Modulul 11Sinteza contabilă bancară

11.1. Necesitatea şi structura lucrărilor de sinteză contabilă

Principala sursă a informaţiilor economice necesare conducerii operative aoricărei societăţi comerciale, inclusiv a celor bancare, o constituie contabilitatea curentă,ale cărei principale instrumente contabile sunt conturile. Practica a dovedit, însă, căperiodic sunt necesare lucrări de sinteză contabilă constând în situaţii generale sau peconcepte ale mecanismului economic, din care să rezulte sinoptic activele, datoriile şicapitalurile proprii, solvabilitatea, rentabilitatea, gradul de îndatorare şi alte informaţii cuprivire la instituţia de credit.

Astfel de situaţii de sinteză se întocmesc periodic, potrivit prevederilor legale -semestrial şi anual şi ori de câte ori o anumită situaţie o cere, cum ar fi emisiunea de noiacţiuni, fuziunea restructurarea, schimbarea conducerii unităţilor etc.

Privită în ansamblul său situaţia anuală se concretizează în ceea ce se numeştebilanţul contabil anual sau într-o altă expresie conturile anuale sau situaţiile financiareanuale.

Principalii utilizatori ai informaţiilor cuprinse în bilanţul contabil al societăţilorbancare sunt:

- Consiliul de administraţie al băncilor;- Acţionarii datori să cunoască modelul de utilizare a aportului lor bancar;- Banca Naţională a României ca şi centru de emisiune şi control al circulaţiei

monetare;- Organele financiare ca şi organe de colectare a veniturilor bugetare;- Clienţii bancari, debitori sau creditori, deponenţi în conturi curente sau

depozite;- Societăţile bursiere;- Societăţile bancare cu care banca intră în relaţii de creditare şi împrumut,

operaţiuni cu titluri şi alte afaceri.Formularistica lucrărilor de sinteză contabilă, a situaţtiilor financiare anuale, in

cadrul societăţilor bancare, este foarte amplă.. Principalele componente însă suntasemănătoare cu cele ce trebuie întocmite de agenţii economici cum ar fi: bilanţulpublicabil, situaţii ale patrimoniului, contul de profit şi pierderi în structuri specificesocietăţilor bancare, precum şi alte formulare proprii societăţilor bancare.

Informaţiile cuprinse în documentele de sinteză sunt grupate, în general, peexerciţii financiare (an de raportare şi an precedent) pentru a crea posibilitatea urmăririievoluţiei patrimoniului într-o oarecare dinamică, pe feluri de credite şi împrumuturi, înRon şi în devize, pe destinaţii, pe grupe clienţi rezidenţi sau nerezidenţi şi în funcţie demulte alte caracteristici.

Instituţiile de credit întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:- bilanţ,- cont de profit şi pierdere,- situaţia modificărilor capitalurilor proprii,

- situaţia fluxurilor de numerar,- notele explicative.Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar şi se se întocmesc în mod clar

şi în concordanţă cu prevederile legale. Ele oferă o imagine fidelă a- activelor,- datoriilor si capitalurilor proprii,- poziţiei financiare si performanţei financiare,- profitului sau pierderii şi- fluxurilor de trezorerie ale instituţiei de credit.

Autorităţile de reglementare pot solicita prezentarea în situaţiile financiare anualea unor informaţii suplimentare faţă de cele care trebuie prezentate în concordanţă cureglementările legale. Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuieînsoţite de o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridicepentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în conformitate cu reglementările învigoare.

11.2. Bilanţul contabil

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele deactiv, datorii şi capital propriu ale instituţiei de credit la sfârşitul exerciţiului financiar,precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege. În bilanţ elementele de activ şi datoriisunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.- Un activ reprezintă o resursă controlată de către o instituţie de credit ca rezultat al

unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economiceviitoare pentru instituţia de credit şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil;

- O datorie reprezintă o obligaţie actuală a instituţiei de credit ce decurge dinevenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resursecare încorporează beneficii economice;

- Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele uneiinstituţii de credit după deducerea tuturor datoriilor sale.

In cadrul docietatilor bancare, in cadrul bilantului trebuie evidentiate urmatoareleposturi :- Numerar si echivalente de numerar- Plasamente la banci- Active financiare la valoare justa prin profit sau pierdere- Credite si avansuri acordate clientilor- Titluri de valoare disponibile spre vanzare- Titluri de valoare detinute pana la scadenta- Imobilizari- Creante privind impozitul pe profit amanat- Alte active

Cel mai important post bilantier de active este cel care reflecta creditele acordateclientilor, apoi, de regula valoarea cea mai ridicata o regasim in cadrul postului bilantierNumerar si echivalente de numerar.

11.3. Contul de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierdere cuprinde veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupatedupă natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).- Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri aledatoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât celerezultate din contribuţii ale acţionarilor. În categoria veniturilor se includ atât sumelesau valorile încasate ori de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şicâştigurile din orice alte surse.

- Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu carezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din aceastăactivitate.

- Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursulperioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri aledatoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât celerezultate din distribuirea acestora către acţionari. În categoria cheltuielilor se includvalorile plătite sau de plătit în nume propriu din activităţi curente, cât şi pierderile dinorice alte surse.

- Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu caurmare a desfăşurării activităţii curente a instituţiei. Acestea nu diferă ca natură dealte tipuri de cheltuieli.

În contul de profit şi pierdere sunt cuprinse pe de o parte cheltuielile înregistrate încursul perioadei (a exerciţiului financiar) de reportare şi pe perioada precedentă, în sumatotală şi pe structură, iar pe de altă parte veniturile sistematizate ca şi cheltuielile.

Formatul contului de profit şi pierdere este următorul:

- (a) Venituri din dobanzi- (b) Cheltuieli cu dobanzile- (c) Venituri nete din dobanzi = a-b- (d) Venituri din speze si comisioane- (e) Cheltuieli cu speze si comisioane- (f)Venit net din speze si comisioane = d-e- (g) Venit net din tranzactionare- (h) Alte venituri din exploatare- (i) Venituri operationale = c+f+g+h- (j) Cheltuieli nete cu provizioanele pentru active, alte datorii si angajamente de

creditare- (k) Cheltuieli cu personalul- (l) Cheltuieli cu amortizarea- (m) Alte cheltuieli operationale- (n) Cheltuieli operationale = j+k+l+m- (o) Profitul inainte de impozitare = i-n- (p) Cheltuiala cu impozitul pe profit

- (q) Profitul exercitiului financiar = o-p

De principiu pe baza diferenţei dintre venituri şi cheltuieli se obţine rezultatulexerciţiului care, evident, trebuie să fie identic în cele două formulare (bilanţ şi cont deprofit şi pierdere) şi în consonanţă cu contul 591 „Profit sau pierdere”.

11.4. Situaţia modificărilor capitalurilor proprii

În cadrul documentului Situaţia modificărilor capitalurilor proprii ca şi partecomponentă a situaţiilor financiare anuale ale instituţiilor de credit se vor urmăriurmătoarele elemente:- Capital subscris- Prime de capital- Rezerve legale- Rezerve statutare sau contractuale- Rezerva generală pentru riscul de credit- Rezerva reprezentând fondul pentru riscuri bancare generale- Rezerve din reevaluare- Acţiuni proprii (-)- Rezerva de întrajutorare- Rezerva mutuală de garantare- Alte rezerve- Rezultatul reportat- Profit nerepartizat- Pierdere neacoperită- Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile- Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare- Rezultatul exerciţiului financiarUrmărirea acestor elemente din structura tabelară a situaţiei modificărilor capitalurilorproprii, va impune înscrierea informaţiilor privind solul la începutul exerciţiuluifinanciar, majorările, descreşterile sau reducerile şi soldul final la încheierea exerciţiuluifinanciar.

Prezentările cifrice, trebuie însoţite în notele explicative de informaţii referitoarela:- natura modificărilor;- tratamentul fiscal aplicat, acolo unde este cazul;- natura şi scopul pentru care au fost constituite rezervele;- orice alte informaţii semnificative.

Acest document oferă posibilitatea de a se analiza atât static cât şi dinamic, atâtglobal cât şi pe elemente componente, valoarea şi structura capitalurilor proprii aleinstituţiilor de credit, dobândind astfel o importanţă majoră în vederea luării deciziilor peo bază de raţionament profesional detaliat şi axat pe informaţii complete.

11.5. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Fluxurile de trezorerie (denumite şi fluxuri de numerar sau cash-flow în unelelucrări) sunt intrări sau ieşiri de numerar şi echivalente de numerar. Numerarul cuprindedisponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere iar Echivalentele de numerar suntinvestiţiile financiare pe termen scurt şi extrem de lichide cure sunt uşor convertibile însume cunoscute de numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este insignifiant.Echivalentele numerarului sunt păstrate mai degrabă în scopul îndepliniriiangajamentelor pe termen scurt, decât pentru investiţii sau alte scopuri. Pentru a califica oinvestiţie drept echivalent de numerar, aceasta trebuie să fie uşor convertibilă într-o sumăprestabilită de numerar, iar riscul schimbării valorii acesteia să fie insignifiant. De aceea,o investiţie este în mod normal calificată drept echivalent al numerarului doar când are oscadenţă mică de la data achiziţiei.

Analiza fluxurilor de este utilă pentru: corelarea profitului sau a pierderii cunumerarul; separarea activităţilor care implică numerar de cele care nu implică numerar;evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi cash; evaluareafluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare. Atunci când fluxurile reale şi celemonetare nu coincid, cum de fapt se şi întâmplă, trezoreria se asigură prin decalaje deplăţi asociate acestor fluxuri. Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupraunei surse sau a unei utilizări de lichidităţi.

Sunt consacrate două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie(generate de activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare):- metoda directă;- metoda indirectă.

11.6. Notele explicative la situaţiile financiare anuale

Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ dinsituaţiile financiare anuale trebuie să existe informaţii aferente în notele explicative.Notele explicative trebuie să menţioneze, dacă situaţiile financiare anuale au fostîntocmite în conformitate cu Legea contabilităţii şi cu prevederile cuprinse înreglementările contabile conforme cu Directivele Europene aplicabile instituţiilor decredit.

Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii privind metodele de evaluareaplicate diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale şi metodele utilizate pentrucalcularea ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în situaţiile financiare anualecare sunt sau au fost iniţial exprimate în monedă străină (valută), trebuie prezentatebazele de conversie utilizate pentru a le exprima în moneda naţională.

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicilespecifice aplicate de o instituţie de credit la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiareanuale. Exemple de politici contabile sunt următoarele:- amortizarea imobilizărilor (alegerea metodei şi a duratei de amortizare)- reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora- capitalizarea dobânzii sau recunoaşterea acesteia drept cheltuială- alegerea metodei de evaluare a stocurilor etc.

Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prinsituaţiile financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie:

a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şib) credibile în sensul că:- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea instituţiei

de credit;- sunt neutre;- sunt prudente;- sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Instituţiile de credit trebuie să menţioneze în notele explicative orice modificări alepoliticilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă afost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadeişi tendinţa reală a rezultatelor activităţii.

Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:- adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond

de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior;- adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care nu au avut loc

anterior sau care au fost nesemnificative.În notele explicative se prezintă, de asemenea:

a) pentru fiecare clasă de instrumente financiare derivate:- valoarea justă a instrumentelor, dacă o astfel de valoare poate fi determinată;- informaţii privind aria şi natura instrumentelor financiare;b) pentru imobilizările financiare :- valoarea contabilă şi valoarea justă;- motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă, inclusiv natura dovezilor pe

care se întemeiază opinia că valoarea contabilă va fi recuperată.În notele explicative trebuie prezentate, de asemenea, informaţii referitoare la

obligaţiile financiare viitoare ale instituţiei de credit pentru care nu s-au constituitprovizioane, dar care sunt relevante pentru a aprecia situaţia economică a instituţiei decredit.

Valoarea totală a oricăror angajamente, în cazul în care nu îndeplinesc condiţiilepentru a fi recunoscute în bilanţ, trebuie să fie prezentate în mod clar în noteleexplicative, în măsura în care aceste informaţii sunt utile pentru evaluarea poziţieifinanciare.

Notele explicative prezintă natura şi scopul comercial ale angajamentelorinstituţiei, care nu sunt incluse în bilanţ, şi impactul financiar al acelor angajamenteasupra instituţiei, atunci când riscurile sau beneficiile provenind din asemeneaangajamente sunt semnificative şi în măsura în care prezentarea unor asemenea riscurisau beneficii este necesară pentru evaluarea poziţiei financiare a instituţiei.

Referitor la capitalul instituţiei de credit, în notele explicative se prezintăurmătoarele informaţii:- dacă instituţia de credit nu are capital autorizat, valoarea capitalului subscris;- dacă, conform actului de înfiinţare, instituţia de credit are capital autorizat, valoarea

acestuia, precum şi valoarea capitalului subscris în momentul înfiinţării instituţiei decredit sau în momentul autorizării instituţiei de credit pentru începerea activităţii şi înmomentul oricărei modificări a capitalului autorizat;

- numărul şi valoarea nominală a acţiunilor subscrise în cursul exerciţiului financiar înlimitele unui capital autorizat, precum şi valoarea încasată de către instituţia de creditla distribuirea lor;

- dacă există mai multe clase de acţiuni sau părţi sociale, numărul şi valoarea nominalăpentru fiecare clasă.

Prin capital autorizat se înţelege suma maximă a capitalului subscris potrivitstatutului sau adunării generale, iar prin clasă de acţiuni sau părţi sociale se înţelege ogrupare în funcţie de caracteristicile acestora, stabilite potrivit legii.

În cazul în care instituţia de credit a emis pe parcursul exerciţiului financiar valorimobiliare, se prezintă următoarele informaţii:- tipul valorilor mobiliare emise;- pentru fiecare categorie de valori mobiliare emise: valoarea de emisiune şi suma

primită.În cazul în care obligaţiunile emise de o instituţie de credit sunt deţinute de o

persoană nominalizată sau împuternicită de către acea instituţie de credit, în noteleexplicative se menţionează valoarea nominală a obligaţiunilor respective şi valoareacontabilă a acestora.

In notele explicative trebuie incluse informaţii privind numărul mediu de persoaneangajate în cursul exerciţiului financiar, defalcat pe categorii şi, dacă acestea nu suntprezentate distinct în contul de profit şi pierdere, cheltuielile cu personalul aferenteexerciţiului financiar. Se menţionează suma indemnizaţiilor acordate în exerciţiulfinanciar membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere în virtutearesponsabilităţilor acestora, precum şi orice angajamente generate sau asumate privindpensiile pentru foştii membri ai acestor organe, indicându-se valoarea totală aangajamentelor pentru fiecare categorie.

În notele explicative trebuie prezentate, de asemenea, valoarea avansurilor şicreditelor acordate de către instituţia de credit membrilor organelor de administrare,conducere sau supraveghere, precum şi angajamentele luate în contul acestor persoane cutitlu de garanţie de orice tip. Aceste informaţii trebuie să fie furnizate în mod globalpentru fiecare categorie în parte.

În notele explicative trebuie prezentată şi măsura în care calcularea profitului saupierderii exerciţiului financiar a fost afectată de o evaluare a elementelor care, prinderogare de la principiile contabile generale şi regulile de evaluare prevăzute deprezentele reglementări, a fost efectuată în exerciţiul financiar curent sau într-un exerciţiufinanciar precedent în vederea obţinerii de facilităţi fiscale. Atunci când influenţa uneiasemenea evaluări asupra cheltuielilor viitoare cu impozitul pe profit este semnificativă,trebuie prezentate detalii.

În notele explicative se prezintă diferenţa dintre cheltuiala cu impozitul pe profitaferent exerciţiului financiar curent şi exerciţiilor financiare precedente şi sumaimpozitelor rămasă de plată pentru aceste exerciţii, cu condiţia ca această diferenţă să fiesemnificativă pentru obligaţiile fiscale viitoare.De asemenea, se include reconcilierea dintre rezultatul contabil al exerciţiului financiar şirezultatul fiscal, aşa cum este prezentat în declaraţia de impozit pe profit.În completarea informaţiilor solicitate , instituţiile de credit prezintă, pentru postul 7 dinPasiv (Datorii subordonate), următoarele informaţii:

a) pentru fiecare împrumut care depăşeşte 10% din valoarea totală a datoriilorsubordonate:

- valoarea împrumutului, moneda de exprimare, rata dobânzii şi scadenţa, sau omenţiune că este vorba de o emisiune perpetuă;

- dacă există circumstanţe în care este necesară rambursarea anticipată;b) o menţiune globală privind regulile ce guvernează celelalte împrumuturi.

11.7. Raportul administratorilor

Consiliul de administraţie elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport,denumit în continuare raportul administratorilor, care cuprinde cel puţin o prezentarefidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor instituţiei de credit şi a poziţiei salefinanciare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care seconfruntă.În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea instituţiei de credit,performanţa sau poziţia sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atuncicând este cazul, indicatori nefinanciari-cheie de performanţă, relevanţi pentru activităţispecifice, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul înconjurător şi angajaţii.În furnizarea analizei sale, raportul administratorilor include, atunci când este cazul,referiri şi explicaţii suplimentare privind sumele raportate în situaţiile financiare anuale.

Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informaţii despre:a) evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;b) dezvoltarea previzibilă a instituţiei de credit;c) activităţile din domeniul cercetării şi dezvoltării;d) informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume:- motivele achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar;- numărul şi valoarea nominală a acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul

exerciţiului financiar şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;- în cazul achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acţiunilor;- numărul şi valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de instituţia

de credit şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă.e) existenţa de sucursale ale instituţiei de credit;f) utilizarea de către instituţia de credit de instrumente financiare, în cazul în care sunt

semnificative pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziţiei financiare şi a profituluisau pierderii:- obiectivele şi politicile instituţiei de credit în materie de gestiune a riscului financiar,

inclusiv politica sa de acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major detranzacţie previzionată pentru care se utilizează contabilitatea de acoperire împotrivariscurilor, şi

- expunerea instituţiei de credit la riscul de preţ, riscul de credit, riscul de lichiditate şila riscul fluxului de numerar.