite contabilizarea veniturilor şi pierderilor certe, dar nu şi a celor probabile;

d) evită transferul în viitor al incertitudinilor din prezent;

e) asigură comparabilitatea în timp a informaţiei contabile.

3. Documentele folosite în contabilitatea bancară se clasifică în:

a) primare; b) centralizatoare; c) de inventar; d) de sinteză; e) statistice. Alegeţi răspunsul incorect.


4. Principiul intangibilităţii bilanţului se caracterizează prin:

a)interdicţia de a efectua compensări între posturile bilanţiere de activ şi pasiv;

b)menţinerea activelor şi pasivelor bilanţiere la valoarea istorică de intrare;

c)bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent;

d) toate informaţiile de importanţă semnificativă trebuie prezentate în situaţiile financiare;

e) prevalenţa aspectelor economice şi financiare asupra celor juridice.

5. Care dintre următoarele enunţuri este fals:

a) registrele contabile obligatorii sunt registrul jurnal, registrul inventar şi registrul cartea mare;

b) bilanţul contabil evaluează performanţa si rezultatele financiare ale unei bănci;

c) contul de profit şi pierdere evidenţiază rezultatul contabil al activităţii bancare;

d) capitalurile proprii reflectă interesul rezidual al acţionarilor în activele bancare;

e) creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.


Teste grilă:

1. C;

2. D;

3. C;

4. C;

5. B.


Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 5-12, Editura Economica, Bucuresti, 2009;

Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 5– 12, Editura Universitara, 2008;

Ordinul BNR nr.13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

Ordinul B.N.R. Nr. 16/2009 privind modificarea şi completarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.


Decontări inter şi intrabancare. Operaţiuni de trezorerie.

Cuprins:

2.1. Obiective

2.2. Decontări inter şi intrabancare 2.2.1. Decontări intrabancare 2.2.2 Decontări interbancare 2.2.3. Decontări cu BNR 2.2.4. Credite şi împrumuturi interbancare 2.2.5. Depozite interbancare 2.2.6. Operaţiuni de pensiune interbancare 2.2.7. Creanţe restante şi îndoielnice 2.2.8. Provizioane

2.3. Operaţiuni de trezorerie 2.3.1. Operaţiuni de casă 2.3.2. Cecul 2.3.3. Cărţi de plată


2.5. Bibliografia unităţii de invaţare 2 2.6. Test de evaluare

2.1. Obiective:

După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştiinţe despre:

mecanismul decontărilor intra şi interbancare şi modul cum sunt ele reflectate în evidenţa contabila bancară;

operaţiunile dintre instituţiile de credit şi Banca Naţională a României şi reflectarea lor în contabilitate;

operaţiunile interbancare privind creditele, împrumuturile, depozitele şi valorile în pensiune şi reflectarea lor în contabilitate;

tratamentul contabil al creanţelor restante, creanţelor îndoielnice şi provizioanelor rezultate din operaţiuni interbancare;

organizarea casieriei bancare şi reflectarea operaţiunilor de casă în contabilitate;

operaţiuni de plăti cu cecuri şi carduri şi modul cum acestea sunt reflectate în evidenţa contabilă.

2.2. Decontări intra şi interbancare

Piaţa interbancară este o piaţă rezervată instituţiilor de credit şi băncii centrale, pe care se desfăşoară operaţiuni de creditare cu scadenţe ce merg de la 24 ore (operaţiuni de pe o zi pe alta sau overnight) până la un an. Majoritatea operaţiunilor apar în urma procesului de compensare interbancară sau din dorinţa de a obţine sau plasa lichidităţi disponibile.

Relaţiile dintre bănci se pot împărţi în relaţii interbancare şi relaţii intrabancare. relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între bănci diferite, privite ca persoane juridice

independente. relaţiile intrabancare sunt relaţii ce au la bază operaţiuni desfăşurate între unităţi ce aparţin aceleiaşi

bănci. Aceste relaţii se pot dezvolta în plan vertical, între filiale, sucursale şi centrală sau în plan orizontal între subunităţi diferite. Operaţiunile intrabancare mai sunt cunoscute şi ca operaţiuni între sedii (OIS).

2.2.1. Decontări intrabancare

Decontările intrabancare realizează stingerea obligaţiilor rezultate în urma unor operaţiuni comerciale sau necomerciale, desfăşurate între clienţii aceleiaşi bănci sau realizate de către subunităţile băncii, în nume şi în cont propriu. Decontările intrabancare, numite şi operaţiuni între sedii, apar atât în contabilitatea unităţii plătitoare, cât şi a unităţii beneficiară a plăţii.

Contabilizare - operaţiunile intrabancare sunt evidenţiate contabil cu ajutorul conturilor:1111 – Cont curent la BNR341 – Decontări intrabancare

Contul 1111 – Cont curent la BNR este un cont de activ ce se debitează la depunerea unor sume în cont, la încasări sau credite obţinute de bancă şi se creditează cu ieşirile din cont sub forma unor retrageri de numerar, plăţi către alte bănci sau rambursări de credite. Acest cont este folosit excepţional în cazul decontărilor intrabancare. Contul 341 – Decontări intrabancare este un cont bifuncţional. Acesta se creditează cu sumele virate către clienţii altor subunităţi şi se debitează cu sumele primite de la aceşti clienţii. Creditarea sau debitarea acestui cont stabileşte tipul avizului de decontare folosit între sediile băncii.

Exemple de contabilizare

Subunitatea plătitoare expediază un aviz de creditare către centrală, în vederea efectuării plăţii:

2511 = 341Conturi curente / plătitor = Decontări intrabancare

Centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii:

341 = 1111Decontări intrabancare = Cont curent la BNR

Centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare suma şi o decontează către subunitatea unde beneficiarul are contul:

1111 = 341Cont curent la BNR = Decontări intrabancare

Încasarea sumei de către beneficiar la subunitatea unde are contul:

341 = 2511Decontări intrabancare = Conturi curente / beneficiar

2.2.2. Decontări interbancare

Decontările interbancare reprezintă plăţi fără numerar, efectuate de unităţile bancare pentru clienţii lor sau în nume propriu, având ca beneficiar o unitate bancară a altei bănci. Aceste operaţiuni se pot efectua în mod direct, prin conturi de corespondent deschise reciproc de bănci sau în mod intermediat, prin casele de compensaţii.

Decontări prin procesul de compensare - într-un mecanism al procesului de compensare, fiecare bancă trebuie să opereze cu un cont curent pe lângă compensator. În condiţiile în care o bancă doreşte să efectueze, la cererea unui client, o plată către un furnizor ce are contul la o altă bancă, va iniţia operaţiunea pe lângă casa de compensaţii. Astfel, banca plătitorului va transmite toate informaţiile de plată la casa de compensaţii. Pe baza acestor documente, casa de compensaţii creditează contul curent al băncii, operaţiune echivalentă cu o ieşire de fonduri din bancă şi debitează contul curent al băncii furnizorului, operaţiune echivalentă cu o intrare de fonduri în bancă. Concomitent, fiecare bancă are grijă să opereze în contul clientului său această operaţiune. Contul plătitorului este debitat, iar contul furnizorului beneficiar este creditat.

Contabilizare - operaţiunile sunt contabilizate folosind conturile prezentate la decontarea intrabancara: 1111 – Cont curent la BNR şi 341 – Decontări intrabancare.


Subunitatea plătitoare expediază un aviz de creditare către centrală, în vederea efectuării plăţii:

2511 = 341Conturi curente / plătitor = Decontări intrabancare

Centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii:

341 = 1111Decontări intrabancare = Cont curent la BNR

Centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare suma şi o decontează către subunitatea unde beneficiarul are contul:

1111 = 341Cont curent la BNR = Decontări intrabancare

Încasarea sumei de către beneficiar la subunitatea unde are contul:

341 = 2511Decontări intrabancare = Conturi curente / beneficiar

2.2.2. Decontări interbancare (continuare)

Decontări prin conturi corespondente - în cadrul relaţiilor bilaterale dintre bănci un loc important îl are acordarea statutului de bancă corespondentă. Utilizând conturile de corespondent, băncile pot realiza decontări directe fără să apeleze la casele de compensaţii. Conturile de corespondent pot fi:- conturi nostro – acestea sunt conturi curente ale băncii deschise la alte bănci, reprezentând plasamente la acele bănci;- conturi loro – sunt conturi curente ale altor bănci deschise la bancă, reprezentând resurse obţinute de la acele bănci..

Contabilizare - decontările directe prin conturi de corespondent sunt reflectate contabil prin conturile:121 – Conturi de corespondent la bănci (nostro)122 – Conturi de corespondent ale băncilor (loro)

Contul 121 – Conturi de corespondent la bănci este un cont de activ ce se debitează cu sumele intrate în cont, în favoarea băncii şi se creditează cu sumele plătite de bancă. Contul 122 – Conturi de corespondent ale băncilor este un cont de pasiv, ce se creditează cu sumele intrate în cont în favoarea băncii titulare a contului şi se debitează cu sumele ieşite din cont, ca plăţi efectuate de aceasta.

O operaţiune dintre băncile corespondente poate fi reflectată atât prin contul nostro cât şi prin contul loro.


Banca efectuează o încasare pentru un client prin conturi de corespondent:

121 = 2511Conturi de corespondent la bănci = Conturi curente

sau122 = 2511

Conturi de corespondent ale băncilor = Conturi curente

Banca efectuează o plată pentru un client prin conturi de corespondent:

2511 = 121Conturi curente = Conturi de corespondent la bănci

sau2511 = 122

Conturi curente = Conturi de corespondent ale băncilor

2.2.3. Decontări cu B.N.R.

Băncile comerciale aflate în dificultate de trezorerie pot apela la BNR pentru a obţine lichidităţi. În astfel de situaţii, se acordă împrumuturi de refinanţare, în condiţii stabilite de către banca centrală. La rândul său, Banca Naţională a României este interesată de susţinerea băncilor aflate în dificultate, în contextul asigurării bunei funcţionări a sistemului bancar şi menţinerii încrederii în acesta. În acelaşi timp, prin refinanţare ea poate influenţa activitatea băncilor comerciale în sensul atingerii obiectivelor monetare şi de credit urmărite.

Contabilizare - evidenţa contabilă a împrumuturilor de refinanţare primite se ţine folosind conturi din grupa 11 – Decontări cu Banca Naţională a României.

Contul 112 – Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României este un cont de pasiv şi se desfăşoară pe analitice în funcţie de tipul împrumutului primit. Creditarea şi debitarea lui se face în contrapartidă cu contul 1111 – Cont curent la BNR la primirea împrumutului, respectiv la rambursarea lui. Dobânzile de încasat sau de plătit pe relaţia cu BNR se urmăresc folosind conturile ataşate: 1171 – Creanţe ataşate şi 1172 – Datorii ataşate.


Împrumut de refinanţare primit de la BNR:1111 = 112

Cont curent la BNR = Împrumuturi de refinanţare de la BNR

Înregistrarea dobânzii de plătit:6011 = 1172

Dobânzi la BNR = Datorii ataşate

Plata dobânzii:1172 = 1111

Datorii ataşate = Cont curent la BNR

Rambursarea împrumutului de refinanţare:112 = 1111

Împrumut de refinanţare de la BNR = Cont curent la BNR

2.2.4. Credite şi împrumuturi interbancare

Piaţa interbancară înregistrează zilnic transferuri de fonduri între bănci sub formă de credite şi împrumuturi. Acestea au valori mari şi sunt realizate pe termen scurt sau foarte scurt, la o rată a dobânzii negociată între părţi.

Contabilizarea - operaţiunilor se face cu ajutorul conturilor din grupa 14 – Credite şi împrumuturi interbancare:

Aici sunt cuprinse creditele acordate (contul 141 – Credite şi împrumuturi interbancare) şi împrumuturile primite (contul 142 – Împrumuturi primite de la instituţiile de credit) pe piaţa interbancară şi încheiate fără garanţii. Atât creditele cât şi împrumuturile se dezvoltă pe următoarele analitice:- de pe o zi pe alta (conturile 1411 şi 1421);- la termen (conturile 1412 şi 1422);

Conturile de credite interbancare sunt conturi de activ care se debitează la acordarea creditului şi se creditează la rambursarea lui. Conturile de împrumuturi interbancare sunt conturi de pasiv, ele creditându-se la primirea împrumutului şi debitându-se la rambursarea acestuia.

Dobânzile de primit şi dobânzile de plătit se urmăresc prin conturile ataşate, 1417 – Creanţe ataşate şi 1427 – Datorii ataşate, în contrapartidă cu un cont de venituri sau de cheltuieli.


Acordarea unui credit interbancar de pe o zi pe alta:1411 = 1111

Credite de pe o zi pe alta acordate băncilor = Cont curent la BNR

Înregistrarea dobânzii:1417 = 7014

Creanţe ataşate = Dobânzi la credite acordate băncilor

Încasarea dobânzii:1111 = 1417

Cont curent la BNR = Creanţe ataşate

Rambursarea creditului:1111 = 1411

Cont curent la BNR = Credite de pe o zi pe alta acordate băncilor

2.2.5. Depozite interbancare

În mod asemănător creditelor şi împrumuturilor interbancare, depozitele bancare reprezintă o modalitate de plasare a disponibilităţilor, respectiv o modalitate de a atrage resurse de la alte bănci. Pe piaţa interbancară, aceste depozite sunt realizate pe termene scurte şi foarte scurte

Contabilizare - depozitele interbancare sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 13 – Depozite interbancare.

Această grupă cuprinde diferitele tipuri de depozite create pe piaţa interbancară utilizându-se conturi diferite pentru depozitele create la alte bănci (contul 131 – Depozite la instituţii de credit) şi depozitele altor bănci la banca (contul 132 – Depozite ale instituţiilor de credit). Astfel se întâlnesc:- depozite la vedere (conturile 1311 şi 1321);- depozite la termen (conturile 1312 şi 1322);- depozite colaterale (conturile 1313 şi 1323).

Contul 131 – Depozite la bănci este un cont de activ. El este debitat atunci când se crează depozitul la alte bănci şi se creditează la lichidarea depozitului. Contul 132 – Depozite ale băncilor este un cont de pasiv. El este creditat la constituirea depozitului şi este debitat la lichidarea depozitului creat altei bănci.

Dobânzile aferente unor astfel de operaţiuni sunt contabilizate în conturile 1317 – Creanţe ataşate, pentru dobânzile de încasat şi 1327 – Datorii ataşate, pentru dobânzile de plătit.


Constituirea unui depozit la termen la o altă bancă:1312 = 1111

Depozite la termen la bănci = Cont curent la BNR

Înregistrarea periodică a dobânzii de încasat:1317 = 7013

Creanţe ataşate = Dobânzi de la conturile de depozit la bănci

Încasarea dobânzilor:1111 = 1317

Cont curent la BNR = Creanţe ataşate

Lichidarea depozitului:1111 = 1312

Cont curent la BNR = Depozite la termen la bănci

2.2.6. Operaţiuni de pensiune interbancare

Operaţiunile de pensiune sunt în fapt credite acordate, în cazul valorilor primite în pensiune, sau împrumuturi, în cazul valorilor date în pensiune, garantate printr-un activ cedat. Garanţia poate fi constituită din efecte de comerţ şi titluri. Activele cedate pot face obiectul unei livrări efective sau nu. Pensiunile interbancare cuprind numai efectele comerciale livrate sau nelivrate şi titlurile nelivrate. Scadenţa care va fi luată în calcul este aceea a pensiunii şi nu a activului cedat.

Contabilizare - în contabilitate, operaţiunile interbancare sunt consemnate folosind conturile din grupa 15 – Valori primite sau date în pensiune.

Contul 151 – Valori primite în pensiune este un cont de activ. El este debitat la acordarea creditului garantat şi este creditat la rambursarea acestuia. Contul 152 – Valori date în pensiune este un cont de pasiv, care este creditat la cedarea titlurilor în pensiune , la primirea împrumutului şi este debitat la rambursarea acestuia şi recuperarea garanţiilor.

În funcţie de termen, operaţiunile de pensiune interbancară dispun de conturi distincte pentru termene de 24 ore (conturile 1511 şi 1521 ) sau termene mai mari de 24 ore (conturile 1512 şi 1522).

Dobânzile de încasat sau de plătit apar în conturile ataşate, 1517 – Creanţe ataşate şi 1527 – Datorii ataşate, în contrapartidă cu un cont de venituri sau cheltuieli.


Acordarea unui credit către o altă bancă, în baza unor titluri primite în pensiune:

1512 = 1111Valori primite în pensiune la termen = Cont curent la BNR

Înregistrarea dobânzii de încasat:1517 = 7015Creanţe ataşate = Dobânzi de la valorile primite în pensiune

Încasarea dobânzii:1111 = 1517Cont curent la BNR = Creanţe ataşate

Rambursarea împrumutului la scadenţă:1111 = 1512Cont curent la BNR = Valori primite în pensiune la termen

2.2.7. Creanţe restante şi îndoielnice

În condiţiile în care un credit interbancar nu este rambursat la scadenţă, acesta va fi înregistrat contabil ca o creanţă restantă sau ca o creanţă îndoielnică. În aceeaşi situaţie se află şi un depozit creat la o bancă, ajuns la scadenţă şi nerecuperat. De asemenea, dobânzile de la astfel de credite şi depozite, care nu au fost plătite, sunt înregistrate la creditor ca fiind restante sau îndoielnice.

Se consideră creanţă restantă o creanţă de orice natură care nu este rambursată la scadenţă. Creanţa îndoielnică este o creanţă de orice natură, chiar acoperită prin garanţii, care prezintă un risc probabil sau cert de nerecuperare totală sau parţială. De cele mai multe ori, la scadenţă un credit nerambursat devine creanţă restantă, iar după o anumită perioadă de timp sau un cazul în care capătă un caracter de contencios creanţa devine îndoielnică.

Contabilizare -pentru evidenţierea acestor creanţe rezultate din relaţiile cu alte bănci, se utilizează grupa de conturi 18 – Creanţe restante şi îndoielnice.

Conturile 181 – Creanţe restante şi 182 – Creanţe îndoielnice sunt conturi de activ. Se debitează cu sumele preluate ca fiind restante sau îndoielnice şi se creditează la recuperarea acestor sume sau acceptarea lor ca pierderi. Aceste conturi se desfăşoară în analitic pe conturi pentru preluarea sumelor restante sau îndoielnice, pe conturi pentru preluarea dobânzilor la aceste sume şi conturi de creanţe ataşate pentru înregistrarea dobânzii din momentul preluării.


Credite nerambursate la scadenţă devenite restante:1811 = 1412

Creanţe restante = Credite la termen acordate băncilor

Dobânzi neplătite la scadenţă devenite restante:1812 = 1417

Dobânzi restante = Creanţe ataşate

Înregistrarea dobânzii pentru creanţe restante:1817 = 7018

Creanţe restante = Dobânzi din credit. restante şi îndoielnice

Creanţe restante devenite îndoielnice:1821 = 1811

Creanţe îndoielnice = Creanţe restante

Creanţe îndoielnice neacoperite cu ajustări pentru depreciere, acceptate ca pierderi:

668 = 1821Pierderi din creanţe nerecuperabile neacoperite cu ajustări

pentru depreciere = Creanţe îndoielnice

2.2.8. Provizioane

Pentru protejarea propriilor disponibilităţi şi a depozitelor persoanelor fizice şi juridice, băncile sunt obligate să depună toate eforturile în vederea încasării creanţelor. În acest scop se cere băncilor clasificarea creditelor în cinci grupe în vederea calculului provizioanelor (denumite şi “ajustări pentru depreciere”) prin aplicarea unor cote procentuale. Provizionul se defineşte ca fiind o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.

Contabilizare - din punct de vedere contabil, evidenţa provizioanelor (ajustărilor pentru depreciere) se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 19 – Ajustări pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni interbancare.

Conturile de ajustări pentru deprecierea creanţelor sunt conturi de pasiv care se creditează la constituirea provizionului în raport cu un cont de cheltuieli şi se debitează la anularea sau diminuarea provizionului în raport cu un cont de venituri. Ele prezintă conturi separate pentru riscul de credit şi riscul de dobândă.


Constituirea sau majorarea provizionului:6611 = 1911

Chelt cu ajustări ptr deprec credit = Ajustări ptr deprec creditşi

6612 = 1912Chelt cu ajustări ptr. deprec dobânzilor = Ajustări ptr. deprec

dob

Anularea sau diminuarea provizionului:1911 = 7611

Ajustări ptr. deprec credit = Venit din ajust. ptr. deprec creditşi

1912 = 7612Ajustări ptr. deprec dob = Venituri din ajustări ptr. deprec dob


Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

1. Banca efectuează plata pentru mărfurile importate de clientul său folosind conturi de corespondent.

2. Banca creează un depozit la vedere la Banca Naţională a României.

3. La scadenţă, banca restituie valorile luate în pensiune la acordarea creditului.

Răspundeţi la următoarea întrebare grilă:

4. La constituirea unui depozit la o altă instituţie de credit banca îşi înregistrează dobânda astfel:

a. 7013 = 1317

b. 1312 = 1111

c. 1327 = 6013

d. 1317 = 7013

e. 6013 = 1327

2.3. Operaţiuni de trezorerie

Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie şi operaţiunilor interbancare asigură evidenţa:

- operaţiunilor de casă;- operaţiunilor cu instrumente de plată;- operaţiunilor de decontare cu B.N.R.- operaţiunilor interbancare privind conturile de corespondent, creditele, împrumuturile, depozitele si

pensiunile interbancare;

2.3.1. Operaţiuni de casă

În cadrul unei societăţi bancare numerarul are o pondere mică în circulaţia bănească. Cu toate acestea, numerarul ocupă un loc important în activitatea bancară, beneficiind de reglementări şi structuri organizatorice şi operative importante. Compartimentele de tezaur şi casieriile bancare trebuie să facă faţă operaţiunilor generatoare de încasări şi plăţi şi în acelaşi timp să-şi aducă propria contribuţie la rentabilitatea băncii.

Pentru organizarea sistemului de casierii proprii, băncile comerciale trebuie să solicite în scris, Băncii Naţionale a României, aprobarea de funcţionare a acestuia. Dacă banca comercială respectă prevederile legate de operaţiuni cu numerar şi dispune de amenajări speciale, primesc autorizaţia de funcţionare împreună cu plafonul de casă.

Contabilizare - operaţiunile de casă sunt înregistrate contabil cu ajutorul contului 101 – Casa.

Contul 101 – Casa este un cont de activ ce se debitează cu sumele încasate şi se creditează cu sumele plătite în numerar. Soldul debitor al contului arată sumele aflate în casierie. Operaţiunile de casă în devize apelează la contul 372 – Conturi de ajustare şi sunt prezentate la capitolul de operaţiuni în devize, la schimb manual.


Depunere de numerar:101 = 2511

Casa = Conturi curente

Obţinerea de numerar din cont:2511 = 101

Conturi curente = Casa

Lichidarea unui depozit la vedere:2531 = 101

Depozite la vedere = Casa

Plata dobânzii la un cont de depozit la vedere:2537 = 101

Datorii ataşate = Casa

2.3.2. Cecul

Cecul este un instrument de plată de debit prin care o persoană, numită trăgător, dă ordin băncii sale, în calitate de tras, să achite o sumă de bani unei terţe persoane, numită beneficiar. În practică se întâlneşte şi situaţia în care beneficiarul cecului să fie chiar trăgătorul, când doreşte, de exemplu, să obţină o sumă în numerar de la bancă.

Pentru a putea ordona trăgătorul trebuie să îşi constituie în prealabil un depozit la bancă – tras din care să se efectueze plata. Cecul se trage asupra băncii numai în limita fondurilor existente în cont.

Contabilizare - pentru evidenţierea operaţiunilor cu cecuri se apelează la următoarele conturi: 1611 – Valori de recuperat 2611 – Valori de recuperat 371 – Valori primite la încasare

Contul 371 – Valori primite la încasare este un cont de activ ce se debitează cu valoarea cecurilor primite la încasat, plătite imediat sau după încasarea acestora şi se creditează la încasarea cecurilor sau la refuzul primit la prezentarea la compensare.. Conturile 1611 – Valori de recuperat şi 2611 – Valori de recuperat sunt conturi de activ ce se debitează la respingerea cecului la încasare şi se creditează la recuperarea acestuia. În cazul în care plătitorul este clientul băncii se foloseşte contul 2611. Dacă este clientul altei bănci se foloseşte contul 1611.


- la banca beneficiarului:

Remiterea unui cec spre încasare, cu creditare imediată a contului clientului:

371 = 2511Valori primite la încasare = Conturi curente

Încasarea cecului la compensare:1111 = 371

Cont curent la BNR = Valori primite la încasare

- la banca plătitorului:

Plata cecului:2511 = 1621

Conturi curente = Alte sume datorate

Compensarea cecului la Casa de compensaţii:1621 = 1111

Alte sume datorate = Cont curent la BNR

2.3.3. Cardul

Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără numerar cu ajutorul căruia se pot realiza plăţi în reţeaua comercială sau se pot obţine lichidităţi de la bancă.

Contabilizare -pentru utilizarea cărţii de plată se foloseşte contul curent sau se crează un analitic la acest cont curent al clientului. În exemple acest cont este 2511 – Conturi curente / card. Acest analitic se creditează cu intrările prin care se alimentează conţul şi se debitează la ieşirile din cont, în urma unor plăţi sau retrageri de numerar. Dobânzile aferente contului 2511 sunt reflectate într-un cont ataşat. Fluxurile de numerar la automatele bancare sunt evidenţiate cu ajutorul contului 102 – Numerar în ATM-uri şi ASV-uri. Acest cont de activ se debitează la alimentarea automatului cu numerar, în corespondenţă cu conţul 101 – Casa şi se creditează la retragerile de monedă din dispozitiv, cu ajutorul cărţii bancare.


Alimentarea contului de cărţi de plata pe baza disponibilului din conţul curent:

2511 = 2511Conturi curente = Conturi curente / card

Alimentarea cu numerar a automatului bancar (ATM):102 = 101

Numerar în ATM-uri = Casa

Retragerea de numerar de către clienţii băncii:2511 = 102

Conturi curente / card = Numerar în ATM-uri

Retragerea de numerar de către clienţii altei bănci:371 = 102

Valori primite la încasare = Numerar în ATM-uri

Se decontează prin compensare retragerea unei sume de către clientul băncii de la un ATM al altei bănci:

2611 = 1111Valori de recuperat = Cont curent la BNR



5. Alimentarea cu numerar a contului curent de catre un client.

6. Remiterea unui cec spre încasare, cu creditare imediată a contului clientului.

7. Retragerea de numerar de la ATM de către un client al băncii.


8. Atunci când banca alimentează cu numerar un ATM se operează asupra următoarelor conturi contabile:

a. se debitează contul 101;

b. se debitează contul 102;

c. se creditează contul 102;

d. se creditează contul 2511;

e. se debitează contul 2511.


1. 2511 = 121 sau 2511 = 122

2. 1112 = 1111

3. 1111 = 1512

4. Răspunsul corect are nevoie de un cont de creanţe ataşate pe care să-l debiteze şi un cont de venituri din dobânzi, pe care să-l crediteze. Astfel răspunsul corect îl identificăm la d. 1317 = 7013. Răspunsul a. foloseşte incorect cele două conturi. Răspunsurile c. şi e. folosesc incorect şi ulterior corect conturi pentru înregistrarea dobânzii de plătit la un depozit şi nu de încasat cum se cere, iar răspunsul b. înregistrează constituirea depozitului.

5. 101 = 2511

6. 371 = 2511

7. 371 = 102

8. La alimentarea cu numerar a automatului bancar se înregistrează în conturi astfel:

102 = 101.

Dintre cele 5 variante o alegem pe cea corectă: se creditează contul 102. La a. şi la b. conturile sunt folosite incorect, iar la d. şi e. contul 2511 nu apare în înregistrare. Depunerea de către bancă de numerar în ATM nu afectează contul curent al clientului – 2511.


Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 27 – 64, Editura Economica, Bucuresti, 2009;

Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 13 – 33, Editura Universitara, 2008;



2.6. Test de evaluare

1. Banca A acordă un credit la termen băncii B. La scadență, creditul și dobânda aferentă nu sunt rambursate. În consecință, banca A procedează la constituirea unor provizioane pentru acoperirea riscului de credit. Ulterior, creditul și dobânda sunt încasate, iar provizioanele constituite se anulează. Se cere prezentarea succesiunii de înregistrări contabile.

2. Banca X a preluat în pensiune la termen valori de la o altă bancă. Creditul și dobânda aferentă nu au fost încasate la scadență, fapt pentru care au devenit restante. După un interval de timp, sumele restante sunt înregistrate contabil ca fiind îndoielnice. Banca X decide recunoașterea unei pierderi din activitatea de creditare, pentru creanța îndoielnică neacoperită cu provizioane. Se cere prezentarea succesiunii de înregistrări contabile.

3. Înregistrați în succesiune cronologică operațiunile ocazionate de constituirea unui depozit la bănci (constituirea depozitului, recunoașterea dobânzii, încasarea efectivă și lichidarea depozitului).


Operațiuni cu clientela. Operațiuni cu titluri.

Cuprins:

3.1. Obiective

3.2. Operațiuni cu clientela 3.2.1. Creditarea creanțelor comerciale – scontare 3.2.2. Creditarea creanțelor comerciale - factoring 3.2.3. Creditarea clientelei 3.2.4. Depozite bancare 3.2.5. Valori primite sau date în pensiune 3.2.6. Creanţe restante şi îndoielnice 3.2.7.Provizioane

3.3. Operaţiuni cu titluri 3.3.1. Titluri de tranzacţie 3.3.2. Titluri de plasament 3.3.3. Titluri de investiţii 3.3.4. Emisiunea de titluri




3.1. Obiective:


tipologia operațiunilor de creditare a clientelei și reflectarea acestora în contabilitate;

operaţiunile privind depozitele clientelei şi valorile în pensiune şi reflectarea lor în contabilitate;

tratamentul contabil al creanţelor restante, creanţelor îndoielnice şi provizioanelor rezultate din operaţiuni cu clientela;

tipologia titlurilor deținute de o instituție de credit în portofoliul de titluri;

reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni cu titluri .

3.2. Operațiuni cu clientela

Operațiunile cu clientela reprezintă operațiunile efectuate de instituțiile de credit cu clienții persoane fizice și juridice. Principalele operațiuni constau în acordarea de finanțare, sub forma diferitelor tipuri de credite, respectiv atragerea de resurse financiare de la clientelă, pe o perioadă determinată, sub forma conturilor de depozit sau valorilor date în pensiune.

În planul de conturi aplicabil instituțiilor de credit se realizează o distincție, la nivelul operațiunilor de creditare, între creanțele comerciale (operațiuni prin care creditul comercial, acordat între doi agenți economici se transformă în credit bancar – este cazul operațiunilor de scontare și factoring) și creditele propriu-zise (credite de trezorerie, credite de consum , credite pentru finanţarea operațiunilor de comerț exterior, credite pentru investiţii imobiliare etc.).

Înregistrarea contabilă a creanțelor restante și îndoielnice provenite din activitatea cu clientela, respectiv a provizioanelor (ajustări pentru deprecierea creanțelor din operațiuni cu clientela) urmează același raționament cu cel aferent operațiunilor interbancare, prezentat în unitatea de învățare 2, singurele modificări intervenind în structura simbolurilor contabile.

3.2.1. Creditarea creanțelor comerciale – operațiunea de scontare

Scontarea reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de comerț (cambie, bilet la ordin), banca pune la dispoziția posesorului creanței, valoarea nominală a efectului, diminuată cu agio (reprezentat de taxa de scont și comisioane), înainte de scadența titlului, având drept de recurs asupra beneficiarului.

Agio = Scont + Comision Scontul, care poate fi asimilat unei dobânzi,

depinde de nivelul taxei scontului, de valoarea nominală a efectului comercial scontat și de perioada în zile de la data scontării până la scadență:

S = Vn x ts x d /100x360

unde: Vn – valoarea nominală a efectului comercial; ts – taxa scontului; d – durata în zile de la scontare până la scadență

Contabilizare – se evidenţiaza contabil cu ajutorul contului 20111 – Scont , un cont de activ ce înregistrează pe debit valoarea actuală a efectelor comerciale, urmând să fie creditat la încasarea acestora.

Câștigul băncii din scont se înregistrează inițial ca un venit în avans, prin contul 376 – Venituri înregistrate în avans și ulterior în contul 70211 – Dobânzi la operațiuni de scont, iar câștigul din comision în contul de venituri 7029 – Comisioane. Dacă se reține o garanție pentru încasare, folosim un depozit colateral, 25336 – Alte depozite colaterale.


Achiziția efectelor de comerţ de către bancă, la valoarea nominală (înregistrarea operațiunii de scontare):

20111 = 2511/posesorul titlului Scont = Cont curent

Înregistrarea agio perceput:

2511 = %

376 Venituri în avans

7029 Comisioane

Cont curent Reţinerea drept garanţie a unui anumit procent din

valoarea nominală a efectelor de comerţ scontate

2511 = 25336 Cont curent = Alte depozite colaterale Încasarea efectelor de comerţ la scadenţă

111 (121,122,2511/emitentul titlului) = 20111 Cont current la BNR (conturile de corespondent sau contul curent al

clientului plătitor, ce a emis titlul) = Scont

3.2.2. Creditarea creanțelor comerciale – operațiunea de factoring

Factoringul este operațiunea prin care clientul, denumit “aderent“, transferă proprietatea creanțelor sale comerciale (facturi) băncii, denumită “factor“, aceasta având obligația, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanțelor aderentului, asumându-și integral riscul de neplată al acestora, dacă se optează pentru clauza “fără recurs”. Banca plăteşte valoarea nominală a creanțelor, diminuată cu un comision de finanțare (agio) și un comision de gestiune fie imediat, fie la scadența acestora.

Contabilizare - înregistrarea se face cu ajutorul contului 20112 – Factoring cu recurs sau 20114 - Factoring fără recurs. Acest cont de activ se debitează la achiziționarea creanțelor cu valoarea lor nominală și se creditează la încasarea lor. Evidența sumelor datorate clientului se ține utilizând contul de pasiv 2521 – Factoring (analitic 1 dacă aderentul primește banii la vânzare sau analitic 2 dacă primește banii la scadența creanțelor). Câștigul factorului, sub forma unui comision de finanțare, se urmărește, ca și în cazul scontării, prin contul 376 – Venituri inregistrate în avans și apoi 70212 – Dobândă din factoring, iar sub forma unui comision de gestiune prin 7029 – Comisioane. Primul comision remunerează banca pentru punerea anticipată la dispoziție a contravalorii creanțelor, iar al doilea pentru efortul depus în scopul recuperării creanțelor. Garanția este înregistrată în contul 25335 – Alte depozite colaterale.


Înregistrarea creanțelor primite în factoring, cu finanțare imediată:

20112 = 25211Factoring cu recurs = Cont de factoring disponibil

Reținerea comisionului de finanțare:25211= 376

Cont de factoring disponibil = Venituri înregistrate în avans Reținerea comisionului de gestiune:

25211= 7029Cont de factoring disponibil = Comisioane

Suma rămasă după rețineri se pune la dispoziția aderentului :

25211= 2511Cont de factoring disponibil = Cont curent

Încasarea, la scadență, a valorii nominale a facturilor achiziţionate:

111 (121,122,2511/platitor) = 20112Cont current la BNR (conturile de corespondent sau contul curent al

clientului plătitor, ce a emis titlul) = Factoring cu recurs

3.2.3. Creditarea clientelei

În această categorie includem o serie de credite standard acordate clientelei. Indiferent de tipul creditului, înregistrarea contabilă urmează același raționament.

Contabilizare - evidența contabilă se ține cu ajutorul conturilor:

202- credite de trezorerie203- credite de consum și vânzări în rate204- credite pentru finanțarea operaţiunilor de comerț exterior205- credite pentru finanțarea stocurilor şi pentru echipamente206 -credite pentru investiții imobiliare209 - Alte credite acordate clientelei

Sunt conturi de activ, debitându-se la acordarea creditului și creditându-se la rambursarea lui. Dobânda de încasat se urmărește cu ajutorul contului de Creanțe atașate (simbolurile aferente fiecărui tip de credit sunt 2027,2037,2047, 2057, 2067 și 2097).


Acordarea unui credit de trezorerie/credit de consum:202/203= 2511

Credit de trezorerie sau credit de consum = Cont curent

Înregistrarea periodică a dobânzilor de încasat:2027/2037= 70213/70214

Creanțe atașate= Venituri din dobânzi la credite de trezorerie sau de consum

Rambursarea creditului de trezorerie/de consum: 2511 = 202/203 Cont curent = Credit de trezorerie sau credit de consum Plata dobânzii: 2511 = 2027/2037 Cont curent = Creanțe atașate

3.2.4. Depozite bancare atrase de la clientelă

Depozitele reprezintă o modalitate de a atrage resurse financiare temporar disponibile de la clientelă.

Contabilizare - se evidenţiază în contabilitate cu ajutorul următoarelor conturi de depozit:- depozite la vedere (contul 2531);- depozite la termen (contul 2532);- depozite colaterale (contul 2532).

Sunt conturi de pasiv care se creditează atunci când se constituie depozitul la instituția de credit şi se debitează în momentul lichidării depozitului.

Dobânzile aferente acestor operaţiuni sunt contabilizate în contul 2537 – Datorii ataşate, pentru dobânzile de plătit.


Depozite la termen constituite de clientelă prin depunere de numerar:

101 = 2532 Casa = Depozite la termen

Depozite la vedere constituite de clientelă prin transfer din contul curent:

2511 = 2531 Cont curent = Depozite la vedere

Înregistrarea dobânzii de plătit: 6025 = 2537 Dobânzi la conturile de depozite = Datorii ataşate

Plata dobânzii, în numerar: 2537= 101 Datorii ataşate = Casa

Lichidarea depozitului la termen, în numerar: 2532= 101 Depozite la termen = Casa

3.2.5. Operaţiuni de pensiune cu clientela

Substratul acestor operatiuni este similar cu cel al operațiunilor de pensiune interbancară (prezentate în unitatea de învațare 2), singura deosebire fiind dată de tipul contrapartidei, care, în acest caz, este reprezentată de un client persoană fizică sau juridică. Astfel, operaţiunile de pensiune cu clientela sunt credite acordate clientelei, în cazul valorilor primite în pensiune, sau împrumuturi primite de la clientelă, în cazul valorilor date în pensiune, garantate printr-un activ (efecte de comerţ şi titluri ) cedat. Scadenţa care va fi luată în calcul este aceea a pensiunii şi nu a activului cedat.

Contabilizare - operaţiunile de pensiune cu clientela sunt înregistrate folosind conturile din grupa 24 – Valori primite sau date în pensiune.

Contul 241 – Valori primite în pensiune este un cont de activ. El este debitat la acordarea creditului garantat şi este creditat la rambursarea acestuia. Contul 243 – Valori date în pensiune este un cont de pasiv, care este creditat la cedarea titlurilor în pensiune , în momentul primirii împrumutului şi este debitat la rambursarea acestuia şi recuperarea garanţiilor.

În funcţie de perioada de timp pentru care sunt încheiate, operaţiunile de pensiune dispun de conturi distincte pentru operațiunile de pe o zi pe alta (conturile 2411 şi 2431) sau la termen (conturile 2412 şi 2432).

Dobânzile de încasat sau de plătit apar în conturile ataşate, 2417– Creanţe ataşate şi 2437– Datorii ataşate, în contrapartidă cu un cont de venituri sau cheltuieli.


Acordarea unui credit către un client, în baza unor titluri primite în pensiune:

241 = 2511Valori primite în pensiune = Cont curent Înregistrarea dobânzii de încasat: 2417 = 7023 Creanţe ataşate = Dobânzi de la valorile primite în pensiune Încasarea dobânzii: 2511= 2417 Cont curent = Creanţe ataşate Rambursarea creditului de către client, la scadenţă: 2511= 241 Cont curent = Valori primite în pensiune Primirea unui împrumut de la un client, pe baza unor

titluri cedate drept garanție: 2511 = 243 Cont curent = Valori date în pensiune Înregistrarea dobânzii de plată: 6023 = 2437 Dobânzi la valorile date în pensiune = Datorii atașate

3.2.6. Creanţe restante şi îndoielnice din operațiuni cu clientela

Din punct de vedere strict contabil, creditele acordate clientelei pot fi clasificate astfel:

- credite curente, în derulare, acordate clienților și care respectă condițiile înscrise în contract;

- credite restante, pentru care există cel puțin o zi de întârziere față de scadența inițială;

- Credite îndoielnice, când debitorul înregistrează restanţe la plată mai mari de 60 de zile.

Contabilizare - pentru evidenţierea contabilă se utilizează grupa de conturi 28 – Creanţe restante şi îndoielnice.

Conturile 281 – Creanţe restante şi 282 – Creanţe îndoielnice sunt conturi de activ. Se debitează cu sumele preluate ca fiind restante sau îndoielnice şi se creditează în momentul încasării acestor sume de la debitori sau în momentul acceptării lor ca pierderi din operațiunea de creditare. Aceste conturi se desfăşoară în analitic pe conturi pentru preluarea creanțelor restante sau îndoielnice (reprezentate de valoarea creditului acordat), pe conturi pentru preluarea dobânzilor restante sau îndoielnice (dobânda aferentă creditului) şi conturi de creanţe ataşate , utilizate pentru înregistrarea dobânzii penalizatoare.

Schema înregistrărilor contabile este similară cu cea prezentată în unitatea de învățare 2, paragraful 2.2.7.


Credite de trezorerie nerambursate la scadenţă, devenite restante:

2811 = 202Creanţe restante = Credite de trezorerie

Dobânzi neplătite la scadenţă, devenite restante:2812 = 2027

Dobânzi restante = Creanţe ataşate

Înregistrarea dobânzii penalizatoare percepută pentru existența unor creanţe restante:

2817 = 7028Creanţe atasate= Dobânzi din creante restante şi îndoielnice

Creanţe restante devenite îndoielnice:2821 = 2811

Creanţe îndoielnice = Creanţe restante

Creanţe îndoielnice, neacoperite cu ajustări pentru depreciere, acceptate ca pierderi:

668 = 2821Pierderi din creanţe nerecuperabile neacoperite cu ajustări pentru

depreciere = Creanţe îndoielnice

3.2.7. Provizioane

Constituirea de provizioane pentru creanțele provenind din operațiunile cu clientela este o altă operațiune similară cu cea prezentată în unitatea de învățare precedentă. Schema de înregistrare contabilă se menține, modificându-se doar simbolurile contabile.

Contabilizare - din punct de vedere contabil, evidenţa provizioanelor (ajustărilor pentru depreciere) se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 29 – Ajustări pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni cu clientela.

Conturile de ajustări pentru deprecierea creanţelor sunt conturi de pasiv care se creditează la constituirea provizionului, în raport cu un cont de cheltuieli şi se debitează la anularea sau diminuarea provizionului, în corespondență cu un cont de venituri. Ele prezintă conturi separate pentru riscul de credit şi riscul de dobândă.


Constituirea sau majorarea provizionului:6621 = 2911

Chelt cu ajustări ptr deprecierea creditelor = Ajustări ptr deprecierea creditelor

şi6622 = 2912

Chelt cu ajustări ptr. deprecierea dobânzilor = Ajustări ptr. deprecierea dobanzilor

Anularea sau diminuarea provizionului:2911 = 7621

Ajustări ptr. deprecierea creditelor = Venit din ajust. ptr. deprecierea creditelor

şi2912 = 7622

Ajustări ptr. deprecierea dobânzilor = Venituri din ajustări ptr. deprecierea dobânzilor



1. Lichidarea depozitului la termen constituit de către un client, prin transferul sumei în contul curent al clientului.

2. Acordarea unui credit ipotecar unui client.

3. Încasarea creditului de trezorerie devenit restant.

4. Înregistrarea pierderii provenind din creanțe îndoielnice, acoperite cu provizioane.


1. Plata dobânzii pentru un depozit la termen al unui client presupune debitarea următorului cont: a) 2511; b) 60252; c) 2537; d) 25172; e) 25171

2. Înregistrarea dobânzilor penalizatoare aferente creditului acordat clientelei şi devenit restant se face prin nota contabilă: a) 1817=7018; b) 1827=7018; c) 2817=7028; d) 2817=7018; e) 2827=7028

3.3. Operaţiuni cu titluri

Titlurile de valoare reprezintă înscrisuri care încorporează un drept de proprietate sau de creanță. Clasificarea titlurilor se poate face după mai multe criterii:

După natura titlului: valori mobiliare (acțiuni și obligațiuni); titluri de stat (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie); titluri de creanță negociabile; titluri de piață interbancare; alte titluri negociabile. După veniturile pe care le generează: titluri cu venit fix; titluri cu venit variabil. După intenția avută în momentul achiziționării, cu privire la durata deținerii: titluri de tranzacție; titluri de plasament; titluri de investiții; titluri de participare; părti în societăți comerciale legate; titluri ale activității de portofoliu.

3.3.1. Titluri de tranzacție

Titlurile de tranzacție sunt titluri cu venit fix sau cu venit variabil, achiziționate, în principal, cu intenția de a fi revândute pe termen scurt sau în condițiile în care nu există încă definită o intenție cu privire la perioada deținerii.

Pentru a fi încadrat în categoria titlurilor de tranzacție, un titlu trebuie să îndeplinească simultan trei condiții:

să fie tranzacționat înainte de scadență, într-un termen care să nu depășească șase luni;

să poată fi cotat în vederea tranzacționării în orice moment pe o piață lichidă;

prețul de piață să fie accesibil terților.

Contabilizare - contabilizarea operațiunilor se realizează cu ajutorul contului 302 – Titluri de tranzacție, dezvoltat pe conturi sintetice de grad 2, în funcție de proveniența titlurilor și pe conturi sintetice de grad 3, în funcție de natura titlurilor (efecte publice, obligațiuni, acțiuni, acțiuni proprii).

Contul 3021 – Titluri de tranzacție este un cont de activ, debitându-se la achiziționarea titlurilor și creditându-se la vânzarea acestora. Titlurile pot fi achiziționate sau vândute în cont propriu, cu decontare în momentul realizării operațiunii, folosind contul curent sau pot fi tranzacționate printr-o societate de bursă, cu decontare la o dată ulterioară. În această din urmă variantă se utilizează contul bifunctional 333 – Contul societăților de bursă. Titlurile de tranzacție pot fi luate sau date cu împrumut în vederea constituirii unor garanții. În aceste cazuri apare o dobândă de plătit sau de încasat.


Achiziția de titluri de tranzacție în cont propriu:3021= 111

Titluri de tranzacție = Cont curent la BNR

Achiziția de titluri de tranzactțe prin societăți de bursă:3021 = 333

Titluri de tranzacție = Contul societăților de bursă

Reevaluarea titlului în urma creșterii cursului:3021= 7032

Titluri de tranzacție = Venituri din titluri de tranzacție

Reevaluarea titlului în urma scăderii cursului:6032 = 3021

Pierderi din titluri de tranzacție = Titluri de tranzacție

Reclasarea titlurilor de tranzacție la titluri de plasament: 3031=3021 Titluri de plasament = Titluri de tranzacție

3.3.2. Titluri de plasament

Titlurile de plasament sunt titluri cu venit fix sau variabil achiziționate în vederea deținerii lor o perioadă mai mare de 6 luni, fără însă ca această deținere să fie obligatorie până la scadență. În categoria titlurilor de plasament pot fi clasate, de asemenea, următoarele titluri:

titluri cu durata de deținere mai mică de 6 luni, dar care nu întrunesc condițiile de piață pentru a fi clasate ca titluri de tranzacție;

titluri de tranzacție pentru care intenția inițială a băncii de a deține titlurile o perioadă de cel mult 6 luni s-a schimbat pentru o perioadă mai mare;

titluri achiziționate cu intenția de a le deține până la scadență, dar pentru care banca nu dispune de mijloace de acoperire sau de finanțare necesare titlurilor de investiții.

Contabilizare – prin intermediul contului 3031 – Titluri de plasament. Este un cont de activ, debitându-se la achiziția titlurilor sau la reclasarea lor ca titluri de investiții și creditându-se la vânzarea titlurilor sau la transferul lor către alte categorii de titluri.


Achiziția unei acțiuni în cont propriu : 30313 = 1111

Acțiuni și alte titluri cu venit variabil = Cont curent la BNR

Încasarea dividendului în cont propriu : 1111 = 70333

Cont curent la BNR = Dividende și venituri asimilate

Constituirea provizionului pentru deprecierea unei acțiuni :

66311 = 39113Cheltuieli cu ajustări pentru deprecierea titlurilor de plasament

=Ajustări pentru deprecierea acțiunilor și a altor titluri cu venit variabil

Vânzarea unei acțiuni în condițiile în care prețul de cesiune este mai mare decât valoarea din contabilitate:

1111 = % 30313 Acțiuni și alte titluri cu venit variabil 70336 Venituri din cesiune

3.3.3. Titluri de investiții

Titlurile de investiții sunt titluri cu venit fix, achiziționate de bancă cu intenția de a le păstra o perioadă îndelungată de timp, în principiu, până la scadență. Aceste titluri aduc titularului venituri regulate sub forma de dobânzi. În această categorie sunt cuprinse obligațiunile, efectele publice și alte titluri cu venit fix. Titlurile de investiții trebuie protejate contra deprecierii sau variațiilor de dobândă.

Potrivit ordinului BNR nr. 13/2009, o precondiție pentru clasificarea ca titluri de investiții este evaluarea intenției și capacităţii instituţiei de a deţine aceste instrumente până la scadenţă; această evaluare trebuie efectuată nu doar la momentul achiziţiei iniţiale ci şi la momentul fiecărei închideri contabile. Dacă în urma modificării intenţiei sau capacităţii instituţiei de a deţine până la scadenţă instrumentele din categoria titlurilor de investiţii, nu mai este potrivită clasificarea acestora ca titluri de investiţii, acestea vor fi reclasificate în categoria titlurilor de plasament şi vor fi evaluate potrivit acestei categorii.

Contabilizare – se utilizeaza contul de activ 3041 – Titluri de investiții. Se debitează cu valoarea titlurilor de investiții intrate în portofoliu și se creditează cu valoarea titlurilor vândute, transferate spre alte categorii de titluri sau date cu împrumut. Pentru înregistrarea dobânzilor de încasat există contul 3047 – Creanțe atașate. Titlurile date cu împrumut apar în debitul contului 3045 – Titluri date cu împrumut, iar la restituirea titlului în creditul aceluiași cont. Toate aceste conturi prezintă analitice pentru efecte publice și pentru obligațiuni.


Achiziția unui titlu de stat, în cont propriu : 3041= 1111

Titluri de investiții = Cont curent la BNR

Înregistrarea periodică a dobânzii, pe perioada de viață rămasă :

3047= 70341Creanțe atașate = Venituri din titluri de investiții

Încasarea dobânzii la titlul de stat:1111= 3047

Cont curent la BNR = Creanțe atașate

Rambursarea titlurilor de investiții la scadență:1111= 3041

Cont curent la BNR = Titluri de investiții

Titluri de investiții date cu împrumut : 3045 = 3041 Titluri date cu împrumut = Titluri de investiții

3.3.4. Emisiunea de titluri

Emisiunea de titluri reprezintă o modalitate de împrumut, prin care o instituție de credit poate atrage resurse de pe piețele de capital. În funcție de necesități și de categoria de titluri emise, banca poate să obțină lichidități pe termen scurt, mediu sau lung.

Titlurile emise de o bancă pot fi clasificate astfel: titluri de piață interbancară – sunt emise de bănci pe piața

interbancară pentru a obține lichidități pe termen scurt. Aceste titluri îmbracă forma certificatelor interbancare cu dobândă plătită în avans sau in fine și a biletelor la ordin negociabile.

titluri de creanțe negociabile – aduc băncilor resurse pe termen scurt și mediu. Aici sunt cuprinse biletele de trezorerie și certificatele de depozit.

obligațiuni – sunt emise de bănci, în special pentru atragerea de resurse pe termen mediu și lung.

alte titluri.

Contabilizare –se evidențiază prin conturile din grupa 32 – Datorii constituite prin titluri. Sunt conturi de pasiv ce se creditează la emiterea titlurilor și se debitează la rambursarea lor, de obicei în contrapartidaăcu un cont de trezorerie. Valoarea la care se înregistrează în contabilitate este valoarea de rambursare a titlurilor emise. Cheltuielile de emisiune pot fi cuprinse în totalitate pe conturile de cheltuieli aferente unui singur exercițiu sau pot fi eșalonate cu ajutorul contului 3749 – Alte cheltuieli de repartizat, pe mai multe exerciții.


Emiterea unui certificat interbancar cu dobânda plătită în avans:

% = 3211 1111 Titluri de piață interbancară Cont curent la BNR 375 Cheltuieli înregistrate în avans

Emiterea unui certificat de depozit cu dobânda plătită in fine:

1111 = 3221Cont curent la BNR = Titluri de creanțe negociabile

Înregistrarea periodică a dobânzii de plătit in fine sau la o dată ulterioară emisiunii la certificatul de depozit :

60362 = 3227 Dobânzi privind titlurile de creanțe negociabile = Datorii atașate

Plata lunară a dobânzii la certificatul de depozit: 3227 = 1111 Datorii atașate = Cont curent la BNR

3.3.4. Emisiunea de titluri (continuare)

Pentru dobânzile datorate de bancă există pentru fiecare categorie de titlu un cont de datorii atașate (ct. 3217, 3227, 3257, 3267). Pentru dobânzile plătite în avans se utilizează contul 375 – Cheltuieli înregistrate în avans.

În cazul în care emisiunea s-a realizat cu acordarea unor prime de emisiune sau de rambursare, se utilizează pentru înregistrarea și eșalonarea acestora până la scadență, contul 374 – Cheltuieli de repartizat. Dacă titlurile sunt numai subscrise fără a fi plătite se apelează la contul 3556 – Alți debitori diverși.


Rambursarea la scadență a certificatului de depozit: 3221 = 1111 Datorii atașate = Cont curent la BNR

Emiterea unei obligațiuni cu primă de emisiune: % = 3251 111 Obligațiuni Cont curent la BNR 3741Prime de emisiune privind titlurile cu venit fix

Înregistrarea periodică a dobânzii de plătit in fine sau la o dată ulterioară emisiunii la o obligațiune:

60363 = 3257Dobânzi privind obligațiunile = Datorii atașate



1. Achiziția de titluri de tranzacție prin societăți de bursă.

2. Înregistrarea dobânzii la titlurile de tranzacție date cu împrumut.

3. Încasarea dobânzii la titlurile de plasament date cu împrumut.

4. Achiziția unei obligațiuni prin societăți de bursă.


1. Achiziţia unor titluri de tranzacţie de către o bancă se înregistrează astfel: a) 3021=111; b) 111=3021; c) 3021=2511; d) 3021=7032; e)6032=3021.

2. În funcţie de calitatea emitentului, distingem următoarele tipuri de titluri: a)valori mobiliare; b)instrumente financiare derivate; c)titluri de stat; d)alte titluri negociabile; e)contracte forward

A. a+b+c B. a+b+c+d C. b+c+d D. a+c+e E. a+c+d


3.2. Operațiuni cu clientela

1. 2532 = 2511

2. 20611 = 2511

3. 2511= 2811

4. 667 = 2821

Teste grilă: 1. C; 2. C.

3.3. Operațiuni cu titluri

1. 3021 = 333 si 333 = 1111

2. 30257 = 7037

3. 1111 = 3037

4. 3041 = 333 si 333 = 1111

Teste grilă: 1. A; 2. E.


Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 63-69, 103 – 129, Editura Economica, Bucuresti, 2009;

Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 34– 58, 59 – 80, Editura Universitara, 2008;




1. Un client persoană fizică constituie un depozit la termen, prin depunere de numerar, la o instituție de credit. La scadență retrage dobânda și lichidează depozitul.

2. O bancă a acordat un credit de consum unui client persoană fizică. Creditul și dobânda aferentă nu au fost încasate la scadență, fapt pentru care au devenit restante. După un interval de timp, sumele restante sunt înregistrate contabil ca fiind îndoielnice. Banca decide recunoașterea unei pierderi din activitatea de creditare, pentru creanța îndoielnică acoperită cu provizioane. Se cere prezentarea succesiunii de înregistrări contabile.

3. O bancă achiziționează titluri de tranzacție printr-o societate de bursă. În timpul posesiei, cursul titlurilor a înregistrat o creștere cu 5 puncte procentuale. Banca își schimbă decizia cu privire la durata deținerii titlurilor în portofoliu, fapt pentru care le reclasează în categoria titlurilor de plasament.


Capitaluri. Cheltuieli bancare. Venituri bancare.

Cuprins:

4.1. Obiective

4.2. Capitaluri 4.2.1. Capital social 4.2.2. Prime legate de capital 4.2.3. Rezerve 4.2.4. Rezultatul exercițiului 4.3. Cheltuieli bancare

4.4. Venituri bancare 4.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare


4.1. Obiective:


elementele componente ale capitalului bancar și reflectarea acestora în contabilitate;

conceptul de cheltuială bancară şi reflectarea acestuia în contabilitate;

operațiunile generatoare de venituri bancare și tratamentul contabil al acestora.

4.2. Capitaluri

Capitalul poate fi definit ca expresia bănească a obligațiilor băncii față de persoanele fizice și juridice care au participat la constituirea sa. Banca Națională a României definește și reglementează nivelul și componența capitalurilor bancare. Astfel, întâlnim două categorii de capital:

capital propriu; capital suplimentar. Pe ansamblu, capitalul bancar include capitalul social vărsat, prime legate de capital,

profitul nerepartizat din anii anteriori și reportat pentru exercițiul curent, rezultatul net al exercițiului curent, rezerve, diferențe din reevaluare, subvenții, provizioane reglementate pentru riscuri și cheltuieli și împrumuturi pe termen lung reprezentând datorii subordonate. Pentru evidențierea în contabilitate, capitalurile dispun de clasa 5 – Capitaluri proprii, asimilate și provizioane din planul de conturi pentru instituțiile de credit.

4.2.1. Capital social

Capitalul social este alcătuit din totalitatea valorilor nominale ale acțiunilor emise de o bancă. Acțiunile pot fi nominale sau la purtător. Pentru instituțiile de credit, Banca Națională a României stabilește și actualizează nivelul minim al capitalului social. Instituțiile de credit pot majora nivelul capitalului social în baza hotărârii acționarilor și cu acordul BNR, utilizând următoarele surse:

emiterea de noi acțiuni; prime legate de capital rămase după acoperirea

cheltuielilor legate de operațiunile respective; rezerve constituite din profitul net; diferențe din reevaluarea patrimoniului; obligațiuni, dividende și datorii convertibile în acțiuni; rezerve constituite din diferențe favorabile de curs

valutar, conform normelor legale.

Contabilizare – se evidenţiază contabil cu ajutorul contului 501 – Capital social. Este un cont de pasiv, ce prezintă analitice pentru capitalul vărsat și cel nevărsat. De asemenea, există analitice pentru fiecare acționar sau asociat. Contul se creditează la constituirea capitalului social sau la majorarea lui și se debitează la diminuarea acestuia prin anularea acțiunilor și acoperirea pierderilor înregistrate de bancă.


Subscrierea capitalului social în lei de către acționari sau asociați :

508 = 5011Acționari sau asociați = Capital subscris nevărsat

Vărsarea capitalului social subscris: 5011 =512Capital subscris nevărsat = Capital subscris vărsat

Majorare de capital social prin includerea profitului net și a rezultatului reportat din anii anteriori:

% = 5012 581 Capital subscris vărsat Rezultatul reportat 592Repartizarea profitului Majorare de capital social prin includerea dividendelor:

354 = 5012 Dividende de plată = Capital subscris vărsat

4.2.2. Prime legate de capital

Primele legate de capital apar ca un plus de valoare înregistrat la valoarea de emisiune față de valoarea nominală, în cazul acțiunilor sau părților sociale și îmbracă următoarele forme:

prime de emisiune – apar la emisiunile de acțiuni, în condițiile în care valoarea de emisiune este mai mare decât valoarea nominală a titlului;

prime de aport – apar ca diferență între valoarea majorării de capital în natură și valoarea nominală a acțiunilor emise;

prime de fuziune – se întâlnesc în cazul în care societatea absorbită la fuziune aduce un aport contabil mai mare decât valoarea lui nominală;

prime de sciziune – reprezintă diferența dintre valoarea contabilă a aportului rezultat în urma unei operațiuni de sciziune și valoarea lui nominală;

prime de conversie – apar atunci când obligațiuni emise, datorii sau dividende neplătite sunt transformate în acțiuni.

Contabilizare - înregistrarea se face cu ajutorul contului 511 – Prime legate de capital, un cont de pasiv. Este creditat cu valoarea primelor rezultate în corespondență cu debitul contului 508 – Acționari sau asociați, la emisiuni, aport, fuziuni și sciziuni, cu debitul conturilor 3251 – Obligațiuni sau 354 – Dividende de plată, la conversii de obligațiuni sau dividende sau cu debitul contului 3722 – Contravaloarea poziției de schimb, în cazul primelor în devize.Contul este debitat prin creditul conturilor 501 – Capital social, dacă primele sunt încorporate în capital sau 519 – Alte rezerve, dacă primele sunt încorporate la rezerve.


Subscrierea de capital în condițiile existenței unei prime de emisiune în lei:

508 = 5111 Acționari sau asociați = Prime de emisiune

Subscrierea de capital în condițiile existenței unei prime de emisiune în devize:

508 = 3721Acționari sau asociați = Poziția de schimbȘi 3722 = 5111Contravaloarea poziției de schimb = Prime de emisiune

Prime de emisiune incluse în capitalul social: 511 = 5012 Prime de emisiune = Capital subscris vărsat

Prime de conversie apărute la obligațiuni convertibile în acțiuni:

3251 = 5112 Obligațiuni = Prime de fuziune, de sciziune, de

conversie

4.2.3. Rezerve

Normele în vigoare permit instituțiilor de credit să constituie mai multe categorii de rezerve. Astfel, întâlnim următoarele rezerve bancare:

rezerva legală – este folosită pentu acoperirea pierderilor din activitatea bancară. Ea se constituie astfel:

-20 % din profitul brut, până când nivelul ei atinge pe cel al capitalului social;

-10 % din profitul brut, până când nivelul ei atinge dublul capitalului social;

-din profitul net, în baza hotărârii consiliului de administrație al băncii.

rezerva generală pentru riscul de credit – se constituie pentru acoperirea pierderilor din creditele nerecuperate din profitul brut și din profitul net, în baza reglementărilor existente.

rezerva statutară – se constituie și se utilizează în conformitate cu prevederile statutului băncii. Sursa de constituire o reprezintă profitul net.

Contabilizare - evidența contabilă se ține cu ajutorul conturilor

din grupa 51 – Prime legate de capital și rezerve. Conturile de rezerve sunt conturi de pasiv. Ele sunt creditate la constituirea rezervelor din profitul brut, profitul net sau din profitul reportat din anii anteriori, în corespondență cu debitul conturilor 592 – Repartizarea profitului sau 581 – Rezultatul reportat. Debitarea conturilor se face la utilizarea rezervelor pentru acoperirea pierderii băncii, pentru acoperirea creditelor nerecuperate sau prin trecere pe venituri a rezervei generale pentru riscul de credit, în cazul în care depășește procentul ce se poate deduce din profitul brut. Debitarea se face în corespondență cu creditele conturilor 591 – Profit sau pierdere, 781 – Venituri din reluarea rezervei generale pentru riscul de credite sau cu un cont din clasa 1 sau 2, în cazul acoperirii pierderilor din credite.


Constituirea rezervei legale din profitul brut sau net: 592 = 512 Repartizarea profitului = Rezerve legale

Constituirea rezervei generale pentru riscul de credit din profitul brut sau net:

592 = 514 Repartizarea profitului = Rezerva generală pentru riscul de credit

Utilizarea rezervei legale pentru acoperirea unei pierderi: 521 = 591 Rezerve legale = Profit sau pierdere

Utilizarea rezervei generale de risc pentru acoperirea unor credite nerecuperabile:

514 = 2821Rezerva generală pentru riscul de credit = Creanțe îndoielnice

4.2.4. Rezultatul exercițiului

La sfârșitul exercițiului financiar instituțiile de credit își stabilesc rezultatul exercițiului, sub formă de profit sau de pierdere. Acesta cuprinde: rezultatul curent și rezultatul excepțional, care este obținut din operațiuni excepționale, în afara activității curente bancare. Pentru obținerea rezultatului exercițiului, acesta preia soldurile conturilor de venituri și cheltuieli. Cu această ocazie aceste conturi se închid. Diferența rezultată reprezintă profitul brut (sold creditor) sau pierdere brută (sold debitor). Din profitul brut se pot deduce anumite cheltuieli, înainte de stabilirea impozitului pe profit, dar numai cele permise de normele în vigoare și în limitele prevăzute legal (pierdere din anii precedenți, rezerva legală, rezerva generală pentru riscul de credit).

Eliminând impozitul pe profit se obține profitul net al exercițiului. Acesta se va repartiza pe destinații (rezerve, dividende, fond de participare a salariaților la profit) sau poate fi reportat pentru exercițiul următor.

Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, stabilirea ordinii surselor din care se acoperă pierderea contabilă este de competenţa adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv a consiliului de administraţie.


Descărcarea conturilor de cheltuieli la sfârșitul exercițiului:

591 = % Profit sau pierdere 601 Cheltuieli cu operațiunile de trezorerie și operațiunile interbancare / / 677 Alte cheltuieli excepționale

Constituirea rezervelor din profitul brut: 592 = % Repartizarea profitului 512 Rezerve legale 514 Rezerva generală pentu riscul de credit

4 .2.4. Rezultatul exercițiului (continuare)

Contabilizare - se evidenţiază în contabilitate cu ajutorul următoarelor conturi:

Contul 581 – Rezultatul reportat este un cont bifuncțional. Se creditează cu profitul net realizat în exercițiile financiare precedente sau, în cazul preluării unei pierderi, cu acoperirea acesteia din rezerve sau capital social. Se debitează cu pierderile realizate în exercițiile financiare precedente sau, în cazul preluării unui profit, cu destinațiile care i se dau acestuia: capital social, rezerve, dividende, fond de dezvoltare.

Contul 591 – Profit sau pierdere este, de asemenea, un cont bifuncțional. El este creditat la preluarea veniturilor pentru stabilirea rezultatelor sau la acoperirea pierderilor din exercițiul financiar curent, prin diminuarea capitalului social sau diminuarea rezervelor. Debitarea lui se face la preluarea cheltuielilor pentru stabilirea rezultatelor exercițiului, la preluarea profitului net nerepartizat în exerciții financiare precedente sau la repartizarea profitului din exercițiul curent.

Contul 592 – Repartizarea profitului este un cont de activ ce se debitează cu destinațiile profitului repartizat și se creditează la închidere prin contul 591.


Repartizarea dividendelor către acționari: 592 = 354 Repartizarea profitului = Dividende de plată

Pierderea exercițiului este suportată din capitalul social: 501 = 591 Capital social = Profit sau pierdere

Reportarea profitului net pentru anul următor: 592 = 581Repartizarea profitului = Rezultatul reportat

Închiderea contului de rezultate la începutul exercițiului următor:

591 = 592 Profit sau pierdere = Repartizarea profitului



1. Majorare de capital social prin includerea unor obligațiuni convertibile în acțiuni.2. Reducerea capitalului social pentru acoperirea unor pierderi reportate sau unor

pierderi înregistrate la sfârșitul exercițiului.3. Constituirea rezervei statutare din profitul net reportat din anii anteriori.4. Descărcarea conturilor de venituri la sfârșitul exercițiului financiar.5. Înregistrarea și deducerea impozitului pe profit.


1. Reportarea profitului net pentru anul următor presupune creditarea următorului cont: a) 591; b) 581; c) 592; d) 691; e) 354.

2. Utilizarea rezervei legale pentru acoperirea unei pierderi se înregistrează prin nota contabilă: a) 591=512; b) 581=512; c) 512=592; d) 514=1821; e) 512=591.

4.3. Cheltuieli bancare

Potrivit reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene, cheltuielile reprezintă o diminuare a beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, concretizate în reducerea capitalurilor proprii, alta decât cea rezultată din distribuirea acestora către acționari.

Cheltuielile bancare cuprind sumele și valorile plătite sau de plătit pentru resurse împrumutate sau atrase, pentru materiale consumate, servicii și lucrări prestate de terți, pentru remunerarea personalului și executarea unor obligații legale sau contractuale. Tot în categoria cheltuielilor bancare intră și cheltuielile cu amortizările și provizioanele, pierderile și alte cheltuieli excepționale.

După natura lor, cheltuielile bancare pot fi împărțite în următoarele categorii, care stau și la baza creării grupelor de conturi de cheltuieli din clasa 6 – Cheltuieli:

cheltuieli de exploatare bancară; cheltuieli cu personalul; Impozite și taxe; cheltuieli cu materiale, lucrări și servicii efectuate de terți; cheltuieli diverse de exploatare; cheltuieli cu amortizările privind imobilizările; cheltuieli cu provizioane și pierderi din creanțe nerecuperabile; cheltuieli excepționale; cheltuieli cu impozitul pe profit.

4.3. Cheltuieli bancare (continuare)

Contabilizare – Potrivit contabilității de angajamente (ctb. pe baza drepturilor constatate), efectele trazacțiilor sunt recunoscute contabil atunci când tranzacțiile se produc, și nu pe măsură ce fluxurile financiare sunt încasate sau plătite. În consecință, cheltuielile vor fi recunoscute în contabilitate în momentul angajării unor datorii și nu în momentul plății acestora.

Conturile din grupa cheltuielilor bancare sunt conturi de activ. Ele se debitează, în cele mai multe cazuri, la apariția cheltuielii în contrapartidă cu un cont de creanțe atașate, dacă este vorba de înregistrarea unei dobânzi de plătit, cu un cont de trezorerie, în cazul în care banca plătește comisioane, cu un cont de titluri, la deprecierea acestora sau cu contul 3722 – Contravaloarea poziției de schimb, la apariția unor pierderi din operațiuni cu devize.

Creditarea conturilor de cheltuieli se face la descărcarea acestora, la sfârșitul exercițiului, spre exemplu prin debitul contului 591 – Profit și pierdere sau al contului 341 – Decontări intrabancare, dacă este cazul unei subunități ce nu este organizată ca centru de profit.


Înregistrarea dobânzii de plată la un împrumut de refinanțare primit de la BNR:

6011 = 1172 Dobânzi la BNR = Datorii atașate Comisioane plătite pentru operațiuni interbancare: 6019 = 111 Comisioane = Cont curent la BNR

Cheltuieli la achiziția unei obligațiuni prin societăți de bursă:

60322 = 333 Costuri de tranzacționare = Contul societăților de bursă

Cheltuieli cu remunerarea personalului: 611 = 3511Cheltuieli cu remunerațiile personalului = Personal – remunerații datorate

Impozit pe clădiri și terenuri plătit de bancă: 621 = 3536 Cheltuieli cu alte impozite, taxe = Alte impozite, taxe

vărsăminte asimilate vărsăminte asimilate


• Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

1. Cheltuielile cu asigurările sociale plătite de instituția de credit.2. Dobânzi la un împrumut primit de la clientela financiară.3. Dobânzi pentru împrumuturi de la bănci corespondente.4. Cheltuieli de reclamă și publicitate.5. Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor necorporale din activitatea de exploatare

• Răspundeţi la următoarele întrebări grilă:

1. Dobânda pentru un depozit la termen atras de la bănci se înregistrează astfel: a) 1327=6013; b) 1327=111; c) 111=1327; d) 1327= 7013; e) 6013=1327

2. Înregistrarea dobânzii pentru un împrumut de pe o zi pe alta, primit de la o altă bancă, se înregistrează : a) 6015=151; b) 6011= 1172; c) 60141=1427; d) 60141=1417; e) 1427=60141

4.4. Venituri bancare

Potrivit reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, veniturile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori diminuări ale datoriilor, concretizate într-o majorare a capitalurilor proprii, alta decât cea rezultată din contribuții ale acționarilor.

Veniturile bancare reprezintă, în principal, contravaloarea serviciilor realizate de bancă în baza funcțiilor de intermediere și de gestiune a mijloacelor de plată. Cu alte cuvinte, în categoria veniturilor includem atât sumele de încasat în nume propriu, rezultate din desfășurarea activității curente, cât și câștigurile din alte surse. Astfel, banca încasează dobânzi la creditele acordate sau la depozitele create la alte unități bancare, încasează comisioane, chirii la operațiuni de leasing și alte venituri excepționale, ce nu caracterizează activitatea curentă bancară.

Putem clasifica toate aceste venituri în următoarele grupe, ce corespund și grupelor de conturi din planul contabil pentru instituțiile de credit:

venituri din activitatea de exploatare bancară; venituri diverse de exploatare; venituri din provizioane și recuperări de creanțe amortizate; venituri excepționale; venituri din reluarea rezervei generale pentru riscul de credit.

4.4. Venituri bancare (continuare)

Contabilizare – Potrivit contabilității de angajamente, veniturile vor fi recunoscute în contabilitate în momentul înregistrării unei creanțe și nu la data încasării acesteia.

Contabilitatea veniturilor se ține folosind conturi din clasa 7. Comun acestor conturi este faptul că sunt conturi de pasiv, ce încep a funcționa prin a se credita în timpul exercițiului financiar, în corespondență cu debitarea unor conturi de creanțe atașate, pentru veniturile din dobânzi, de titluri, pentru veniturile create de acestea sau prin debitarea contului 3722 – Contravaloarea pozitiei de schimb, în cazul unor venituri la operațiunile în devize. Se debitează la sfârșitul anului, prin descărcare în contul 591 – Profit sau pierdere sau în contul 341 – Decontări intrabancare, dacă rezultatul nu se stabilește la nivelul subunității bancare.


Înregistrarea dobânzilor din operațiuni cu BNR: 1172 = 7011 Creanțe atașate = Dobânzi de la BNR Dobânzi de la un depozit la vedere deschis la o altă

bancă: 1317 = 7013 Creanțe atașate = Dobânzi de la conturile de depozite la

bănci

Reevaluarea titlului de tranzacție în urma creșterii cursului:

3021 = 7032 Titluri de tranzacție = Venituri din titluri de tranzacție

Venituri în devize aferente activității subunităților din străinătate:

3722 = 741Contravaloarea poziției de schimb = Cota-parte din cheltuielile sediului social

Penalități încasate de la clienți: 2511 = 771 Conturi curente = Venituri din despăgubiri și penalități



1. Dobânzi la operațiuni de primire în pensiune.2. Dobânzi de la operațiuni de scontare.3. Chirie de încasat la operațiuni de leasing.4. Dobânzi de la un credit la termen în devize acordat unei alte bănci.


1. Înregistrarea dobânzii pentru creditele de trezorerie acordate este: a) 2027=2511; b) 2027=111; c) 2021=70213; d) 2027=70213; e) 60213=2027.

2. Dobânda pentru un credit interbancar acordat se înregistrează astfel: a) 1417=6014; b) 1417= 7014; c) 111=1417; d) 6014=1417; e) 1417=111


4.2. Capitaluri 4.4. Venituri bancare

1. 3251=5012 1. 1517=7015

2. 5012= % 581, 591 2. 376=70211

3. 581= 513 3. 3556=7041

4. % = 591 4. 3722=70142

701,….,777

5. 691=3531 și 591=691 Teste grilă: 1. D; 2. B.

Teste grilă: 1. B; 2. E.

4.3. Cheltuieli bancare

1. 6121=35211

2. 6022=2327

3. 6012=1272

4. 635=3566

5. 651=4611

Teste grilă: 1. E; 2. C.


Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 161-176, 177-208, Editura Economica, Bucuresti, 2009;

Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 109-147, Editura Universitara, 2008;




1. O instituție de credit constituie rezerva generală pentru riscul de credit din profitul brut. Ulterior, aceasta este utilizată pentru acoperirea unor pierderi aferente exercițiului financiar.

2. Înregistrați în contabilitatea băncii următoarele tipuri de cheltuieli:

- dobânzi pentru valorile date în pensiune unei alte bănci.

- dobânzi la împrumutul de refinanțare primit de la BNR.

- dobânzi pentru depozitele interbancare atrase de la alte bănci.

- cheltuielile cu impozitul pe profit.

3. Înregistrați în contabilitatea băncii următoarele tipuri de venituri:

- încasarea unui comision de la clientelă.

- dobânda aferentă operațiunii de factoring.

- dobânda aferentă creditului de trezorerie acordat unui client.

- anularea unui provizion constituit pentru operațiuni interbancare.


Operațiuni în devize. Operațiuni în afara bilanțului.

Cuprins:

5.1. Obiective

5.2. Operațiuni în devize 5.2.1. Operaţiuni de schimb la vedere 5.2.2. Operaţiuni de schimb la termen 5.2.3. Operaţiuni de schimb manual 5.3. Operaţiuni în afara bilanțului 5.3.1. Angajamente de finanţare 5.3.2. Angajamente de garanţie 5.3.3. Angajamente privind titlurile 5.3.4. Angajamente privind operaţiunile în devize




5.1. Obiective:


tipologia operațiunilor în devize efectuate de o instituție de credit;

tratamentul contabil al acestora;

conceptul de operațiune în afara bilanțului și reflectarea în contabilitate .

5.2. Operațiuni în devize

Sunt considerate operațiuni în devize, operațiunile efectuate în alte monede decât moneda națională (leul în cazul României), folosită de obicei pentru ținerea contabilității.

Operațiunile în devize se pot clasifica după mai multe criterii:

după natura operațiunii: operațiuni de schimb la vedere; operațiuni de schimb la termen; operațiuni cu titluri în devize; operațiuni privind conturile curente, de corespondent, de depozit; credite și depozite în devize. după natura participanților: operațiuni în devize cu clientela bancară și financiară; operațiuni în devize cu clientela nebancară; operațiuni cu titluri în devize; operațiuni de SWAP. după riscul asumat: operațiuni cu risc de schimb – sunt operațiuni ce implică intrări sau ieșiri de devize din patrimoniu; operațiuni fără risc de schimb – sunt operațiuni ce nu implică intrări sau ieșiri de devize din patrimoniu.

5.2.1. Operațiuni de schimb la vedere

Operațiunile de schimb la vedere, cunoscute și sub numele de operațiuni spot, sunt operațiuni de cumpărare sau vânzare de devize, încheiate la cursul la vedere (curs spot), la care tranzacția și decontarea au loc în același timp sau, de regulă, sunt despărțite de un interval de timp de maximum 48 ore (două zile lucrătoare). În cazul decontării după două zile, cursul folosit este același curs din ziua încheierii tranzacției. Astfel, în cadrul unei operațiuni de schimb se convine ca partenerii să schimbe o cantitate dintr-o anumită monedă pe o cantitate dintr-o altă monedă. De obicei, pentru schimbul fizic de monedă se utilizează conturile de corespondent (121, 122) și contul curent la BNR, numai în cazul monedei naționale.

Contabilizare – Evidența contabilă a operațiunilor de schimb la vedere se ține cu ajutorul contului 931 – Operațiuni de schimb la vedere, cont extrabilanțier, pentru angajamentele de schimb, iar bilanțier utilizând contul 372 – Conturi de ajustare. Conturile de ajustare (372) sunt conturi bifuncționale. Contul 3721 – Poziția de schimb înregistrează sumele în devize achiziționate sau vândute. El se creditează la intrarea devizelor în patrimoniu și se debitează la ieșirea acestora, în corespondență cu un cont de trezorerie. Contul 3722 – Contravaloarea poziției de schimb funcționează în paralel cu contul 3721, reflectând în lei sumele în devize intrate sau ieșite din patrimoniu. Din punct de vedere tehnic, el se situează pe o poziție opusă contului 3721, debitându-se la cumpărea devizelor și creditându-se la vânzarea acestora, în contrapartidă cu un cont de trezorerie.


Înregistrarea achiziției de devize, prin conturi extrabilanțiere:

9312 = 9361Devize cumpărate și încă neprimite = Poziția de schimb

Înregistrarea contravalorii devizelor în lei: 9362 = 9313Contravaloarea poziției de schimb = Lei vânduți și încă nelivrați

Înregistrarea extrabilanțieră a creșterii cursului devizelor achiziționate:

9362 = 9363Contravaloarea poziției de schimb = Conturi de ajustare devize

Livrarea devizelor: 121 = 3721Cont de corespondent la bănci = Poziția de schimb

Închiderea la livrare a conturilor de ajustare devize:

3722 = 3723 Contravaloarea poziției de schimb = Conturi de ajustare devize

5.2.1. Operațiuni de schimb la vedere (continuare)

Valoarea în lei a devizelor schimbate, evidențiată în contul 3722, se actualizează la cursul zilei cu ajutorul contului 3723 – Conturi de ajustare devize. Dacă la sfârșitul operațiunii se degajă un rezultat favorabil sau nefavorabil, datorat modificărilor de curs, va fi preluat pe conturi de venituri sau cheltuieli: 6061 – cheltuieli din diferențe de curs valutar aferente tranzacțiilor în valută, respectiv 7061 – Venituri din diferențe de curs valutar aferente tranzacțiilor în valută.

Pentru înregistrarea angajamentelor se folosește contul 936 – Conturi de ajustare devize în afara bilanțului. Acest cont funcționează în mod asemănător contului 372, însă în contrapartidă cu unul dintre conturile de la 931 – Operațiuni de schimb la vedere, în funcție de natura operațiunii.


Înregistrarea vânzării de devize, prin conturi extrabilanțiere:

9361 = 9314Poziția de schimb = Devize vândute și încă nelivrate

Înregistrarea contravalorii devizelor în lei: 9311 = 9362Lei cumpărați și încă neprimiți = Contravaloarea poziției de schimb

Înregistrarea extrabilanțieră a creșterii cursului devizelor

vândute: 9363 = 9362Conturi de ajustare devize = Contravaloarea poziției de schimb

Livrarea devizelor:

3721 = 121 Poziția de schimb = Cont de corespondent la bănci Închiderea la livrare a conturilor de ajustare devize:

3723 = 3722 Conturi de ajustare devize = Contravaloarea poziției de schimb

5.2.2. Operațiuni de schimb la termen

Operațiunile de schimb la termen sunt operațiuni de vânzare sau cumpărare de devize, la care intervalul de timp ce desparte tranzacția de livrarea sumelor este mai mare de două zile lucrătoare. Decontarea operațiunii se face la un curs stabilit prin contract la încheierea tranzacției și operabil în viitor, la livrarea sumelor. Acesta este cursul la termen sau cursul forward.

Contabilizare - angajamentele aferente operațiunilor ferme de schimb la termen se înregistrează în conturi în afara bilanțului, prin intermediul conturilor 951- Operațiuni ferme de schimb la termen, 941- Poziție de schimb și 942-Contravaloarea poziției de schimb.

Diferențele din evaluarea operațiunilor ferme de schimb la termen, la cursul la termen rămas de scurs, se înregistrează în conturile în afara bilanțului: 943-Conturi de ajustare devize și 942-Contravaloarea poziției de schimb. Concomitent, aceeași diferență de curs se înregistrează și în bilanț, în conturile de venituri sau cheltuieli privind operațiunile cu instrumente financiare derivate pe cursul de schimb, sau în conturile de regularizare privind instrumentele de acoperire, în contrapartidă cu contul 31111- Operațiuni de schimb la termen.


Emiterea ordinului de cumpărare de devize (operațiune extrabilanțieră):

95113 = 941Devize de primit contra lei de livrat = Poziția de schimb

Înregistrarea contravalorii devizelor în lei: 942 = 95114Contravaloarea poziției de schimb = Lei de livrat contra devize de

primit

Reevaluarea periodică (creștere de curs) a devizelor în conturi extrabilanțiere:

942 = 943Contravaloarea poziției de schimb = Conturi de ajustare devize

Reevaluarea periodică (creștere de curs) a devizelor în conturi bilanțiere:

3722 = 3723Contravaloarea poziției de schimb = Conturi de ajustare

Livrarea devizelor: 121 = 3721 Conturi de corespondent = Poziția de schimb

5.2.2. Operațiuni de schimb manual

Schimbul manual este o operațiune prin care o cantitate de monedă este schimbată fizic contra unei alte monede. Aceasta este una dintre cele mai vechi operațiuni în devize derulate de bănci. La schimbul manual diferența dintre cursul la vânzare și cursul la cumpărare este mai mare, în conditiile în care sumele tranzacționate sunt mai mici și manipularea mai complicată.

Contabilizare – operațiunea se desfășoară prin intermediul conturilor ''Poziția de schimb'' și ''Contravaloarea poziției de schimb''. Există posibilitatea ca în cazul în care apare un deficit sau un excedent de devize la ghișeu, să se aprovizioneze sau să-și verse surplusul cu ajutorul unui cont de trezorerie. La sfârșitul zilei, soldul contului ''Contravaloarea poziției de schimb'' reprezintă prețul stocului de devize. Diferența dintre acesta și valoarea devizelor la cursul zilei reprezintă rezultatul exercițiului.


Înregistrarea stocului inițial la începutul zilei: 101 = 3721 Casa / devize = Poziția de schimb

Contravaloarea în lei a stocului de devize: 3722 =101 Contravaloarea poziției de schimb = Casa / lei

Vânzare de devize: 3721 = 101 Poziția de schimb = Casa / devize

Cumpărare de devize: 101 = 3721 Casa / devize = Poziția de schimb

Reevaluarea devizelor în condițiile înregistrării unor diferențe favorabile:

3722 = 7061Contravaloarea poziției de schimb = Venituri din diferențe de curs valutar aferente tranzacțiilor în valută



1. Reevaluarea operațiunilor de schimb manual în devize, în condițiile înregistrării unor diferențe nefavorabile.

2. Emiterea ordinului de vânzare de devize la termen (operațiune extrabilanțieră).3. Înregistrarea contravalorii devizelor vândute la termen, în lei.4. Reevaluarea periodică (scădere de curs) a devizelor vândute la termen, în conturi

extrabilanțiere.5. Reevaluarea periodică (scădere de curs) a devizelor vândute la termen, în conturi

bilantiere.


1. Reevaluarea periodică (creștere de curs) a devizelor vândute la termen, în conturi bilanțiere : a) 943=942; b) 3722=3723; c) 3723=111; d) 3723=3722; e) 3722=111.

5.3. Operaţiuni în afara bilanțului

Operațiunile în afara bilanțului reprezintă angajamente date și primite în relațiile cu terții, precum și unele bunuri și operațiuni ce nu pot fi incluse în activul sau pasivul bilanțier bancar. Angajamentele sunt de fapt drepturi și obligații ale căror efecte asupra mărimii și structurii patrimoniului băncii sunt condiționate de realizarea unor operațiuni ulterioare. De exemplu, banca se angajează printr-o scrisoare de garanție să plătească la scadență, în locul unui client, dacă acesta nu o face. Până la scadență, angajamentul băncii nu creează fluxuri financiare, nu aduce modificări în patrimoniu. Acestea sunt condiționate de o altă operațiune și anume de neexecutarea obligației de plată. În acest moment, angajamentul înregistrat în conturi extrabilanțiere se transformă într-o operațiune bilanțieră.

Pentru contabilizarea operațiunilor extrabilanțiere se utilizează clasa 9 – Operațiuni în afara bilanțului. Specific acestor înregistrări contabile este faptul că pentru majoritatea conturilor (excepție fac conturile utilizate la operațiunile în devize) se folosește drept cont corespondent în operațiune contul 999 – Contrapartida.

Operațiunile în afara bilanțului sunt grupate în funcție de natura lor astfel: angajamente de finanțare; angajamente de garanție; angajamente privind titlurile; angajamente privind operațiunile în devize; angajamente diverse; angajamente îndoielnice; conturi de evidență.

5.3.1. Angajamente de finanțare

Angajamentele de finanțare reprezintă promisiuni irevocabile de a pune la dispoziție fonduri în favoarea unui beneficiar. În raport cu banca, ele pot avea dublu sens. Ele se înregistrează la nivelul finanțării prevăzute în contract și se diminuează pe măsură ce fondurile sunt puse la dispoziție.

Contabilizare – evidențierea contabilă se face în baza conturilor din grupa 90 – Angajamente de finanțare. Conturile de angajamente date de bancă în favoarea altor bănci sau în favoarea clienților (901, 903) sunt conturi de activ, ce se debitează la semnarea contractului de finanțare (de exemplu, contractul de creditare), în corespondență cu contul 999 – Contrapartida și se creditează la punerea la dispoziție a fondurilor, în corespondență cu același cont.


Semnarea contractului de creditare a unei alte bănci: 901 = 999 Angajamente în favoarea altor bănci = Contrapartida

Acordarea creditului interbancar:999 = 901

Contrapartida = Angajamente în favoarea altor bănci

Semnarea contractului de primire a unui împrumut de la o alta bancă :

999 = 902Contrapartida = Angajamente primite de la alte bănci

Primirea împrumutului de la alta bancă:902 = 999

Angajamente primite de la alte bănci = Contrapartida

Semnarea contractului de creditare a unui client: 903 = 999 Angajamente în favoarea clientelei = Contrapartida

5.3.2. Angajamente de garanție

Angajamentele de garanție reprezintă operațiuni prin care o persoană, numită garant, se angajează în favoarea unui beneficiar să efectueze plata unei obligații asumate de o altă persoană, în condițiile în care aceasta nu o poate efectua. Angajamentele de garanție pot fi date sau primite în relație cu o altă bancă sau cu clientela.

Contabilizare – în contabilitate, angajamentele de garanție sunt înregistrate în grupa 91 – Angajamente de garanție. Conturile de garanții date de bancă în favoarea terților (911 – Cauțiuni, avaluri și alte garanții date altor bănci și 913 – Garanții date pentru clientelă) sunt conturi de activ. Ele sunt debitate atunci când banca își ia angajamentul să garanteze și sunt creditate la scadența operațiunii care condiționează angajamentul, când acesta se stinge printr-o operațiune de plată efectuată de persoana pentru care s-a garantat sau de către bancă.

Conturile de garanții primite de bancă de la terți ( 912 – Cauțiuni, avaluri și alte garanții primite de la alte bănci și 914 – Garanții primite de la clientelă) sunt conturi de pasiv. Ele sunt creditate atunci când terți garantează pentru bancă și sunt debitate la scadența operațiunii care condiționează angajamentul, când acesta se stinge prin onorarea obligației de către bancă sau de către garant. Pentru toate aceste conturi din grupa 91, debitarea sau creditarea se face în corespondență cu contul 999 – Contrapartida.


Avalizarea unui efect comercial de către o altă bancă în favoarea băncii:

999 = 912Contrapartida = Cauțiuni, avaluri și alte garanții primite de la alte

bănci

Stingerea angajamentului la scadență, în urma încasării titlului:

912 = 999Cauțiuni, avaluri și alte garanții primite de la alte bănci =

Contrapartida

Garanție financiară dată de bancă pentru un client: 913 = 999 Garanții date pentru clientelă = Contrapartida

Stingerea angajamentului de garanție, prin efectuarea plății de către bancă, în condițiile în care clientul nu și-a onorat obligația asumată:

999 = 913 Contrapartida = Garanții date pentru clientelă

5.3.3. Angajamente privind titlurile

Angajamentele privind titlurile reprezintă angajamente ale băncii de a primi un titlu sau de a-l livra într-o operațiune de cumpărare, de vânzare, de cumpărare sau vânzare cu posibilitate de răscumparare sau în alte operațiuni cu titluri.

Contabilizare – Aceste angajamente sunt înregistrate în contabilitate prin intermediul conturilor din grupa 92 – Angajamente privind titlurile. Contul 921- Titluri de primit este un cont de activ. Se creditează cu valoarea titlurilor cumpărate și încă neprimite sau a titlurilor vândute cu posibilitate de cumpărare și încă necumpărate și se creditează la primirea acestor titluri, în corespondență cu contul 999 – Contrapartida. Contul 922 – Titluri de livrat este un cont de pasiv. El se creditează cu valoarea titlurilor vândute și încă nelivrate sau a titlurilor cumpărate pentru care nu s-a manifestat încă posibilitatea de răscumpărare și se debitează la livrarea titlurilor, în corespondență cu contul 999 – Contrapartida.


Semnarea contractului de cumpărare de titluri sau a unui ordin de cumpărare pe piață:

921 = 999 Titluri de primit = Contrapartida

Livrarea titlurilor de către vânzător către bancă: 999 = 921 Contrapartida = Titluri de primit

Semnarea contractului privind vânzarea de titluri de către bancă:

999 = 922Contrapartida = Titluri de livrat

Livrarea titlurilor vândute: 922 = 999

Titluri de livrat = Contrapartida

Semnarea contractului privind vânzarea de titluri cu posibilitate de răscumpărare:

921 = 999 Titluri de primit = Contrapartida

5.3.4. Angajamente privind operațiunile în devize

Angajamentele privind operațiunile în devize sunt angajamente de primire sau livrare de devize sau lei, apărute în operațiuni de schimb sau de împrumut de devize.

Contabilizare –se folosesc conturile din grupa 93– Operatiuni în devize. Spre deosebire de restul conturilor în afara bilanțului, conturile grupei 93 nu fac apel pentru corespondență la contul 999–Contrapartida, ci la conturile 941–Poziția de schimb și 942 – Contravaloarea poziției de schimb. Aceste conturi sunt bifuncționale și funcționează după un mecanism asemănător celui întâlnit la conturile 3721 – Poziția de schimb și 3722 – Contravaloarea poziției de schimb, pentru sume în devize, respectiv pentru sume în lei.Conturile de angajamente de primire a monedelor cumpărate, lei sau devize, în cazul operațiunilor de schimb la vedere sau la termen (9311, 9312, 95111, 95113, 95115) sunt conturi de activ. Ele sunt debitate în lei sau în devize la cumpărarea monedelor și creditate la primirea acestora, în corespondență cu conturile 942, respectiv 941. Conturile de angajamente de livrare a monedelor cumpărate, lei sau devize, în cazul operațiunilor de schimb la vedere sau la termen (9313, 9314, 95112, 95114, 95116) sunt conturi de pasiv. Ele sunt creditate în lei sau devize la vânzarea monedelor și debitate la livrarea acestora, în corespondență cu conturile 942, respectiv 941. În cazul acestor operațiuni este posibil ca, datorită modificării cursului de schimb, să apară anumite diferențe favorabile sau nefavorabile. Acestea vor fi evidentiațe cu ajutorul contului 943 – Conturi de ajustare devize.


Emiterea unui ordin de cumpărare de devize la vedere: 9312 = 941Devize cumpărate și încă neprimite = Poziția de schimbȘi 942 = 9313Contravaloarea poziției de schimb = Lei vânduți și încă nelivrați Stingerea angajamentelor în urma livrării devizelor: 941 = 9312Poziția de schimb = Devize cumpărate și încă neprimiteȘi 9313 = 942Lei vânduți și încă nelivrați = Contravaloarea poziției de schimb

Angajament de cumpărare devize la termen contra lei: 95113 = 941 Devize de primit contra lei de livrat = poziția de schimbȘi 942 = 95114 Contravaloarea poziției de schimb = Lei de livrat contra devize de primit



1. Stingerea angajamentului de finanțare, în momentul acordării creditului unui client.

2. Răscumpărarea titlurilor vândute cu posibilitate de răscumpărare .

3. Reevaluarea devizelor tranzacționate la vedere sau termen, în urma modificării cursului de schimb.


1. Identificaţi enunţul incorect: a) angajamentele de finanţare sunt promisiuni irevocabile privind acordarea de finanţare unui beneficiar; b) angajamentele primite de la instituţiile de credit se creditează în momentul primirii efective a împrumutului solicitat; c) angajamentele date de către o bancă în favoarea altor bănci se debitează la semnarea contractului de finanţare; d) un angajament de finanţare se înregistrează întotdeauna în corespondenţă cu contul 999; e) cheltuielile se recunosc contabil în momentul înregistrării unor datorii.

2. Înregistraţi în contabilitatea băncii titlurile de tranzacţie cumpărate şi încă neprimite: a) 902=999; b) 999=921; c) 921=999 d) 999=922; e) 922=999.

3. Înregistrarea angajamentului aferent unui credit acordat clientelei este: a) 903=999; b) 999= 903; c) 901=999; d) 999=901; e) 999=902.


5.2. Operațiuni în devize

1. 6061= 3722

2. 941= 9332

3. 9331= 942

4. 942 = 943

5. 3722 = 3723

Teste grilă: 1. D.

5.3. Operațiuni în afara bilanțului

1. 999 = 903

2. 999 = 921

3. 943 = 942 sau 942 = 943

Teste grilă: 1. B; 2. C; 3. A.


Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 209-245, Editura Economica, Bucuresti, 2009;

Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 95-97, 149-158, Editura Universitara, 2008;




1. O instituție de credit semnează un contract prin care se angajează să crediteze un client persoană juridică. După câteva zile, banca acordă finanțarea iar angajamentul se stinge.

2. Înregistrați în contabilitatea băncii titlurile de tranzacție vândute în nume propriu, știind că există un decalaj în timp între data vânzării și data livrării efective a titlurilor.

3. O societate de asigurare se angajează să garanteze rambursarea unui credit contractat de o bancă. La scadență, banca rambursează finanțarea primită iar angajamentul de garantare se stinge.

Bibliografia cursului

Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, Editura Economica, Bucuresti, 2009;

Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, Editura Universitara, 2008;



Contabilitate Bancara - Curs ID

Documents

Transcript of Contabilitate Bancara - Curs ID