Conservele din carne se pot clasifica în următoarele grupe:

v de carne în suc propriu;

v de carne tocată;

v sub formă de pastă;

v mixte (carne+ingrediente de origine vegetală);

v dietetice, recomandate în diferite afecţiuni, în special ale tractusului gastro-intestinal;

v pentru copii.

Procesul tehnologic general de fabricare a conservelor de carne cuprinde următoarele operaţii:

recepţia materiilor prime, auxiliare şi a ambalajelor; pregătirea supelor şi sosurilor (la unele

tipuri); umplerea cutiilor şi exhaustareea; închiderea cutiilor; sterilizarea şi răcirea; sortarea şi

ştergerea cutiilor; etichetarea şi ambalarea cutiilor; depozitarea.

Materiile prime folosite sunt: carne (de vită, porc, pasăre, unele organe), fasole boabe şi

păstăi, morcovi, ţelină, vinete, bame, dovlecei, ceapă, usturoi, pătrunjel, etc.

Materiile auxiliare pot fi: ulei de floarea-soarelui, făină albă, pastă sau suc de roşii, sare,

zahăr, condimente, etc.

Cărnurile şi organele se depozitează la 2....40C, legumele şi vedeţurile la 4...60C, iar materiile

prime uscate şi cele auxiliare în încăperi uscate şi răcoroase.

Ambalajele utilizate sunt: cutii metalice confecţionate din tablă cositorită şi vernisată, sau din

tablă de aluminiu; recipiente din sticlă şi din material plastic. Cele din tablă de oţel (tip A)

sunt confecţionate din trei părţi (corp, fund, capac), iar cele din tablă de aluminiu (tip B) din

două părţi (corp ambutisat şi capac).

Pregătirea materiilor prime, auxiliare şi a ambalajelor. Pregătirea este specifică în funcţie

de materia primă:

v legume: sortare, spălare, curăţire de parte necomestibilă, divizare, blanşare;

v carne: tranşare-dezosare-alegere, porţionare, blanşare, fierbere, prăjire (pentru unele

sortimente);

v paste: opărire;

v făină: cernere;

v condimente: măcinare;

v ambalaje: spălare şi ştanţare capace.

Pregătirea sosurilor şi supelor (pentru unele tipuri de conserve). Supele se pregătesc din oase,

bucăţi de carne prin fierberea acestora în apă, urmată de separarea supei şi concentrarea ei.

Sosurile care pot fi de tip condimentar şi dietetice, se pregătesc din diferite legume prin

fierbere, pasare, omogenizare. Sosurile şi supele se utilizează în stare fierbinte (70...800C).

Umplerea recipientelor şi exhaustarea. Umplerea cutiilor constă în dozarea prin cântărire, la

nivelul gramajului, atât a părţii solide cât şi lichide, cu respectarea proporţiei dintre ele.

Doazarea poate fi manuală sau cu ajutorul dozatoarelor, în special pentru partea lichidă.

Exhaustarea este operaţia de îndepărtare a aerului din recipient şi se poate face fie prin

umplerea recipientelor cu produs fierbinte, fie prin încălzire prealabilă a recipientelor

umplute, cu capacele puse, dar fără a fi închise la temperatura de 75...800C, fofosind aer

fierbinte la 95...980C, fie prin deplasarea aerului din recipient cu jet de abur, fie prin

exhaustare mecanică care se execută cu maşini de închis sub vid. Eliminarea aerului din

recipient se impune din următoarele motive: produce oxidarea lipidelor şi vitaminelor,

îngreunează termopenetraţia, contribuie la dezvoltarea microorganismelor aerobe; conduce la

creşterea presiunii interioare din recipient în timpul sterilizării ceea ce poate conduce la

pierderea ermeticităţii; măreşte viteza de coroziune electrochimică în cazul cutiilor de tablă

nevernisată.

Închiderea recipientelor metalice. Se realizează cu maşini de închis semiautomate şi automate

prin formarea falţului de închidere care uneşte corpul cutiei cu capacul.

Sterilizarea conservelor se face, după o prealabilă spălare a acestora cu soluţie detergentă şi

clătite cu apă caldă, în autoclave cu funcţionare discontinuă, cu şi fără agitarea recipientelor,

şi în sterilizatoare cu funcţionare continuă (rotative, hidrostatice).

Defectele de sterilizare în cazul recipientelor metalice pot fi: substerilizarea, care conduce la

alterarea cu bombaj datorită bacteriilor mezofile şi termofile (spori), sau al alterarea fără

bombaj datorită termofililor, suprasterilizarea, care are drept consecinţă pierderea luciului

recipientului la exterior, marmorarea interiorului cutiei, înmuierea excesivă a ţesuturilor,

scăderea valorii nutritive a produsului.

La sterilizarea recipientelor de sticlă cu închidere „Omnia”, în timpul sterilizării, pot apărea

următoarele defecte: vid scăzut în recipient, pierderea lichidului din recipient, strierea

capacelor.

Sterilizarea este urmată de răcirea recipientelor fie până la temperatura de termostatare, fie

până la temperatura de depozitare (<250C).

Termostatarea recipientelor, este o metodă de verificare a eficienţei sterilizării. Se poate

practica termostatarea de control (2%0 din lot) sau termostatarea lotului întreg.

Sortarea şi ştergerea cutiilor. La sortare se îndepărtează cutiile cu defecte vizibile, cum ar fi:

cutiile deformate, cu scurgeri, bombate, cu defecte pronunţate de închidere. Ştergerea se face

în scopul îndepărtării resturilor de apă, depunerilor de impurităţi, pentru a preveni ruginirea

ulterioară a recipientelor la exterior.

Etichetarea şi ambalarea. Etichetarea se face prin lipirea manuală sau mecanică a etichetei,

care trebuie să aibă următoarele menţiuni: denumirea produsului şi firma producătoare, masa

netă, preţul, termenul de garanţie, indicaţii privind compoziţia chimică, inclusiv unele

adaosuri, valoarea energetică, modul de utilizare. Cutiile etichetate se ambalează, în funcţie de

destinaţie, în lăzi de lemn sau în cutii de carton.

Depozitarea se face prin stivuirea recipientelor sau lăzilor cu recipiente pe grătare, pe

sortimente şi loturi de fabricaţie. La depozitarea necorespunzătoare se pot produce

următoarele defecte: ruginirea recipientelor metalice, coroziunea electrochimică, înmuierea

ţesuturilor şi schimbarea gustului, dacă temperatura de depozitare este > 250C, degradarea

culorii datorită luminii, pentru conservele ambalate în recipiente din sticlă, defectul fiind

însoţit şi de pierdere de vitamine, în special vitamina C

INTRODUCERE

Prin conserve de carne se înteleg produsele de carne închise ermetic în cutii si supuse

unui tratament ermetic la temperaturi mai mari de 100°C, în scopul maririi conservabilitatii

prin distrugerea bacteriilor si sporilor lor, cât si a enzimelor specifice carnii, pentru a putea fi

pastrate un timp mai îndelungat si pentru a împiedica alterarea lor.

Consumul de came este un standard al nivelului de trai. Productia mondiala de came

este în continua crestere si inplicit si cea a conservelor de came, ceea ce duce la o dezvoltare a

industriei în domeniu.

Industria conservelor din tara noastra a cunoscut o dezvoltare deosebita mai ales în

ultimii ani, perioada în care a intrat în functiune noi unitati dotate cu utilaje modeme, unde se

aplica tehnologii noi si înbunatatite, fapt ce asigura realizarea unor produse de calitate

superioara.

Aceasta baza materila moderna necesita o pregatire profesionala temeinica a

lucratorilor din sector, a caror cunostinte sa fie folosite în vederea: perfectionarii continue a

proceselor tehnologice, îmbunatatirii gamei sortimentale, exploatarii eficiente a utilajelor,

economisirii de energie.

In conditiile actuale ale dezvoltarii, când industrializarea, chimizarea si mecanizarea

au cuprins toate sectoarele activitatii economice a aparut problema poluarii mediului

înconjurator si implicit pericolul contaminarii alimentelor, cu atât mai mult cu cât, de obicei,

produsele alimentare de origine animala constituie veriga finala de concentrare a noxelor din

mediul ambiant.

Consumatorii trebuie sa devina tot mai exigenti fata de calitatea produselor, acestea

fiind evaluate tot mai mult de calitatea vietii. De aceea trebuie sa ne preocupe tot mai mult

controlul, cercetarea, asigurarea si mentinerea calitatii începând de la materia prima, pe stadii

de prelucrare si pâna la produsul finit.

1.    Caracteristicile materiilor prime folosite în fabricarea conservelor de

carne de porc în suc propriu

Prin carne se întelege musculatura striata a carcasei împreuna cu toate tesururile cu

care vine în legatura naturala, adica împreuna cu tesutul conjunctiv, tesutul gras, tesutul osos,

vasele de sânge si nervii care se gasesc în musculatura striata. Proportia acestor tesuturi în

carne este diferita în functie de calitatea acesteia, care la rândul ei este determinata de specie,

rasa, vârsta, sex, starea de îngrasare si de regiunea anatomica considerata

Caracteristicile organoleptice au o importanta deosebita în determinarea calitatii

carnii, alaturi de factorii nutritivi, tehnologici si igienici. Principalele caracteristici

organoleptice ale carnii sunt: aspectul exterior, culoarea, consistenta, mirosul(aroma), maduva

oaselor, bulionul dupa fierbere si sedimentarea.

1. Aspectul exterior al carnii de porc se apreciaza vizual. Pentru aprecieri în

straturile profunde, se fac taieturi adânci care sa cuprinda toate straturile musculare. Astfel, la

suprafata pelicula care înveleste tesutul trebuie sa fie uscata; în sectiune trebuie sa fie usor

umeda; tendoanele trebuie sa fie lucioase, elastice si tari; suprafetele articulare lucioase;

tesutul conjunctiv trebuie sa prezinte culoarea alba pe sectiune si sa fie elastic.

2. Culoarea carnii de porc se apreciaza tot vizual. Pentru aceasta este nevoie de o

sectiune transversala, efectuata cu un cutit ascutit pe sectiunea carnii folosite. La suprafata

pelicula trebuie sa prezinte o culoare roz pana la rosu iar in sectiune, o culoare specifica

speciei.

3. Consistenta carnii de porc se apreciaza prin apasare cu degetul pe suprafata si

sectiune. Aceasta se prezinta ferma si elastica, atât la suprafata cat si la sectiune, urmele ce se

formeaza la apasare cu degetul revin repede, sucul de carne se obtine greu si este limpede.

4. Mirosul carnii de porc se apreciaza la temperatura camerei, atât la suprafata cât si în

straturile profunde. Trebuie sa fie placut, fara alte mirosuri straine, caracteristic speciei.

Mirosul impropriu sau neplacut al carnii se identifica prin proba fierberii sau frigerii ( mirosul

strain iese in evidenta).

5. Caracteristicile maduvei oaselor. Maduva oaselor umple în întregime canalul medular

al oaselor; culoarea maduvei variaza in functie de vârsta animalului de la roz-galbuie la

galben-cenusiu. O alta caracteristica a maduvei oaselor este elasticitatea.

6. Caracteristicile bulionului de carne.

Bulionul se apreciaza dupa fierbere si sedimentare a carnii de porc.

Acesta, trebuie sa se prezinte astfel: limpede, aromat, la suprafata apar stelute sau

insule de grasime cu miros si gust placut.

Acest examen organoleptic al carnii se efectueaza în încaperi luminoase, fara mirosuri

straine, cu temperaturi de circa 20°C .

Daca examenul se executa la lumina artificiala trebuie asigurati 500 lucsi pe suprafata

de examinare.

In caz contrar, examenul organoleptic este compromis si în neconformitate.

1.1.2 Caracteristicile chimice ale carnii.

1.1.2.1 Compozitia chimica a carnii de porc.

Compozitia chimica a carnii este determinata de proportia diferitelor tesuturi, proportii

care variaza în functie de vârsta, specie, starea de ingrasare si regiunea anatomica.

Ţesutul muscular este constituit din formatiuni denumite fibre musculare. Fiecare fibra

consta dintr-un manunchi de miofibrile dispuse paralel si incluse intr-un fluid intercelular

numit sarcoplasma. La rândul lor, miofibrilele sunt constituite din siruri ordonate de

miofilamente proiectate, ce reprezinta elementele contractile ale muschilor striati si care se

extind pe toata lungimea fibrei.

În structura miofibrilei se disting doua tipuri de filamente proteice, dispuse paralel cu

axa acesteia si anume: filamente groase constituite din miozina si filamente subtiri constituite

din actina, tropomiozina.

A doua componenta majora a carnii o reprezinta tesutul conjunctiv, tesutul cu rol de

sustinere, de legatura si de separare între aparate, sisteme, organe, tesuturi, celule ca si între

mediul celular si plasma interstitiala.

Aceasta prezinta o semnificatie deosebita în privinta calitatii organoleptice si nutritive

a capacitatii de prelucrare tehnologica si a puterii de conservare a carnii.

Din punct de vedere chimic tesutul muscular striat este constituit în medie din:

a.       75% substante organice

- apa 72-74%

- substante minerale 1%

b.       25% substante anorganice

-         proteine 18,5%(82% din substanta uscata)

-         glucide 3%

-         lipide 1-3%.

Compozitia chimica a carnii de porc

Specia Stare de

îngrasare

Regiune Apa

%

Proteine

%

Grasime

%

Cenusa

%

Apa/Pro-

teine

Kcal

100g

Porcine Slaba Garf 55 14,20 30 0,80 3,88 326

Porcine Medie Garf 44 12,20 43 0,80 3,60 436

Porcine Grasa Garf 39 10,30 50 0,70 3,78 490

Porcine Slaba Pulpa 68 17,20 14 0,80 3,95 195

Porcine Medie Pulpa 60 15,20 24 0,80 3,94 277

Porcine Grasa Pulpa 54 13,20 32,1 0,70 4,08 342

Porcine Slaba Cotlet 63 18,00 17,2 0,80 3,50 228

Porcine Medie Cotlet 56 17,00 26,2 0,80 3,90 304

Porcine Grasa Cotlet 48 15,00 36,3 0,70 3,20 387

1.1.2.2. Proteine musculare.

Carnea de buna calitate are un continut între 18-22% proteine. La carnurile normale

între continutul de apa si cel de proteine exista un raport cu valoare de 3,6-3,8 relativ constant.

Mentinerea valorii normale a raportului apa\proteina din tesutul muscular în timpul vietii

animalului presupune un aport optim de proteine prin ratia furajera.

In unele situatii extreme unele tesuturi pierd foarte putin din greutate, dar altele pot

pierde pâna la 70% din greutatea lor nemaiputându-se valorifica raportul apa/proteina.

1.1.2.3. Proteinele mioflbrilare.

Acestea constituie componenta majora a proteinelor carnii (reprezinta 55-60% din

totalul proteinelor din carne).

Sunt localizate în interiorul fibrelor musculare si contribuie la organizarea

filamentoasa a muschiului, participând la procesul contractiei musculare.

1.1.2.3.1. Miozina.

Miozina este cea mai ambundenta (58,7% din continutul proteic al miofibrilei). Se

localizeaza la nivelul benzilor, în discurile contractile, intrând în constitutia filamentelor

groase ale miofibrilelor. Prezinta o forma mixta: globulara si fibrilara si o masa musculara

foarte mare.

Insolubila în apa, solubila în solutii slabe de saruri neutre si baze slabe. Contine toti

aminoacizii esentiali.

Proprietatile miozinei:

- manifesta activitatea ATP-azica în prezenta gruparilor sulfhidrice, la PH 6,7-9,2,

având capacitatea de a cataliza scinderea hidrolitica a moleculelor de ATP.

- prezinta capaitatea de a combina reversibil cu actina formând complexul proteic

actomiozina.

Ambele proprietati confera miozinei un rol important in procesul contractiei.

11.2.3.2. Actina.

Actina reprezinta 13% din continutul proteic al muschiului. Este localizata la nivelul

filamentelor subtiri.

Ca structura se prezinta sub doua forme:

                                                  - forma globulara (G-actina)

                                                  - forma fibrilara (F-actina)

F-actina  are vâzcozitatea  crescuta,   iar  G-actina  este   slab  viscoasa.   In muschiul

în stare de repaos actina F se gaseste separata la fel ca si G-actina. In timpul contractiei

musculare actina se uneste cu miozina.

1.1.2.3.3. Tropomiozina.

Aceasta reprezinta 2,5% din continutul muschiului. Este dispusa în filamente subtiri

însotind zonele de localizare a actinei.

Molecula are forma fibrilara si prezinta o structura dublu elicoidala, fiind

interpusa între doua filamente de F-actina.

Nu reactioneaza cu actina. Nu prezinta activitate ATP-azica. Poseda proprietatea de

supercontractie si contribuie la mentinerea pe o perioada mai lunga a muschiului în contractie.

1.1.2.3.4. Contractina.

Produs de degradare a proteinelor miofibrilare dupa moartea animalului. Poate sa

uneasca cu actina, dar nu are activitate ATP-azica.

1.1.2.4. Proteinele din plasma interfibrilara.

Sunt proteine solubile în apa unde formeaza sucul de carne.

1.1.2.4.1. Mioglobina.

Cromoproteida, reprezinta pigmentul  fibrei musculare  ce confera carnii

culoare specifica rosie. Are rolul de a fixa reversibil oxigenul muscular, constituind o

importanta rezerva de oxigen, necesar desfasurarii proceselor biochimice de degradare

oxidativa prin care se genereaza energia (ATP).

Ca structura si functie prezinta similitudini cu hemoglobina, de care se deosebeste prin faptul

ca partea proteica este constituita numai dintr-o singura grupare "HEM" pe molecula, HEM-ul

fiind identic cu al hemoglobinei.

Are o afinitate fata de oxigen de sase ori mai mare comparativ cu hemoglobina, are

posibilitatea de a se combina cu oxigenul formând oximioglobina, cu oxidul de carbon

formând carboximioglobina si cu oxidul de azot formând nitroximioglobina.

Cantitatea de mioglobina este variabila, fiind conditionata de activitatea musculara,

deci de necesarul de oxigen al muschilor.

Culoarea carnii este cu atât mai pronuntata cu cât activitatea musculara pe timpul vietii

a fost mai mare.

La acelasi individ, carnea din regiunile corporale cu activitate mai intensa, este mai

pronuntat rosie decât cea din regiunile cu activitate redusa, iar în cadrul aceleiasi regiuni,

culoarea muschilor cu activitate mai intensa este mai pronuntata.

În general muschii cu activitate intensa contin 4 - 20 mg mioglobinâVg tesut, iar cei

cu activitate redusa 1-3 mg hemoglobina/g tesut.

Tabelul 2

Variatia compozitiei chimice a carnii în functie de regiunea

anatomica.

Denumirea

Regiunii

Apa% Proteine% Grasime% Calorii la100g

produs

Antricot 66,5 19 11,25 182,5

Pulpa 68,5 18,81 9,75 167,5

Gât 71,5 19,38 6,30 138,5

Rasol în fata 71,5 20,90 4,95 131,7

1.1.2.4.2. Miogenul.

Miogenul reprezinta 20% din totalul proteinelor musculare. Se extrage usor în apa

rece. Coaguleaza usor prin caldura formând miogenfibrina.

Prin distilare fractioneaza cu sulfat de amoniu obtinându-se:

                                                          - miogen A - 20%.

                                                          - miogen B - 80%.

                                                          - miogen C - urme.

Proteina complexa, contine toti aminoacizii esentiali.

1.1.2.4.3. Mioalbumina.

Reprezinta 2% din totalul proteinelor. Albumina tipica cuaguleaza usor prin caldura.

1.1.2.5. Proteinele din nucleu.

Heteronucleoproteme, formate din proteine propriu-zise si un grup prostetic alcatuit

din acizi nucleici. Nucleul contine întreaga cantitate de achizi nucleici si reprezinta sediul

informatiei genetice.

1.1.2.6. Proteinele din stroma.

Acestea intra în componenta sarcolemei si determina textura carnii.

1.1.2.6.1. Colagenul.

Este o proteina cu valoare biologica inferioara elaborata de fibrocitele tesutului

conjunctiv sub forma de tropocolagen care initial este solubil în apa.

Treptat moleculele acestuia se polimerizeaza si astfel devine insolubil.

Duritatea colagenului este proportionala cu vârsta animalului si constituie principalul

factor ce determina duritatea carnii.

Contine cantitati mari de aminoacizi neesentiali, este inextensibil si insolubil în apa

rece, la cald însa (60 C), se scurteaza cu 1/4 - 1/3, iar pe masura ce se prelungeste, timpul de

expunere si temperatura creste, moleculele se alungesc, se separa si apoi trec în faza apoasa

sub forma de gelatina. Gelatinizarea are o importanta tehnologica, asigurând o buna legare a

pastei, o capacitate sporita de hidratare si de iemulsionare a grasimilor, precum si un

coeficient mai bun de utilizare digestiva.

1.1.2.6.2. Eiastina

Elastina are o compozitie chimica asemanatoare, dar nu prezinta capacitate de

gelatinizare, iar digestibilitatea este foarte redusa. In mod normal tesutul elastic dens

(ligamentul cervical) nu se utilizeaza.

Este rezistenta la hidroliza acida sau alcalina, rezistenta la enzimele digestive deci

ramâne neatacata, indigesta

1.1.2.6.3. Reticulina.

Aceasta formeaza fibrele fine din endomiziuni. Rezista la fierbere si la hidroliza acida.

1.1.2.7. Substante extractiie neproteice.

1.1.2.7.1. Creatina.

Este un produs final al metabolismului azotat, se gaseste în muschii albi. Prin

pierderea unei molecule de apa se transforma în cratina. Aceasta împreuna cu acidul fosforic

formeaza fosfocreatina.

1.1.2.8. Lipidele (grasimile).

Constituie o componenta variabila, influentata de specie, sex, rasa, starea fiziologica si

de întretinere a animalului.

Grasimea este concentrata în tesutul adipos:

a) compact   - în zonele subcutanate (slanina-porc),

-în zona retroperitoneala (osânza),

-în zona mezenterica (bazarea).

Difuz, la nivelul carnii, celulei adipoase se asociaza printre muschi, în vecinatatea

vaselor sangvine formând aspectul marmorat sau dispersate în spatiile intrinseci ale

muschiului (între fibrele musculare) formând aspectul perselat.

1.1.2.8.1. Fosfolipidele.

Se gasesc în ribozomi, mitocondri, sarcolema. Cantitatea de fosfolipide cea mai mare

apare în muschiul cardiac.

1.1.2.8.2. Colesterolul

Se gaseste în stratul de separatie între niofibrile. Cantitati mari apar în muschiul neted,

cantitati mici în muschiul striat.

1.1.2.8.3. Trigliceridele.

Acestea reprezinta grasimea de depozit. Principalii acizi grasi existenti în structura

grasimii sunt: acid miristic, acid palmitic, acid stearic, acid oleic si acid linoleic.

Pâna la limita de 5 - 10% grasimea musculara confera calitati superioare carnii, în

special din punct de vedere organoleptic. Excesul de grasime reduce însa valoarea nutritiva

deoarece scade procentul de proteine.

Grasimile animale prezinta parametrii specifici ai indicilor fizico-chimici pe baza

carora se poate aprecia specia si puritatea grasimii.

1.1.2.9. Glucidele.

Glucidele reprezinta o componenta relativ minora din punct de vedere cantitativ (1%),

dar au un rol important în definirea calitatii carnii.

1.1.2.9.1. Glicogenul.

Reprezinta sursa directa de energie gasindu-se în cantitate mare în regiunile anatomice

cu activitate musculara intensa.

Dupa moarte, glucidele din carne scad treptat prin degradarea lor prin glicoliza, în

urma careia ca produs intermediar rezulta acidul lactic.

1.1.2.9.2. Ionozitolul.

Izomer al glucozei ce asigura caracteristicile de gust, miros si palpabilitate a carnii

dupa ce a fost fiarta sau fripta.

1.1.2.10. Substantele minerale.

Se gasesc în propotie de 1 - 11%, o valoare crescuta prezentând potasiul, fosforul,

calciul, magneziul, sodiul, zincul, cuprul

Dispunerea lor se face în functie de muschi, vârsta, starea de îngrasare. Ionul de sodiu,

clorurile si bicarbonatii se gasesc extracelular pe când potasiul, magneziul, fosforul

intracelular. Cantitati mari de fier se gasesc în hemoglobina, meoglobina. Calciul se gaseste

extracelular si la nivelul fibrei musculare.

Dupa moarte, ionii de calciu se deplaseaza interfibrilar rezultând modificarea

capacitatii de hidratare a carnii si de retinere a apei.

1.1.2.1.1. Vitaminele.

a) vitamina B1 -  se gaseste în cord, ficat, musculatura animalelor tinere, rinichi de

porc. Se inactiveaza prin congelare si prin prelucrare termica.

b) vitamina B2 -  se gaseste în ficat si este termostabila.

c) vitamina B6 -  se gaseste în carnea de peste.

d) vitamina PP -  termostabila.

e) celelalte vitamine din complexul B, se gasesc în cantitati sporite în: rinichi, ficat,

creier.

f) vitamina A -  apare în uleiul de peste, ficat, rinichi, cord, creier si este distrusa de

caldura.

g) vitamina D -  se gaseste în corelatie cu sterolii naturali (zoosteroli, fitosteroli), care

în prezenta radiatiilor ultra violete determina formarea vitaminei D. Aceasta apare în cantitati

crescute în uleiul de ficat de peste si în grasimea subcutanata a

pestilor.                                             

                                                                  Tabelul 3.

Denumirea

vitaminei

Ţesut muscular Porc

Bacon

Porci

carne

Porci

grasi

Carne

calit. I

Vitamina A (mg) - Urme Urme Urme Urme Urme

Vitamina E (mg) - - 0,54 - - 0,15

Vitamina C (mg) Urme Urme Urme Urme Urme Urme

Vitamina B6 (mg) 0,50 0,40 0,40 0,35 0,30 0,38

Vitamina B12 1,10 2,10 - - - -

Niacina 3,90 6,00 2,80 2,60 2,20 5,80

Vitaminele iac parte din grupa elementelor regulatorii. Ele sunt substante organice,

necesare corpului care nu pot fi sintetizate de organism si care intervin în reactiile metabolice.

Structura chimica a vitaminelor este astazi cunoscuta aproape în toate cazurile.

Substantele chimice care prin descompunere în organismul uman formeaza vitamine, poarta

denumirea de provitamine.

1.1.2.1.2. Enzimele.

Biocatalizatori, care produc aproape toate reactiile ce au loc în organismul viu. Sunt

prezentate de enzimele proteolitice si enzimele glicolitice, ce au rol important participând la

procesul de maturare al carnii.

1.1.3. Caracteristicile fizice ale carnii de porc.

 Cunoasterea caracteristicilor carnii este importanta în rezolvarea problemelor de

depozitare, în determinarea capacitatii utilajelor, în prelucrarea prin frig si prelucrarea termica

si în aprecierea starii se salubritate.

Caracteristicile fizice ale carnii si produselor din carne au o importanta foarte mare.

1.1.3.1. Greutatea specifica.

Greutatea specifica fara os variaza în functie de starea de îngrasare, de portiunea

anatomica considerata.

Carnea de prc grasa are greutatea specifica de 940 - 970 kg/m3, iar cea cu îngrasare

medie 1040 - 1080 kg/m3.

1. 1.3.2. Caldura specifica.

Caldura specifica a carnii la temperaturi superioare punctului crioscopic, variaza în

functie de tipul de came, respectiv de compozitia acesteia (compozitia de umiditate si

substanta uscata).

La temperaturi inferioare punctului crioscopic, caldura specifica a carnii va depinde si

de procentul de apa congelata.

1.1.3.3. Conductivitatea termica.

Aceasta caracteristica a carnii este influentata de continutul de apa si de substanta

uscata, precum si de tempertura în cazul carnii congelate.

1.1.4. Caracteristicile microbiologice ale carnii de porc, folosita în procesul de fabricatie

al conservelor.

Pentru a putea fi folosita în procesul de fabricatie a conservelor, carnea de porc trebuie

sa corespunda din pune de vedere microbiologic.

Principalele microorganisme implicate în alterarea carnii, preparatelor din came si

conservelor apartin urmatoarelor genuri: Pseudomonas, Achromobacter, Lactobacillus,

Leuconostoc, Micrococcus, Proteus, Clostridium, etc.

Factorii care determina dezvoltarea microorganismelor de alterare sunt urmatorii:

activitatea apei, temperatura, potentialul de oxidoreducere, disponibilitatea si prezenta

inhibitorilor în produsul alimentar.

1.1.4.1. Activitatea apei.

Activitatea apei determina: dezvoltatea microorganismelor, sporularea si germinarea

sporilor, morfologia microorganismelor, producerea de metaboliti. Activitatea apei

interactioneaza cu alti factori de mediu (caldura, ph-ul, oxigenul, substantele chimice

adaugate) si în acest fel se produce o inhibare suplimentara a microorganismelor.

Drojdiile mucegailor se dezvolta bine la pH acid, în timp ce bacteriile prefera un pH

neutru sau alcalin. Sunt însa bacterii formatoare de acizi cum ar fi Streptococcus Lactis si

bacterii din genul Lactobacillus care produc acid lactic în timpul dezvoltarii lor. Acidificarea

mediului de catre bacteriile lactice previne dezvoltarea unor bacterii patogene.

1.1.4.2. Temperatura.

Microorganismele au o temperatura optima de dezvoltare. Rezistenta termica a

microorganismelor variaza de la specie la specie. Celulele tinere sunt mai putin rezistente

decât cele aflate în faza stationara, sporii fiind cei mai rezistenti la caldura. Temperaturile

ridicate deasupra temperaturii maxime de dezvoltare conduc la moartea microorganismelor,

acest fapt stând la baza pasteurizarii si sterilizarii.

Coborârea temperaturii sub optimul de dezvoltare conduce la oprirea activitatii

microorganismelor, valorile de temperatura la care se înregistreaza acest efect variind în

functie de specie.

1.1.4.3. Potentialul de oxidoreducere (redox).

Dezvoltarea microorganismelor de alterare si a celor patogene este influentata de

disponibilitatea oxigenului (aerobe si anaerob).

Influenta potentialului redox asupra dezvoltaruii microorganismelor a fost bine

studiata pe carnea preambalata în folii permeabile si impemeabile fata de oxigen. Potentialul

redox va determina si tipul de produsi de degradare formati de microoorganismele de alterare.

La alterarea aeroba unde oxigenul este prezent în cantitate suficienta, produsii finali

vor fi: CO2, H20, NH3, acizi grasi liberi. în cazul în care cantitatea de oxigen este limitata, se

formeaza acid lactic, acid acetic, acid formic si alcool etilic. La alterarea anaeroba se

formeaza substante cu caracter toxic sau alergic.

1.1.4.4. Disponibilitatea substratului (produsului alimentar).

Substratul determina tipul de microorganisme ce se pot dezvolta. Bacillus cereus,

Pseudomonas, Proteus, Clostridium degradeaza proteinele cu ajutorul proteazelor extra

celulare.

Microbacterium, Pseudonmonas si Nicrococcus hidrolizeaza trigliceridele cu ajutorul

lipazelor. Alte grupe de microorganisme au activitate amilolitica sau pectolitica.

În multe cazuri, produsul alimentar (substratul) nu procura microorganismelor toti

factorii de crestere. Asa este cazul unor bacterii care necesita pentru crestere vitamine din

complexul B. Nivelul de substante minerale din alimente este suficient pentru dezvoltarea

microorganismelor. Necesitatile energetice ale microorganismelor sunt în functie de specie.

Energia se poate procura prin metabolizarea glucidelor, proteinelor, aminoacizilor.

1.1.4.5. Inhibitorii.

Inhibitorii care se gasesc Ja un momendat într-un produs alimentar pot fi: naturali

formati ca rezultat al actiunii microorganismelor inhibitori adaugati. Printre inhibitorii naturali

amintim acidul benzoic si uleiurile volatile din produsele vegetale si lizozimul din lapte.

Bacteriile lactice sunt capabile sa produca si antibiotice cum ar fi nizina si

diplococcîna, printre inhibitorii care pot fi adaugati: acidul acetic, acidul sorbic, azotitii

propinati.

1.2. Caracteristicile subproduselor de porc, folosit ca materie prima în procesul de

fabricare a conservelor

Subprodusele destinate fabricarii unor tipuri de preparate din came cum este cazul si

conservelor din came de porc în suc propriu, sunt un ingredient la fel de important precum

carnea în obtinerea unor produse finale conform cu retetele alimentare.

Cu toate ca din punct de vedere cantitativ, nu se pot compara cu cel mai important

ingredient: carnea, subprodusele de porc au roîul lor în fabricarea conservelor. Subprodusele

din carne de porc folosite în industreia conservelor sunt: soriciul, urechile, tendoanele.

1.2.1.soriciul.

Acesta este reprezentat în totalitate din învelisul exterior al animalului. soriciul de cea

mai buna calitate, este cel situat pe sirea spinarii si pe gât. Rolul acestuia este de a face

legatura între celelalte ingrediente, formând astfel o masa compacta, gelatinoasa.

1.2.2. Urechile.

Au acelasi rol ca si soriciul, dar sunt mai putin folosite în prepararea conservelor. în

locul soriciului sau al urechilor se poate folosii gelatina care are aceleasi proprietati

1.2.3. Gelatina.

Gelatina este utilizata sub forma de cubulete sau praf. Aceastea se introduc în apa si

prin încalzire da o solutie vâscoasa care la racire si având concentratia suficienta, formeaza un

gel ce se topeste la temperatura de +32.. .+34 °C.

Proprietatile acestei gelatine alimentare trebuie sa fie urmatoarele: transparenta, fara

gust si miros strain, aproape incolora, în apa rece sa se umfle dar sa nu se dizolve, în timp ce

în apa fierbinte trebuie sa se dizolve si sa formeze un lichid limpede sau usor tulbure care prin

racire sa se transforme în gel.

1.3. Caracteristicile materiilor auxiliare folosite la fabricarea conservelor din carne de

poc in suc propriu.

O mare importanta în îmbunatatirea gustului si mirosului produselor cât si o actiune

favorabila asupra digestiei o au materiile auxiliare folosite în industria conservelor.

Acestea sunt: apa, sarea, substantele aromatizante, nitriti, aditiv proteici.

1.3.1. Apa potabila

Prin apa potabila se întelege apa care îndeplineste anumite conditii fizico-chimice si

igienico-sanitare, conditii ce-i pennit sa fie folosita în alimentatie sau pentru producerea de

alimente fara periclitarea sanatatii.

Apa joaca un rol important în fabricile de conserve , ea fiind prezenta în toate

operatiile, începând cu spalarea produselor, prelucrarea, umplerea în recipiente, sterilizarea si

racirea acestora.

Apa de buna calitate se obtine prin foraje de adâncime, cea lOOm. Apa obtinuta de la

mai putin de 3 Om, este în general o apa de o calitate inferioara si cu un continut

microbiologic dubios.

1.3.1.1. Proprietatile apei

1.3.1.1.1. Proprietatile organoleptice

Apa trebuie sa aiba un gust placut fara un gust strain, fara miros, incolora. Orice

abatere de la aceasta regula indica faptul ca apa este infectata cu microorganisme,

descompuneri organice.

1.3.1.1.2. Proprietati fizice.

Apa trebuie sa fie incolora. Colorarea apei indica prezenta sarurilor de fier sau o

dezvoltare maxima de microorganisme. Nu trebuie sa contina materiale solide.

1.3.1.1.3. Proprietati chimice.

Nu este admisa prezenta amoniacului, acidului sulfuros, clorului, arsenului, iodului,

zincului sau cuprului si nici a substantelor organice. Ph-ul apei trebuie sa fie usor alcalin.

Continutul în oxigen mai mare de 12cm3/l si în bioxid de carbon mai mare de 8cm /l, poate

favoriza coroziunea cutiilor de tabla.

1.3.1.1.4. Prorietati microbiologice.

Apa folosita în industria conservelor, trebuie sa îndeplineasca conditiile apei potabile,

sa fie lipsita complet de colibacili si cu un continut maxim de lOOgermeni banali la un litru

de apa. Prezenta colibacililor, indica si posibilitatea contaminarii cu Bacillus typhosus Eberfh

(febra tifoida), Bacillus dysenteriae (dezinterie) sau Bacillus tuberculosis (tuberculoza);

deoarece colibacili provin în toate cazurile din infectarea cu fecale, un continut mai mare

denota infectarea cu microorganisme sporulate si Bacillus botulinus.

Mai pot aparea infectari cu bacterii ferobacterii, mucegaiul, alge protozoare.

Caracteristicile chimice pentru apa potabila

Caracteristici Conditii de admisibilitate

PH 7.................................... 8

Reziduu fix la 105°C, mg/l 100................................ 500

Duritate permanenta, gr. max 12

Duritate totala, gr. Maximum 2

Calciu mg/l maximum 75

Magneziu mg/l maximum 50

Fier mg/l maximum 0,1

Cloruri mg/l maximum 200

Sulfati mg/l maximum 200

Nitrati mg/l maximum 10

Clor rezidual (clorinare) 0,1............................... 0,25

Flour mg/l maximum 0,5

Plumb mg/l maximum 0,1

Arsen mg/l maximum 0,05

Crom mg/l maximum 0,05

Ceanuri mg/l maximum 0,01

Cupru mg/l maximum 1

Zinc mg/l maximum 5

Fosfati Absent

Fenoli mg/l maximum 0,31

Hidrogen Absent

Metan Absent

Substante organice Absent

Nutriti Absent

Amoniac Absent

1.3.1.2. Tratarera apei.

În fabricile unde nu se pot face forari dupa apa din diferite motive, apa existenta

trebuie sa fie în conformitate cu normele în vigoare, astfel apa existenta este supusa unor

tratamente.

Dedurizarea apei.

Prin duritate se întelege caracteristica unor ape de a conîime saruri de calciu si

magneziu. Duritatea se masoara în grade de duritate:  1°C corespunde unui

continut de l0mg oxid de calciu la un litru de apa sau 7,14mg oxid de magneziu la un litru de

apa.

Epurarea apelor se face prin filtrare, prin substante numite schimbatori de ioni.

Schimbatorii de ioni sunt produse solide, insolubile, granulate, a caror origine si natura

chimica pot fi foarte diverse dar care prezinta în molecula lor anumite lucrari cu carcteristici

acide sau bazice ce au rol de anulare a celor de calciu si magneziu.

Exista doua categorii de schimbatori de ioni:

a)  schimbatori de cation           - care fixeaza si schimba ionii: H, Ca, Na, Mg.

b)  schimbatori de anioni           - care fixeaza si schimba ionii: OH, CI, So4, No3, Co3H.

1.3.2. Sarea (clorura de sodiu).

Din punct de vedere chimic, sarea este clorura de sodiu. Sarea cristalizeaza sub forma

de cuburi, este incolora, inodora (când este pura). Se dizolva usor în apa, cam în aceiasi

proportie la cald sau la rece.

Sarea se prezinta în comert sub diferite forme:

a) clorura de sodiu pura, pentru uzul laboaratoarelor si al produselor farmaceutice;

b) sarea comuna, care se foloseste pentru alimentatie si conservare.

In fabricile de conserve, sarea se foloseste sub diferite forme;

a) Solutii de sare;

Solutiile de sare se prepara cu filtrul de sare, cu ajutorul caruia se poate obtine în

permanenta o solutie saturata care sa contina 318g sare la litrul de saramura sau 264g la lkg

saramura la 15°C .

b)Tablete de sare;

Solutiile de sare, concentrate sau diluate, sunt foarte corozive, astfel încât în fabricile

de conserve se pun probleme destul de grele in legatura cu întretinerea instalatiilor de fabricat

si distribuit saramura. Pentru a se evita acest neajuns, în

ultimii ani se foloseste sarea sub forma de tablete. Cutiile, odata umplute cu partea solida,

sunt umplute cu apa calda, dupa care trec printr-o masina ce arunca in fiecare recipient cate o

tableta de sare. Tabletele de sare se fabrica la dimensiunile dorite, astfel ca se pot folosi

pentru toate formele de cutii. In eursul operatiei de sterilizare, tableta se dizolva complet in

lichidul din conserve.

Pentru a usura si mai mult activitatea în fabricile de conserve, se fabrica si tablete cu

diferite adaosuri.

TABELUL 5, PROPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE ALE SĂRII

Tipul A B

Calitatea

Caracteristicile

Extrafma Extrafma Fina Marunta Uruiala Bulgari

Clorura

desodiu/min %

98,5 99,2 99 97,5 98 97

Clorura

decalciu/max %

0,1 0,08 0,15 0,2 0,2 0,3

Clorura

demagneziu/max %

0,03 0,08 0,08 0,1 0,1 0,15

Sulfat

decalciu/max%

L2 0,4 0,4 1,0 0,5 1,0

Sulfat

demagneziu/max%

Lipsa Lipsa Lipsa 0,06 0,03 0,06

Trioxid

defier/max %

0,001 0,001 0,001 0,04 0,001 0,04

Cupru Lipsa Lipsa Lipsa Lipsa Lipsa Lipsa

Plumb Lipsa Lipsa Lipsa Lipsa Lipsa Lipsa

Arsen Lipsa Lipsa Lipsa Lipsa Lipsa Lipsa

Reactia solutiei Neutra Neutra Neutra Neutra Neutra Neutra

Substante

solubile

înapa/max %

0,06 0,2 0,3 1,2 0,5 2

Umiditate

max%

0,15 0,15 0,15 0,15 0,20 0,50

Tabelul 6. Proprietati organoleptice ale sarii.

TipulSare

extrafma

Sare fina Sare

Marunta

Sare

urluita

Sare

bulgari

Gust Sarat, fara gust strain

Miros Lipsa

Culoare Alba, uniforma Alba, se admit nuante cenusii

Corpuri straine Nu se admit

1.3.3. Substantele aromatizante.

Aromatizantii folositi in industria conservelor înbunatatesc gustul si mirosul

produselor din carne si prin aceasta au o actiune favorabila asupra sistemului nervos central,

respectiv asupra digestiei, deoarece maresc secretia de sucuri digestive si prin urmare

determina o asimilare mai buna a alimentelor. In plus, unii aromatizanti au efect antiseptic si

antioxidant, contribuind la marirea gradului de conservabilitate al produselor din carne.

Condimentele se pot prezenta sub forma de: frunze, muguri florali, fructe, seminte,

bulbi, rizomi, coaja, radacini. Mirosul specific este dat de uleiul eteric pe care ii contine

fiecare condiment în parte, iar gustul este dat de substantele tenante, capsaicina, alil seneroli,

disulfura de propil si alil, în functie de condiment. La gust mai participa si zahamrile precum

si lipidele existente în condimentul respectiv.

Avantajele folosirii condimentelor si plantelor condimentare sunt urmatoarele: nu

necesita o prelucrare avansata (este necesara o simpla macinare daca produsele sunt în stare

uscata), contin material celulozic, substante cu actiune antioxidanta si bacteriostatica, se

folosesc si celelalte principii de gust si miros în afara de uleiurile eterice, pot fi folosite în

combinatie prin simpla amestecare a macinaturilor.

Principalele condimente folosite în industria conservelor din tara noastra sunt: piperul,

coriandrul, ceapa tocata, dafinul, boiaua de ardei,

1.3.3.1. Piperul (Piper negrum).

Este o planta picanta, de la care se foloseste fructul. Aceasta se prezinta sub forma de

boabe rotunde putin mai mari decat orezul.

În industria conservelor se poate folosi atat sub forma macinata, cât si sub forma

naturala (de boabe).

Boabele se prezinta sub o forma rotunda, de culoare neagra si prezinta numeroase

cuteformate în urma uscarii. Are gust iute.

Se foloseste în proportie de cca 0,1-0,2%.

1.3.2.2. Coriandru.

Este o planta aromatica exoticade la care se foloseste fructul.

În componenta conservelor de carne de porc în suc propriu, poate fi folosit în proportie

de cca 0,25 - 0,30%.

1.3.3.3. Ceapa.

Este un condiment de origine aliacee si se cultiva si la noi în tara. Se foloseste bulbul,

care ajuns la maturitate se poate folosi si în alimentatie.

Bulbul ajunge la marimi aproximativ egale cu cele ale unui ou.

În industria conservelor ceapa, se foloseste sub forma tocata în proportie de 0,25-

0,50%.

Ceapa uscata se poate pastra  în ambalaje (lazi, saci sau plase) sau în vrac.

Depozitarea se face în încaperi cu aerisire naturala pet imp de 3-5 luni, în încaperi cu

ventilatie mecanica timp de 4-6 luni si în încaperi frigorifice timp de 6-7 luni.

1.3.3.4. Dafinul (Laurus nobilis).

Planta aromata, de origine exotica, de la care se folosesc frunzele. Dupa ce in prealabil

sunt uscate, câte o frunza de dafin se introduce în amestec cu continutul conservei.

1.3.3.5.Boiaua de ardei.

Aceasta se obtine prin macinarea ardeiului(Caspicum anum) din soiurile:Dulce de

Banat, Seghedin, Novoselska kapa sau alte soiuri.

Dupa continutul de capsaicina, boiaua de ardei se fabrica in doua tipuri: dulce si iute.

Dupa caracteristicile senzoriale, fizice si chimice, boiaua de ardei se livreaza în doua

clase de calitate:

                                  - tipul dulce: calitatea extra si calitatea superioara;

                                  - tipul iute: calitatea I si calitatea a-II-a;

Boiaua de ardei se depoziteaza în încaperi curate, dezinfectate, uscate, ferite de

radiatiile solare si bine aerisite.

1.3.4.Actiunea azotatilor asupra ingredientelor conservelor de carne de porc.

Azotatii si azotitii se utilizeaza în procesul de sarare pentru formarea culorii rosu-

aprins a carnii stabila în timp.

în procesul de înrosire, mioglobina (pigmentul carnii) si hemoglobina (pigmentul

sângelui reziduual), reactioneaza cu produsul de degradare a azotatului, respectiv azotitului si

formeaza pigrnentii de sarare.

Acesti pigmenti, care au o stabilitate buna în timp, sunt trecuti în nitrocromogeni, sub

influienta tratamentului termic, în acest fel având o stabilitate mai ridicata.

1.4.Caracteristicile de calitate ale ambalajelor metalice folosite în industria conservelor.

Cutiile din tabla cositorita sunt în momentul de fata recipientele cel mai mult utilizate

în industria conservelor. Folosirea lor pe scara larga se datoreaza urmatoarelor proprietati ale

cutiilor:

a) pot fi închise ermetic;

b) prezinta o buna rezistenta la variatiile de temperatura si presiune;

c) au o buna conductibilitate termica;

d) fabricarea lor se face cu masini automate;

e) sunt usoare si ieftine.

1.4.1.1. Tabla cositorita.

Materia prima principala utilizata la fabricarea cutiilor este tabla cositorita.

Aceasta este o tabla din otel moale, acoperite pe ambele fete, cu un strat protector de

cositor. Grosimea stratului de cositor variaza, în functie de utilizarea care se da tablei, intre

0,4-20 (microni).

Dupa procedeul de cositorire se cunosc doua feluri de tabla:

a) tabla cositorita la cald;

b) tabla cositorita electrolitic.

Criteriul cel mai important pentru alegerea tehnica si comerciala a tablei cositorite îl

reprezinta cantitatea de cositor aplicata pe Im2 tabla, pe ambele fete.

Astfel, tabla cositorita la cald are în general o cantitate de cositor de 24-30g\m2 pe

ambele fete, pe când cea cositorita electrolitic între 1 î-23g\m2.

Cositorirea electrolitica permite aplicarea unor cantitati diferite ele cositor, astfel încât

pe partea ce va deveni interiorul cutiei sa se gaseasca un strat mai gros, iar pe exterior unul

mai redus.

Stratul de cositor aplicat electrolitic se deosebeste esential de cel aplicat la cald, cel

mai important fiind faptul ca se economiseste cel putin 25%.

1.4.1.2. Tabla cositorita lacuita (vernisarea).

Pentru a proteja tabla cositorita electrolitic si uneori pe cea cositorita la cald, se

recurge la lacuirea ei.

Lacuirea sau vernisarea consta în aplicarea unui strat subtire si continuu de lac pe

suprafata tablei, care, prin uscare si polimerizare, sa dea o pelicula aderenta, rezistenta,

protectoare si neutra din punct de vedere chimic.

Lacurile întrebuintate au la baza rasini sintetice, cunoscute în general sub

denumirea de "lac auriu".                     

Operatia de vernisare se efectueaza cu ajutorul unei linii automatizate, cuprinzând: un

alimentator de foi de tabla, o masina de aplicat lacuri si cuptorul de uscare si polimerizare a

lacului.

Cantitatea de lac ce se aplica pe un metru patrat de foaie, este o caracteristica a lacului

respectiv si oscileaza în general în jurul cifrei de 18g\m .

Regimul termic de uscare si polimerizare este de asemenea specific fiecarui lac,

cuprinzând trei faze:

- uscarea - (zona de încalzire), la temperatura de 100-180°C, timp de 5-7 minute;

- polimerizarea - (coacerea), la temperatura de 180-200°C, timp de 15-20 minute;

- racirea - (zona de racire), pâna la 50°C, timp de 5 minute.

În vederea asigurarii unei prezentari cât mai atragatoare, în special ia conservele rnai

valoroase, se procedeaza frecvent .la litografiere (inscriptionare).

In afara tablei cositorite sau lacuite, la confectionarea cutiei se mai util izeaza ca

materiale auxiliare, aliaj de lipit, decapant si materiale de etansare.

Aliajul de lipit.

Acesta este folosit la lipirea în exterior a faltului longitudinal al corpului cutiei. El este

un aliaj din staniu si plumb, în proportie de 50%> Sn si 50% Pb, sau mai nou, 2-3% Sn si 97-

98% Pb.

Decapantii.

Sunt solutii sau amestecuri de saruri, care curata suprafetele de tabla cositorita ce

urmeaza a fi lipite cu aliaj.

Materialele de etansare.

Sunt în general solutii de cauciuc, care se aplica pe partea interioara a marginii

capacelor si care, la închiderea cu dublu falt, asigura etansietatea cutiei.

1.4.2. Fabricarea cutiilor din tabla cositorita.

Procesul de fabricare al cutiilor din tabla cositorita cuprinde trei etape:

- etapa 1: fabricarea corpului;

- etapa 11: fabricarea capacelor;

- etapa 111: operatia de închidere.

Corpurile si capacele se fabrica în linii separate, care se întanlesc la operatia de

închidere.

Etapa I - Taierea tablei                                  Etapa a-ll-a Taierea tablei

    1.Pentru capace                                               1.Pentru corpuri

 

2. Presarea capacelor                                           2.Formarea si lipirea

                                                                                      corpurilor.

3. Rolarea                                                             3. Bordurarea

4. Aplicarea pastei de cauciuc

5. Uscarea

Etapa a-III-a.       1. Aplicarea fundului.

Verificarea cutiilor goale.

3.Depozitarea.

1.4.2.1. Etapa 1

1.4.2.1.1. Ttaierea tablei pentru capace.

Operatiunea reprezinta taierea foii de tabla în fâsii (straifuri), cu care urmeaza sa fie

alimentata presa automata de capace.

în vederea utilizarii cât mai complete a foilor de tabla, s-au conceput sisteme

perfectionate pentru taierea fâsiilor (straifurilor).

Figura 1. straifuri în zig-zag pentru capace.

Trebuie mentionat, ca pentru a reduce la minimum deseunle ce ramân de la taierea foii

si presarea capacelor, se folosesc foi de tabla de dimensiuni optime.

1.4.2.1.2. Presarea capacelor.

straifurile de tabla stantate în forma de zig-zag se trec mai departe la operatia de

presare a capacelor, care se efectueaza la prese mecanice cu arbore cotit,

Presele executa urmatoarele faze:

a)   alimentarea automata cu câte un straif a dispozitivelor de presare;

b)  presarea automata a capacelor;

c) evacuarea automata a capacelor si a deseurilor rezultate.

1.4.2.1.3. Rolarea.

Capacele obtinute de la presa cad în masina de rolat, care imprima capacului o

margine rotunjita, margine care împiedica aruncarea solutiei de cauciuc in momentul turnarii.

1.4.2.1.4. Cauciucarea.

Sub aceasta denumire se întelege aplicarea materialului de etansare (latex) în partea

periferica, rolata a capacului.

Este important sa se asigure o repartizare uniforma a latexului în capac si anume, cea

70% din acesta sub marginea îndoita a capacului, iar restul de 30% sub forma de inel subtire

în borul capacului.

Figura 2. Repartizarea cauciucului în bordura.

1.4.2.2. Etapa a II a.

1.4.2.2.1. Taierea tablei pentru corpuri.

Aceasta operatie reprezinta o croire din foaia de tabla a unor bucati de dimensiuni exacte

din care sa fie executat corpul.

Pentru a evita deseurile ce ramân în general de la croire, foile de tabla se achizitioneaza la

dimensiuni anumite.

Taierea se face cu ajutorul foarfecelor circulare duble cualimentator automat.

1.4.2.2.2. Formarea corpurilor.

Consta ân prelucrarea dreptunghiului de tabla obtinut la foarfece, astfel încât în final sa se

obtina un corp cilindric îmbinat longitudinal prin faltuire.

Operatia este efectuata de o masina speciala care executa urmatoarele:

                                                      - alimentarea;

                                                      - rolarea;

                                                      - decuparea tablei;

                                                      - îndoirea tablei pentru falt;

                                                      - formarea cilindrului si presarea faltului;

                                                      - decaparea;

                                                      - lipirea faltului longitudinal;

                                                      - îndepartarea aliajului în exces;

                                                      - racirea lipiturii.

1.4.2.2.3. Bordurarea.

Are drept scop îndoirea în afara marginilor cilindrului, formând bordura corpului, care

împreuna cu bordura capacului va lua parte la fonnarea faltului de închidere a cutiei.

Bordurarea se executa cu ajutorul masinii de bordurat, iar forma luata de corp dupa aceasta

operatie este cea finala.

1.4.2.3. Etapa a treia a formarii cutiilor.

1.4.2.3.1. închiderea recipientelor (aplicarea fundului).

Operatia se realizeaza prin faltuire, respectiv printr-o dubla îmbinare a marginii

capacului cu bordurarea corpului.

Executarea unei închideri corecte este destul de complicata si necesita pe de o parte

utilaje bine puse la punct, iar pe de alta o atentie deosebita din partea executantului.

In principiu, închiderea este realizata de urmatoarele piese ale masinii de închis :

                                                      -rolele de inchidere;

                                                      -capul de inchidere ;

                                                      -talerul.

Rolele.

Sunt confectionate dintr-un otel special, pe care se gaseste sapat un sant de o anumita

forma, numit profil.

Profilul poate fi în partea exterioara sau interioara a rolei. Dupa forma profilului rola poate

fi de formare sau de presare.

Pentru realizarea faltului actioneaza asupra cutiei întâi rola de formare (îndoire) iar apoi

rola de presare facandu-1 etans.

Capul.

Este o piesa de otel special, având forma capacului cutiei ce urmeaza a fi închis. El intra în

capacul cutiei si îl fixeaza în timp ce rolele formeaza faltul.

Partea principala a capului o reprezinta partea inferioara a sa a carei dimensiuni si forma

trebuie sa fie exact cu cele ale capacului pe care îl închide.

Figura 3. Faza succesiva în procesul de formare a

faltului.

a) actionarea rolei de formare b)actionarea rolei

de presare.

Talerul.

Este piesa pe care se aseaza cutia în timpul închiderii; el are forma unui disc prevazut

cu profilul fundului cutiei sau o forma care asigura cutiei o stabilizare în timpul închiderii.

Pentru a putea fi realizata operatia de închidere, corpul împreuna cu capacul respectiv se

aseaza pe talerul masinii. Aceasta împinge corpul cu capac în sus, presandu-1 bine de capul

de închidere. Forta de presare a talerului este data de un arc ce trebuie sa aiba o marime (kg),

aproximativ egala cu diametrul cutiei exprimat în mm. Bordura trebuie sa apese bine pe

marginea capacului, iar capacul trebuie sa intre complet pe capul de închidere, marginea

buzei capului fiind la acelasi nivel cu marginea capacului. Capacul trebuie sa fie fixat, strâns

pe capul de închidere, astfel încât sa nu patineze pe acesta.

In aceasta situatie asupra bordurii capacului poate sa actioneze rola de formare.

Aceasta va presa asupra marginii capacului si rotindu-se în jurul ei pe întreaga cirumferinta,

o forteaza sa se îndoaie sub bordura corpului, iar apoi obliga ambele parti sa ia o forma

specifica asemanatoare cu o para.

Pozitia rolei fata de capul de închidere va fi tangenta la partea superioarioara a buzei

capului de închidere.

In timpul rularii faltului, marginea capacului sufera o micsorare de diametru, ceea ce

atrage dupa sine, formarea de cre'turi. Aceste creturi sunt cu atât mai evidente cu cât

diametrul cutiei este mai mic.

Dupa îndoire, faltul este supus actiunii rolei de presare care îl preseaza puternic si îi da

forma finala.

Un falt corect are urmatorul aspect:

a) muchia /altului, pronuntata, putin tesita;

b) saua faltului, plana, astfel încât privita de sus sa para ca o suprafata inelara;

c) partea laterala a faltului uniforma si neteda;

d) unghiul inferior de îndoire a marginii capacului, lipit pe coipul cutiei.

Aplicarea fundului cutiei este echivalenta cu închiderea ei si se executa cu ajutorul

masinilor de închis.

Rolele si capul de închidere trebuie sa aiba dimensiuni riguros exacte, în functie de

dimensiunile caracteristice ale cutiei si respectiv ale faltului.

1.4.2.3.2. Verificarea cutiilor goale.

Liniile moderne de fabricare a cutiilor din tabla cositorita sunt prevazute si cu masini

automate care asigura verificarea etansietatii fiecarei cutii în parte, punând-o sub presiune cu

ajutorul aerului comprimat. Cele care, parcurgând masina pierd aer comprimat, sunt eliminate

din flux si sunt destinate altor întrebuintari.

Pentru verificarea unor cutii izolate se utilizeaza diverse dispozitive manuale, care de

asemenea folosesc aerul comprimat.

Cutia pusa sub este cufundata în apa, iar neetanseitatile se evidentiaza prin bulelele ce

se degajeaza de la locul respectiv.

1.4.3. Principalele tipuri de cutii.

Principalele tipuri de cutii, care sunt folosite în industria conservelor de carne de porc în

suc propriu sunt de 0,1; 0,2; 0,3kg; respectiv (112,2cm°, 214,8cm3 si 353,4 cm3).

Tipul cutiei Diametrul

interior

(Di) mm

înaltimea

interioara

(Îi) mm

Volum

Cm3

1/10 56 45,5 112,2

l/5b 99 27,9 214,8

l/5a 72,8 45,5 189,4

1/3 99 45,9 353,4

l/2b 99 662,1 478,1

l/2a 72,8 112,2 467

1/1 99 112,2 861,4

5/1 153,4 252,2 4672,2

Materia prima pentru conserve este provenita din crescatoria proprie, tot acolo fiind si

stocata (în camerele frigorifice), pâna la intrarea acesteia în fluxul de productie. în putinele

cazuri în care este necesar sa se apeleze la un alt furnizor, se foloseste pentru depozitare,

camera frigorifica amenajata în incinta fabricii.

De specificat ca pentru buna desfasurare a activitatii sunt amenajate aproape 60 de

încaperi (depozitare, magazii, spatii de productie, etc).

Sunt amenaje 4 magazii (pozitiile 26, 30, 31 si 58) pentru fiecare tip de materie prima

si o magazie de produs finit (52). Magaziile au pardoseala din ciment sclivisit si peretii

varuiti.

Tot în zona megaziilor se afla si statia de apa (29), de unde se distribuie apa necesara

întregului proces de productie. Aici se afla bazinele de stocare (cu o stocare de 20m3), unde

se acumuleaza stocul de apa tampon pentru hidriforul cu o capacitate de 3m .

Pentru productia de conserve din carne, materia prima este adusa din abator în

carucioare din inox cu capac.

In cazul conservelor, ingredientele sunt duse direct în sala de fierbere (46), aceasta

sala are suprafata de 40m , pardoseala din mozaic prevazuta cu rigole de scurgere acoperite cu

gratare din metal si peretii placati cu faianta pe o înaltime de 3m. Pentru o buna ventilatie si

evacuare a aburului, deasupra fiecaruia din cele 4 cazane dublicat se afla câte o hota.

Dupa fierbere ingredientele sunt duse în sala de dezosare (47). Aceasta are

2.1.l. Date specifice activitatii.

Fabrica de conserve produce, o gama larga de conserve din carne, conserve mixte,

conserve legume si condimente (mustar, ketch-up, etc).

Datorita specificului acestei lucrari, ne vom concentra atentia asupra producerii

conservelor de carne de porc în suc propriu. Acestea se produc pe o linie separata de celelalte.

Materia prima pentru conserve este provenita din crescatoria proprie, tot acolo fiind si

stocata (în camerele frigorifice), pâna 3a intrarea acesteia în fluxul de productie. In putinele

cazuri în care este necesar sa se apeleze la un alt furnizor, se foloseste pentru depozitare,

camera frigorifica amenajata în incinta fabricii.

De specificat ca pentru buna desfasurare a activitatii sunt amenajate aproape 60 de

încaperi (depozitare, magazii, spatii de productie, etc).

Sunt amenaje 4 magazii (pozitiile 26, 30, 31 si 58) pentru fiecare tip de materie prima

si o magazie de produs finit (52). Magaziile au pardoseala din ciment sclivisit si peretii

varuiti.

Tot în zona megaziilor se afla si statia de apa (29), de unde se distribuie apa necesara

întregului proces de productie. Aici se afla bazinele de stocare (cu o stocare de 20m ), unde se

acumuleaza stocul de apa tampon pentru hidriforul cu o capacitate de 3m .

Pentru productia de conserve din carne, materia prima este adusa din abator în

carucioare din inox cu capac.

In cazul conservelor, ingredientele sunt duse direct în sala de fierbere (46), aceasta

sala are suprafata de 40m , pardoseala din mozaic prevazuta cu rigole de scurgere acoperite cu

gratare din metal si peretii placati cu faianta pe o înaltime de 3m. Pentru o buna ventilatie si

evacuare a aburului, deasupra fiecaruia din cele 4 cazane dubîicat se afla câte o hota.

Dupa fierbere ingredientele sunt duse în sala de dezosare (47). Aceasta are suprafata

de 24m , pavimentul din mozaic prevazut cu sifon de pardoseala si peretii placati cu faianta pe

înaltimea de 3m. Aici se afla o masa din inox cu marginile ridicate pe care se desfasoara

operatia de dezosare. Sala este dotata cu spalator cu apa rece si calda, sterilizator de cutite,

carucioare cu capac pentru oase si tavi pentru carnea dezosaîa.

Dupa dezosare carnea rezultata este dusa în sala de pregatire pentru fabricatie (43).

Aici se afla o masina de tocat, un cântar, stelaj pentru tavi si o masa din inox

cu blaturi din material plastic pentru taiere. Sala este dotata cu un spalator din inox cu apa

rece si calda si sterilizator ele cutite.

Carnea fiarta si tocata este dusa în sala de fabricatie conserve carne (42). Aici, este

introdusa în malaxor cu condimentele necesare si apoi amestecul rezultat este trecut prin

micro-cutter, de unde prin tubulaturi de inox, este trecut în dozator pentu operatia de dozare.

închiderea cutiilor se realizeaza cu o masina de închis care face parte împreuna cu dozatorul

din grupul de dozare închidere. Cutiile goale din magaze pe elevatoare magnetice si

toboganeiar la umplarea pe banda de umplere sunt trecute printr-un tunel de sterilizare cu

ultra violete.

Aceasta sala are suprafata de 45m2, pavimentul din mozaic prevazute cu sifoane de

pardoseala, iar peretii sunt placati cu faianta pe înaltimea de 3m. Dotarile acestei sali contau

într-o masa dubla de inox cu banda transportoare, un malaxor cu dublu fund, un micro-cuter,

crupul de dozare închidere si un spalator cu apa rece si calda.

De aici cutiile închise sunt asezate în cosurile de sterilizare si duse cu un transpalet la

sala de tratament termic (48). Aici sunt patru autoclave verticale, dotate cu sistem de urmarire

a temperaturii si presiunii, un electropalan pentru introdus si scos cosurile cu cutii în si din

autoclav. Pavimentul acestei sali este din mozaic, prevazut cu rigole de scurgere, acoperite cu

gratare din metal iar peretii sunt placati cu faianta pe înaltimea de 3m. Pentru evacuarea

aburului sunt montate electro-ventilatoare.

Dupa sterilizare, cutiile sunt duse în sala de termostatare (51), unde sunt urmarite 14

zile înainte de livrare. Aceasta sala are o suprafata de 45m , pavimentul de mozaic prevazut cu

sifon de pardoseala. Iar peretii sunt varuiti cu var lavabil.

Pentru productia de conserve, materia prima (carnea), este adusa din camera frigorifica

a sectiei de preparate (11), aflata în incinta abatorului, în sala de taiere (43). în cazul în care

cantitatea de materie prima este prea mare pentru a putea fi prelucrata imediat, aceasta este

introdusa în camera frigorifica (44).

Aceasta camera are o suprafata de 22m , are pavimentul dim mozaic si peretii placati

cu placi din aluminiu dublat cu poliouretan. Temperatura este urmarita de un sistem triplu de

înregistrare si urmarire (electronic, termometru si grafic). Pe tavan sunt montate linii de

aerisire.

In sala de taiere, materia prima este pregatita pentru dezosare (taiata în bucati mici) si

apoi dusa în tavi de inox pentru a putea fi dusa la linia de dozare închidere din sala de

fabricatie conserve (49).

Concomitent cu aceasta prima operatie prin culuarul (50), sunt aduse ingredientele

pentru conserve în sala (48). Aici are loc amestecarea.

In sala de fabricatie conserve, se afla linia de dozare închidere, compusa din: banda

transportoare cu masa din inox pentru dozarea manuala a bucatilor de carne, dozatorul

automat pentru sos si masina de închis cutii.

Ca si linia pentru carne, cutiile sunt aduse pe topogane si trecute prin sterilizator cu

ultra violete.

Dupa închidere, cutiile sunt asezete în cosurile de sterilizare si duse în sala

autoclavelor, care are suprafata de 65m2, pavimentul de mozaic prevazut cu sifoane de

pardoseala, peretii placati cu faianta pe înaltimea de 3m. Este dotata cu un spalator de apa

rece.

In toate salile de productie iluminatul este asigurat de lampi florescente, asigurându-se

astfel un iluminat optim.

In salile în care se lucreaza cu carne se asigura o temperatura scazuta cu instalatii de

conditionare a aerului.

Accesul personalului se face prin vestiare de tip filtru, separate pentru femei si barbati.

Acestea sunt compartimentate astfel: spatiul de dezbracare haine stada (18 si 23), cu

pavimentul din gresie si peretii varuiti cu var lavabil. Aici se afla câte o garderoba cu

umerase. Tot în acest spatiu se poate trece la câte un grup social (20 si 22), dotat cu cabine de

dus (apa calda si apa rece) si cabine WC. De aici se trece în spatiul de spalare (19, 24) având

pardoseala din gresie si peretii placati cu faianta.

Urmeaza trecerea în sala de îmbracare haine de lucru (21, 25), amenajate cu câte o

garderoba cu umerase. La iesirea din vestiare se afla un grup social de interior cu cabine WC

separate pentru barbati si femei (27) si o sala mese (28).

Toate usile din incinta fabricii sunt din prifile de aluminiu, prevazute cu sistem de

autoînchidere, iar cele care sunt catre exterior montate plase metalice.

2.2. Fluxul tehnologic de tabricare al conservelor de carne de porc în suc propriu la

S.C. "FACOS" S.A. Suceava.

ÎMBINARE

 

Schema numarul 2. Fluxul tehnologic de fabricare

a conservelor de carne de porc

2.2.1 Siguranta alimentelor prin aplicarea sistemului HACCP.

O data cu integrarea României în structurile democratice, problema sigurantei

alimentelor devine prioritara, cu atât mai mult cu cat comertul cu produse alimentare trebuie

sa se faca în deplina încredere si siguranta.

Necesitatea aplicarii unor programe adecvate în vederea obtinerii de alimente sigure

pentru toate categoriile de consumatori, impune implementarea unui sistem de asigurare a

inocuitatii produselor alimentare, sistem care implica identificarea, evaluarea si tinerea sub

control a riscurilor prezente în procesul de obtinere al alimentelor.

Sistemul HACCP (Hazard Analysis Criticai Control Points), poate sa atinga acest

deziderat, iar daca este aplicat si mentinut corespunzator va da rezultate.

Metoda HACCP (Analiza Riscurilor in Punctele Critice de Control), constituie o

abordare sistematica a realizarii sigurantei pentru consum a produselor alimentare, care consta

în aplicarea a sapte principii de baza:

Principiul 1.

Evaluarea riscurilor asociate cu obtinerea si recoltarea materiilor prime si ingredientelor,

prelucrarea, manipularea, depozitarea, distributia, prepararea culinara si consumul produselor

alimentare;

Principiul 2.

Determinarea punctelor critice prin care se pot tine sub control riscurile identificate;

Principiul 3.

Stabilirea limitelor critice care trebuie respectate în ficare punct critic de contol;

Principiul 4.

Stabilirea procedurilor de monitorizare a punctelor critice de control

Principiul 5.

Stabilirea actiunilor corective ce vor fi aplicare atunci când, în urma monitorizarii

punctelor critice de control, este detectata o deviatie de la limitele critice;

Principiul 6.

Organizarea unui sistem eficient de pastrare a înregistrarilor, care constituie

documentatia planului HACCP;

Principiul 7.

Stabilirea procedurilor prin cere se va verifica daca sistemul HACCP functioneaza

corect.

2.2.2. Principalii factori de contaminare.

Principalele cauze ale contaminarii pot fi grupate in 4 categorii (cei patru M).

1) Muncitorii (prin; deprinderi, pregatire, atitudine, cunostinte);

2) Metoda (proceduri, inspectii);

3) Masinile (design, mod de lucru, stare functionala);

4) Materialele (caracteristici).

Modul în care aceste cauze pot contamina un produs în decursul procesului de fabricatie,

poate fi reprezentat printr-o diagrama cauza-efect.

2.3. Fluxul tehnologic de fabricare al conservelor de carne de porc în suc propriu la

S.C. FACOS  S.A. SUCEAVA.

2.3.1. Receptia materiei prime.

Calitatea conservele este influientata în mare masura de cea a materiilor prime

folosite, care constau în: came de porc si produse secundare rezultate din taiere si transare

(organe, slanina, sorici etc).

Toate materiile prime trebuie sa îndeplineasca indicii de prospetime corespunzatori.

Materia prima optima pentru fabricarea de conserve este cea provenita de la porci în

vârsta de 10-18 luni.

Se interzice întrebuintarea carnii de vier, de mascul castrat mai devreme de 6 luni sau

femele în gestatie avansata.

Fabrica de conserve foloseste în exclusivitata numai carne refrigerata, toaletata

corespunzator si nici într-un caz nu vor folosi carne calda.

Receptta se face atât calitativ cât si cantitativ, mentionandu-se în acte starea termica a

produsului.

Carnea se preia de la abatoare dezosata, iar transportul se face cu autodube izoterme.

Autodubele se spala dupa flecare transport cu solutie fierbintede detergent si denzifectate cu

solutie de hiploclorit de calciu 1-3% sau solutie de soda calcinata 0,5%. Dupa dezinfectare se

clateste cu apa rece.

Fiecare transport ce se preia este însotit de certificat SANITAR-VETERTNAR

eliberat de autoritatea sanitar veterinara.

2.3.2 Transarea.

Transarea (proportionarea) se face în cadrul fabricii de conserve, la masinile de

maruntit sau la volf

În afara de aceste operatii, carnea clin transare poate fi supusa la o serie de tratamente

in functie de tratamentul respectiv, cu scopul de a inbunatati calitatile organoleptice ale

produsului respectiv.

Subprodusele de porc se oparesc (apa la 100°C) si se curata de pielita.

2.3.3. Fierberea.

Fierberea este o încalzire de durata mai mare (pana Ia 3,5 ore), 100°C Fierberea se

aplica carnurilor slabe sau putin sângerate, cu scopul de a scoate

din ele o parte din sucul care ar tulbura aspicul carnii utilizat la prepararea

conservelor cu bulion. Ea se executa în cazane duplicate pâna când, la taiere, bucata de

carne nu mai elimina sânge.

Nu se face o fierbere completa, deoarece în timpul sterilizarii carnea îsi

pierde aspectul si forma.

2.3.4.Tocarea.

Se face cu scopul de a micsora bucatile de came pentru a putea fi puse în cutii. Se poate face

manual sau cu ajutorul masinilor de tocat.

Tocatura calda se pune în tavi, în straturi de cea 2 cm grosime, si se îasa la racit. Dupa 12 ore

se taie masa solidificata în bucati cu latura de 3 cm.

2.3.5. Omogenizarea.

Omogenizarea se face adaugând condimentele si apa la componentele deja existente. Este o

operatie simpla si se face manual sau mecanic.

Condimentele se adauga fie macinate, fie nemacinate (dupa specificatiile retetei)., însa strict

dozate prin cântarire.

În cazul conservelor sub forma de tocatura ele se adauga în compozitie Ia mala.xare. Prin

maîaxare se obtine un amestec perfect, datorita miscarii rotative în jurul a doua brate fixe,

care se gasesc în interiorul malaxorului.

2.3.6.Portionarea si umplerea recipientilor.

Portionarea înseamna masurarea prin cântarire (dozare) a compozitiei conservei.

Dozarea si umplerea cutiei se face manual sau mecanic. Proportiile dintre partea lichida solida

trebuie respectata cu strictete, conform retetei, deoarece acest lucru prezinta o mare

importanta, atât pentru gust, pentru valoarea alimentara, cât si pentru usurarea sterilizarii.

Legat de procesul umplerii, o problema deosebita o constituie procesul de evacuare a

aerului din cutia umpluta cu prudus.

Prezenta aerului în cutiile de conserve se explica prin urmatoarele cauze:

- aerul ramâne în cutie atunci când produsul nu este asezat compact;

- aerul se gaseste în spatiile intercelulare ale produsului ce se aseaza în cutii.

Printr-o umplere corecta se pot înlatura toate deficientele de mai sus. Problema

eliminarii aerului din cutii poate fi rezolvata pe doua cai:

a) prin mijloace termice:

- încalzirea prealabila a cutiilor, închiderea facându-se la temperaturi înalte;

- preancalzirea continutului cutiei înainte de umplere.

b) prin mijloace mecanice:

Mijloacele mecanice constau în scoaterea aerului din recipientii umpluti cu ajutorul

instalatiilor de producere a vidului.

Mijloacele mecanice pentru crearea vidului se utilizeaza când produsul este umplut în

stare rece sau când este sub forma de masa solida.

2.3.7. Închidere cutii.

Închiderea cutiilor este una In operatiile de baza care conditioneaza in mare masura

reusita sterilizarii si numai o Închidere absolut etansa si o prelucrare termica

corespunzatoare pot realiza si pastrarea îndelungata a produsului conservat

Majoritatea alterarilor microbiologice ale conservelor se datoreaza neetansietatii

recipientelor si ca urmare operatiei de închidere, controlul ei trebuie realizat cu multa atentie

si constiinciozitate. Operatia de închidere trebuie executata imediat dupâ umplere deoarece

lungirea acestui interval duce la o infectare microbiana a produsului.

închiderea cutiilor de conserve se realizeaza cu masini de închis automate si

semiautomate care pot fi masini obisnuite si masini de închis sub vid. In functie de principiul

de functionare al acestor masini ele pot fi cu role fixe, la care cutia se roteste si cu cap fix la

care cutia sta nemiscata si rolele se rotesc în jurul ei, realizând faltuirea.

Se prefera masinile cu cap fix, deoarece la celelalte cutia se roteste cu viteza mare si

continutul este aruncat afara, modificandu-i greutatea.

Formarea faltului dublu de închidere care uneste capacul cu corpul cutiei se face cu

ajutorul rolelor în doua etape, indiferent daca rolele sunt fixe sau mobile.

In prima faza rolele rotunjesc numai marginea capacului si bordura cutiei, iar în a

doua faza rolele închid definitiv toate cele cinci straturi de tabla formate, dupa care faltul de

închidere este terminat.

La tipurile moderne de masini de închis, eliminarea aerului din cutie se realizeaza cu

ajutorul pompelor de vid în felul urmator: cutiile umplute cu produs, dupa închiderea

prealabila, intra în camera de vid a masinii, unde, prin capacele închise neetans cu ajutorul

pompelor de vid, se evacueaza aerul care se afla în suprafata în cutie

Imediat dupa evacuarea aerului, cutiile din camera de vid intra automat sub rolele de

închis pentru închiderea definitiva.

Operatia de închidere trebuie în permanenta controlata pentru a se verifica

functionarea masinii si felul cum se asigura etansietatea închiderii.

Controlul calitatii închiderii se execute în fabrica de conserve prin doua metode:

- prin controlul total al productiei (se ferifîca toate cutiile dintr-un lot sau zi de fabricatie,

prin observare vizuala directa a faltului sau indirect prin controlul etansietatii cutiei).

- prin executarea controlului prin sondaj ( se executa numai pe monstre tragându-se concluzii

asupra întregului lot).

Sistemul are dezavantajul ca necesita personal.

Controlul etansietatii se poate face atât la cutiile goale cât si la cele pline, prin

urmatoarele metode:

- controlul cu ochiul liber (examinânduse modul de executie a faltului);

- controlul sectiunii pe falt;

- controlul prin presiune de aer;

- controlul cu ajutorul vidului si al unei solutii indicatoare.

Unde nu se pot aplica aceste metode, controlul etansietatii se poate face simplu,

introducând cutia bine spalata într-un vas cu apa încalzita la 75-80°C (pentru eliminarea

aerului dizolvat în apa). Atunci când cutia este neetansata, se vor degaja bule mari de gaze la

intervale regulate de timp. Cutia trebuie sa fie acoperita cu apa.

2.3.8. Spalarea.

Se face cu un furtun cu apa rece pentru a se îndeparta eventualele urme de

reminescente din procesul de fabricatie la închiderea cutiilor.

2.3.9. Punerea cutiilor în cosuri pentru autoclav.

Autoclavul este un dispozitiv în care se pun cutiile de conserve în scopul

sterilizarii. Cazanul de autoclav este din inox, sau orice material inoxidabil, foarte rezistent

(pâna la 160 atmosfere), cu fundul sudat la partea inferioara si cu un capac prevazut cu o

balama si fixat la partea superioara 8 suruburi rabatabile, prevazute cu fluture pentru a înlesni

manipularea.

2.3.10. Sterilizarea.

Este operatia de baza în procesul tehnologic de fabricare a consevelor.

Ea   asigura   calitatea  de   baza   a   conservelor   si   anume:   durabilitatea   si

conservabilitatea avansata a acestora.

în prezent se cunosc multe metode de sterilizare folosind diferite principii, însa pentru

conservele de carne, pe scara industriala, se foloseste sterilizarea cu ajutorul actiunii caldurii.

Parametrii principali ai sterilizarii sunt temperatura si timpul de sterilizarea. Alegerea

trebuie facuta cu multa atentie pentru a se respecta urmatoarele pricipii: mentinerea

proprietatilor organoleptice a produselor si  pastrarea  substantelor nutritive cu asigurarea

unor bune digestibilitati.

în practica sterilizarea consevelor este definita de formula de sterilizare care este

stabilita stiintific pentru ca produsele sa nu fie substerilizate sau suprasterilizate.

Conservele substerilizate sufera alterari cu sau fara bombaj deci se pierd valori

materiale iar cele supra sterilizate sunt depriciate calitativ si au valoare alimentara scazuta.

Încalzirea sau urcarea temperaturii în autoclava.

Cutiile umplute si spalate, dupa ce au fost puse în cosul autoclavei, se aseaza ordonat

dupa care autoclava se umple jumatate cu apa. Se închde capacul autoclavei, se deschide

ventilul de preaplin, ventilul de apa si cel de aerisire pentru a se elimina aerul din autoclava.

Aburul patrunde prin partea inferioara a autoclavei lund locul anului si încalzind apa,

aducând-o la fierbere.

Daca presiunea în autoclava începe sa creasca si închide ventilul de preplin si cel de

aerisire, iar cel de aburi se lasa deschis, astfel urcarea temperaturii pâna la valoarea

corespunzatoare faza de sterilizare propriu-zisa sa se faca în maximum 10-15 minute.

Evacuarea apei din autoclava este obligatorie în special la autoclavele care nu sunt prevazute

cu termometre pentru citirea temperaturii, în acest caz citinduse la manometru.

Pentru reducerea timpului de încalzire, cosul cu cutii se introduc în autoclava când apa

este fierbinte, iar închiderea capacului se face atunci când apa fierbe. Se evita astfel

mentinerea produsului la temperaturi de 30T50°C. , -    "

Sterilizarea propriu-zisa.

Aceasta este faza cea mai importanta a operatiei de sterilizare. Din momentul atingerii

temperaturii de sterilizare se considera încooperea acestei faze si se trece la închiderea

ventilului de abur, dar nu complet în asa fel în cât aceasta temperatura sa se

mentina constanta timpul cât este prescris pentru fiecare tip de conserve în parte.

În cazul conservelor de carne de porc în suc propriu temperatura de sterilizare variaza

între 110-130°C, iar timpii între 30-50minute.

Figura 5. Diagrama de sterilizarea a unei conserve de carne

în suc propriu.

2.3.11. Racirea cutiilor.

Racirea sau coborârea temperaturilor cutiilor începe din momentul epuizarii timpului

de sterilizare propri-zisa si se procedeaza astfel: se închide complet ventilul de abur, se

deschde ventilul de preaplin în asa fel în cât scaderea temperaturii si presiunii sa aiba loc în

10-12 minute. Cînd presiunea din autoclava a atins presiunea atmosferica se poate deschide

capacul autoclavei.

Racirea se face în curent continuu de apa si are ca scop scaderea temperaturii

produsului cât mai repede, pentru a putea evita stationarea acesteia mai mult timp la 37°C,

care este o temperatura critica de dezvoltare a microorganismelor. Operatia se considera

terminata în momentul în care temperatura în mijlocul produsului nu depaseste 30°C, iar

temperatura apei 12-15°C.

2.3.12. Termostatarea.

Dupa terminarea racirii se scot cutiile din autoclav si se face o recoltare de câte 2-4

cutii din fiecare autoclava, care se supun operatiei de termostatare.

Termostatarea consta de fapt în mentinerea acestor cutii de conserve pline timp de 7-8

zile, la temperatura de 37°C, care este temperatura optima de dezvoltare a majoritatii

organismelor, timp în care daca sterilizarea nu a fost bine facuta, microorganismele

neinactiyate trec în forma vegetativa, de existenta, fenomen însotit totodata de degajari de

bioxid de carbon, amoniac, hidrogen sulfurat. Toate aceste gaze produc în interiorul cutiei o

presiune ce duce la deformarea capacelor, fenomen numit BOMBAJ si în acest caz este

bombaj microbiologic.

Datorita conditiilor de stricta igiena în care se lucreaza în sectiile de productie nu este

necesar sa se faca o termostatare a întregii productii si din experienta sa ales valoarea de 0,4-

0,5%.

Este interzis a se pune în vânzare lotul de conserve fabricat pâna nu se cunosc

rezultatele examenului de termostatare.

In cazul în care la termostatare bombeaza o singura cutie din numarul total de probe

loate din sarja respectiva, îtreaga sarja se supune obligatoriu termostatarii.

2.3.13. Sortarea, stergerea si ungerea cutiilor.

O sortare initiala se face de fapt înaintea termostatarii, adica imediat dupa scoaterea

cutiilor din cosul autoclavei, cutiile cu defecte vizibile ca cele cu: scurgeri, capace bombate,

rupturi sau crapaturi si înlatura.

Se continua sortarea conservelor înainte de a fi depozitate, înlaturânduse cutiile cu

defectele aratate mai sus si care nu au fost observate, cât si a cutiilor "osoare", adica cele iara

continut în ele.

Cutiile care sunt murdare, se separa, se sterg cu cârpe aspre si apoi cu talaj.

Cutiile care se depoziteaza pentru o perioada mai îndelungata, se introduc într-o baie

de ulei organic, pentru a preântâmpina ruginirea cutiilor.

2.3.14. Etichetarea.

Operatia de etichetare trebuie facuta cu multa atentie si constiinciozitate pentru a nu se

pune o eticheta, iar continutul sa fie altul. Lipirea etichetelor se face cu clei sau dextrina si

trebuie avut grija ca sa nu se murdareasca nici eticheta si nici cutia. Operatia de etchetare se

poate efectua manual sau cu masini de etchetat.

Eticheta trebuie sa cuprinda urmatoarele:

- denumirea produsului;

- greutatea;

- denumirea fabricii producatoare;

- termen de garantie;

-termenul de valabilitate;

-data fabricatiei;

-conditii de pastrare.

De asemenea continutul etichetei trebuie sa corespunda cu datele marcate prin

stantarea capacului cutiei.

Stanta este o reprezentare codificata care permite identificarea conservei atât din punct

de vedere al sortimentului, cât si a producatorului si a datei de fabricatie.

2.3.15. Ambalarea.

Dupa etichetare, cutiile se ambaleaza în lazi sau cutii de carton în functiile de

conditiile impuse de beneficiar, dar care corespunde din punct de vedere al reglemetarilor

normelor în vigoare.

2.3.16. Depozitarea.

Depozitarea se face prin stivuirea directa a cutiilor sau ambalajelor cu cutii pe coloane

sau piramide, dar toate asezate pe gratare. între stive se lasa loc liber de trecere, dar stivuirea

se face pe sortimente si loturi de fabricatie, pentru a se usura livrarea care trebuie facuta în

ordinea vechimii loturilor.

În timpul de pozitarii trebuie respevctati urmatorii parametrii:

- temperatura cuprinsa între 2 si 20°C.

- umiditatea, maxim 75%.

Peste pragul de 75%, umiditatea favorizeaza procesul de ruginire a cutiei, iar pentru a

evita acest lucru se opteaza pentru depozite uscate si ventilate.

Durata depozitarii variaza în functie de sortiment, dar nici într-un caz nu va fi mai

mare de 24 de luni.

Cutiile care stiu ca vor fi depozitate mai mult timp li se vor aplica un tratament

special, care consta în ungerea la exterior, pentru a forma un stratprotector care previne

ruginirea sau printr-o cufundare în baie de ulei mineral cald.

2.4. Aplicarea HACCP la fabricarea conservelor de carne de porc în suc propriu.

 

2.4.1.Riscurile care pot duce la deteriorarea calitatii conservelor.

2.4.1.1.Riscuri fizice.

 

Principale riscuri fizice sunt reprezentate de sticla, metal, oase, lemn, plastic, cauciuc,

pietricele,alice, ace de seringa si alte corpuri straine care pot dauna consumatorilor.

Aceste riscuri pot fi cel mai bine prevenite prin selectarea furnizorilor pe baza unor

programe eficiente, prin verificarea materiilor prime receptionate si prin controlarea

conditiilor de fabricatie.

2.4.1.2.Riscuri chimice.

Un risc chimic posibil este excesul de azotit de sodiu, care provine din utilizarea

necorespunzatoare a amestecurilor de sarare. Acest risc a fost cunoscut cui decenii în urma.

Alte riscuri posibile sunt rezidurile de pesticide, antibiotice, medicamente cu sulf, agenti de

spalare si dezinfectare, lubrifianti.

2.4.1.3. Riscuri biologice.

Clasificarea riscurilor biologice din produse se face în functie de severitate.

Aceste riscuri sunt reprezentate de catre agenti patogeni, paraziti, germeni

(SALMONELLA, YERSIMA, ENTEROCOLITICA, LISTERIA,

MONOCYTOGENES, CLOSTRIDIUM PERFRIGENS, CLUSTRIDIUM BOTULUNIU,

TRICHINELLA SPIRALIS, TOXSOPLASMA GONDII).

Un alt risc biologic este acela de a fi strecurat o eroare în reteta de fabricatie.

Toate aceste riscuri pot fi evitate prin folosirea metodei HACCP, aplicata de toti

participantii la procesul de fabricare al conservelor.

2.4.2. Aplicarea HACCP.

Principalul risc asociat conservelor de carne de porc în suc propriu este prezenta lui

Clostridium botuliniu si a toxinei produse de aceasta, botulina, care provoaca boala numita

botulism.

Pentru a se evita infectarea cu aceasta toxina, siatemul HACCP, propune înasprirea

controlului închderii cutiilor de conserve.

Legislatia din diferite tari producatoare de conserve specifica limele critice pentru

îmbinarea cutiilor si pentru alti parametrii.

In acord cu aceasta, Comisia Codex Alimentarius, a subliniat ca exercitarea unui

control asupra modului de fabricare, asupra igienei si a modului de manipulare a cutiilor de

conserve dupa fabricare sunt masuri cu mult mai eficiente pentru protejarea sanatatii

consumatorilor decât o examinare extensiva a produselor finite.

2.4.3.Controlul de  calitate  în prelucrarea  tehnologica  si  umplerea cutiilor.

Procesul tehnologic cuprinde un grup de operatii initiale, cum sunt: sortarea cântarirea

si pregatirea materiilor prime, amestecarea ingredientelor pentru obtinerea produsului finit.

în aceste etape un risc semnificativ îl poate constitui desprinderea unor aschii din

cutitele folosite la taiere si portionare si patrunderea unor aschii în produs.

Un punct critic de control care sa controleze acest risc, poate fi utilizarea unui magnet

sau a unui detector de metale, pentru a detecta produsele contaminate.

Vâscozitatea produsului este un punct critic de control important, datorita efectului pe

care îl are asupra vitezei de patrundere a caldurii în produs în timpul sterilizarii.

Spatiul gol ramas între cutii dupa umplere este crucial pentru conservele care vor fi

sterilizate în autoiclave cu acidulare. Acest gol de are va permite formarea bulelor de aer care

vor contribui la agitarea continutului cutiilor în timpul agitarii autoclavului.

Pentru a cunoaste încarcatura microbiana a produsului înainte de sterilizare, sunt

importante verificarea starii de igiena si determinarea încarcaturii microbiene pentru anumite

ingrediente.

Controlul de calitate al tratamentului termic.

Sterilizarea este un punct critic de gradul I, fiind singura etapa a procesului tehnologic

în care se poate controla întadevar riscul aparitiei botulismuluî.

Pentru a reduce probabilitatea supravietuirii sporilor de Ciostridium botulinum se

impuri-urmatoarele masuri:

-controlul temperaturii initiale a produsului în autoclav;

-eliminarea completa a aerului din autoclav si umplerea acestuia cu abur;

-respectarea regimului temperatura-timp;

-instalarea unui termometru care sa indice temperatura din autociav;

-masurarea si înregistrarea temperaturii si a timpului;

-clorinarea apei racire a cutiilor de conserve.

Gradul de încarcare a autoclavelor este foarte important pentru eficienta sterilizarii:

daca autoclavele sunt excesiv încarcate sterilizarea, va fi incompleta si nu se va mai atinge

"sterilitatea industriala".

Controlul de calitate al faltului.

Integritatea faltului este esentiala pentru mentinerea sigurantei si stabilitatii

produsului.

Exista mai multe modalitati de veririficare a integritatii falturilor, incluzând verificarea

vizuala (folosita pentru constatarea prezentei bavurilor, a marginilor taioase sau a altor defecte

vizibile ) si unele masuratori speciale ale dimensiunilor exterioare si interioare a faltului.

In final trebuie retinut ca element specific faptul ca numarul de puncte critice de

control identificate la fabricarea conservelor de carne de porc in suc propriu este mai

mare(chiar dublu) fata de numarul punctelor critice de control din majoritatea proceselor

tehnologice de fabricare a altor produse alimentare.

2.5.Factor ii care duc la alterarea conservelor de carne de porc în suc propriu.

Se stie ca alimentele lasate ca atara nu se conserva singure, ci sufera schimbari

importante, care se produc datorita agentilor biologici, chimici si fizici.

In industria conservelor se urmareste înlesnirea producerii fenomenelor folositoare si

combaterea celor daunatoare, fenomene care sunt o urmare îndeosebi a activitatii

microorganismelor si a enzimelor.

2.5.1. Factorii biologici care produc alterarea.

Microorganismele.

Sunt fiinte unicelulare care se gasesc peste tot în natura: aer, apa, sol. Acestea se

gasesc în numar foarte mare în materia prima care se foloseste de obicei în industria

conservelor.

Viata si activitatea microorganismelor depind de anumite conditii de temperatura,

umiditate, reactia chimica a mediului, de prezenta sau lipsa oxigenului.

In cea ce priveste temperatrura exsista un optim la care microorganismele manifesta

cu maxima intensitatea activitatea lor vitala.

La temperaturi reduse sub cele optime activitatea lor scade pâna ce înceteaza complet.

Temperaturile reduse nu provoaca moartea tuturor microorganismelor, dar opresc temporar

activitatea lor.

Dupa ce actiunea frigului înceteaza, ele rvin. La formele de viata normale.

Temperaturile superioare temperaturilor optime opresc activitatea si produc chiar moartea

microorganismelor.

In functie de comportarea lor fata de temperaturi, mocroorganismele se împart în:

- psicrofile: care au un minim de temperatura pentru dezvoltare la 0°C, optimum la 15-lo^C,

si maximum spre 30°C.

- mezofile, cu minimum la 140°C, optimum la 35-37°C si maximum la 45°C, termofile, cu

minimum la 25-47°C, optimum la 54-55°C.

Unele bacterii se pot dezvolta la temperatura mezofilelor si a termofîlelor. Acestea se

numesc termofile facultative.

Pentru ca microorganismele sa-si înceapa activitatea este necesara o cantitate minima

de apa. Daca apa se gaseste într-o cantitate sub limita inferioara, ele vor trai o viata latenta, în

care orice activitate este suspendata.

Reactia mediului are o asemenea influenta asupra vietii microorganismelor încât unele

traiesc numai în mediul acid iar altele în mediu alcalin.

Unele traiesc numai pe substante dulci si acide iar altele pe substante proteice.

Unele organisme au nevoie pentru dezvoltarea lor de prezenta aerului si se numesc

aerobe si opusele lor care nu au nevoie de aer si se numesc anaerobe.

Microorganismele care prezinta interes pentru industria conservelor sunt:

Schizomicetele.

Se pot prezenta sub forma sferica (coci), bastonase drepte (bacterii), bastonase curbe

(spirili), spirale (spirocheti).

Unele din ele produc spori, forme deosebit de rezistente la agenti exteriori, astfel incat

pot rezista timp de 2-4 ore la temperatura de 105GC. Acestia sunt distrusi in câteva minute la

120-130°C.

Din aceasta grupa de microorganisme fac parte cele care provoaca transformari

profunde ale alimentelor, actionând asupra lipidelor si glucidelor.

Produsele care se formeaza pe parcursul acestor transformari sunt numeroase:

-produse gazoase (bioxid de carbon, hidrogen sulfurat, hidrocarburi, amoniac.

-produse volatile la încalzire (amine, fenoli)

-produse nevolatile (aminoacizi)

Mucegaiurile.

Apartin unor tipuri de ciuperci, foarte raspândite pe sol si in praful atmosferic. Corpul

lor este constituit din filamente (hife), care se ramifica, formând o retea numeroasa numita

miceliu.

Mucegaiurile se dezvolta bine la suprafata alimentelor, si patrunzând in interiorul lor,

sub forma de filamente, numai atunci când se pot asigura cantitati importante de aer si apa. In

general mucegaiurile suporta mai bine temperaturile scazute decât pe cele ridicate si se

dezvolta bine in mediu acid.

În dezvoltarea lor folosesc de preferinta glucidele prezente in substantele alimentare,

pe care le descompun complet, transformandu-îe in apa si bioxid de

carbon. Sporii mucegaiurilor, care sunt elementele cele mai rezistente, pot fi distrusi usor

printr-o incalzire timp de 5 minute la temperatura de 90 C.

Drojdiile.

Sunt mult raspândite in substantele care contin zahar si acizi organici. Forma celulelor

variaza in functie de specie: in general este rotunda sau ovala, uneori chiar alungita.

Drojdiile descompun foarte usor glucidele, fenomen care este diferit in functie de

natura lor si a alimentului. Au loc diferite fermentatii, cea mai importanta fiind cea alcoolica.

Sunt putin rezistente la actiunea caldurii, unele dezvoltandu-se chiar !a 0°C.

Optimul de temperatura a celor mai multe specii estela 27....32°C. Pot trai aerob sau

anaerob, in functie de caracteristicile speciilor respective.

Microorganismele din conserve.

Cauzele care duc la contaminarea conservelor cu microorganisme surit multe.

Sterilizarea insuficienta, materii prime infectate, recipiente neermetîce, lipsa masurilor

igienice in timpul lucrului, stau la baza multor neplaceri in activitatea fabricilor de conserve

de came de porc.

Pe alimente pot exista toate microorganismele prezente in aer, apa sau sol.

Alimentele cu aciditate mica (pH superior lui 4,5: came conserve etc), sunt infectate in

general de spori.

Toate aeste bacterii pot fi aerobe, anaerobe sau anaerobe facultative si se impart iii

doua clase principale: termofile si mezofile.

In afara de microorganisme, conservele mai pot fi infectate si cu bacili, microbi

(Koeh, bacilul paratific B).

Alte microorganisme pot produce prin activitatea lor toxine, care reprezinta un pericol

mare pentru industria de conserve.

Cel mai important din aceasta categorie este Clostridium botulinum. Acesta este un

anaerob obligat care da nastere botulismului si care apare mai des pe carnea sarata si uscata,

pe unele afumaturi.

Clostridium botulinum se gaseste in sol, iar prin dezvoltare, celulele sale secreta o

toxina extrem de puternica, fiind in majoritatea cazurilor mortala.

Bacilul este distrus usor de caldura, sporii sunt insa destul de rezistenti. Pentru ai

distruge sunt necesare urmatoarele tratamente:

a) 4 minute la l20°C;

b) 10 minute la 115°C;

c) 33 minute la 110°C;

d) 100 minute la 105°C;

e) 6 ore la 100°C.

Aceasta rezistenta la temperaturi mari da indicatii suficiente asupra precautiilor ce

trebuie luate la operatia de sterilizare a conservelor.

Faptul ca Bacillul botulinus se gaseste in pamant si deci poate exista pe suprafata

hranei alimentelor, impune asigurarea unor sterilizari severe a tuturor produse lor ce ar putea

sa-l contina.

Enzimele.

In celule au loc reactii variate (oxidare, reducere, hidrolizare etc). In acest scop

celulele elaboreaza substante speciale, cunoscute sub numele de enzime.

Enzimele cunoscute sunt foarte numeroase, iar numele lor se da dupa substanta asupra

careia actioneaza, la care se adauga terminatia -aza (maltaza etc).

În ceea ce priveste influienta caldurii, s-a constatat ca o crestere a temperaturii

favorizeaza activitetea enzimelor, pana la nivelul unui optim care variaza de la o enzima la

alta. Peste acest optim de temperatura, activitatea enzimatica, scade pana la anularea

completa. Toate enzimele in solutie sunt distruse rapid la temperatura de 100 C, in timp ce

enzimele in stare de pulbere pot suporta temperaturi superioare.

Scaderea temperaturii sub optim provoaca o reducere a activitatii enzimelor.

In procesele de conservare a alimentelor cu ajutorul caldurii, enzimele au o importanta

mai redusa, deoarece sunt distruse de caldura. Ele joaca insa un rol important in conservarea

prin filtrare sterila si conservarea prin frig. In acest din

urma caz este foarte important sa se cunoasca temperaturile minime îa care se manifesta

activitatea enzimelor.

Din toate enzimele, cele care prezinta importanta pentru industria conservelor sunt

cele hidrolizante.

Enzimele hidrolizante.

Aciunea enzimelor hidrolizante asupra hidratilor de carbon se manifesta prin

desfacerea moleculelor complexe ale unor substante dulci (polizaharide) in molecule mai

simple (monozaharide) si anume:

- amilaza transforma amidonul in maltoza;

- zaharaza transforma zaharoza in fructoza si glucoza;

- maltaza desface molecula de maltoza in doua molecule de glucoza.

Actiunea hidrolizanta a lipazelor asupra grasimilor are ca rezultat transformarea lor in

acizi grasi si glicerina. Aceste enzime joaca un rol important in desfasurarea fenomenului de

rancezire.

2.5.2.Factorii fizico-chimici care duc la alterarea conservelor.

In afara alterarii de origine microbiologica, alimentele sunt supuse si unor alterari

flzico-chimice. Aceste alterari nu iau formele aratate mai inainte in cea ce priveste toxicitatea.

Ele contribuie insa in mod deosebit la scaderea valorii comerciale a produselor. Cele mai

importante alterari din aceasta categorie sunt cele care se manifesta cu o schimbare a

produselor.

Aceste modificari pot avea loc ca urmare a influientei a urmatorilor factori: caldura,

prezenta unor metale si lumina.

Alterari datorate caldurii.

închiderea culorii este influientat direct de temperatura si de timpul cat ea actioneaza.

Temperaturi de sterilizare sau de uscare care depasesc 90 C, au efecte asupra

stabilitatii culorii. Temperatura de depozitare infîuienteaza de asemenea culoarea .

Alterari datorate unor metale.

Fierul este cauza multor modificari ce se observa in conserve. El poate fi luat din

contactul produselor cu diferite parti ale masinilor, din apa sau din ambalaj, provocând

conservelpr o culoare inchisa.

Cositorul care se gaseste la suprafata tablei cositorite are si el o influienta destul de

mare de mare asupra conservelor. Astfel intr-un mediu acid, cantitati mari trec in solutie, dând

un gust metalic.

Cositorul, împreuna cu sulful ce se elibereaza in timpul sterilizarii din produsele ce se

conserva, rezulta sulfura de staniu de culoare bruna.

Alterari datorate luminii.

Cele mai multe din modificarile de culoare sunt canalizate de caldura si lumina. De

aceia se recomanda ca recipientele sa fie mai intai ambalate in cutii de carton sau lazi si apoi

sa fie depozitate.

2.5.3.Efectele agentilor de alterare asupra conservelor.

Toate efectele amintite mai sus se manifesta astfel:

- producere de gaze (bioxid de carbon si hidrogen), care, nefiind solubile, provoaca bombarea

recipientelor. Hidrogenul sulfurat si amoniac, fiind solubile, nu pot fi descoperite decât la

deschiderea cutiei;

- producerea de acizi, care de cele mai multe ori sunt insotite si de formarea de gaze. Exista

bacterii care provoaca si o acidificare fara formare de gaze si deci fara bombarea

recipientului. Prezenta acestui tip de alterare este descoperita prin aciditatea pe care o au

conservele;

- aparitia tulburelii, usor de recunoscut atunci când lichidul este limpede la origine. In general,

tulbureala este un indiciu ca alimentul este alterat, dar nu poate constitui o proba sigura,

deoarece sunt multe cauze care pot provoca acest fenomen

Pentru a se determina originea tulburelii, este necesar un examen microbiologic;

producerea de mirosuri anormale, in functie de natura bacteriilor care au actionat;

producerea de toxine, care in general se observa dupa consumarea conservei respective;

- alterari ale culorii.

2.5.4. Controlul calitatii conservelor.

Dupa terminarea procesului de fabricatie (receptie materie prima pana la

depozitare), al conservelor de carne de porc in suc propriu, specialistii din cadrul

unitatii SC                       efectueaza controlul calitatii conservelor.

Pentru aceasta se efectuiaza o alegere aleatorie ale unor conserve de carne, si se vor supune

unor examene care vor atesta calitatea conservelor.

2.5.4.1.Examenul recipientului (cutiei).

2.5.4.1.1.Forma capacelor.

Ambele capace ale cutiei trebuie sa fie concave, forma convexa fiind anormala; Ea

poate fi trecatoere datorita deformarii momentane a tablei in cursul sterilizarii sau folosirii

unei table cu elasticitate redusa, la apasare capacul devine concav si isi pastreaza forma

normala. Forma convexa poate ramane permanenta datorita unei presiuni prea mari care s-a

dezvoltat in cutie, datorita greselii de fabricare. In aceasta situatie cutia este suspecta de

neetansietate.

2.5.4.1.2. Faltul capacelor.

Profilul faltului trebuie sa fie uniform si presat pe corpul cutiei. Faltul neuniform,

deformat sau prezentând ciocniri. Cu garnitura de cauciuc aparenta, duce la concluzia ca

recipientul a fost supralicitat la sterilizare sidatorita stricarii etanseitatii poate suferii alterarea

continutului.

2.5.4.2. Controlul sterilitatii.

2.5.4.2.1.Bomba]ui recipientelor sterilizate.

Se datoreste fermentatiilor care produc o cantitate mare de gaze, ca urmare a unei

sterilizari incomplete sau a unor defectiuni de etanseitate a recipientelor.

In mod curent controlul sterilitatii se face prin termostatare. In acest scop se iau probe

din productia curenta si se introduc intr-o camera termostat, timp de 5-10 zile, in functie de

natura produsului si formatul recipientului, la o temperatura constanta de 37°C. In cazul

determinarii prezentei bacteriilor termofile, în special pentru conservele din carne,

temperatura de termostatare este de 55°C.

Controlul termostatarii se aplica numai la recipientele cu aspect normal, neaparitia

bombajului indica sterilizarea suficienta a recipientelor.

2.5.4.2.2.Examenul microbiologic al continutului recipientelor.

Examenul recipientelor sterilizate da indicatii sigure asupra modului în care s-a

executat operatia de sterilizarea. Metoda curent folosita, este cea microscopica si arata daca în

continutul conservei se gasesc microorganisme vii sub forma vegetativa sau spori care pot fi

usor activati.

Prezenta formelor vegetative precum si a continutul bogat în gaze, în special bioxid de

carbon, arata ca recipipientul corespunde din punct de vedere al controlului sterilitatii.

2.5.4.2.3.Controlul calitativ al produsului.

Produsul se examineaza din punct de vedere al pastrarii calitatilor organoleptice: gust,

miros si culoare caracteristica.

Sub acest aspect, produsul, poate prezenta pentru unele componente gustul de crud sau

nefiert.

Produsele suprasterilizate au în generel o culoare închisa, brumificata datorita

regimului de sterilizare care a avut loc sub actiunea prelungita a caldurii.

Ambele defecte se datoreaza unor date de sterilizare stabilite initial gresit, fie a

aplicarii defectuase a formulei de sterilizare sau unei functionari defectuase a sterilizarii.

2.5.4.2.4. Controlul chimic al conservelor.

Aceasta metoda consta în introducerea unei fiole care contine o substanta chimica sub

forma de pulbere cu un anumit punct de topire, în centrul cutiei. Substanta se macina, se

topeste si se masoara. In functie de temperatura indicata de fiola si pusa în fata cu tabelul

valorilor se descopera calitatea chimica a conservelor.

2.6. Defectele conservelor din carne de porc în suc propriu.

2.6.1. Marmorarea interiorului cutiilor

Defectul apare la conservele cu un continut ridicat de proteine bogate în aminoacizi cu

sulf care elibereaza hidrogen sulfurat, care reactioneaza cu staniu sau fierul, formându-se

sulfura de staniu (culoare cenusie).

Intensitatea marmorarii este dependenta de durata de sterilizare, PH-ul compozitiei,

calitatea tablei la interior si mai ales de temperatura de sterilizare. Marmorarea poate aparea

chiar sub locul de protectie, atunci când calitatea acestuia nu este corespunzatoare.

2.6.2.înmuierea excesiva a tesutului.

Defectul se manifesta prin dezintegrarea tesutului muscular si prin degradarea

avansata a colagenului în gelatoze negeii ficabile Ia temperaturi mai mici de 22°C. Cauza

defectelor este suprasterilizarea sau racirea prea lenta a conservelor dupa sterilizare, mai ales

în cazul celor la care transmiterea caldurii se face prin conductibilitate.

2.6.3. Bombajul fizic sau aparent.

Acest defect este consecinta:

- umplerii excesive a cutiilor,

- folosirea unor capace din tabla prea subtire sau prea elastica,

-acumularii de gaze în tesuturile produsului,

-datorita fermentarii anterioare sterilizarii conservelor sau trecerii gazelor din tesuturile

vegetale în cutie si acumularilor subcapac în timpul sterilizarii,

-mariri tensiunii gazelor din recipient ca urmare a transportului si pastrarii conservelor în zone

cu clima calda,

-nereaîizarii în interiorului cutiei a unui vid suficient.

Acest tip de bombaj nu se accentueaza la termostatare si depozitare, iar la verificarea

bacteriologica a continutului nu sunt pusi în evidenta germenii vii.

2.6.4.Bombajul chimic al conservelor de carne de porc.

Acest defect este foarte rar întâlnit si se datoreaza acumularii de hidrogen ca urmare a

fenomenului de coroziune. Paralel cu arcuirea sau bombarea capacelor apare si un continut

ridicat de fier si staniu în produs. Bombajul chimic este influentat de: porozitatea stratului de

cositor si de grosimea acestuia; prezenta oxigenului în recipient; depozitarea conservelor la

temperatura ridicata sau racirea insuficienta a conservelor.

Bombajul poate fi evitat daca:

- închderea recipientelor are loc sub vid;

- se folosesc cuti lacuite;

- cutiile se racesc rapid dupa sterilizare;

- e evita socurile mecanice în timpul transportului;

- se respecta temperatura de depozitare (mai mica de 20°C);

2.6.5.Alterarea incipienta a conservelor de carne.

La acest tip de alterare, recipientele dupa sterilizare pot fi în unele cazuri usor

bombate, continutul având un pH mai scazut, decât cel initial. La examenul microscopic sunt

prevazute numeroase bacterii care însa în subculturi nu se dezvolta la 37°C, nici 50°C,

procesul de sterilizare propriu-zis fiind deci satisfacator, cea ce înseamna ca materiile prime si

auxiliare au fost puternic contaminate înainte de prelucrare si au suferit un proces de alterare

incipienta. Acest tip de alterare poate fi si cauzat de o durata mare de stationare între pregatire

si închidere sau între închidere si sterilizare.

2.6.6.Alterarea datorita substerilizarii.

în acest caz alterarea are loc datorita faptului ca produsul a fost insuficient sterilizat,

chiar în raport cu bacteriile mezofile aerobe sau anaerobe. Depinzânt de temperatura de

sterilizare atinsa, în subculturi incubate la 37°C se pot gasii bacterii sporogene, dar mai ales o

fibra mixta.

Alterarea poate implica un singur recipient dar cel mai frecvent întreaga încarcatura a

autoclavei.

2.6.7.Alterarea datorita neermeticitatii.

Acest tip are loc dupa eplicarea tratamentului termic, prin recontaminarea produsului

cu bacterii gram-negative: bacili inofensive din punct de vedere al sanatatii, lactobacili,

micrococi, specii de Leoconostoc, enterococi.

Cauze:

- materialele din care sunt confectionate recipientele, sunt necorespunzatoare;

- defectiunile în confectionare:

- închiderea defectuasa a conservelor;

- presiuni prea mari în recipiente;

- manipulari brutale.

2.6.8.Alterari datorate bacteriilor mezofile.

Acest tip de alterare este datorat în special lui Clostridium Sporogenes, putând sa fie

prezente si alte bacterii sporogene mezofile cum ar fi: Clostridium Botyricum, Clostridium

Pasteurianum, Clostridium Botuîynium.

In cazul acestei alterari, recipientele sunt bombate, continutul are miros, putrid, PH-ul

scazut cu valori sub 4,8.

La examenul microscopic se observa bacterii sub forma de bastonase cu spori. în

subculturî la 37°C, se produce un miros putrid. Subcultura trebuie testata si pentru toxina

botulinica. Acest gen de alterare este datorat unui tratament termic insuficient în raport cu

sporii de Clostridium Sporogenes, care refiviaza în forma vegetativa în conditii de

temperatura favorabila.

În cazul unor recipiente insuficient exhaustate (fara eliminarea aerului) pot supravietui

si sporii bacteriilor aerobe mezofire, spori care în conditii favorabile trec în forme vegetative

ce produc alterarea.

Astfel se pot produce alterari fara bombaj.

Conservele alterate de catre bacteriile mezofile, sporogene prezinta adesea aspect

normal, uneori depistându-se un miros de acru sau medicinal. Produsul are PH-ul scazut. La

examen microscopic se pun în evidenta bastonase. In subculturi se dezvolta bacteriile amintite

cu formare de pelicula si gaze în functie de specia implicata.

Cauzele care duc la alterarea cu bacterii: r   autoclavaneaairisita,

- acumulare mare de condens la partea inferioara a autoclavei,

- produse cu un continut redus de umiditate.

2.6.9.Alterarea datorita bacteriilor termofile.

Acestea au optimul de crestere la 55°C, bacteriile termofile pot produce trei tipuri de

alterare.

2.6.9.1. Alterare plana.

Este produsa de Bacillus Stearo-thermophihjs care este aerob sau facultativ aerob,

gram-negativ, pH-ul produsului scade cu 1 - 1,5 unitati, dar ramâne la o

valoare de 5,3(deci formeaza acizi din glucide).

La examen microscopic (frotiu), germenii apar sub forma de bastonase rotunjite.

2.6.9.2. Alterarea produsa de Clostridium Thermossacharoliticum.

Se caracterizeaza prin degajare de gaze, în special hidrogen, consemnele fiind puternic

bombate. Continutul are un acru, PH-ul produsului fiind scazut.

La examenul microscopic se observa bastonase lungi, cranulate. Sporii pot fi pusi în

evidenta numai prin microscopie în contrast.

2.7. Utilaje si masini folosite în industria fabricarii de conserve de carne.

Utilajele folosite în industria carnii trebuie sa îndeplineasaca urmatoarele conditii:

- sa permita prelucrarea carnii si a subproduselor din carne fara riscul de a contamina carnea

cu metale grele, vopsele, lubrifianti, etc.

- sa fie rezistente în conditiile microclimatice ale sectiilor productive;

- sa aiba o productivitate adevarata;

- sa poata fi usor de întretinut si exploatat si în special sa fie usor de igienizat, fara riscul

coroziunii, în cazul folosirii substantelor detergente, germicide, dezinfectate si sterilizate.

Utilajele folosite pentru prelucrare carnii pot fi clasificate în utilaje pentru: prelucrare

mecanica, prelucrare termica, ambalare si transport.

2.7.1. Masini de tocat.

Masinile de tocat carne sunt utilaje destinate maruntirii grosiere a carnii, organelor si

slaninii, în stare proaspata, refrigerata, congelata sau blansata.

Partea principala a unei masini de ficat carne este mecanismul de taiere format din

cutite si site.

Se folosesc cutite sub forma de cruce cu taisul sau pe ambele.

Sitele au diametrul cuprins între 2 si 20 de milimetrii.

În dotarea firmei S.C.                         exista în exploatare doua tipuri de masini de

tocat carne, de productie româneasca:

- Masina de tocat came TMTC-160;

- Masina de tocat came MATOCA-160.

De asemenea se mai gasesc în cadrul firmei diferite masini.

2.7.2. Masini pentru maruntire fina.

Aceste utilaje sunt destinate obtinerii compozitiei pentru unele tipuri de preparate din

carne cum e si cazul conservelor de carne.

în aceasta categorie intra cuterele, masinile de maruntit, morile coloidale cu ax vertical

sau orizontal.

detine câte un exemplar din fiecare categorie de masini pentru maruntire fina.

2.7.3. Utilaje pentru omogenizarea compozitiei conservelor.

Pregatirea compozitiei pentru conservele de carne de porc în suc propriu se realizeaza

în malaxoare, care pot fi clasificate în malaxoare cu cuva transportoare si malaxoare cu cuva

fixa.

Malaxorul Tehnofrig este cei afltat în dotarea S.C                     caracteristic

fiindu-i faptul ca elementul mobil este reprezentat de cuva si bratul de elementul

fix.

2.7.4. Utilaje si instalatii pentru prelucrarea termica.

Prelucrarea termica a carnii si preparatelor din carne include pasteurizarea, fierberea si

sterilizarea. Cele mai importante utilaje si instalatii pentru prelucrarea termica sunt cazanele

duplex, autoclava si instalatia de fierbere.

Cazanul duplex poate fi folosit pentru blansare, fierbere, prajire si este format dintr-un

recipient si de axuri si lagare. încalzirea propriuzisa si deci a materialului ce se afla în cazan

se face cu ajutorul aburului aflat sub presiune.

Fig. 6 Cazan duplex.

2.7.5. Masini pentru închis cutii.

Masinile pentru închis cutii ralizeaza etansarea ambalajelor metalice prin aplicarea

capacului la corpul cutiei. Dupa functie acestea pot fi semiautomate sau automate.

închiderea cutiilor este realizata de urmatoarele piese ale masinii de închis, role de

închidere, cap de închidere si taler.

Rolele de închidere sunt confectionate din otel special pe care se gaseste sapat un sant

de o anumita forma, numit profil. Dupa forma profilului rola poate fi: de formare sau de

presare.

Capul de închidere este o piesa de otel speciala, având forma capacului cutiei ce

urmeaza a fi închisa.

El intra în capacul cutiei si îl fixeaza în timpul în care rolele formeaza faltul.

Componenta principala a capului de închidere o reprezinta partea sa inferioara, ale

carui dimensiuni si forma trebuie sa corespunda cu cele ale capacului pe care îl închide.

Talerul este presa pe care se aseaza cutia în timpul închiderii.

Cele trei elemente mentionate trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii: axul

capului de închidere si axul talerului trebuie sa fie pe aceiasi treapta, orice abatere de la

aceasta conditie atragând dupa sine riscul unei închideri false.

2.8. Masurile sanitar-veterinare pe baza anizelor de laborator ale

conservelor în recipienti închisi ermetic.

Conform normelor în vigoare S.C                             este obligata prin lege sa efectueze

un examen sanitar veterinar pentru a putea comercializa conservele de carne în suc propriu.

Pentru aceasta în conformitate cu prevederile Legii numarul 60 din 1974 revizuita în

octombrie 1993, preda Inspectoratului Sanitar Veterinar al judetului Suceava circumscriptia

Sanitara              un numar de 0,1% din productia de conserve în scopul examinarii la

laborator. De asemenea proprietarul pastraza si el probe din acelasi lot de conserve ca si

contra probe.

Pâna la aparitia rezultatelor de la laborator, lotul de conserve nu se comercializeaza

sub nici o forma.

La examenul de laborator se fac urmatoarele examinari.

- bombaj biologic,

- examen bacterioscopic (determinarea numarului de bacterii),

- culturi (inseminarea artificiala),

- examen fîzico-chimic:

- prezenta de gaze,

- reactia pentru H2S,

- prezenta petelor de corodare.

- examen organoleptic (gust, miros, culoare, consistenta).

- examen toxicologic.

Dupa efectuarea acestor examene circumscriptia sanitar veterinara da un verdict

asupra conditiilor de consum. In cazul nostru conservele din carne de porc în suc propriu

produse de S.C.                                                                             au primit avizul sanitar

veterinar de comercializare.

2.9.Igiena muncii fabrica de conserve de carne, la S.C.

Igiena consta într-un ansamblu de reguli si practici referitoare la:

- starea de sanatate a personalului,

- organizarea spatiilor de lucru,

- dotarea cu echipamente de protectie a alimentelor,

- exploatarea si întretinerea utilajelor,

- curatenia corporala si vestimentara a personaluluo muncitor,

Curatenia în industria producatoare de conserve trebuie privita sub doua aspecte:

curatenia aparenta (curatenia fizica) si curatenia bacteorologica.

Este indispensabila munca în conditii bune de igiena si efectuarea frecventa a

controlului microbiologic al produselor finite.

Originea contaminarii poate proveni de la materiile prime sau de la agentii

contaminanti din fabrici, care pot fi vehiculati prin: materiale imobile, materii prime,

ambalaje, personal, apa si curenti de aer.

Legea sanitar veterinara stabileste igienizarea obligatorie si permanmenta a

intreprinderilor producatoare de conserve de carne.

Printre normele prevazute de actuala lege, amintim:

- La intrarea în incinta fabricii e necesar un dezinfector cu solutie de sota caustica în

concentratie de 2%,

- Mijloacele de transport sunt spalate si dezinfectate.

- Substantele dezinfectate sau detergenta se vor tine în camere special amenajate si permanent

tinute sub observetie,

- Mai sunt supuse igienizarii urmatoarele obiective: curtea întreprinderii, fabricile de

semiconserve, de conserve, depozitele de produse si subproduse, depozitele pentru materii

prime si spatiile frigorifice.

- în spatiile de productie igienizarea se face folosind apa rece si apa calda la 37°C, apa

fierbinte la 83°C si detergenti aprobati.

- Utilajele demontabile se curata prin spalare si se dezinfecteaza cu solutii de cloramina.

- Ambalajele metalice, cutitele si tavile se dezinfecteaza cu detergent.

- Depozitele de congelare dupa golire si deconectare se spala cu detergenti si se dezinfecteaza

cu solutie clorura de amoniu.

Prevenirea si Stingerea Incendiilor.

Pentru înlaturarea si stingerea incendiilor cu toate urmarile sale distrugatoare,

conducerea institutiei precum si toti salariatii au obligatia de serviciu de a respecta si a lua

toate masurile de prevenire si stingere a incendiilor.

Prin faptul ca muncitorii au fost instruiti de catre un specialist si unitatea este dotata cu

echipament performant de prevenirea si stingerea a ncendiilor, se îndeplinesc astfel

dispozitiile legale.

BIBLIOGRAFIE

    Prof. Dr. Ing. Constantin Banu, Dr. Ing. Alexandru Oprea, Ing. Gheorghe Danicel

"îndrumator în tehnologia produselor din carne". Editura Tehnica. Bucuresti 1985.

    Ghitulescu Ion, Dautner Martin "Tehnologia conservelor". Editura Didactica si

Pedagocica. Bucuresti 1971.

    Oglici-Elena. "Noutati în tehnologia de fabricatie a conservelor de carne". COCPCIA

1984.

    Stancu M.Moldovan "Eploatarea si întretinerea utilajelor în industria conservelor".

Editura Tehnica Bucuresti 1986.

    Popescu E. Implementarea sistemului HACCP, în industria fabricarii conservelor de

carne". Editura Ceres. Bucuresti 2002.

    Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentara "Norme si masuri sanitar veterinare".

Editura Tehnica 1976.