TIPOLOGIA FACTORIALISTĂ R. B. CATTELL

Raymond Bernard Cattell (N. 1905) a fost unul din psihologii moderni, de înaltă contribuţie, la dezvoltarea psihologiei contemporane. A studiat, întâi, fizica şi chimia, care I-au creat o optică deosebit de implicată, în exactităţi şi sistematizări, ca şi în preocupări pentru extinderea conceptuală şi metodologică a psihologiei, faţă de care, I-a acaparat un interes deosebit, pentru care, a început să se pregătească în psihologie. A fost influenţat de Ch. E. Spearman (1863-1945), cel ce a implicat în psihologia modernă, optica factorialistă. Cattell a fost interesat, mai ales, de problemele inteligenţei, ale temperamentului, şi apoi, ale personalităţii, cea mai mare parte a activităţii sale ştiinţifice, până în zilele noastre. A fost implicat, în activităţi, la Clark University (USA), apoi la Harvard, şi în continuare, la Universitatea din Illinois, unde a fost succesorul lui Charmicael. În 1949, s-a creat Institutul de Testare a Personalităţii şi Abilităţilor, la care a lucrat, şi pe care, le-a dezvoltat foarte mult. L-a preocupat mult, dezvoltarea psihologiei, constituirea de coerenţe, în corpul acestei ştiinţe, şi implicarea în uzanţă, a unei tehnologii complexe adecvate, şi pentru implicarea psihologiei, în ştiinţele de suport ale vremii. Cattell a fost influenţat, şi de Allport, mai ales de teoria personalităţii, dezvoltată de acesta.

Testul de personalitate construit de R. B. Cattell este cunoscut sub denumirea P.F.16 (testul de personalitate factorial de 16 factori).

Cattell a diferenţiat din multitudinea potenţială de factori, ce se află în compoziţia personalităţii, 16 ca fiind mai importanţi. El a notat factorii implicaţi, cu litere, pentru a evita definiţii controversate, şi pentru a conversa, forme de relaţionare factoriale. Fără îndoială, acea conotaţie, este datorată, în parte, spiritului său, format sub incidenţele chimiei. De altfel, o astfel de notaţie permite o mai facilă operare şi relaţionare factorială. Cattell a considerat că, există două categorii mari de factori. Unii ce se manifestă (conştienţi) şi alţii ce se manifestă voalaţi (fiind inconştienţi). Aceştia din urmă au fost 4 în P.F.16. Factorii puşi în evidenţă de Cattell, prin testul său de personalitate, sunt bivalenţi, cu conotaţii de “+” şi “-” (plus şi minus). Prezentarea acestor factori permite, din capul locului, o împărţire tipologică, în 16 grupe mari, legate de dominaţia unui anumit factor, din cei 16, şi o tipologie de 32 de tipuri, în condiţiile implicaţiei, valorilor plus şi minus, la fiecare factor implicat în test. Ca atare, tipologia implicată în testul lui R.B.Cattell, este una dintre cele mai ample, şi se află în corcondanţă cu cel puţin două deziderate, ce se constituie în psihoogia diferenţială modernă. Unul dintre deziderate se referă la creşterea relativă de cuprindere a diferenţierii în tipologii, iar a doua priveşte implicarea unui model cu dominanţe şi submisii de caracteristici psihice, în modelul oferit.

Dăm mai jos factorii implicaţi în tipologia lui Cattell.

A. Factor de schizotimie (-), şi Afectotimie (+)În ipostaza (-) e vorba de o personalitate rece, rezervată, detaşată, în genere, faţă de

situaţii, puţin sociabilă şi introvertită.În varianta (+) se pune în evidenţă o personalitate deschisă, cooperantă, caldă,

sociabilă şi introvertită.

B. Factorul ce se referă la Inteligenţă

În caz de (-) este vorba de o personalitate slab inteligentă, cu dominaţie de gândire concretă, adaptativă, cu spirit analitic, uneori excesiv, incapabil de generalizări coerente şi de abstractizări.

În caz de (+) se exprimă inteligenţă abstractă, înaltă, spirit viu şi activ, cu posibilităţi achizitive foarte mobile.

C. Factorul de manifestare a Eului (în analiza acestuia se ţine seama şi de factorul E.)

Când C este corelat (-) cu E (-) se pune în evidenţă o persoană instabilă, nerealistă, sugestionabilă, imitativă, cu o natură emoţională excesivă şi sensibilă.

Când se corelează C (+) cu E(+) se exprimă o personalitate cu maturitate şi stabilitate emoţională, calmă, neinfluenţabilă şi realistă.

D. Şi factorul D este corelat cu factorul E şi cu factorul B şi are conotaţie privind dominaţia şi submisia.

În caz de (-) submisie e vorba de o persoană modestă, docilă şi convenţională.În caz de (+) dominaţie, personalitatea în cauză este sigură de sine, autoritară şi

neconvenţională. La acestea se adaugă independenţa evidentă în comportamente.

E. Factor de expansivitate şi nonexpansivitate.În caz de (-) persoana în cauză este prudentă, dispune de o comunicativitate slabă,

un introspecţionism cu tendinţe pesimiste.În caz de (+) e vorba de persoane expansive cu structuri relativ superficiale,

logoreice impulsive, dar şi entuziaste.

F. Factor de forţă al Eului, exprimat prin dependenţă-independenţă.În caz de (-) persoana este dependentă, pe de o parte în principii, iar pe de altă parte

este convenţională.În caz de (+) se evidenţiază un Eu, dar, mai ales, un Supraeu corectiv şi cenzurat

puternic, fapt ce, creează personalităţii în cauză, un caracter ferm, simţul datoriei, perseverenţă, afirmativ cu onestitate.

G. Factor de anxietateÎn varianta (-) e vorba de persoane neîncrezătoare, timide, închise în sine şi

timorate.În varianta (+) persoana în cauză este sociabilă, îndrăzneaţă, întreprinzătoare,

disponibilă la inovaţii, spontană şi îndrăzneaţă.

H. Factor de afectivitateÎn caz de (-) este vorba de o persoană dură, insensibilă, satisfăcută de sine.

În caz de (+) se exprimă o persoană sensibilă, tandră, dependentă.

L. Factor de paroxism- paranoismÎn caz de (-) este vorba de o persoană dificilă, egocentrică, mereu geloasă,

suspicioasă.În caz de (+) persoana în cauză, este acomodabilă, încrezătoare, dar necompetitivă,

în general.

M. Factor de convenţionalismÎn caz de (-) se exprimă persoane convenţionale, dar practice, lipsite de imaginaţie,

dar raţionale.În caz de (+) e vorba de persoane neconvenţionale, boeme, originale, imaginative.

N. Factor de variabilitate În caz de (-) se manifestă personalităţi simple, naturale, directe, relativ

sentimentale, cu clarviziune, cinice şi de rafinament.În caz de (+) e vorba de persoane încrezătoare, calme, fără nelinişti, angoase şi

temeri.

Q. Factorul încredere- neîncredereÎn caz de (-) e vorba de persoane neliniştite, depresive, adesea neîncrezătoare.În caz de (+) e vorba de personalităţi calme, încrezătoare în sine şi în alţii, făără

angoase şi temeri.

Q1. Factor de conservatorism, radicalismPrima variantă se exprimă prin persoane tradiţionaliste, ce acceptă confruntări, fără

comentarii. Acestor persoane le place, să conserve tot felul de lucruri. Sunt conservatoare şi la propriu şi la figurat.

Varianta a doua, se referă la persoane radicaliste, critice, dure şi inovatoare, cu o curiozitate dezvoltată.

Q2. Factor de dependenţă- independenţăPrima variantă este a persoanelor dependente, şi cu ataşament excesiv, faţă de

grupul de apartenenţă, fără opinii personale.A doua variantă are, în vedere, persoane cu opinii şi decizii proprii, originale,

inclusiv în acţiuni, detaşate, discrete, faţă de grupul de aparteneţă.

Q3. Factor de integrare slabă sau bună.Prima variantă se referă la personalităţi neîmpăcate cu sine, supuse permanent

impulsurilor.A doua variantă se referă la personalităţi, ce se controlează permanent, sunt integre,

dar şi, formaliste şi vanitoase.

Q4. Factor de destindere, tensiune Prima variantă are în atenţie personalităţi calme, nepăsătoare, satisfăcute,

nefrustrate şi nefrustrante.A doua variantă se referă la personalităţi mereu tensionate de ceva, încordate,

mereu surmenate, surescitate şi frustrate.

După cum, se poate lesne vedea, 6 factori sunt legaţi de afectivitate (anxietate).Se reprosează factorialiştilor, implicaţia analizei cantitative matematice implicate în

corelaţiile, dintre ei, pentru a se calcula corelaţia şi saturaţia diferenţială factorială. În genere, se poate spune, că ar exista atâţia factori, câte forme de expresie se manifestă. Analiza factorială rămâne un instrumentar, o construcţie matematică, ce pune în evidenţă aspecte cantitative. Fără îndoială, acestea au rostul să stabilească fineţea caracteristicilor, ceea ce, constituie un suport, pentru evidenţierea calitativă specifică.